Competence for public procurement contract performance disputes: primacy of special jurisdictional rules over general administrative procedure law

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 februarie 2018, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 62.775 RON + TVA, reprezentând preţul contractului nr. x din 01.08.2017, precum şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 2593 din 23 aprilie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Argumentând soluţia astfel dispusă, tribunalul a reţinut că, deşi pretenţiile de ordin financiar ale reclamantei izvorăsc dintr-un contract de achiziţie publică, această împrejurare nu este de natură a califica acţiunea drept un litigiu în materia achiziţiilor publice.

Totodată, tribunalul a constatat că reclamanta însăşi şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi, anterior sesizării instanţei de judecată, a înţeles să parcurgă procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel încât instanţa nu poate proceda la calificarea juridică a cererii, cu încălcarea principiului disponibilităţii.

Pentru aceste motive, tribunalul a constatat că, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine curţii de apel, pârâtul având calitatea de organ central al statului.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 2693 din 8 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

Pentru a dispune în acest sens, curtea de apel a reţinut că obiectul litigiului îl reprezintă un contract încheiat în urma desfăşurării unei proceduri de achiziţie publică, în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice.

Prin urmare, în cauză sunt aplicabile, în ceea ce priveşte competenţa instanţei de judecată învestită cu soluţionarea unui litigiu privind executarea contractului de concesiune, prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, care se aplică cu prioritate faţă de prevederile Legii nr. 554/2004.

Pentru aceste motive, curtea de apel a constatat că instanţa competentă să soluţioneze cauza este secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii publice, respectiv Tribunalul Bucureşti.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cel două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. SRL a solicitat obligarea pârâtului la plata preţului convenit de părţi potrivit contractului de prestări servicii nr. x, încheiat la data de 01.08.2017. Astfel cum rezultă din actele dosarului şi din prevederile art. 5 din contract, acest act juridic a fost încheiat în urma desfăşurării unei proceduri de achiziţie publică, pe baza caietului de sarcini nr. DS 772/29.03.2017 şi a Ofertei Tehnice emise de reclamantă la data de 25.04.2017.

Prin urmare, prezentul litigiu priveşte executarea unui contract de achiziţie publică, caz în care devin aplicabile dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în forma în vigoare la data iniţierii procesului, potrivit cărora: "Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin complete specializate în achiziţii publice."

Pe cale de consecinţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport cu dispoziţiile legii speciale, Legea nr. 101/2016 şi nu în raport cu dispoziţiile dreptului comun reprezentat de Legea nr. 554/2004, chiar dacă reclamanta şi-a întemeiat cererea pe prevederile legii generale. În acord cu dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, putând proceda la încadrarea juridică a acţiunii cu care a fost învestit, în raport de obiectul cererii şi de motivele de fapt şi de drept expuse de reclamant în susţinerea acesteia.

Totodată, Înalta Curte constată că dispoziţiile speciale ale art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 stabilesc competenţa de soluţionare în favoarea secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor în circumscripţia cărora se află sediul autorităţii contractante, în ceea ce priveşte cauzele referitoare la executarea contractelor de achiziţie publică, fără a face distincţie după rangul autorităţii pârâte în sistemul administrativ.

În cauza de faţă, autoritatea pârâtă are sediul în municipiul Bucureşti, ceea ce va atrage competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti.

Pentru considerentele expuse, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL şi pe pârâtul Consiliul Concurenţei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2018.

GGC - GV