Real property dispute: start date for the one-month deadline to file a revision petition based on contradictory judgments when the final decision is a subsequent clarification order.

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2020

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată introdusă la data de 05.08.2008, înregistrată sub nr. x/2008, pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtul C., revendicând imobilul - casă de locuit şi teren aferent în suprafaţă de circa 1.600 mp curţi-construcţii şi arabil, situat în intravilanul judeţul Neamţ, între vecinii D., E., drumul sătesc şi moştenitorii defunctului F., înscris în sola 2, parcelele 11/1 şi 11/2, în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002, emis pe numele lui G..

Pârâtul a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin cererea reconvenţională s-a solicitat obligarea reclamanţilor la plata daunelor morale şi materiale, iar în contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi şi cu pârâta Primăria comunei Girov, s-a solicitat anularea în parte a titlului de proprietate al reclamanţilor, în sensul excluderii parcelei de teren curţi-construcţii în suprafaţă de 536 mp, precum şi emiterea, în favoarea acestuia, a unui titlu de proprietate pentru 1.632 mp teren intravilan Dăneşti.

Intervenienta H. a depus cerere de intervenţie în interes propriu, întemeiată pe calitatea de coproprietară a imobilului revendicat.

Reclamanţii au depus precizări la acţiunea introductivă.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ

Prin sentinţa civilă nr. 2154 din 30 aprilie 2013, Judecătoria Piatra Neamţ a anulat cererea reconvenţională, ca netimbrată; a admis acţiunea precizată, formulată de reclamantul I. în contradictoriu cu pârâţii J. şi H. şi, în consecinţă, a obligat pârâţii să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantului imobilul teren în suprafaţă de 1585 mp, situat în intravilanul satului, Dăneşti, com. Girov, judeţul Neamţ, în sola 2, parcela x (teren arabil în suprafaţă de 1.049 mp, conform titlului şi în suprafaţă de 1146 mp conform măsurătorilor) şi parcela x (teren curţi construcţii, în suprafaţă de 536 mp, conform titlului, şi în suprafaţă de 439 mp conform măsurătorilor), cu vecinătăţile: N- E., E- E., S- drum sătesc, V- K. şi L., înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002 eliberat pe numele autorului reclamantului (G.) identificat pe conturul x, prin raportul de expertiză întocmit de expertul M.; a obligat pârâţii să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantului construcţiile edificate pe terenul revendicat, constând în casă de locuit (având suprafaţa utilă de 44,03 mp, compusă din două camere de locuit, bucătărie, cămară şi două holuri) şi două construcţii anexe, respectiv magazie (transformată din grajd, cu suprafaţa utilă de 18,84 mp şi beci cu suprafaţa utilă de 6,56 mp) şi bucătărie de vară (cu suprafaţa utilă de 8,75 mp), identificate prin raportul de expertiză întocmit de expertul N.; a obligat pârâţii la plata sumei de 3213,8 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către reclamanţi.

4. Decizia pronunţată de Tribunalul Neamţ în recurs

Prin decizia civilă nr. 143 din 28 decembrie 2018, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâţii J. şi moştenitorii pârâtei H. (decedată pe parcursul judecăţii), respectiv O., asistat de tatăl J., P. şi Q. împotriva sentinţei civile nr. 2154/30.04.2013 a Judecătoriei Piatra Neamţ; a modificat în parte sentinţa recurată, în sensul că a admis în parte acţiunea în revendicare formulată de reclamant împotriva pârâţilor; a obligat pârâţii să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantului imobilul teren în suprafaţă de 439 mp curţi-construcţii, situat în intravilanul jud.

Neamţ, în sola 2, parcela x, învecinat cu: N- rest proprietate reclamant, E- E., S- drum sătesc, V- K., înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002 eliberat pe numele autorului reclamantului (G.), identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de expert M. pentru termenul de judecată din data de 9.11.2012 cu notarea C. civ., delimitat prin linie punctată de restul terenului proprietatea reclamantului; a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâţi în faţa instanţei de fond; a respins ca inadmisibilă acţiunea în revendicare formulată de acelaşi reclamant în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi, având ca obiect casa de locuit (având suprafaţa utilă de 44,03 mp, compusă din două camere de locuit, bucătărie, cămară şi două holuri) situată pe terenul de 439 mp curţi construcţii, situat în intravilanul jud.

Neamţ, în sola 2, parcela x, identificată prin raportul de expertiză întocmit de expertul N.; a respins ca neîntemeiată acţiunea în revendicare formulată de acelaşi reclamant în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi, având ca obiect: suprafaţa de 1049 mp arabil (din măsurători 1146 mp arabil), situat în intravilanul jud. Neamţ, în sola 2, parcela x, învecinat cu: N- E., E- E., S- teren proprietate reclamant pentru care s-a admis acţiunea de revendicare, V- K. şi L., înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002 eliberat pe numele autorului reclamantului (G.), identificat în raportul de expertiză întocmit de expert M. cu notarea A; două construcţii anexe situate pe terenul de 439 mp curţi construcţii, situat în intravilanul jud.

Neamţ, în sola 2, parcela x, respectiv: magazie (transformată din grajd, cu suprafaţa utilă de 18,84 mp şi beci cu suprafaţa utilă de 6,56 mp) şi bucătărie de vară (cu suprafaţa utilă de 8,75 mp), identificate prin raportul de expertiză întocmit de expertul N.; a obligat pârâţii la plata sumei de 1.070 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către reclamant; a menţinut din sentinţă dispoziţia de anulare a cererii reconvenţionale ca netimbrată; a obligat intimatul-reclamant I. să plătească pârâţilor J., O., asistat de tatăl J., P. şi Q. suma de 815 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Prin încheierea din 10 mai 2019, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de petentele P. şi Q., în contradictoriu cu intimaţii J., O., asistat de tatăl J., şi I.; a lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 143 din 28 decembrie 2018 a Tribunalului Neamţ, în sensul că a obligat pârâţii să lase în deplină proprietate reclamantului imobilul teren în suprafaţă de 439 mp curţi-construcţii, situat în intravilanul jud. Neamţ, în sola 2, parcela x, învecinat cu: N- rest proprietate reclamant, E- E., S- drum sătesc, V-K., înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002 eliberat pe numele autorului reclamantului (G.), identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de expert M. pentru termenul de judecată din data de 9.11.2012 cu notarea C. civ., delimitat prin linie punctată de restul terenului proprietatea reclamantului; a obligat pârâţii să lase în liniştită posesie reclamantului, din terenul identificat mai sus, suprafaţa ce excede următoarelor construcţii, identificate prin raportul de expertiză întocmit de expertul N.: casa de locuit (având suprafaţa utilă de 44,03 mp, compusă din două camere de locuit, bucătărie, cămară şi două holuri); anexe: magazie (transformată din grajd, cu suprafaţa utilă de 18,84 mp şi beci cu suprafaţa utilă de 6,56 mp) şi bucătărie de vară (cu suprafaţa utilă de 8,75 mp).

5. Decizia pronunţată de Tribunalul Neamţ în revizuire

Prin decizia nr. 63 din 30 octombrie 2019, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de reclamantul I. împotriva deciziei civile nr. 143 din 28 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2008, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

6. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău în revizuire

Prin decizia nr. 77 din 10 februarie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul-reclamant I. împotriva deciziei nr. 143 din 28.12.2018 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2008 şi a obligat revizuentul să achite intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 RON reprezentând onorariu de avocat redus.

7. Recursul declarat în cauză

Împotriva deciziei nr. 77 din 10 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a declarat recurs revizuentul-reclamant I..

Recurentul a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei curţii de apel, cu trimiterea spre rejudecarea cererii de revizuire şi anularea încheierii din 10.05.2019 a Tribunalului Neamţ, pronunţată în dosarul nr. x/2008, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 17/01.02.2018 a Tribunalului Neamţ, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

A criticat recurentul decizia atacată, în esenţă, sub următoarele aspecte:

Prin cererea formulată a solicitat revizuirea încheierii din 10.05.2019, prin care a fost lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 143/28.12.2018 a Tribunalului Neamţ şi s-a dispus ca intimaţii-pârâţi să-i lase în liniştită posesie din terenul de 439 mp teren curţi-construcţii, situat în intravilanul jud. Neamţ, în sola 2, parcela x, învecinat cu: N- rest proprietate reclamant, E- E., S-drum sătesc, V- K., înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002 eliberat pe numele autorului reclamantului (G.), identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul M., suprafaţa ce excede următoarelor construcţii, identificate prin raportul de expertiză întocmit de expertul N.: casa de locuit (având suprafaţa utilă de 44,03 mp, compusă din două camere de locuit, bucătărie, cămară şi două holuri) şi anexe - magazie (transformată din grajd, cu suprafaţa utilă de 18,84 mp şi beci cu suprafaţa utilă de 6,56 mp) şi bucătărie de vară (cu suprafaţa utilă de 8,75 mp).

A susţinut recurentul că decizia curţii de apel este nelegală, întrucât acesta a formulat cerere de revizuire împotriva încheierii din 10.05.019, prin care terenul aferent construcţiilor a fost lăsat "cadou" intimaţilor, iar nu împotriva deciziei civile nr. 143/28.12.2018, câtă vreme instanţa de recurs a constatat că terenul curţi-construcţii în suprafaţă de 439 mp, sus-descris, este proprietatea recurentului, fiind înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002 eliberat pe numele defunctului G., identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul M., ocupat în mod abuziv de intimaţi.

Or, prin încheierea de lămurire dispozitiv din 10.05.2019, a fost lipsit de terenul de sub construcţii, în suprafaţă de 78,18 mp, iar această încheiere este contrazisă de decizia civilă nr. 17/01.02.2018 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2013, prin care a fost respins ca nefondat recursul formulat de C., P. şi Q. (în calitate de recurenţi-reclamanţi) împotriva sentinţei civile nr. 380/08.02.2017 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. x/2013, prin care s-a respins cererea de anulare parţială a titlului de proprietate nr. x/29.11.2002 titular G., formulată de C. şi H. în contradictoriu cu pârâţii Comisia locală Girov, Comisia judeţeană Neamţ de fond funciar şi I., ca existând autoritate de lucru judecat.

A arătat recurentul că autoritatea de lucru judecat presupune ca o chestiune litigioasă odată tranşată de instanţă să nu mai poată fi adusă înaintea altei judecăţi, astfel încât ceea ce a stabilit o primă instanţă să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanţe ulterioare, respectiv drepturile recunoscute unei părţi sau constatările făcute printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară dată într-un alt proces.

În opinia recurentului, lămurind dispozitivul deciziei civile nr. 143/28.12.2018 prin încheierea din 10.05.2019, instanţa de recurs a nesocotit autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2013, generând astfel hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, contrar dispoziţiilor art. 431 din C. proc. civ.

A conchis recurentul în sensul că cererea de revizuire a fost formulată în termenul legal de o lună de la pronunţarea încheierii din 10.05.2019, prevăzut de art. 324 din C. proc. civ., astfel încât excepţia tardivităţii reţinută de curtea de apel este nelegală.

8. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi O., Q., J. şi P. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului, s-a arătat că recurentul nu a indicat şi nici argumentat vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 din C. proc. civ. din 1865, fiind detaliate doar motive de netemeinicie ale deciziei atacate, care nu pot face obiectul analizei în recurs.

Cu referire la fondul recursului, intimaţii au susţinut că în mod legal a fost admisă excepţia tardivităţii revizuirii, întrucât cererea a fost depusă cu mult peste termenul de o lună prevăzut de lege.

Se mai apără intimaţii arătând că obiectul cererii de revizuire îl constituie decizia nr. 143/2018, şi nu încheierea de lămurire a dispozitivului, care nu statuează asupra dreptului, ci aduce doar lămuriri asupra dispozitivului hotărârii. De altfel, nu există nicio prevedere legală care să permită revizuirea unei încheieri, legea prevăzând imperativ revizuirea unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă.

Or, decizia nr. 143/2018 a fost pronunţată în data de 28.12.2018, iar faptul că, ulterior pronunţării acestei decizii, a fost admisă cererea de lămurire dispozitiv nu prezintă nicio relevanţă asupra calculului termenului de revizuire, care curge de la data pronunţării deciziei contestate, câtă vreme cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 11.06.2019, la circa 6 luni după pronunţarea deciziei a cărei revizuire se solicită.

Au mai susţinut intimaţii că din analiza celor două decizii invocate de recurent nu rezultă autoritatea de lucru judecat, deoarece nu este îndeplinită tripla identitate de cauză, obiect şi părţi, cerută de lege. Astfel, dosarul nr. x/2013, în care s-a pronunţat decizia nr. 17/2018, a avut ca obiect nulitatea parţială a titlului de proprietate, în temeiul prevederilor Legii nr. 18/1991, figurând pe lângă aceleaşi părţi, ca pârâte, şi cele două comisii de fond funciar, iar dosarul nr. x/2008 a avut ca obiect revendicarea unei suprafeţe de teren, în temeiul prevederilor C. civ., între aceleaşi părţi.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele expuse în continuare.

Analizând cu prioritate, potrivit art. 137 din C. proc. civ. din 1865 (aplicabil litigiului pendinte), excepţia procesuală absolută şi peremptorie a nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

În reglementarea legii procesuale civile, recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate al hotărârii atacate, în condiţiile expres şi limitativ prevăzute prin dispoziţiile speciale, de strictă interpretare, ale art. 304 pct. 1-9 din C. proc. civ.

Deşi recurentul nu a invocat, ca temei al recursului, vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304, totuşi criticile formulate, prin care se susţine că a fost respectat întocmai termenul legal de revizuire de o lună calculat de la data pronunţării încheierii din 10.05.2019, pot fi încadrate din oficiu, conform art. 306 alin. (3), în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9, ipoteza care vizează pronunţarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Ca atare, excepţia nulităţii este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Pe fondul motivelor de recurs, Înalta Curte constată că soluţia de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire este rezultatul interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor legale incidente, criticile recurentului fiind fondate.

Astfel, obiectul prezentei căi de atac îl constituie decizia curţii de apel prin care a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire formulată de reclamantul I., întemeiată pe motivul de revizuire privind contradictorialitatea de hotărâri, reglementat de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

Principala critică din recurs, ce se impune a fi mai întâi examinată, vizează aplicarea greşită a sancţiunii decăderii din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac de retractare, a revizuirii, din perspectiva momentului de la care a început să curgă termenul procedural de o lună calculat de la data pronunţării "ultimei hotărâri".

În acest sens, reţinând tardivitatea exercitării revizuirii depuse la data de 10.06.2019 (transmisă prin e-mail), curtea de apel a avut în vedere, ca punct de plecare în calculul termenului procedural, data pronunţării deciziei instanţei de recurs (decizia nr. 143 din 28.12.2018 a Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ şi fiscal), în vreme ce recurentul revizuent-reclamant a susţinut că, în raport de obiectul revizuirii formulate, termenul procedural a început să curgă de la data pronunţării încheierii din 10.05.2019 prin care a fost lămurită decizia nr. 143/28.12.2018, în procedura prevăzută de art. 2811 din C. proc. civ., moment în raport de care calea de atac a fost exercitată în termen.

Luând în examinare critica recurentului, Înalta Curte are în vedere că, potrivit motivului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 alin. (1) din C. proc. civ., se poate uza de această cale extraordinară de atac "dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate". La nivel doctrinar si jurisprudenţial s-a afirmat, consecvent, că acest motiv valorizează situaţia în care excepţia autorităţii de lucru judecat fie nu a fost invocată, deşi se impunea, într-un proces caracterizat prin identitate de părţi în aceeaşi calitate, de obiect şi cauză a cererii, fie a fost invocată, însă instanţa a omis să se pronunţe asupra ei.

Cu privire la termenul de exercitare a revizuirii pentru sus-evocatul motiv, art. 324 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod prevede că termenul de revizuire este de o lună şi "se va socoti (...) de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri", iar referitor la soluţia prevăzută pentru situaţia în care revizuirea exercitată pentru acest motiv ar fi întemeiată, art. 327 alin. (1) teza finală stabileşte că "în cazul hotărârilor definitive potrivnice, (...) va anula cea din urmă hotărâre".

De asemenea, cu acelaşi titlu preliminar, Înalta Curte are în vedere că, în spiritul dispoziţiilor art. 84 din C. proc. civ., care reglementează calificarea corectă a actului de procedură denumit greşit, calificarea juridică a cererii şi delimitarea cadrului procesual se realizează ţinându-se seama de natura dreptului şi a scopului urmărit prin exercitarea acesteia. Însă, calificarea unei cereri, inclusiv a unei căi de atac, nu înseamnă, în nicio împrejurare şi sub nicio formă, nesocotirea principiul disponibilităţii procesului civil, potrivit cu care părţile sunt cele care fixează limitele în care are loc judecata, atât din punctul de vedere al obiectului, cât şi al persoanelor între care se stabilesc raporturile juridice procesuale, precum şi al fundamentului pretenţiei ce este dedusă judecăţii.

În litigiul pendinte, instanţa de recurs (Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ şi fiscal), prin decizia civilă nr. 143/28.12.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2008, a admis recursul pârâţilor declarat împotriva sentinţei civile nr. 2154/30.04.2013 a Judecătoriei Piatra-Neamţ, a modificat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantului în revendicare imobiliară, a obligat pârâţii să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul curţi-construcţii în suprafaţă de 439 mp (descris la pct. I.4 din prezenta decizie) şi a respins ca inadmisibilă revendicarea casei de locuit şi ca neîntemeiată revendicarea terenului arabil în suprafaţă de 1049 mp (1146 mp din măsurători) şi a construcţiilor anexe - magazie şi bucătărie de vară (descrise, de asemenea, la pct. I.4 din prezenta decizie).

Ulterior, la cererea pârâtelor P. şi Q., în procedura prevăzută de art. 2811 din C. proc. civ., instanţa de recurs a pronunţat încheierea din 10.05.2019 prin care a lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 143/28.12.2018, în sensul că a obligat pârâţii să-i lase reclamantului în deplină proprietate terenul curţii-construcţii în suprafaţă de 439 mp şi în liniştită posesie, din acest teren, suprafaţa care excede construcţiilor casă de locuit şi anexe - magazie şi bucătărie de vară.

Considerentele încheierii anterior evocate permit cu uşurinţă a se observa că instanţa de recurs a uzat, la cererea părţilor, de procedura lămuririi hotărârii - ipoteza înlăturării dispoziţiilor potrivnice din cuprinsul dispozitivului deciziei nr. 143/2018, care pot constitui impedimente la executarea silită pornită la cererea reclamantului. În esenţă, lămurirea deciziei a vizat înlăturarea sintagmei "şi liniştită posesie" în ceea ce priveşte "terenul ce constituie amprenta la sol" a construcţiilor.

Or, revizuirea exercitată de reclamant, cu care curtea de apel a fost legal învestită, a avut drept obiect încheierea din 10.05.2019, despre care acesta a afirmat că este potrivnică şi, drept urmare, încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 380/08.02.2017 a Judecătoriei Piatra-Neamţ, irevocabilă prin decizia civilă nr. 17/01.02.2018 a Tribunalului Neamţ, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2013, prin care a fost respinsă acţiunea având ca obiect anularea parţială a titlului de proprietate al autorului reclamantului.

Exercitând calea extraordinară de atac de retractare, întemeiată pe motivul de revizuire vizând existenţa hotărârilor definitive potrivnice, reclamantul a supus judecăţii instanţei de revizuire, drept ultimă hotărâre în accepţiunea dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 şi art. 327 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., încheierea de lămurire hotărâre din 10.05.2019, întrucât aceasta era hotărârea judecătorească despre care a pretins că îi încalcă efectivitatea dreptului de proprietate recunoscut asupra întregii suprafeţe de 439 mp teren curţi-construcţii, golindu-l de prerogativele ce alcătuiesc conţinutul juridic al acestui drept, prin lipsirea de posesia terenului de sub construcţii, ceea ce în opinia reclamantului-revizuent nesocoteşte efectul lucrului judecat într-un alt proces, anterior, care a format obiectul dosarului nr. x/2013, sus-menţionat.

Drept urmare, în mod greşit a reţinut curtea de apel, în motivarea punctului de plecare a termenului procedural, argumentul că obiectul revizuirii nu poate fi decât decizia nr. 143/2018, "şi nu încheierea de lămurire a dispozitivului, aceasta nestatuând în vreun fel asupra dreptului ci aducând doar lămuriri asupra dispozitivului".

Aceasta întrucât, statuarea curţii de apel asupra obiectului revizuirii pendinte înfrânge principiul disponibilităţii procesului civil, iar pe de altă parte, nesocoteşte atributul încheierii din 10.05.2019, de a face parte, alături de celelalte tipuri de hotărâri - decizie ori sentinţă, din categoria hotărârilor judecătoreşti care intră în domeniul de reglementare al obiectului revizuirii, prevăzut de art. 322 pct. 7 coroborat cu art. 322 alin. (1) din C. proc. civ.

De altfel, este de observat că soluţia curţii de apel nu a fost consecinţa reţinerii neîndeplinirii condiţiilor de admisibilitate referitoare la obiectul revizuirii, ci efectul sancţiunii decăderii reclamantului din dreptul de a exercita calea de atac a revizuirii.

Ca atare, punctul de plecare în calculul termenului legal de o lună, de exercitare a revizuirii, îl constituie data pronunţării sus-evocatei încheieri - 10.05.2019 -, potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., astfel că cererea de revizuire transmisă prin e-mail la data de 10.06.2019 a fost depusă în termenul procedural, a cărui durată a fost stabilită în acord cu prevederile art. 101 alin. (3) din C. proc. civ.

Apreciind contrariul şi reţinând incidenţa sancţiunii decăderii, curtea de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, fiind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

Raportat considerentelor expuse, reţinând incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1)-(3) şi art. 313 din acelaşi cod, va admite recursul declarat de revizuentul I. şi va casa decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel, care se va pronunţa asupra cererii de revizuire ţinând seama şi de celelalte critici din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţi.

Admite recursul declarat de revizuentul I. împotriva deciziei nr. 77 din 10 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2020.