Bar admission exam results: appeal allowed, lower judgment annulled, and claimant’s action dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliul U.N.B.R., Comisia Permanentă U.N.B.R. şi Institutul National pentru Pregătirea şi Perfectionarea Avocaţilor, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună anularea în parte a Deciziei nr. 251 din 07.10.2017 a Comisiei Permanente a UNBR, în sensul primirii în profesia de avocat stagiar a reclamantului şi obligarea pârâţilor la emiterea deciziei de primire în profesia de avocat stagiar.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 89 din 25 mai 2018, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâţilor Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliul U.N.B.R., Comisia Permanentă U.N.B.R. şi Institutul National pentru Pregătirea şi Perfectionarea Avocaţilor şi drept urmare a dispus anularea în parte Decizia nr. 251/07.10.2017 emisă de Comisia Permanentă a U.N.B.R., în sensul primirii în profesia de avocat stagiar a reclamantului, cu consecinţa obligării pârâţilor la emiterea deciziei de primire în profesia de avocat stagiar a acestuia.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliul U.N.B.R., Comisia Permanentă U.N.B.R. şi Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantului ca nefondată.

În motivarea opţiunii sale procesuale reclamanta recurentă a susţinut următoarele:

Instanţa, achiesând la punctul de vedere al reclamantului, a considerat că întrebarea 74 de la materia drept penal cuprinde probleme controversate, cu încălcarea prevederilor art. 14 alin. (3). lit. a) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat şi admitere în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor - INPPA (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) şi de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice, regulament adoptat în formă modificată prin Hotărârea nr. 242 din 17.06.2017 a Consiliului U.N.B.R.

Conform prevederilor art. 9 alin. (1) din Regulamentul-cadru "Comisia de examen este compusă din: Comisia de organizare a examenului, Comisia de elaborare a subiectelor, Comisia de soluţionare a contestaţiilor la barem şi Comisia de soluţionare a contestaţiilor la punctaj".

Art. 14 alin. (3) din Regulamentul-cadru prevede:

"Comisiile de elaborare a subiectelor au, în principal, următoarele atribuţii: a) elaborarea subiectelor de examen, cu respectarea următoarelor reguli: subiectele să fie în concordanţă cu tematica şi bibliografia aprobate şi publicate de Consiliul UNBR; subiectele să asigure o cuprindere echilibrată a materiei studiate şi să aibă grad de complexitate corespunzător conţinutului tematicii şi bibliografiei; ... să nu conţină probleme controversate în doctrină sau practică;..."

De asemenea, art. 15 alin. (1) din Regulamentul-cadru stabileşte:

"Comisia de soluţionare a contestaţiilor la barem soluţionează, sub coordonarea preşedintelui Comisiei de examen şi cu consultarea membrilor Comisiei de elaborare a subiectelor, contestaţiilor la barem şi adoptă baremul definitiv, care se publică pe paginile web ale U.N.B.R. şi I.N.P.P.A.", iar alin. (2) prevede:

"Comisia de soluţionare a contestaţiilor dispune reverificarea lucrărilor a căror punctare iniţială a fost conform prevederilor art. 25 alin. (5) din regulament. Punctajul acordat de Comisia de soluţionare a contestaţiilor la punctaj este definitiv".

Reclamantul a formulat contestaţie şi la barem şi la notare, contestaţii ce i-au fost respinse ca neîntemeiate.

Din prevederile regulamentare citate mai sus rezultă că numai comisiile respective aveau competenţa de acordare a notelor şi de soluţionare a contestaţiilor.

Instanţa de judecată nu se poate substitui comisiilor de examen, cărora regulamentul de examen le atribuie competenţe exclusive. Instanţa de judecată poate să exercite însă controlul de legalitate cu privire la respectarea procedurii de organizare şi desfăşurare a examenului, iar reclamantul nu a adus critici în acest sens.

Conform practicii constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie "controlul de legalitate prin care se tinde a se reforma soluţii avute în vedere de comisiile de examen excede competenţelor instanţelor judecătoreşti", fiind reţinut că "nu poate face obiectul acţiunii în contencios administrativ cenzurarea modului în care comisia de elaborare a subiectelor a înţeles să puncteze pe barem, a elementelor apreciate a fi tratate prin subiectele de contencios şi nici a modului în care comisia de soluţionare a contestaţiilor a analizat contestaţiile la barem" şi că "inclusiv contestaţia la barem referitoare la neîncadrarea unui subiect în tematica de examen intră în atribuţiile de analiză discreţionare ale Comisiei de soluţionare a contestaţiilor dacă probleme încadrării în tematică se raportează la o interpretare a cuprinderii unei anumite teme..." (Decizia nr. 289 din 31 ianuarie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mai statuat că "decizia comisiei de contestaţii este definitivă... instanţa de contencios administrativ nu se poate substitui comisiei de corectare sau comisiei de soluţionare a contestaţiilor, în sensul de a reevalua o lucrare de concurs, întrucât această atribuţie aparţine comisiilor de examen, care au un drept exclusiv de apreciere" (Decizia nr. 2543 din 11 octombrie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2013).

Ca atare, având în vedere că reclamantul nu a criticat aspecte procedurale legate de organizarea şi desfăşurarea examenului, prima instanţă s-a substituit în atribuţiile ce reveneau exclusiv comisiilor prevăzute de Regulamentul-cadru de examen, reţinând că examenul de primire în profesia de avocat a fost organizat şi s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor Hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. 242 din 17 iunie 2017, se impune ca sentinţa recurată să fie casată în totalitate, în sensul respingerii acţiunii promovate de reclamantul A. ca neîntemeiată, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

1.4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinare reclamantul A. a solicitat respingerea recursului pârâţilor ca nefondat, apreciind că hotărârea instanţei de fond este legală.

În dezvoltarea apărărilor sale reclamantul intimat a susţinut următoarele:

Recurenţii prin calea de atac exercitată infirmă aptitudinea instanţei de contencios de efectuare a controlului de legalitate a actului administrativ cu motivarea că respectarea Regulamentului de organizare a examenului se verifică exclusiv de către comisiile de examen, neintrând în sfera de competenţă a instanţei de contencios acest aspect.

O atare opinie ridică serioase probleme de respectare a dreptului de acces la instanţa, garanţie fundamentală a dreptului la un proces echitabil, drept incident în speţă prin raportare la art. 6 din C. proc. civ.

Mai departe, raţionamentul expus prin recursul declarat ar rezulta că în nici un caz de nerespectare a Regulamentului cadru (subiecte din alte materii, răspunsuri care nu se găsesc în nici un manual de drept sau practica judiciară, etc.) instanţa de contencios nu ar putea analiza legalitatea unei astfel de proceduri, aspect care în mod evident nu poate fi acceptat.

Ceea ce, aparent, încearcă să susţină recurenţii este că doar elementele extrinseci ale actului administrativ ar putea fi analizate de către instanţa de contencios nu şi respectarea întregii proceduri în urma căreia a fost adoptat actul administrativ contestat. Se consideră că acest argument nu poate fi acceptat drept un motiv de recurs întemeiat atâta timp cât este de notorietate că în verificarea legalităţii actului administrativ, instanţa de contencios este datoare să verifice atât elementele extrinseci ale actului contestat cât şi legalitatea procedurii în care actul administrativ a fost adoptat. Ceea ce susţin recurenţi, se poate traduce într-o altfel de situaţie, că instanţa de contencios ar putea analiza doar procesul-verbal de licitaţie, nu şi procedura viciată anterioară emiterii procesului-verbal efectiv, negând astfel existenţa nulităţilor intrinseci ale actului juridic.

În ce priveşte practica judiciară invocată, în speţă cele două decizii, în opinia intimatului, nu pot fi aplicate în cazul de faţă.

Prin Decizia nr. 289/2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Timişoara, înalta Curte a respins recursul declarat de recurentă arătând printre altele că "nu poate face obiectul acţiunii în contencios administrativ modul în care comisia de elaborare a subiectelor a înţeles să puncteze pe barem, a elementelor apreciate necesar a fi tratate prin subiectele de concurs şi nici a modului în care comisia de soluţionare a contestaţiilor a analizat contestaţiile la barem" invocând în sprijinul său o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului, cauza San Juan împotriva Franţei prin care s-a statuat că "deciziile unor comisii de confirmare sau atestare a unor aptitudini, însuşiri sau calităţii profesionale nu pot face obiectul controlului judecătoresc". Or, o astfel de motivare nu poate fi aplicată de plano în prezenţa cauză, deoarece prin acţiunea iniţială, reclamantul nu a contestat modalitatea de testare ci compatibilitatea conceperii grilei cu art. 14 din Regulamentul Cadru, regulament după care s-a desfăşurat examenul de admitere.

În plus, în ce priveşte hotărâre Curţii Europene citată în hotărâre, aceasta nu poate fi aplicabilă în prezenta cauză atâta timp cât situaţia de fapt diferă esenţial faţă de situaţia din speţă. în cauza precizată, Curtea a reţinut, la nivelul anului 2002, că nu este aplicabil art. 6 din CEDO, pentru situaţia unui contabil care a contestat în faţa instanţelor administrative franceze decizia unei comisii naţionale prin care i-a fost respinsă solicitarea de a se înscrie pe un tabel naţional al experţilor contabili, or, în cauza de faţă este evident că atât art. 6 din C. proc. civ. este aplicabil precum şi art. 6 din CEDO, sub aspectul accesului la instanţă, atâta timp cât actul administrativ final al examenului de admitere în profesie este susceptibil de control judiciar. În acelaşi sens converg şi concluziile instanţei naţionale de contencios constituţional, care prin Decizia nr. 172/2014 a conchis că "Instanţele judecătoreşti nu pot cenzura modul în care comisiile de concurs, respectiv comisiile de soluţionare a contestaţiilor, au evaluat candidaţii care au susţinut un examen/concurs, instanţele neputându-se substitui acestor comisii, acestea din urmă având competenţa exclusivă de a evalua cunoştinţele necesare pentru promovarea concursului", dar în speţa de faţă problema care se ridică nu este una de evaluare a candidatului care într-adevăr nu poate fi realizată de către instanţa de judecată, ci una de concepere a examenului raportat la prevederile Regulamentului.

A susţine că nu intră în competenţa instanţei de contencios analizarea respectării procedurii de examen prin raportare la însuşi Regulamentul de examen (şi nu prin raportare la principiile generale de drept sau alte norme) încalcă în mod evident dreptul de acces la instanţa, prin raportare la prevederile art. 6 din C. proc. civ. şi nu prin raportare la art. 6 din CEDO, cel dintâi are întâietate faţă de prevederile convenţionale. Este adevărat că instanţa de contencios nu poate să se substituie comisiilor de examen în atribuţiile lor, de a elabora grile, de a corecta lucrări sau de a soluţiona contestaţiile participanţilor, dar motivul de nulitate pe care a fost eşafodată această acţiune nu a urmărit acest aspect, ci exclusiv verificarea modalităţii de concepere a grilei prin raportare la normele legale cuprinse în propriul Regulament. A accepta contrariul înseamnă că examenul de admitere în nobila profesie de avocat poate fi organizat în orice condiţii, respectiv la o altă dată, altă oră, alte subiecte decât cele din materia anunţată, alte răspunsuri decât cele regăsite în doctrină si practică iar instanţa de contencios, în deplina sa jurisdicţie să nu poată verifica toate acestea, pentru că ele intră în atribuţia comisiilor de examen.

În ce priveşte inaplicabilitatea de plano a art. 6 din CEDO în chestiuni ce ţin de admiterea în profesia de avocat invocată indirect de către recurenţi, aceasta nu poate fi acceptată de către instanţa de judecată atâta timp cât România a fost condamnată la Curte în cauza Ilie Şerban împotriva României în anul 2012, pentru încălcarea art. 6 din CEDO. în cauza citată s-a reţinut că reclamantul nu fusese primit în profesie de către UNBR cu scutire de examen, decizia UNBR fiind atacată în instanţă, iar ICCJ a reţinut admiţând recursul UNBR, că potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, persoana care a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar sau consilier juridic timp de cel puţin 10 ani poate deveni avocat cu scutire de examen. Cu toate acestea, decizia privind admiterea în profesie este de competenţa Uniunii, care o exercită prin autorităţile sale în condiţiile legii. În măsura în care dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 ofereau persoanei în cauză doar o posibilitate, nu şi un drept de a fi admis în profesie cu scutire de examen şi ţinând seama de faptul că autorităţile competente au constatat că reclamantul nu a trecut examenul de admitere şi au justificat legal refuzul lor de a autoriza admiterea în profesie cu scutire de examen, Curtea a concluzionat că acţiunea reclamantului este nefondată. Chiar dacă Curtea a decis încălcarea art. 6 din CEDO sub aspectul previzibilităţii practicii judiciare este evident că a găsit art. 6 din CEDO aplicabil altfel soluţia pronunţată ar fi trebuit să fie de inadmisibilitate şi nu de verificare pe fond a respectării dreptului la un proces echitabil.

Prin Decizia nr. 2543/2016 pronunţată în dosarul x/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, Înalta Curte în mod corect a arătat că instanţa de contencios nu se poate substitui comisiei de corectare în sensul de a reevalua o lucrare de concurs, reclamantul din speţă contestând modul de notare de pe barem, cu observaţia că modalitatea de examen era una diferită la acel moment faţă de momentul prezent, subiectele fiind concepute altfel. Prin urmare, aceasta decizie nu îşi poate găsi aplicabilitatea în prezenta cauză atâta timp cât situaţia care a generat considerentele Înaltei Curţi este cu totul diferită.

Conchizând asupra acestui aspect, se reiterează faptul că instanţa de judecată în control său jurisdicţional, se bucură de deplinătate de jurisdicţie, unde poate şi trebuie să verifice respectarea procedurii în urma căreia examenul a avut loc, prin raportare la Regulamentul-cadru, opozabil candidaţilor, în caz contrar, normele regulamentului deşi aparent în vigoare şi opozabile tuturor nu şi-ar mai găsi aplicabilitatea efectivă.

Sarcina instanţei de contencios nu este cea de a se substitui comisiei de concepere a grilelor sau de soluţionare a contestaţiilor, nici măcar nu trebuie să verifice de ce nu sunt corecte răspunsurile sau care ar fi fost răspunsul corect ci trebuie să verifice dacă opinia prezentată de către UNBR-INPPA, prin răspunsurile redate drept corecte este sau nu controversată. Se consideră că s-a reşlevat că răspunsurile oferite nu sunt corecte, reclamantul raportându-se la trei mari doctrinari care au scris expres despre această problemă şi la decizia ICCJ. Dar dacă pârâţii indică cel puţin un doctrinar/decizie de speţă a ICCJ sau doar dacă exprimă opinia lor contrară, aspect prezent în întâmpinare, este evident că aspectul este cel puţin controversat iar Regulamentul de organizare a fost încălcat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte, în majoritate, constată că recursul pârâţilor Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliul U.N.B.R., Comisia Permanentă U.N.B.R. şi Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul a participat la examenul de primire în profesia de avocat stagiar organizat de pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor la 1 septembrie 2017, pe lista de candidaţi a Baroului Cluj.

În urma parcurgerii probelor de concurs, reclamantul a obţinut media de 69, iar în urma verificării îndeplinirii baremului minimal instituit prin lege (70 puncte) reclamantul a fost declarat respins.

Reclamantul a formulat contestaţie la punctaj în care a specificat că punctajul real al lucrării este unul de admitere, 70 de puncte, care a fost însă respinsă prin Procesul-verbal al Comisiei Naţionale de Examen publicat pe data de 12.09.2017.

Prin Decizia nr. 251/07.10.2017 Comisia Permanentă a UNBR, care a făcut obiectul controlului de legalitate al instanţei de fond, a fost aprobată primirea în profesia de avocat a candidaţilor declaraţi admişi la examenul din data de 01.09.2017, reclamantul fiind declarat respins pentru neîndeplinirea baremului minim de 70 de puncte.

Reclamantul a pretins că prin Decizia nr. 251 din 07 octombrie 2017 a Comisiei Permanente a UNBR drepturile sale privind accederea în profesia de avocat au fost vătămate ca urmare a nerespectării art. 14 alin. (3) punctul a) din Regulamentul Cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat si admitere în cadrul I.N.P.P.A. (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) sesiunea septembrie 2017, adoptat de Consiliul UNBR în şedinţa din 17 iunie 2017 prin Hotărârea nr. 242/17.06.2017 prin aceea că a fost declarat respins.

S-a susţinut că prin norma menţionată din Regulament era interzis ca subiectele de examen elaborate de comisia cu aceste atribuţii să conţină probleme controversate în doctrina sau practică, interdicţie care nu a fost respectată la întrebarea cu numărul 74 din materia drept penal unde au fost indicate ca variante de răspuns corecte lit. a) si b), deşi în realitate motivarea răspunsurilor de la a) si b) este greşită, invalidând astfel ambele răspunsuri.

Validarea acestei afirmaţii atrăgea conform art. 21 alin. (6) din Regulamentul - cadru anularea notării întrebării în cadrul contestaţiilor la barem, cu consecinţa acordării punctajului corespunzător întrebării/întrebărilor anulate tuturor candidaţilor, ceea ce în ipoteza dată, ducea la acordarea reclamantului a unui punctaj de 70 de puncte, cu consecinţa declarării sale ca admis în profesia de avocat.

Instanţa de fond a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 251/07.10.2017 emisă de Comisia Permanentă a U.N.B.R., urmare a constatării că în subiectul de la întrebarea cu numărul 74 din grila cu numărul 4 a fost inserată o problemă de drept controversată, contrar dispoziţiilor art. 14 punctul a) din Regulamentul Cadru, astfel că întrebarea cu numărul 74 din grila cu numărul 4 trebuia să fie anulată, deoarece nu are niciun răspuns valabil printre cele exprimate, iar punctajul aferent trebuia acordat tuturor candidaţilor, inclusiv reclamantului, conform art. 21 alin. (6) acelaşi regulament.

Prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală, criticile pârâţilor fiind întemeiate.

Cu titlu prealabil se impune a fi subliniat că deşi recurentele se prevalează de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. prin motivele de recurs se critică depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 4 C. proc. civ., astfel că din această perspectivă va fi efectuată şi analiza instanţei de recurs în cele ce urmează.

Aşa cum a reţinut instanţa de fond, potrivit art. 9 alin. (1) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat şi admitere în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) şi de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice astfel cum a fost republicat prin Hotărârea nr. 242 din 17 iunie 2017 a Consiliului UNBR, Comisia de examen este compusă din Comisia de organizare a examenului, Comisia de elaborare a subiectelor, Comisia de soluţionare a contestaţiilor la barem şi Comisia de soluţionare a contestaţiilor la punctaj.

În cadrul fiecărei comisii funcţionează mai multe subcomisii corespunzătoare ca număr cu cel al disciplinelor de examen, iar cele de elaborare a subiectelor au potrivit art. 14 alin. (3) din Regulamentul - cadru şi atribuţiile elaborării subiectelor de examen şi elaborării baremului de evaluare.

În procesul de elaborare a subiectelor de examen art. 14 alin. (3) din Regulamentul - cadru comisia de profil este obligată a nu a avea în vedere probleme de drept controversate în doctrină sau practică.

Conform art. 15 alin. (1) din Regulamentul - cadru Comisia de soluţionare a contestaţiilor la barem soluţionează, sub coordonarea preşedintelui comisiei de examen şi cu consultarea membrilor Comisiei de elaborare a subiectelor, contestaţiile la barem şi adoptă baremul definitiv, care se publică pe paginile web ale U.N.B.R. şi I.N.P.P.A., punctajul acordat de comisia de soluţionare a contestaţiilor la punctaj fiind definitiv conform art. 25 alin. (5).

Prin urmare, în procedura de soluţionare a contestaţiilor la barem comisia învestită este ţinută a verifica la adoptarea baremului definitiv respectarea exigenţelor art. 14 alin. (3) din Regulamentul - cadru, fiind obligată a invalida baremul iniţial dacă şi în măsura în care o întrebare conţine o problemă controversată în doctrină sau în practică.

Potrivit art. 21 alin. (6) din Regulamentul-cadru în situaţia în care, în urma soluţionării contestaţiilor la barem, se anulează una sau mai multe întrebări, punctajul corespunzător întrebării/întrebărilor anulate se acordă tuturor candidaţilor.

În raport de textele legale expuse în precedent, cercetarea şi constatarea validităţii oricărui concurs de numire sau de promovare exclude, cum se susţine de recurenţi, verificarea baremului iniţial sau a celui definitiv, pentru că comisiile de elaborare a subiectelor şi comisiile de soluţionare a contestaţiilor au drept de apreciere discreţionar în domeniul sau în disciplina sa de specialitate, astfel încât instanţele de judecată învestite cu controlul de legalitate al acestor proceduri nu sunt îndreptăţite a stabili răspunsul corect sau soluţia la contestaţia la barem (admitere sau respingere).

Că este aşa rezultă nu rezultă numai din jurisprudenţa constantă a instanţei supreme, identificată de recurenţi prin cererea de recurs, ci şi din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată în Decizia nr. 480 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 10 iunie 2010, Decizia nr. 172 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 9 iulie 2014, şi Decizia nr. 725 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 26 februarie 2015 unde s-a statuat constant că "posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine stătător, reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a ocupa funcţia pentru care s-a organizat examenul ori concursul, prin controlul respectării procedurilor de examen sau de concurs pe care legea le reglementează. A decide altfel ar însemna să se recunoască organelor de justiţie competenţa de a se substitui examinatorilor, de a invalida evaluările făcute de aceştia şi de a le înlocui cu evaluările proprii ale judecătorilor, ceea ce ar exceda în mod evident atribuţiilor instanţelor judecătoreşti. Aşadar, prevederile art. 21 din Legea fundamentală, referitoare la accesul la o instanţă de judecată, nu au aplicabilitate în materia contestării baremului sau rezultatului unui examen ori concurs, ci numai în ceea ce priveşte controlul legalităţii procedurii de desfăşurare a examenului sau concursului respectiv".

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 26 iunie 1986, pronunţată în Cauza Van Marle şi alţii împotriva Olandei, prin decizia de inadmisibilitate din 28 februarie 2002, pronunţată în Cauza San Juan împotriva Franţei, prin decizia de inadmisibilitate din 2 septembrie 2003, pronunţată în Cauza Eisenberg împotriva Franţei, şi prin Hotărârea din 24 februarie 2005, pronunţată în Cauza Nowicky împotriva Austriei (paragraful 34), a statuat, cu valoare de principiu, că evaluarea cunoştinţelor şi a experienţei necesare pentru admiterea într-o profesie este similară cu susţinerea unui examen de tip şcolar sau universitar şi nu poate intra în domeniul de aplicare a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, îndepărtându-se atât de la competenţa normală a unui judecător, învestit de regulă cu soluţionarea unui diferend, cât şi de la garanţiile instituite de art. 6 din Convenţie, care nu sunt de natură să se aplice "litigiilor" ce ar putea apărea în această materie.

Prin urmare, în mod eronat, instanţa de fond, în virtutea asumatei sale plenitudini de jurisdicţie, s-a subrogat competenţelor comisiilor de concurs verificând natura controversată a problemelor de drept conţinute de întrebarea nr. 74 din grila nr. 4 la concursul la care a participat reclamantul, cenzurând astfel analiza definitivă a comisiei de soluţionare a contestaţiilor la barem, aplicând consecinţele legale corespunzătoare a constatărilor sale proprii asupra evaluării răspunsurilor propuse prin grila din concurs.

Cu toate acestea, controlul de legalitate administrativ efectuat de instanţele judecătoreşti nu exclude verificarea respectării competenţelor, termenelor şi condiţiilor legale ori regulamentare de către cele două comisii atunci când au întocmit subiectele de concurs, când au soluţionat contestaţiile la barem şi au stabilit baremul definitiv, aspecte asupra cărora reclamantul nu a formulat contestaţie.

Instanţa de control judiciar constată, pe baza celor arătate mai sus, că nu este în căderea şi competenţa sa a analiza în ce măsură o problemă juridică este controversată în literatura de specialitate sau în practică. Relevantă este însă concluzia suverană şi motivată a comisiei potrivit căreia problema de drept este una necontroversată, astfel că, în dezacord cu judecătorul fondului, se impunea menţinerea baremului final.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488, pct. 4 C. proc. civ.., va admite recursul declarat de pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliul UNBR, Comisia Permanentă UNBR şi Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor şi, casând sentinţa atacată, va respinge acţiunea reclamantului.

În temeiul art. 453 C. proc. civ. va fi obligat reclamantul să plătească pârâţilor suma de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, apreciate ca justificate şi rezonabile în contextul complexităţii litigiului de faţă şi a prestaţiei avocatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Uniunea Naţională a Barourilor din România-Consiliul UNBR şi Comisia Permanentă UNBR şi Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor împotriva sentinţei nr. 89 din 21 mai 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează hotărârea recurată şi, rejudecând, respinge acţiunea reclamantului A., ca neîntemeiată.

Obligă intimatul-reclamant A. la plata sumei de 800 RON către recurenţii-pârâţi Uniunea Naţională a Barourilor din România-Consiliul UNBR şi Comisia Permanentă UNBR şi Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2021.

Cu opinia separată a domnului judecător B.

Respinge recursul, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2021.

Contrar soluţiei adoptate în majoritate, consider că în cauză se impunea respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de recurenţii pârâţi împotriva sentinţei nr. 89 din 21 mai 2018 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Astfel cum rezultă din cuprinsul sentinţei civile criticate în prezenta cale de atac, judecătorul fondului a admis acţiunea formulată de reclamant, reţinând, în esenţă, că examenul de primire în profesia de avocat stagiar, sesiunea septembrie 2017 a avut loc cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 alin. 3 punctul a) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat şi admitere în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor - INPPA (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) şi de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice .

În concret, urmare analizei expuse în considerentele sentinţei, instanţa fondului a reţinut că întrebarea cu numărul 74 din grila nr. 4 a conţinut probleme controversate în doctrină sau practică, iar ca efect al nelegalităţii sesizate, raportat la nerespectarea art. 14 punctul a), întrebarea cu numărul 74 din grila cu numărul 4 trebuia să fie anulată, deoarece nu are niciun răspuns valabil printre cele exprimate, iar punctajul aferent trebuia acordat tuturor candidaţilor, inclusiv reclamantului, conform art. 21 alin. (6) din Regulamentul Cadru:"în situaţia în care, în urma soluţionării contestaţiilor la barem, se anulează una sau mai multe întrebări, punctajul corespunzător întrebării/întrebărilor anulate se acordă tuturor candidaţilor."

Împotriva sentinţei civile pronunţate în cauză au declarat recurs pârâţii UNBR şi INPA, nemulţumirea acestora fiind rezumată strict la aspectele potrivit cărora numai comisiile prevăzute de Regulamentul-cadru aveau competenţa de acordare a notelor şi de soluţionare a contestaţiilor, instanţa de judecată nefiind îndrituită a se substitui comisiilor de examen, cărora regulamentul de examen le atribuie competenţe exclusive. De asemenea, recurentele au subliniat faptul că instanţa de judecată poate să exercite doar controlul de legalitate cu privire la respectarea procedurii de organizare şi desfăşurare a examenului, iar reclamantul nu a adus critici în acest sens.

În sprijinul opiniei separate, menţionez, în prealabil, că analiza instanţei de recurs este limitată la dezlegarea motivului sau, după caz, a motivelor de casare şi a considerentelor ce vin în sprijinul acestora, aşa cum acestea au fost dezvoltate în cererea de exercitare a căii de atac şi numai în mod excepţional instanţa de recurs poate extinde analiza sa şi asupra altor aspecte, în contextul în care înţelege să invoce, din oficiu, motive de casare de ordine publică.

În acelaşi context, trebuie precizat faptul că actualmente legiuitorul recunoaşte posibilitatea exercitării căii de atac şi atunci când aceasta se îndreaptă numai împotriva unor considerente, indiferent de soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate, după cum rezultă explicit din prevederile art. 461 alin. 2 C.proc.civ., soluţie menită a permite părţii interesate înlăturarea unor considerente ce reflectă modalitatea de tranşare a unei chestiuni litigioase, susceptibile a fi valorificate ulterior în câmpul de aplicare al dispoziţiilor art. 430-431 C.proc.civ.

Aşadar, analiza instanţei de recurs trebuia să pornească de la constatarea faptului că elaborarea probei reprezentate de întrebarea numărul 74 s-a realizat de comisia de concurs cu încălcarea prevederilor Regulamentului Cadru, mai precis a dispoziţiilor art. 14 alin. 3 punctul a), prevederi care interzic includerea unor chestiuni controversate în subiectele de examen, chestiune litigioasă ce nu a fost criticată prin memoriul de exercitare a prezentei căi de atac.

În prezenţa încălcării dispoziţiilor mai sus citate şi sesizată fiind sub acest aspect de intimatul reclamant, în calitatea sa de candidat, Comisia de concurs avea obligaţia de a proceda la anularea întrebării ce conţine subiecte controversate şi acordarea punctajului aferent întrebării tuturor candidaţilor participanţi la concurs.

Recurentele din cauza de faţă ridică o problemă falsă şi anume aceea a lipsei competenţei instanţei de contencios administrativ de a evalua lucrările candidaţilor ori modalitatea de soluţionare a contestaţiilor formulate de aceştia, afirmând că numai comisiile de concurs pot avea astfel de atribuţii.

Fiind întru-totul de acord că instanţa de contencios administrativ nu are căderea de a evalua prestaţia candidaţilor la un concurs anume, oricare ar fi modalitatea de concretizare a probelor, trebuie subliniat faptul că, în realitate, problema juridică ce trebuia dezlegată de instanţa de recurs era aceea a efectelor încălcării dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Regulamentul - cadru prin inserarea unei problematici controversate, încălcare ce nu mai poate forma obiectul niciunei discuţii, din moment ce această chestiune litigioasă a fost definitiv tranşată, nefiind formulată nicio critică, în concret, la adresa considerentelor judecătorului fondului care l-au condus la concluzia că modalitatea de elaborare a subiectului reprezentat de întrebarea nr. 74 şi variantele de răspuns încalcă prevederile regulamentare, cuprinzând, în fapt, o problemă controversată.

Or, efectul încălcării dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Regulamentul - cadru este prevăzut chiar de emitentul Regulamentului-cadru, existând obligaţia comisiei de resort de a invalida baremul aferent întrebării ce conţine o problemă controversată în doctrină sau în practică iar potrivit art. 21 alin. 6 din Regulamentul-cadru, în situaţia în care, în urma soluţionării contestaţiilor la barem, se anulează una sau mai multe întrebări, punctajul corespunzător întrebării/întrebărilor anulate se acordă tuturor candidaţilor.

Prin urmare, instanţa de recurs nu a fost chemată să se substituie atribuţiilor comisiilor de examen, ci a fost învestită să verifice dacă a avut sau nu loc o încălcare a prevederilor Regulamentului cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat cu prilejul desfăşurării examenului în discuţie şi, în caz afirmativ, care sunt efectele acestei încălcări.

Faţă de aceste considerente consider că recursul declarat de cele două pârâte este nefondat.