Annulment of civil cassation appeal for late filing and failure to state mandatory grounds
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appellant’s appeal without further review, leaving the lower court decisions in force which had ordered the insurance company to pay approximately 29,138 RON in damages but rejected the claim for contractual penalties and the full amount sought. The dispute arose from a tort action where the claimant sought damages and penalty interest for the insurer's alleged delay in processing a life insurance claim; the core issue before the Supreme Court was the procedural admissibility of the appeal lodged against the appellate court's decision. Relying on Articles 485, 486, 489, and 493 of the Code of Civil Procedure, the Court determined that the appeal was both tardy, as the statutory 30-day deadline was not met even after accounting for the suspension of procedural terms during the state of emergency, and null, because the appellant failed to include the mandatory grounds for appeal in the initial filing and instead promised to submit them in a separate memorandum, which was never deposited.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 485 alin. (1) C. proc. civ, art. 181 C. proc. civ, art. 185 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ; Annulment of civil cassation appeal for late filing and failure to state mandatory grounds: Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2021
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 19 octombrie 2017, A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi intervenientul forţat C., obligarea pârâtei la plata sumei de 220.910 RON (echivalentul a 50.000 euro la cursul BNR de 4.4182 din data de 19 octombrie 2015) cu titlu de daune patrimoniale şi nepatrimoniale pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială, din care suma de 2700 RON cu titlu de daune patrimoniale şi 218.210 daune nepatrimoniale, precum şi la plata penalităţilor în cuantum de 0,2% pe fiecare zi de întârziere, începând cu 24 august 2017 (data limită până la care asigurătorul trebuia să notifice părţii vătămate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate, pretenţiile de despăgubire solicitate de reclamantă) şi până la plata efectivă. Reclamanta a mai solicitat să se constate că pârâta nu a respectat prevederile art. 36 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi să fie obligată la plata daunelor solicitate şi cuantificate în cererea de despăgubire, respectiv 50.000 euro, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 932 din 29 mai 2018, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Cluj, secţia civilă.
2. Sentinţa pronunţată de tribunal
Prin sentinţa nr. 209 din 17 aprilie 2019, Tribunalul Cluj, secţia civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de A., având ca obiect acţiune în daune delictuale. A obligat-o pe pârâta B. S.A. să plătească în favoarea reclamantei suma de 29.138,62 RON reprezentând daune materiale în sumă de 1.138,62 şi daune morale în sumă de 28.000 RON. A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităţilor în cuantum de 2% şi capătul de cerere având ca obiect constatare. A respins cererea având ca obiect obligarea pârârei la plata cheltuielilor de judecată. A obligat-o pe pârâtă să plătească în favoarea statului suma de 834,9 RON reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantei, proportional cu pretenţiile admise. Suma de 6.191,1 RON reprezentând ajutor public judiciar acordat în favoarea reclamantei (diferenţa până la suma de 7.026) RON) a rămas în sarcina statului.
3. Decizia pronunţată de curtea de apel
Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin decizia nr. 43/A din 5 martie 2020, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului.
4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A..
Prin cererea de recurs, reclamanta a apreciat că termenul pentru exercitarea căii de atac a fost suspendat pe perioada stării de urgenţă instituită prin Decretul nr. 195/2020, astfel încât termenul a început să curgă începând cu data de 15 mai 2020.
A mai precizat că motivele le va detalia printr-un memoriu separat.
Urmare a comunicării recursului, intimata - pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocate excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului.
Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.
5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din 7 iulie 2020, a dispus ca, după efectuarea procedurilor de comunicare, să se întocmească raportul asupra admisibilităţii, în principiu, a recursului.
Prin raportul din 13 octombrie 2020 s-a reţinut că recursul este tardiv şi nul.
Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.
Nu s-au depus puncte de vedere la raport.
Prin rezoluţia din 16 noiembrie 2020, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., la 13 ianuarie 2021, în camera de consiliu, fără citare părţi, termen preschimbat, din oficiu, la 27 ianuarie 2021.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:
Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.
Referitor la termenul în care poate fi exercitată calea extraordinară de atac, se reţine, potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., că termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speţă, se constată că decizia curţii de apel a fost comunicată reclamantei la 29 aprilie 2020 la domiciliul procesual ales, indicat în cererea de apel, la D., iar recursul a fost trimis prin poştă electronică la 17 iunie 2020 şi înregistrat la Curtea de Apel Cluj la 18 iunie 2021, cu depăşirea termenului procedural, calculat potrivit dispoziţiilor art. 181 C. proc. civ.
Astfel, termenul de declarare a recursului a fost suspendat pe durata stării de urgenţă instituită, la data de 16 martie 2020, prin art. 1 din Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 şi prelungită la data de 15 aprilie 2020, pe o perioadă de 30 de zile, prin art. 1 din Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020.
Prin urmare, termenul de recurs a început să curgă la data de 15 mai 2020 şi s-a împlinit la 15 iunie 2020.
Conform art. 185 C. proc. civ., termenul de recurs este un termen legal imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.
Totodată, se observă dispoziţiile cuprinse la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care conţin prevederea expresă în sensul că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, la alin. (3) stipulându-se că respectiva menţiune este prevăzută cu sancţiunea nulităţii.
În cauză se constată că declaraţia de recurs se rezumă la menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat, acestea nefiind formulate până în prezent.
De asemenea, art. 489 alin. (1) C. proc. civ. stipulează în sensul că « recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3) », care se referă la motivele de ordine publică.
Ca atare, văzând dispoziţiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 485 alin. (1) şi art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., se va anula calea de atac, pentru neîndeplinirea condiţiilor procedurale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 43/A din 5 martie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2021.