Complaint regarding procedural delay dismissed after annulment of lower court's lack of jurisdiction ruling

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2021

asupra cauzei constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă la data de 30 octombrie 2020, sub nr. x/2020, petenta A. a formulat contestaţie privind tergiversarea soluţionării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al aceleiaşi instanţe.

În motivare, a învederat că deciziile date după un fals sunt nule de drept, deciziile date de aceeaşi instanţă, cu dublă măsură, fără probe - înscrisuri sustrase, secretizate, legalizate, la limita penalului - după decesul fostului soţ, înmormântat în grabă, fără acordul familiei, fără o anchetă penală, pârâta B. declarându-se soţie supravieţuitoare, fără acordul fostului soţ, pentru a-i încasa şi asigurarea de viaţă, pensia de urmaş şi toate bunurile succesorale.

Prin încheierea nr. 37 din 19 noiembrie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins, ca nefondată, contestaţia privind tergiversarea, formulată de petenta A., intimaţi în cauză fiind C. şi B..

Curtea de Apel Suceava a constatat că dosarul nr. x/2020 a fost soluţionat definitiv prin decizia nr. 274 din 7 octombrie 2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 166 din 21 iulie 2020 a aceleiaşi instanţe şi că decizia prin care s-a soluţionat revizuirea a fost redactată la data de 22 octombrie 2020, conform menţiunii din finalul hotărârii.

De asemenea, Curtea de Apel Suceava a constatat că prin contestaţia privind tergiversarea procesului nu se invocă niciuna dintre situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 522 alin. (2) C. proc. civ., petenta fiind nemulţumită, în esenţă, de modul în care s-au finalizat litigiile derulate între părţi.

Or, această nemulţumire nu reprezintă un caz de tergiversare a soluţionării procesului într-un termen optim şi previzibil, astfel încât, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de textul de lege incident în speţă, curtea a respins contestaţia astfel formulată, ca nefondată.

Împotriva încheierii nr. 37 din 19 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, petenta A. a formulat plângere.

În motivarea plângerii, a arătat că au fost încălcate principiile fundamentale ale procesului civil având în vedere că procesul trenează din anul 2005 şi că instanţele s-au antepronunţat înaintea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A apreciat că se impune administrarea probelor necesare şi alte măsuri prevăzute de lege, precum şi să se ţină seama de toate circumstanţele cauzei, de principiile generale ale dreptului, de cerinţele echităţii şi de buna-credinţă.

Examinând plângerea formulată, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, se reţine că deşi în antetul plângerii au fost indicate ca semnatare ale acesteia petentele A. şi B., cererea este semnată doar de către A., parte care a formulat şi contestaţia privind tergiversarea, soluţionată prin încheierea atacată.

Cum cele două petente au avut în dosar o poziţie procesuală divergentă, plângerea se va constata formulată de A., partea care şi-a însuşit demersul procesual prin semnarea acestuia.

Totodată, se reţine că prin decizia nr. 604 din 16 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 976 din 22 octombrie 2020, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 524 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că textul legal încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3), art. 124 alin. (2) din Constituţia României şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Prin decizia de neconstituţionalitate s-a reţinut că judecarea contestaţiei privind tergiversarea procesului de către acelaşi complet care soluţionează fondul cauzei contravine dreptului la un proces echitabil, în componenta imparţialităţii obiective, astfel că evaluarea cererii privind tergiversarea procesului se va realiza, în primă şi în ultimă instanţă, de către instanţa ierarhic superioară.

Faţă de aceste statuări, în condiţiile în care contestaţia privind tergiversarea procesului a fost înregistrată ulterior deciziei Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că, Curtea de Apel Suceava nu mai era competentă a soluţiona cererea, competenţa soluţionării contestaţiei privind tergiversarea procesului aparţinând instanţei ierarhic superioare, respectiv Înalta Curte, drept pentru care, se va admite plângerea, se va anula încheierea atacată şi se va proceda la judecarea contestaţiei.

Înalta Curte observă, de asemenea, că taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 RON prevăzută de dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a fost achitată de petentă .

Cu privire la contestaţia privind tergiversarea procesului, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 522 C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părţi, precum şi de către procurorul care participă la şedinţă, a unei contestaţii prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.

La alin. (2) al textului de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestaţie, motivele vizând atât culpa instanţei, cât şi atitudinea ei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces, ori a terţilor propriu-zişi, care aveau obligaţii legale sau judiciare.

Astfel, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte, sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.

În acest context, contestaţia la tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situaţiile în care chiar instanţa cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen rezonabil.

Or, în speţă, Înalta Curte constată că dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Suceava, în care a fost formulată cererea, a fost soluţionat la data de 7 octombrie 2020 prin decizia nr. 274 (redactată la 22 octombrie 2020), anterior formulării contestaţiei privind tergiversarea procesului, respectiv 30 octombrie 2020.

În atare condiţii, promovarea unei contestaţii privind tergiversarea procesului în limitele reglementate de textele legale incidente apare ca lipsită de finalitate juridică.

De asemenea, instanţa supremă constată că argumentele expuse în contestaţia privind tergiversarea procesului nu se circumscriu cazurilor expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 522 C. proc. civ., astfel încât nu pot fi primite.

Pentru considerentele expuse, întrucât nu se poate reţine o tergiversare a judecăţii revizuirii cu care a fost învestită curtea de apel, Înalta Curte urmează să respingă contestaţia la tergiversarea procesului formulată de petenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite plângerea.

Anulează încheierea nr. 37 din 19 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă şi rejudecând, în primă şi ultimă instanţă:

Respinge contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petenta A..

Fără cale de atac.

Pronunţată astăzi, 27 ianuarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.