Scope of res judicata regarding annulment of auction adjudications and subsequent property sales in bankruptcy proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's decision to reject the claim. The dispute concerned a judicial liquidator’s action to establish the absolute nullity of a 2018 notarized sale of real estate shares, arguing that the validity of the transaction was voided because it was subseqent to the annulment of 2015 auction adjudication acts ordered in a separate bankruptcy-related proceeding. The court ruled that the prior appellate judgment annulling the 2015 adjudications did not extend to the subsequent 2017 and 2018 sales contracts, as the specific legal issue of annulment of those contracts was not part of the res judicata in the previous case; the court emphasized that the *res judicata* of the earlier decision was limited strictly to the adjudication acts and the parties' restitutive obligations in that specific instance, not the downstream conveyances. Relying on the Civil Code provisions regarding the nullity of subsequent acts (Article 1254(2)) and the Civil Procedure Code norms on the binding force of judicial decisions (Article 430), the court held that the current proceedings constituted a distinct action where the nullity of the sales had to be proven de novo, rather than being automatically derived from the prior annulment of the initial titles.
Legislator headnote
AI generatedart. 1357 C. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 1254 alin. (2) C. civ, art. 565 C. civ, art. 194 C. proc. civ, art. 430 alin. (1) C. proc. civ; Scope of res judicata regarding annulment of auction adjudications and subsequent property sales in bankruptcy proceedings: The dispute concerned a judicial liquidator’s action to establish the absolute nullity of a 2018 notarized sale of real estate shares, arguing that the validity of the transaction was voided because it was subseqent to the annulment of 2015 auction adjudication acts ordered in a separate bankruptcy-related proceeding. The court ruled that the prior appellate judgment annulling the 2015 adjudications did not extend to the subsequent 2017 and 2018 sales contracts, as the specific legal issue of annulment of those contracts was not part of the res judicata in the previous case; the court emphasized that the *res judicata* of the earlier decision was limited strictly to the adjudication acts and the parties' restitutive obligations in that specific instance, not the downstream conveyances. Relying on the Civil Code provisions regarding the nullity of subsequent acts (Article 1254(2)) and the Civil Procedure Code norms on the binding force of judicial decisions (Article 430), the court held that the current proceedings constituted a distinct action where the nullity of the sales had to be proven de novo, rather than being automatically derived from the prior annulment of the initial titles.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive as the legal basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2021
asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la 22 februarie 2019, A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C., D., E. şi F., să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare autentificat sub nr. x la data de 22 iunie 2018 de către SPN G. şi H., cu privire la cota de 1/2 din imobilul situat în Braşov, b-dul 15 noiembrie nr. 100, cota de 1/4 din imobilul situat în Braşov, b-dul x nr. 1 şi cota de 1/5 din imobilul situat în Ghimbav, zona I. şi să se dispună desfiinţarea acestuia şi repunerea părţilor în situaţia anterioară. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâţilor Bodrumlu la plata sumei de 14.800 euro reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilelor începând cu data de 22 iunie 2018 şi până la data introducerii cererii şi la plata sumei de 1.850 euro/lună reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilelor, începând cu data introducerii cererii şi până la soluţionarea definitivă a cauzei, precum şi înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al debitoarei A. S.R.L. asupra imobilelor înscrise în CF x, CF x, CF x şi CF x.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 555, art. 1246-1254, art. 1349, art. 1357 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 701/SIND din 23 mai 2019, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale a judecătorului sindic, invocată de pârâţi. A declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă, constatându-se că aceasta nu este una prevăzută de Legea nr. 85/2014 ci o acţiune de drept comun.
2. Sentinţa pronunţată de tribunal
Prin încheierea din 20 septembrie 2019, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a lichidatorului judiciar care a promovat acţiunea.
Tribunalul Braşov, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 203/S din 7 octombrie 2019, a respins cererea de chemare în judecată.
3. Decizia pronunţată de curtea de apel
Prin decizia nr. 145/Ap din 26 februarie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins apelurile declarate de pârâţii E. şi F., respectiv C. şi D. împotriva încheierii din 20 septembrie 2019. A respins apelurile declarate de reclamantul B. ca lichidator judiciar al debitoarei A. S.R.L. şi de pârâţi împotriva sentinţei tribunalului.
4. Calea de atac a recursului formulată în cauză
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., prin lichidator judiciar B..
Prevalându-se de motivele cuprinse la pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea, în tot, a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
A învederat că instanţa de apel a apreciat, în mod greşit, că efectele anulării actelor de adjudecare emise la data de 19 martie 2015, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară, nu se întind şi asupra actelor subsecvente încheiate de intimaţii - pârâţi (contractele autentificate sub nr. x din 13 martie 2017 şi nr. 1195 din 22 iunie 2018), ignorând dispoziţiile art. 1254 alin. (2) C. civ.
S-a prevalat de principiul anulării actului subsecvent ca urmare a actului initial, consacrat de art. 1254 alin. (2) C. civ., precum şi de literatura de specialitate prin care se subliniază în sensul că dacă prin anularea actului juridic initial se desfiinţează dreptul transmiţătorului din actul juridic subsecvent (şi care a fost dobânditor al unui drept în actul juridic iniţial) înseamnă că acesta a transmis un drept pe care nu îl avea, deci subdobânditorul nu putea deveni titularul acestui drept.
A arătat că, în speţă, decizia civilă nr. 1004/Ap din 14 iunie 2018 a Curţii de Apel Braşov, de repunere a părţilor în situaţia anterioară, vizează atât actul de adjudecare a bunurilor imobile care fac obiectul acţiunii introductive în favoarea J. S.R.L. cât şi actul de compensare prin care, ulterior, aceste imobile au trecut în proprietatea intimaţilor - pârâţi K.. Aceasta, cu atât mai mult cu cât procedura în faţa instanţei de apel în cadrul dosarului nr. x/2015 s-a derulat în contradictoriu cu toate aceste părţi, iar obiectul analizei judiciare a vizat toate actele juridice prin care s-a transferat în mod succesiv dreptul de proprietate asupra imobilelor în cauză.
În opinia recurentei, chiar dacă în considerentele deciziei din dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Braşov nu s-a pronunţat în mod explicit asupra desfiinţării contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu pârâţii K., această dispoziţie rezultă implicit din dispozitivul respectivei decizii, fiind urmarea firească a desfiinţării actului de adjudecare şi a obligării intimaţilor - pârâţi K. de a proceda, împreună cu J. S.R.L., la restabilirea situaţiei anterioare ieşirii bunurilor din patrimoniul A.. De asemenea, potrivit recurentei, atât nulitatea contractului autentificat sub nr. x/2017 de BNP L. cât şi a celui autentificat sub nr. x/2018 de SNP G. şi H., ca urmare a actelor de adjudecare iniţiale, rezultă fără echivoc din principii generale de drept civil.
Recurenta a susţinut astfel că dacă intimaţilor - pârâţi li s-ar permite eludarea dispoziţiilor deciziei civile nr. 1004/2018 a Curţii de Apel Braşov, prin menţinerea contractelor încheiate de aceştia în baza actelor de adjudecare anulate s-ar aduce o gravă atingere autorităţii de lucru judecat a deciziei menţionate, care ar fi lipsită de efecte juridice.
5. Apărările formulate în cauză
Intimaţii - pârâţi E. şi F. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat, pe cale de excepţie, constatarea nulităţii recursului, iar pe fond, respingerea acestuia.
Pe fondul cauzei, prevalându-se de dispoziţiile art. 857 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., au arătat că imobilul fiind liber de sarcini, în calitate de cumpărători de bună-credinţă, l-au dobândit de la societatea J. S.R.L. după achitarea integrală a preţului, intrând în stăpânirea acestuia la 13 martie 2017.
Au mai precizat, raportând dispoziţiile art. 42 alin. (1) şi 10 din Legea nr. 85/2014 la situaţia în speţă, că urmează a se observa că notificarea privind deschiderea procedurii generale de insolvenţă a debitorului A. S.R.L. a fost publicată în BPI nr. 6449 din 7 aprilie 2015. Prin urmare, deşi în dosarul nr. x/2015, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Braşov a dispus deschiderea procedurii la 13 martie 2015, această hotărâre a devenit opozabilă terţilor prin publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, respectiv la 7 aprilie 2015.
Prin întâmpinarea intimaţilor - pârâţi C. şi D. s-a solicitat admiterea excepţiei nulităţii recursului, respectiv respingerea acestuia, ca nefondat.
Pe fondul cauzei, intimaţii - pârâţi au arătat că deşi recurenta s-a prevalat de decizia Curţii de Apel Braşov nr. 1004/2018, urmează a se constata că nu au ştiut de existenţa acestui litigiu, nefiind părţi în dosarul nr. x/2015.
Calitatea intimaţilor - pârâţi de dobânditori de bună-credinţă ar trebui să fie pe deplin recunoscută, motivat de faptul că din verificarea cuprinsului cărţilor funciare, în raport de art. 565 C. civ., au constatat că titularii dreptului de proprietate asupra imobilelor în discuţie sunt intimaţii - pârâţi K..
Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinări.
6. Procedura de filtru
Raportul, prin care s-a constatat neincidenţa excepţiilor invocate prin întâmpinări referitoare la nulitatea recursului, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 9 decembrie 2020, completul de filtru a admis, în principiu, recursul şi a acordat termen de judecată, cu citare părţi la 27 ianuarie 2021.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, Înalta Curte reţine următoarele:
Motivele de recurs vizează, în esenţă, aplicarea eronată a principiului anulării actului subsecvent ca urmare a actului initial, consacrat de art. 1254 alin. (2) C. civ., precum şi de literatura de specialitate, cu referire la cele dispuse prin decizia civilă nr. 1004/Ap din 14 iunie 2018 a Curţii de Apel Braşov.
Criticile recurentei nu pot fi însă primite.
Se observă astfel că prin decizia nr. 1004/Ap/2018, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a admis apelul declarat de lichidatorul judiciar al recurentei împotriva sentinţei civile nr. 575 din 23 aprilie 2018 a Tribunalului Braşov, pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a admis acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâţii E., F. şi J. S.R.L. şi, în consecinţă, a constatat nulitatea actelor de adjudecare emise la data de 19 martie 2015 de Biroul Executorului Judecătoresc M., în cadrul dosarului execuţional nr. x/2012. A dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Aceasta, în condiţiile în care prin cererea formulată în cadrul dosarului nr. x/2015, finalizat prin pronunţarea deciziei menţionate, administratorul judiciar al reclamantei a solicitat, în contradictoriu cu respectivii pârâţi, pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea actelor de adjudecare emise la 19 martie 2015 în dosarul execuţional nr. x/2012, desfiinţarea acelor acte şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Ca atare, decizia nr. 1004/Ap/2018 produce efecte doar asupra ceea ce s-a pronunţat, în limitele în care instanţa a fost învestită prin cererea introductivă formulată în raport de art. 194 C. proc. civ.
La fel, faţă de dispoziţiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată, ceea ce presupune deci ca instanţa să se fi pronunţat asupra respectivei chestiuni litigioase.
Or, după cum s-a arătat mai sus, prin decizia civilă nr. 1004/Ap/2018, Curtea de Apel Braşov a constatat anularea actelor de adjudecare.
Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţei a chestiunii litigioase deja rezolvate, iar raţiunea reglementării anterior menţionate o constituie necesitatea de a preveni încălcarea autorităţii de lucru judecat şi de a împiedica instanţele să dea soluţii contrare în dosare diferite, aspect care nu se verifică în speţă.
Nu pot fi primite susţinerile recurentei potrivit cărora în virtutea principiului anulării actelor subsecvente şi a repunerii părţilor în situaţia anterioară s-ar fi dispus şi cu privire la anularea contractelor de vânzare - cumpărare autentificate sub nr. x din 13 martie 2017 şi nr. 1195 din 22 iunie 2018, în condiţiile în care obiectul dedus judecăţii în dosarul nr. x/2015, în care a fost pronunţată decizia civilă nr. 1004/Ap/2018, era limitat la anularea actelor de adjudecare din dosarul execuţional nr. x/2012 nu şi la anularea actului subsecvent.
După cum corect a observat şi curtea de apel prin hotărârea atacată, nici în cuprinsul considerentelor şi nici în dispozitivul deciziei civile nr. 1004/Ap/2018, instanţa nu a dispus cu privire la anularea contractelor de vânzare - cumpărare ci doar cu privire la anularea actelor de adjudecare din 19 martie 2015.
În atare circumstanţe, recurenta nu se poate prevala de încălcarea autorităţii de lucru judecat existente cu privire la anularea contractelor de vânzare - cumpărare ca efect al anulării actelor de adjudecare, nefiind corecte susţinerile potrivit cărora obiectul analizei judiciare în cadrul dosarului nr. x/2015 a vizat toate actele juridice prin care s-a transferat, în mod succesiv, dreptul de proprietate asupra imobilelor în cauză.
Pentru toate aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A., prin lichidator judiciar B. împotriva deciziei nr. 145/Ap din 26 februarie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2021.