Constitutional challenge to private law classification of utility contracts deemed unrelated to res judicata determination

Şedinţa publică din data de 2 iulie 2020

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

La data de 31 octombrie 2019, pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia civilă a fost înregistrată, sub nr. x/2015, cererea de recurs formulată de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1121/Ap din 05 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă.

Prin cererea depusă la data de 13 februarie 2020, la Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, recurenta-reclamantă a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice.

2. Hotărârea Curţii de Apel Braşov, secţia civilă

Prin încheierea din 13 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul nr. x/2015, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulate de petenta A. în dosarul de recurs al aceleiaşi instanţe.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în sensul că această excepţie invocată cu privire la art. 36 alin. (1) din Legea nr. 51/2006 nu are legătură cu modul de soluţionare a pricinii şi cu motivele de recurs invocate în prezenta cerere, în condiţiile în care în cauză soluţia a fost pronunţată numai în ceea ce priveşte puterea de lucru judecat reţinută a unei alte hotărâri judecătoreşti, iar dispoziţiile legale pretins neconstituţionale nu au legătură cu textele care reglementează puterea de lucru judecat, care fac obiectul judecăţii în calea de atac.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 13 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul nr. x/2015, a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, recurenta A..

În susţinerea căii de atac, recurenta a arătat, în esenţă, că, prin soluţia adoptată, instanţa a ignorat argumentele formulate în susţinerea sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, respingând în mod greşit şi nelegal cererea formulată de aceasta.

4. Apărările formulate în recurs

La data de 16 iunie 2020, intimata Asociaţia de Proprietari nr. 55 Braşov a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs formulate de recurentă.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, referitor la maniera în care partea a înţeles să declare prezenta cale de atac, prin neindicarea expresă a motivelor de nelegalitate incidente, în sensul art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine faptul că unele dintre criticile formulate de recurenta-reclamantă, cu referire la interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază de litigiu, oricare ar fi obiectul acesteia.

Din modalitatea de redactare a dispoziţiilor citate rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia ridicată.

Din perspectiva întrunirii cerinţelor de admisibilitate, se constată că art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevede ca dispoziţiile pretins neconstituţionale să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului, oricare ar fi obiectul acestuia. Prin urmare, se impune o analiză a interesului procesual al petentului cu privire la rezolvarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului în care se află pricina.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie, aşadar, să îndeplinească cerinţele imperative stabilite prin legea organică a Curţii Constituţionale, aşa cum prevede art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Neîndeplinirea acestor condiţii constituie cauză de inadmisibilitate a excepţiilor de neconstituţionalitate astfel ridicate.

Sesizarea Curţii Constituţionale trebuie să fie făcută de instanţă cu respectarea acestor condiţii, verificându-se cu atenţie existenţa cazurilor de inadmisibilitate care dau nu numai dreptul, dar creează şi obligaţia instanţei de a respinge motivat excepţia, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.

Referitor la norma legală cu privire la care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate prin cererea formulată de petenta A., Înalta Curte constată că aceasta nu are legătură cu modul de soluţionare a pricinii şi cu motivele de recurs invocate în calea de atac promovată în faţa curţii de apel, în condiţiile în care în cauză soluţia a fost pronunţată numai în ceea ce priveşte puterea de lucru judecat reţinută a unei alte hotărâri judecătoreşti, astfel cum corect s-a reţinut şi prin încheierea care face obiectul prezentului recurs.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată cu privire la art. 36 alin. (1) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice care prevede că "Raporturile juridice dintre operatorii şi utilizatorii serviciilor de utilităţi publice sunt raporturi juridice de natură contractuală şi sunt supuse normelor de drept privat".

Cererea de recurs adresată Curţii de Apel Braşov, ce face obiectul dosarului nr. x/2015, în cadrul căruia a fost formulată şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, vizează decizia nr. 1121/Ap din 05 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, prin care s-a respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 5407/2018 şi împotriva încheierilor de şedinţă pronunţate de Judecătoria Braşov în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Braşov, pe care le-a păstrat.

Prima instanţă - Judecătoria Braşov - a respins acţiunea dedusă judecăţii, reţinând că există putere de lucru judecat cu privire la legalitatea şi temeinicia Hotărârii Adunării Generale a Asociaţiei de proprietari nr. 12/13.04.2013, hotărâre prin care s-a decis debranşarea de la utilităţi a celor răi platnici, printre care şi reclamanta, soluţie care a fost menţinută de instanţa de apel, aceasta constatând legală soluţia instanţei de fond care a reţinut puterea de lucru judecat.

Criticile invocate de petenta A. în cererea de recurs adresată Curţii de Apel Braşov, ce face obiectul dosarului nr. x/2015, în cadrul căruia a fost formulată şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, vizează soluţia pronunţată de instanţa de apel numai cu privire la puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, reţinută de instanţa de fond.

Prin urmare, dispoziţiile legale pretins neconstituţionale - art. 36 alin. (1) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice - nu au legătură cu textele de lege care reglementează puterea de lucru judecat, care fac obiectul judecăţii în calea de atac a recursului.

În raport de aceste argumente, se constată că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 pentru admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv existenţa legăturii dintre excepţie şi cererea dedusă judecăţii.

Prin urmare, pentru argumentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 13.02.2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat recurenta A. împotriva încheierii din 13.02.2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iulie 2020.