Administrative action over guarantee contract quashed and remanded for inadequate reasoning on act classification.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Ploieşti, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, anularea Ordinelor nr. 331/22.07.2013 şi nr. 400/28.08.2013 emise de Preşedintele Autorităţii pârâte; anularea Deciziilor nr. 61/24.07.2013 şi nr. 67/31.07.2013 emise de Preşedintele Autorităţii pârâte; rezilierea contractului de garanţie în numerar nr. 1216/7.09.2005, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa nr. 180 din 28 septembrie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 71 din 18.01.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi a fost respinsă, ca tardiv formulată, acţiunea reclamantului. Instanţa a respins excepţia lipsei procedurii prealabile invocate de pârâtă, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul A., fiind invocate, în susţinerea căii de atac formulate, motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că instanţa de fond nu a motivat în cuprinsul hotărârii considerentele pentru care actele atacate sunt acte administrative cu caracter individual şi nu acte normative, deşi reclamantul a adus argumente în sprijinul apărărilor sale. S-a susţinut că în mod greşit instanţa a calificat actele în cauză ca fiind acte administrative cu caracter individual, deşi din interpretarea lor rezultă că acestea sunt acte administrative cu caracter normativ.

Recurentul a precizat că prin încadrarea actelor contestate în categoria actelor individuale instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, reţinându-se că acţiunea promovată de reclamant este tardiv formulată, în raport de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 12 iunie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 2 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată a recursului la data de 9 noiembrie 2011.

2. Cu privire la fondul recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va admite recursul, va casa hotărârea instanţei de fond şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde: "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României).

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că la pronunţarea sentinţei recurate, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de părţi, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii.

Astfel, prima instanţă nu a analizat dacă actele atacate se încadrează în categoria actelor administrative individuale sau actelor administrative normative. Această chestiune este esenţială, dat fiind că în raport cu dispoziţiile art. 11 din Legea contenciosului administrativ, soluţionarea excepţiei tardivităţii acţiunii depinde de caracterul individual sau normativ al actelor atacate.

În aceste condiţii, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantului dovada că susţinerile şi mijloacele de apărare pe care le-a formulat prin cererea dedusă judecăţii au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei şi determină imposibilitatea instanţei de recurs de a exercita controlul judiciar.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, aspect în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate în recurs.

Având în vedere principiul respectării dublului grad de jurisdicţie, Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru asigurarea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea instanţei de fond şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 71 din 18.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 noiembrie 2018.

GGC - GV