Sufficiency of summary review for serious doubt in suspending enforcement of fiscal assessment decision

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/22.05.2017, privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice, emisă în baza constatărilor cuprinse în Raportul de Inspecţie Fiscală nr. x/22.05.2017, şi a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/22.05.2017 până la finalizarea controlului exercitat şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 254 din data de 17 august 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x/22.05.2017 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x/22.05.2017, formulată de reclamanta A. SRL şi a dispus restituirea cauţiunii în sumă de 15.409 RON consemnată de reclamantă la dispoziţia Curţii de Apel Cluj, conform recipisei nr. x/26.07.2017.

A respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 254 din data de 17 august 2017 a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, solicitând casarea sentinţei atacate, iar în urma rejudecării litigiului, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, pentru pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Argumentele aduse de recurentă în motivarea căii de atac se subsumează, în esenţă, următoarelor critici:

(i) Considerentul instanţei de fond privind faptul că motivele de nelegalitate expuse de recurentă nu pot fi analizate, întrucât antamează fondul cauzei, goleşte de esenţă instituţia suspendării;

(ii) Organele fiscale au încălcat dispoziţii legale privind efectuarea inspecţiei fiscale şi elaborarea subsecventă a actelor administrativ-fiscale, respectiv art. 7 alin. (3), art. 122 şi art. 123 C. proc. fisc. ;

(iii) Obligaţiile fiscale suplimentare stabilite în sarcina recurentei au avut la bază considerarea ca fictive a achiziţiilor de animale vii, fiind, în realitate, rezultatul unor grave erori de interpretare a legislaţiei speciale în materie de comerţ cu animale, dar şi în baza unor simple supoziţii şi nu a unor verificări amănunţite;

(iv) Facturile înlăturate de organul fiscal sunt întocmite conform dispoziţiilor legale şi reprezintă documente justificative din perspectiva impozitului pe profit, iar organul fiscal nu a făcut proba caracterului fictiv al respectivelor tranzacţii. O analiză sumară a verificărilor relaţiilor comerciale ale recurentei ar fi dovedit realitatea tranzacţiilor:

(v) Împrejurările de fapt reţinute de către organul fiscal nu sunt de natură a justifica nerecunoaşterea dreptului recurentei la deducerea TVA, recurenta prezentând toate documentele justificative şi nefiind responsabilă pentru conduita terţilor;

(vi) Prima instanţă în mod eronat nu a procedat la analiza condiţiei privind paguba iminentă, aspect ce contravine dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

(vii) Din perspectiva îndeplinirii acestei condiţii, recurenta a susţinut că, prin actele a căror suspendare a solicitat-o, AJFP Cluj a stabilit în sarcina sa obligaţii de plată semnificative, a căror plată voluntară sau pe calea executării silite ar duce la blocarea activităţii sale, din perspectiva imposibilităţii de a-şi continua activitatea.

1.4. Apărările intimaţilor

Legal citată, intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, argumentând, în esenţă, că criticile aduse de recurentă privesc în principal fondul cauzei, fiind de fapt o reluare a argumentelor de fapt şi de drept din acţiunea introductivă, şi nu fac dovada existenţei cazului bine justificat şi a pagubei iminente.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 martie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 iunie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a admis în principiu recursul formulat de reclamanta A. SRL, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentei-reclamante, constată următoarele:

2.2.1. Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat.

Acest motiv se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele stabilite de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.

Criticile recurentei privind faptul că judecătorul fondului nu a mai procedat la analiza condiţiei pagubei iminente nu sunt de natură a determina incidenţa acestui motiv de recurs, în condiţiile în care, aşa cum s-a stabilit în jurisprudenţa constată a Înaltei Curţi (din care, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 569/2016, Decizia nr. 3209/2015, Decizia nr. . 3210/2015), constatarea faptului că nu este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat, în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiţiei prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, atâta timp cât, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

2.2.2. Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recursul este de asemenea, nefondat.

Conform celor expuse anterior, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/22.05.2017, privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice, emisă în baza constatărilor cuprinse în Raportul de Inspecţie Fiscală nr. x/22.05.2017.

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi lege pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.

Această măsură de protecţie, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de lege, anume cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, şi paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului.

Fără îndoială, aparenţa de nelegalitate poate fi circumscrisă unor motive ce ţin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanţială a actului supus evaluării, dar îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, fără a intra în examinarea detaliată a aspectelor ce ar putea antama fondul cauzei.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată ca fiind fundamentată aprecierea primei instanţe în sensul că, în raport cu natura pricinii, cercetarea aspectelor de nelegalitate legate de respectarea dispoziţiilor de procedură fiscală, realitatea tranzacţiilor şi calitatea documentelor justificative prezentate de recurentă necesită un probatoriu complex şi o analiză aprofundată, ce poate fi efectuată numai în cadrul litigiului de fond.

Jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi a fost în sensul că îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, constatarea faptului că nu este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiţiei prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege.

Pentru aceste considerente, constatând că nu subzistă motive de casare a hotărârii recurate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 254 din 17 august 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2018.

GGC - GV