Cassation appeal nullity for failure to formulate legal criticism of appellate reasoning in restitution claim

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2021

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la 1 aprilie 2019 pe rolul Tribunalului Cluj, Societatea Naţională a Sării S.A. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului Dej (Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului Dej), ca în urma probelor administrate, să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei totale de 227.684,08 RON reprezentând prejudiciu produs societăţii constatat prin Raportul de control al Camerei de Conturi Dej nr. 3774 din 5 aprilie 2016.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1345-1348 C. civ.

2. Sentinţa tribunalului

Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 515 din 24 octombrie 2019, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. A respins acţiunea reclamantei împotriva UAT Municipiul Dej şi Primăria municipiului Dej, ca prescrisă faţă de prima pârâtă şi ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi capacitate de folosinţă faţă de a doua pârâtă.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin decizia nr. 90/A din 30 iunie 2020, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului,.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Societatea Naţională a Sării S.A., solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., admiterea căii de atac, anularea hotărârii instanţei de apel, respingerea excepţiei prescripţiei, iar pe fondul cauzei, admiterea acţiunii.

A criticat hotărârea instanţei de apel pentru interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 2537-2538 C. civ.

A apreciat că momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie, conform prevederilor art. 2523 C. civ., este data înregistrării Raportului de Control nr. x/5 aprilie 2016, emis de Camera de Conturi Cluj, având în vedere ca auditorii respectivi au constatat ca Sucursala Salina Ocna Dej (dezmembrământ al Societăţii Naţionale a Sării SA) a livrat, cu titlu gratuit, către UATM Dej un sortiment de sare care nu există în nomenclatorul de produse şi pentru care sucursala trebuia să factureze şi să încaseze contravaloarea mărfurilor livrate.

A arătat că livrarea s-a efectuat în baza comenzilor pentru "sare dezăpezire" solicitate de către UATM Dej, care au fost aprobate de directorul de sucursală. În avizele de însoţire a mărfii denumirea produsului este de sare industrială vrac pentru drumuri (deşeu), acestea având anexate tichete de cântar, fie pentru sare deşeu ori sare industrială vrac pentru dezăpezire. Ca urmare, Camera de Conturi Cluj a concluzionat că "entitatea nu avea cum să livreze sare deşeu (produse reziduale), produsele livrate fiind sare industrială vrac pentru dezăpezire". Astfel, valoarea lucrărilor realizate şi nefacturate către UATM Dej este de 227.684 RON.

Recurenta a mai arătat că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au reţinut că adresa emisă de Primăria municipiului Dej nu poate fi socotită drept o recunoaştere care să întrerupă cursul termenului de prescripţie în sensul dispoziţiilor art. 2537 pct. l C. civ., întrucât nu cuprinde în sine o recunoaştere a debitului pretins prin cererea de chemare în judecată.

S-a mai precizat că Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Dej, prin adresa din 14 aprilie 2016 a recunoscut că "Primăria municipiului Dej a primit cantităţile de sare menţionate în adresa înaintată spre primărie, cu specificaţia că pe documentele care însoţesc marfa a fost evidenţiată calitatea materialului livrat, respectiv "sare deşeu, fără valoare, fără plată".

Măsura nr. 5 din decizia Camerei de Conturi Cluj nr. 14/2016 a fost contestată în instanţa de Sucursala Salina Ocna Dej, iar prin sentinţa nr. 872/2017 s-a păstrat ca temeinică şi legală măsura dispusă de auditorii Camerei de Conturi Cluj. Prin decizia nr. 3997/2017, instanţa a respins, în întregime, cererea de chemare în judecată formulată de Sucursala Salina Ocna Dej, stabilind că sucursala a livrat către UATM Dej sare industrială vrac pentru deszăpezire şi nu produse reziduale, respectiv deşeuri.

Pe cale de consecinţă, UATM Dej trebuia să plătească contravaloarea mărfurilor livrate de sucursală, valoarea mărfurilor livrate fiind de 227.684,08 RON. Prin neplata acestei sume s-a produs un prejudiciu sucursalei care trebuie recuperat de la persoana responsabilă, în speţă UATM Dej.

Recurenta a concluzionat că adresa nr. x/2016, emisă de Municipiul Dej a întrerupt termenul de prescripţie, iar potrivit dispoziţiilor art. 2541 alin. (1)-(3) C. civ. a început sa curgă un nou termen de prescripţie.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată de intimata - pârâtă Primăria municipiului Dej s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, respectiv anularea căii de atac şi menţinerea hotărârii instanţei de apel, ca legală şi temeinică.

S-a invocat excepţia nulităţii recursului, având în vedere că recurenta nu a adus niciun motiv nou de care să nu se fi folosit în primă instanţă şi să nu fi fost invocat în apel, prin urmare, criticile formulate neîncadrându-se în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în opinia intimatei, se impune constatarea nulităţii recursului în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din cod.

A considerat, totodată, că instanţa a aplicat corect prevederile art. 2517 şi 2528 C. civ. cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză.

A apreciat, cu privire la momentul când Salina Ocna Dej a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea, că acesta este reprezentat de momentul întocmirii avizelor, întrucât atunci se putea constata reducerea patrimoniului ceea ce nu s-a întâmplat deoarece "sarea deşeu" nu este contabilizată şi nu este plus valoare conform declaraţiilor conducerii Salinei Ocna Dej.

Împrejurarea că în baza unui control al Curţii de Conturi, s-a observat că "sarea deşeu" nu a fost contabilizată este, potrivit intimatei, lipsită de relevanţă în privinţa cursului prescripţiei, întrucât Curtea de Conturi este un terţ faţă de raportul juridic stabilit între reclamantă şi pârâtă, iar actele încheiate de acest terţ nu pot afecta cursul prescripţiei.

A apreciat, în consecinţă, că nu este îndeplinită condiţia elementară pentru îmbogăţirea fără justă cauză deoarece nu există o mărire a patrimoniului UATM Dej şi nici o sărăcire a patrimoniului Salinei Ocna Dej, ceea ce face ca cererea de chemare în judecată să nu aibă obiect.

A mai arătat că, atât instanţa de fond cât şi cea de apel, au apreciat că momentul de la care curge termenul de prescripţie în cauză este cel al livrării mărfii, neavând relevanţă faptul că în baza unui contract/acord părţile au stabilit că marfa livrată are valoare zero, întrucât valoarea sau lipsa de valoare a mărfii nu constituie un criteriu prevăzut de lege pentru a marca începutul curgerii prescripţiei.

A considerat, cu privire la cea de-a două critică de recurs, că nici aceasta nu poate fi încadrată ca fiind un motiv de nelegalitate a deciziei atacate, deoarece adresa cu nr. 9443/2016 nu poate fi socotită drept o recunoaştere a dreptului a cărui acţiune se prescrie, întrucât nu conţine niciun element sau vreo sumă de bani, aşa cum stipulează dispoziţiile art. 2537-2538 C. civ.

A concluzionat că, prin adresa în cauză, s-a contestat valoarea sării deşeu şi, în consecinţă, în mod clar şi neechivoc, s-a contestat îndreptăţirea reclamantei la încasarea vreunei sume de bani în contul cantităţii de sare livrată, astfel încât, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au dat o interpretare corectă dispoziţiilor art. 2537-2537 C. civ., precum şi actului invocat ca fiind o recunoaştere a pretenţiilor reclamantei.

Recurenta - reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din 8 septembrie 2020, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare.

S-a dispus, totodată, emiterea unei adrese către recurentă cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, sub sancţiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.

Prin adresa aflată la dosarului de recurs, recurenta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul prevăzut de art. 25 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

Prin rezoluţia din 24 noiembrie 2020, în baza art. 490 coroborat cu art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., s-a stabilit termen de judecată, cu citare părţi, în şedinţă publică la 27 ianuarie 2021.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Recursul este nul, în considerarea argumentelor ce succed:

Se constată imposibilitatea încadrării aspectelor deduse judecăţii în criticile de nelegalitate subsumabile dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. fiind incidentă, ca atare, sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) din cod.

Art. 489 C. proc. civ. stipulează în sensul că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cauzelor de ordine publică, aceeaşi sancţiune intervenind şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din cod, care la alin. (1) pct. 1-8 enumeră limitativ motivele de nelegalitate pentru care se poate solicita casarea unor hotărâri.

În speţa dedusă judecăţii, se constată că motivele recursului nu pot fi încadrate în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., în condiţiile în care, recurenta, fără a critica în vreun fel soluţia instanţei de apel, s-a limitat a reitera motivele de apel care deja şi-au găsit o rezolvare jurisdicţională.

Se reţine, în aceste condiţii, că recurenta nu a dedus judecăţii critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ. şi prin care să arate în ce mod, concret, este eronat raţionamentul instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentei nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor legale, care trebuie interpretate, atât în sensul indicării, prin motivele de recurs, a unuia dintre cazurile de nelegalitate prevăzute limitativ la art. 488 C. proc. civ., cât şi a argumentării juridice a acestuia, prin formularea unor critici propriu-zise cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la reiterarea motivelor de apel, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor imputate instanţei, o minimă argumentare a criticii în fapt şi drept, precum şi indicarea raţionamentelor pe care se bazează.

În cauză însă prin reiterarea în totalitate a motivelor de apel recurenta a ignorat judecata în faţa instanţei de apel, în condiţiile în care eventualele critici ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.

Ignorând astfel faptul că obiectul recursului îl constituie decizia pronunţată în apel, care a fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluţiei, recurenta nu a criticat această hotărâre, motivele de recurs fiind identice cu cele din apel.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existenţa judecăţii anterioare.

Ca atare, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. şi cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va constata nulitatea căii de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta Societatea Naţională a Sării S.A. împotriva deciziei nr. 90/A din 30 iunie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 ianuarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.