Taxpayer's failure to establish serious doubt in legality of VAT pro-rata deduction assessment precludes suspension of execution

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Administraţia Sector 6 a Finanţelor Publice, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x 15/10.03.2017.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1914 din 23 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul B. şi a dispus restituirea către reclamant a cauţiunii în cuantum de 19.215 RON consemnată cu recipisa de consemnare nr. x din 19.05.2017 la A. Sucursala Victoria.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 1914 din 23 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul B., solicitând casarea acesteia şi admiterea cererii de suspendare, astfel cum a fost formulată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a susţinut că, sub aspectul cazului bine justificat, a arătat că a fost contribuabil TVA încă din anul 2010, perioadă în care a şi beneficiat de rambursări TVA, iar decizia supusă cenzurii instanţei consacră în mod retroactiv un calcul al deductibilităţii TVA fără suport legal.

Recurentul a mai susţinut că relevat primei instanţe lipsa unui temei juridic al calculului TVA deductibil în sistem pro-rata, arătând că instanţa de fond avea posibilitatea de a identifica o îndoială serioasă, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, doar prin analizarea temeinică a normelor de drept incidente situaţiei.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, recurentul a învederat că este supus executării silite pentru sume uriaşe calculate nelegal, iar această situaţie poate conduce prin ea însăşi la blocarea întregii activităţi, cu consecinţe atât în domeniul protecţiei mediului, cât şi în domeniul derulării proiectelor finanţate din bugetul UE.

1.4. Apărările intimaţilor

Legal citate, intimatele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Administraţia Sector 6 a Finanţelor Publice nu a formulat întâmpinare.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 13 martie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 iunie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a admis în principiu recursul formulat de reclamantul B., în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentei-reclamante, constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Conform celor expuse anterior, reclamantul B. a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x 15/10.03.2017, prin care s-au stabilit în sarcina sa obligaţii fiscale de plată suplimentare în sumă de 5.714.612 RON cu titlu de TVA, 919.966 cu titlu de dobânzi TVA, 300.154 RON penalităţi de întârziere.

În motivarea cererii de suspendare, reclamantul-recurent a susţinut, în esenţă, că organul fiscal a încălcat atât norme de drept procesual, cât şi norme de drept substanţial ce reglementează regimul juridic al TVA.

Deşi în avizul de inspecţie perioada verificată a fost indicată ca fiind 01.10.2015 - 31.12.2015, perioada efectiv verificată a fost 16.08.2010 - 31.12.2015 fără ca pentru extinderea perioadei să existe aviz.

Calculul pro-rata pentru deducerea TVA s-a realizat, în mod nelegal, fără a fi îndeplinite condiţiile legale pentru asemenea operaţiune. Organul de inspecţie fiscală a apreciat, în mod eronat, că prevederile art. 147 C. fisc. se aplică în cazul recurentului, întrucât acesta a derulat atât operaţiuni impozabile, cât şi operaţiuni care nu intră în sfera de taxare TVA, în timp ce în mod corect calculul pro ratei se realizează pentru persoane impozabile cu regim mixt, care apare atunci când persoana impozabilă realizează atât operaţiuni ce dau drept la deducere, cât şi operaţiuni care nu dau drept la deducere TVA.

Din perspectiva pagubei iminente, reclamantul-recurent a invocat iminenţa declanşării procedurii de executare silită.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că argumentele sumare expuse de recurentul-reclamant nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actelor administrativ fiscale contestate şi să justifice suspendarea provizorie a executării acestora.

În plus, argumentele expuse în motivarea cererii de suspendare, privind aplicarea eronată a art. 147 C. fisc. , necesită o analiză specifică unei acţiuni în anulare, întrucât veridicitatea acestora nu poate fi verificată decât prin administrarea probatoriului complex specific acţiunii de fond.

Jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi a fost în sensul că îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat, în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiţiei prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, atâta timp, aşa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (2) C. proc. civ. (2010), Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul B. împotriva Sentinţei civile nr. 1914 din 23 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2018.

GGC - GV