Inadmissibility of revision against decisions on non-appealable filtering rulings under Art. 493(5) and 513(5) of the Code of Civil Procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the petition for revision as inadmissible, leaving the prior decision of March 4, 2020, which had previously dismissed an initial revision request, in final force. The dispute involved a procedural challenge where a party attempted to file a second consecutive request for revision against a decision that had itself been rendered to dismiss a first revision claim, which in turn challenged a ruling declaring a non-appealable filter decision null. The decisive legal basis was Article 513(5) of the Code of Civil Procedure, read in conjunction with Article 493(5), which stipulates that decisions issued under the mandatory filtering mechanism are not subject to any ordinary or extraordinary appeal, including revision; consequently, because the underlying decision was insulated from appeal, the subsequent decision dismissing the first revision was also not subject to revision, adhering to the constitutional principle of legality regarding appellate routes.
Legislator headnote
AI generatedart. 513 alin. (5) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of revision against decisions on non-appealable filtering rulings under Art. 493(5) and 513(5) of the Code of Civil Procedure: Conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 11 iunie 2020
asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin decizia nr. 2241 din 26 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a constatat nulitatea recursului formulat de revizuentul A. împotriva încheierii din 5 iunie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul A..
Prin decizia nr. 639 din 4 martie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
Calea de atac formulată în cauză
Împotriva acestei ultime hotărâri a formulat cerere de revizuire revizuentul A..
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:
Conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
În cauză, obiectul cererii de revizuire pendinte este reprezentat de decizia nr. 639 din 4 martie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care a fost soluţionată o altă cerere de revizuire îndreptată împotriva deciziei nr. 2241 din 26 noiembrie 2019 a aceleiaşi instanţe.
Prin această din urmă decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat nulitatea recursului declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 5 iunie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, în procedura de filtru reglementată de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., întrucât a constatat că nu au fost invocate critici care să poată fi încadrate în art. 488 din acest act normativ.
Înalta Curte reţine că, prin art. 493 alin. (5) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunţate în condiţiile reglementate de acest text legal să nu fie supuse niciunei căi de atac, ordinare sau extraordinare. Ca atare, aceste hotărâri nu sunt susceptibile de revizuire, aspect ce a fost reţinut şi prin decizia care face obiectul cererii de revizuire pendinte.
Faţă de această prevedere legală, precum şi în raport de dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., se constată că este inamisibilă revizuirea formulată împotriva deciziei nr. 639 din 4 martie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Cum hotărârea a cărei revizuire se solicită, decizia nr. 639 din 4 martie 2020 nu este supusă niciunei căi de atac, fiind pronunţată în soluţionarea unei cereri de revizuire a deciziei nr. 2241 din 26 noiembrie 2019, care, la rândul ei, nu este supusă niciunei căi de atac, reiese că împotriva acesteia nu poate fi exercitată vreo cale de atac (ordinară sau extraordinară).
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 639 din 4 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie stabilind că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac în condiţiile legii.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 639 din 4 martie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de revizuentul A..
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2020.