Failure to pay judicial stamp duty renders appeal inadmissible despite pending administrative boundary delimitation

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2021

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la 30 iulie 2019 pe rolul Tribunalului Tulcea, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Beştepe prin Primar şi Consiliul local al comunei Beştepe prin Primar au solicitat, în contradictoriu cu Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Nufăru prin Primar şi Consiliul local al comunei Nufăru prin Primar, obligarea pârâţilor de a le lăsa reclamanţilor, în deplină proprietate şi liniştită posesie, suprafaţa de 46,61 ha, identificată extravilan, Tarla 61, Parcela 775 şi stabilirea liniei de hotar între cele două unităţi administrativ teritoriale, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 11 şi următ. din Legea nr. 7/2996, Legea nr. 133/2012, Legea nr. 215/2001, art. 563 şi următ. C. civ.

2. Sentinţa tribunalului

Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1416 din 4 noiembrie 2019, a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâţi. A respins acţiunea în constatare, ca inadmisibilă.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin decizia nr. 41 C din 20 mai 2020, prin care s-a respins apelul reclamanţilor împotriva sentinţei tribunalului, ca nefondat.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii Consiliul local al comunei Beştepe, prin Primar şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Beştepe, prin Primar.

Au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., admiterea căii de atac, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi, rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

Au considerat că, în mod incorect, instanţa de apel a respins acţiunea, ca inadmisibilă, cu toate că reclamanţii au parcurs toate etapele prevăzute de art. II din Legea nr. 133/2012, în sensul că au fost semnate procesele-verbale de delimitare a hotarelor unităţilor administrativ teritoriale şi că au solicitat, în repetate rânduri, Instituţiei Prefectului judeţului Tulcea să iniţieze procedura de conciliere asupra documentaţiei de delimitare între pârâţi, fără a avea vreun răspuns de la aceasta.

Au mai arătat că, chiar şi după pronunţarea hotărârilor din prezenta cauză, au reluat solicitarea către Instituţia Prefectului judeţului Tulcea de iniţiere a procedurii de conciliere între cele două unităţi administrativ teritoriale, fără niciun rezultat şi de această dată.

Au criticat decizia pronunţată şi prin prisma dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, în vigoare la momentul formulării cererii de chemare în judecată, care arată în mod expres că instanţa de judecată este competentă în soluţionarea litigiilor privind limitele de hotar ale unităţilor administrativ teritoriale.

Au precizat că prin adresa nr. x/19 iunie 2018 adresată Instituţiei Prefectului judeţului Tulcea s-a solicitat reluarea procedurii de recunoaştere şi stabilire a limitelor de hotar, menţionându-se faptul că unităţile administrativ teritoriale implicate au ajuns la o înţelegere totală în ceea ce priveşte traseul de hotar, motiv pentru care se dorea finalizarea, respectiv semnarea procesului-verbal de delimitare în conformitate cu prevederile Legii nr. 7/1996.

Au arătat că, între timp, Unitatea Administrativ Teritorială Nufăru a demarat lucrările pentru cadastrul sistematic solicitând recurenţilor - reclamanţi să nu blocheze această lucrare, care includea şi Tarlaua 61, Parcela 775, urmând ca după finalizarea operaţiunii să le predea acest punct al lucrării.

Au mai arătat că, ulterior, reprezentantul legal al Unităţii Administrativ Teritorială Nufăru nu a iniţiat niciun proiect de hotărâre în scopul recunoaşterii limitelor de hotar între cele două unităţi administrativ teritoriale. Prin urmare, s-a creat o situaţie discriminatorie între proprietarii terenurilor situate în T61 P775, în sensul că cei care deţin teren în Unitatea Administrativ Teritorială Beştepe plătesc un impozit de 5 ori mai mic decât cei al căror teren figurează în Unitatea Administrativ Teritorială Nufăru.

Au considerat că, faţă de calificarea pe care legiuitorul a dat-o acţiunii întemeiată pe dispoziţiile art. II din Legea nr. 133/2012, rolul instanţei de contencios administrativ în soluţionarea unei astfel de cauze nu este acela de a suplini consimţământul unei părţi cu privire la semnarea unui proces-verbal de delimitare, ci este acela de a stabili ea însăşi, pe baza probaţiunii propuse de părţi şi a celei pe care o consideră necesară a fi administrată, limita teritorială a unităţilor administrativ teritoriale în litigiu.

Au apreciat că scopul reglementării instituite prin textul de lege mai sus menţionat este acela că, în acest gen de litigii, instanţa nu realizează un partaj între două comune, nu atribuie uneia sau alteia dintre părţi anumite imobile, ci doar stabileşte limita teritorială conform legii, în sensul că recunoaşte limitele administrative, în baza documentaţiei avută în vedere la înfiinţarea comunei prin lege, în acest sens fiind pronunţată şi Decizia nr. 393/2012 a Curţii Constituţionale.

Au învederat că de la înfiinţarea Comunei Bestepe, în anul 2004, suprafaţa de teren a aparţinut acesteia, care a fost înfiinţată prin desprindere din Comuna Mahmudia, astfel încât toate titlurile de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991 au fost depuse iniţial la Comuna Mahmudia, iar o dată cu înfiinţarea recurentei a fost preluată în inventarul comunei şi Tarlaua 61 Parcela 775.

Recurenţii au mai precizat că la stabilirea hotarului trebuie avută în vedere legea de reorganizare teritorială/înfiinţare, întrucât limitele teritoriale se stabilesc în conformitate cu prevederile Legii nr. 215/2001, cărţile funciare nereprezentând decât o evidenţă cadastrală întocmită la un moment dat şi reflectând situaţia administrativă din momentul înfiinţării lor. Or, situaţia administrativă poate suferi modificări în timp, iar aceste modificări se realizează doar prin intermediul legii.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din 14 septembrie 2020, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare.

S-a dispus, totodată, emiterea unei adrese către recurenţi cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, sub sancţiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.

Intimaţii - pârâţi nu au formulat întâmpinare.

Prin rezoluţia din 26 octombrie 2020, în baza art. 490 coroborat cu art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., s-a stabilit termen de judecată, cu citare părţi, în şedinţă publică la 27 ianuarie 2021.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Prioritar analizării motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recurenţii nu au timbrat calea extraordinară de atac exercitată.

Neîndeplinirea prealabilă a obligaţiilor legale de timbrare este de natură a împiedica discutarea oricăror alte chestiuni privind cauza de faţă.

Astfel, recurenţilor li s-a pus în vedere, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, solicitare căreia nu i-au dat curs.

În raport de dispoziţiile legale aplicabile în materie, respectiv art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Potrivit alin. (2) al articolului menţionat, dacă cererea este netimbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Cum, în cauză, recurenţii nu s-au conformat îndeplinirii obligaţiei legale de plată a taxei judiciare de timbru prevăzută de actul normativ mai sus menţionat, cererea de recurs va fi anulată, ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanţii Consiliul local al comunei Beştepe, prin Primar şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Beştepe, prin Primar împotriva deciziei nr. 41 C din 20 mai 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 ianuarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.