Jurisdiction over contestation of property restitution order after prior declination and procedural severance

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2021

asupra conflictului de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor pentru obligarea acesteia la emiterea deciziilor privind drepturile sale solicitate conform notificării nr. x/2001, respectiv 20,1235 ha teren situate în intravilanul Municipiului Rm. Vâlcea.

Reclamantul a invocat dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, art. 1 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 6,13 şi 17 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 20 şi 44 din Constituţia României, Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005 şi Legea nr. 165/2013.

La data de 8.03.2019, reclamantul a formulat precizări cu privire la cadrul procesual civil, în sensul că a solicitat chemarea în judecată a Municipiului Râmnicu Vâlcea, Consiliul Judeţean Vâlcea, Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 10/2001 Vâlcea, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

În cauză s-a depus întâmpinare de către ANRP, prin care s-au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Râmnicu Vâlcea, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor cu privire la soluţionarea dosarului de despăgubire şi excepţia prematurităţii emiterii titlului de plată.

Municipiul Râmnicu Vâlcea a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că notificarea depusă de reclamant a fost soluţionată prin Dispoziţia Primarului nr. 54/17.01.2007.

În speţă, reclamantul a depus răspuns la întâmpinările formulate în cauză şi contestaţie împotriva Dispoziţiei Primarului nr. 54/17.01.2007.

Cauza a fost înaintată la Tribunalul Bucureşti ca urmare a declinării competenţei la această instanţă prin sentinţa civilă nr. 657/17.05.2019 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia civilă.

Prin încheierea din data de 25 mai 2020 s-a disjuns capătul de cerere privind contestaţia împotriva Dispoziţiei Primarului nr. 54/17.01.2007.

Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 414 din 25 mai 2020 a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

În considerentele care au fundamentat soluţia, s-a reţinut că instanţa a fost învestită cu un nou capăt de cerere principal, prin care s-a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei Primarului nr. 54/17.01.2007, fiind aplicabile dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care arată că decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

În aplicarea acestor prevederi, s-a apreciat că judecarea contestaţiei cade în competenţa Tribunalului Vâlcea, în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare - Municipiul Râmnicu Vâlcea.

La rândul său, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 1154 din 6 noiembrie 2020 a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii către Tribunalul Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, a suspendat litigiul şi a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Instanţa a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 657/17.05.2019, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia necompetentei teritoriale exclusive a Tribunalului Valcea, invocată de pârâta ANRP prin întâmpinările depuse, şi a fost declinată competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar, Consiliul Judeţean Vâlcea, Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 10/2001 Vâlcea şi Comisia Naţională de Compensare a Imobilelor, în favoarea Tribunalului Bucuresti.

În urma declinarii competenţei, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti, secţia a III-a civilă.

Prin încheierea pronunţată la data de 25.05.2020 această instanţă a dispus disjungerea capătului de cerere privind contestaţia împotriva deciziei nr. 54/2007 şi formarea unui nou dosar, nr. x/2020

S-a apreciat că în condiţiile declinării de competenţă în favoarea Tribunalului Bucureşti a dosarului nr. x/2018 cu mai multe capete de cerere, printre care şi petitul privind contestatia împotriva deciziei nr. 54/2007, Tribunalul Bucureşti trebuia să constate ivit un conflict de competenţă. Cum soluţia nu a fost desfiinţată, competenţa soluţionării capătului de cerere vizând contestaţia împotriva deciziei nr. 54/2007 revine Tribunalului Bucureşti.

Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a contestaţiei revine Tribunalului Bucureşti, pentru considerentele ce succed:

Prin acţiunea introdusă la Tribunalul Vâlcea, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea deciziilor privitoare la drepturile acestuia.

Prin precizarea de acţiune din 8 martie 2019, reclamantul a arătat că înţelege să se judece în litigiu şi cu pârâţii Municipiul Râmnicu Vâlcea prin primar, Consiliul Judeţean Vâlcea, Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 10/2001 Vâlcea şi Comisia Naţională de Compensare a Imobilelor, iar prin încheierea din 08.03.2019 au fost conceptaţi în cauză.

Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 657 din 17 mai 2019 a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată de pârâta A.N.R.P. prin întâmpinarea depusă, şi a declinat cauza, în întregul ei, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Capătul de cerere adiţional, contestaţia împotriva deciziei nr. 54/2007 a fost disjuns din dosarul nr. x/2018 prin încheierea din 25 mai 2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, formând obiectul prezentei cauze, nr. 11557/3/2020.

Instanţa notează că nu se mai impunea ca această instanţă să decline cauza la Tribunalul Vâlcea, deoarece, odată ce s-a constatat necompetentă, trebuia să suspende judecata litigiului şi să constate ivit conflictul negativ de competenţă. Măsura disjungerii, dispusă în mod eronat de Tribunalul Bucureşti nu putea fi folosită ca argument pentru dezinvestirea instanţei de soluţionarea petitului de contestaţie a deciziei nr. 54/2007, prin invocarea necompetenţei teritoriale, având în vedere că disjungerea este o instituţie pusă de legiuitor la dispoziţia instanţei, atât pentru o bună administrare a justiţiei, cât şi pentru respectarea dispoziţiilor legale care impun soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

În condiţiile în care soluţia de declinare a dosarului nr. x/2018 la Tribunalul Bucureşti a vizat întreaga cauză, cu toate capetele de cerere, incluzând şi modificările ulterioare cererii de chemare în judecată, aşadar şi petitul de contestaţie a dispoziţiei nr. 54/2007 emise de primar şi cum aceasta nu a fost desfiinţată printr-o hotărâre a unei instanţe competente să soluţioneze un eventual conflict de competenţă, Înalta Curte reţine că, în speţă, competenţa de soluţionare a cererii a rămas câştigată de această instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2021.