Appeal declared null for failure to state statutory grounds; suspension order stands

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin încheierea din 08 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 264 din 11 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

2. Cererea de recurs

Prin cererea transmisă, prin poşta electronică, la 27 iulie 2020, înregistrată la 28 iulie 2020, pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, A. a declarat recurs împotriva încheierii din 08 iulie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa desfiinţării încheierii atacate.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de împrejurarea că încheierea din 08 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020, care i-a fost comunicată la 27 iulie 2020, nu poartă semnătura magistraţilor care au pronunţat-o.

Or, lipsa semnăturilor de pe încheiere, în opinia recurentului, atrage nulitatea actului de procedură în raport de dispoziţiile art. 426 alin. (5) şi art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Totodată, a solicitat sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de investigaţii a infracţiunilor din justiţie cu privire la săvârşirea de către magistraţii care au pronunţat hotărârea atacată a infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 298 din C. pen., şi de şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) din C. pen.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 11 august 2020, sub nr. x/2020, şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului de filtru nr. 6.

Prin raportul privind admisibilităţii în principiu a recursului, s-a reţinut că partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii recurate, recursul este declarat în termenul legal, iar cererea de recurs îndeplineşte cerinţele impuse de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile formulate de către recurent, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că acestea nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., aspect de natură a atrage sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) din acelaşi cod.

Completul filtru nr. 6, prin rezoluţia din 15 octombrie 2020, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia recurentului pentru ca partea să depună punct de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Recurentul nu şi-a exprimat poziţia procesuală prin formularea, în scris, a unui punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată la 27 ianuarie 2021, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu titlu preliminar, în ceea ce priveşte solicitarea recurentului de sesizare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de investigaţii a infracţiunilor din justiţie cu privire la săvârşirea de către magistraţii care au pronunţat hotărârea atacată a infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 298 din C. pen., şi de şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) din C. pen., se reţine că natura civilă a prezentei cauze şi faptul că partea este îndreptăţită să se adreseze organelor competente în condiţiile reglementate de C. proc. pen., în ipoteza în care are suspiciuni cu privire la săvârşirea infracţiunilor menţionate.

Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., reţinând şi prevederile art. 499 teza finală din acelaşi cod, potrivit cu care în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabileşte că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judecătoresc eficient.

Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigenţe, referindu-se la aspecte străine de soluţia dispusă prin hotărârea recurată şi de considerentele care susţin în mod necesar această soluţie, trebuie considerat că cerinţa motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.

Prin prisma considerentelor teoretice expuse, se reţine că recurentul a invocat pretinse nereguli legate de modul de comunicare a încheierii atacate din perspectiva lipsei semnăturii magistraţilor, fără a indica în concret care sunt motivele de nelegalitate ce pot fi imputate încheierii recurate şi nici nu a formulat critici, care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a susţine nelegalitatea actului de procedură atacat.

În condiţiile în care motivele de fapt ale recursului sunt străine de acelea expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., sancţiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., este cea a nulităţii, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci şi atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va constata nul recursul declarat de A. împotriva încheierii din 08 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva încheierii din 08 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2021.