Inadmissibility of cassation appeal for failure to formulate specific grounds of illegality challenging unconstitutionality of electoral law provisions

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin sentinţa civilă nr. 1061/PI/29.10.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Timiş a respins contestaţia formulată de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 4/24.10.2020 pronunţată de Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 37 Timiş, în contradictoriu cu pârâtul B., cu privire la candidaţii C., D., E., F., G., H., I., J., K., fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul A., formulând, totodată, şi o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale prevăzute de art. 52, alin. (11), art. 53, alin. (1) din Legea nr. 208/2015.

Prin decizia civilă nr. 184 din 3 noiembrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 52 alin. (11), art. 53 alin. (1) din Legea 208/2015 în raport cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie, formulată de apelantul reclamant L.. A respins apelul declarat de apelantul L. în contradictoriu cu intimatul B. împotriva sentinţei civile nr. 1061/PI din 29.10.2020 pronunţată de Tribunalul Timiş.

2. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei din apel, cu privire la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, a declarat recurs reclamantul A..

În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul nu invocă critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, limitându-se la o prezentare a nemulţumirilor sale faţă de modul de administrare şi de apreciere a probelor, precum şi faţă de modul de soluţionare a cauzei.

În concret, reclamă că îi sunt restrânse drepturile raportat la prevederile art. 53 din Constituţie şi că a fost încălcat art. 6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil. În opinia sa, constituie motiv de casare respingerea probei cu înscrisuri, respectiv deciziile de impunere pe anul 2020 ale intimaţilor candidaţi. Mai susţine nelegalitatea hotărârii prin greşita aplicare a prevederilor art. 249 C. proc. civ., care reglementează sarcina probei.

3. Apărările formulate în cauză

În această fază procesuală nu au fost depuse întâmpinări de către intimaţi, care au fost citaţi cu copia cererii de recurs formulate de recurentul A..

Intimatul D. a solicitat, prin cerere scrisă, judecarea cauzei în lipsă şi a arătat că lasă la aprecierea instanţei pronunţarea unei soluţii asupra prezentului recurs.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În şedinţa publică de la termenul de judecată din 28 ianuarie 2021, instanţa a pus în discuţie mai multe aspecte: dacă se apreciază că cererea de recurs este semnată şi care ar fi sancţiunea în caz contrar; în ce măsură recursul este declarat în termen având în vedere că a fost depus la 6 noiembrie 2020, ora 00:03 prin e-mail, iar hotărârea a fost pronunţată la 3 noiembrie 2020; dacă recursul formulat vizează argumentele instanţei de apel.

Înalta Curte urmează să respingă excepţiile de nulitate şi tardivitate a cererii de recurs, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ. "Cererea de recurs va cuprinde semnătura părţii, sau, după caz, a reprezentantului legal al părţii sau a consilierului juridic."

În speţă, se consideră că această cerinţă de formă este îndeplinită, cererea de recurs fiind semnată personal de recurent şi atestă voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat.

Totodată, recursul respectă termenul stipulat de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare." Astfel, hotărârea atacată a fost pronunţată la 3 noiembrie 2020, iar recursul a fost trimis prin e-mail la 6 noiembrie 2020 şi înregistrat la Curtea de Apel la această dată potrivit vizei aplicate de serviciul registratură.

Analizând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., instanţa reţine următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susţinerile formulate pe calea recursului trebuie să vizeze soluţia şi argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Prin decizia atacată, Curtea de Apel Timişoara a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (11), (53) alin. (1) din Legea nr. 208/2015 în raport cu prevederile art. 53 din Constituţie, formulată de apelantul A., reţinând în motivare că prevederile legale care se pretind a fi neconstituţionale nu au legătură cu soluţionarea fondului pricinii deduse judecăţii, care vizează verificarea respectării de către intimatul pârât a condiţiilor prevăzute de lege pentru înregistrarea candidaturilor la alegerile parlamentare sub aspectul depunerii declaraţiilor de avere şi de interese ale candidaţilor.

Or, criticile evocate prin memoriul de recurs nu vin să combată raţionamentul instanţei din punct de vedere al constatării neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv aceea ca prevederea supusă controlului să aibă legătură cu soluţionarea cauzei. Recurentul, fără a deduce judecăţii critici concrete de nelegalitate, îşi exprimă nemulţumirile faţă de modul de administrare şi de apreciere a probelor, precum şi faţă de modul de soluţionare a cauzei.

O astfel de motivare a recursului nu respectă exigenţele dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care implică dezvoltarea unor critici de nelegalitate punctuale şi riguroase în legătură cu dezlegările date, în drept, de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată. Astfel, se constată că şi cazul de casare pe care se întemeiază recursul, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a fost indicat în mod formal de către recurent.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă, precum şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate, cerinţă care nu este îndeplinită în cazul de faţă raportat la considerentele înfăţişate.

Aşa fiind, soluţia nu poate fi decât aceea de anulare a recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., dat fiind şi că, în speţă, nu au fost identificate motive de ordine publică care să poată fi examinate din oficiu în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 184 din 3 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2021.