Annulment of Land Restitution Documents: Appellate Duty to Preemptively Adjudicate Procedural Exceptions

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2020

deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

La 23.12.2013 s-a înregistrat, pe rolul Judecătoriei Horezu, secţia civilă, sub nr. dosar x/2013, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă această instanţă, în baza rezoluţiei din 20.12.2013, prin care s-a solicitat desfiinţarea cererii false, întocmite şi semnate de A., B. şi C., înregistrată la Primăria Novaci, sub nr. x/10.03.2000, inclusiv menţiunea falsă de pe aceasta, respectiv "x/10.03.2000"; desfiinţarea menţiunii false, ce conţine date nereale, din registrul Primăriei Novaci pentru Legea nr. 18/1991, de la poziţia x/10.03.2000, respectiv "x,03,10, locuitorii sat Colibaşi Scoarţa"; desfiinţarea adeverinţei false, ce conţine date nereale, nr. 3852/05.04.2007, eliberată de Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a oraşului Novaci, judeţul Gorj; desfiinţarea adeverinţei false, care conţine date nereale, nr. x/1 din 16.04.2007, eliberată de Comisia locală pentru stabilirea drepturilor de proprietate a oraşului Novaci.

La solicitarea instanţei, Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu a formulat cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Novaci, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Novaci, A., C. şi B., având acelaşi obiect cu cel menţionat în sesizarea iniţială.

În acest dosar, a fost citat, în calitate de reclamant, şi D., alături de Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu.

La 27.01.2014, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Horezu, sub nr. x/2014, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, având acelaşi obiect, cauză şi părţi cu cea înregistrată în dosarul nr. x/2013.

Prin întâmpinarea formulată la 06.03.2014, pârâţii A., C. şi B. au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Horezu şi trimiterea cauzei, spre competentă soluţionare, Judecătoriei Târgu Cărbuneşti, în raza căreia se află domiciliul pârâţilor; excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, determinat de plângerea exercitată de pârâţi împotriva rezoluţiei Parchetului din 20.12.2013, prin care au solicitat continuarea procesului penal şi constatarea inexistenţei faptei, iar, în subsidiar, admiterea cererii de suspendare a prezentului dosar până la soluţionarea plângerii formulate în dosarul nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu; excepţia lipsei calităţii procesuale pasive; excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii determinat de inexistenţa unui capăt de cerere referitor la constatarea pretinsului fals; pe fond, au solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Aceiaşi pârâţi au invocat, prin cererea din 29.04.2014, excepţia de litispendenţă a dosarelor nr. x/2014 şi nr. y/2013, ambele aflate pe rolul Judecătoriei Horezu, şi care vizează aceleaşi părţi, obiect şi cauză.

Prin încheierea din 30.04.2014, s-a admis excepţia de litispendenţă, raportat la dispoziţiile art. 138 C. proc. civ., dispunându-se trimiterea dosarului nr. x/2014 la completul învestit cu dosarul nr. x/2013, în vederea discutării conexării.

La 15.05.2014, s-a dispus conexarea celor două dosare.

La 3.06.2014, D. a formulat cerere denumită "întâmpinare" la întâmpinarea pârâţilor persoane fizice, în finalul căreia a menţionat că această cerere trebuie considerată şi cerere de intervenţie în interes propriu, având acelaşi obiect cu cel indicat în cererea de chemare în judecată a Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu; în subsidiar, reprezintă cerere de intervenţie în interesul reclamantului.

Pârâţii A., C. şi B. au depus o nouă cerere, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, raportat la împrejurarea că singura cale procedurală de constatare a falsului este cea prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., înscrisurile fiind determinante în pronunţarea hotărârilor din dosarele nr. x/2007 şi nr. y/2009, finalizat prin decizia nr. 1488 R/23.12.2009. În susţinerea excepţiei, arată, totodată, că nu a existat o cercetare legală a falsului în dosarul nr. x/2011, întrucât aceasta s-a realizat în faza actelor premergătoare, după intervenirea prescripţiei răspunderii penale.

La termenul din 05.06.2014, Judecătoria Horezu a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, raportat la dispoziţiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Pârâţii persoane fizice au depus o nouă cerere, la 26.06.2014, prin care au solicitat respingerea excepţiei necompetenţei materiale, ca tardiv formulată, au reiterat excepţiile invocate prin cererile anterioare şi au invocat, în plus, excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes în ceea ce-l priveşte pe reclamantul D..

2. Hotărârile pronunţate de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 849/01.07.2014 pronunţată de Judecătoria Horezu, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, raportat la dispoziţiile art. 132 alin. (3) cu referire la art. 107 alin. (1) şi art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

În dosarul Tribunalului Gorj, secţia I civilă, D., citat în calitate de pârât, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a solicitat declinarea cauzei, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Vâlcea, sens în care s-a şi dispus prin sentinţa civilă nr. 199/06.10.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014.

Cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr de dosar, pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă.

Pe parcursul procesului a decedat pârâtul C., fiind introduşi în cauză, în calitate de moştenitori, E. şi F., soţia supravieţuitoare şi fiul defunctului.

Prin încheierea din 07.04.2015, instanţa a stabilit calitatea în proces a lui D., ca fiind aceea de pârât, faţă de cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Horezu la 22.12.2013, prin care reclamantul a formulat acţiunea în contradictoriu, printre alţii, şi cu acest pârât. S-a reţinut principiul disponibilităţii, care conferă reclamantului dreptul de a stabili cadrul procesual şi inexistenţa unei modificări privind calitatea de pârât a lui D..

Prin încheierea din 28.04.2015, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a respins excepţia tardivităţii invocării excepţiei necompetenţei instanţei civile; a respins excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei civile.

La 19.05.2015, prima instanţă a luat act că excepţia prematurităţii acţiunii a rămas fără obiect, în raport de susţinerile apărătorului pârâţilor, în sensul că nu insistă în această excepţie şi în cererea de suspendare, faţă de soluţia de respingere a plângerilor penale.

Prin încheierea din 02.06.2015, Tribunalul Vâlcea a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată; excepţia lipsei de interes legitim a Ministerului Public; excepţia lipsei calităţii procesuale active a lui D.; excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor A. şi B.; excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a moştenitorilor lui C..

Prin sentinţa civilă nr. 1108/13.10.2017 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, s-a constatat ca fiind false şi s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor şi a menţiunii din registrul Primăriei Novaci, indicate în cererea de chemare în judecată.

3. Hotărârea pronunţată în apel:

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierilor din 28.04.2015 şi din 02.06.2015, au formulat apel pârâţii G., F., H. şi B., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, sub dosar nr. x/2014.

Prin întâmpinare, intimatul reclamant şi intimatul pârât D. au solicitat respingerea apelului, ca nefondat.

Obştea Moşnenilor Colibăşeni a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul apelanţilor pârâţi, prin care a solicitat admiterea apelului, admisă în principiu prin încheierea din 08.10.2018.

Pe parcursul procesului a decedat apelantul pârât B., fiind introduşi în cauză, în calitate de moştenitori, I., J. şi K., soţia supravieţuitoare şi copiii defunctului.

Prin decizia civilă nr. 4078/10.12.2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis apelul declarat de pârâţi, a schimbat sentinţa apelată, în sensul respingerii acţiunii, ca nefondate.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, precum şi pârâtul D..

Intimaţii pârâţi A., F., E., I., J. şi K. au formulat recurs incident.

I. Recurentul Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu a criticat decizia, pentru următoarele motive:

a. Decizia cuprinde motive contradictorii - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Instanţa de apel şi-a întemeiat considerentele hotărârii pronunţate exclusiv pe constatările cercetării locale, respectiv că, la momentul 2018, în registrul de evidenţă a cererilor depuse în temeiul Legii nr. 18/1991 nu existau rubrici libere, cu excepţia rubricii 1424 din anul 2006.

În baza acestui argument a considerat că înregistrările cererilor au avut loc succesiv, la data consemnată, şi a apreciat că efectuarea înregistrării în litigiu de către L. şi modificarea acesteia de către M. sunt nerelevante sub aspectul împrejurării că persoanele menţionate nu ar fi avut acces la registru, nefiind angajaţi ai Primăriei Novaci la 10.03.2000.

Or, aceste argumente ale instanţei de apel sunt contradictorii, din moment ce probele administrate (constatarea tehnico-ştiinţifică şi expertiza criminalistică) dovedesc, fără putinţă de tăgadă, că înregistrarea de la poziţia x/10.03.2000 din respectivul registru a fost scrisă de L. (angajată abia din anul 2003), iar modificarea prin scrierea cuvântului "Colibaşi" peste cuvântul "Scoarţa" (stabilit cu caracter de probabilitate de constatarea tehnico-ştiinţifică) a fost efectuată de M. (angajat abia din 01.03.2007).

Totodată, instanţa de apel conduce argumentarea către faptul că necompetenţa funcţionarului care a efectuat menţiunea în registru nu atrage existenţa unui fals, în condiţiile în care sesizarea instanţei pentru desfiinţarea înscrisurilor s-a întemeiat, în exclusivitate, pe împrejurarea rezultată din actele efectuate în dosarul nr. x/2011, constând în atestarea, în înscrisurile în cauză, a unei alte date decât cea reală, privind primirea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate din partea pârâţilor A., B. şi C..

b. Decizia Curţii de Apel Piteşti este dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a încheierii nr. 25/16.04.2014 a judecătorului de cameră preliminară, în privinţa faptelor şi persoanelor care le-au comis - art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, adoptată de procuror în dosarul nr. x/2011, intimaţii pârâţi A., B., C., dar şi intervenienta accesorie Obştea Moşnenilor Colibăşeni au formulat plângere, în condiţiile art. 339 C. proc. pen., criticile vizând legalitatea şi temeinicia acesteia, inclusiv sub aspectul existenţei faptelor cu privire la care s-a dispus neînceperea urmăririi penale ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Plângerea a fost respinsă ca nefondată de către procurorul ierarhic superior, prin ordonanţa nr. 145/11/2/18.02.2014, urmare acestei soluţii fiind formulată plângere, cu aceleaşi argumente, la Judecătoria Horezu.

Prin încheierea nr. 25/16.04.2014, definitivă, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Horezu a respins, ca nefondată, plângerea formulată de intimaţii pârâţi din prezenta cauză, reţinând, în considerente, că, din actele premergătoare efectuate de organele de cercetare penală "a rezultat cu certitudine întocmirea şi semnarea în fals prin antedatare de către A., B. şi C. a cererii înregistrate la Primăria Novaci sub numărul x/10.03.2000, menţiunea în fals prin antedatare pe această cerere "x/10.03.2000" efectuată de secretarul Primăriei Novaci, N., consemnarea în fals în registrul Primăriei Novaci pentru Legea 18/19991 a menţiunii "x, 03.10, locuitorii sat ... Scoarţa" de către L., alterarea, prin radiere mecanică a cuvântului "Scoarţa", acoperirea cu pastă corectoare şi consemnarea în fals, în acelaşi registru, aceeaşi poziţie a menţiunii "Colibaşi" de către M., întocmirea în fals a adeverinţei ce conţine date nereale nr. 3852/05.04.2007 de către N., fapte comise la începutul lunii aprilie 2007 până cel mai târziu la data de 05.04.2007, întocmirea în fals a adeverinţei ce conţine date nereale x/1 din 16.04.2007 de către N., precum şi folosirea adeverinţei false nr. 3852 din 05.04.2007 la Judecătoria Brezoi de către una din persoanele interesate, respectiv A., B. sau C.".

În condiţiile în care plângerea petenţilor ar fi fost întemeiată şi ar fi constatat că faptele nu există, judecătorul de cameră preliminară ar fi dispus, conform art. 341 alin. (6) lit. c) C. proc. pen., schimbarea temeiului soluţiei atacate, prin reţinerea cauzei de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod.

Potrivit art. 28 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o, instanţa civilă nefiind ţinută, în caz de achitare ori încetare a procesului penal, în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului şi a vinovăţiei autorului.

În considerentele deciziei recurate, instanţa de apel realizează un nou şi veritabil control de legalitate şi temeinicie a soluţiei adoptate de procuror în dosarul nr. x/2011, aducând, astfel, atingere hotărârii definitive a instanţei penale, legal învestite cu efectuarea acestui control, şi încălcând autoritatea de lucru judecat în această privinţă.

Recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de apel.

II. Recurentul pârât D. a criticat decizia, pentru următoarele motive:

a. Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, iar motivarea prezentată este superfluă şi contradictorie - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În decizia recurată se reţine că prima instanţă a omis a se pronunţa asupra tuturor excepţiilor. Cu toate acestea, hotărârea recurată nu evidenţiază care sunt excepţiile asupra cărora prima instanţă nu s-a pronunţat.

Într-o atare situaţie, instanţa de apel nu s-a pronunţat, ea însăşi, asupra excepţiilor nesoluţionate.

b. Totodată, soluţia este într-o totală contradicţie cu situaţia de fapt, instanţa de apel realizând o apreciere a probelor în contra dispoziţiilor legale şi cu încălcarea dispoziţiilor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În continuare, recurentul susţine comiterea falsurilor pentru înlăturarea cărora s-a formulat cererea de chemare în judecată, prin raportare la hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2007, conduita Obştei Moşnenilor Colibăşeni şi a funcţionarilor Primăriei Novaci, care nu cunoşteau amplasamentul Munţilor Turcinu Mic şi Turcinu Mare, pentru care s-ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate şi concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică nr. 98/4.08.2017.

Conchide în sensul nelegalităţii deciziei recurate, raportat la probatoriile administrate şi temeiurile de drept material incidente în cauză.

Recurentul a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate şi respingerea apelului declarat de pârâţi împotriva hotărârii primei instanţe, cu consecinţa menţinerii sentinţei civile.

III. Recurenţii pârâţi A., F., E., I., J. şi K., în recursul incident, au criticat decizia, pentru următoarele motive:

a. Necompetenţa teritorială a Tribunalului Vâlcea

Competenţa, în prezenta speţă, trebuie să fie determinată potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., respectiv în funcţie de domiciliul/sediul pârâţilor, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 117 din acelaşi cod, întrucât obiectul acţiunii îl reprezintă desfiinţarea unor înscrisuri, iar nu un drept real imobiliar.

Prin încheierea din 28.04.2017, Tribunalul Vâlcea nu a reţinut aplicabilitatea prevederilor art. 117 C. proc. civ., ci s-a raportat la domiciliul pârâtului D.. Ca atare, inaplicabilitatea art. 117 C. proc. civ. a intrat în puterea lucrului judecat.

Sunt incidente dispoziţiile art. 112 alin. (2) C. proc. civ., nefiind formulate pretenţii în contradictoriu cu pârâtul D., chemarea acestuia în judecată fiind făcută, exclusiv, în scopul stabilirii competenţei teritoriale în favoarea instanţelor din judeţul Vâlcea, astfel cum s-a arătat şi în motivul de apel de la pct. II.B.

b. Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a Primăriei Novaci

În conformitate cu art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, doar unitatea administrativ-teritorială are capacitate procesuală, având personalitate juridică, şi nu Consiliul local sau Primăria, care nu sunt entităţi cu personalitate juridică, ci organ deliberativ, respectiv structură executivă a unităţii administrativ-teritoriale, neavând capacitate de folosinţă a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată.

c. Lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului D.

Prima instanţă, prin încheierea din 7.04.2015, a stabilit, raportat la principiul disponibilităţii procesului civil, că D., conform voinţei reclamantului, are calitatea de pârât.

Reclamantul nu a formulat pretenţii în contradictoriu cu D., iar, din acţiunea reclamantului, nu rezultă ipoteza implicării acestuia în vreo presupusă acţiune de falsificare a unor înscrisuri.

În acest context, nejustificându-se motivul pentru care D. a fost chemat în judecată, în calitate de pârât, şi lipsind o învestire a instanţei cu privire la această persoană, se impune a se constata că pârâtul menţionat nu are calitate procesuală pasivă.

d. Nesoluţionarea excepţiei lipsei de interes a acţiunii de către Tribunalul Vâlcea

Această excepţie a fost invocată prin întâmpinare, fiind motivată de faptul că reclamantul nu a învestit instanţa civilă şi cu un petit de constatare a pretinsului fals.

În faţa instanţei civile are autoritate de lucru judecat doar hotărârea judecătorească penală de constatare a falsului, iar nu şi rezoluţia procurorului, cum este cazul de faţă.

O interpretare contrară ar încălca grav dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, conform căruia nicio persoană nu poate fi acuzată de săvârşirea unei infracţiuni, fără a se fi pronunţat, în acest sens, o instanţă de judecată, precum şi autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale faţă de procesul civil, reglementată de art. 28 C. proc. pen.

e. Încălcarea de către Tribunalul Vâlcea a principiilor disponibilităţii procesului civil (art. 9 C. proc. civ.), contradictorialităţii (art. 14 C. proc. civ.), legalităţii (art. 7 C. proc. civ.) şi dreptului la un proces echitabil

În contextul expus la punctul III din motivele de apel, prin cererea de chemare în judecată formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, în urma regularizării acţiunii, nu s-a solicitat instanţei să se constate falsul, ci numai să fie desfiinţate anumite înscrisuri sau menţiuni pretins falsificate.

Cu toate acestea, Tribunalul Vâlcea, prin dispozitivul sentinţei civile nr. 1108 din 13.10.2017, "constată ca fiind falsă (...)".

Practic, prima instanţă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, încălcând principiile stabilite de art. 7, art. 9 şi art. 14 C. proc. civ., precum şi dreptul la un proces echitabil, astfel cum este garantat de Constituţia României, de art. 6 din C. proc. civ. şi de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Probabil, prima instanţă a vrut să folosească pluralul şi să folosească cuvântul "false", formularea actuală fiind rezultatul unei erori de redactare sau al unui dezacord.

f. Lipsa interesului legitim al reclamantului

Acţiunea formulată de reclamant tinde să creeze beneficii O., persoana juridică non-profit, care nu a existat anterior anului 1948 sub forma unei obşti de moşneni - împrejurare care încalcă, grav, Legea nr. 1/2000.

Prin hotărâri definitive şi irevocabile, pronunţate în anul 1945, s-au anulat actele de proprietate ale autorilor persoanelor fizice ce au înfiinţat O..

Totodată, hotărârile ante-menţionate au constatat că dreptul de proprietate asupra Munţilor Turcinuri aparţine moşnenilor colibaşeni, autorii recurenţilor, fapt confirmat de decizia civilă nr. 1488/2009 a Tribunalului Vâlcea, rămasă definitivă şi irevocabilă.

Rezultă că acţiunea Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu vizează atingerea unui scop nelegitim, adică reintrarea dreptului de proprietate asupra Munţilor Turcinuri în patrimoniul unei persoane juridice care nu a existat anterior anului 1948, ca obşte, şi care nu are calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 1/2000.

În acţiunea depusă de Parchetul Horezu se menţionează că "(...) şi pe cale de consecinţă la vătămarea intereselor O. prin întocmirea şi eliberarea acestor adeverinţe false (...)", fapt care denotă că reclamantul cunoştea titularul dreptului de proprietate pretins vătămat prin înscrisurile ce fac obiectul prezentului litigiu.

În acest sens, prin hotărârile din dosarele nr. x/2007 şi nr. y/2009, s-a constatat nulitatea titlului de proprietate nr. x/30.09.2003, a procesului-verbal de punere în posesie nr. x/2002, a titlului nr. 103/30.09.2003 şi a procesului-verbal de punere în posesie aferent, toate eliberate în favoarea O..

D. nu a fost titularul dreptului de proprietate asupra Munţilor Turcinuri, dar este parte în prezenta cauză, fiind introdus astfel de Parchetul Horezu, prin acţiune.

D. - deşi nu este titularul unui drept protejat de lege - a fost protejat şi sprijinit discreţionar de Parchetul Horezu, care a formulat prezenta acţiune civilă, fără a exista criterii legale de diferenţiere între acesta şi alt petent (de exemplu, petenta P., plângerea acesteia fiind soluţionată prin rezoluţia din 29.11.2012, adoptata în cadrul dosarului nr. x/2012, confirmată de sentinţa penala nr. 57/13.03.2014 pronunţată de Judecătoria Horezu.

Caracterul discreţionar al acţiunii Ministerului Public este demonstrat şi de faptul că, după depunerea, la primă instanţă, a raportului de expertiză al I.N.E.C. Braşov, deşi s-a constatat că scrisul de la rubricile 1261 şi 1263 din Registrul Comisiei locale Novaci este realizat de aceeaşi persoană care a scris şi rubrica x, reclamantul nu a făcut niciun demers pentru a învesti instanţa cu acţiuni similare de desfiinţare a respectivelor menţiuni.

g. Inadmisibilitatea acţiunii. Competenţa exclusivă a instanţei de revizuire

Acest litigiu nu poate fi detaşat din contextul mai larg din care face parte, adică de faptul că înscrisurile a căror desfiinţare se solicită au stat la baza pronunţării unei hotărâri irevocabile (decizia nr. 1488/2009 a Tribunalului Vâlcea), situaţie care este reglementată printr-o normă specială, care derogă de la dreptul comun.

Caracterul special decurge din împrejurarea că obiectul prezentei cauze îl reprezintă un înscris ce a stat la baza pronunţării unei hotărâri judecătoreşti, ce nu poate fi modificată decât pe calea revizuirii.

Conform art. 513 din noul C. proc. civ., "cererea de revizuire se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată".

Potrivit art. 322 coroborat cu art. 324 pct. 3 din vechiul C. proc. civ., când constatarea falsului nu se mai poate face de către o instanţă penală, se realizează pe cale incidentală, de către instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire.

Rezultă, aşadar, că, inclusiv în contextul aplicării noului C. proc. civ., norma de procedură civilă care reglementează competenţa instanţei civile ce soluţionează cererea de revizuire este o normă specială.

h. Înscrisurile defăimate ca false au fost folosite în dosarul nr. x/2007. Necontestarea înscrisurilor de către pârâţii din dosarul x/2007 Inadmisibilitatea acţiunii

În contextul expus la punctul VI din motivele de apel, se mai poate reţine şi faptul că cererea de retrocedare a fost utilizată de Obştea Moşnenilor Colibăşeni în dosarul nr. x/2007.

La primul termen de judecată ulterior depunerii acestui înscris, pârâţii din respectivul dosar nu l-au defăimat ca fals.

În consecinţă, înscrisul a fost recunoscut de către părţi şi valorizat de instanţă la pronunţarea unei hotărâri irevocabile.

Înscrisul (cererea de retrocedare) nu a fost contestat, procedural, nici în primă instanţă, la rejudecare, nici în calea de atac a recursului, astfel că părţile din dosarul nr. x/2007 nu mai pot să îl conteste în cadrul unui litigiu separat - raportat şi la principiul autorităţii de lucru judecat şi la principiul securităţii raporturilor juridice.

Şi din acest punct de vedere, acţiunea Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu apare ca inadmisibilă.

i. Lipsa calităţii procesuale pasive

Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate incriminată ca falsă nu a fost formulată în nume propriu, ci în calitate de comitet ad-hoc al Obştei Moşnenilor Colibăşeni.

Potrivit art. 26-28 din Legea nr. 1/2000, cererea de reconstituire se putea depune în numele formei asociative de către comitetul ad-hoc.

Cererea de reconstituire nr. x/10.03.2000 a fost formulată în numele comunităţii moşnenilor Colibăşeni, a tuturor moşnenilor cu vocaţie la reconstituirea dreptului de proprietate pentru munţii Turcinuri.

În anul 2006, la Judecătoria Brezoi, s-a reînfiinţat persoana juridică Obştea Moşnenilor Colibăşeni, având în vedere formularea cererii nr. x/10.03.2000 înregistrate la Comisia locală Novaci, sens în care s-a pronunţat încheierea nr. 473/7.11.2006.

Obştea Moşnenilor Colibăşeni este înscrisă sub nr. 4, în Registrul Obştilor de Moşneni de pe lângă Judecătoria Brezoi.

Aşadar, cererea nr. x/10.03.2000 nu aparţine recurenţilor pârâţi persoane fizice, folosind tuturor persoanelor care au calitatea de descendenţi ai moşnenilor consemnaţi în tabelele definitive.

În acest context, anularea cererii nr. x/10.03.2000 poate să fie dispusă numai în contradictoriu cu Obştea Moşnenilor Colibăşeni, reprezentată legal de preşedinte Q..

j. Lipsa interesului legitim

Tribunalul Vâlcea a consemnat, în decizia civilă nr. 1488/R din 23.12.2009, aspecte legate de neîndreptăţirea O., al cărei preşedinte a fost pârâtul D., şi a membrilor săi de a obţine reconstituirea dreptului de proprietate asupra Munţilor Turcinu, considerente care se impun cu autoritate de lucru judecat.

Recurenţii au solicitat admiterea recursului incident, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului exercitat de pârâţi şi pronunţarea unei soluţii în raport de excepţia procesuală ce va fi considerată întemeiată.

5. Apărările formulate în cauză:

A., F., E., I., J. şi K. au formulat întâmpinare la recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, determinat de caracterul neevaluabil în bani al acţiunii, conform încheierii din 28.04.2015 a Tribunalului Vâlcea, ceea ce înseamnă că decizia atacată este definitivă şi, deci, nesusceptibilă de recurs. Pe fond, au solicitat respingerea căii de atac formulate de reclamant.

Aceleaşi părţi au formulat întâmpinare şi la recursul declarat de pârâtul D., invocând excepţia inadmisibilităţii căii de atac, pentru argumente identice cu cele expuse în întâmpinarea la recursul reclamantului; excepţia lipsei de interes în declararea recursului; pe fond, au solicitat respingerea căii de atac.

Intimata Obştea Moşnenilor Colibăşeni a formulat întâmpinare la recursul incident, prin care a solicitat admiterea căii de atac respective.

6. Procedura de filtru:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, recurentul reclamant depunând punct de vedere la raport în ce priveşte termenul de declarare a recursului exercitat de această parte.

Prin încheierea din 27.02.2020, completul de filtru a admis, în principiu, recursurile declarate de reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, de pârâtul D. şi recursul incident declarat de pârâţii A., F., E., I., J. şi K. împotriva deciziei civile nr. 4078 din 10.12.2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă şi a fixat termen de judecată a recursurilor la 9.04.2020, în şedinţă publică, complet C4, cu citarea părţilor. În cuprinsul încheierii menţionate au fost examinate excepţia inadmisibilităţii recursurilor, invocată de A., F., E., I., J. şi K., precum şi excepţia tardivităţii recursului depus de reclamant, Înalta Curte dispunând respingerea acestora pentru argumentele prezentate în încheiere. Cât priveşte excepţia lipsei de interes în declararea căii de atac exercitate de pârâtul D., a considerat că această excepţie vizează cadrul procesual stabilit în primă instanţă, urmând a fi avută în vedere în recursurile cu care a fost învestită Înalta Curte.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Dintre criticile formulate în cadrul celor 3 recursuri, prioritate în examinare o au, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cele referitoare la nemotivarea de către instanţa de apel a excepţiilor procesuale invocate prin motivele de apel şi nesoluţionate de prima instanţă, aspect evocat de recurentul D., susţinere în completarea căreia prezenta instanţă a supus dezbaterii, ca motiv de ordine publică, reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod, neanalizarea excepţiilor invocate în apel (deci, a tuturor excepţiilor, nu numai a celor pretins nesoluţionate de Tribunal) şi, totodată, reiterate în recursul incident de către pârâţii A., Marcea şi Ganea.

Într-adevăr, prin cererea de apel, pârâţii au contestat sentinţa primei instanţe, dar şi încheierile pronunţate la 28.04.2015, prin care s-a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vâlcea, precum şi la 02.06.2015, prin care s-au respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată; excepţia lipsei de interes legitim a Ministerului Public; excepţia lipsei calităţii procesuale active a lui D.; excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor A. şi B.; excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a moştenitorilor lui C..

Apelanţii au criticat, printre altele, soluţia dispusă de Tribunalul Vâlcea asupra excepţiilor procesuale cu care a fost învestit, au menţionat că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei de interes, determinat de inexistenţa unui petit al cererii de chemare în judecată vizând constatarea pretinsului fals (motivul III), au reiterat excepţiile invocate în faţa primei instanţe (motivele I, IV, V, VI, VII, VIII), susţinând şi alte excepţii prin cererea de apel (motivele II.A. şi B.).

Curtea a considerat că primul motiv de apel se referă la omisiunea primei instanţe de a se pronunţa asupra excepţiilor invocate prin întâmpinare, arătând că această instanţă a analizat excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale şi redând argumentele avute în vedere de Tribunalul Vâlcea şi Tribunalul Gorj în stabilirea competenţei teritoriale în favoarea primului (art. 117 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la natura reală imobiliară a acţiunii promovate de Parchet). În legătură cu celelalte excepţii procesuale invocate prin întâmpinare, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă nu s-a pronunţat, în mod explicit asupra lor, dar rezultă o pronunţare implicită, dedusă din judecata realizată de Tribunal asupra fondului litigiului. Ulterior acestor considerente, Curtea de Apel a expus argumentele de fond pentru care a apreciat că se impune admiterea căii de atac exercitate de pârâţi, cu consecinţa schimbării sentinţei atacate şi a respingerii cererii de chemare în judecată, ca nefondate.

În esenţă, instanţa de apel a nu a observat că, în realitate, prima instanţă se pronunţase, cel puţin în parte, asupra excepţiilor cu care a fost învestită; a subsumat, în mod eronat, toate criticile, amplu argumentate, ale apelanţilor pârâţi într-un singur motiv de apel, legat de omisiunea de examinare a excepţiilor de către Tribunal, deşi o asemenea susţinere viza numai excepţia lipsei de interes, determinat de inexistenţa petitului privind constatarea falsului; nu a reţinut că, prin cererea de apel, se contesta soluţia dată tuturor excepţiilor rezolvate în faţa primei instanţe, reiterându-se excepţiile invocate la fond şi fiind formulate noi excepţii procesuale. Nu în ultimul rând, a concluzionat, în mod greşit, că judecata realizată de Tribunal, pe fondul litigiului, ar presupune o pronunţare implicită asupra excepţiilor, în condiţiile în care dispoziţiile art. 248 prevăd, în mod expres, obligaţia instanţei de a se pronunţa asupra fiecărei excepţii, iar, în cazul mai multor excepţii invocate simultan, trebuie stabilită o ordine de soluţionare, care determină analiza fiecărei excepţii în parte, în funcţie de rezultatul primit în judecata excepţiei procesuale anterioare.

Omisiunile şi greşelile procedurale făcute de instanţa de apel în raţionamentul expus au condus la neanalizarea şi nepronunţarea asupra excepţiilor procesuale invocate prin motivele căii de atac exercitate de pârâţi, inclusiv asupra criticii vizând neexaminarea de către Tribunal a excepţiei lipsei de interes din perspectiva inexistenţei petitului referitor la constatarea falsului, chestiuni care erau prioritare judecăţii, pe fond, a apelului şi, prin urmare, generau, în mod obligatoriu, o analiză prealabilă.

De asemenea, Curtea nu a examinat o altă problemă importantă în rezolvarea cauzei, contestată în apel şi în recursul incident, şi anume calitatea procesuală a lui D., raportat la modul în care acesta a fost atras şi citat în proces. De altfel, în funcţie de ezitările instanţei de fond în legătură cu aplicarea regulilor procedurale vizând această parte, raportat la limitele de învestire (fie reclamant, fie pârât), pârâţii s-au aflat în situaţia de a invoca, în privinţa acestei părţi, atât excepţia lipsei calităţii procesuale active, cât şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

În plus, nu s-a observat nici menţiunea finală din cererea denumită "întâmpinare" depusă de D. la întâmpinarea formulată de pârâţi în dosarul Judecătoriei Horezu, în care acesta a precizat că actul procedural trebuie considerat şi cerere de intervenţie în interes propriu, cu acelaşi obiect ca şi cel al acţiunii Parchetului; în subsidiar, cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantului. Or, în funcţie de calificarea dată cererii formulate de D., aceasta putea primii mai multe soluţii, iar, în caz de reţinere a naturii de intervenţie, principală sau accesorie, cererea implica discutarea admisibilităţii în principiu, conform art. 64 alin. (2) C. proc. civ., numai în situaţia admiterii în principiu, persoana menţionată dobândind calitatea de parte în dosar (art. 65 alin. (1) din acelaşi cod).

În concluzie, procedând la judecata pe fond a apelului, în mod evident fără a cerceta motivele căii de atac referitoare la excepţiile procesuale, prioritare în examinare, Curtea a pronunţat o hotărâre cu încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., dar şi a dreptului părţilor la un proces echitabil, astfel cum este reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 21 alin. (3) din Constituţia României.

Motivarea hotărârii judecătoreşti reprezintă o garanţie implicită a desfăşurării unei proceduri echitabile, care nu poate fi considerată efectivă decât dacă observaţiile părţilor sunt corect şi complet examinate de către instanţa de judecată, care are, în mod necesar, obligaţia de a răspunde cererilor, argumentelor şi apărărilor formulate.

Aşadar, motivarea reprezintă un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o garanţie a imparţialităţii judecătorului chemat să se pronunţe în cauză şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a controlului judiciar de legalitate.

Cum, pentru argumentele deja prezentate, decizia recurată nu întruneşte cerinţele unei motivări corespunzătoare exigenţelor de calitate şi complexitate a chestiunilor deduse judecăţii, în realitate, considerentele instanţei lipsind cu totul în ceea ce priveşte excepţiile invocate prin cererea de apel, în baza art. 496 şi 497 cu referire la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de reclamant, de D. şi recursul incident, va casa decizia atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.

Soluţia de admitere a tuturor recursurilor, fără ca Înalta Curte să procedeze la analiza criticilor privind încălcarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii penale, invocate de Parchet, şi a criticilor de fond evocate în recursuri, subsidiare motivelor de apel neanalizate, este generată de interdependenţa căilor de atac de faţă şi de omisiunea instanţei de apel, de a verifica chestiunile prioritare, referitoare la excepţiile formulate.

În consecinţă, instanţa de trimitere va examina motivele de apel vizând excepţiile procesuale invocate în calea de atac şi, dacă va fi cazul, în funcţie de rezultatul dat acestor motive prealabile, se va pronunţa şi asupra criticilor invocate în recurs de Parchet, privind autoritatea de lucru judecat a încheierii de cameră preliminară nr. 25/16.04.2014 a Judecătoriei Horezu, precum şi asupra chestiunilor de fond ale litigiului, pe care prezenta instanţă nu le-a analizat la acest moment procesual, faţă de motivul de casare pe care l-a considerat ca fiind întemeiat, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, se va stabili calitatea procesuală a lui D., în raport de limitele de învestire ale primei instanţe, contestate de pârâţi din perspectiva atragerii în proces a acestei părţi, dar şi de menţiunile formulate de parte în cuprinsul "întâmpinării" depuse la 03.06.2014, în dosarul Judecătoriei Horezu, anterior declinării competenţei. Numai în aceste condiţii, stabilindu-se dacă şi, în caz afirmativ, ce calitate se pretinde că are, în proces, D. (reclamant, pârât, intervenient) se poate identifica excepţia procesuală ce trebuie analizată (a lipsei calităţii procesuale active/pasive) şi, în mod evident, şi soluţia ce trebuie dată. De asemenea, în funcţie de ordinea de soluţionare fixată de instanţa de rejudecare, se va avea în vedere, dacă este cazul, interesul lui D. de a sta în proces, faţă de susţinerile evocate, sub acest aspect, în întâmpinarea depusă de pârâţii A., Marcea şi Ganea la recursul declarat de partea menţionată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, de pârâtul D. şi recursul incident declarat de pârâţii A., F., E., I., J. şi K. împotriva deciziei civile nr. 4078 din 10 decembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2020.