Conflict of interest for local officials: applicability of "personal interest" to association benefits without actual financial gain

Deliberând, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea adresată Tribunalului Vrancea, la data de 14.04.2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/26.03.2015, întocmit de pârâtă.

Prin Sentinţa civilă nr. 415/2015 din 10 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

2. Prin Sentinţa nr. 232/2015 din 29 septembrie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă contestaţia reclamantului A. şi a fost dispusă anularea Raportului de evaluare nr. x/26.03.2015, întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Motivul de casare invocat în cauză

3. Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, fiind invocat, în susţinerea căii de atac formulată, motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că intimatul-reclamant a deţinut calitatea de consilier local al comunei Homocea, judeţul Vrancea, începând cu anul 2008, iar în perioada 17.10.2011- iunie 2012 a deţinut funcţia de viceprimar.

S-a arătat că din acest motiv, a deţinerii unei funcţii publice, a intrat în procedura de evaluare a Agenţiei Naţionale de Integritate, activitate în urma căreia a rezultat că există elemente care să releve starea de conflict de interese de natură administrativă, prin faptul că a luat parte la deliberarea şi adoptarea unei hotărâri, prin care s-a aprobat scutirea de la plata impozitului pe clădiri şi terenuri a persoanelor care activează ca voluntari şi coordonatori în cadrul SVSU al comunei Homocea.

Recurenta a arătat că intimatul a dovedit un interes personal în cauză, întrucât şi-a creat un beneficiu patrimonial, avantaj care, chiar şi eventual ori viitor, se circumscrie sintagmei "interes personal" prevăzută de lege, subliniindu-se că legiuitorul nu distinge cu privire la beneficiu patrimonial ori beneficiu nepatrimonial, interesul personal având o sferă largă de apreciere, în raport de beneficiul obţinut.

Pentru aceste motive s-a susţinut că intimatul-reclamant a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese de natură administrativă, prin nerespectarea dispoziţiilor din Legea nr. 161/2003, Legea nr. 215/2001 şi Legea nr. 393/2004.

În acest context, se susţine că sentinţa a fost dată cu încălcarea normelor de drept material incidente în cauză, respectiv a dispoziţiilor art. 70, art. 71 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003, art. 46 din legea nr. 215/2001 şi art. 75 lit. f) şi art. 77 din Legea nr. 393/2004.

Se mai arată că în acest sens este şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5764/2013 în care se afirmă că "[î]n cazul interesului personal de ordin administrativ, nu se pune în discuţie existenţa unui beneficiu, a unui folos, ci sancţiunea intervine chiar pentru simplul fapt al posibilităţii anticipării deciziei autorităţii".

4. Prin întâmpinare, intimatul A. a solicitat respingerea recursului, în primul rând în temeiul excepţiilor netimbrării, tardivităţii şi lipsei dovezii calităţii de reprezentant al semnatarului recursului iar în subsidiar, respingerea acestuia ca neîntemeiat.

Având în vedere că excepţiile au fost soluţionate în procedura de filtru, finalizată prin admiterea în principiu a recursului, în continuare vor fi avute în vedere apărările pe fond formulate de intimat. Astfel, în esenţă, intimatul susţine că nu a avut niciun interes personal în emiterea Hotărârii nr. 3/31.01.2011 a Consiliului Local al comunei Homocea, jud. Vrancea, prin care s-a aprobat scutirea de la plata impozitului pe clădiri şi teren a persoanelor care activează ca voluntari în cadrul Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă la nivelul comunei Homocea, deoarece nu a avut niciun beneficiu patrimonial de pe urma acestei hotărâri, fapt confirmat atât de Curtea de Conturi cât şi de Primăria comunei Homocea.

Consideră relevant să arate că, de altfel, nu deţinea niciun imobil care să fie susceptibil de aplicarea facilităţilor fiscale iar această facilitate nu a fost oricum niciodată aplicată.

Referitor la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5764/2013, consideră că, pe de-o parte, extrasul folosit de recurentă este scos din context, iar pe de altă parte, hotărârea judecătorească nu reprezintă decât o decizie de speţă care nu este obligatoriu să fie urmată.

Analiza motivului de casare

5. Examinând sentinţa recurată prin raportare la motivul de casare invocat în cauză, luând în considerare argumentele părţilor, actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

6. Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere pentru motivele de nelegalitate expres arătate la pct. 1 - 8.

Recurenta a indicat pct. 8, susţinând că sentinţa a fost dată cu încălcarea normelor de drept material incidente în cauză, respectiv a dispoziţiilor art. 70, art. 71 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003, art. 46 din legea nr. 215/2001 şi art. 75 lit. f) şi art. 77 din Legea nr. 393/2004.

7. Înalta Curte constată că, în fapt, instanţa de fond a reţinut că reclamantul A. (intimat în prezentul recurs), în calitate de consilier local al comunei Homocea, jud. Vrancea, a luat parte la deliberarea şi adoptarea Hotărârii nr. 3/31.01.2011 a Consiliului Local al comunei Homocea prin care s-a aprobat scutirea de la plata impozitului pe clădiri şi teren a persoanelor care activează ca voluntari în cadrul Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă la nivelul comunei Homocea, dar că, deşi persoana în cauză activa ca voluntar în cadrul acestui serviciu, nu a avut niciun interes personal în problema supusă dezbaterii şi că, mai mult decât atât, nu deţinea niciun imobil susceptibil să facă obiectul scutirii, care de altfel nu s-a aplicat niciodată.

Drept urmare, a admis acţiunea şi a anulat Raportul de evaluare nr. x/26.03.2015 întocmit de recurenta Agenţia Naţională de Integritate (ANI).

8. Prin Legea nr. 161/2003 s-au reglementat unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Potrivit art. 70 din lege, [p]rin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative iar potrivit art. 77, [c]onflictele de interese pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene sau consilierii locali şi judeţeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 [n]u poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

În sfârşit, potrivit art. 75 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 393/2004 privind Statul aleşilor locali, [a]leşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: (...) f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte.

9. Relevante pentru prezenta cauză sunt în special ultimele dispoziţii mai sus citate, care definesc interesul personal al aleşilor locali. Rezultă din definiţie că interesul este personal atunci când îndeplineşte următoarele condiţii:

- poate prezenta un beneficiu sau, în anumite condiţii care nu sunt de interes în prezenta cauză, un dezavantaj;

- beneficiul poate privi persoana sa sau, aşa cum se arată la lit. f), o) asociaţie sau fundaţie din care face parte.

Raportat la datele cauzei, rezultă că, aşa cum bine arată recurenta, şi cum de altfel este şi practica judiciară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu este necesar ca beneficiul să fie efectiv realizat (legea afirmă că decizia autorităţii ar putea prezenta un beneficiu) sau să fie strict personal (beneficiul poate fi şi pentru o asociaţie sau fundaţie din care alesul local face parte).

10. Aşa fiind, Înalta Curte constată că sentinţa a fost dată cu încălcarea normelor de drept material incidente în cauză, în special a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 393/2004, deoarece toate condiţiile legale pentru existenţa conflictului de interese sunt îndeplinite în cauză, respectiv reclamantul recurent, în calitate de consilier local, a luat parte la deliberarea şi adoptarea Hotărârii nr. 3/31.01.2011 a Consiliului Local al comunei Homocea prin care s-a aprobat scutirea de la plata impozitului pe clădiri şi teren a persoanelor care activează ca voluntari în cadrul Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă la nivelul comunei Homocea, deşi era membru al acestei asociaţii de voluntariat.

Este lipsit de interes dacă reclamantul intimat deţinea sau nu un imobil susceptibil să facă obiectul scutirii sau dacă scutirea a operat sau nu pentru acesta sau pentru alţi membri ai asociaţiei de voluntari deoarece astfel de condiţii suplimentare ar adăuga la lege. Este suficient că, în condiţiile date, a avut un interes personal care putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi reveneau în calitate de consilier local, nu a anunţat la începutul dezbaterilor de existenţa acestuia şi nu s-a abţinut de la vot, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 77 alin. (2) şi (3) din Statutul aleşilor locali.

11. În consecinţă, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei civile nr. 232/2015 din 29 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 noiembrie 2018.

GGC - GV