Conflict of interest arising from public official’s private employment with contract beneficiary under Law 161/2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin declinare de la Tribunalul Bucureşti, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/28.11.2014 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 300 din 3 februarie 2016 a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 300 din 3 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat.

Recurentul-reclamant dezvoltă următoarele critici subsumate motivelor de casare invocate:

- Sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.), şi anume încălcarea dreptului la apărare, la un proces echitabil, a principiului contradictorialităţii şi a principiului aflării adevărului;

- Sentinţa nu cuprinde motivele pentru care instanţa de fond a respins susţinerile reclamantului formulate atât prin concluziile orale, cât şi prin cele scrise [art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.], ceea ce echivalează cu o lipsă de judecată asupra fondului;

- Sentinţa a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente speţei [art. 488 alin. (pct. 8 C. proc. civ.], respectiv art. 20 coroborat cu art. 13 alin. (2), art. 15, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, art. 79 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 75 lit. b) şi f) din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali şi art. 77 alin. (1) din Legea nr. 188/1999;

- Sentinţa a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legislaţiei Uniunii Europene privind protecţia datelor cu caracter personal, aşa cum a fost interpretată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin Hotărârea din Cauza C-201/14 Bara şi alţii.

Se solicită casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

4. Apărările intimatei Agenţia Naţională de Integritate

Prin întâmpinarea formulată la data de 6.10.2016 intimata Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilităţii recursului încheiat în cauză, potrivit art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 22.05.2018, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 19.07.2018 completul filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, nefiind identificate elemente care să atragă incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin raportul de evaluare nr. x/28.11.2014, supus controlului instanţei de contencios administrativ pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Agenţia Naţională de Integritate a constatat că, în urma finalizării procedurii de evaluare în cauza privind pe reclamantul A., au fost identificate elemente în sensul existenţei unui conflict de interese, deoarece în calitate de funcţionar public cu funcţie de conducere în cadrul AJOFM Sălaj a semnat cu SC B. SRL (firmă în cadrul căreia acesta este angajat cu contract individual de muncă din data de 01.07.2005), trei convenţii cu o valoare totală de 30.300 RON (Convenţia nr. 292/2.05.2011 cu o valoare de 6.084 RON/an, Convenţia nr. 321/17.06.2010 cu o valoare de 18.144 RON/an, Convenţia nr. 5872/30.11.2011 cu o valoare de 6072 RON/an), încălcând astfel prevederile art. 79 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Soluţionând cauza, Curtea de apel a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând în esenţă că actul administrativ atacat este legal în raport de conţinutul dispoziţiilor art. 79 din Legea nr. 161/2003.

Conflictul de interese este definit de art. 70 din Legea nr. 161/2003 ca fiind "situaţia în care o persoană ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative".

Conform dispoziţiilor art. 71 din acelaşi act normativ, "principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public.

În cazul funcţionarilor publici, din categoria cărora face parte şi reclamantul, în calitatea sa de director executiv al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Sălaj, conflictul de interese este reglementat de dispoziţiile art. 79 alin. (1) din Legea nr. 161/2003:

"(1) Funcţionarul public este în conflict de interese, dacă se află în una dintre următoarele situaţii:

a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice şi juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial."

Conform prevederilor alin. (2) al art. 79 din acelaşi act normativ:

"În cazul existenţei unui conflict de interese, funcţionarul public este obligat să se abţină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic, căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impune pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţă".

Răspunzând punctual la criticile recurentei, Înalta Curte remarcă mai întâi că motivul de recurs invocat - 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", nu are incidenţă în cauză.

În fapt, argumentele expuse în susţinerea acestui motiv de recurs se subsumează celui prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul arătând că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra apărărilor formulate prin concluziile orale de la termenul de judecată din 20.01.2016, precum şi prin notele scrise depuse la data de 02.02.2016.

În ceea ce priveşte critica prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că hotărârea atacată respectă cerinţele art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

Susţine recurentul că procedura de evaluare a conflictelor de interese prevăzută de Legea nr. 176/2010 în baza căreia a fost emis raportul de evaluare contestat, încalcă legislaţia UE privind protecţia datelor cu caracter personal, aşa cum a fost interpretată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin hotărârea pronunţată în Cauza C-201/14 Bara şi alţii. Mai concret, susţine reclamantul că în cadrul lucrării finalizate prin Raportul de evaluare nr. x/28.11.2014 a fost informat şi invitat să prezinte un punct de vedere după ce au fost solicitate de la autorităţile publice date şi informaţii care îl privesc.

Înalta Curte reţine că intimata Agenţia Naţională de Integritate a transmis adresa nr. x/03.12.2012 prin care recurentul-reclamant era înştiinţat cu privire la activitatea de evaluare declanşată, aducându-i-se la cunoştinţă că în situaţia identificării unor elemente în sensul existenţei unui conflict de interese va fi informat şi invitat să depună un punct de vedere.

Adresa menţionată a fost expediată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, aceasta fiind returnată intimatei la data de 20.12.2012.

Toate informaţiile au fost solicitate de la autorităţile şi instituţiile publice sau persoane de drept privat, ulterior acestei date.

Totodată, cu adresa nr. x/11.07.2014 în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 recurentul-reclamant a fost informat cu privire la identificarea elementelor conflictului de interese potrivit art. 70, 79 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 161/2003, generat de semnarea în calitate de director executiv a trei convenţii civile cu SA B. SRL (firmă în cadrul căreia deţinea calitatea de angajat) şi a fost invitat să depună un punct de vedere, precum şi orice date sau informaţii pe care le consideră necesare pentru lămurirea tuturor aspectelor.

La data de 4.09.20104 recurentul-reclamant a depus în scris punctul de vedere conform dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, astfel că nu se poate susţine că acestuia i-a fost încălcat dreptul la apărare, componentă esenţială a dreptului la un proces echitabil.

De altfel, toate apărările reclamantului apar în pct. II al raportului de evaluare nr. x/28.11.2014 şi au fost analizate de intimata-pârâtă în cuprinsul raportului contestat.

Din examinarea înscrisurilor ataşate raportului de evaluare rezultă că: declaraţiile de avere şi de interese, Ordinul nr. 435/01.08.2011 privind numirea reclamantului în funcţia de director executiv al AJOFM Sălaj, Ordinul nr. 378/2011, Ordinul nr. 337/2011, Ordinul nr. 991/2010, Contractul de management nr. x/2009 încheiat între Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Fişa postului, au fost comunicate de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Sălaj cu adresa nr. x/24.10.2014, deci ulterior înştiinţării recurentului-reclamant cu privire la declanşarea procedurii de evaluare potrivit art. 13 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 176/2010.

De asemenea, SC C. SRL şi SC B. SRL au înaintat contractele de muncă încheiate cu recurentul, cu adresele nr. x/28.02.2013, respectiv nr. 128/15.03.2013.

În aceste condiţii nu poate fi primită critica recurentului în sensul că raportul de evaluare prin care a fost finalizată procedura de evaluare a fost încheiat înainte de înştiinţarea şi invitarea persoanei cercetate pentru a prezenta un punct de vedere.

Cât priveşte fondul cauzei, reclamantul în calitate de funcţionar public cu funcţie de conducere în cadrul AJOFM Sălaj a semnat trei convenţii cu SC B. SRL, de la care a încasat suma de 30.300 RON (conform adresei x/20.01.2014 emisă de AJOFM), încălcând în acest fel dispoziţiile art. 79 alin. (1) lit. a) şi ale art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

Relaţia cu caracter patrimonial, ca cerinţă a existenţei conflictului de interese, este realizată în prezenta cauză prin calitatea de angajat a recurentului, în cadrul SC B. SRL, beneficiară a celor trei convenţii. În aceste condiţii reclamantul avea obligaţia, în conformitate cu dispoziţiile art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, să se abţină de la îndeplinirea acestor atribuţii şi să îl informeze de îndată pe şeful ierarhic.

În consecinţă, reţinând că în mod corect instanţa de fond a menţinut concluziile raportului de evaluare contestat, nefiind identificate motive apte să conducă la modificarea ori casarea sentinţei atacate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 300 din 3 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2018.

GGC - GV