Inadmissibility of revision against filter panel decisions under Article 493(5) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 4 mai 2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. şi C. şi în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 677/2001 şi art. 77 C. civ., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună apărarea drepturilor nepatrimoniale ale acestuia, şi anume apărarea principiului securităţii datelor sale cu caracter personal prin mijloacele reglementate în art. 453 C. civ., cu repararea prejudiciului material cert în cuantum de 548.306,23 euro la cursul BNR din ziua plăţii, care i-a fost creat prin această prelucrare ilegală a datelor de către cele două pârâte, totul derulându-se "sub umbrela" Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi Agenţiei Naţionale de Integritate.

La 7 mai 2018, reclamantul a formulat cerere de chemare în garanţie a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestuia la repararea prejudiciului material cert în cuantum de 548.306,23 euro.

La 28 noiembrie 2018, reclamantul a solicitat sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în interpretarea normelor juridice unionale din tratate, din Cartea Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, din normele de aplicare ale statutului deputaţilor din Parlamentul European şi din Regulamentul Uniunii nr. 679/2016, în vigoare din 25 mai 2018, indicate.

Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 917 din 3 mai 2019, a respins excepţia lipsei de interes a reclamantului. A respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtelor B. şi D.. A admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice. A respins cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. A respins, ca prescrisă, cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtele B. şi D. şi cu chematul în garanţie Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia civilă nr. 91A din 21 ianuarie 2020, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului.

Decizia din calea de atac a fost atacată cu recurs de către reclamantul A..

În dosarul instanţei supreme, numita E. a formulat cerere de intervenţie accesorie pentru recurent, întemeiată pe art. 61 alin. (3) C. proc. civ., iar prin punctul de vedere recurentul a ridicat excepţia de neconstituţionalitate privind art. 29 alin. (5) teza I din Legea nr. 47/1992, republicată şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2048 din şedinţa Camerei de Consiliu de la 14 octombrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul declarat de reclamantul A.. A respins cererea de intervenţie formulată de E. în interesul recurentului. A respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) teza I din Legea nr. 47/1992, republicată şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei din urmă decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul A., solicitând admiterea acesteia şi schimbarea în totalitate a deciziei nr. 2048 din 14.10.2020.

Calea de atac a fost fundamentată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în conformitate cu care "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor."

A susţinut revizuentul că înscrisul nou îl reprezintă furnizarea de informaţii nr. 619434/2020 ridicată de la ghişeul ONRC din 20.10.2020, din care rezultă că persoana fizică B. nu a deţinut şi nu deţine calităţi/funcţii în cadrul profesioniştilor înregistraţi în registrul central computerizat al comerţului.

Astfel, înscrisul nou a fost obţinut, pe de o parte la 20.10.2020, după pronunţarea hotărârii nr. 2048/14.10.2020, iar, pe de altă parte, acesta atestă că intimata B. din prezenta cauză nu a îndeplinit în mod legal în conformitate cu dreptul intern statutul de persoană fizică autorizată care să exercite o activitate profesională pe teritoriul României, prin care să fi fost specializată în tratarea aspectelor fiscale şi sociale din contractele de muncă sau contractele de prestări servicii.

Totodată, prin cererea de revizuire s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) teza iniţială din Legea nr. 47/1992, 493 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., precum şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu trei întrebări preliminare, menţionate în înscris.

La 15 ianuarie 2021, revizuentul a depus completare la cererea de revizuire, precizând că înţelege să renunţe la excepţia de neconstituţionalitate şi la sesizarea Curţii de Justiţie Europene, invocate în motivarea revizuirii.

3. Apărările formulate în cauză

Nu au fost depuse întâmpinări la cererea de revizuire, însă intimatele B. şi D. au formulat concluzii scrise, prin care au semnalat că revizuirea este inadmisibilă dintr-o dublă perspectivă: decizia atacată a fost pronunţată în procedura de filtru reglementată de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. nu este incident cazul de revizuire stipulat de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu este îndeplinită condiţia apariţiei unui înscris nou reţinut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor. Înscrisul pe care se întemeiază cererea de revizuire nu poate fi calificat ca înscris reţinut de partea potrivnică, revizuentul putând intra oricând în posesia acestuia, deoarece este un document care cuprinde informaţii publice şi se eliberează oricând, la cererea oricărei persoane.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând cererea de revizuire în raport de chestiunea admisibilităţii, invocată din oficiu la acest termen de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Astfel, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

În speţă, prin decizia nr. 2048 din 14 octombrie 2020, pronunţată în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul exercitat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 91 A din 21 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. A respins cererea de intervenţie formulată de E. în interesul recurentului. A respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) teza I din Legea nr. 47/1992, republicată şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ.. În privinţa soluţiei asupra recursului, a menţionat că hotărârea este dată fără nicio cale de atac.

Prezenta cale de atac a vizat soluţia din recurs, revizuentul solicitând schimbarea în totalitate a deciziei nr. 2048/2020 şi respingerea excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, şi a prescripţiei dreptului material la acţiune.

Prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. dispun: "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Rezultă că legiuitorul a optat ca deciziile pronunţate în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ordinară sau extraordinară, ceea ce duce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi susceptibile de a fi atacate cu revizuire sau contestaţie în anulare.

Aşa fiind, decizia nr. 2048 pronunţată în şedinţa camerei de consiliu de la 14 octombrie 2020 nu este supusă căii de atac a revizuirii.

În aplicarea prevederilor legale evocate anterior, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 2048 din 14 octombrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 2048 din 14 octombrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de revizuentul A..

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2021.