Revision inadmissible against cassation filtering decision failing to determine merits

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

1. Prin decizia nr. 988 din 27 martie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 26 din 14 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut în esenţă că, din interpretarea per a contrario a art. 613 alin. (4) C. proc. civ., decizia recurată are caracter definitiv, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

2. Împotriva deciziei nr. 988 din 27 martie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, S.C. A. S.A. a formulat cerere de revizuire în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 9 şi alin. (2) C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, cu consecinţa schimbării în tot a hotărârii atacate.

Cu privire la incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenta S.C. A. S.A. a susţinut că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra recursului pe care l-a promovat împotriva sentinţei civile nr. 26 din 14 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, nefiind analizat vreunul dintre motivele de casare invocate.

Cauzele nepronunţării asupra recursului îşi găsesc motivarea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei pronunţate în recurs, în inadmisibilitatea recursului prin interpretarea per a contrario a art. 613 alin. (4) C. proc. civ.

Revizuenta a mai arătat că, decizia a cărei revizuire o solicită este nelegală sub două aspecte, respectiv sub aspectul modului în care a fost judecată pricina, în sensul că aceasta a fost dată fără citarea părţilor, situaţie în care părţile nu şi-au putut exercita dreptul la apărare şi la dezbateri contradictorii, fiindu-i încălcat astfel dreptul la un proces echitabil.

Cu privire la cel de al doilea aspect al nelegalităţii deciziei a cărei revizuire s-a solicitat, se precizează faptul că recursul era admisibil.

De altfel, revizuenta consideră jurisprudenţa Înaltei Curţi asupra problemei admisibilităţii sau inadmisibilităţii recursului împotriva hotărârilor prin care s-a respins acţiunea în anulare, în acord cu alţi autori, ca fiind greşită.

3. La data de 20 septembrie 2016, revizuenta S.C. A. S.A. Bucureşti a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 613 alin. (4) şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În motivarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, revizuenta a arătat că în speţă sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale sesizării, în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este ridicată în faţa unei instanţe de judecată, că are ca obiect o prevedere dintr-o lege aflată în vigoare şi că aceste norme legale au legătură cu soluţionarea cauzei.

Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, revizuenta a susţinut că textele de lege criticate contravin Legii fundamentale, din perspectiva următoarelor argumente:

Referitor la neconstituţionalitatea prevederilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., revizuenta a susţinut în esenţă că această normă legală încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.

Sub acest aspect, revizuenta consideră că art. 613 alin. (4) C. proc. civ. este neconstituţional deoarece hotărârea prin care acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale a fost respinsă nu este susceptibilă să fie atacată cu recurs, pe când hotărârea de admitere a acţiunii în anulare a hotărârii arbitrale este suspusă recursului.

Acest fapt creează un regim diferit, discriminatoriu, în privinţa exercitării căii de atac, în funcţie de hotărârea curţii de apel, de admitere sau de respingere a acţiunii arbitrale şi, în consecinţă, aduce atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil.

Totodată, textul de lege criticat suprimă în mod nejustificat o cale de atac şi creează un tratament juridic diferit pentru părţile din litigiu, aspecte de natură a încălca accesul liber la justiţie.

De asemenea, art. 613 alin. (4) C. proc. civ. trebuie să îndeplinească exigenţele art. 6 din Convenţie.

Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la justiţie, inclusiv pe calea recursului, trebuie să fie asigurat în mod efectiv şi eficace, deoarece Convenţia nu garantează drepturi teoretice şi iluzorii. Gradul de acces permis de legislaţia naţională trebuie să fie suficient pentru a asigura accesul la justiţie, în lumina principiului supremaţiei dreptului într-o societate democratică.

În acest sens, în cauza Annoni di Gussola şi alţii c. Franţei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat faptul că, în unele sisteme de drept, recursul este admisibil numai dacă hotărârea dată în apel este pusă în executare, iar acest lucru reprezintă o limitare disproporţionată a accesului la justiţie.

Prin urmare, se solicită Curţii Constituţionale să constate similaritatea deciziei evocate cu situaţia din prezenta cauză.

Or, instituirea unei căi de atac, ca modalitate de acces la justiţie, implică în mod necesar şi asigurarea posibilităţii de a o utiliza pentru toţi cei care au un drept, un interes legitim, capacitate şi calitate procesuală.

Aşadar, suprimarea nejustificată a recursului în privinţa hotărârilor prin care acţiunea în anularea hotărârii arbitrale a fost respinsă, creând astfel un tratament juridic diferit pentru părţile din litigiu, nu îndeplineşte exigenţele art. 6 din Convenţie, fiind un obstacol de drept.

Cu privire la încălcarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, prin suprimarea unei căi de atac, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin decizia nr. 500/2012.

Referitor la neconstituţionalitatea prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., revizuenta S.C. A. S.A. Bucureşti solicită Curţii Constituţionale să constate faptul că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, în măsura în care oferă posibilitatea completului de filtru să respingă recursul atunci când recursul îndeplineşte condiţiile de formă, iar motivele invocate şi dezvoltate se încadrează printre cele de la art. 488 C. proc. civ.

Se mai arată de către revizuentă că relevante pentru stabilirea neconstituţionalităţii textului de lege criticat sunt argumentele deciziei nr. 839/2015 a Curţii Constituţionale.

Prin urmare, având în vedere că procedura examinării admisibilităţii recursului trebuie să vizeze doar aspecte pur formale, art. 493 alin. (5) C. proc. civ. este neconstituţional, în măsura în care oferă posibilitatea completului de filtru să respingă recursul atunci când recursul îndeplineşte condiţiile de formă, iar motivele invocate şi dezvoltate se încadrează printre cele ale art. 488 C. proc. civ.

4. Asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., se reţin următoarele:

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în sensul că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. a fost ridicată în faţa unei instanţe de judecată, are ca obiect o prevedere dintr-o lege aflată în vigoare şi, totodată, că această dispoziţie are legătură cu soluţionarea cauzei.

De asemenea, se reţine că prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

În opinia Înaltei Curţi, dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, nu contravin normelor constituţionale la care partea face referire, respectiv art. 21 alin. (1) - (3) din Constituţia României.

Autoarea excepţiei a arătat că încălcarea evocată constă în alterarea dreptului liber de acces la justiţie, prin aceea că art. 493 alin. (5) C. proc. civ. permite instanţei de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, să respingă recursul ca inadmisibil în completul de filtru, într-o procedură scrisă, lipsită de oralitate, deci cu sacrificarea dreptului la apărare şi a principiului fundamental al contradictorialităţii procesului civil. Această încălcare este cu atât mai evidentă cu cât legiuitorul a urmărit ca prin filtrare să se verifice exclusiv îndeplinirea cerinţelor de formă ale recursului ori încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de art. 488 C. proc. civ..

Din punctul de vedere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excepţia de neconstituţionalitate se divide în două planuri, dintre care numai pe unul dintre acestea argumentele părţii pot fi examinate de Curtea Constituţională potrivit competenţelor sale, celălalt vizând, de fapt o critică referitoare la interpretarea şi aplicarea normei de procedură criticate, a cărei soluţionare nu poate fi deferită contenciosului constituţional.

Mai exact, autoarea excepţiei arată că, în procedura de filtrare, instanţei de recurs nu îi este permis să verifice inadmisibilitatea unui recurs din perspectiva inexistenţei căii de atac, verificarea fiind limitată în completul de filtru la controlul cerinţelor de formă a cererii de recurs şi încadrarea motivelor de recurs în cele prevăzute de lege.

Or, această abordare nu opune o veritabilă critică de neconstituţionalitate în măsura în care se impută instanţei de recurs că a făcut o greşită aplicare a legii, lărgind în mod nejustificat sfera verificărilor care erau permise în completul de filtru.

Se poate include însă în sfera controlului realizat de Curtea Constituţională critica referitoare la soluţionarea procedurii în completul de filtru fără citarea părţilor, autorul excepţiei apreciind că aceasta reprezintă o nejustificată alterare a principiului contradictorialităţii şi dreptului la apărare.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale - decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015 -, s-a reţinut că procedura de filtrare, astfel cum a fost configurată de legiuitor prin art. 493 din C. proc. civ., este o procedură scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialităţii şi al dreptului la apărare fiind respectate, de principiu, prin comunicarea către părţi a actelor de procedură şi a raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

De altfel, Curtea a apreciat că această opţiune a legiuitorului este în acord cu esenţa procedurii de filtrare a recursurilor care constă în statuarea asupra admisibilităţii în principiu a recursului de către completul de trei judecători stabilit în acest sens, scop care rezultă din chiar primul alineat al art. 493 din C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente cererea formulată de revizuenta S.C. A. S.A. Bucureşti va fi admisă şi în consecinţă va fi sesizată Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

5. Referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., se reţin următoarele:

Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, motiv pentru care va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ.

Astfel, se reţine că dispoziţiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ. privesc exclusiv posibilitatea exercitării căii de atac a recursului împotriva hotărârii curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), prin care s-a admis acţiunea în anularea hotărârii arbitrale.

Or, obiectul prezentei cauzei îl reprezintă cererea de revizuire, a cărei analiză este limitată strict la dispoziţiile legale reglementate de legiuitor în materia revizuirii, prin art. 509 - 516 C. proc. civ.

De altfel, motivele revizuirii s-au limitat la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 9 C. proc. civ.

În privinţa primului motiv de revizuire, constând în aceea că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra ceea ce s-a cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, instanţa de revizuire va verifica, în cadrul cercetării admisibilităţii revizuirii condiţia primordială, impusă prin art. 509 alin. (1) C. proc. civ., aceea ca hotărârea a cărei revizuire se cere să fi evocat fondul.

Examenul acestei condiţii implică concluzia că împotriva unei hotărâri precum cea atacată, prin care recursul a fost respins ca inadmisibil, nu se verifică incidenţa dispoziţiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., chiar şi în ipoteza în care acestea ar fi greşit aplicate sau ar fi neconstituţionale.

Prin urmare, având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ. a fost invocată în calea de atac a revizuirii şi nu în cadrul căii de atac a recursului ce a vizat Hotărârea nr. 26 din 14 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care s-a soluţionat acţiunea în anularea sentinţei arbitrale nr. 167 din 13 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

6. Înalta Curte, examinând cererea de revizuire în raport cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilităţii, urmează să o respingă pentru următoarele considerente:

Caracterul extraordinar al acestei căi de atac, precum şi consecinţele pe care retractarea hotărârii le-ar putea avea pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, reclamă analizarea cererii, cu prioritate, sub aspectul obiectului acesteia şi apoi al motivelor de revizuire invocate.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi a faptelor pe care se întemeiază.

În speţă, decizia a cărei retractare se solicită în raport cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 9 C. proc. civ. - decizia nr. 988 din 27 martie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă -, prin care s-a respins ca inadmisibil recursul promovat de S.C. A. S.A. Bucureşti, nu poate forma obiectul revizuirii pentru motivele învederate.

Astfel, se constată că hotărârea ce face obiectul prezentei revizuiri a fost pronunţată în procedura de filtrare a recursurilor de competenţa Înaltei Curţi, în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul fiind respins ca inadmisibil, deci, fără a fi cercetat în fond.

Or, primul motiv al revizuirii este cel arătat în art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar analiza sa într-o revizuire este precedată de verificarea condiţiei ca hotărârea definitivă a cărei revizuire se cere să evoce fondul.

Această condiţie nu este îndeplinită, astfel încât, pentru acest motiv, revizuirea unei hotărâri care nu evocă fondul, nu este posibilă.

Al doilea motiv al revizuirii, fundamentat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi, de asemenea, primit pentru revizuirea hotărârii atacate.

În măsura în care partea contestă legalitatea soluţionării recursului, deoarece, prin lipsa oricărei citări sau înştiinţări, nu s-a putut prezenta în faţa instanţei, Înalta Curte arată că, potrivit legii, citarea şi înfăţişarea părţii nu era prevăzută de lege, iar la termenul la care a avut loc judecata, procedura s-a desfăşurat fără dezbateri, în completul de filtru.

Temeiul de revizuire evocat de parte presupune ca partea, fără culpă, să nu fi putut să se înfăţişeze la judecată, în condiţiile în care avea acest drept. Or, în cazul soluţionării recursului în completul de filtru potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., procedura se desfăşoară fără dezbateri, iar părţile nu sunt citate şi nu participă la judecată. De aceea, admisibilitatea acestui motiv de revizuire nu este compatibilă cu procedura de soluţionare a recursului în completul de filtru.

Prin urmare, având în vedere caracterul inadmisibil al revizuirii formulate în cauză de revizuenta S.C. A. S.A., aceasta fiind declarată împotriva unei decizii pronunţată în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petenta S.C. A. S.A. Bucureşti şi dispune sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ..

Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de petenta S.C. A. S.A. Bucureşti privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ.

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. Bucureşti împotriva deciziei nr. 988 din 27 martie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare, cu privire la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, care se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Fără cale de atac, cu privire la celelalte dispoziţii.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2016.