Decizia nr. 50/A/2020 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Şedinţa publică din data de 19 februarie 2020

Asupra apelurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 254/F din data de 20 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privat, prevăzută de art. 290 din C. pen. (1968), cu aplicarea art. 5 din C. pen. (fapta descrisă în cap. IV f.221 R).

II. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B. pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 308 din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (fapta descrisă în cap. VII - f. x R).

III. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitată inculpata C., pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen. (fapta descrisă în cap. II - f. x R).

IV. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitată inculpata D., pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen. (faptă descrisă în cap. II - f.133 R).

V. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a fost achitată inculpata E., pentru infracţiunea de complicitate la folosirea influenţei şi autorităţii de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid politic în scopul obţinerii pentru altul de foloase necuvenite prevăzută de art. 26 din C. pen. (1968) raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000 (faptă descrisă în cap. II - f.123 R).

VI. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F. pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni de folosire a influenţei şi autorităţii de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru sine de foloase necuvenite prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 (descrise în cap. I - f. x R şi cap. VI - f. x şi 267 R).

VII. 1. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G. pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen. (faptă descrisă în cap. I - f. x R).

2. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G. pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen. (faptă descrisă în cap. I - f. x R).

VIII. 1. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H. , fără antecedente penale) pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen. (faptă descrisă în cap. I - f.87 R).

2. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H. pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen. (faptă descrisă în cap. I - f.88 R).

3. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H. pentru infracţiunea de folosire a influenţei şi autorităţii de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid politic în scopul obţinerii pentru sine de foloase necuvenite prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 (faptă descrisă în cap. II. - f.122 R).

4. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H. pentru fiecare din cele două infracţiuni de folosire a influenţei şi autorităţii de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid politic în scopul obţinerii pentru sine de foloase necuvenite prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 (fapte descrise în cap. II - f.134 şi 135 R).

5. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H. pentru fiecare din cele două infracţiuni de dare de mită prevăzute de art. 255 alin. (1) din C. pen..(1968) coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen. (fapte descrise în cap. II - f.134 şi 135 R).

6. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H. pentru fiecare din cele două infracţiuni de efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 (fapte descrise în cap. II - f.179-180 R).

7. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H. pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen. (faptă descrisă în cap. V - f. x R).

8. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H. pentru infracţiunea de primirea de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 din C. pen. (1968) cu aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (în forma anterioară modificării acesteia prin Legea nr. 187/2012) şi art. 5 din C. pen. (faptă descrisă în cap. V - f.241 R).

9. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatului H. pentru săvârşirea infracţiunii de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informaţii nedestinate publicităţii în scopul obţinerii de foloase necuvenite, în baza art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 la 1 an şi 6 luni închisoare (fapta descrisă în cap. III - f.216 R).

În baza art. 45 din C. pen. s-a aplicat pe o durată de 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g), k) din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) şi k) din C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 54 raportat la art. 65 alin. (3) din C. proc. pen.

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 2 ani ce constituie termen de supraveghere conform art. 92 din C. pen.

Potrivit art. 93 din C. pen. s-a dispus obligarea inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri:

- să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. d) din C. proc. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.

S-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, în baza art. 93 alin. (3) din C. proc. pen. persoana condamnată va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe durata a 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului Orşova.

S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 96 din C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

IX. În baza art. 396 alin. (4) din C. proc. pen. a fost condamnată inculpata I., pentru infracţiunea de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informaţii nedestinate publicităţii în scopul obţinerii de foloase necuvenite, în baza art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 la 1 an închisoare (fapta descrisă în cap. III - f.216 R).

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen. coroborat cu art. 84 din C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-a menţionat că, în baza art. 85 alin. (1) din C. pen. coroborat cu art. 86 alin. (1) din C. pen., inculpata este obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţiile şi documentele de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) din C. pen. se vor comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.

S-au pus în vedere inculpatei prevederile art. 87 şi 88 din C. pen. şi în baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

X. În baza art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnată inculpata J., pentru infracţiunea de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informaţii nedestinate publicităţii în scopul obţinerii de foloase necuvenite, în baza art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 la o pedeapsă de 8 luni închisoare (fapta descrisă la cap. III - f.216 R).

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen. coroborat cu art. 84 din C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-a menţionat că, în baza art. 85 alin. (1) din C. pen. coroborat cu art. 86 alin. (1) din C. pen., inculpata va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţiile şi documentele de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) din C. pen. s-au comunicat Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.

S-au pus în vedere inculpatei prevederile art. 87 şi 88 din C. pen. şi în baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

S-a constatat că inculpatul H. a fost reţinut în data de 03.04.2014 şi arestat preventiv din 4.04.2014 până în 16.10.2014, dată de la care s-a aflat în arest la domiciliu, iar din 1.04.2015 a fost pus sub control judiciar, revocat la data de 11.11.2016, măsură rămasă definitivă prin decizia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1423/14.11.2016.

S-a constatat că inculpaţii G. şi F. au fost reţinuţi în data de 03.04.2014 şi arestaţi preventiv la data de 4.04.2014 până la data de 16.10.2014, dată de la care s-au aflat în arest la domiciliu, iar din 1.04.2015 puşi sub control judiciar până la revocarea definitivă a acestei măsuri la 21.06.2016, potrivit deciziei penale nr. 953/4.07.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 72 din C. pen. şi art. 399 alin. (9) din C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicate inculpatului H. durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la 03.04.2014 la 1.04.2015 inclusiv.

În baza art. 274 alin. (2) din C. proc. pen. s-a dispus obligarea fiecărui inculpat I., J. şi H. la câte 3.000 RON cheltuieli judiciare avansate pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, către stat.

S-a făcut aplicarea art. 274 alin. (3) din C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariile avocaţilor din oficiu de câte 520 RON au rămas în sarcina statului.

În acest sens, printre altele, prima instanţă a reţinut că de la sesizarea instanţei prin rechizitoriu x, cauza înregistrată sub nr. x/2014 a parcurs procedura conform art. 342 şi urm. C. proc. pen. în camera preliminară.

Instanţa, prin încheierea de şedinţă din 10.10.2014 a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA lămuriri cu privire la unele acte premergătoare audierii unor martori şi a legalităţii confirmării actului de sesizare.

Parchetul a răspuns acestei solicitări precum şi excepţiilor şi cererilor formulate prin avocaţi de către inculpaţi în baza art. 344 alin. (4) C. proc. pen.

Prin încheierea din 28.11.2014, în temeiul art. 345 alin. (3) C. proc. pen. s-a solicitat Parchetului să remedieze neregularităţile constatate în actul de sesizare.

Prin ordonanţa din 12.12.2014, Parchetul a adus la cunoştinţa instanţei remedierile pe care le-a considerat necesare referitor la neregularităţile semnalate.

Pe perioada procedurii Camerei preliminare, judecătorul a dispus asupra măsurilor preventive aplicate inculpaţilor H., G. şi F. şi la 16.10.2014 a înlocuit arestul preventiv al acestora cu arestul la domiciliu, iar din 4.03.2015 a dispus punerea acestora sub control judiciar.

Prin încheierea din 19.01.2015, în temeiul art. 346 C. proc. pen. judecătorul de Cameră preliminară a dispus restituirea cauzei la Parchet.

*

* *

Prin încheierea nr. 339 din şedinţa Camerei de Consiliu de la 16 martie 2015, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 475 raportat la art. 476 şi art. 347 C. proc. pen., a respins, ca inadmisibile, cererile de sesizare a completului competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie formulate de contestatorul intimat inculpat G. şi de intimatul inculpat A..

A fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii din Camera de consiliu din 28 noiembrie 2014 pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2014.

A fost admisă contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii din Camera de Consiliu din 19 ianuarie 2015, pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2014 pe care a desfiinţat-o şi, rejudecând:

În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. a dispus începerea judecăţii în cauza având ca obiect rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, aşa cum a fost remediat prin Ordonanţa din 12 decembrie 2014 privind pe inculpaţii:

- H., sub aspectul săvârşirii următoarelor infracţiuni:

- trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) C. pen. (Cap. I R);

- cumpărare de influenţă, prev. de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a art. 5 alin. (1) C. pen.;

- trei infracţiuni de folosire a influenţei şi autorităţii, de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid politic în scopul obţinerii pentru sine de foloase necuvenite, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000;

- două infracţiuni de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. 1969, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (în forma anterioară modificării prin Legea nr. 178/2012) şi art. 5 C. pen.;

- permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii nedestinate publicităţii, în scopul obţinerii de foloase necuvenite, prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000;

- trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi a art. 5 alin. (1) C. pen.;

- primire de foloase necuvenite, prev. de art. 256 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 2000 (în forma anterioară modificării acesteia prin Legea nr. 187/2012) şi art. 5 C. pen.;

- două infracţiuni de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibilitate cu funcţia, prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000;

- G., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) C. pen.;

- cumpărare de influenţă, prev. de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) C. pen.;

- F. pentru săvârşirea a trei infracţiuni de folosire a influenţei şi autorităţii de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru sine de foloase necuvenite, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000;

- E., pentru complicitate la folosirea influenţei şi autorităţii, de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru altul de foloase necuvenite, prev. de art. 26 C. pen. 1969, raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000;

- D. pentru infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.;

- C. pentru infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.;

- I. pentru infracţiunea de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informaţii nedestinate publicităţii, în scopul obţinerii de foloase necuvenite, prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000;

- J. pentru săvârşirea infracţiunii de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informaţii nedestinate publicităţii, în scopul obţinerii de foloase necuvenite, prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000;

- A., sub aspectul comiterii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- B. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 şi art. 5 C. pen.

A fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul intimat inculpat G. împotriva încheierii din Camera de Consiliu din 19 ianuarie 2015 pronunţată de Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2014.

*

* *

Făcând ample referiri la întregul parcurs procesual al cauzei până la momentul sesizării sale, Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut următoarele:

1. Cu privire la contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii din Camera de consiliu din 28 noiembrie 2014, aceasta a fost inadmisibilă.

Astfel, încheierea din 28 noiembrie 2014 a fost dată în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen., iar potrivit art. 347 alin. (1) din acelaşi Cod s-a declarat contestaţie doar împotriva încheierii date în baza art. 346 alin. (1) şi alin. (3)-(5) C. proc. pen.

Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a motivat pe larg în încheiere raţiunile pentru care legiuitorul a adoptat această soluţie şi temeiurile sale.

2. Referitor la contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatul G. împotriva încheierii pronunţate în acelaşi dosar la data de 19 ianuarie 2015 de Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti s-a reţinut, sub un prim aspect, că procurorul de caz a criticat-o pentru următoarele motive:

- greşita măsură a Judecătorului de Cameră preliminară de a cita procurorul care a întocmit rechizitoriul şi nu procurorul de şedinţă;

- concluzia eronată a aceluiaşi judecător în sensul că trebuia emis un rechizitoriu completat ori un supliment de rechizitoriu şi nu o ordonanţă;

- aprecierea greşită a judecătorului privind pretinsa imprecizie a descrierii faptelor şi a structurării expunerii;

- greşita concluzie a judecătorului vizând necompetenţa Curţii de Apel Bucureşti de a judeca pricina; s-a apreciat în mod eronat că deoarece calitatea de avocat a numitului A. a atras competenţa de judecată în primă instanţă a Curţii de Apel, iar declaraţia de martor a acestuia a fost exclusă, fiind unica probă de vinovăţie, instanţa sesizată prin rechizitoriu nu mai are abilitarea legală de a soluţiona cauza; Parchetul a motivat că această apreciere este neîntemeiată, excluderea depoziţiei neprezentând relevanţa atribuită de Judecătorul de Cameră preliminară, în condiţiile în care există şi alte probe pe care se întemeiază acuzarea.

Contestatorul intimat G. a criticat încheierea sub următoarele aspecte:

- neregularitatea actului de sesizare în privinţa confirmării legalităţii şi temeiniciei acestuia, care s-a făcut de către o persoană ce nu se regăseşte printre cele ce pot exercita o asemenea atribuţie;

- neregularitatea actului de sesizare, în sensul că acesta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 328 alin. (1) teza I C. proc. pen. privind prezentarea cu claritate a faptelor şi a împrejurărilor cauzei, astfel încât este cu neputinţă să se stabilească obiectul şi limitele judecăţii;

- nelegala administrare a probatoriilor şi a efectuării actelor de urmărire penală, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil; s-a solicitat înlăturarea probelor cu declaraţiile martorilor K. şi L., a datelor de trafic obţinute de la operatorii de telefonie mobilă, a înscrisului reprezentând adresa din 04.09.2013, a interceptărilor şi înregistrărilor autorizate prin încheierile nr. 294/30.10.2013, nr. 296/06.11.2013, nr. 324/28.11.2013, nr. 350/19.12.2013, nr. 37/14.02.2014 şi nr. 53/14.03.2014, fiind emise cu încălcarea dispoziţiilor art. 911 şi 933 C. proc. pen. anterior;

- nulitatea măsurilor preventive, respectiv a mandatului de arestare preventivă din 04.04.2014, în temeiul art. 280-282 C. proc. pen. şi a procedurii de reţinere pentru nerespectarea prevederilor art. 290 alin. (5) şi 16 raportat la art. 110 C. proc. pen.

Cu privire la contestaţia formulată de Parchet, Judecătorul de cameră preliminară a considerat că aceasta a fost fondată.

Sub un prim aspect, s-a considerat că este greşită aprecierea de către Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel cu privire la participarea procurorului desemnat de către Parchet şi nu a procurorului care a întocmit actul de sesizare, întrucât aşa cum a rezultat din decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. Partea I, nr. 887 din 15 decembrie 2014, C. proc. pen. nu face nicio menţiune cu privire la citarea procurorului în procedura de Cameră preliminară şi nici precizări referitoare la participarea sa în această fază procesuală.

Astfel, chiar dacă dispoziţiile art. 353 C. proc. pen. se referă la citarea la judecată, în cuprinsul alin. (9) se stipulează "participarea procurorului la judecata cauzei este obligatorie", neexistând menţiunea de citare a acestuia, aşa cum rezultă din celelalte alineate ale normei cu privire la părţi.

S-a mai arătat în motivarea încheierii că la aceeaşi concluzie conduce şi interpretarea Deciziei nr. 599 din 21 octombrie 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014; totodată, se ţine seama de faptul că prevederile art. 342 - 348 C. proc. pen. fac referire la noţiunea generică de "procuror", fără a distinge între cel de caz şi cel de şedinţă.

Aşa fiind, s-a concluzionat că în procedura Camerei preliminare la instanţa de fond au fost respectate principiile legalităţii şi al contradictorialităţii prin participarea procurorului reprezentant al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

În ceea ce priveşte actul emis de procuror ca urmare a încheierii de şedinţă din 28 noiembrie 2014 a Judecătorului de Cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, respectiv ordonanţă confirmată de procurorul şef şi nu un rechizitoriu completat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut următoarele:

Prin încheierea menţionată, care are caracter interlocutoriu, a fost admisă excepţia invocată de inculpatul A..

În baza art. 345 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., coroborat cu art. 101-102 alin. (2) C. proc. pen. a fost exclusă din materialul probator declaraţia din 20.06.2014 a lui A..

Au fost admise, în parte, excepţiile formulate de inculpaţii H., G., C. şi E..

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat neregularitatea actului de sesizare în ceea ce priveşte descrierea faptelor reţinute în sarcina inculpatelor E. şi C..

De asemenea, s-a constatat neregularitatea actului de sesizare privind omisiunea de a se face referiri la cheltuielile judiciare şi de a se ataşa la dosar procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate şi stocate într-un număr de 7 suporţi optici DVD-R marca "x", sigilaţi cu sigiliul D.N.A. nr. 297 şi anexaţi adresei x din 15.10.2014.

S-a constatat omisiunea de identificare a transcrierilor convorbirilor telefonice menţionate în cuprinsul rechizitoriului şi a transcrierii convorbirilor ce fac obiectul proceselor-verbale întocmite de procuror conform art. 143 alin. (4) C. proc. pen., aflate în dosarul de urmărire penală şi care se referă la interceptările autorizate conform Legii nr. 51/1991 - mandatele nr. x/15.02.2013 şi y/13.08.2013 emise în baza încheierilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi respectiv cele autorizate prin încheierile nr. 294/30.10.2013, nr. 296/6.11.2013, nr. 324/28.11.2013, nr. 350/19.12.2013 şi nr. 37/14.02.2014.

S-au exclus din materialul probator procesele-verbale întocmite cu privire la redarea convorbirilor, comunicărilor şi imaginilor interceptate în baza susmenţionatelor mandate emise în baza încheierilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S-au respins cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii F. şi I..

Copia încheierii a fost comunicată Parchetului şi inculpaţilor conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

În termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul urma să se conformeze dispoziţiilor art. 345 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., pe care le-a respectat, la dosar înregistrându-se la data de 15.12.2014 Ordonanţa emisă la 12.12.2014.

Prin această Ordonanţă, verificată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei conform art. 328 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 222 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002 de procurorul şef de secţie, s-a dispus în baza art. 345 alin. (3) C. proc. pen. remedierea neregularităţilor rechizitoriului cu privire la descrierea faptelor reţinute în sarcina inculpatei E. (Cap. II), completându-se cu precizări privind obiectul juridic al infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, subiectul pasiv şi latura subiectiv; referitor la inculpata C. (Cap II al rechizitoriului) s-au arătat obligaţiile profesionale încălcate, latura obiectivă şi latura subiectivă; au fost identificate pasajele din convorbirile citate în actul de sesizare a instanţei, făcându-se referiri la Cap. III - VII şi la cuantumul cheltuielilor judiciare.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, citând prevederile art. 345 alin. -2 şi 3 C. proc. pen., a motivat în sensul că din textele respective nu rezultă în mod expres care este actul prin care procurorul remediază neregularităţile rechizitoriului, astfel încât în cauză s-a procedat la emiterea unei ordonanţe de către procurorul de caz, confirmată de procurorul şef de secţie.

S-a mai arătat în încheierea de şedinţă că din interpretarea sistematică a art. 286 alin. (1) şi a art. 327 C. proc. pen. rezultă că remedierea neregularităţilor actului de sesizare se poate face fie pe calea unor precizări, fie prin comunicarea rechizitoriului iniţial completat cu menţiunile arătate de Judecătorul de Cameră preliminară şi nu printr-un nou rechizitoriu, ce se emite doar atunci când se dispune soluţia restituirii, prevăzută de art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen.

Aşa fiind, Judecătorul de Cameră din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a apreciat că emiterea unei ordonanţe, confirmată de procurorul şef de secţie, constituie o modalitate legală de remediere a neregularităţilor actului de sesizare, în condiţiile în care nici dispoziţiile legale şi nicio jurisprudenţă conturată nu infirmă o atare soluţie.

De asemenea, Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a considerat că este fondată şi critica Parchetului în sensul că faptele ce fac obiectul rechizitoriului nu mai sunt imprecis structurate şi descrise, aşa cum se reţinuse în încheierea atacată.

Examinându-se prevederile art. 328 alin. (1) C. proc. pen. privind cuprinsul rechizitoriului, combinat cu art. 286 alin. (2) din acelaşi Cod, s-a arătat că prin ordonanţa din 12.12.2014 procurorul de caz a remediat în mod detaliat carenţele arătate cu încheierea din 28 noiembrie 2014 şi a făcut precizări concrete referitoare la conţinutul constitutiv al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatelor M. şi N., cu indicarea pasajelor din convorbirile citate în cuprinsul rechizitoriului.

Totodată, prin ordonanţă procurorul a făcut delimitarea legală cu privire la notele de redare a convorbirilor stocate pe cei 7 suporţi optici, celelalte aspecte referitoare la probatorii neputând face obiectul verificării Judecătorului de Cameră preliminară.

S-a mai arătat în încheierea de şedinţă pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că prin remedierile aduse de procuror neregularităţilor actului de sesizare pot fi determinate obiectul şi limitele judecăţii, nefiind necesară soluţia de restituire a cauzei.

În ceea ce priveşte conţinutul încheierii de şedinţă din 28.11.2014, rămasă definitivă prin respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei Parchetului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a constatat că rămâne exclusă din materialul probator declaraţia din 20 iunie 2014 a lui A.; pe de altă parte însă, probatoriul privindu-l pe inculpatul A., respectiv declaraţia dată în calitate de suspect, cea în care, fiind asistat de avocat, a uzat de dreptul la tăcere, declaraţia inculpatei I., procesul-verbal de redare a unei convorbiri telefonice purtate între H. şi I., înscrisul falsificat ridicat de la ORD Mehedinţi, îndeplinesc condiţiile legale pentru a constitui mijloace de probă şi atrag competenţa în primă instanţă a Curţii de apel, dată fiind calitatea de avocat a inculpatului.

S-a concluzionat, în consecinţă, că procurorul a remediat neregularităţile actului de sesizare, că în privinţa celorlalte aspecte reţinute prin încheierea atacată acestea sunt câştigate cauzei, dat fiind caracterul ei interlocutoriu, astfel încât în final a fost infirmată soluţia de restituire a cauzei la Parchet, dispusă prin încheierea din camera de consiliu de la 19 ianuarie 2015.

Cu privire la contestaţia formulată de inculpatul G., Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut şi motivat că aceasta este nefondată.

Sub un prin aspect, confirmarea legalităţii şi temeiniciei rechizitoriului de către procurorul şef adjunct de secţie s-a făcut în mod corect, aşa cum rezultă din răspunsurile Parchetului şi dovezile depuse la dosarul cauzei, analizate în contextul prevederilor art. 328 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., combinat cu art. 222 din O.U.G. nr. 43/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002 şi art. 9 din Regulamentul de ordine interioară al DNA.

Această problemă a fost de altfel rezolvată corect de Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, prin încheierea din 28 noiembrie 2014, rămasă definitivă.

Nu a fost primită nici susţinerea inculpatului contestator G. privind neregularitatea actului de sesizare, deoarece nu ar fi fost precizate în mod clar obiectul şi limitele judecăţii. Dimpotrivă, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a apreciat că în rechizitoriu sunt descrise împrejurările faptice privindu-l pe inculpat, cu referiri la mijloacele de probă şi încadrările juridice incidente.

În privinţa pretinsului caracter ilegal al obţinerii şi administrării probelor şi al efectuării actelor de urmărire penală, s-a reţinut şi motivat că:

- actele de urmărire penală au respectat prevederile legale care le reglementează;

- asupra unor excepţii în această materie s-a pronunţat şi Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti prin încheierea din 28 noiembrie 2014, rămasă definitivă, statuând asupra corectei lor efectuări.

Referitor la pretinsa nulitate a măsurilor preventive, această problemă a fost tranşată prin respingerea contestaţiilor formulate în cauză de inculpat.

Faţă de aceste considerente, în baza asrt. 475 raportat la art. 476 C. proc. pen., cu referire la art. 347 din acelaşi Cod, au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Completului competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulate de către inculpaţii G. şi A..

*

* *

Prin încheierea nr. 339 din 16.03.2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a desfiinţat încheierea dată în Camera preliminară la 19.01.2015 de Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus începerea judecăţii inculpaţilor H., G., F., E., D., C., I., J., A. şi B. pentru faptele de corupţie şi asimilate acestora potrivit Rechizitoriului nr. x al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie prin care instanţa a fost sesizată la data de 28.07.2014.

S-a fixat termenul de judecată la 1.04.2015 la care, inculpaţii H., F. şi G., aflaţi în arest la domiciliu, în temeiul art. 362 C. proc. pen. cu referire la art. 208 C. proc. pen., art. 242 C. proc. pen. raportat la art. 202 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. şi art. 214 C. proc. pen. au fost puşi sub control judiciar.

La data de 12.06.2015 s-a înlăturat obligaţia inculpatului G. să comunice cu părinţii săi G. şi O..

În şedinţa publică de la 30.06.2015, Curtea a dat citire rechizitoriului prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor.

În temeiul art. 374 alin. (2), (4) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., Curtea a pus în vedere fiecărui inculpat că vor fi audiaţi, declaraţiile consemnate la dosar putând fi folosite şi împotriva acestora.

Totodată, li s-a adus la cunoştinţă că au dreptul la tăcere, de a nu da nicio declaraţie cu privire la învinuirile aduse de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

De asemenea, li s-a pus în vedere că aceştia, recunoscând faptele imputate de acuzare, pot solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în instanţă pot solicita probe cu înscrisuri în circumstanţiere, urmând a benefica de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de C. proc. pen.

La termenul de judecată din 30.06.2015, inculpata J. a solicitat să se consemneze că recunoaşte fapta pentru care e trimisă în judecată, că doreşte să beneficieze de aplicarea prevederilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Inculpata J. a fost audiată şi la termenul de judecată de la 11.09.2015, declaraţie consemnată în vol. 8 C.A.B., filele x.

Inculpatul A. a declarat (30.06.2015) că îşi rezervă dreptul la tăcere şi nu înţelege să dea vreo declaraţie .

Inculpatul A. audiat ca martor în faza de urmărire penală, declaraţie înlăturată de judecătorul de cameră preliminară, măsură menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală prin încheierea nrt. 339/16.03.2015 şi în calitate de suspect şi apoi de inculpat (dup fila x; fila x) şi-a rezervat dreptul la tăcere şi în aceste calităţi procesuale nu a dat nicio declaraţie.

În aceste condiţii, Curtea nu a dat curs aplicării dispoziţiilor art. 378 alin. (5) C. proc. pen.

Inculpaţii I., C. şi B. au fost audiaţi, declaraţiile fiind consemnate, în prezenţa avocaţilor acestora, în volumul 7 C.A.B., filele x. Aceştia nu au recunoscut învinuirile aduse.

Declaraţia inculpatei J. s-a consemnat, luându-se act de recunoaşterea faptelor şi exprimarea voinţei acesteia de a fi judecată în procedura simplificată prevăzută de lege .

Inculpatele E. şi D., audiate la data de 16.07.2015, au negat săvârşirea infracţiunilor imputate, declaraţiile s-au consemnat în vol. 7 C.A.B. filele x.

Inculpaţii F., G. şi H. nu au recunoscut învinuirile aduse, declaraţiile lor fiind consemnate la dosar la termenul de judecată de la 28.07.2015.

În ceea ce privesc măsurile preventive, dintre cei 10 inculpaţi trimişi în judecată, H., G. şi F. s-au aflat succesiv sub măsurile preventive prevăzute de art. 202 C. proc. pen., ceilalţi 7 inculpaţi fiind cercetaţi în proces, în ambele faze procesuale (urmărire penală şi cercetare judecătorească) în stare de libertate.

Cei trei inculpaţi au fost reţinuţi şi apoi arestaţi preventiv la 4.04.2014, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, măsură prelungită şi apoi menţinută până la 16.10.2014 când aceasta a fost înlocuită cu arestul la domiciliu.

Prin încheierea din 1.04.2015, Curtea, în temeiul art. 362 C. proc. pen. referitor la art. 208 C. proc. pen., art. 242 C. proc. pen. coroborat cu art. 202 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. şi art. 215 C. proc. pen., arestul preventiv al fiecărui inculpat a fost înlocuit cu măsura controlului judiciar.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, Curtea a încuviinţat, motivat, unele dintre cererile inculpaţilor F., G. şi H. formulate în temeiul art. 215 C. proc. pen., măsurile dispuse fiind confirmate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin respingerea contestaţiilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, ca nefondate.

În temeiul art. 215 C. proc. pen., Curtea, succesiv, a menţinut cu privire la fiecare dintre cei trei inculpaţi, măsura controlului judiciar pe care l-a revocat, în considerarea respectării drepturilor procesuale generate prin lege pentru inculpaţii G., F. şi respectiv H., măsură rămasă definitivă prin încheierile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S-a avut în vedere conduita procesuală a inculpaţilor, administrarea probatoriului cu celeritate precum şi faptul că nu au existat premise că aceştia, cercetaţi în libertate, ar fi împietat aflarea adevărului, ar fi urmărit tergiversarea cauzei ori ar fi intenţionat să comită fapte ilicite.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, în faza de urmărire penală şi a cercetării judecătoreşti, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA nu a identificat părţi vătămate şi nu s-au constituit părţi civile în înţelesul prevederilor art. 380 C. proc. pen.

Spitalul Judeţean de Urgenţă Drobeta Tr. Severin şi respectiv Consiliul Local al Primăriei municipiului Orşova, prin adresele depuse la dosar au declarat că nu au suferit niciun prejudiciu din partea vreunuia dintre inculpaţii cauzei şi în lipsa vreunei vătămări, nu s-au constituit părţi civile.

*

* *

În temeiul art. 376 coroborat cu art. 381 C. proc. pen. s-a procedat la administrarea probatoriilor după cum urmează:

În temeiul art. 374 alin. (6) C. proc. pen., Curtea, la termenul de judecată de la 30.06.2015 a pus în vedere procurorului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţilor asistaţi de avocaţi ca în propunerile de probe să se facă referire la faptele şi împrejurările ce urmează a fi dovedite, la mijloacele prin care pot fi administrate probele, identificarea celor care le deţin, a martorilor.

Procurorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a arătat că probele administrate în cursul urmăririi penale, câtă vreme nu sunt contestate de inculpaţi, nu se readministrează în cursul judecăţii.

În situaţia în care, în urma dezbaterii contradictorii a inculpaţilor, se solicită administrarea acestui probatoriu, parchetul nu s-a opus, probele fiind constituite din declaraţii ale inculpaţilor, ale martorilor, interceptări audio, înregistrări video şi procese-verbale de transcriere (redare, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice).

S-a solicitat audierea lui I. cu privire la activitatea infracţională a inculpatului A., fără a preciza şi calitatea de inculpat sau martor.

Totodată, s-a menţionat de către procuror că va aprecia, pe parcursul administrării probatoriilor, dacă se impune solicitarea unor probe noi.

Procurorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a depus la dosarul cauzei la 11.09.2015 "Nota de probatorii" semnată de procurorul P. care a instrumentat dosarul de urmărire penală nr. 321/P/2013 şi care la 28.07.2014 (data înregistrării dosarului nr. x/2013 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2014) s-a desesizat în condiţiile legii.

În aceste condiţii, procurorul de şedinţă desemnat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie procuror Q., oral şi în scris, la termenul de judecată de la 9.10.2015 şi-a însuşit cererea de probatorii .

La 5 noiembrie 2015, procurorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a depus la dosarul cauzei NOTA de probatorii privind înscrisurile solicitate a fi avute în vedere de instanţă în judecarea dosarului.

Cererile pe probatorii ale inculpaţilor susţinute oral şi depuse în scris, au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 11.09.2015 .

Aceştia au depus, în dovedirea şi susţinerea apărării, înscrisuri, au solicitat audierea martorilor din Rechizitoriu, astfel cum a fost menţionaţi, precum şi a unor martori noi, precizându-se datele de identificare (nume, adresă) şi faptele în legătură cu care au propus audierea lor, expertize judiciare, tehnico-ştiinţifice, cu participarea de experţi parte, emiterea de către Curte a unor adrese la diferite instituţii pentru obţinerea de date necesare aflării adevărului.

Cu privire la probatoriile solicitate de inculpaţi şi a probatoriului susţinut de parchet, procurorul a reafirmat însuşirea cererii de probatorii, intitulată "NOTĂ DE PROBATORII depusă la data de procurorul care a instrumentat şi întocmit rechizitoriul în prezenta cauză".

De asemenea, în concluziile sale a arătat că este de acord cu încuviinţarea probelor în circumstanţiere pentru inculpaţii care au formulat această cerere, apoi s-a referit punctual cu privire la fiecare solicitare de probatorii a fiecărui inculpat.

Inculpaţii, prin avocaţi, în susţinerea orală a notelor de probatorii au achiesat la cererea procurorului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie de a se reaudia martorii din lucrări, dar nu selectiv.

Faţă de solicitarea din 30.06.2015 a inculpatului H., a precizărilor cerute de inculpatul G. şi de inculpata D., Curtea a făcut precizări clare în sensul că prin încheierea din Camera preliminară de la 28.11.2014 înregistrările, interceptările efectuate în baza mandatelor de siguranţă naţională şi a autorizaţiilor Î.C.C.J. au fost înlăturate, măsură rămasă definitivă prin încheierea nr. 339/16.03.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a dispus începerea judecăţii în prezenta cauză.

*

* *

Examinând actele şi lucrările dosarului efectuate în fazele procesuale reglementate de lege, Curtea s-a pronunţat (art. 393 C. proc. pen.) asupra chestiunilor de fapt şi de drept referitor la care a fost sesizată, asupra existenţei faptelor deduse judecăţii şi vinovăţiei fiecărui inculpat în parte şi a tuturor celorlalte aspecte prevăzute de art. 391 şi urm. C. proc. pen., după cum urmează:

Rechizitoriul nr. x întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi vizat de procurorul şef adjunct secţie R. pentru legalitate şi temeinicie la 28.07.2014 este structurat în 8 capitole şi cuprinde 299 pagini.

În debutul rechizitoriului (pag. 1-5) au fost menţionate, pe capitole, faptele pretins săvârşite de inculpaţii trimişi în judecată:

H. (arestat preventiv) ale cărui fapte sunt descrise în capitolele I, II, III, V, VIII - (respectiv pag. 14-91 pag. 92-180, pag. 181-216, pag. 222-241 şi pag. 280-284);

G. (arestat preventiv) ale cărui fapte sunt descrise în Capitolul I - (respectiv pag. 14-91);

F. (arestat preventiv) ale cărui fapte sunt descrise în Capitolele I, II, III, V, VII; VI, VIII - (respectiv pag. 14-91, pag. 241-267 şi pag. 280-284);

E. ale cărui fapte sunt descrise în Capitolele II şi VIII - (respectiv pag. 92-180 şi pag. 280-284);

D. a cărei faptă este descrisă în Capitolul II (pag. 92-180);

C. a cărui faptă este descrisă în Capitolul II - (respectiv pag. 92-180);

I. a cărei faptă este descrisă în Capitolul III (pag. 81-216);

J. a cărei faptă este descrisă în Capitolul III (pag. 181-216);

A. a cărui faptă este descrisă la Capitolul IV (pag. 216-222);

B. a cărei faptă este descrisă în Capitolul VII (pag. 267-280).

În temeiul art. 46 şi 63 C. proc. pen. prin dispozitivul Rechizitoriului s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpaţii S., T., U. şi V. (fapte descrise în Capitolul VIII - (pag. 280-284), W. şi X. (Capitolul I - pag. 14-91).

Totodată, s-a mai precizat (pag. 295) că:

"sub aspectul comiterii infracţiunilor de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 din C. pen. şi favorizare a făptuitorului prevăzută de art. 269 C. pen., cu privire la faptele persoanelor care, fiind audiate în calitate de martori pe parcursul urmăririi penale, au dat declaraţii necorespunzătoare adevărului ori nu au declarat aspecte cunoscute cu privire la aspecte esenţiale ale cauzei, faţă de acestea urmează să se efectueze cercetări", precum şi "cu privire la celelalte aspecte de fapt pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale prin Ordonanţa din data de 13.02.2014".

Între filele 6-9R se descrie cariera socio-politico-profesională a inculpatului H., iar între filele 10-13R sunt descrise aceleaşi aspecte cu privire la ceilalţi 9 inculpaţi trimişi în judecată.

În Capitolul I au fost redate integral declaraţii de martori citate din texte de lege, citate din tratate de drept penal şi practică judiciară şi transcrierea unor interceptări (pag. 30 R) efectuate în baza a două mandate de siguranţă naţională emise conform Încheierilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie .

La filele x R s-a stabilit încadrarea juridică a faptelor descrise în Capitolul I R reţinute în sarcina inculpaţilor H., G. şi F., iar la pag. 91R s-a precizat că cercetările privindu-le pe W. şi X. urmează a fi disjunse.

Capitolul II s-a referit succint cu privire la faptele ce-l vizează pe inculpatul H. şi apoi continuă cu redarea interceptărilor efectuate în baza mandatelor de siguranţă naţională a declaraţiilor de martori (103-105, 107, 121R).

Încadrarea juridică a faptelor descrise privind-i pe inculpaţii H. şi E. a fost redată la pag. 122 R.

Redarea interceptărilor continuă în pag. 124-129,132, precum şi a declaraţiilor de martori .

Încadrarea juridică a faptelor (pretins) săvârşite de inculpatele D., C. şi H. s-a regăsit la filele 133-135R.

După o descriere succintă a faptelor imputate inculpatului H. au fost redate interceptările efectuate în baza mandatelor de siguranţă naţională şi a autorizaţiilor Curţii de Apel Bucureşti (163-173R), respectiv declaraţia suspectei Y. .

La filele x s-a arătat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului H., se redă un citat din art. 87 din Legea nr. 161/2003 şi se face trimitere la încheierea nr. 246/26.01.2012 a Î.C.C.J., secţia penală - dosar nr. x/2012.

Capitolul III a fost structurat prin citarea unui text din O.U.G. nr. 34/2006, redarea declaraţiilor a două inculpate a martorilor din lucrări şi a interceptărilor efectuate în baza mandatelor de siguranţă naţională .

Faţă de situaţia de fapt descrisă, procurorul a stabilit încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor H., J. şi I. .

Între filele x este structurat Capitolul IVR care cuprinde descrierea faptei reţinute în sarcina inculpatului A., redarea de interceptări efectuate în baza mandatelor de siguranţă naţională, de declaraţii, iar încadrarea juridică s-a referit la fapta (pretins) comisă de inculpatul A. şi la renunţarea la urmărirea penală a lui I. în condiţiile art. 318 C. proc. pen. .

Situaţia de fapt a faptelor descrise în Capitolul V a vizat pe inculpatul H., urmată de citarea unui text de lege art. 14 alin. (8) Legea nr. 273/2006, de interceptările efectuate pe mandate de siguranţă naţională şi a autorizaţiilor Curţii de Apel Bucureşti, de declaraţiile de inculpaţi, alăturate celor de martori şi încadrarea juridică, respectiv renunţarea la urmărirea penală a lui Z..

Între filele x R ale Capitolului V s-a descris fapta pentru care este cercetat inculpatul H., s-au redat interceptări efectuate în baza mandatelor de siguranţă naţională şi declaraţiile a doi martori, cărora se alătură declaraţia lui E. şi încadrarea juridică .

Capitolul VI au fost prezentate situaţiile de fapt ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului F., se citează texte de lege - art. 123 din Legea nr. 215/2001, art. 1 din Legea nr. 7/1996, se redau declaraţii de martor, interceptări în baza Legii nr. 51/1991 şi a autorizaţiei Curţii de Apel Bucureşti, cu stabilirea încadrărilor juridice date faptelor de care este acuzat inculpatul F. .

Fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. a fost descrisă în Capitolul VII în filele x R şi sunt redate declaraţiile de inculpat, de martori, interceptări în baza Legii nr. 51/1991, încadrarea juridică regăsindu-se la fila x R.

În Capitolul VIII s-a dispus disjungerea cauzei faţă de fapte pentru care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de inculpaţi şi suspecţi - H., F., U., V. .

Rechizitoriul s-a finalizat cu "Aspecte cu privire la persoanele cercetate", cu "Aspecte privind desfăşurarea urmăririi penale" şi dispozitivul acestuia care cuprinde şi dispoziţii conform art. 329 alin. (2) C. proc. pen., inclusiv lista de martori identificaţi în raport de fiecare capitol al Rechizitoriului .

Structura Rechizitoriului cuprinde în cele 7-8 capitole -146 file de interceptări, 46 file declaraţii martori, 35 file referitor la situaţii de fapt, 18 file cu încadrarea juridică, 10 file cu citate legi, 6 file declaraţii inculpaţi.

În urma încheierii din 28.11.2014 a judecătorului de Cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, procurorul de caz care a întocmit rechizitoriul nr. x/2013 şi a emis Ordonanţa din 12.12.2014 verificată şi semnată de procurorul şef secţie AA..

Faţă de neregularităţile semnalate de judecător, procurorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie P. a dispus remedierea acestora, s-a referit la obiectul juridic al infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, subiectul pasiv, latura subiectivă şi momentul consumării infracţiunii, elementul material al acesteia astfel cum a fost reţinută în sarcina inculpatei E. .

În acelaşi perimetru, procurorul a descris şi faptele ce o vizează pe inculpata C., obligaţiile profesionale încălcate şi a apreciat că probatoriul administrat în cauză sub aspectul laturii obiective şi subiective este concludent cu privire la infracţiunea de luare de mită săvârşită în intervalul de timp cuprins între martie 2013 şi ianuarie 2014 (7-9 Ordonanţă).

În filele x sunt structurate în capitolele rechizitoriului, convorbirile şi comunicările redate în procesele-verbale din 29.05.2014 din 25.06.2014; din 21.07.2014; din 31.03.2014; din 21.07.2014; din 28.03.2014; din 21.07.2014; din 28.03.2014;din 21.07.2014; din 29.03.2014; din 21.07.2014; din 30.06.2014 .

Procurorul de caz a stabilit cheltuielile judiciare, (lipsă din rechizitoriu) şi a făcut precizarea menţinerii dispoziţiei de trimitere în judecată pentru toţi inculpaţii şi toate infracţiunile menţionate în cuprinsul rechizitoriului".

*

* *

Cu privire la activitatea infracţională a fiecărui inculpat, Curtea a reţinut următoarele:

1. Inculpatul A.

Prin rechizitoriul nr. x/2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a trimis la 28.07.2014 în judecată pe inculpatul A., în stare de libertate, avocat în Baroul Mehedinţi pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.

Fapta a fost descrisă în Capitolul IV al rechizitoriului x În cuprinsul acestui capitol au fost redate următoarele:

- o convorbire telefonică din 30.07.2013 - ora 12:28:47 dintre inculpaţii H. şi I.;

- o declaraţie a numitei I. (nu se precizează în Rechizitoriu în ce calitate a fost audiată - fila 219-220R);

- declaraţia numitului BB. (nu se precizează în rechizitoriu în ce calitate a fost audiat - f. x R);

- declaraţia numitului A. (nu se precizează în rechizitoriu în ce calitate a fost audiat - f. x).

Procurorul a susţinut că "în intervalul 30.07. - 08.08.2013 A., în calitate de avocat, în condiţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 51/1995 a atestat în mod necorespunzător realităţii dată unui act juridic pus la dispoziţie numitei I. pentru a-l folosi în vederea producerii de consecinţe juridice - decizia privind S.C. CC. SRL".

La 20.09.2012 I. a înfiinţat această societate pe care a înregistrat-o la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, ca asociat unic cu exercitarea funcţiei de administrator.

Din toamna aceluiaşi an (2012) I. a deţinut în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţe calitatea de reprezentant al administratorului persoană juridică - S.C. DD. S.R.L., iar din 28.09.2013 prin decizia preşedintelui Consiliului Judeţean Mehedinţi - H., a fost numită în funcţia de manager persoană fizică al aceluiaşi Spital Clinic Judeţean de Urgenţă Drobeta Tr. Severin.

Procurorul a relatat că la 30.07.2013, H. i-a cerut lui I. să renunţe la funcţia de administrator al S.C. CC. S.R.L., întrucât se afla în situaţia de incompatibilitate prevăzută de art. 180 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 95/2006 în condiţiile exercitării şi funcţiei de manager persoană fizică al Spitalului Judeţean de Urgenţă. Această situaţie o expunea incidentei activităţii Agenţiei Naţionale de Integritate.

Procurorul, în instrumentarea cauzei, a apreciat că "acest fapt rezultă cu evidenţă din convorbirea telefonică şi declaraţiile date de I. şi BB., din înscrisurile ridicate de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi" (înscrisuri care nu sunt identificate în rechizitoriu).

În Rechizitoriul nr. x, în Capitolul IV nu s-a făcut nicio referire la identificarea acestei convorbiri telefonice interceptate în baza mandatului de siguranţă naţională nr. x/15.02.2013 emis pe numele lui H. de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin Ordonanţa din 12.12.2014 emisă în temeiul art. 345 alin. (3) C. proc. pen., procurorul de caz a precizat că în procesul-verbal din 21.07.2014 de redare a convorbirilor telefonice interceptate se află şi cea din 30.07.2013, ora 12:28:47 dintre H. şi I..

În rechizitoriu s-a făcut trimitere la o declaraţie a numitei I., fără a se indica în ce calitate este dată şi care dintre declaraţiile acesteia, este cea prin care atestă faptul că din 4.10.2012 soţul acesteia a fost desemnat prin decizia nr. 1/4.10.2012 administratorul firmei S.C. CC. S.R.L. în locul lui I.. În cuprinsul aceleiaşi declaraţii, ea arată că e trimisă de H. la BB., deoarece a aflat că dispoziţia din 4.10.2012, pentru a fi opozabilă faţă de terţi, trebuia înregistrată la Registrul comerţului. Urmare a deciziei emise în octombrie 2012, I. nu a mai funcţionat ca administrator al societăţii sale, actele firmei fiind semnate ca reprezentant legal al acesteia.

S-a mai reţinut din declaraţia numitei I. că din cât şi-a amintit despre procedura de înregistrare a deciziei de numire a lui EE. a discutat cu BB. care a îndrumat-o către avocatul A..

Procedura de înscriere a menţiunii în discuţie în Registrul Comerţului a avut loc în august 2013. I. a declarat de asemenea că în urma discuţiei cu H. a aflat că exercitând funcţia de director general al Spitalului Judeţean Clinic de Urgenţă a devenit incompatibilă să exercite o funcţie de administrator al unei societăţi cum a funcţionat între 20.09.2012 - 4.10.2012.

La fila x a Rechizitoriului a fost redată parţial declaraţia lui BB., fără precizarea calităţii în care a fost audiat (suspect, inculpat, martori) şi care afirmă următoarele:

- la cererea lui H., BB. a verificat starea de incompatibilitate a directorilor de deconcentrate şi a celor din instituţiile subordonate Consiliului Judeţean, între care şi cu privire la managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă - I.;

- BB. şi-a exprimat opinia personală că I. s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate exercitând în acelaşi timp funcţia de manager al Spitalului şi cea de administrator la o firmă, al cărei nume nu-l cunoştea, nu şi-l amintea la data declaraţiei;

- situaţia posibilelor incompatibilităţi a fost comunicată în aprilie - mai 2013 lui H.;

- la jumătatea anului 2013, BB. a fost contactat de I., care i-ar fi spus că e posibil să fie într-o stare de incompatibilitate pe care doreşte să o rezolve legal, apelând la cunoştinţele juridice ale lui BB. (avocat suspendat);

- numita I., după cât îşi amintea cel audiat, nu i-a spus numele societăţii comerciale, nu i-a arătat nici un document;

- acesta a pus-o în contact pe I. cu avocatul A. pe la jumătatea anului 2013;

- nu a participat la nicio discuţie dintre cei doi, nu a aflat ulterior nimic din felul cum s-au derulat lucrurile şi cum s-a rezolvat solicitarea lui I.;

- cu privire la actul prezentat de către organul de urmărire penală - Decizia nr. 1 din 4.10.2012 emisă de S.C. CC. S.R.L. a afirmat că nu a fost întocmită de acesta; I. nu i-a înmânat-o vreodată şi nici actul constitutiv al acestei societăţi de care nu a avut cunoştinţă niciodată, înregistrat sub nr. x/7.08.2012 în care apare administrator EE.;

- a mai precizat în declaraţie că nu cunoaşte de ce apare în conţinutul deciziei din 4.10.2012 atestarea ca dată certă de către avocatul A. data de 4.10.2012, că nu ştie cui aparţine scrisul de pe cererea de înregistrare a menţiunilor legate de administrator, înregistrată la Registrul Comerţului Mehedinţi sub nr. x/7.08.2012, cu semnătura doamnei I. care îi este cunoscută.

În volumul 2 al dup nr. x/2013 se află declaraţia de suspect a martorului BB. .

La fila x s-a redat o declaraţie a lui A. cu privire la fapta reţinută în sarcina sa, fără a se specifica, clar, în ce calitate a afirmat următoarele:

- a cunoscut-o pe I. prin intermediul lui BB. când i-a solicitat să-i redacteze o plângere penală împotriva S.C. FF.;

- înainte sau după acest moment, doamna I. i-a prezentat un act adiţional la actul constitutiv al unei firme al acesteia pe care a atestat, potrivit art. 3 din Legea nr. 51/1995, părţile, conţinutul şi data acestui act pe care l-a înregistrat în Registrul actelor atestate de avocat;

- i-a adus la cunoştinţă dnei I. că atestarea nu-i conferă valoare autentică actului, asemeni unei atestări notariale, că acel act adiţional trebuie înregistrat la Registrul Comerţului pentru a-şi produce efectele;

- în faţa înscrisului intitulat decizie nr. 1/4.10.2012 al S.C. CC. S.R.L. atestat de avocatul A. sub nr. x/4.10.2012, prezentat de organul de urmărire penală în timpul audierii, acesta a precizat că este înscrisul adus de dna I., că i-a aplicat ştampila pătrată şi rotundă, l-a semnat, iar menţiunea olografă "22.10.2012" este scrisă, probabil, de dna GG., colega de birou care la rugămintea lui A. a scris numărul din registru".

Procurorul a reţinut din aceste probatorii că:

"I. l-a contactat pe BB. şi apoi pe A., avocat în Baroul Mehedinţi şi acesta din urmă a fost de acord (art. 3 Legea nr. 91/1995), să confere - în fals - o dată certă anterioară unei decizii de revocare a numitei I. din funcţia de administrator al societăţii menţionate (şi de numire a soţului acestuia, I. II. în aceeaşi funcţie)";

- că "I. a întocmit şi semnat "decizia nr. 1/04.10.2012", decizie cu privire la care apoi A. a atestat cu numărul de înregistrare 22/04.10.2012, identitatea părţilor, conţinutul şi data certă a actului, semnând şi aplicând ştampila avocaţială";

- că "această decizie a fost întocmită în perioada 30 iulie - 8 august 2013", cum rezultă din finalul acesteia unde se află menţiunea:

"Data: 4.10.2013";

- că "la data de 8.08.2013, I. a solicitat înregistrarea în Registrul Comerţului a renunţării sale la funcţia de administrator şi a numirii în aceeaşi funcţie a soţului său EE.", însă a folosit acest act adiţional care avea atestată în fals data certă de 4 octombrie 2012, iar prin rezoluţia nr. 5231/9.08.2013 a directorului Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă tribunalul Mehedinţi s-a dispus înregistrarea menţiunilor solicitate, respectiv cele din "decizie asociat unic nr. 1/4.10.2012".

Procurorul a subliniat în rechizitoriu că "menţiunea privind numirea lui EE. ca administrator începând cu data de 4 octombrie 2012 şi revocare, cu aceeaşi dată, a numitei I. din funcţia de administrator al CC. SRL", a fost implementată prin rezoluţia directorului ORD/Tribunalul Mehedinţi în evidenţele acestui registru comercial, al ONRC, în aplicaţia electronică "recom online" destinată consultării datelor privind societăţile comerciale".

În rechizitoriu s-a menţionat că "A. a recunoscut astfel faptul că el este cel care a atestat data certă (4 octombrie 2012) pe decizia întocmită de I.", că "a făcut acest lucru la data atestată adică în ziua de 4 octombrie 2012, susţinere în totală contradicţie cu situaţia de fapt reţinută de procuror din probele prezentate, de unde rezultă cu necesitate faptul că această atestare a avut loc în realitate în intervalul 30 iulie - 8 august 2013".

Fapta descrisă constituie infracţiunea comisă de inculpatul A. ce a constat în atestarea, în intervalul 30 iulie - 8 august 2013, în calitate de avocat, conform art. 3 lit. c) din Legea nr. 51/1995, în mod necorespunzător realităţii, o dată certă a unui act juridic (decizie privind pe S.C. CC. SRL) pe care, relatează procurorul, l-a pus "la dispoziţie numitei I. pentru a-l folosi în vederea producerii de consecinţe juridice".

Fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1968), cu aplicarea art. 5 C. pen. Efectul juridic urmărit şi obţinut prin comiterea acestei infracţiuni a fost potrivit procurorului "înregistrarea într-un registru oficial (destinat asigurării publicităţii datelor privind societăţilor comerciale)" a unor menţiuni nereale, care aveau aptitudinea de a denatura rezultatele verificărilor ce puteau fi efectuate de către instituţiile publice care au atribuţii în legătură cu respectarea regimului juridic al incompatibilităţilor". Nici în rechizitoriu şi nici în instanţă procurorul nu a solicitat anularea actului - produs al infracţiunii prev. de art. 290 C. pen.

În finalul Capitolului IV al rechizitoriului procurorul de caz face referire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. comisă de către I. (constând în datarea falsă "a deciziei de asociat unic nr. 1/4.10.2012") faţă de care s-a făcut aplicarea art. 318 C. proc. pen., şi s-a dispus renunţarea la urmărirea penală, ţinând cont de atitudinea procesuală avută de aceasta cu privire la comiterea acestei infracţiuni".

La punctul V al dispozitivului Rechizitoriului s-a făcut aplicarea art. 329 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la citarea inculpaţilor şi a martorilor de audiat pentru infracţiunile de la Capitolele I, II, III, V, VI şi VII; nu s-a făcut nicio referire, trimitere la audieri pentru infracţiunea de la Capitolul IV .

Prin încheierea din 10.10.2014 judecătorul de cameră preliminară a solicitat procurorului câteva lămuriri premergătoare emiterii Încheierii în condiţiile art. 345 C. proc. pen., în sensul de a preciza care sunt probatoriile care fundamentează trimiterea în judecată a inculpatului A. în lipsa oricărei menţiuni în dispozitivul rechizitoriului referitoare la vreo probă testimonială ori de orice altă natură.

Procurorul de caz nu a răspuns acestei solicitări formulate de Curte.

Prin încheierea din 28.11.2014, judecătorul de cameră preliminară, printre altele, a cerut titularului acţiunii penale, al actului de sesizare să precizeze datele, elementele de susţinere în condiţii de legalitate a acuzării inculpatului A. care să-i fie aduse la cunoştinţă prin remedierea neregularităţii semnalate.

Procurorul de caz a emis Ordonanţa din 12.12.2014 prin care nu a făcut nicio referire la inculpatul A. sau la activitatea sa infracţională, ori probatorii. În punctul 2 al Ordonanţei procurorul printr-o propoziţie generică, a dispus "menţine dispoziţia de trimitere în judecată pentru toţi inculpaţii şi toate infracţiunile menţionate în cuprinsul rechizitoriului".

Încheierea din 28.11.2014 prin care, între altele, Judecătorul de cameră preliminară a exclus declaraţia dată în calitate de martor, la 20.06.2014 de A. a rămas definitivă prin respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin încheierea nr. 339/16.03.2015.

Prin aceeaşi Încheiere, Judecătorul de cameră preliminară a exclus din probatorii procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice înregistrate în baza unor mandate de siguranţă naţională şi faţă de care se aplică prevederile art. 346 alin. (6) C. proc. pen.

De altfel, în şedinţa din 16.03.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în concluziile sale orale procurorul care a întocmit rechizitoriul, referindu-se la excluderea probei testimoniale de către judecătorul de Cameră preliminară, a afirmat că "sancţiunea care intervine este aceea că declaraţia dată în calitate de martor de către A. nu poate fi folosită împotriva acestuia, ci doar în favoarea sa, precum şi împotriva ori în favoarea altei părţi" .

Aceleaşi afirmaţii s-au regăsit şi în adresa din 3.10.2014 emisă de Parchet, ca răspuns la excepţiile ridicate de inculpaţi şi de judecătorul de cameră preliminară, din oficiu.

În acelaşi context procurorul a precizat că declaraţia lui I. a fost dată în calitate de inculpată (fără a se preciza fapta pentru care era acuzată) şi aceasta a declarat că actul din anul 2012, evident fals în opinia acuzării, a fost încheiat după data de 30.06.2013.

În faza de judecată procurorul a solicitat administrarea probei testimoniale - audierea lui BB., a inculpatei I. şi, prin Nota de probatorii, a făcut trimitere la înscrisurile aflate la filele x dup.

Inculpatul A. şi-a menţinut aceeaşi poziţie procesuală de nerecunoaştere a comiterii vreunei fapte penale şi şi-a rezervat dreptul la tăcere conform art. 83 lit. a) C. pen.

Inculpatul nu a solicitat personal sau prin avocat administrarea de probatorii.

Având în vedere aceste aspecte, Curtea a reţinut următoarele:

I. În Capitolul V al C. proc. pen. s-a arătat în art. 327 şi urm. că procurorul emite rechizitoriu când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de către inculpatul care răspunde penal, că s-au respectat dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă şi există probe necesare şi legal administrate.

Rechizitoriul s-a limitat la fapta şi persoana urmărită penal, cuprinde date referitoare la infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, probele şi mijloacele de probă şi, însoţit de dosarul cauzei, se trimite instanţei competente să judece procesul în fond.

În vederea aflării adevărului organul de urmărire penală are obligaţia să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe şi examinarea acestora să conducă la identificarea elementelor constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului şi a vinovăţiei acestuia.

Potrivit normelor legale, procurorul este independent în instrumentarea cauzei (art. 64 alin. (2), art. 67 alin. (2) din Legea nr. 304/2014) în soluţiile dispuse în faza de urmărire penală, în concluziile formulate în cursul judecăţii şi are dreptul exclusiv de a pune în mişcare acţiunea penală după începerea urmăririi penale (art. 305 C. proc. pen.) să o extindă în continuare ori să o stingă prin clasare sau renunţare.

Acţiunea penală este o acţiune a statului versus cetăţean, ceea ce obligă ca aceasta să aibă un temei de drept şi de fapt clar, să se fundamenteze pe existenţa de probe, fără de care aceasta nu se justifică (art. 99 C. proc. pen. - sarcina probei incumbă procurorului).

Prevederile legale urmăresc să asigure instrumentele necesare procurorului pentru întocmirea actului de trimitere în judecată cu precizie, claritate, neechivoc, dincolo de orice dubiu asupra obiectului judecăţii.

În abordarea faptelor ce se doresc a fi dovedite şi a vinovăţiilor pe care rechizitoriul le susţine, este important ca probele pe care se sprijină acuzaţiile să aibe menirea să clarifice împrejurările în care s-au săvârşit actele infracţionale, să deceleze elementul intenţional care a condus la încălcarea legii.

Contrar opiniei exprimate de procurorul de caz la 3.10.2014 care afirmă că "descrierea faptei nu mai necesită o analiză sau evaluare deoarece aceasta permite stabilirea facilă şi neechivocă a obiectului şi limitelor judecăţii", în practica parchetelor şi a instanţelor, a teoreticienilor dreptului, simpla referire la fapta astfel cum rezultă ea din succesiunea activităţii materiale a inculpatului ori descrierea sa narativă cu sau fără colaje probatorii nu sunt de natură să producă efecte, nu sunt susceptibile de a produce consecinţe juridice dacă ele nu sunt evaluate şi analizate, contorizate în argumente juridice, relaţionate analitic cu probatoriile administrate fără de care nu rezistă nicio construcţie juridică.

Pe de altă parte, în lipsa unei argumentaţii juridice în contextul probelor administrate, actul de sesizare pe de o parte este lipsit de predictibilitate, iar pe de altă parte subiectul activ al infracţiunii este lipsit la rândul său de un proces echitabil prin care să i se respecte drepturile şi garanţiile legale recunoscute constituţional şi de legiuitor.

În speţă, procurorul prin rechizitoriul de faţă nu a dispus administrarea niciunei probe, prin Ordonanţa din 12.12.2014, nu a răspuns niciunei solicitări a judecătorului de cameră preliminară de a lămuri cadrul probator privindu-l pe inculpatul A., iar în instanţă prin Nota de probatorii din 19.05.2015 a solicitat proba cu înscrisuri şi oral reaudierea unui martor din lucrări - BB..

Este relevant pentru modul în care s-a desfăşurat urmărirea penală faptul că la 20.60.2014 A. este audiat ca martor cu privire la activitatea infracţională a inculpatului H. .

În urma acestei declaraţii procurorul a emis Ordonanţa din 23.06.2014 prin care s-a extins urmărirea penală în cauză şi s-a efectuat urmărirea penală faţă de suspectul A., iar fapta pentru care e urmărit penal este:

"… data astfel atestată în fals fiind 4.10.2013, actul juridic menţionat e pus la dispoziţia lui I.".

La data de 25.06.2014 în calitate de suspect A. a refuzat să dea vreo declaraţie şi îşi rezervă dreptul la tăcere.

Învinuirea a fost adusă la cunoştinţă la 26.06.2014 prin procesul-verbal în care s-a arătat că A. a atestat necorespunzător realitatea datei de 4.10.2013 dintr-un act juridic pus la dispoziţia lui I..

La 18.07.2014 procurorul, prin Ordonanţă pune în mişcare acţiunea penală împotriva lui A., dispune continuarea urmăririi penale a inculpatului A. pentru atestarea în fals a datei de 4.10.2013 în actul pus la dispoziţie lui I. spre folosinţă .

Inculpatul A. şi-a rezervat dreptul la tăcere .

În ceea ce priveşte proba cu înscrisuri la care face trimitere procurorul acestea se referă la documentele S.C. CC. S.R.L. aflate la ONRC din care a rezultat, între altele că la data de 7.08.2013 JJ. a "verificat concordanţa dintre datele cuprinse în actul modificator cu cele din actul constitutiv, depus la 7.08.2013 şi a consemnat cele constatate în FORMULRUL F 01 - Foaie de Observaţie înregistrare" .

Pentru a se dispune înregistrarea menţiunii în Registrul Comerţului privind numirea noului administrator I., astfel cum a rezultat din înscrisurile de la dosarul de urmărire penală nr. 321/P/2013, s-a depus pe lângă cerere, un opis al tuturor actelor depuse verificate la ONRC şi ataşate dosarului nr. x/2012 al firmei: declaraţie pe proprie răspundere nr. 2670/6.08.2013, act constitutiv actualizat FN/4.10.2012, specimen de semnătură nr. 34/6.08.2013.

La fila x dup s-a aflat certificatul de înregistrare a menţiunii nr. x/8.08.2013 prin care se ia act de modificarea actului constitutiv al societăţii şi decizia asociatului unic nr. 1/4.10.2012 este înscrisă în Registrul Comerţului la 9.08.2013 conform rezoluţiei nr. 5231/9.08.2013, se dispune publicarea deciziei, cu drept de plângere în condiţiile legii, publicare ce operează numai după ce s-a constatat că s-au îndeplinit toate cerinţele legale şi a operat înregistrarea menţiunii solicitate.

În speţă, fapta pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată a constat în "falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin unul din modurile arătate în art. 288 C. pen. (1968) - prin contrafacere a scrierii ori a subscrierii, prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice - dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice" (art. 290 C. pen. 1969).

Fără a aborda în detaliu din punct de vedere teoretic, infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. (1969) Curtea a reţinut câteva repere normative de care trebuie să se ţină seama când se formulează acuzaţia şi se pronunţă o soluţie.

Obiectul juridic şi material al infracţiunii vizează relaţiile sociale care se dezvoltă prin încrederea publică acordată puterii probante a înscrisurilor sub semnătură privată şi a înscrisului care are semnificaţie juridică, este susceptibil de a dovedi existenţa, modificarea sau stingerea unui drept/obligaţie, sunt semnate şi datate.

Înscrisul falsificat este produsul infracţiunii, este un înscris neautentificat şi serveşte conservării unui drept ca dovadă.

Orice persoană care are priceperea, dexteritatea în operaţiunile de contrafacere, alterare, atestare de fapte necorespunzătoare adevărului într-un înscris sub semnătură privată se defineşte ca subiect activ al acestei infracţiuni.

Conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. (1969) se determină ca pentru orice altă infracţiune prin latura sa obiectivă şi subiectivă.

Elementul material (latura obiectivă) constă în două acţiuni succesive şi cumulative: falsificarea înscrisului prin contrafacere, subscriere alterare şi folosirea sau încredinţarea spre folosinţa altei persoane.

Teoreticienii dreptului au precizat înţelesul termenilor după cum urmează:

- contrafacere înseamnă imitarea scrisului;

- subscriere înseamnă imitare a semnăturii;

- alterare înseamnă modificare materială a redactării prin adăugiri, ştersături exercitate în vederea producerii de consecinţe juridice.

Cerinţa esenţială, evidenţiată, în plan teoretic dar şi practic, se socoteşte împlinită când înscrisul are aparenţa unui act veritabil cu o semnificaţie juridică şi e capabil să aibă o putere probatorie, de a produce consecinţe juridice.

Acţiunea de falsificare este un element constitutiv material al infracţiunii numai dacă autorul, după executarea falsului îl foloseşte el însuşi sau îl înmânează altcuiva să-l folosească şi se realizează legătura de cauzalitate dintre falsificarea urmată de folosire şi starea de pericol creată.

Laturii subiective îi este specifică intenţia directă, calificată, în sensul de a se acţiona cu scopul imediat de a produce efecte juridice.

Teoreticienii, într-o abordare unitară, susţin că simpla falsificare a înscrisului sub semnătură privată nu constituie infracţiune dacă nu sunt întrunite cumulativ toate condiţiile legale.

Aşa cum s-a arătat în parcursul acestei expuneri, prin dispozitivul rechizitoriului, procurorul de caz nu a dispus citarea niciunui martor în ceea ce priveşte fapta inculpatului A. descrisă în Capitolul IV şi nu a făcut nici referire la vreun înscris.

În cursul judecăţii, la momentul formulării probelor în dosar, procurorul de caz a depus la 11.09.2015 Notă de probatorii care se referă doar la înscrisurile ridicate de la Registrul Comerţului - Tribunalul Mehedinţi.

Procurorul de şedinţă şi-a însuşit această cerere şi oral a solicitat să se aibă în vedere procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice (excluse de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea din 28.11.2014 rămasă definitivă prin încheierea din 16.03.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) şi să fie reaudiată inculpata I. cu privire la inculpatul A..

Inculpata I. a susţinut că nu are precizări de făcut şi nu înţelege să dea o nouă declaraţie (art. 83 C. proc. pen.).

La termenul de judecată de la 3.03.2017 procurorul de şedinţă a solicitat audierea în sala de şedinţă a convorbirilor telefonice transcrise în procesele-verbale (excluse de judecătorul de cameră preliminară) depuse la dosar şi a achiesat la audierea unora dintre martorii solicitaţi de inculpatul H. conform art. 374 şi art. 385 C. proc. pen.

În concluziile orale pe fondul cauzei, procurorul şi-a fundamentat acuzaţia faţă de inculpatul A. pe declaraţia inculpatei I., declaraţia de suspect a lui BB. audiat şi în instanţă, înscrisurile referitoare la S.C. CC. S.R.L. ridicate de la Oficiul Registrului Comerţului - Tribunalul Mehedinţi, decizia nr. 1/4.10.2012 atestată de inculpatul A. cu nr. x/4.10.2012, datele de trafic aflate în volumele 13 şi 14 ale dup nr. x/2013 şi convorbirile telefonice transcrise în procesele-verbale din dosar (excluse la 28.11.2014).

Concluziile scrise depuse la 22.11.2017 de procurorul de şedinţă au redat integral paginile 216-220 din rechizitoriu, care se completează cu listarea înscrisurilor la care se referă în susţinerea acuzaţiei.

Inculpatul, prin avocat şi personal a solicitat în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. achitarea pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.

Acesta a solicitat Curţii să aibă în vedere că judecătorul de Cameră preliminară a exclus procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice înregistrate în baza mandatelor de siguranţă naţională, declaraţia dată la 20.06.2014 prin care s-a vizat autoincriminarea sa, dispoziţii confirmate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin respingerea, ca inadmisibilă a contestaţiei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA împotriva încheierii din 28.11.2014.

Legea mai favorabilă în cazul inculpatului A. a fost C. pen. 1969, iar fapta descrisă în Rechizitoriu şi imputată acestuia în coordonatele acestei legi, nu este prevăzută de legea penală în vigoare.

Textul de lege sancţionează înscrisul sub semnătură privată alterat, contrafăcut, subscris care încalcă reguli cu repercusiuni negative asupra relaţiilor sociale şi posibile consecinţe juridice.

Efectele juridice faţă de terţi se produc de la momentul înregistrării menţiunii referitoare la decizia reprezentantului, administratorului societăţii în Registrul Comerţului.

Atestarea de către avocat a unei date nu conduce la transformarea actului. În acest sens s-au invocat prevederile art. 14 din Legea nr. 26/1990, art. 7 lit. d) Legea nr. 31/1990 şi art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990.

Inculpatului i s-a imputat că efectul juridic urmărit şi obţinut de acesta a fost înregistrarea unor menţiuni nereale care să aibe aptitudinea de a denatura rezultatele verificărilor care puteau fi efectuate de instituţiile publice cu atribuţii în legătură cu respectarea regimului juridic al incompatibilităţilor.

Simpla atestare a unei date nereale nu are consecinţe juridice şi de aceea nu se poate vorbi de comiterea unei infracţiuni.

Procurorul a solicitat să nu se aibă în vedere susţinerile apărării, că activitatea infracţională a inculpatului se circumscrie celei de "plăsmuire" astfel cum este abordată prin decizia de plen nr. 1/1970 a Tribunalului Suprem, precum şi în alte decizii recente al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Împrejurările comiterii prezumtivei fapte penale de către inculpatul A. s-au produs în momentul în care, potrivit declaraţiei martorului BB., inculpatul H. i-a solicitat acestuia, preventiv să verifice dacă directorii de deconcentrate şi instituţii subordonate Consiliului Judeţean, între care şi managerul Spitalului Judeţean Clinic de Urgenţă se află în vreo stare de incompatibilitate. Nu rezultă cu claritate când H. i-a cerut lui BB. să verifice incompatibilitatea personalului aflat sub incidenţa Legii nr. 176/2010 în 2012 ori 2013. Din declaraţia aceluiaşi martor rezultă că solicitarea lui H. avea în vedere respectarea prevederilor legale în materie şi în cazul vreunei situaţii de incompatibilitate, aceasta să fie înlăturată şi să nu cadă sub incidenţa legii nr. 176/2010.

Situaţia solicitată i-a parvenit lui H. în aprilie - mai 2013; martorul şi-a exprimat o opinie personală (nu rezultă dacă oral sau în cuprinsul documentului întocmit) în sensul că dna I. s-ar afla într-o stare de incompatibilitate, câtă vreme ca manager al Spitalului Judeţean era şi administrator al unei societăţi comerciale (art. 180 alin. (1) lit. a) Legea nr. 95/2006).

Dna I. l-a abordat pe martorul BB. să o sfătuiască cum să procedeze să rezolve o posibilă problemă de incompatibilitate. Fără alte detalii, cam în aceeaşi perioadă, acesta a pus-o în legătură cu dl avocat A.. După câte îşi amintea martorul, dna I. nu i-a dat alte detalii şi nu i-a arătat niciun document, nici cel prezentat de organele judiciare la audierea sa şi nici nu a mai avut cunoştinţă cum s-au finalizat discuţiile cu avocatul A..

Audiat la Parchet ca martor, suspect, inculpat în aceeaşi cauză, BB. a depus mărturie şi în instanţă, menţinându-şi declaraţiile anterioare pe care le-a suplimentat cu câteva detalii:

- identificarea unor posibile cazuri de incompatibilitate s-a făcut dintr-un dublu interes - general şi personal întrucât nici Consiliul general şi nici Spitalul Judeţean nu doreau să existe vreo nelegalitate cu privire la statutul managerului spitalului;

- I. îl cunoştea pe avocatul A. care o mai asistase în alte chestiuni judiciare, de aceea a îndemnat-o să discute cu acesta pentru rezolvarea unei eventuale incompatibilităţi;

- I., în discuţia cu BB. i-a spus că ea nu crede că există o astfel de incompatibilitate, întrucât la 4.10.2012 îl numise în locul său ca administrator pe EE. şi că de la acel moment nu a mai semnat acte ale firmei decât ca reprezentant al acesteia;

- avocatul A. colaborează cu dna avocat KK., pe care martorul a contactat-o iniţial, astfel că nu a mai avut date despre cum s-au rezolvat, şi de către cine în concret, formalităţile pentru înscrierea menţiunii referitoare la decizia de schimbare a administratorului I. în Registrul Comerţului;

- martorul în contextul problemelor de serviciu (consilier juridic la Consiliul judeţean din iunie 2012) avea multe întrevederi cu managerul Spitalului Judeţean, astfel că în timp, nu a putut preciza cu certitudine dacă discuţia cu dna I. referitor la o posibilă incompatibilitate a avut loc în 2012 sau 2013.

În declaraţia de inculpată (nu rezultă pentru care faptă) I. a făcut referiri la discuţia pe care a avut-o cu H., legat de posibila sa incompatibilitate întrucât la înfiinţarea S.C. CC. S.R.L. (20.09.2012) era asociat unic şi administrator al firmei, iar din toamna anului 2012 a deţinut, ca angajat al S.C. DD. S.R.L., calitatea de reprezentant al administratorului persoană juridică, şi din 28.09.2013 a fost numită manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă potrivit susţinerilor din rechizitoriu.

Inculpata I. a precizat că de la emiterea acestei decizii din 4.10.2012, a semnat actele firmei ca reprezentant al acesteia.

Declaraţia lui I. a fost concordantă cu declaraţiile lui BB., inclusiv cu referire la suportul juridic dat de avocatul A. în procedura judiciară a înregistrării în Registrul Comerţului.

Din înscrisurile de la dosar ce au stat la baza iniţierii procedurii de schimbare a administratorului firmei S.C. CC. S.R.L. a rezultat că I. a întocmit documentele cerute de legea nr. 31/1990 şi 26/1990 şi la 8.08.2013 a solicitat să se facă cuvenitele menţiuni în Registrul Comerţului, cu toate consecinţele juridice de opozabilitate faţă de terţi.

Între actele depuse la Oficiul Registrului Comerţului - Tribunalul Mehedinţi, s-a aflat şi decizia nr. 1/4.10.2012 prin care a fost numit administrator EE., decizie care în lipsa altor documente cerute de lege nu-şi putea produce niciun efect.

Această decizie a purtat semnătura avocatului A. pe o ştampilă a Cabinetului său cu atestarea la 4.10.2012 înregistrată în Registrul de atestări la nr. 22 al Biroului de avocatură.

Pe această decizie s-a aflat o menţiune a unei date 4.10.2013 pe care procurorul nu a considerat-o ca o eroare materială, ci ca o dovadă că atestarea n-ar fi avut loc în 4.10.2012.

Procurorul de caz în abordarea acuzaţiei aduse inculpatului A. în cele 12 fraze ale Capitolului IV s-a rezumat la redarea:

- unor fragmente de discuţii telefonice înregistrate în baza unui mandat de siguranţă naţională - excluse de judecătorul de cameră preliminară la 28.11.2014;

- a declaraţiei lui A. din 20.06.2015, declaraţie exclusă din probatoriu prin încheierea din 28.11.2014;

- a declaraţiilor suspectului BB. din 25.06.2014 şi a inculpatei I..

Pe parcursul procedurii de cameră preliminară şi în cursul judecăţii, procurorul a stăruit în fundamentarea acuzaţiei doar pe aceste probatorii administrate în faza de urmărire penală.

În opinia procurorului nu a operat şi posibilitatea unei eventuale erori materiale, deşi acestea câteodată sunt inerente, cu sau fără amprentă asupra expunerii .

În lipsa oricărei analize şi evaluări a probatoriului, procurorul a reţinut că fapta descrisă constă în aceea "că în intervalul 30 iulie - 8 august 2013, acţionând în calitate de avocat, A., în exercitarea activităţilor profesionale prevăzută de art. 3 lit. c) din Legea nr. 51/1995 a atestat în mod necorespunzător realităţii data certă a unui act juridic (decizie privind pe S.C. CC. SRL) pe care l-a pus la dispoziţia numitei I. pentru a-l folosi în vederea producerii de consecinţe juridice, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen..".

"Efectul urmărit şi obţinut prin comiterea infracţiunii s-a realizat prin înregistrarea într-un registru oficial (fiind destinat asigurării publicităţii datelor privind societăţile comerciale) a unor menţiuni nereale, menţiuni care aveau aptitudinea de a denatura rezultatele verificărilor care puteau fi efectuate de către instituţiile publice, care au atribuţii în legătură cu respectarea regimului juridic al incompatibilităţilor".

Curtea a constatat că nu rezultă din rechizitoriu, din Notele de probatorii sau concluziile orale şi scrise ale procurorului după ce criterii s-a apreciat că fapta incriminată s-a petrecut exact în perioada 30 iulie - 8.08.2013; se consideră că atestarea datei de 4.10.2012 nu este conformă cu realitatea şi în acelaşi timp în afara unor supoziţii nu se determină data în care a operat aceasta în măsură să producă efecte.

Există câteva elemente care nu s-au coroborat cu situaţia reţinută de procuror:

- nici Legea nr. 26/1990 şi nici Legea nr. 31/1990 nu instituie condiţionarea atestării de avocat a documentului ce urmează a fi menţionat în Registrul Comerţului;

- niciun text de lege nu conferă atestării avocatului valoarea de certificare, de autenticitate;

- data de 4.10.2013 menţionată pe decizia emisă de I. la 4.11.2012 nu a avut nicio relevanţă în evaluarea documentului susţinut şi de alte înscrisuri, fără de care, decizia prin ea însăşi n-ar fi putut fi înregistrată în Registrul Comerţului;

- oricât de speculativ s-a evidenţiat această consemnare, ea nu reprezintă niciunul din elementele care sunt supuse atestării: părţi, conţinut şi data emiterii; în niciun caz nu putea să opereze o atestare ulterioară datei înregistrării în Registrul Comerţului - 9.08.2013; evident 4.10.2013 a fost percepută ca o eroare materială de către funcţionarii Registrului;

Referitor la cele două declaraţii asumate ca probatorii de procuror - cea în calitate de suspect a lui BB. şi declaraţia de inculpată a lui I., s-a evidenţiat că ele concordă, că în instanţă audiat ca martor

BB. şi-a menţinut declaraţiile din faza de urmărire penală.

În aceste condiţii, nu există nicio altă probă care să contrazică afirmaţiile celor doi potrivit cărora I. îndemnată de BB. s-a adresat avocatului A. pentru a declanşa procedura înregistrării menţiunii referitoare la decizia nr. 1/4.10.2012.

Art. 290 C. pen. face trimitere la art. 288 C. pen. iar acesta la rândul său, se referă la operaţiunile de contrafacere, subscriere şi alterare a unui înscris sub semnătură privată.

Inculpatul A., în accepţiunea termenului de contrafacere nu s-a dovedit că ar fi procedat la imitarea scrisului, nici a semnăturii autorului înscrisului (subscriere), după cum nu a operat nicio alterare vreo modificare materială a redactării cum prevede legea.

Pentru ca fapta reţinută în sarcina inculpatului A. să fie o infracţiune trebuiesc îndeplinite de către subiectul activ elementele laturii obiective cumulativ - falsificarea într-unul dintre cele 3 moduri şi folosirea sau încredinţarea spre folosinţa altei persoane.

Ori sub acest aspect trebuie să aibă în vedere că atât BB. cât şi avocatul A. i-au adus la cunoştinţa lui I. că doar prin înregistrarea deciziei prin menţiunea în Registrul Comerţului acest document îşi poate produce efectele juridice în raport de terţi, întrucât atestarea avocatului nu conferă valenţele unei certificări. Din această perspectivă este greu să afirmi că există o legătură de cauzalitate între falsificarea urmată de folosire a înscrisului şi starea de pericol creată.

Sub aspectul laturii subiective ar fi trebuit ca prin probatorii să se fi dovedit că inculpatul a urmărit un scop imediat şi cu intenţie directă calificată de a produce consecinţe juridice.

Or, atestarea prin ea însăşi nu produce efecte juridice, chiar şi în lipsa acesteia procedura de înregistrare cu documentaţia completă depusă la Oficiul Registrului Comerţului, s-ar fi realizat şi numai atunci, după trecerea şi a termenului de contestaţie, s-ar fi înregistrat menţiunea revocării din funcţia de administrator a lui I. şi numirea lui EE. (şi nu II. cum s-a reţinut în Rechizitoriu) în calitatea de administrator, cu efectele juridice prevăzute de lege.

Procurorul nu a afirmat că inculpatul a reprodus fraudulos un act prin imitare contrafacere, nu afirmă nici că a operat vreo modificare materială a redactării textului înscrisului sub semnătură privată, prin alterare ori că prin adăugiri, înlocuiri sau ştersături a falsificat semnătura titularului înscrisului şi nici că s-a folosit de înscris cu sau fără consimţământul deţinătorului actului.

Prin urmare, fapta reţinută în sarcina inculpatului nu se poate circumscrie infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen.

Pe de altă parte, la nivelul autorităţilor locale şi din punct de vedere personal - I. şi-a dorit şi a acţionat în sensul înlăturării oricărei neregularităţi, pe căi legale, care să afecteze statului managerului Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă şi nici să nu i se pericliteze situaţia sa profesională.

Chiar procurorul în cele câteva fraze în care redă succint doar situaţia de fapt, fără să o şi analizeze, a evidenţiat demersurile lui I. de a fi îndemnată să rezolve legal o posibilă eventuală incompatibilitate. În acest context au loc discuţiile cu BB. care o îndrumă către avocatul A. să o sfătuiască în iniţierea procedurii judiciare conform legii nr. 26/1990.

Discuţia purtată cu juriştii a fost canalizată de procuror doar cu privire la decizia nr. 1/4.10.2012, deşi I. a afirmat şi procurorul reţine acest fapt atât în declaraţia acesteia, cât şi în cea a suspectului BB. că nu cunoştea etapele procedurii înregistrării în Registrul comerţului şi avea nevoie de un specialist în drept să-i îndrepte paşii. Şi aceasta în condiţiile în care nu există la dosar nicio dovadă că la acel moment ar fi fost vizată de ANI.

Preocupările preşedintelui Consiliului Judeţean şi străduinţele inculpatei I. de a înlătura în mod legal orice neregularitate care ar fi prejudiciat atât instituţiile cât şi persoana în cauză, au fost considerate de procuror ca demersuri în măsură să denatureze şi să împiedice în viitor instituţiile abilitate ale statului să procedeze la eventuale verificări în legătură cu respectarea regimului juridic al incompatibilităţilor şi să ia măsurile prevăzute de lege.

Într-o ultimă frază a Capitolului IV - procurorul vorbeşte despre infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. comisă de I. (datarea în fals a deciziei nr. 1/4.10.2012) faţă de care face aplicarea prevederilor art. 318 C. proc. pen. invocând atitudinea procesuală a acesteia.

Potrivit acestui text de lege renunţarea la urmărirea penală intervine după ce s-a pus în mişcare acţiunea penală, pe parcursul urmăririi penale şi s-au administrat probe care să conducă la convingerea că fapta a fost comisă.

Procurorul a dispus renunţarea la urmărirea penală a numitei I. pentru comiterea infracţiunii de fals sub semnătură privată prin rechizitoriu.

Nu se procedează la nicio analiză a presupusei activităţi infracţionale a numitei I., nu se face trimitere la nicio declaraţie a acesteia cu privire la propria acuzaţie, la nici un probatoriu. În dosarul de urmărire penală nr. 321/P/2013 nu se regăseşte nicio Ordonanţă conform prevederilor art. 318 alin. (10) şi urm. C. proc. pen. Aspectele care ar fi trebuit să se regăsească în cuprinsul Ordonanţei, reglementate de art. 318 alin. (8) C. proc. pen., nu sunt enunţate în singura frază a Rechizitoriului care aminteşte de o faptă de sine-stătătoare, reţinută în sarcina lui I., şi căreia nu-i conferă calitatea de inculpat, referindu-se la numita I..

În acest context, Curtea a reţinut că:

- atestarea avocatului A. nu reprezintă o condiţionare, ca decizia nr. 1/4.10.2012 emisă de I. să devină opozabilă faţă de terţi prin înregistrarea menţiunii în Registrul Comerţului;

- atestarea avocatului A. nu este o contrafacere, subscriere ori alterare a înscrisului sub semnătură privată în sensul legii;

- nu există probatoriu care să susţină că atestarea s-a efectuat la altă dată decât cea menţionată pe ştampila Biroului de avocatură, înregistrată în Registrul de atestări al acestuia, ci doar supoziţia procurorului referitoare la intervalul 30.07. - 08.08.2013 perioada de timp şi nu la o dată certă ce presupune o atestare a unui act;

- acuzaţia adusă inculpatului A. este că în perioada 30.07. - 8.08.2013 în baza art. 3 lit. c) din Legea nr. 51/1995 a atestat "necorespunzător realităţii data unui act juridic (decizia nr. 1/4.10.2012)" pus la dispoziţie numitei I. pentru a-l folosi în vederea producerii de consecinţe juridice, act care se susţine de procuror că a fost întocmit cu o datare falsă de către I., urmărită penal pentru o faptă similară - fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., dar cu privire la care, după punerea în mişcare a acţiunii penale, s-a făcut aplicarea art. 318 C. proc. pen.

Nu a existat nicio dovadă că între I. şi A. ar fi existat o înţelegere frauduloasă ca A. să ateste o decizie cu o datare falsă emisă de I., iar acesta să ateste respectiva decizie nr. 1/4.10.2012 la o altă dată decât cea pe care a înregistrat-o în Registrul atestărilor la Biroul său de avocatură.

Nu s-a cerut nici prin Rechizitoriu şi nici cu ocazia dezbaterilor pe fond anularea deciziei - produs al infracţiunii de fals sub semnătură privată. Acuzaţia adusă inculpatului A. s-a constituit:

- pe interceptări excluse de judecătorul de cameră preliminară pentru motivele amplu detaliate în încheierea din 28.11.2014 şi faţă de care operează art. 346 alin. (5) C. proc. pen.

- pe date de trafic de care doar se aminteşte dar cu privire la care nu se face nicio trimitere deşi acestea s-ar regăsi în două volume ale dup nr. x/2013 - vol. 13 - 438 file de date de trafic de la S.C. LL. S.A. şi S.C. MM. şi vol. 14 ce cuprinde, în realitate, doar documente ridicate de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Mehedinţi;

- pe declaraţia de suspect a lui BB. de la urmărirea penală care nu menţionează nimic în legătură cu A.;

- pe declaraţia lui I., care nu aduce nicio acuzaţie lui A., în condiţiile în care ea însăşi a fost urmărită penal pentru fals sub semnătură privată în legătură cu acelaşi înscris (decizia nr. 1/4.10.2012), incriminator pentru A., dar pretabil pentru aplicarea art. 318 C. proc. pen. în ceea ce o priveşte pe I.;

- pe declaraţia din 20.06.2014 a lui A. despre care chiar procurorul de caz a afirmat că aceasta îi este lui favorabilă şi în nici un caz acuzării, declaraţie care a fost exclusă din probatoriu pentru motive de nelegalitate reţinute prin încheierea din 28.11.2014 şi faţă de care operează art. 346 alin. (5) C. proc. pen.

- pe înscrisurile ridicate de la Oficiul Registrului Comerţului - Tribunalul Mehedinţi care atestă situaţia judiciară a S.C. CC. S.R.L., documentele de înfiinţare şi modificare a actului constitutiv, actele ataşate deciziei nr. 1/04.10.2012 fără de care nu opera înscrierea menţiunii solicitate în Registrul Comerţului şi care şi-au produs efectele juridice după îndeplinirea condiţiilor legale pentru opozabilitate faţă de terţi.

Considerentele expuse au fost în măsură să exprime convingător că fapta reţinută de procuror în sarcina inculpatului A. nu există întrucât ea nu a îndeplinit condiţiile cumulative ale infracţiunii de fals sub semnătură privată nici sub aspect material (latura obiectivă) nici sub aspect subiectiv (latura subiectivă) . Nu s-a dovedit vreo legătură de cauzalitate între pretinsa falsificare a unui act, folosirea lui şi respectiv starea de pericol care ar fi putut să genereze, dacă s-ar fi comis o faptă penală în înţelesul legii.

Obiectul material al infracţiunii - relaţiile sociale şi încrederea în întocmirea de acte sub semnătură privată nu au fost afectate în sens penal, sancţiuni pentru a aduce la ordine conduita individuală.

Aşa fiind, în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul A. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapta descrisă în Capitolul IV al rechizitoriului nr. x - fila x R).

Prin Rechizitoriul nr. x, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a trimis în judecată pe inculpatul B. pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 şi art. 5 C. pen.

II. Fapta inculpatului B. a constat potrivit procurorului "în aceea că la data de 2.08.2013 a pretins de la H. suma de 5000 RON (sumă pe care a primit-o la data de 6 august 2013) pentru a concepe conţinutul editorial al viitoarelor ediţii ale emisiunii NN., difuzată pe postul de televiziune NN. (al cărei realizator era) în aşa fel încât să înceteze campania de presă vizând-o pe OO.".

Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului B. a fost descrisă în CAPITOLUL VII al rechizitoriului x Între filele x au fost redate convorbiri telefonice dintre inculpatul H. şi OO., cu B. şi E., interceptate în baza unui mandat de siguranţă naţională emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la cererea Serviciului Român de Informaţii pe numele lui H. (nr. x/15.02.2013).

Între filele x au fost redate declaraţiile lui E., OO., H. şi S. fără a se preciza calitatea în care au fost audiaţi, în condiţiile în care toţi cei nominalizaţi, mai puţin OO. erau la rândul lor urmăriţi penal în aceeaşi cauză.

Declaraţia inculpatului B. a fost redată în filele x ale Rechizitoriului.

S-a susţinut în actul de sesizare al instanţei că la 2 august 2013, realizatorul emisiunii NN., difuzată la postul de televiziune NN., B. a pretins de la H. suma de 5000 RON, primită efectiv pe 6 august 2013, pentru a înceta în viitoarele ediţii ale emisiunii campania de presă pe care o iniţiase împotriva OO., preşedinta Organizaţiei de Femei a PP., ministru la acel moment al Mediului şi Schimbărilor Climatice.

La momentul comiterii presupusei fapte de corupţie potrivit fişei postului, B. era din ianuarie 2011 angajatul societăţii NN. S.R.L., realizator al emisiunii NN. difuzată zilnic de luni până vineri între orele 19-20.

În exercitarea atribuţiilor de serviciu, B. propunea, pe baza documentării proprii, subiectele care urmau a fi dezbătute într-o ediţie, promova sau nu un anumit subiect de presă, nu înainte de a fi comunicate prin poştă electronică producătorului şi redactorului emisiunii.

În ediţiile din 9 şi 10 iulie 2013 s-a dezbătut la NN. un subiect unic - presupuse nelegalităţi comise de către OO., fiul acesteia QQ. şi apropiaţii lor, fiind semnificative titlurile afişate pe ecran în intervalul orar al emisiunilor.

În perioada 2009-2010, se arată în rechizitoriu, B. a avut colaborări la postul de televiziune RR. care aparţinea lui H.. Între cei doi exista o relaţie de prietenie de mai mulţi ani şi în acest context H. i-a cerut lui B. să pună capăt campaniei de presă ce o viza pe OO. şi pe cei din preajma sa.

Procurorul a susţinut, fără a preciza de unde rezultă cele afirmate în rechizitoriu, că H. - Preşedinte al Consiliului Judeţean, era interesat să obţină fonduri substanţiale gestionate de OO. - Ministrul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi să fie numit SS. la acest minister într-o funcţie de secretar sau subsecretar de stat.

Din datele de trafic telefonic, procurorul a reţinut că în data de 9.07.2013 ora 18:00 în timpul emisiunii NN. a avut loc o convorbire telefonică între H. şi OO., urmată de un mesaj sms către B. transmis de H., iar în ziua de 10.07.2013, înaintea emisiunii, H. i-a apelat pe B. şi OO. şi apoi pe B. după emisiune.

În rechizitoriu s-a arătat că în datele de 28 şi 29 iulie 2013 H. a avut trei convorbiri telefonice cu OO., s-a întâlnit cu B., întâlnire la care a participat şi F., prilej cu care acesta i-a solicitat să nu mai facă emisiuni despre OO. şi QQ..

S-a mai susţinut că, în seara zilei de 29.07.2013 B. a comunicat telefonic lui H. că "nu face nicio înţelegere cu ….." că îl "execută" pe primarul din Orşova, că face rost de informaţii şi când le prinde le arde şi că la o adică "se ocupă" şi de H..

S-a mai arătat că B., "în ultima emisiune realizată înainte de a pleca în concediu din 2.08.2013", a revenit în a doua parte a emisiunii la subiectul OO. despre care i-a adus în prealabil la cunoştinţa producătorului şi redactorului emisiunii, aşa cum rezultă din corespondenţa electronică din 1.08.2012 (!?).

Titlurile emisiunii cu acest subiect se refereau la:

"Cum a ajuns OO. ministrul mediului. Noi dezvăluiri despre ministrul mediului. omul de casă al clanului plumb" etc.

În timpul emisiunii, H. şi OO. au avut o scurtă convorbire telefonică, iar la sfârşitul acesteia H. l-a sunat pe B. să-l roage "să nu continue emisiunile cu privire la OO. şi fiul acesteia". Apoi H. a mai avut o convorbire telefonică şi cu OO..

De astă dată, a afirmat procurorul în rechizitoriu "B. a acceptat solicitarea făcută de H., însă, drept contraprestaţie i-a solicitat acestuia să-i dea o sumă de bani pe care să o depună într-un cont bancar pe care cel dintâi avea să i-l indice".

Procurorul a afirmat că la 6 august 2013, B. i-a transmis lui H. contul şi cifra sumei solicitate, acesta din urmă a contactat-o pe E. şi i-a cerut să depună în numele acesteia 5000 RON în contul ce-l avea să-l comunice B.. E., în aceeaşi zi, a depus în contul indicat suma de 5000 RON pe care a scos-o din contabilitatea S.C. TT. S.R.L..

Procurorul, prin Rechizitoriu, a reţinut că "după primirea acestei sume de bani de la H., emisiunile realizate de către B. nu au mai abordat subiectul referitor la presupusele nelegalităţi săvârşite de OO. şi de fiul său, cel mult fiind abordate teme legate de activitatea ministerială a acesteia".

Procurorul invocând câteva convorbiri telefonice dintre H. şi OO. (11.09.2013) şi cu B. (5.11.2013), a considerat semnificativă schimbarea de atitudine manifestată de B. faţă de subiectul OO..

Referitor la relaţiile dintre H. şi B. s-a arătat în rechizitoriu că cei doi se întâlneau cu ocazia deplasărilor lui B. la Drobeta Tr. Severin.

Toate convorbirile telefonice, transcrise în procesele-verbale din dosarul de urmărire penală la care se face referire în Rechizitoriu, prezentate selectiv, înregistrate în baza mandatului de siguranţă naţională emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe numele inculpatului H., au fost excluse din probatorii de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea din 28.11.2014 rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 339/16.03.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Între paginile 275-278 ale Capitolului VII al rechizitoriului au fost redate selectiv, pe aspectele considerate de procuror relevante, fragmente din declaraţiile lui H., E., S., inculpaţi în aceeaşi cauză şi ale martorei OO..

Din declaraţia lui H. (neidentificată din ce dată şi în ce calitate a fost audiat), selectiv şi fragmentar redată pe aspecte considerate de procuror relevante, s-au reţinut următoarele:

- se cunoaşte cu B. din 2009;

- în perioada 2009-2011 B. a avut colaborări cu RR., fiind plătit pentru aceste emisiuni;

- în vara anului 2013 B. a demarat o campanie de presă ce-l viza pe fiul lui OO. - Ministrul Mediului;

- H. s-a oferit faţă de OO. să-l roage pe B. să înceteze campania acesteia - OO. i-a transmis, prin H., realizatorului emisiunii să nu mai facă declaraţii defăimătoare;

- H. a avut două convorbiri telefonice cu B., în care l-a rugat să fie mai moderat şi mai documentat când face afirmaţii în public, la care acesta i-a răspuns că este documentat iar afirmaţiile fundamentate, iar la o doua apelare a lui H. "cu aceeaşi rugăminte, fără a-i oferi bani sau alt folos, B., s-a arătat de acord cu încetarea campaniei, cerând ca în schimb să-i vireze în cont suma de 50.000.000 RON vechi", după care s-au depus 5000 RON în contul lui B., depunător E.;

- după cât îşi aminteşte la data declaraţiei (!?), B. a încetat campania dusă împotriva fiului doamnei OO.".

Martorul OO. a arătat că în vara anului 2013 în emisiunea NN. difuzată la NN. s-a declanşat o campanie de presă la adresa sa şi a familiei ei, iar H. s-a oferit să afle de la B., realizatorul emisiunii, angajatul lui H., care este originea acestei campanii.

În declaraţia sa, martora OO. a mai spus că:

- ca H. să-i fi spus că a discutat cu B., fără să-i spună ce anume;

- că în contextul dezbaterii publice despre Proiectul UU., să fi fost sunată de H., să participe la emisiunea lui B., ceea ce a refuzat să meargă şi că nu-şi aminteşte ca H. "să-i fi spus că va încerca să-l determine pe dl. B. să înceteze campania de presă".

Din declaraţia lui S. (fără precizarea datei şi calităţii acestuia la momentul audierii) procurorul a reţinut în rechizitoriu următoarele aspecte:

- îl cunoaşte pe B. din 2009, când a şi început o colaborare cu acesta ca invitat permanent la emisiunea săptămânală difuzată în fiecare sâmbătă seara la postul RR.;

- pentru această activitate era plătit cash, lunar, cu o sumă echivalentă a 1000 euro, fără semnătură de primire sau încheierea vreunui act;

- această colaborare a încetat la finele anului 2010 la iniţiativa lui S., păstrând relaţii cordiale cu B.;

- când B. venea din când în când la sfârşitul săptămânii la Turnu Severin, acesta se caza în zona Clisura Dunării ori la hotelul VV. al familiei H., iar toate cheltuielile de cazare, mâncare, băutură erau suportate din fondul de protocol al hotelului VV. sau al RR.;

- de fiecare dată, B. era însoţit de S., de H., alte persoane din administraţia locală;

- B. l-a cunoscut pe H. prin intermediul lui S. la o întâlnire cu o participare mai largă, unde se afla şi F. de la "WW." în Orşova;

- şi după încheierea colaborării cu RR., B. a rămas în relaţii cordiale cu H., căruia B. de mai multe ori i-a solicitat diferite sume de bani dar despre care nu ştia cât, pentru ce şi nici dacă H. i le-a remis;

- distinct de cele arătate, S. a mai spus că B., în emisiunea de la NN., era oscilant în atitudinea lui faţă de H. fie îl lăuda, fie era foarte critic la adresa sa, având printre invitaţii la emisiune, oponenţi politici ai lui H..

Faţă de acuzaţiile aduse de procuror, în declaraţia sa, B. a declarat următoarele (declaraţie care nu rezultă în ce calitate a fost dată şi când pe parcursul urmăririi penale):

- B. lucrează la postul NN. din 2011 ca senior editor şi ca realizator de emisiuni din vara anului 2012;

- de luni până vineri între orele 19-20 realizează, (inclusiv la data audierii la Parchet) emisiunea NN.;

- practica devenită curentă era comunicarea prin email, în jurul orelor 23 în preziua emisiunii, producătorului emisiunii (în august 2013 era XX.) redactorului (YY. la acel moment) şi directorului de ştiri (ZZ.) a propunerilor pentru conţinutul emisiunii, despre care ulterior aveau o discuţie în jurul orei 16:00 de comun acord se definitivau subiectele ce se discutau în seara respectivă; unele din ele erau acceptate sau refuzate şi înlocuite cu altele, în funcţie de politica editorială a postului;

- proiectul subiectului de presă OO. a fost iniţiat în iunie 2013 în baza unor informaţii provenite de la o sursă din judeţul Dâmboviţa şi agreat de ZZ. şi XX.;

- după prima emisiune, postul NN. a trimis un reporter la faţa locului pentru a dezvolta subiectul în încă alte două emisiuni până la plecarea lui B. în concediul de odihnă;

- în ceea ce priveşte relaţia cu H., se cunoaşte cu acesta din 2000-2001; B., având rude paterne în Vânju Mare, jud. Mehedinţi, le vizita rudele, prilej cu care se întâlnea şi cu H., care la rândul său îl vizita la Bucureşti pe B.;

- din 2010, H. a devenit membru în conducerea centrală a PP. şi de sâmbătă/duminică venea în Bucureşti, se vedea şi cu B., înainte de întâlnirea de fiecare luni de la partid;

- după prima emisiune despre OO., H. l-a rugat să abandoneze subiectul, ceea ce B. a refuzat, la fel şi după apelurile insistente ale lui H. înainte de a doua emisiune; între a doua şi a treia emisiune, B. la iniţiativa lui H. s-a văzut cu acesta şi cu alte persoane din mediul PP. între care şi F. la un restaurant în Bucureşti, ocazie cu care H. a abordat din nou subiectul OO., propunându-i lui B. o întâlnire cu aceasta în ziua următoare;

- B. a refuzat orice discuţie/întâlnire cu OO. şi i-a comunicat lui ZZ. directorul ştirilor că OO. (potrivit spuselor lui H.) încearcă să-l influenţeze în abordarea subiectului ce o privea;

De comun acord B. şi ZZ. au decis să continue cu o a treia emisiune privind-o pe OO., în urma căreia B. a fost din nou apelat de H. nemulţumit că nu s-a pus capăt subiectului;

- la câtva zile, cei doi s-au contactat telefonic sau prin sms şi B. fiind înainte de plecarea în concediu i-a cerut lui H. să-i restituie împrumutul datorat, ceea ce s-a şi întâmplat, prin intermediul unei doamne (secretara acestuia, se pare) care i-a depus în cont banii şi el a confirmat telefonic lui H.;

- la întoarcerea din concediu B. a relatat că au mai fost realizate 3-4 emisiuni privind-o pe OO.;

- în relaţia lor amicală, H. şi B. obişnuiau să-şi împrumute diverse sume de bani, mici, între 1000 şi 3000 RON; B. îl împrumuta pe H., când acesta se afla în Bucureşti, se întâlneau şi luau masa la restaurant, iar H., la rândul său, îl împrumuta pe B., care la data declaraţiei îi era dator acestuia cu 1500 RON, primiţi în februarie 2014 de la H. aflat în Bucureşti cu treburi la Guvern;

Înainte de plecarea în concediu, B. i-a cerut lui H., aşa cum se înţeleseseră, să-i restituie banii împrumutaţi în ocazii repetate - ianuarie 2013 (1000 RON), februarie - martie (2000 RON) şi mai- iunie 2013 (2000 RON), bani care i-au fost remişi (5000 RON) în august 2013, în cont, depuşi prin intermediul unei doamne (secretare);

- aceste împrumuturi afirmă B. că şi le-au dat în contextul unor discuţii între cei doi, B. în iarna 2012-2013 l-a împrumutat pe H. de 5-6 ori cu diferite sume de bani acordate în Bucureşti cu prilejul întâlnirilor de week-end;

- B. a mai susţinut că la 12.06.2014 cu o zi înaintea denunţului făcut împotriva sa, la finalul emisiunii la care a fost invitat, AAA., la plecarea din studio, i-a spus "ştiu că ai luat şpagă de la H.", lăsând să se înţeleagă că ar avea date stocate în tabletă pe care ar putea să le facă publice;

- B. la momentul audierii la parchet a depus fişa postului valabilă în 2013 şi a precizat că va pune la dispoziţia organelor de urmărire penală înregistrările cu emisiunile ce au vizat-o pe OO..

În rechizitoriu, procurorul a contestat afirmaţiile inculpatului B. pe care le caracterizează ca fiind incredibile, infirmate de datele ce rezultă din materialul probator după cum urmează:

1. B. vorbeşte de banii împrumutaţi de la H. într-o perioadă largă de timp, fără a preciza în ce locuri şi fără ca vreo altă persoană să aibe cunoştinţă, astfel încât această apărare să nu poată fi verificată;

2. - este lipsită de suport faptic apărarea lui B. că suma primită de la H. ar fi fost restituirea unui împrumut şi că denunţul acestuia din urmă ar fi rezultatul unei răzbunări orchestrate de oameni politici din anturajul lui H.;

3. - probele administrate în cauză arată că B. i-a cerut lui H. un împrumut de 2500 RON (potrivit unui sms din 25.04.2013) exact în perioada în care B. afirmă că el l-ar fi împrumutat pe H.;

4. - procurorul apreciază că există o disproporţie de putere financiară între B. care primeşte un salariu de aproximativ 8500 RON/lună şi H. care are la dispoziţie constant sume de bani mult mai mari provenite de la activitatea societăţilor comerciale ale familiei; din această perspectivă apare necredibil, se reţine în rechizitoriu, ca B. să acorde împrumuturi lui H.;

5. - din verificarea rulajului contului lui B. deschis la BBB. unde îi sunt virate veniturile salariale rezultă că în perioada aprilie - iulie 2013 a fost o singură retragere de 2000 RON, altele nu depăşesc 1400 RON şi sunt făcute în datele de 13 mai şi 11 iulie 2013 când H., potrivit localizării aferente convorbirilor interceptate se afla în judeţul Mehedinţi; în raport de aceste date s-a apreciat că sunt infirmate susţinerile lui B. că în mai- iunie l-ar fi împrumutat pe H. cu 2000 RON în numerar.

În privinţa încadrării juridice, faţă de situaţia de fapt expusă în rechizitoriu, a avut în vedere comiterea următoarelor infracţiuni:

"Fapta inculpatului B., constând în aceea că la data de 2 august 2013 a pretins de la H. suma de 5000 RON (sumă pe care a primit-o la data de 6.08.2013) pentru a concepe conţinutul editorial al viitoarelor ediţii ale emisiunii NN., difuzată pe postul de televiziune NN. (al cărei realizator era) în aşa fel încât să înceteze campania de presă vizând-o pe OO., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în modalitatea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 şi art. 5 C. pen..".

În ultima frază a Capitolului VII (pag. 280 R) al rechizitoriului s-a consemnat următoarele:

"În ceea ce priveşte infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. din 1968 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen., comisă de către H. (corelativă infracţiunii de luare de mită comisă de B.), faţă de prevederile art. 255 alin. (3) C. pen. 1969, ţinând cont de denunţarea faptei anterior sesizării organelor judiciare cu privire la aceasta, urmează a se dispune o soluţie de clasare", care s-a şi emis.

*

* *

Inculpatul B. a fost audiat în instanţă la 30.06.2015, şi-a susţinut nevinovăţia şi a menţinut declaraţiile date în faza urmăririi penale în calitate de suspect şi de inculpat .

Audiat fiind, B. a făcut câteva precizări:

- îl cunoaşte pe H. din 2001, a beneficiat în 2003 de o sponsorizare din partea acestuia când B. era redactor la cotidianul "România liberă";

- în iulie 2013 nu erau subiecte de presă care să capteze atenţia publicului, aşa că subiectele legate de OO., Ministerul Mediului, UU. şi ulterior gazele de şist ridicau ratingul emisiunii pe care o modera;

- informaţiile primite de la o sursă din Târgovişte s-au verificat de către un redactor al postului trimis, cu acordul conducerii, pe teren;

- că la revenirea din concediu, a fost refuzat de OO. să participe la emisiunea cu o temă ce ţinea de Ministerul Mediului - UU.;

- că nu a amestecat relaţiile de prietenie cu politica postului şi a prezentat în direct aspecte legate de reţinerea lui H. şi apoi despre parcursul judiciar al acestuia;

- înainte de denunţul prezumat al lui H. din 13.06.2014 împotriva lui B., acesta a fost avertizat de AAA. că are probe că acesta ar fi luat mită, fapt ce l-a adus, prin sms şi la cunoştinţa redacţiei;

- relaţiile dintre B. şi H. s-au strâns în perioada 2007-2009; B. îl împrumuta pe H. cu sume de bani când se întâlneau în Bucureşti la câte un restaurant, la sfârşit de săptămână, iar H. la rândul său l-a împrumutat cu o sumă de 6500 euro pentru a-şi aduce o maşină din Franţa;

- H. era generos de fiecare dată, la restituirea împrumuturilor astfel că nu a fost surprins când acesta a depus în contul său 5000 RON, ceva mai mult decât suma împrumutată în timp;

- în discuţiile telefonice cu H., la insistenţele acestuia să pună capăt subiectelor ce o vizau pe OO., inculpatul B. a refuzat, spunând că "el îşi vede de emisiune" şi i-a reamintit că pleacă în concediu, fără să întrebe despre vreo sumă de bani".

Curtea a încuviinţat probatoriile solicitate de procuror formulate în scris şi susţinute oral la 11.09.2015, cu referire la înscrisuri şi audierea martorei OO. şi probele cerute de inculpatul B. - înscrisuri şi audierea martorilor CCC., manager NN. şi YY. redactor la NN.; ulterior apărarea a renunţat la audiere celei din urmă.

În declaraţia sa, OO. a menţionat că îşi menţine declaraţia dată la 08.07.2014 la Parchet, pe care a completat-o cu următoarele precizări:

- H. a discutat cu martora, colegial, despre campania de presă declanşată în vara anului 2013 împotriva ei şi a familiei sale, fără ca aceasta să ceară vreun ajutor sau H. să-i propună vreun sprijin;

- apreciază că este posibil ca H. să-i fi vorbit de dl. B., realizatorul emisiunii, să-l abordeze pentru a afla dedesubtul campaniei denigratoare;

- campania împotriva martorei a încetat în momentul în care s-a consumat subiectul dezbătut la NN.;

- nu a făcut nicio legătură între H. şi încetarea campaniei despre care nu a mai discutat după ce s-a întors din concediu;

- nu şi-a amintit dacă invitaţia la emisiunea NN. cu privire la subiectul UU., pe care a refuzat-o, a avut loc în septembrie 2013.

Martorul CCC. a declarat că la nivelul postului de televiziune NN. s-a făcut o cercetare internă faţă de acuzaţiile aduse, dar nu s-au constatat aspecte negative din punct de vedere al profesionalismului lui B..

A mai precizat că orice realizator propune temele, îşi alege invitaţii, stabileşte datele şi le aduce la cunoştinţă conducerii, directorului de ştiri, că lucrează cu B. de 10 ani, având o relaţie colegială şi ştie că B. are o relaţie apropiată cu H. de care şi-a dat seama când B. a avut o colaborare permanentă la RR..

L-a apreciat pe B. că a făcut diferenţă, ca jurnalist, între relaţia privată de prietenie ce-l leagă de H. şi situaţia critică judiciară a acestuia pe care a abordat-o profesionist pe post.

B. nu a intervenit în favoarea lui H., ci a fost unul dintre cei care au realizat emisiuni cu acest subiect. Nu a înţeles de ce H. a făcut sesizarea de luare de mită, martorul fiind contrariat de relaţia de prietenie dintre B. şi H., dar plăcut surprins de abordarea corectă a activităţii jurnalistice a acestuia în împrejurările date.

Încetarea abordării subiectului vizând-o pe OO. a coincis cu plecarea lui B. în concediu, iar ratingul cu acest subiect al emisiunii se afla la nivelul mediei postului TV.

Ştia martorul că B. mai împrumuta bani de la H., dar şi că acesta din urmă, la rândul său, când venea la Bucureşti împrumuta de la B. bani pentru că nu deţinea cash.

Sub un alt aspect, s-a invocat pe parcursul judecăţii existenţa la dosar a transcrierii e-mail-urilor dintre B. şi producătorul, realizatorul şi directorul de ştiri, a conţinutului CD-urilor cu emisiunile dinaintea şi după concediul inculpatului din august 2013.

La dosar s-au depus de procuror concluzii scrise care redau ad litteram paginile 268-279 din rechizitoriu şi a solicitat condamnarea inculpatului B. conform actului de acuzare, cum a cerut şi cu ocazia dezbaterilor finale, apreciindu-se ca legea mai favorabilă este cea în vigoare, care prevede pedepse de la 1 an la 6 ani şi 8 luni închisoare.

S-a solicitat în baza art. 289 alin. (3) C. pen. confiscarea sumei de 5000 RON de la inculpat.

În susţinerea acestor concluzii s-au invocat convorbirile telefonice interceptate şi declaraţiile inculpaţilor H., B., M. şi depoziţiile martorei OO., care au fost menţinute în faza de judecată.

Oral şi în scris, inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. pentru luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., iar în subsidiar achitarea în baza art. 396 alin. (5) rap la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu există probe că inculpatul a săvârşit infracţiunea.

S-a susţinut că este o acuzaţie falsă bazată pe un denunţ mincinos al inculpatului H., care de altfel, în ultimul cuvânt a afirmat că "toţi ceilalţi inculpaţi din dosar sunt victimele relaţiilor din trecut cu domnia sa".

S-a mai susţinut de către apărare că înscrisurile aduse în faţa instanţei probează veridicitatea susţinerilor inculpatului legate de modul cum se pregăteau emisiunile; e-mail-urile atestă că în emisiunile din 8,9 iulie şi 2 august 2013 s-au epuizat toate materialele pe subiectul OO..

Acuzarea nu a precizat la ce anume, la care subiect pe care l-ar mai fi avut de dat publicităţii ar fi renunţat inculpatul în legătură cu OO., a cărei declaraţie, ca şi a lui CCC. sau a celor audiaţi la urmărirea penală nu-l incriminează.

Printre e-mail-urile existente la dosar există şi cel din 4.12.2013, care se referă la un alt subiect despre OO. şi care nu s-ar mai fi justificat dacă mituirea s-ar fi realizat într-adevăr.

A reieşit din probe că între H. şi B., în virtutea relaţiei lor de prietenie, au existat mai multe tranzacţii financiare, împrumuturi reciproce.

Denunţul inculpatului H. este perceput ca o răzbunare faţă de inculpat care a mediatizat în cadrul emisiunii subiectul H. încă de la reţinerea sa prezentată în direct de NN..

În pofida prieteniei lor, ca jurnalist, nu ar fi putut să ignore subiectul, s-ar fi speculat în sensul că îi este favorabil lui H. dacă ar fi avut o altă abordare a temei, ceea ce ar fi afectat statutul şi imaginea postului NN..

Inculpatul B., după prima şi apoi celelalte emisiuni despre H., a primit ameninţări, a fost acuzat de persoane din anturajul acestuia inclusiv de luare de mită şi atacat pe un site din Mehedinţi.

Examinând probatoriile administrate, actele şi lucrările cauzei, Curtea a reţinut următoarele:

Inculpatul B. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen.:

"Fapta funcţionarului public care direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde sau primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta".

În speţă încadrarea juridică dată faptei deduse judecăţii a făcut trimitere şi la art. 308 C. pen. cu referire la infracţiuni de corupţie şi de serviciu comise de alte persoane, pentru care limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

Este de principiu că pentru soluţionarea cauzei, judecătorul trebuie să se bazeze pe materialul probator administrat de procuror în faza de urmărire penală şi în instanţă, în măsură să-i formeze convingerea că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care e trimis în judecată, iar pe de altă parte probele apărării să aibă consecinţa şi valoarea probatorie de natură să susţină valid şi de necontestat nevinovăţia, atunci când ea este afirmată de inculpat.

În speţă, procurorul, între filele x ale Capitolului VII al rechizitoriului, transcrise şi în concluziile scrise s-a rezumat la o relatare narativă a situaţiei de fapt dedusă judecăţii şi la redarea în sistem copy-paste a declaraţiilor unor suspecţi, inculpaţi şi ale unui martor, la transcrierile unor sms-uri şi interceptări transmise de SRI, efectuate în baza unui mandat de siguranţă naţională nr. x/15.02.2013. Aceste din urmă probatorii au fost legal excluse de judecătorul camerei preliminare la data de 28.11.2014, măsură confirmată prin încheiere penală nr. 339/16.03.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În concluziile scrise s-au enumerat mai multe înscrisuri aflate în dosarul de urmărire penală.

În lipsa unei analize a procurorului, a unei evaluări a materialului probator, al unei corelări între toate aspectele considerate edificatoare în formularea acuzaţiilor care să cuprindă şi motivele care au condus la înlăturarea probelor din apărare apreciate ca neconcludente, judecătorul nu se poate subroga acestuia să exprime ceea ce ar fi avut în vedere procurorul dacă ar fi dat curs prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc. pen.

În finalul Capitolului VII, după descrierea faptei, procurorul a concluzionat că:

"Faţă de situaţia de fapt descrisă mai sus se reţine comiterea următoarei infracţiuni:

Fapta inculpatului B. descrisă mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în modalitatea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 şi art. 5 C. pen..".

Nu rezultă nici consideraţiile pentru care se socoteşte legea în vigoare mai favorabilă decât cea veche, de ce sunt incidente prevederile art. 308 C. pen. despre care, până la stabilirea încadrării juridice, nu a făcut nicio referire.

Înainte de a proceda la analizarea probatoriului în ansamblul său, Curtea a edificat din perspectiva textului de lege - art. 289 alin. (1) C. pen. în ce măsură acesta concură la dovedirea, în concret, a îndeplinirii condiţiilor de existenţă a infracţiunii de luare de mită, calitatea subiectului infracţiunii şi celelalte elemente constitutive.

Infracţiunea de luare de mită în conţinutul său extins prin art. 289 C. pen. faţă de art. 254 C. pen. (1969) se defineşte printr-o acţiune care se realizează în patru modalităţi alternative:

- pretindere (direct/indirect)

- primire

- acceptare

- nerespingerea de bani, foloase care sunt în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea, întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Procurorul a afirmat că "la 2 august 2012 - B." a pretins de la H. suma de 5000 RON (sumă pe care a primit-o la data de 6 august 2013) pentru a concepe conţinutul editorial al viitoarelor ediţii ele emisiunii al cărei realizator este în aşa fel încât să înceteze campania de presă pe care tot el a iniţiat-o, vizând-o pe OO. …".

Prin îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de lege şi dovedite se definitivează comiterea oricărei infracţiuni, inclusiv a celei de luare de mită, câtă vreme din probatorii se evidenţiază latura obiectivă - prin elementul material - actul prin care se obţin sume de bani, foloase necuvenite în modalităţile arătate şi de un subiect calificat şi latura subiectivă care trebuie să se manifeste printr-o intenţie directă exprimată în modalitatea de pretindere a banilor a folosului necuvenit. În concret, probele trebuie să dovedească că inculpatul a exprimat fără echivoc, direct intenţia sa de a pretinde folosul necuvenit, în elementele lui specifice, iar mituitorul să înţeleagă că ceea ce se pretinde este cu titlu de mită.

În acelaşi timp, nu este suficient doar să se afirme că inculpatul a pretins, a primit/a acceptat sau nu a refuzat un folos necuvenit.

Probele au trebuit să dovedească şi scopul urmărit, iar acesta să rezulte clar şi să se regăsească în relaţia intrinsecă dintre actul infracţional săvârşit şi starea de pericol pentru ordinea publică. Aceste două elemente dovedite conduc la realizarea legăturii de cauzalitate şi prin cumularea tuturor acestor cerinţe ale legii la existenţa infracţiunii deduse judecăţii.

În paginile 269-274 din rechizitoriu, procurorul a relatat următoarele:

- "la data de 10.07.2013 H. sună pe B., pe OO. înainte de emisiunea NN. şi pe B. din nou după emisiune şi poartă convorbiri de câte 3 şi 2 minute";

- "în ziua de 28.07.2013 H. are o convorbire telefonică cu OO. să se întâlnească în Bucureşti;

- "în 29.07.2013 H. şi OO. poartă două convorbiri telefonice de scurtă durată";

- în seara zile de 29.07.2013 H. sună pe B. şi acesta din urmă îi spune că "nu face nicio înţelegere cu cucoana" şi că va continua emisiunile vizând-o pe OO.";

- "în ultima emisiune înainte de a pleca în concediu, cea din 2.08.2013, B. a revenit la subiectul OO.";

- "în timpul emisiunii H. sună pe OO. şi discută câteva secunde";

- "după terminarea emisiunii H. îl sună din nou pe B. să-l roage să nu mai continue emisiunile cu OO. şi QQ.";

- "de astă dată, B. a acceptat solicitarea făcută de H., însă drept contra prestaţie, i-a solicitat acestuia să-i dea o sumă de bani pe care să o pună într-un cont bancar pe care cel dintâi să i-l indice";

- "H., în aceeaşi seară, discută 1 minut şi 8 secunde cu OO.";

- "marţi 6.08.2013 B. trimite lui H. nr. de cont şi H. are o convorbire telefonică cu E.";

- "În ziua de 11.09.2013 discuţie telefonică dintre H. şi OO. referitor la campania cu privire la UU.";

- "discuţia din 5.09.2013 dintre H. şi B., este, spune procurorul, semnificativă faţă de relaţia dintre cei doi şi deplasările lui B. la Drobeta Tr. Severin" .

Totodată, s-au redat selectiv, dintre cele socotite relevante de procuror, fragmente din convorbirile interceptate pe mandatul de siguranţă naţională emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu nr. x/15.02.2013 la cererea Serviciului Român de Informaţii prin Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, transcrise în procesele-verbale întocmite de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie la data de 30.06.2014 (probatorii excluse prin încheierea din 28.11.2014 a judecătorului de Cameră preliminară pentru motivele amplu relatate, Încheierea rămasă definitivă la 16.03.2015 prin respingerea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a contestaţiei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie).

Anterior examinării activităţii infracţionale a fiecărui inculpat, Curtea a abordat subiectul interceptărilor pe mandatele de siguranţă naţională şi incidenţa deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 51/2016.

Procurorul a susţinut că inculpatul B., la data de 2 august 2013 a pretins 5000 RON de la H. pentru a înceta campania la adresa OO. şi a fiului acesteia din emisiunea "NN." al cărei realizator era.

În Rechizitoriu au fost redate declaraţiile de suspect a numitei E. (din 17.06.2014 - fila x dup), a lui S., de inculpat a lui H. (din data de 13.06.2014 - f. x dup) şi de suspect a lui B. (din 13.06.2014 - f. x dup).

Dintre toate declaraţiile date în calitate de suspect şi inculpat de H., singura în care face referire la B. este cea din 13.06.2014.

În dosar nu apare înregistrat vreun denunţ formulat de H. împotriva lui B., audiat ca suspect şi inculpat la datele de 1.07.2014, 21 şi 23.07.2014 .

Procurorul a emis Ordonanţa din 13.06.2014 de începere a urmăririi penale privind pe inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, apoi Ordonanţa din 30.06.2014 prin care s-a dispus continuarea urmăririi penale şi Ordonanţa din 18.07.2014 prin care s-a pus în mişcare acţiunea penală.

În declaraţia sa, inculpatul H. a afirmat că se cunoaşte de mult cu B., că iniţial acesta a refuzat la rugămintea lui H. să înceteze campania împotriva fiului OO.. La o nouă intervenţie a lui H., " a fost de acord cu încetarea campaniei cerând în schimb să-i vireze în continuare suma de 50.000.000 RON vechi".

La solicitarea lui H., E. a depus în contul lui B. suma de 5000 RON, după ce acesta i-a comunicat prin sms numărul de cont.

H. a fost cel care i-a spus suma de depunere în contul lui B., fără însă a-i spune şi cu ce titlu.

Audiată la 17.06.2014 în calitate de suspectă E., a relatat că H. i-a spus să-l contacteze pe dl. B. să i se comunice un număr de cont în care să depună 50.000.000 RON vechi.

În stabilirea situaţiei de fapt relevanţă au avut şi declaraţiile date de B. ca suspect şi inculpat.

Dintre cele declarate cu referire la H., B. a arătat că sunt în relaţii foarte apropiate, de prietenie, că se cunosc de mult, se vizitează reciproc şi se întâlnesc ori de câte ori H. vine la sfârşit de săptămână în Bucureşti pentru şedinţa de luni de la partid, sau B. vine la Drobeta Tr. Severin, iniţial pentru o colaborare la postul TV al lui H., ulterior să-şi viziteze rudele şi cunoştinţele dintre autorităţile locale.

Suspectul B. a mai precizat că obişnuia să-şi împrumute reciproc diferite sume de bani, mici, între 1000-3000 RON şi că în iarna-primăvara 2012-2013 îi ceruse lui H. ca sumele ocazionate de "micile împrumuturi să i le restituite la plecarea lui B. în concediu legal de odihnă. În acelaşi mod a procedat H. când în urmă cu un an-doi i-a restituit 1000 sau 2000 RON prin depunerea în cont."

În urma unor împrumuturi repetate acordate la venirea în Bucureşti, la intervale de timp diferite H. a ajuns să îi datoreze lui B. o sumă totală de 5000 RON, pe care înainte de a pleca în concediu, acesta i-a solicitat-o telefonic sau prin sms. H. i-a depus banii în cont a doua zi după ce a fost contactat, iar B. i-a telefonat şi i-a confirmat primirea banilor.

Din relatarea lui B. a reieşit că potrivit fişei postului, în calitatea de realizator propune mai multe subiecte producătorului, redactorului, directorului de ştiri; cu o seară înainte de emisiune; se iau, în general decizii în consens, care corespund politicii editoriale ale postului sau sunt de interes public.

Dintre subiectele abordate după această procedură a fost şi cel privind-o pe dna OO., despre care s-au obţinut nişte informaţii pe care le-au completat cu cele aduse de reporterul trimis în teren şi au realizat, până la plecarea lui B. în concediu, 2-3 emisiuni.

După prima şi a doua emisiune cu subiectul OO., H. l-a contactat telefonic şi i-a cerut, l-a rugat să nu o mai atace pe OO., să închidă subiectul.

De fiecare dată, B. i-a replicat că:

"nu pot face acest lucru", "voi continua subiectul zilele următoare", "nu pot face ceea ce-mi ceri". Între a doua şi a treia emisiune, la invitaţia lui H., însoţit de F. şi alte persoane, B. a mers la restaurantul unde se aflau aceştia. H. a abordat din nou subiectul OO. - de a înceta campania împotriva acesteia, propunându-i să se întâlnească B. cu dânsa a doua zi şi lăsând să se înţeleagă că "ar fi dispusă să-i dea ceva", fără a-i preciza ce, pentru a închide acest subiect. B. a afirmat că i-a spus lui H. "că nu mă interesează acest lucru" - respectiv să se întâlnească cu OO.. Acest episod l-a relatat şi ZZ. director de ştiri la acel moment şi au stabilit să continue dezvoltarea subiectului în cea de-a treia emisiune.

După emisiune H. l-a apelat dezamăgit că nu s-a pus capăt subiectului, era foarte insistent şi "l-a lăsat să vorbească şi a încercat să pună capăt discuţiei".

La revenirea din concediu "au mai fost 3-4 emisiuni privind-o pe doamna OO.".

În declaraţia din 21.07.2014, B. a reiterat afirmaţia referitoare la propunerile de subiecte făcute conducerii postului NN., aminteşte de împrumuturile cash şi tranzacţiile bancare dintre B. şi H. în 2011-2012 susţinute şi de documentele depuse cu ocazia audierii, se referă la emisiunile după concediu care au tratat subiecte cu privire la ministrul şi Ministerul Mediului, tangenţial fiind vizate şi alte persoane din minister .

S-a mai consemnat că B., potrivit spuselor sale, în perioada colaborării la RR., avea cheltuielile de deplasare, cazare, masă, benzină asigurate de către H., inclusiv ca un gest al prieteniei lor.

În declaraţia din 23.07.2014, inculpatul B. a amintit despre ameninţările primite de la AAA. în seara zilei de 12.06.2014 (în preziua datei declaraţiei incriminatori a lui H.), de intervenţia unui lider important al partidului domnului H. care public a dat de înţeles că NN. trebuie să înceteze cu criticile la adresa lui H..

B. a prezentat "life" reţinerea şi arestarea lui H. şi apoi a dezvoltat subiectul în mai multe emisiuni, fiind o informaţie de interes public.

Acesta a resimţit ca o presiune, ameninţare din partea colegilor de partid ai lui H., reacţiile publice ale lui AAA. şi DDD. care l-au acuzat pe B. că a luat mită de la H. şi prin sms s-a transmis acelaşi lucru şi directoarei de ştiri YY. (sms AAA.).

Atacurile la adresa lui B. au urmărit, se spune în declaraţie, nu numai ponegrirea acestuia, îndepărtarea lui din televiziune, dar şi afectarea imaginii postului de televiziune prin efectele de scădere a ratingului.

Plata sumelor total împrumutate, H. le-a făcut prin bancă în contul lui B., cum s-a mai făcut şi prin 2011-2012; împrumuturile între aceştia erau frecvente, se făceau şi plăţi cash, la data declaraţiei, B. fiind cel împrumutat, dator lui H. cu 1500 RON, urmare a plăţilor din februarie 2014 . Amândoi au fost discreţi în relaţia de prietenie, cu privire la împrumuturi.

În aceste condiţii, e greu de crezut că au fost discreţi, prudenţi de ochii lumii când îşi acordau împrumuturi şi provocator de vizibili, facil de identificaţi când a fost vorba de circuitul banilor de mită.

Mai mult, deşi ştiau că sunt interceptate convorbirile telefonice, B. a confirmat telefonic/sms primirea banilor prin bancă, depuşi de M. la cererea lui H..

În declaraţia dată la 30.06.2015 în faţa Curţii, B. şi-a menţinut declaraţiile anterioare, inclusiv afirmaţia că nu este vinovat de comiterea infracţiunii imputate.

S-a reţinut din declaraţia din instanţă faptul că H. l-a împrumutat pe B. cu 6500 euro la cumpărarea unui autoturism second hand din Franţa, împrumut recunoscut de ambii, după cum şi faptul că pentru prestaţia săptămânală de la RR. era plătit cash de postul de televiziune, fiind de notorietate că celelalte cheltuieli le suporta H..

Declaraţiile martorei OO. de la Parchet (8.07.2014) şi din instanţă (6.11.2015) au fost concordante, succint şi s-au redat următoarele aspecte:

- cu H., în calitate de coleg de partid, la iniţiativa acestuia, a purtat câteva discuţii cu ea despre campania pornită de NN. împotriva sa şi familiei sale;

- nu ştie dacă H. a vorbit cu B. despre încetarea emisiunilor al cărei subiect era OO. şi dacă i-a spus ceva despre această posibilă discuţie,

- nu ştie dacă H. a plătit vreo sumă de bani lui B. pentru a înceta denigrarea sa pe postul de televiziune;

- a refuzat iniţiativa lui H. să participe la o emisiune a lui B. la revenirea ei din concediu pe tema UU. sau în legătură cu familia sa;

- a apreciat că a încetat campania de presă în legătură cu familia sa după ce s-a consumat subiectul şi ceea ce îşi propusese realizatorul;

- nu a văzut vreo legătură între încetarea campaniei împotriva sa şi o eventuală discuţie dintre H. şi B..

Suspect în cauză, S. (cercetarea sa a fost disjunsă) în declaraţia de la parchet a confirmat afirmaţiile inculpatului B. cu privire la colaborarea acestuia din urmă cu RR., că plăţile pentru prestaţia sa săptămânală era făcută cash de postul de televiziune, iar celelalte cheltuieli erau acoperite de H..

Curtea a reţinut şi faptul că era cunoscută relaţia cordială dintre H. şi B., acesta din urmă, sosit în Drobeta Tr. Severin era însoţit de H., de alţi reprezentanţi ai autorităţilor locale, de F. de la WW. S.A. etc.

De la H. ştia că B. solicita cu împrumut diverse sume de bani şi în condiţiile acestei relaţii apropiate, B. fie îl lăuda pe H., fie îl critica, invitând în emisiunea ce o realiza oponenţii politici ai acestuia.

Martorul a apreciat relaţiile cu B., în timpul colaborării lor TV şi ulterior acestuia, ca fiind normale .

Curtea a reţinut din declaraţia martorului propus de B. şi agreat şi de procuror, CCC., director al postului NN., aceleaşi aspecte relevate atât de B. cât şi de S.:

- B. şi-a desfăşurat şi îşi desfăşoară activitatea de jurnalist ca profesionist, fiind angajatul NN., iar o perioadă a avut o colaborare la un post local de televiziune, cu îngăduinţa conducerii NN., pentru completarea veniturilor sale;

- subiectele alese de realizatorul emisiunii - respectiv B. sunt prezentate conducerii în preziua emisiunii în procedura prevăzută de normele interne;

- B. a realizat 3-4 emisiuni cu subiectul OO. agreat şi de conducerea postului NN., fiind cam singura televiziune care s-a ocupat de acest subiect;

- B. a realizat emisiuni şi cu privire la situaţia juridică a lui H.;

- în urma unei cercetări interne, la nivelul instituţiei s-a apreciat că B. nu a încălcat niciuna din atribuţiile prevăzute în fişa postului, dar având în vedere acuzaţiile apărute în plan public cu privire la acesta şi pentru a nu afecta imaginea NN. s-a convenit ca B. să nu mai participe la emisiunile televizate ci să se rezume la o colaborare fără implicare directă editorială;

- la nivelul activităţii publicistice, B. a fost apreciat pentru că a dat dovadă de profesionalism, şi în pofida prieteniei cu H., el a separat relaţia privată cu acesta de exercitarea profesiei de jurnalist, fiind printre redactorii care au prezentat subiectul "H." din toate perspectivele, indiferent de cei vizaţi şi de relaţia de prietenie;

- subiectul cu referire la OO. s-a abordat până la plecarea în concediu a lui B. iar cotele de audienţă al emisiunilor respective au fost la nivelul mediei postului NN.;

- martorul CCC. a arătat că ştia că B. şi H. obişnuiau să-şi împrumute diverse sume de bani cash, B. împrumutându-l pe H. când acesta venea la Bucureşti;

- relaţiile dintre martor şi B. au fost şi sunt strict colegiale, obişnuiau să se consulte cu privire la subiectele ce urmau să le abordeze pe post, dat fiind şi experienţa mai mare de ani de presă a lui B. .

Acestor probatorii testimoniale li s-au adăugat şi un volum de înscrisuri considerabil adunat de procuror prin demersurile sale în cadrul urmăririi penale şi cele depuse de inculpat în ambele faze procesuale, incluzând şi faza judecăţii, cu excepţia referirii la un rulaj bancar.

În rechizitoriu nu s-a făcut trimitere la aceste probatorii şi nici în Ordonanţa din 12.12.2014 emisă de procuror.

Nu s-a făcut vreo menţiune despre niciuna din cele 62 de percheziţii domiciliare şi 2 informatice.

Cererea scrisă de probatorii a procurorului de caz, însuşită de procurorul de şedinţă din 11.09.2015 se referă doar la înscrisurile bancare şi transcrierea de interceptări.

Dintre înscrisuri, corespondenţa prin e-mail confirmată de martorii audiaţi de procuror şi instanţă conturează procedura relatată în cauză cu privire la modul în care se convenea asupra subiectelor pentru emisiunea NN. realizată de inculpatul B..

La revenirea din concediu a lui B. există noi discuţii prin sistem electronic privind abordarea temelor legate de Ministerul Mediului şi de Ministrul acestuia, OO., de UU., în legătură cu care la acel moment OO., după propriile afirmaţii, avusese frecvente intervenţii televizate, cenzurate ulterior la nivel de partid.

În dosarul de urmărire penală s-au regăsit mai multe CD-uri cu imagini din emisiunile cu subiectul OO. şi conexe acestuia ca temă/persoană care atestă că la datele de 9,10,22 septembrie şi de 23,29 septembrie 2013 s-au difuzat subiecte directe sau tangenţial tratate de B. la NN., cu aceeaşi tematică.

Pe de altă parte, este de principiu că în urma sesizării cu privire la fapta ilicită şi la persoana în sarcina căreia se reţine activitatea infracţională, procurorul declanşează o procedură complexă de strângere a probelor, care să fundamenteze, ca şi în cazul de faţă, existenţa infracţiunii, a vinovăţiei inculpatului, faptele şi împrejurările în care s-a petrecut şi orice alte aspecte de natură să conducă la o justă soluţionare a cauzei.

Ele au menirea să convingă judecătorul că prin probe, responsabil şi loial administrate, se fundamentează răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie de care inculpatul beneficiază până la o eventuală hotărâre de condamnare şi sporeşte preponderenţa raţionamentelor care conduc la pronunţarea sentinţei sancţionatorii.

În speţă, probatoriile care converg spre dovedirea existenţei infracţiunii de luare de mită reţinută în sarcina inculpatului au fost:

- declaraţia dată de H., în calitate de inculpat în aceeaşi cauză pentru alte fapte penale în care afirmă că:

"B. i-a pretins 50.000.000 RON vechi să înceteze campania de presă împotriva OO.";

- prin M., H. i-a plătit prin depunere în cont suma pretinsă, după ce B. prin sms a transmis numărul acestuia;

- H. l-a rugat insistent pe B. să înceteze campania pornită împotriva Ministrului Mediului.

E. la rândul ei, suspectă în aceeaşi cauză, în declaraţia dată doar cu privire la suspectul B., a confirmat că la cererea lui H., a dat telefon domnului B. (pe care nu-l cunoştea), a aflat numărul de cont trimis de acesta prin sms şi a depus suma de 5000 RON indicată de H. în contul bancar respectiv, fără a i se spune sau a avea vreun indiciu ce însemna această plată, ce semnificaţie avea pentru vreunul sau cei doi.

Inculpatul B., atât la parchet cât şi la instanţă, a recunoscut că H. i-a depus în contul său suma de 5000 RON printr-o secretară la numărul de cont transmis de el prin sms acesteia.

El a afirmat că această plată reprezintă, conform unei înţelegeri mult anterioare, împrumuturi acordate lui H. la venirea în Bucureşti, când nu avea cash încât nu obişnuia să folosească cardul, împrumuturi care urmau să i se restituie în totalitate la plecarea în concediu - august 2013.

El a negat comiterea infracţiunii de luare de mită. B. a apreciat declaraţia acuzatoare a lui H., din situaţia lui de inculpat, ca o atitudine vindicativă susţinută de reacţia colegilor de partid, care au adresat ameninţări lui B. şi ca o urmare a emisiunilor acestuia, ce au transmis în direct reţinerea, arestarea lui H. şi alte aspecte în ediţiile următoare ale emisiunii.

În speţă, procurorul nu a analizat din nicio perspectivă conţinutul infracţiunii de luare de mită prevăzut de art. 289 alin. (1) C. pen., nu evaluează probatoriul în raport de cele patru modalităţi de săvârşire a acesteia şi nici în ce măsură din conjunctura împrejurărilor faptei, modalitatea de comitere a acesteia este prin "pretindere".

După naraţiunea unor aspecte şi derularea acestora în timp, procurorul, fără vreo motivaţie, aplică prevederile art. 308 C. pen. şi art. 5 C. pen. şi a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin1. C. pen., că B. ar fi pretins 5000 RON ca folos necuvenit pentru neîndeplinirea unui act ce intra în atribuţiile de serviciu (încetând campania împotriva OO.) ca realizator al emisiunii care prezenta acest subiect, angajat fiind al unei persoane juridice (art. 308 C. pen.).

Singurul care a afirmat că B. a cerut suma de 50.000.000 RON vechi ca acesta să înceteze campania denigratoare este H..

În aceeaşi declaraţie H. a arătat că B. i-a trimis prin sms nr. de cont bancar.

Atât H. cât şi M. vorbesc de numărul de cont transmis telefonic şi doar H. îi spune inculpatei M. suma de 50.000.000 RON vechi s-o depună în cont. M. nu a cunoscut cu ce titlu H. a făcut această plată lui B..

Din modul în care a relatat H., acesta l-a presat insistent pe B. să cedeze şi în ediţiile următoare ale emisiunii să nu mai aibă ca subiect pe OO..

Din această perspectivă, H. a avut reprezentarea, după spusele lui, a unui folos necuvenit remis lui B. care în schimb urma să înceteze campania în discuţie.

B. a confirmat primirea banilor în cont şi apreciază după depunerea acestora de H. prin intermediul secretarei că suma reprezintă cuantumul total al unor împrumuturi date lui H. în timp şi cu privire la care învoiseră să-i fie returnate la plecarea în concediu.

Toate probatoriile au confirmat că în august B. a plecat în concediu, depunerea în cont fiind făcută în 6.08.2013.

Printre martorii audiaţi şi menţionaţi în citativul rechizitoriului şi ulterior audiate şi de instanţă a fost şi OO., din a cărei declaraţie, asemenea celei lui M., nu a rezultat nicio acuzaţie la adresa lui B., în sensul legii penale.

Martora nu ştia nimic concret despre eventualele discuţii dintre H. şi B., nu cunoştea despre plata vreunei sume de bani, către cine şi cu ce scop şi consideră în ce priveşte campania împotriva acesteia şi a familiei sale că a încetat subiectul când s-a consumat din punct de vedere mediatic.

Şi H. şi B. au declarat că se cunosc de mulţi ani (2009 şi chiar dinainte de prin anii 2000), că B. a lucrat la RR., post de televiziune al familiei H., fiind remunerat pentru colaborarea cu acest post local.

Şi suspectul S. şi martorul CCC., audiaţi în instanţă, au confirmat afirmaţiile lui B. că H. suporta cheltuielile de cazare, masă, transport cu ocazia deplasărilor în Drobeta Tr. Severin, din prietenie.

Relaţia lor amicală a fost confirmată şi de S. şi de CCC. oameni de televiziune cu care B. a colaborat mulţi ani, fie că era vorba de NN., fie RR..

Inculpatul a declarat că bunicii erau din Vânju Mare, din zonă, că îi vizita frecvent şi de fiecare dată se întâlnea cu H. şi alţi reprezentanţi ai autorităţilor locale, cu F. de la "WW." SA etc.

Acest lucru l-a confirmat şi suspectul S..

Întâlnirile de sfârşit de săptămână în Bucureşti, la câte un restaurant, dintre B. şi H. sosit pentru întâlnirile de lunea de la partid, au fost confirmate şi de CCC..

Şi S. şi CCC. au confirmat că B. şi H. se împrumutau reciproc, fără însă să cunoască şi detalii cum ar fi cuantumul sau condiţiile de restituire.

În afara unor împrumuturi apreciate mici de până la 1000 - 3000 RON H. l-a împrumutat pe B. cu 6500 euro pentru un autoturism second hand adus din Franţa, împrumut restituit lui H., dar faţă de care B. este încă dator cu 1500 RON primiţi (împrumut în februarie 2014), deci mult după data de 6.08.2013.

Însuşi procurorul a consemnat că B. şi H. se aflau "într-o relaţie de amiciţie", că B. lucrase la postul TV local al familiei H., beneficiind de facilităţi, că aceştia comunicau frecvent prin telefon, că se întâlneau în Bucureşti, că H. era cel care insistent îl apela telefonic. Din tonul şi modul de adresare unul altuia se degajă o relaţie foarte apropiată în care se accepta chiar şi un limbaj licenţios.

Contrar afirmaţiei lui H. din declaraţia sa de inculpat (nu martor, nu denunţător) că B. i-ar fi cerut 50.000.000 RON vechi, procurorul a reţinut că "B. i-a solicitat acestuia (H.) să-i dea o sumă de bani pe care să o depună într-un cont bancar", şi nicidecum o anume sumă.

În rechizitoriu s-a mai susţinut că în perioada în care B. arată că l-a împrumutat pe H., de fapt B. s-ar fi împrumutat de la H., căruia i-a cerut, 2500 RON .

Această împrejurare nu vine decât să confirme că între cei doi existau frecvente împrumuturi, cunoscute printre apropiaţi, ca atare, nu şi cu privire la cuantum sau condiţii de restituire.

S-a apreciat în actul de sesizare, că în urma analizei rulajului contului bancar de la BBB. al lui B., acesta nu ar fi avut resurse sau nu rezultă că i-ar fi remis din cont lui H. sume de bani cu titlu de împrumut.

Dar tot în rechizitoriu s-a reţinut că B. avea un salariu de aproximativ 8500 RON lunar şi mai obţinea venituri din alte colaborări jurnalistice permise de conducerea NN..

Or, din această perspectivă nu se poate vorbi despre o disproporţie a puterii financiare dintre cei doi, câtă vreme pretinsele împrumuturi erau în jurul unor sume accesibile inclusiv lui B., care pentru sume mai substanţiale a apelat la H. (6500 euro pentru autoturismul second hand adus din Franţa).

B. i-a restituit acest împrumut astfel cum a declarat în instanţă la 30.06.2014, când, la întrebarea avocatului inculpatului H. a confirmat că acesta nu mai avea nici un împrumut de restituit, în timp ce B. îi mai este încă dator din februarie 2014 cu 1500 RON.

În actul de inculpare, s-a reţinut că, B. în calitatea de realizator al emisiunii NN., între altele, "propune pe baza documentării proprii materiale publicistice de calitate", "întocmeşte o listă cu subiectele care urmează a fi dezbătute", "cu detalii referitoare la conţinutul editorial al emisiunii ce se va difuza" şi le înaintează producătorului, redactorului şi directorului de ştiri.

Aceste aspecte au fost confirmate de B. în cele trei declaraţii date, de martorii S. şi CCC., directorul postului NN., care au precizat că în preziua emisiunii are loc o discuţie pe tematica subiectelor şi convin, în linia politicii postului, asupra subiectelor ce se vor difuza.

B. a făcut trimitere la e-mailul şi sms-ul primite de ZZ. prin care B. o anunţa de presiunile lui H., de a nu mai difuza emisiuni referitoare la OO., iar AAA., în preziua declaraţiei incriminatoare a lui H., o încunoştinţa că are probe că B. a luat mită de la H..

Între probatoriile încuviinţate inculpatului B. în ambele faze procesuale s-au regăsit înscrisuri, CD-uri, transcripturi, desfăşurător de emisiuni elocvente în cauză sub aspectul presupusei deteriorări a relaţiei de prietenie dintre B. şi H., ca urmare a difuzării de imagini în direct de la reţinerea şi arestarea lui H. şi realizarea unor ediţii ulterioare cu acest subiect.

Aşa s-ar explica, în opinia lui B., declaraţia lui H. din 13.06.2014, posibil indusă de colegii de partid care au adresat ameninţări la adresa lui B. la sfârşitul emisiunii din 12.06.2013 prin AAA., de la unul din lideri de frunte ai partidului în emisiunea altui coleg de redacţie, nemulţumiţi de afectarea imaginii de partid.

Un alt aspect, reţinut şi de procuror, a fost modul cum era perceput B. în media şi ce conduită avea acesta în relaţia cu H. în raport de exercitarea profesiei sale.

S. a vorbit de o atitudine oscilantă a lui B. faţă de H. pe care, pe de o parte, îl lăuda, pe de altă parte era foarte critic, iar în emisiunile sale de la RR. invita oponenţii politici ai acestuia.

CCC. a declarat că B. este om de presă de mulţi ani, se consulta cu acesta de multe ori, dădea dovadă de profesionalism şi a apreciat, că în pofida prieteniei sale cu H., de notorietate, el a fost unul dintre cei care n-a urmărit să-l favorizeze pe H., dimpotrivă a transmis în direct reţinerea, arestarea acestuia, a dezvoltat subiectul în ediţiile următoare ale emisiunii.

B. a ştiut să separe prietenia de exercitarea profesiei sale de jurnalist imparţial, consecvent principiilor breslei.

Din declaraţiile inculpatului a rezultat că H. a refuzat să apară în emisiunea lui B. deşi i-a făcut numeroase invitaţii. El aborda deschis orice subiect privind autorităţile locale inclusiv pe H. dacă deţinea informaţii verificate, chiar prin reporter trimis în teritoriu.

Evaluând probatoriile legal administrate ce vizează persoana şi fapta, vinovăţia, împrejurările în care se susţine de acuzare că s-a comis şi toate celelalte elemente care au definitivat tabloul presupus infracţional, Curtea a avut în vedere următoarele:

Probatoriul administrat, în condiţiile legii are menirea să răstoarne pe deplin prezumţia de nevinovăţie. Judecătorul evaluează şi apoi printr-o liberă apreciere, în mod rezonabil, imparţial şi onest distinge în limite obiective, între probele care sunt total sau parţial în sprijinul acuzării şi cele care prin preponderenţa lor creează convingerea existenţei unui dubiu.

Şi Înalta Curte apreciază în mod constant că la pronunţarea unei condamnări, judecătorul trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe probe sigure, certe, iar dacă probele în acuzare nu au un caracter cert, sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, atunci urmează a se da eficienţa regulii "orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo - "corolar al prezumţiei de nevinovăţie").

Hotărârea judecătorului nu se poate fundamenta pe probabilitate, ci pe certitudinea realităţii prin probe complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă - fapta supusă judecăţii, fără echivoc.

Când în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, în sensul legii penale, iar alte probe nu se întrevăd, ori pur şi simplu nu mai există şi totuşi îndoiala persistă în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie şi deci inculpatul trebuie achitat" (Î.C.C.J., secţia penală - dec. Pen. nr. 3465/27.07.2017, dosar nr. x/2006).

În speţă, au fost probe că inculpatul H. a remis inculpatului B. o sumă de bani, într-un cuantum indicat de H., şi nu de B..

Prin ele însele aceste probe nu sunt şi suficient de concludente să conducă la dovedirea unei vinovăţii în sensul infracţiunii de luare de mită.

Lipsa unor probe sigure, certe, fără echivoc care să susţină acuzarea ori existenţa unor probe dar puţin sustenabile pentru acuzare, dau naştere îndoielii care îi este favorabilă inculpatului.

Aparentele declaraţii acuzatoare nu sunt date sub prestare de jurământ, ci provin de la persoane aflate într-o situaţie judiciară precară/inculpat, suspect - cercetaţi în acelaşi dosar, cu un interes propriu în cauză, cu efectul unei credibilităţi îndoielnice a declaraţiilor din această perspectivă.

Şi instanţa supremă a considerat ca o gravă eroare acuzarea unui inculpat în baza unei declaraţii ale unei alte persoane urmărită penal, când prin activitatea de judecată concretă se constată absenţa probelor.

Martorii audiaţi la Parchet, instanţă sau doar în instanţă, au declaraţii concludente, concordante în sensul că nu ştiau ca inculpatul H. să-i fi dat vreo sumă de bani lui B. şi cu ce titlu (OO.), ori cu ce scop (E.); cei doi obişnuiau frecvent să-şi împrumute reciproc diferite sume de bani, pe care şi le restituiau conform înţelegerii lor (S. şi CCC.); - inculpatul B. a plecat în concediu la câteva zile după emisiunea difuzată la 2 august 2013, iar la întoarcere a mai realizat emisiuni despre Ministerul Mediului, legat de UU. cum confirmă martorul CCC. şi CD-urile depuse la Parchet cu emisiunile din 9,10.22,23 şi 29.09.2013.

Orice alte aspecte ce exced fazei urmăririi penale sunt inexistente în concluziile orale şi scrise ale procurorului, nu se referă decât la interceptări, excluse de altfel prin încheierea din 28.11.2014, şi la declaraţiile de martori din lucrări. Nu s-a făcut nicio referire la probatoriul administrat în instanţă, nicio evaluare, măcar de circumstanţă, a ansamblului probelor, a corelării lor, pentru a-şi fundamenta concluziile prin care a solicitat condamnarea inculpatului B. şi confiscarea sumei de 5000 RON.

Dată fiind precaritatea dovezilor instrumentate în faza urmăririi penale, procurorul avea posibilitatea pe parcursul cercetării judecătoreşti să lămurească toate aspectele rămase neacoperite sub aspect probatoriu.

Acuzarea şi-a focalizat susţinerile pe cele câteva convorbiri interceptate de către Serviciul Român de Informaţii în temeiul Legii nr. 51/1991, excluse încă din camera preliminară pentru motivele deja expuse, şi acelea redate fragmentar, selecţionate după relevanţa apreciată de ofiţerul judiciar sau procuror în funcţie de cine a transcris interceptările.

Când este vorba de dovedirea vinovăţiei unui inculpat nu se poate reduce totul doar la o replică dintr-o convorbire telefonică, ignorând celelalte cerinţe ale legii, pentru ca din toate împrejurările, conexiunile de probatorii să se stabilească cert în contextul dat că probele acuzatoare sunt cu adevărat determinante. Şi aceasta în condiţiile în care, mai degrabă, prin aceste interceptări se defineşte caracterul intransigent al inculpatului în abordarea subiectelor de presă indiferent de persoană - primar, F. de la S.C. WW. S.A., OO. şi chiar H. avertizat de inculpat în pofida prieteniei lor, că se ocupă şi de el dacă are informaţii să dezvolte o temă despre acesta. Este relevant faptul că B. se exprimă categoric împotriva oricărei înţelegeri ilicite cu H. referitor la "cucoană" că se documenta temeinic pe subiectele difuzate, iar atitudinea lui era aceeaşi în mediul privat sau public, în compania şi a altor persoane (întâlnirea dintre H., F., alte persoane şi B. între cele două emisiuni din 29.07. şi 2.08.2013). Acest aspect se corelează şi cu alte probe pe care procurorul evită să le analizeze, să le explice, inclusiv prin faptul că H. nu a contestat afirmaţiile lui B., ba mai mult, prin intermediul întrebărilor puse de avocat s-au mai configurat şi alte împrumuturi, mai consistente, pe care H. i le-a acordat lui B., restituite în tranşe, în timp. A reieşit că H. nu mai are nicio datorie faţă de B., în schimb acesta încă datorează, din februarie 2014, lui H. 1500 RON.

Parchetul nu explică prin probatoriul administrat de acesta în faza urmăririi penale la care reduce întreaga cercetare în cauză, cum se interpretează preocuparea lui B. de a mai obţine informaţii despre OO. şi activitatea acesteia şi a constitui şi alte subiecte (http://www.x.ro/dezvăluiri-investigaţii/OO.-plumb-a plătit-peste 200.000 euro pentru curăţenia unei firme fără angajaţi şi cu un alt obiect de activitate - 109276; e-mail din 4.12.2013), - comentariile acerbe ale inculpatului în contextul reţinerii, arestării şi presupusei activităţi infracţionale a lui H., când se putea socoti vulnerabil după primirea sumei de 5000 RON nu cu titlu de împrumut, ci de mită.

A fost evidentă disproporţionalitatea dintre probatoriul considerat definitoriu de procuror - o replică dintr-o convorbire telefonică (exclusă la 28.11.2014) şi propriile supoziţii ale acestuia, care, nedovedite prin probe, nu au valoare incriminatorie pe de o parte, şi declaraţiile testimoniale, înscrisurile care sunt în mai mare concordanţă cu declaraţia inculpatului decât cu susţinerile acuzării, pe de altă parte.

Procurorul nu a dovedit că suma primită de B. - 5000 RON a fost cu titlu de mită şi nu împrumut, iar în lipsa unor probe convingătoare, certe, pertinente, clare, cererea de condamnare a inculpatului B. nu a putut fi primită faţă de incidenţa art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Câtă vreme există îndoială rezonabilă şi puternică referitoare la titlul cu care H. a remis suma de bani lui B. libera apreciere a probelor evaluate în ansamblul lor, nu a condus la convingerea fermă a judecătorului că există probe certe, sigure că fapta a fost săvârşită de inculpat cu vinovăţia cerută de lege şi incontestabil dovedită, pentru argumentele pe larg detaliate şi amplu susţinute de dovezile cauzei, Curtea în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul B. pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 5 C. pen. (faptă descrisă în Capitolul VII - fila x R).

În fine, într-o ultimă frază a Capitolului VII al rechizitoriului procurorul a arătat că:

"În ceea ce priveşte infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen. 1968 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. comisă de către H. (corelativă infracţiunii de luare de mită comisă de B.), faţă de prevederile art. 255 alin. (3) din C. pen. din 1968, ţinând cont de denunţarea faptei anterior sesizării organelor judiciare cu privire la aceasta urmează a se dispune o soluţie de clasare", ceea ce s-a şi dispus "în baza art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. prin dispozitivul Rechizitoriului".

Nici oral şi nici în concluziile scrise procurorul nu a făcut vreo referire şi la soluţia de clasare cu privire la fapta de dare de mită comisă de H..

Art. 314 C. proc. pen. prevede că:

"după examinarea sesizării, când constată că au fost strânse probele necesare potrivit dispoziţiilor art. 285 C. proc. pen., procurorul, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, soluţionează cauza prin ordonanţă dispunând:

a) clasarea când nu exercită acţiunea penală, ori după caz stinge acţiunea penală exercitată întrucât există unul dintre cauzele prevăzute la art. 16 alin. (1) C. proc. pen..".

Clasarea se dispune, între altele, conform art. 315 C. proc. pen. când:

…. "b) există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1)".

Textele la care face trimitere art. 314 C. proc. pen., se referă la:

"- urmărirea penală care are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârşit o infracţiune şi la stabilirea răspunderii penale a acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată (art. 285 C. proc. pen.)"

- la cazul care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.:

- "există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege".

În situaţia clasării cauzei prin Rechizitoriu (art. 328 alin. (3) C. proc. pen.) procurorul, odată sesizat este obligat să procedeze la investigarea acesteia, la administrarea de probatorii şi la motivarea soluţiei de clasare cu privire la cazul de clasare, în ce măsură acesta se încadrează în prevederile art. 16 C. proc. pen. în vigoare.

Procurorul s-a referit la infracţiunea comisă de H. în temeiul "art. 255 alin. (1) C. pen. (1968)" corelativă infracţiunii de luare de mită comisă de B. (art. 289 alin. (1) C. pen. în vigoare) în condiţiile art. 5 C. pen. şi face aplicarea art. 255 alin. (3) C. pen. potrivit căruia "Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune". (Parchetul se afla în posesia interceptărilor ce vizau episodul H.-B. cu mult înainte de audierea inculpatului H. potrivit actelor de la dosar).

Pentru considerentele enunţate şi în temeiul textelor de lege la care face trimitere organul de urmărire penală, procurorului îi revenea obligaţia să motiveze soluţia de clasare şi incidenţa prevederilor art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. în raport de elementele concrete ale speţei. *

* *

III. Inculpata C. a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, la 28.07.2014 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA pentru comiterea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 5 C. pen.

"Fapta inculpatei constă în exercitarea atribuţiilor funcţiei de consilier principal în cadrul Casei judeţene de asigurări de sănătate Mehedinţi pretinzând şi primind de la H. un folos (constând în numirea soţului său într-o funcţie de conducere în cadrul unei direcţii din subordinea Primăriei Drobeta Turnu-Severin) în scopul de a-şi îndeplini diverse acte (astfel cum se vor prezenta) privitoare la îndatoririle acesteia de serviciu în sensul realizării intereselor patrimoniale ale TT. SRL" .

În Capitolul II al rechizitoriului, procurorul s-a referit la pretinsa faptă de luare de mită reţinută în sarcina inculpatei C. în paginile 93,94,101,106,107,112,113,116,117,120,121,122,132,133 şi 134.

În actul de sesizare s-a consemnat că:

- "C. şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în favoarea societăţii controlate de H.";

- dintr-o transcriere a unei convorbiri telefonice din 12.04.2013 (interceptată pe mandat de siguranţă naţională exclusă din probatoriu la 28.11.2014) dintre H. şi C. reiese că C. nu cunoştea că EEE. nu depusese cerere de evaluare în vederea contractării de servicii paraclinice RMN, ci doar bârfe neconfirmate;

- C. lucra în Biroul de contractări servicii paraclinice şi făcea parte din echipele de control formate din doi funcţionari, iar aceasta şi dr. FFF. au format comisia de evaluare care a stabilit punctajul aplicat SC "EEE." şi în baza căruia s-a încheiat contractul dintre această societate şi CJAS Mehedinţi la 30.04.2013 pentru suma de 69.201 RON lunar alocată pentru decontarea de servicii paraclinice RMN;

- după încheierea contractelor dintre CJAS şi S.C. TT. S.R.L. şi respectiv S.C. EEE. S.R.L. semnate de D. pe baza Notelor de fundamentare întocmite de C., a continuat să-şi exercite atribuţiile de serviciu în vederea favorizării S.C. TT. şi în defavoarea S.C. EEE.;

- C. a întocmit Note de fundamentare cu privire la cereri de suplimentare a valorii anuale de contract, cu propunerea de recontractare la 7.06.2013 (cerere S.C. EEE.), la 21.06.2013 (cerere S.C. TT.), 28.08.2013 (acte adiţionale cu fiecare din cei doi furnizori de servicii paraclinice RMN), 14.10.2013 (cerere S.C. EEE.), 18.10.2013 (act adiţional - S.C. EEE.);

- după rectificarea bugetară din 11.11.2013, D. repartiza sumele suplimentare către S.C. TT. S.R.L. şi S.C. EEE., după care, se susţine de către procuror, C. solicita lui GGG., administratorul S.C. EEE. să semneze cereri de renunţare la sumele suplimentare alocate în vederea redistribuirii;

- în baza Notelor de fundamentare întocmite de C. s-au întocmit acte adiţionale şi cu S.C. TT. şi cu S.C. EEE. pentru diminuarea valorii anuale de contract la 26.11.2013 (cerere S.C. EEE. privind imposibilitatea utilizării sumei de 133.150 RON pentru investigaţii ce nu se puteau realiza şi deconta), la 3.12.2013 (pentru lunile septembrie şi octombrie 2013), la 17.12.2013 (pentru luna decembrie 2013), la 30.12.2013 (încheiere acte adiţionale cu ambele societăţi paraclinice RMN pentru prelungirea de către CJAS a perioadei de valabilitate pentru ianuarie- martie 2014 a contractelor de servicii paraclinice RMN) la 22.01.2014 (cerere daune valoare anuală de contract formulată de S.C. EEE. - f. x R).

La fila x rechizitoriu s-a redat un fragment din declaraţia martorului GGG. (neînregistrată video) administratorul S.C. EEE. S.R.L., care, între altele, declară că, după rectificarea bugetară, C. i-a comunicat că i s-a repartizat un plafon mai mare pe luna septembrie de 170.000 RON pentru investigaţii paraclinice pe care trebuie să-l consume;

- GGG., aflat în biroul lui C. la 14.10.2013, i-a comunicat acesteia că nu poate utiliza sumele alocate societăţii sale şi "i-am spus să-mi întocmească o cerere prin care societatea mea renunţă la 200.000 RON"; aceasta a întocmit cererea nr. x/14.10.2013 prin care el aducea la cunoştinţă CJAS că nu poate consuma 200.000 RON şi cerea măsurile legale ce se impuneau, cerere similară către CJAS şi la 1.04.2014;

- în aceeaşi declaraţie, martorul GGG., spre finalul mărturiei a arătat că C. i-a sugerat să renunţe la sumele alocate în plus, adresele de renunţare erau întocmite pe la jumătatea lunii de C. pe calculatorul acesteia, existând posibilitatea realocării acestor sume către ceilalţi furnizori de paraclinice;

- GGG. a mai precizat că, în urma verificărilor efectuate de comisia de evaluare i se stabilise un punctaj maxim care-i dădea dreptul să deconteze până la concurenţa sumei de 69.201 RON lunar, dar pe care l-a realizat uneori şi într-o singură lună a ajuns la suma de 180.000 RON;

- invitat la CJAS de D. prin C. (lucra la Biroul de contractări servicii paraclinice), GGG. a aflat că i s-a suplimentat plafonul alocat pentru investigaţii RMN .

Din rechizitoriu a mai rezultat că în urma percheziţiei din 2.04.2014 în biroul lui C. s-au găsit o Notă de fundamentare de propunere actualizare valoare de contract către S.C. EEE. S.R.L. şi suplimentarea sumei pentru S.C. TT. S.R.L., şi un proiect de act adiţional de suplimentare privind pe S.C. TT. S.R.L. .

În actul de sesizare s-a reţinut că H. s-a folosit de funcţiile sale din partid şi din administraţie să obţină un folos necuvenit pentru C. prin determinarea lui HHH. (în realitate HHH.), primarul municipiului Drobeta Tr. Severin - membru PP., să-l numească pe soţul acesteia III. într-o funcţie publică de conducere în cadrul aparatului tehnic al Primăriei.

S-a arătat totodată că prin aceste demersuri H. a urmărit să o determine pe C., consilier principal la CJAS, ca în perioada încheierii pe anul 2013 a contractelor de prestări servicii paraclinice, aceasta să-şi exercite atribuţiile de serviciu în interesul lui.

S-a mai precizat în rechizitoriu că aceste demersuri au început în luna aprilie 2013, că HHH., prin dispoziţia nr. x/23.02.2013 l-a numit pe III. în funcţia de şef serviciu în cadrul Direcţiei de impozite şi taxe - promovare temporar pentru 6 luni, ca şef Serviciu asistenţă contribuabil, soluţionare contestaţii şi petiţii, cu o creştere de salariu de la 1954 RON la 3439 RON.

Tot din actul de sesizare a rezultat că III., anterior deciziei 171/23.01.2013, fusese desemnat prin dispoziţia nr. x/2.12.2013 să coordoneze activitatea aceluiaşi serviciu .

S-au redat două fragmente selectate din două convorbiri telefonice din data de 12.04.2013, interceptate şi transcrise în urma punerii în aplicare a unui mandat de siguranţă naţională, dintre H. şi HHH. şi respectiv dintre H. şi C. (excluse la 28.11.2014 de judecătorul de cameră preliminară) prin care procurorul a susţinut că în aprilie 2013 H. a afirmat faţă de HHH., că are o obligaţie faţă de III. .

În acelaşi context, procurorul a susţinut că H. s-a interesat la C. să verifice dacă în vederea încheierii contractelor de furnizare servicii paraclinice, S.C. EEE. a depus cerere de evaluare; nu ştia mai mult decât "bârfe auzite şi nimic despre o eventuală cerere a lui GGG." .

Totodată s-a evidenţiat de către procuror că demersurile lui H. în promovarea lui III. aveau ca scop determinarea şi recompensarea lui C. pentru modalitatea în care aceasta înţelegea să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu în circumstanţele detaliate în rechizitoriu .

Actul de sesizare cuprindea şi redarea unui fragment din declaraţia martorului HHH. care a afirmat că:

- în aprilie 2013 a avut una-două discuţii cu preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi H. care i-a spus că are o obligaţie faţă de III. fără a-şi aminti şi de soţia acestuia şi cu privire la care i-a cerut să-l numească pe acesta şef Serviciu la Persoane fizice în cadrul Direcţiei de impozite şi taxe, Turnu Severin. În urma discuţiei cu şefa Direcţiei de impozite şi taxe, JJJ., urmare şi rugăminţii dlui H., primarul a hotărât, în acord şi cu directoarea Direcţiei, să-l numească prin dispoziţia nr. x/23.01.2014 pe III., Şef Serviciu la Serviciul Asistenţă Contabilitate din cadrul Direcţiei Impozite şi taxe Dr. Severin, începând cu 22.01.2014. S-a mai arătat că III., personal, în mai multe rânduri, îi solicitase primarului să-l numească şef serviciu la Serviciul persoane fizice, cerinţă cu care HHH., indiferent şi de insistenţele lui H., nu a fost de acord, numindu-l într-o funcţie similară aceleia din cadrul aceleiaşi direcţii".

Prin încheierea din 28.11.2014, judecătorul de cameră preliminară a dispus, printre altele, remedierea mai multor neregularităţi, în temeiul art. 345 şi urm. C. proc. pen., inclusiv cu privire la descrierea faptelor reţinute în sarcina inculpatei C. referitor la infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.

În ordonanţa din 12.12.2014 s-a reţinut că judecătorul de Cameră preliminară a invocat că "faptele reţinute în sarcina inculpatei C. sunt descrise într-o modalitate din care nu rezultă din context infracţiunea comisă, nu se distinge modalitatea în care a acţionat infracţional inculpata, care erau obligaţiile profesionale încălcate, nu operează nicio evaluare a probatoriului şi niciun reper temporal când s-a săvârşit infracţiunea, existând neconcordanţe legate de data săvârşirii faptei", pe de altă parte "extrasele de convorbiri menţionate în cuprinsul rechizitoriului nu indică procesul-verbal de redare în care acestea se regăsesc".

Prin Ordonanţa din 12.12.2014 procurorul a completat descrierea faptelor inculpatei C. cu următoarele:

- "obligaţiile profesionale încălcate de inculpată sunt cele impuse de C. pen. tuturor funcţionarilor, respectiv de a nu pretinde şi de a nu primi foloase pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu";

- "infracţiunea de luare de mită a fost săvârşită de inculpata C. în modalitatea pretinderii şi primirii de la H. a unui folos constând în numirea soţului său într-o funcţie de conducere, în scopul de a-şi îndeplini îndatoririle care îi reveneau în calitate de consilier principal în cadrul Casei judeţene de asigurări de sănătate Mehedinţi";

- "cum se arată în starea de fapt reţinută în rechizitoriu, C. şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în mod neadecvat în beneficiul TT. S.R.L., între care:

1) întocmirea Notelor de fundamentare pe baza cărora au fost încheiate actele adiţionale prin care s-au diminuat sumele alocate unei societăţi comerciale concurente şi s-au alocat sume suplimentare în favoarea S.C. TT. S.R.L.;

2) efectuarea de controale cu caracter pur formal cu privire la activitatea TT., controale soldate cu constatarea "unei depline conformităţi" a activităţii acesteia, în totală contradicţie cu situaţia reală, expusă pe larg în cuprinsul rechizitoriului".

Sub aspectul laturii obiective, furnizarea folosului către H. a rezultat din declaraţia lui HHH. şi înregistrarea convorbirii celor doi. "Aceste mijloace de probă atestă că numirea lui III. (soţul lui C.) în funcţia de conducere s-a realizat exclusiv ca urmare a demersurilor realizate de H.". Această funcţie de conducere presupunea creşterea salariului de bază lunar al lui III.. "Numirea soţului într-o funcţie de conducere cu creşterea salariului au natura unor foloase pe care inculpata C. le-a obţinut de la H.. Pe de altă parte, promovarea unei persoane într-o funcţie de conducere nu pe baza competenţelor profesionale, ci ca urmare a influenţei exercitate de un lider politic, califică acest folos ca necuvenit"

În Ordonanţă s-a mai precizat că din "afirmaţiile inculpatului referitoare la obligaţia sa faţă de C. în considerarea funcţiei pe care aceasta o deţinea în cadrul Casei de asigurări, rezultă că acesta acţiona ca urmare a unei solicitări anterioare a inculpatei. Această împrejurare este demonstrată şi de probele indirecte ale cauzei, întrucât nu s-ar putea accepta că inculpatul a formulat o cerere specifică referitoare la funcţia pe care urma să o dobândească III. şi la contracandidatul acestuia în lipsa unei cereri exprese a inculpatei C.".

Sub aspectul laturii subiective a rezultat din probele cauzei, afirmă procurorul în rechizitoriu că "inculpata a cunoscut modalitatea necuvenită în care urma să fie obţinut folosul, cât şi că scopul acestuia era legat de modalitatea în care îşi îndeplinea atribuţiile de serviciu".

Procurorul a susţinut în actul de sesizare al instanţei că "din convorbirile înregistrate rezultă că inculpata i-a cerut lui H. ca numirea soţului să se realizeze prin înlăturarea persoanei care urma să ocupe funcţia de conducere. Din convorbirea dintre H. şi HHH. - primarul Dr. Tr. Severin rezultă potrivit procurorului că H. a precizat în mod expres că obligaţia de a da curs solicitării inculpatei derivă tocmai din funcţia acesteia şi din atribuţiile pe care le avea în legătură cu bugetul alocat societăţii TT. S.R.L.. După discuţia dintre H. şi C. cu privire la alocarea fondurilor din bugetul de asigurări de sănătate pentru realizarea de investigaţii RMN, H. a avut discuţia cu HHH., într-un interval de 40 de minute după prima convorbire" .

Infracţiunea de luare de mită s-a desfăşurat într-un "interval cuprins între martie 2013 - ianuarie 2014 când HHH. a emis dispoziţia 171/23.01.2014 prin care III. este numit în funcţia de conducere în cadrul Direcţiei de impozite şi taxe Drobeta Tr. Severin, martie 2013 este, potrivit rechizitoriului, momentul primei pretinderi din partea inculpatei, căreia H. i-a dat curs, transmiţând solicitarea către primarul HHH. care l-a numit pe III. în ianuarie 2014 şef de Serviciu asistenţă contribuabili" .

Referitor la identificarea pasajelor din convorbirile citate în rechizitoriu, procurorul a precizat că dispoziţiile art. 328 C. proc. pen. dispun "doar că rechizitoriu cuprinde date referitoare la probe şi mijloace de probă". Convorbirile redate în rechizitoriu au reprezentat extrase relevante. Pe de altă parte s-a susţinut în Ordonanţa din 12.12.2014 "cadrul de procedură penală nu reglementează modalitatea în care se face identificarea mijloacelor de probă în rechizitoriu".

Convorbirile şi comunicările telefonice la care se face referire în Rechizitoriu s-au regăsit în procesele-verbale din 31.03.2014 şi 21.07.2014 .

Inculpata C. a fost audiată la Parchet, declaraţiile fiind consemnate în dosarul de urmărire penală. În Rechizitoriu nu se face cunoscută poziţia procesuală a inculpatei şi nu există vreo referire la eventuale probe propuse şi administrate de aceasta în faza de urmărire penală.

Inculpata C. a declarat următoarele:

- în calitate de consilier principal la CJAS Mehedinţi are drept atribuţii:

- verificarea documentelor justificative depuse în vederea decontării de către furnizorii de servicii paraclinice, prin sondaj pentru a verifica concordanţa între datele înscrise prin aplicaţia S.I.U.I. şi cele scriptice;

- utilizarea aplicaţiei informatice S.I.U.I. prin care se validează raportările transmise de aceşti furnizori, conform regulilor de validare proprii sistemului folosit şi la întocmirea decontului care trebuie să se încadreze în valoarea de contract;

- inculpata lucrează în format electronic şi cu documentele editate pe hârtie, cu biletele de trimitere însoţite de fişele de solicitare, borderourile, desfăşurătoare emise de aplicaţia S.I.U.I de la sediul furnizorului, pe baza semnăturii electronice;

- operaţiunea aceasta este urmată de întocmirea documentelor de plată către furnizorul de servicii paraclinice, ordonanţierea de plată, nota de fundamentare, înaintarea actelor către contabilitate pentru efectuarea plăţii;

- această procedură s-a aplicat şi pentru S.C. TT. S.R.L. al cărei reprezentant legal este E., societate care aparţine lui H.;

- valoarea anuală de contract a fost mai mare în 2013 decât în anii precedenţi de care a beneficiat S.C. TT. S.R.L.;

- nu are cunoştinţă ca S.C. TT. să fi depus spre decontare bilete de trimitere ale unor pacienţi care nu au efectuat investigaţiile respective;

- nu au existat situaţii şi nu şi-a încălcat obligaţiile profesionale în favoarea lui H. nici când s-au refuzat la plata servicii paraclinice cerute spre decontare la CJAS de către S.C. EEE. S.A.;

- în mod cert, inculpata C. nu i-a solicitat niciodată lui H. să-l sprijine pe soţul acesteia să ocupe un post de conducere, nu a ştiut ca acesta să fi avut vreo implicare în numirea temporară a acestuia în funcţia de şef serviciu interimar la Direcţia de Taxe şi Impozite Locale din cadrul Primăriei Drobeta Tr. Severin.

În instanţă, inculpata a fost audiată la data de 30.06.2015 şi a susţinut că nu a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina acesteia, că nu a pretins şi nu a primit din partea lui H. vreun folos, respectiv numirea soţului acesteia III. în funcţia de conducere din cadrul Primăriei Drobeta Tr. Severin.

În concordanţă cu cele declarate la Parchet, C. a arătat că:

- lucrează la CJAS Mehedinţi din 1999 şi este consilier principal - funcţie de execuţie publică, are drept atribuţii verificarea serviciilor medicale furnizate pacienţilor de către furnizorii de servicii medicale printre car este şi S.C. TT. S.R.L., administrat o scurt perioadă de timp de H. şi apoi de E.;

- furnizorii de servicii paraclinice transmit lunar, sub semnătură electronică, prin intermediul aplicaţiei S.I.U.I. datele informatice, raportul electronic însoţit şi de documentaţia scriptică: bilete de trimitere, borderouri, desfăşurătoare şi centralizatoare, inculpatei revenindu-i obligaţia să verifice concordanţa dintre acestea; acestor documente li se ataşau şi listele cu pacienţii programaţi pentru servicii paraclinice în aşteptare, iar în situaţia în care unul din furnizorii acestui fel de servicii renunţa la fondurile atribuite, acestea erau redistribuite către alt furnizor în funcţie de documentele deţinute, inclusiv în considerarea listelor de aşteptare ale pacienţilor programaţi pentru servicii paraclinice;

- în baza deciziei conducerii CJAS existau două comisii - corpul de control şi echipa de la serviciile medicale care verificau lunar veridicitatea informaţiilor raportate de furnizorii de servicii; calendarul contractelor era decis la nivelul conducerii, în urma acestora se întocmeau procese-verbale cu propuneri de sancţionare, când era cazul, spre soluţionarea lor la nivelul conducerii;

- C. a făcut parte din comisia de control alături de alt coleg de la Serviciul corpului de control, a întocmit Note de fundamentare pentru serviciile paraclinice care constau în calcul şi redactare semnate de echipa de conducere a Casei, după criteriile stabilite de comisia paritară;

- Comisia paritară avea 5-6 membri reprezentanţi ai Colegiului Medicilor, al Direcţiei de sănătate publică şi ai CJAS, era independentă de preşedintele CJAS şi odată venită fila de buget de la CNAS, stabilea modul de distribuire al bugetului pentru toate serviciile medicale, inclusiv paraclinice, cu o evaluare prealabilă în raport de criteriile cuprinse în normele metodologice a documentelor, a capacităţii tehnice, după numărul de personal, de programul de lucru, de personalul angajat, sintetizate într-un punctaj conform legii; în acelaşi mod se proceda şi cu sumele suplimentare alocate de CJAS după rectificarea bugetului;

- Comisia de evaluare era compusă din partea CJAS din medicul şef FFF. şi C., controlul avea loc la sediul furnizorului de servicii, cu acordul acestuia şi pe baza documentelor depuse;

- toate datele consemnate, documentele evidenţiate electronic nu făceau posibil favorizarea vreuneia dintre societăţile paraclinice, care la nivel de judeţ erau doar S.C. EEE. S.R.L. şi S.C. TT. S.R.L. între alte 20 de furnizori de servicii medicale de altă natură sau tip;

- dintre cele două societăţi, S.C. TT. S.R.L. era evident superioară ca dotare, personal, aparatură performantă, ture cu 12-14 ore de lucru, personal angajat calificat, 2 medici care lucrau în ture, lucru confirmat cu ocazia controalelor despre care membrii echipei aflau în timp că se aflau în controlul altui furnizor de servicii medicale, că trebuie să le efectueze, ceea ce însemna că era greu de presupus că acestea ar fi fost "preanunţate";

- S.C. EEE. al cărui administrator era GGG., cu care C. a lucrat în bune condiţii, în timp se confrunta frecvent cu defectarea aparatului RMN, cu lipsa de medici sau modificarea turelor.

În ceea ce priveşte carierea soţului său, C. a arătat că:

- III. lucrează din 1999 ca inspector superior la Direcţia de taxe şi impozite în Drobeta Tr. Severin, avându-l şef direct pe primarul oraşului, HHH.;

- dat fiind vechimea în muncă, activitatea desfăşurată în cadrul Direcţiei, III. a apreciat că îndeplineşte condiţiile pentru a ocupa funcţia de şef serviciu, sens în care, după ştiinţa inculpatei, a avut o discuţie cu primarul HHH.;

III., în 2013 a fost numit temporar şef serviciu în cadrul aceleiaşi direcţii, post pe care îl ocupă, după promovarea concursului, în prezent (data declaraţiei martorei) ca titular pe post;

- III. era un simpatizant PP. şi a participat la efectuarea campaniei electorale, fără ca inculpata să aibă cunoştinţă la ce nivel de relaţie era soţul său cu H., dacă acesta ar fi apelat la H. să intervină şi dacă a intervenit pe lângă primar pentru ca III. să fie numit şef de serviciu;

- pe de altă parte în raport de atribuţiile sale de serviciu (calcul şi redactare note de fundamentare, verificare corelare documente de la sediul societăţii cu cele în evidenţa S.I.U.I. comunicate şi scriptic) nu avea cum să favorizeze vreo societate paraclinică, nu avea de ce să poarte discuţii cu H. despre S.C. EEE.;

- C. a colaborat bine cu ambele societăţi, chiar odată a redactat o adresă pentru administratorul S.C. EEE. S.R.L. pentru a-l scuti de un drum la sediul firmei acestuia pentru redactarea acestui înscris.

În Nota de probatorii depusă la dosar la 11.09.2015 de procurorul de caz şi însuşită de procurorul desemnat să reprezinte în instanţă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA, cu referire la fapta prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., reţinută în sarcina inculpatei C. (în dispozitivul rechizitoriului încadrarea juridică este art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.) se invocă ca probe următoarele înscrisuri aflate la filele x dup; f. x dup; f. x dup; f. x dup.

Inculpata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri - fişa postului inculpatei, rapoarte de evaluare a performanţelor profesionale ale lui III. (2012 şi 2013), dispoziţii privind promovarea acestuia, 5 hotărâri ale Consiliului local al municipiului Drobeta Tr. -Severin privind organigrama şi statul de funcţii ale funcţionarilor publici şi audierea martorilor din lucrări, a lui GGG., HHH., III., precum şi a martorelor FFF. şi KKK..

Procurorul a solicitat admiterea în parte a probelor solicitate care să se rezume doar la cele deja administrate în faza de urmărire penală.

Curtea a încuviinţat probele solicitate, socotindu-le pertinente şi concludente pentru stabilirea adevărului în cauza dedusă judecăţii şi a procedat la administrarea acestora, precum şi la audierea martorilor rezultaţi din dezbateri.

Martorii au fost audiaţi sub prestare de jurământ astfel:

1. Martorul III. .

La Parchet, III. a fost audiat ca martor la 14.05.2014 cu privire la sine şi "împrejurările în care numitul III. a fost numit şef de serviciu - Serviciul Asistenţă Contribuabili în cadrul Direcţiei Impozite şi Taxe - Drobeta Tr. -Severin".

Din 1999, III. a lucrat la DITL - Drobeta Tr. -Severin în diferite funcţii, iar din 2006 este inspector principal la Serviciul persoane fizice şi juridice din cadrul DITL - Turnu Severin. În 2013 în urma reorganizării organigramei DITL - Turnu Severin s-a împărţit în mai multe servicii şi întrucât martorul a apreciat că are o vechime mare în profesie, şi-a desăvârşit pregătirea profesională printr-un masterat, curs universitar, a făcut demersuri pentru a fi numit într-o funcţie de şef serviciu la Constatare persoane fizice şi juridice din DITL - Tr. Severin. În acest sens a avut discuţii cu şeful său direct HHH. - primarul oraşului şi cu H. cu care se cunoştea în urma participării martorului ca simpatizant al PP. la pregătirea campaniei electorale a PP.. Din surse apropiate, a aflat că urma să fie numit într-o funcţie de şef de serviciu, a bănuit că H. l-ar fi recomandat, susţinut în acest sens, numai că funcţia viza şefia altui serviciu din cadrul DITL - Tr. Severin - Serviciul de Asistenţă Contribuabili - Soluţionare Petiţii şi Contestaţii pentru care nu avea studii şi experienţă. Într-o convorbire cu H. pe acest subiect, acesta i-a spus că "va fi şef de serviciu acolo unde hotărăşte primarul municipiului Drobeta Tr. Severin, care la rândul său l-a asigurat că-l va sprijini şi ajuta în problemele juridice. Astfel prin dispoziţia nr. x/23.01.2014, a fost numit temporar în funcţia de şef serviciu, iar în prealabil i s-a făcut o evaluare de către compartimentul Resurse umane şi a primit avizul de la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.

Martorul a mai precizat că soţia sa ocupă o funcţie de execuţie, fără acte decizionale, atribuţiile sale de serviciu vizează înregistrarea de documente emise de laboratoarele de analiză în baza cărora CJAS face ulterior plăţile; superiori funcţiei ocupate de C. sunt şeful de serviciu, directorul medical, directorul economic şi preşedintele - directorul general al CJAS Mehedinţi".

Audiat în instanţă la 11.11.2016 III. a reiterat cele deja declarate la Parchet şi a mai făcut următoarele precizări:

- în instituţie s-a bucurat şi se bucură de aprecierea profesională a doamnei director JJJ.;

- martorul se cunoştea cu HHH. din 2002;

- martorul, economist la bază, a aflat că este susţinut pentru o funcţie de şef serviciu de d-na director JJJ. cu ocazia reorganizării serviciului tehnic al Primăriei din 2013 şi înfiinţarea unui al treilea serviciu; III. a considerat, că dintre toţi, el era cel care îndeplinea toate condiţiile de vechime, pregătire şi experienţă pentru a avea un cuvânt de spus în numirea sa temporară la vreunul dintre servicii;

- pentru a se asigura că va fi numit la Serviciul constatare, impunere persoane fizice a făcut mai multe demersuri pentru a avea o discuţie cu primarul HHH., apelând, după o şedinţă de partid a PP., (unde participa mai întâi ca participant şi apoi ca membru), la H. să-l ajute să-l primească primarul în audienţă pe acest subiect, de faţă fiind mai multe persoane, între care şi numitul LLL.;

- în discuţia cu primarul HHH., acesta i-a spus că dna director JJJ. îl vrea şef de serviciu la Serviciul de asistenţă contribuabili, insolvenţă, soluţionare contestaţii şi petiţii, că va avea tot sprijinul acestuia în problemele juridice, că nu există nicio diferenţă de grad sau salariu între cele trei funcţii de şef serviciu unde numirea s-a şi făcut la 23.01.2014;

- în urma promovării concursului din 2015, III. s-a titularizat pe post întrucât între timp a căpătat experienţă, încredere în sine şi are o bună colaborare la nivelul serviciului;

- nu are cunoştinţă dacă C., soţia sa îl cunoaşte pe H., ea îndeplineşte o funcţie de execuţie, iar dacă H. ar fi vrut să apeleze pentru vreo situaţie, s-ar fi adresat superiorilor acesteia;

- regretă că, simţindu-se îndrituit să ocupe o funcţie de conducere, în DITL - Tr. Severin şi-a dorit să se asigure că va fi numit în funcţia pe care şi-o dorea, cu specificul pregătirii sale de economist, a declanşat probleme serioase soţiei sale care nu a avut nicio contribuţie în promovarea sa.

2. Martorul LLL. audiat la 26.05.2017 cu privire la aspectele descrise de III. a arătat că:

- III. a fost un simpatizant al PP. şi-i ajuta la organizarea unor activităţi;

- nu cunoştea dacă şi în ce relaţii erau N. cu H.;

- martorul a fost între 2012-2014 primar al comunei Jiana, judeţul Mehedinţi şi vicepreşedinte PP. organizaţia locală; el participa la şedinţele de partid, după care liderii partidului mai rămâneau la discuţii unde diverşi cetăţeni cereau sprijin pentru diferite probleme personale pentru rezolvarea cărora întâmpinau greutăţi. Cu titlu de exemplu primarul din comuna Corcova - MMM. a solicitat colegilor sprijin în rezolvarea unei probleme de familie, martorul a cerut ajutor cu privire la repararea unui drum judeţean de la el din comună, unii cereau sprijin pentru vreun consult medical sau procurare de medicamente;

- prin februarie- martie 2013, după o şedinţă de partid, de faţă fiind martorul, H., NNN., actualul primar, OOO. primar în comuna Vânjuleţ, III. a solicitat celor prezenţi să-l ajute să intre în audienţă la primarul HHH. pentru o problemă personală;

- nu li s-a părut curioasă solicitarea pentru că nu cunoşteau relaţiile dintre N. şi HHH., astfel că d-l H. i-a spus să-l contacteze a doua zi să-i spună dacă îl putea ajuta; martorul LLL. nu a mai avut date dacă III., (pe tatăl căruia îl cunoscuse), şi-a rezolvat problema şi despre ce anume era vorba.

Din dezbateri s-au identificat martorii oculari cu privire la unele împrejurări legate de situaţia, carierea profesională a lui III. între care numiţii LLL. şi PPP., ultimul fiind audiat la 26.05.2017 .

Potrivit mărturiei acestuia, III. s-a aflat sub coordonarea martorului pe vremea când era consilier local (12 ani). Printr-o hotărâre a Consiliului local s-a hotărât reorganizarea organigramei şi înfiinţarea a trei servicii în cadrul Direcţiei de impozite şi taxe pentru persoane fizice, pentru persoane juridice şi insolvenţă. Director de la DITL - Tr. Severin - JJJ. a venit cu trei propuneri de numire temporară în funcţiile de conducere ale acestor servicii între care şi III. la Serviciul de insolvenţă, primarul având ultimul cuvânt să dea dispoziţia de delegare. Toţi cei propuşi, deci şi III. erau persoane competente.

III. l-a abordat pe martor-viceprimar, întrucât dorea să lucreze în Serviciul cu persoane fizice, deoarece nu se pricepea la insolvenţă; directorul JJJ. considera că N. avea capacitatea să facă faţă la Serviciul de insolvenţă astfel că avea şanse puţine să fie numit şef de serviciu altundeva decât la insolvenţă.

Deşi primarul HHH., dintre angajaţii primăriei, primea mai întâi pe şefii de departamente şi cu dificultate pe ceilalţi, întrucât existau multe solicitări greu de satisfăcut, viceprimarul - PPP. l-a sfătuit pe N. să aibă o discuţie cu HHH., întrucât decizia îi aparţinea acestuia din urmă.

Această discuţie între N. şi HHH. a avut loc în prezenţa viceprimarului. Primarul l-a asigurat pe N. că se va descurca, va beneficia pentru problemele juridice de sprijinul acestuia şi al viceprimarului.

Pe parcursul discuţiei, N. nu a invocat numele lui H. pentru a-l determina pe primar să-l numească şef la Serviciul persoane fizice, nu a rezultat că ar fi apelat şi la alte persoane ca să fie primit în audienţă, iar în final, după o ocupare temporară a funcţiei de şef la Serviciul insolvenţă, s-a titularizat pe post, prin promovarea concursului organizat de primărie.

Martorul ca şi primarul HHH., lideri ai organizaţiilor locale al QQQ. şi al RRR., au avut relaţii instituţionale cu H. şeful organizaţiei PP. Mehedinţi despre care nu a aflat vreodată să fi fost şi în relaţii mai apropiate colegial sau de amiciţie cu HHH..

Dintre martorii din lucrări s-a audiat şi primarul municipiului Drobeta Turnu-Severin - HHH. la 14.10.2016 în instanţă şi la parchet.

În declaraţia dată la Parchet cu referire la numirea lui III. în funcţia de şef serviciu Asistenţă Contribuabili din cadrul Direcţiei Impozite şi Taxe Turnu Severin la 22.01.2014, HHH. a precizat următoarele:

- HHH. a fost viceprimar şi din 2008 primar al municipiului Dr. Tr. Severin având în subordine Direcţia Impozite şi Taxe - Tr. Severin unde a lucrat III., pe care îl cunoştea din 2004, mai puţin cine este şi unde lucra soţia acestuia.

În aprilie 2013 a avut o discuţie telefonică cu preşedintele Consiliului judeţean H. care i-a cerut să-l numească pe N. şef serviciu la Persoane fizice faţă de care ar fi avut o obligaţie. În urma discuţiei cu directorul JJJ., primarul a dispus numirea lui N. ca şef serviciu la Asistenţă Contribuabili prin dispoziţia din 23.01.2014.

Nu şi-a amintit dacă a avut şi vreo discuţie personală cu H. pe acest subiect sau dacă în discuţii acesta i-ar fi pomenit-o şi pe soţia lui N.; de altfel, de mai multe ori III. i-a cerut, la rândul său, ca numirea (temporară) de şef serviciu să fie la Persoane fizice şi nu la Asistenţă contribuabili, insolvenţă etc.

În instanţă, martorul HHH. a făcut câteva precizări cu privire la declaraţia dată la Parchet astfel:

- se cunoaşte din 1995 cu H. şi din 2012 se aflau în relaţii instituţionale;

- H. aşa cum a arătat, l-a rugat să-l numească pe N. într-o funcţie de şef serviciu în cadrul DIT - Turnu Severin, unde lucra ca inspector şi aceasta într-un context în care multe persoane fac sugestii şi recomandări, solicitări primarului;

- în urma consultării cu directorul JJJ. primarul nu l-a numit pe N. în funcţia în care i-o ceruse acesta, ori îl rugase H., ci şef la Serviciul Asistenţă Contribuabili;

- pentru ocuparea postului vacant se organizează concurs spre deosebire de numirile temporare pentru care sunt suficiente doar depunerea de cereri, referate din partea Direcţiei respective şi îndeplinirea condiţiilor referitoare la post;

- HHH. a purtat două-trei discuţii cu H. referitor la N. şi acesta a avut discuţii cu primarul;

- despre soţia lui N., faţă de care crede că H. i-ar fi spus că are obligaţii, a aflat că lucrează la Casa de sănătate a judeţului, după declanşarea procesului;

- III. îndeplinea condiţiile prevăzute de lege pentru ocuparea funcţiei dorite, însă martorul a preferat să o lase pe JJJ. să decidă serviciul unde să fie numit şef serviciu pe care l-ar fi putut ocupa;

- indiferent de rugăminţile lui H. sau fără acestea, pentru orice candidat pentru vreo funcţie, inclusiv III., martorul ar fi procedat la verificarea îndeplinirii condiţiilor cerute de post, s-ar fi consultat cu directorul JJJ. şi în cunoştinţă de cauză ar fi dispus numirea în acea funcţie sau una echivalentă;

- doamna numită ca şef serviciu persoane fizice a fost propunerea lui JJJ., era o persoană în care aceasta avea mare încredere;

- numirea lui N. s-a făcut la 5-6 luni de la discuţiile cu H. cu privire la numirea în funcţia de şef serviciu a acestuia;

- martorul HHH. la momentul respectiv era membrul altui partid decât H. şi N., iar JJJ. nu avea nicio apartenenţă politică, fiind funcţionar public.

Martorul GGG. audiat la 23.05.2014 la Parchet şi în instanţă la 6,.11.2015, sub prestare de jurământ, a făcut următoarele declaraţii:

- GGG., asistent medical generalist, a înfiinţat în 2007 societatea EEE. S.R.L., având calitatea de administrator şi asociat, iar ca obiect de activitate constă în efectuarea de investigaţii de radiologie şi imagistică medicală de tip RMN;

- din 2007, S.C. EEE. a încheiat contracte pentru furnizare de servicii medicale paraclinice cu CJAS, valoarea contractelor fiind de 30.000 RON lunar (2007, 100.000 RON/lună (2009 şi 2010), 74.000 RON (2011);

- după verificările CJAS din iulie 2012 a activităţii S.C. EEE. S.R.L. pe ultimii 2 ani, datorită unor inadvertenţe legate de biletele de trimitere transmise spre decontare, i-a fost imputată administratorului suma de 20.000 RON;

- după controlul efectuat din dispoziţia dr. I. - ca preşedinte al CJAS şi investirea la 1.08.2012 a dnei D. ca preşedinte al CJAS, S.C. EEE. S.R.L. a fost supus unui alt control cu aceleaşi obiective cu privire la perioada martie 2010 - martie 2012 în urma căruia i s-a imputat suma de 105.000 RON şi s-a reziliat contractul cu CJAS;

- în urma contestaţiei formulate de S.C. EEE. la decizia de imputaţie s-a suspendat executarea sumelor imputate;

- după aprobarea contractului cadru, CJAS în aprilie 2013, a publicat pe site-ul său normele de aplicare pentru contractarea pentru anii 2013-2014 a serviciilor paraclinice şi cum S.C. EEE. S.R.L. îndeplinea condiţiile a depus documentaţia necesară pentru decontare lunară de 72.000 RON;

- la invitaţia preşedintei CJAS - D., prin intermediul lui C. care lucrează la serviciul Contractări servicii paraclinice, a avut o discuţie cu dr. IIII. care i-a adus la cunoştinţă că o comisie de evaluare va verifica îndeplinirea criteriilor raportat la personal, aparat, cuantumul sumei pentru decontare faţă de suma de 72.000 RON apreciată de GGG.;

- în urma rezultatelor comisiei de evaluare compusă din dr. FFF. şi C., s-a stabilit un punctaj şi la 30.04.2013 s-a încheiat contractul de furnizare servicii medicale pentru suma de 69.201 RON lunar, semnat de D. pentru CJAS;

- imediat în luna următoare - mai 2013, aparatul RMN s-a defectat, a urmat o perioadă lungă de reparaţii, motiv pentru care GGG. a întocmit la 27.05.2013 o adresă către CJAS Mehedinţi solicitând redistribuirea sumei de 61.800 RON aferentă lunii mai;

- cu ocazia rectificării bugetare din septembrie 2013 C. l-a anunţat pe GGG. că s-a alocat un plafon mai mare pentru servicii paraclinice şi că S.C. EEE. S.R.L. urma să primească în plus faţă de contract (69.201 RON lunar) 170.000 RON ce trebuie consumaţi;

- martorul a spus că nu are resurse să facă investigaţii RMN la nivelul fondurilor alocate, situaţie în care N. i-a spus că în acest caz banii urmau să fie restituiţi CJAS;

- la 14.10.2013, s-a prezentat la biroul lui N. şi i-a cerut să-i întocmească o cerere de renunţare la suma de 200.000 RON, întrucât nu putea acoperi suma cu investigaţii RMN şi să se ia măsurile legale;

- pe calculatorul său, N. a întocmit adresa nr. x/14.10.2013, iar lunile următoare până la 1.04.2014, GGG. a renunţat la sumele alocate; în aceste condiţii nu a mai fost supus controalelor CJAS;

- adresele întocmite de N. pe calculator erau semnate de GGG., şi apoi avea loc relocarea lor către alţi furnizori de servicii paraclinice;

- comisia de evaluare i-a stabilit un punctaj maxim pentru decontare lunară a sumei maxime de 69.201 RON, iar S.C. EEE. S.R.L. a reuşit doar într-o lună să ajungă la un plafon de 180.000 RON;

- singura societate de servicii paraclinice în afara S.C. EEE. S.R.L. este cea care aparţine familiei H., Spitalul judeţean de Urgenţă Drobeta Tr. -Severin nu are aparatură pentru investigaţii tip RMN şi beneficiază de sume mici pentru decontare doar pentru radiografii.

În instanţă, martorul GGG. şi-a menţinut declaraţia de la Parchet cu unele corecturi, precizări şi completări după cum urmează: .

- până în 2007 la nivelul judeţului Mehedinţi nu au existat contracte pentru servicii paraclinice, CJAS încheia contracte cu firme din judeţele limitrofe: Timiş, Dolj;

- procedura prealabilă încheierii contractului pentru servicii paraclinice presupune evaluarea de către o comisei a capacităţii fiecărui furnizor, se stabileşte un punctaj şi în raport de acesta sumele ce urmează a fi contractate;

- punctajul lui S.C. TT. a fost superior lui S.C. EEE. S.R.L. în raport de criteriile vizând aparatura, personalul, iar punctajul stabilit pentru GGG. a fost corect în funcţie de dotarea laboratorului său - 1 medic, un asistent specializat în imagistică;

- în 2010 S.C. EEE. S.R.L. a avut un punctaj superior lui S.C. TT., funcţionând cu doi medici, ceea ce permite un program în 2 ture, de câte 6 ore şi un număr de pacienţi mai mare;

- în 2012, după un control al Casei de sănătate, s-au constatat nişte nereguli pe care GGG. le-a socotit exagerate, în urma căruia i s-a imputat suma de 120.000 RON şi i s-a reziliat contractul;

- GGG. a iniţiat o procedură amiabilă după care s-a ajuns la Comisia de Arbitraj a CNAS care a întocmit un raport în martie 2013;

- deficienţele se refereau la modificări în registrul de evidenţă al pacienţilor, ştersături, aplicare pastă corectoare, diferenţe între substanţa de contrast achiziţionată şi cea pretins consumată, şi biletele de trimitere au fost scoase de la plată;

- efectuarea de investigaţii RMN unui copil de 8 ani fără să fie asistat de un anestezist, fără să aibe în laborator sală de preanestezie;

- în timp ce TT. are program de lucru pe sistem de tură de luni până vineri, la S.C. EEE. S.R.L. este o singură tură de după-amiază, iar sâmbăta est doar program administrativ;

- recontractarea s-a reluat în 2013, după stabilirea punctajului de către Comisia de evaluare, apreciat de GGG. corect, conform criteriilor contractului cadru;

- GGG. a avut o bună colaborare cu C. de la contracte pentru servicii paraclinice şi nu are a-i face niciun reproş;

- în urma rectificărilor de buget din septembrie/ decembrie s-a comunicat o suplimentare de fonduri care se adăugau fondului de plafon deja stabilit;

- contractul cadru prevedea ca sumele neconsumate de unii furnizori să fie redistribuite la alţi furnizori aflaţi pe piaţă şi cu un contract încheiat cu CJAS;

- întrucât S.C. EEE. S.R.L. nu avea posibilitatea să consume sumele alocate, GGG. a anunţat, în perioada septembrie 2013 - martie 2014, lunar că nu poate efectua investigaţii la nivelul sumelor alocate iniţial, plus a celor suplimentare, astfel că acestea au fost redistribuite altui furnizor de servicii paraclinice;

- laboratoarele de radiologie care aveau contracte cu CJAS primeau la rândul lor sume pentru investigaţii, dar acestea nu prestau servicii RMN;

- nu a fost în nicio relaţie sau contract cu H. despre care auzise ca S.C. TT. i-ar aparţine şi nu a avut elemente concrete care să-i întărească convingerea că acesta ar fi putut avea vreo implicare în rezilierea contractului său cu CJAS;

- CJAS a fost condus, pe rând, de mai mulţi preşedinţi care au ordonat controale la S.C. EEE. S.R.L. -i în urma cărora i s-au mai aplicat sancţiuni, inclusiv imputaţia de 20.000 RON în iulie 2012 după controlul dispus de I., iar după cel dispus de IIII. s-a reziliat contractul şi s-a dispus o imputaţie;

- au fost şi controale în care nu s-au găsit nereguli, iar în urma contestaţiei pentru imputaţia de 100.000 RON, executarea a fost suspendată;

- după depunerea cererii de recontractare, GGG. a avut o discuţie cu IIII., singura de altfel, în care i s-a adus la cunoştinţă, că se va prezenta comisia de evaluare pentru verificări şi stabilirea punctajului, care a fost, de altfel, stabilit la maximum, în vederea încheierii unui nou contract pentru servicii paraclinice;

- CJAS dispunea controale în cazul unor sesizări, reclamaţii, unele controale erau tematice sau inopinate, asemenea celor de la Garda Financiară;

- martorul a precizat că în lipsa unei cereri scrise şi motivate nu se putea lua act de renunţarea la sumele alocate peste plafonul existent, sau care nu fuseseră cheltuite din plafon şi astfel nu putea fi declanşată procedura de redistribuire către alţi furnizori potrivit contractului cadru;

- în acest context, dna N. nu a făcut decât, la rugămintea lui GGG. să-l ajute să conceapă şi să dactilografieze cererea de renunţare la sumele pe care le primise suplimentar şi pentru care era în imposibilitate reală să le cheltuie, ajungând la un moment dat la 300.000 RON/lună;

- nu a fost în intenţia lui GGG. să spună că N. i-a sugerat să renunţe la sumele suplimentare, pentru că în realitate nu avea resursele să folosească aceste sume; de altfel, nu avea nicio problemă că sumele suplimentare urmau să fie redistribuite altui furnizor de servicii paraclinice;

- în declaraţia de la parchet, comisarul şef SSS. a consemnat prin dictare celui care dactilografia declaraţia, că ar fi spus că N. i-a sugerat să renunţe la sumele alocate, ceea ce nu este adevărat, a avut sentimentul că s-a sugerat acelaşi lucru şi când a fost audiat de procuror; audierile s-au desfăşurat după multe ore de aşteptare, astfel că nu a mai obiectat pe acest aspect, din oboseală, la semnarea depoziţiei;

- după renunţarea la sumele suplimentare au continuat controale la CJAS şi în perioada septembrie - octombrie 2013;

- martorul nu a dat nicio conotaţie discuţiei cu dr. IIII., nu a avut nicio discuţie cu dna N. cu privire la suplimentarea plafonului, deoarece aceasta venea după rectificarea bugetară, era stabilită în raport de punctajul firmei şi procedura care se aplica la S.C. TT. se aplica şi la S.C. EEE. S.R.L.,

- cererile de renunţare erau semnate, ştampilate şi înregistrate în Registrul firmei;

- martorul nu a avut niciodată vreo discuţie cu E., sau prin intermediul CJAS cu aceasta;

- N. nu a făcut parte din echipa de control care a propus prin raportul acesteia să se impute suma de 120.000 RON firmei;

- în 2010 s-a reziliat pentru vreo 5-6 luni contractul lui S.C. TT. S.R.L. cu CJAS; S.C. EEE. S.R.L. a angajat unul din medicii care lucra la firma al cărei contract fusese reziliat şi astfel s-a lucrat cu medici în două ture;

- trimestrial există întâlniri între preşedintele Casei şi toţi furnizorii;

- cea mai mare parte din fondurile suplimentare s-au folosit în firmă, iar pentru restul a făcut cereri de renunţare la mijlocul lunii pentru a da posibilitatea redistribuirii lor;

- aparatul RMN de la S.C. EEE. S.R.L. s-a defectat în luna mai 2013 şi a fost reparat în termenii prevăzuţi de contractul cadru;

- datorită programului integrat, Casa de sănătate nu poate fi indusă în eroare cu privire la numărul de examinări efectuate.

La cererea inculpatei C. s-au audiat martorele FFF. şi KKK. la 4.12.2015.

În declaraţia sa, dr. FFF. a arătat că:

- în calitatea de director executiv medic şef la CJAS face parte, din 2005, din comisiile de evaluare a punctajelor pentru furnizorii de servicii paraclinice, la care dna N. participă din 2009;

- activitatea de evaluare a comisiei constă în verificarea aplicării normelor medicale, a metodologiei de aplicare a contractului cadru, a îndeplinirii criteriilor pentru stabilirea punctajului pentru furnizorii de servicii, normele metodologice sunt publice ceea ce permite realizarea unei autoevaluări până la controlul Casei;

- nimeni nu poate interveni în evaluarea furnizorilor de servicii şi să avantajeze sau defavorizeze vreun furnizor prin calcularea altui punctaj decât cel rezultat din aplicarea normelor metodologice;

- nici dna M. nu i-a cerut vreodată să se consemneze altceva decât s-a constatat în raportul de evaluare, nici dna N. nu avea cum să influenţeze în vreun fel calcularea punctajului care să furnizeze pe TT. sau pe alt furnizor;

- niciodată nu a fost contestat raportul de evaluare al punctajului societăţii TT., nici de aceasta şi nici de un alt furnizor, iar TT. nu a contestat punctajul altui furnizor;

- martora a făcut parte din comisiile de control operativ în anul 2012-2013, iar după noile reglementări referitor la structura de control a Casei au rămas doar controalele tematice, operaţionale în teritoriu;

- nu s-au constatat într-un astfel de control nereguli sancţionabile, sau necorelări dintre raportările făcute de S.C. TT. şi înregistrările din registrele societăţii, ori faţă de evidenţele CJAS;

- activitatea S.C. TT. a fost suspendată până la reglementarea structurii de organizare a firmei referitor la numărul de medici cerută de lege printre acţionarii societăţii;

- există diferenţe între cei doi furnizori de servicii paraclinice după aparatura mai performantă RMN deţinută de S.C. TT. şi cu referire la alte criterii care fac diferenţierea punctajelor şi nivelului de plafon faţă de S.C. EEE. S.R.L..

În cauză a fost audiată şi KKK. şef serviciu constatare decontare servicii medicale din cadrul CJAS din 1999 care a relatat următoarele:

- dna C. lucrează din 2009 în funcţia de consilier la Serviciul de contractare decontare a serviciilor medicale paraclinice şi în toată această perioadă nu a existat nicio sesizare sau plângere din partea vreunui furnizor de servicii paraclinice ori din partea conducerii CJAS;

- atribuţiile dnei N. constau în:

- primirea dosarelor de contractare cu cereri formulate de furnizori de servicii paraclinice;

- calcul al valorilor de contract;

- elaborează forma acestor contracte supuse apoi aprobării conducerii;

- primeşte raportările furnizorilor, le verifică şi se ocupă de decontarea serviciilor;

- în baza deciziei conducerii CJAS putea fi membru în comisiile de control ale furnizorilor de servicii paraclinice pentru că ştia bine specificul activităţilor acestora;

- dna N. era singura care avea atribuţii de contractare şi decontare la nivelul CJAS;

- la depunerea dosarelor de contractare sau cu ocazia altor solicitări ale furnizorilor, CJAS solicită şi alte înscrisuri - declaraţii, adeverinţe existente într-o anumită formă de redactare şi pentru facilitarea depunerii contractelor, indiferent de furnizor şi pentru urgentarea procedurilor, a evita deplasarea în vederea întocmirii unora dintre cereri, se mai procedează la printarea formularelor existente în calculator şi completarea pe loc a solicitărilor de către furnizori;

- raportările furnizorilor de servicii paraclinice se transmit printr-un sistem informativ şi on line în sistemul informativ al CJAS şi nu manual;

- nu există nicio posibilitate tehnică pentru a eluda sistemul informaţional aplicat la nivelul CJAS, nicio persoană, deci, nici dna N. nu poate utiliza programul să favorizeze pe oricare dintre furnizori, să facă alte raportări sau decontări diferite de ce s-a raportat;

- verificarea realităţii efective a serviciilor paraclinice nu se pot evalua sau verifica decât de echipele de control la sediul furnizorilor în raport de biletele de trimitere transmise şi înregistrările din documentele firmei;

- Biroul de control potrivit normelor de funcţionare stabileşte controlul anual în baza ordinului conducerii CJAS, precum şi a controlului lunar operativ înainte de finanţare; se mai constituie echipe de control în caz de sesizări ale vreunui furnizor de servicii medicale;

- relaţionarea dintre CJAS şi furnizării de servicii medicale se face, prin adrese, în scris şi au loc la câte 3 luni şedinţe cu furnizorii;

- niciunul dintre membrii furnizori nu şi-a manifestat nemulţumiri legate de relaţionarea cu CJAS, inclusiv dl GGG. de la S.C. EEE.;

- nimeni, din sfera medicală nu a sesizat CJAS că li s-ar insufla ideea furnizorilor de a nu-şi raporta îndeplinirea plafonului sau să se ceară a se lua act că într-o lună nu poate atinge plafonul şi astfel CJAS să procedeze la redirecţionarea fondurilor către un alt furnizor de servicii medicale;

- în cazul în care unul din furnizorii de servicii paraclinice nu îşi poate atinge plafonul acordat într-o lună în termenul prevăzut de lege, acesta are obligaţia, în baza procedurilor instituite de CJAS, să-i aducă acesteia la cunoştinţă şi fondurile rămase necheltuite se repartizează la alt furnizor care are capacitatea să le cheltuie, raportat la numărul de pacienţi, inclusiv de pe lista de aşteptare, transmisă către CJAS spre evidenţă;

- pentru celelalte servicii de investigaţii de laborator decât RMN, există furnizori specializaţi în acest domeniu;

- sistemul informatic al CJAS nu permite ca furnizorul de servicii paraclinice să raporteze mai mult decât valoarea de contract, nu poate raporta mai multe servicii decât cele realizate în concret, nu pot fi raportări fictive;

- CNAS trimite la CJAS fonduri suplimentare din fila bugetului anului respectiv şi se procedează la suplimentarea fondurilor pentru furnizorii de servicii medicale, inclusiv paraclinice, în raport de aceleaşi criterii de la contractare şi de punctajele fiecărui furnizor;

- procedura de contractare este foarte complexă şi nu se poate interveni în derularea acesteia, astfel că nimeni, nici dna IIII. - preşedinte al CJAS nu poate interveni, nu poate da indicaţii, inclusiv în derularea distribuirii fondurilor suplimentare;

- TT. este o firmă care are contract cu CJAS din 2006-2007, fondurile atribuite se dau în funcţie de documentele depuse, de personalul medical angajat, cu respectarea celorlalte condiţii impuse de Casă;

- martora nu îl cunoaşte personal pe H. ci doar ca persoană publică, nu a contactat-o niciodată şi nu are ştiinţă ca acesta să fi contactat pe dnele N. ori IIII. cu privire la nivelul contractual al plafonului pentru TT.;

- pe piaţa locală, în afară de TT. mai exista şi S.C. EEE. care are un singur medic angajat, personal medical mai puţin, un aparat RMN mai puţin performant decât al celuilalt furnizor şi în anii 2013-2014 a avut frecvente solicitări legate de imposibilitatea de a atinge plafonul dat de casă, din lipsă de personal, sau probleme legate de aparatul RMN.

În cauză s-a audiat şi martora TTT., consilier superior la Biroul de Control al CJAS din 2004 până la pensionarea în 2013 .

Aceasta a declarat următoarele:

- comisia de control operativ era mixtă, având reprezentanţi din biroul de control şi din celelalte departamente conform Ordinului CJAS, desemnarea lor se făcea, la nivelul Biroului de control, de către şeful biroului, din cei 6 consilieri, prin rotaţie;

- aceste comisii verificau, în câteva zile, operativ, bilete de trimitere, raportările furnizorilor, cantitatea de substanţă de contrast consumată şi în stoc etc;

- comisia de control operativ avea în componenţă 3 membrii; 1 membru de la Biroul de control şi 2 membrii de la alte departamente;

- nimeni, nici din partea TT. nici din partea altui furnizor nu a încercat, înaintea controlului, să le sugereze să nu consemneze în Raport eventuale nereguli, nimeni dintre furnizorii de servicii medicale, inclusiv paraclinice nu a cerut vreun favor sau să fie avantajat prin raportul de evaluare;

- EEE. a formulat o contestaţie în urma controlului tematic efectuat la sediul firmei, în 2012, cu referire la suma retrasă de la plată;

- cu ocazia controlului s-au constatat neconcordanţe cu privire la stocul de substanţă de contrast şi aprovizionarea cu această substanţă, deficienţe legate de activitatea medicilor, iniţial doi şi ulterior un medic al cărui program la firmă coincidea cu cel din Spitalul Judeţean, nereguli în Registrul de evidenţă unde erau ştersături şi modificări care nu corespundeau celor raportate la Casa de Asigurări, efectuare de examene RMN unui copil de 8 ani în lipsa unui cabinet de profil şi a unui medic anestezist; s-a mai constatat că EEE. a trecut în Registru examinări fără substanţă de contrast ca examinări cu folosirea de substanţă de contrast, contrar celor identificate în actele firmei.

În concluziile orale şi scrise, procurorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA a solicitat condamnarea inculpatei C. în temeiul art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.

S-a susţinut că:

- C. a participat la 90% din echipele de control care au evaluat S.C. TT. şi a întocmit toate actele care favorizau societatea TT. şi pe inculpatul H., fiind, într-un fel sau altul, semnate de aceasta. Inculpata l-a sprijinit nemijlocit pe H., cum rezultă din convorbirile telefonice dintre N. şi H., din legăturile dintre N. şi E. şi folosul pe care l-a primit prin numirea soţului acesteia în conducerea ANAF. S-a apreciat că s-a dovedit cu probele de la urmărirea penală şi din instanţă, cu ocazia audierii martorilor, a lui III. că soţia a intervenit pe lângă inculpatul H. să-l sprijine cu privire la promovarea sa. S-au invocat de procuror declaraţia primarului HHH. la care a apelat inculpatul H., convorbirile telefonice şi traficul de date, numerele de telefon relevante.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA în concluziile scrise a redat în sistem, copy-paste paginile 131,132,133,135 din Rechizitoriu şi fragmente din fila x a Ordonanţei din 12.12.2014 .

Inculpata a încălcat C. pen., şi-a exercitat în mod neadecvat atribuţiile de serviciu în beneficiul S.C. TT. prin întocmirea notelor de fundamentare. Pe baza acestora s-au încheiat actele adiţionale prin care s-au diminuat sumele alocate societăţii comerciale concurente şi s-au suplimentat sumele alocate către S.C. TT., iar prin efectuarea de controale cu caracter pur formal s-a constatat "o deplină conformitate a activităţii S.C. TT., în contradicţie cu situaţia reală".

Din probe indirecte a rezultat că H., din obligaţie pentru aceasta şi în considerarea funcţiei ei, în urma unei solicitări anterioare, a acesteia, a acţionat pentru ca III. să fie numit într-o funcţie de conducere pentru care era în competiţie cu un alt contracandidat.

Astfel, afirmă procurorul nu s-ar accepta ideea că inculpatul H. face demersuri pentru N. în lipsa unei cereri exprese a acesteia. Toate acţiunile lui H. au fost efectuate în perioada încheierii contractului de prestări servicii pe anul 2013 cu CJAS pentru ca C. să-şi îndeplinească atribuţiile în folosul lui H..

H. a apelat la HHH. primarul municipiului Drobeta Turnu Severin care a emis dispoziţia nr. x/23.01.2014 prin care III. a fost temporar promovat ca şef de serviciu în cadrul DTL Drobeta Tr. Severin, anterior III. prin dispoziţia primarului nr. 3413 din 2.12.2013 fusese desemnat să coordoneze activitatea acestui serviciu.

S-a apreciat (în Ordonanţa din 12.12.2014) că sub aspectul laturii obiective rezultă furnizarea folosului de către H. ce reiese din declaraţia lui HHH.. Aceste probe atestă că promovarea lui III. s-a realizat exclusiv ca urmare a demersurilor realizate de H.. Numirea soţului în funcţie, cu mărirea salariului acestuia, au natura unor foloase primite de C. de la H., câtă vreme promovarea nu s-a făcut pe merite profesionale.

Sub aspectul laturii subiective s-a apreciat că inculpata a cunoscut modalitatea necuvenită în care a fost obţinut folosul şi scopul legat de îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu.

În acest sens s-au invocat convorbirile înregistrate (excluse din probatoriu la 28.11.2014 de judecătorul de cameră preliminară) dintre H. şi C., respectiv HHH. . S-a invocat declaraţia lui III. şi faptul că H. a încercat să-l prezinte pe acesta într-o lumină cât mai bună lui HHH..

Caracterul necuvenit al folosului presupune că şi în situaţia în care beneficiarul este îndreptăţit la obţinerea acestuia, dacă el se obţine cu încălcarea procedurilor legale ori prin dispoziţii discreţionare, folosul este necuvenit.

În susţinerea acestor concluzii s-au invocat înscrisurile de la f. x, vol. 13; f. x; f. x - vol. 24; f. x; f. x - vol. 24; f. x; f. x - vol. 24; f. x; f. x - vol. 24; f. x; f. x - vol. 9; f. x; f. x - 429 - vol. 9; f. x; f. x - vol. 9; f. x; f. x - vol. 24; f. x; f. x - vol. 9 dup; f. x; f. x - vol. 24; f. x; f. x - vol. 9; f. x; f. x - vol. 24; f. x; f. x - vol. 24 dup; f. x; f. x - vol. 9; f. x dup; f. x dup.

"Faţă de aceste considerente, s-a apreciat că vinovăţia inculpatei a fost pe deplin dovedită motiv pentru care s-a solicitat condamnarea acesteia conform actului de sesizare potrivit art. 289 C. pen., întrucât se apreciază că este aplicabilă legea nouă în ceea ce priveşte pe această inculpată, ca fiind legea penală mai favorabilă".

În concluziile finale, în apărarea sa, prin avocat, inculpata C. a susţinut următoarele:

În Camera preliminară s-au invocat mai multe excepţii privind neregularitatea actului de sesizare, judecătorul a exclus din probatorii convorbirile interceptate pe baza mandatelor de siguranţă naţională.

S-a prezentat succint situaţia de fapt, cu precizarea că este vorba de o numire temporară în funcţia de şef serviciu a lui III. şi nu de funcţia de director în ANAF. Procurorul nu a făcut nicio referire la probele administrate în instanţă, inclusiv la declaraţiile martorilor din lucrări reaudiaţi - martorul HHH., martorul III..

Relevante în cauză au fost declaraţiile directorului JJJ. şi PPP., viceprimar la acel moment. Pentru a susţine autoritatea de lider de partid a lui H., s-a afirmat că HHH. şi H. erau colegi de partid, ceea ce nu este adevărat, cum precizează chiar HHH.. În acelaşi sens se înscrie şi declaraţia martorului LLL. faţă de care N. şi-a exprimat dorinţa de a fi sprijinit să intre la primar pentru o problemă personală, nu să i se rezolve problema.

Faptele inculpatei au fost descrise ambiguu şi fără suport probator clar.

Procurorul a susţinut că N. l-a defavorizat pe GGG. în beneficiul lui H., iar administratorul S.C. EEE. respinge această alegaţie, recunoscând că între cei doi furnizori de servicii paraclinice, S.C. TT. avea un punctaj superior, corect stabilit în limitele contractului cadru.

Procurorul nu s-a referit la actele materiale efectuate de inculpată, a afirmat contrar adevărului, că N. ar fi semnat contractele de furnizare a serviciilor medicale şi actele adiţionale, că a făcut parte din comisiile de evaluare, fără să menţioneze că numirea sa era făcută de şefii de departament.

Inculpata, prin avocat, a solicitat achitarea în baza art. 16 alin. (1) C. proc. pen.

În completarea concluziilor orale s-au depus concluzii scrise cu referire la:

- încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu ca fiind art. 254 alin. (1) C. pen. 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.;

- actul de sesizare care nu cuprinde decât pretinsele demersuri ale lui H. şi prezentarea în detaliu a unei convorbiri interceptate, în condiţiile Legii nr. 51/1991;

- descrierea faptei reţinute în sarcina inculpatei se limitează la două afirmaţii ale lui H. neprobate - influenţarea lui N. în exercitarea atribuţiilor de serviciu în favoarea lui H., dat fiind autoritatea acestuia şi a lui HHH. pentru numirea lui III. într-o funcţie de conducere în cadrul ANAF.

Nu s-a dovedit raportul de cauzalitate între acţiune şi urmare.

Nu au fost îndeplinite trei condiţii prevăzute de norma de incriminare:

- rezultatul socialmente periculos;

- legătura de cauzalitate;

- subiectul pasiv al infracţiunii.

În opinia procurorului, rezultatul socialmente periculos a fost numirea în funcţie de şef serviciu a lui III. în condiţiile în care funcţia de conducere îi fusese propusă cu mult înainte de discuţia lui H. cu HHH..

III. din 2015 este definitivat pe post prin promovarea concursului organizat de Primărie.

Numirea lui III. în funcţie de conducere nu este rezultatul discuţiei lui H. cu HHH., cum de altfel precizează chiar acesta în declaraţia dată.

Nu a existat competiţie pe funcţie, viceprimarul PPP. a detaliat discuţia dintre III. şi HHH., unde nu s-a pomenit de H. şi unde un cuvânt hotărâtor l-a avut JJJ..

În acelaşi sens a fost şi declaraţia lui LLL. audiat în cauză.

Martorele FFF., KKK. şi TTT. (audiate la 4.12.2015, f. x CAB) au relatat procedura de contractare, încheiere contracte, acte adiţionale, suplimentare a fondurilor alocate raportate la punctajul fiecărui furnizor şi faptul că erau diferenţe între S.C. EEE. şi S.C. TT. sub aspectele tehnice şi de personal. Declaraţia lui GGG. a fost revelatoare cu privire la relaţiile firmei acestuia cu CJAS cu C., D., E. şi H..

El a fost cel care a precizat că punctajul stabilit de comisia de evaluare a fost corect cu privire la ambii furnizori.

Nu s-au indicat probele de vinovăţie pe care le-a susţinut procurorul prin actul de inculpare, nu au fost clare actele materiale de săvârşire a infracţiunii de luare de mită.

Parchetul a ignorat toate probele în apărare, nu a dat curs aplicării prevederilor art. 100, 101 şi 103 C. proc. pen.

Pentru toate aceste considerente s-a solicitat în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. achitarea inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.

În ultimul cuvânt, inculpata C. a declarat că este nevinovată, că întotdeauna a respectat litera legii, că nu a prejudiciat în nici un mod instituţia unde îşi desfăşoară activitatea şi a solicitat achitarea, achiesând la concluziile avocatului său.

Examinând actele şi lucrările dosarului astfel cum s-au administrat în ambele faze ale procesului, acuzaţiile procurorului cu privire la fapta reţinută în sarcina inculpatei şi apărările invocate, Curtea a constatat următoarele:

Situaţia de fapt care configurează infracţiunea pretins săvârşită de C. a constat, potrivit rechizitoriului prin care s-a investit Curtea, în "exercitarea atribuţiilor de consilier principal în cadrul Casei judeţene de asigurări de sănătate Mehedinţi, funcţie de care inculpata s-a folosit pentru a pretinde şi a primi de la H. un folos (constând în numirea soţului său într-o funcţie de conducere în cadrul unei direcţii din subordinea primăriei Drobeta Turnu Severin)" în scopul de a-şi îndeplini diverse acte (astfel cum acestea au fost prezentate mai sus) privitoare la îndatoririle acesteia de serviciu (în sensul realizării intereselor patrimoniale ale TT. SRL)".

"Fapta întruneşte elementele infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. (fapta descrisă în Capitolul II) - f. x R".

În completarea rechizitoriului, Ordonanţa din 12.12.2014 afirmă că inculpata a săvârşit infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. încălcându-şi obligaţiile profesionale impuse de C. pen. tuturor funcţionarilor respectiv de a nu pretinde, şi a nu primi foloase pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

C. şi-a exercitat în mod neadecvat sarcinile de serviciu în beneficiul S.C. TT. prin întocmirea de note de fundamentare pe baza cărora s-au încheiat acte adiţionale prin care s-au diminuat sumele alocate societăţii S.C. EEE. şi s-au suplimentat cele pentru TT.; inculpata a efectuat controale formale la societatea TT., care au convertit realitatea privind activitatea acestei firme.

În dovedirea laturii obiective a infracţiunii s-au invocat declaraţia martorului HHH. - primarul mun. Dr. Turnu Severin şi înregistrările unor convorbiri excluse din probatoriu la 28.11.2014 de judecătorul de cameră preliminară.

Procurorul a susţinut în Ordonanţă că numirea soţului inculpatei într-o funcţie de conducere s-a datorat exclusiv urmare demersurilor inculpatului H., a influenţei exercitate de un om politic, care avea obligaţii faţă de inculpată, funcţia aducând un spor salarial, deşi nu a fost obţinută prin competenţe profesionale.

Ordonanţa din 12.12.2014 a susţinut, de asemenea, că s-a demonstrat prin probe indirecte că C. a formulat o cerere expresă lui H. pentru funcţia pe care urma să o dobândească III. pentru că altfel "nu s-ar putea accepta că inculpatul a formulat o cerere specifică astfel că soţul inculpatei să-l înlăture pe contracandidatul pentru aceeaşi funcţie".

În ce priveşte latura subiectivă s-a apreciat ca fiind îndeplinită prin faptul că C. ştia modalitatea prin care soţul său urma să ocupe funcţia dorită, iar pe de altă parte scopul acestei promovări era ca inculpata să-şi exercite atribuţiile de serviciu în favoarea lui H..

Infracţiunea de luare de mită s-a desfăşurat din martie 2013 la 23.01.2014.

Înainte de a proceda la analiza presupusei activităţi infracţionale a inculpatei C. se impune a releva inadvertenţele existente între Ordonanţa din 2014, procesul-verbal din 21.07.2014 şi încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatei prin rechizitoriu (din 28.07.2018) şi Ordonanţa din 12.12.2014, cu raportare la prevederile art. 386, art. 387 şi art. 388 C. proc. pen.

Prin Ordonanţa din 2.04.2014 şi procesul-verbal din 3.04.2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de C., suspectă de comiterea infracţiunii de luare de mită, prv. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.

Prin Ordonanţa din 18.07.2014 procurorul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpata C. sub aspectul comiterii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. .

Prin procesul-verbal din 21.07.2014, s-a adus la cunoştinţă, sub semnătură şi în prezenţa avocatului său, inculparea lui C. pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 6 Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. şi drepturile şi obligaţiile sale procesuale.

Prin rechizitoriu, inculpata C. a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.

Faţă de încadrarea juridică dată faptei prin Rechizitoriu, pe parcursul judecăţii nici procurorul, nici inculpata şi nici Curtea, din oficiu, nu au pus în discuţie recalificarea juridică ori schimbarea de încadrare juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatei, prin procesul-verbal din 21.07.2014 i s-a adus la cunoştinţă punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) încadrarea juridică menţinută prin rechizitoriu şi trimisă în judecată.

În concluziile orale şi scrise ale procurorului s-a făcut referire la încadrarea juridică prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap la art. 6 Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., fără vreo solicitare sau precizare în raport de încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu.

În concluziile orale privind încadrarea juridică a faptelor altui inculpat din aceeaşi cauză, procurorul nu numai că a pus în discuţie care este legea mai favorabilă aplicabilă inculpatului, motivându-şi şi argumentându-şi opinia, dar a abordat-o şi din perspectiva recalificării sau a schimbării de încadrare în condiţiile art. 386 C. proc. pen.

Or, câtă vreme, inculpatei la 21.07.2014 i s-a adus la cunoştinţă încadrarea juridică a faptei prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 6 Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. şi a fost trimisă în judecată cu această încadrare juridică cu privire la care nu s-au pus în discuţie prevederile art. 386 C. proc. pen., ori recalificarea încadrării juridice a infracţiunii în cursul judecăţii, Curtea în condiţiile art. 387-388 C. proc. pen. a avut în vedere încadrarea juridică dată prin Rechizitoriu faptei de luare de mită reţinută în sarcina inculpatei C., pentru care a fost trimisă în judecată şi sesizată instanţa care potrivit art. 371 C. proc. pen. este obligată să "se mărginească la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei".

În consecinţă: În art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), luarea de mită este:

"Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri ….".

Corupţia pasivă se identifică cu infracţiunea de luare de mită. Ea se înfăptuieşte când prin lipsa de probitate şi corectitudine, funcţionarul afectează activitatea instituţiilor statale, relaţiile sociale circumscrise ce constituie obiectul juridic special, ocrotite prin norma penală de faptele de venalitate ce aduc atingere bunului mers al organismelor publice şi lezează interesele persoanelor.

Subiectul activ calificat al infracţiunii este funcţionarul ale cărui fapte de pretindere, primire, acceptare, etc. constituie obiectul mitei care nu se identifică cu actele făcute de acesta în favoarea mituitorului.

Structura constitutivă a infracţiunii de luare de mită reglementată de art. 254 alin. (1) C. pen. se edifică prin latura sa obiectivă, la rândul ei definită prin elementul material, urmarea imediată şi raportul de cauzalitate, latura subiectivă care se manifestă prin intenţia directă.

Coroborând aspectele teoretice cu pretinsa activitate infracţională a inculpatei C., modalitatea de săvârşire a infracţiunii reţinute în sarcina acesteia este aceea de a fi avut iniţiativa de a fi pretins ceva, cuiva în mod stăruitor prin orice formă de comunicare în măsură să fie înţeleasă de către cel căruia i s-a adresat.

Pe de altă parte, actul de acuzare identifică şi o altă modalitate de săvârşire a infracţiunii de luare de mită dintre celelalte modalităţi, reglementate de lege: primirea, în speţă a folosului.

Teoreticienii dreptului califică această modalitate ca fiind voluntară şi spontană, pentru că infracţiunea se consumă în momentul pretinderii sau primirii folosului, fiind o infracţiune instantanee.

Infracţiunea de luare de mită există când folosul este necuvenit, făptuitorul nu este îndrituit să-l pretindă, să-l primească etc. Prin el însuşi "folosul" constituie un contra echivalent al conduitei făptuitorului care se angajează la efectuarea unui act contrar îndatoririlor sale de serviciu, de exemplu.

Săvârşirea infracţiunii prin elementul său material astfel cum se identifică normativ, presupune o înţelegere anterioară şi o stare de pericol pentru relaţiile sociale încălcate şi care aduce atingere normalităţii activităţii instituţiei al cărui angajat este subiectul activ calificat al infracţiunii.

În acest mod s-a realizat raportul de cauzalitate dintre fapta incriminată şi urmarea imediată ce derivă din însăşi materialitatea acesteia.

În completarea rechizitoriului, în condiţiile art. 345 C. proc. pen. procurorul a precizat prin Ordonanţa din 12.12.2012 că inculpata N. şi-a încălcat obligaţiile profesionale impuse de C. pen. tuturor funcţionarilor - să nu pretindă şi să nu primească foloase pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu; inculpata şi-a exercitat atribuţiile în mod neadecvat în favoarea S.C. TT., a întocmit note fundamentare pe baza cărora s-au încheiat acte adiţionale de alocare de sume suplimentare societăţii TT. şi a efectuat controale formale la această firmă.

Sub aspectul laturii obiective s-a susţinut că prin declaraţia martorului HHH. şi din înregistrarea convorbirii telefonice dintre acesta şi H. s-a dovedit furnizarea folosului de către H. - numirea lui III. în funcţie de conducere, cu o creştere salarială, exclusiv ca urmare a demersurilor lui H., promovarea în baza influenţei exercitate de un lider politic şi nu pe baza competenţelor profesionale.

Numirea soţului într-o funcţie de conducere şi creşterea salarială constituie folosul necuvenit al inculpatei C..

Probele indirecte (?!) ale cauzei demonstrează că inculpata a făcut o solicitare anterioară lui H. să acţioneze spre folosul acesteia, explicându-se astfel obligaţia despre care H. afirmase că o are faţă de C. în considerarea funcţiei sale. Astfel, procurorul nu şi-a explicat ca "în lipsa unei cereri exprese a inculpatei N.", "H. să formuleze o cerere specifică referitoare la funcţia pe care urma să o dobândească III. în defavoarea contracandidatului său".

Referindu-se şi la latura subiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., procurorul a apreciat că C. a cunoscut "modalitatea necuvenită urmare căreia" s-a obţinut folosul şi că scopul acestuia era legat de cum îşi îndeplinea aceasta obligaţiile.

S-a mai precizat de procuror că din convorbirile înregistrate (şi transmise în procesele-verbale excluse la 28.11.2014 de judecătorul de cameră preliminară şi definitor la 16.03.2015 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) a rezultat că inculpata i-a cerut lui H. numirea soţului acesteia prin înlăturarea persoanei contracandidate, având în vedere convorbirea telefonică deja invocată între H. şi HHH..

A mai afirmat procurorul "expressis verbis" că în cursul acestei unice convorbiri redate în rechizitoriu dintre H. şi HHH. că "inculpatul H. a precizat în mod expres că obligaţia de a da curs solicitării inculpatei derivă tocmai din funcţia acesteia şi din atribuţiile pe care le avea în legătură cu bugetul alocat societăţii TT. SRL".

A mai precizat procurorul că infracţiunea de luare de mită s-a desfăşurat din martie 2013 - prima pretindere din partea inculpatei faţă de H. care i-a transmis lui HHH. aceeaşi cerere şi ianuarie 2014 când folosul a fost efectiv primit de inculpată prin dispoziţia nr. x/23.01.2014.

În mod necontestat în cuprinsul rechizitoriului şi al Ordonanţei completatoare au existat discordanţe evidente legate de momentul comiterii infracţiunii - martie 2013 - ianuarie 2014 în Ordonanţă şi aprilie 2013 în Rechizitoriu, de la data emiterii dispoziţiei primarului HHH. nr. 171/23.01.2013 la fila x rechizitoriu, nr. 171/23.01.2014 în Ordonanţă, cu relevanţă faţă de încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu şi care reclamă ca acţiunea făptuitorului să fie anterioară îndeplinirii/neîndeplinirii actului pentru care făptuitorul primeşte folosul.

Pe parcursul instrumentării urmăririi penale, abordarea teoretică a încadrării juridice s-a realizat prin referiri succesive la conţinutul infracţiunii de luare de mită în condiţiile art. 289 alin. (1) C. pen. cât şi la conţinutul aceleiaşi infracţiuni reglementat de art. 254 alin. (1) C. pen. (1968) încadrare juridică dată faptei cu care a fost investită Curtea.

Cu titlu de exemplu - se aplică art. 254 alin. (1) C. pen. (1968) dar în rechizitoriu se vorbeşte de folosul pentru altul, beneficiul folosului necuvenit unei alte persoane decât funcţionarul mituit ceea ce se regăseşte în art. 289 alin. (1) C. pen. (noul C. pen.).

- Articolul 254 alin. (1) C. pen. (1968) vizează faptele care realizează elementul material al infracţiunii şi care au loc anterior sau cel mai târziu concomitent cu îndeplinirea, neîndeplinirea etc. actului privitor la îndatoririle de serviciu ale funcţionarului public sau cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri, spre deosebire de noul C. pen. unde nu mai există condiţia de timp, fiind suficient ca fapta să se săvârşească în legătură cu serviciul celui mituit indiferent de momentul intervenţiei înţelegerii de mituire;

- se vorbeşte de "scop" (art. 254 alin. (1) C. pen. în condiţiile în care sintagma nu se mai regăseşte în art. 289 alin. (1) C. pen., care vorbeşte de actul "în legătură cu …").

În vederea exercitării şi garantării drepturilor procesuale, cel acuzat, trimis în judecată, în orice fază a cercetării sale, are dreptul de a fi informat despre fapta pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva sa, încadrarea juridică, cu care a fost trimis în judecată (art. 83 C. proc. pen.).

Abordarea descriptivă a infracţiunii în varianta prevederilor art. 289 alin. (1) C. pen. şi stabilirea încadrării juridice prin rechizitoriu conform art. 254 alin. (1) C. pen., determină posibile inconvenienţe în construirea strategiei de exercitare a dreptului la apărare.

În Capitolul II al rechizitoriului procurorul s-a rezumat, în dovedirea vinovăţiei inculpatei C., la câteva fragmente selecţionate din două declaraţii de martori (HHH. şi GGG.) şi redă două segmente selectate după relevanţă, din două convorbiri interceptate pe mandat de siguranţă naţională (excluse la 28.11.2014) şi emite presupuneri şi supoziţii care nu se regăsesc în probatoriul administrat de organele de urmărire penală.

La 30.10.2014, procurorul a comunicat Curţii că "rechizitoriul este structurat pe capitole şi că descrierea faptelor permite stabilirea facilă şi neechivocă a obiectului şi limitelor judecăţii, "reflectă realizarea elementelor constitutive ale infracţiunilor" şi eventuale precizări de ordin teoretic sau făcut în secţiunile:

"Încadrarea juridică" .

În Ordonanţa din 12.12.2014 s-a precizat, de asemenea, de către procuror că "nu se reglementează prin C. proc. pen., modalitate în care se face identificarea mijloacelor de probă în rechizitoriu, iar art. 382 C. proc. pen. prevede doar că Rechizitoriul cuprinde date referitoare la probe şi mijloace de probă, ceea ce presupune, potrivit acestei opinii, excluderea "ab initio" a unei analize sau evaluări a probatoriului în raport de faptă, personală, vinovăţie etc." în condiţiile în care s-au administrat proba cu înscrisuri indicate de Parchet şi depuse de inculpată şi proba testimonială - audierea martorilor audiaţi la Parchet, a martorilor propuşi de inculpată sau rezultaţi din dezbateri şi încuviinţaţi de instanţă.

Probele nu au o valoare prestabilită, ele reprezintă fundamentul material al activităţii procesuale administrate în contextul judiciar permis de lege, după începerea urmăririi penale.

Organele judiciare, în urma examinării probelor le conferă acestora semnificaţia ce concură la aflarea adevărului.

Preanaliza examinării probelor care au condus la parcurgerea diferitelor faze procesuale ori de câte ori s-a justificat de organul de urmărire penală, luarea unei măsuri procesuale legate de persoană, de faptă, de împrejurări şi vinovăţie, nu împiedică judecătorul ca în baza respectării principiilor oralităţii, nemijlocirii, contradictorialităţii, al publicităţii, a garanţiilor procesuale să procedeze la administrarea unor probe noi, la reevaluarea şi verificarea prin readministrare a probelor strânse în cursul urmăririi penale.

Judecătorul trebuie să se asigure că probele îndeplinesc condiţiile de legalitate (permise de lege), de pertinenţă (legate de obiectul cauzei) de concludenţă (au relevanţă), de utilitate (sunt necesare), că ele sunt clare, edificatorii şi eficace pentru cercetarea judecătorească (decizia CCR nr. 171/23.05.2001).

În cazul unor probe insuficiente (prin conţinut, esenţă, număr), neclare şi contradictorii, a unor probe indirecte a căror valoare nu depăşesc nivelul indiciilor şi nu sunt determinatorii prin relevanţă, în lipsa unei coroborări cu alte probe directe, evidenţiate de organele de urmărire penală sau de cel ce le invocă, sunt în măsură să inducă îndoiala asupra valorii lor probatorii în condiţiile art. 4 alin. (2) C. proc. pen.

Libera apreciere a tuturor probelor, conferă judecătorului posibilitatea unei evaluări ample, documentate care să conducă, în limitele propriei sale conştiinţe, la atingerea scopului procesual penal de aflare a adevărului care să convingă pe cel vizat cât şi comunitatea din care provine de consecinţa actului de dreptate.

Descrierea faptei reţinute în sarcina inculpatei N. s-a fundamentat, potrivit precizărilor procurorului, pe fragmente, secvenţe din mărturiile a doi martori (HHH. şi GGG.), pe segmente apreciate ca relevante de autorul rechizitoriului din două convorbiri telefonice interceptate anterior începerii urmăririi penale a inculpatei în baza mandatelor de siguranţă naţională, excluse definitiv la 16.03.2015 din materialul probator administrat de Parchet.

Aşa cum a rezultat din documentele cauzei, s-a apreciat la nivelul Parchetului că "doar simpla descriere a faptei este suficientă pentru dovedirea vinovăţiei inculpatei despre care probele vorbesc, de la sine, fără a mai fi nevoie de o analiză sau evaluare în contextul dat din partea procurorului".

Din această perspectivă, enunţarea unor afirmaţii ca rezultat al trecerii în revistă a unor date, cifre sau exemple de fraze sau crâmpeie de replici despre care se bănuie că au înţelesul conferit de procuror, nu au fost în măsură să dea credibilitate, veridicitate acestora, să dovedească existenţa unei fapte penale şi a vinovăţiei acelui inculpat.

Abordarea pe două paliere a pretinsei infracţiuni comise de C. a debutat cu susţinerea procurorului legată de felul în care inculpata şi-a încălcat atribuţiile de serviciu prin încălcarea C. pen.: a pretins şi a primit un folos care s-ar deduce că e necuvenit în sensul art. 289 alin. (1) C. pen., când încadrarea juridică din Rechizitoriu şi cu care s-a sesizat Curtea este art. 254 alin. (1) C. pen. cu un conţinut infracţional mai puţin extins decât se prevede în C. pen. actual.

S-a afirmat că N. a încălcat C. pen. (cel din 1969) prin faptul că:

- a participat ca membru în comisiile mixte de control, a comisiilor de evaluare sau operative unde desemnarea în calitatea de membru se făcea de către preşedintele Casei de Sănătate la propunerea directorului economic şi a şefilor de departamente, deci nu era membru de drept;

- a întocmit rapoartele ulterioare controalelor la care a participat semnate de către toţi membrii comisiilor;

- a întocmit NOTE DE FUNDAMENTARE cu privire la cererile formulate de furnizorii de servicii medicale paraclinice de diminuare sau suplimentare a valorilor lunare de contract în vederea încheierii potrivit legii de acte adiţionale, inclusiv după suplimentarea sumelor alocate după rectificarea de buget.

Nu a rezultat din Rechizitoriu care sunt elementele care au fost determinate de realitatea obiectivă şi în lipsa măcar a unui singur exemplu aplicat, este greu să fundamentezi o judecată pe afirmaţii care nu au fost verificate şi eventual valorificate în concret.

Din actele dosarului a rezultat că judeţul Mehedinţi nu a beneficiat până prin 2007 de nici un fond pentru servicii paraclinice, iar bugetul pe 2013 şi pentru acest segment a fost mărit, luându-se în calcul datele comunicate de casele judeţene de sănătate conform criteriilor stabilite prin legea bugetului nr. 5/2013, Ordinul Ministrului Sănătăţii şi al CNAS, al altor ordine şi norme de aplicare la care face trimitere chiar actul de sesizare.

Raportat la acestea, nu a fost suficient de explicit dacă la nivelul CJAS Mehedinţi s-au calculat greşit valorile anuale de contract pe anul 2013 pentru vreunul din cei doi furnizori de servicii paraclinice, S.C. EEE. şi S.C. TT., câtă vreme nu a existat nicio contestaţie a niciunuia dintre aceştia şi nu s-a făcut trimitere la vreun raport pe subiect din partea Curţii de Conturi.

Mai mult, atât la Parchet cât şi în instanţă, administratorul S.C. EEE. a precizat câteva aspecte uşor verificabile de natură a contura corect raporturile dintre CJAS şi cei doi furnizori de servicii paraclinice ori dintre aceştia doi:

- punctajul stabilit de comisia de evaluare la încheierea unui nou contract pentru 2013-2014 a lui S.C. EEE. S.R.L., în urma controlului efectuat în temeiul legii a fost stabilit la maxim;

- decizia de imputaţie stabilită de CJAS a fost confirmată de Comisia de Arbitraj de pe lângă CJAS prin respingerea contestaţiei lui S.C. EEE.;

- administratorul acestei firme, atât la Parchet cât şi în instanţă a recunoscut că dotarea cu aparatul RMN, personalul angajat, activitatea doar pe o tură şi numai până vineri, precum şi existenţa de deficienţe în folosirea substanţei de contrast la investigaţiile RMN şi evidenţele defectuoase din Registrul firmei, au constituit tot atâtea motive să i se mai aplice în timp şi alte sancţiuni;

- de la acelaşi martor şi documentele invocate chiar de procuror, a rezultat ca şi S.C. TT. a avut la un moment dat suspendată activitatea, a fost sancţionată la rândul său, astfel că S.C. EEE. a angajat la cel moment un al doilea medic specializat în imagistică care lucrase la S.C. TT. până la încetarea activităţii acesteia;

- la Parchet fiind, martorul a declarat că sumele alocate potrivit legii şi suplimentările urmare rectificării de buget depăşeau posibilităţile fizice, tehnice de a le folosi şi a deconta servicii paraclinice raportate valorilor respective, astfel că legea obliga, în lipsa consumului, bani să fie restituiţi la buget, ceea ce nu era în interesul sutelor de pacienţi aflaţi pe listele de aşteptare sau să fie redirecţionate către celălalt furnizor de servicii paraclinice în procedura prevăzută de lege;

- nu s-au evidenţiat sub acest aspect care au fost deficienţele sau actele de favorizare în concret în sistemul de redirecţionare a sumelor;

- martorul GGG. a declarat şi la Parchet şi în instanţă că nu avea argumente solide să aprecieze dacă la rezilierea contractului său cu CJAS ar fi putut avea vreun amestec H. cu care nu s-a aflat în niciun fel de relaţii, nici de duşmănie sau concurenţă vrăşmaşă.

Din actele dosarului aflate în volumul 9 al dup nr. x/2013 a rezultat că în 2013 bugetul alocat de CNAS pentru plăţile serviciilor paraclinice la Casele Judeţene de Asistenţă şi Sănătate a crescut substanţial în raport cu anii 2011 şi 2012 după cum urmează cu titlu de exemplu:

CJAS Mehedinţi: 4322 (2011); 4340 (2012) şi 5586 (2013);

CJAS Mureş: 5821 (2011); 5855 (2012) şi 6232 (2013);

CJAS Timiş: 12.503 (2011); 12.524 (2012) şi 16.137 (2013);

CJAS Bacău: 4774 (2011); 4876 (2012) şi 5450 (2013).

Astfel, până în anul 2007 CJAS Mehedinţi nu a primit nici un buget pentru plata de servicii paraclinice, ceea ce a determinat încheierea de contracte de către CJAS Mehedinţi cu furnizori de Timiş şi Dolj (declaraţie martor GGG. f. x C.A.B.).

Din aceleaşi documente a rezultat că prin Referatul întocmit de UUU. funcţionar al CNAS s-au stabilit criteriile privind repartizarea bugetului pentru serviciile paraclinice din Fondul naţional Clinic de asigurări de sănătate:

- realizările pe anul 2011, numărul investigaţiilor efectuate în 2012, numărul de pacienţi de pe listele de aşteptare etc.

În altă ordine de idei, rezultă din documentaţia invocată de procuror că Notele de fundamentare erau întocmite de C., dar avizate de directorul economic, de directorul de relaţii comerciale şi şeful de serviciu, iar propunerea de recontractare viza singurul furnizor de servicii paraclinice rămas pe piaţă, în condiţiile în care se făceau cereri de renunţare la sumele alocate prin contractul încheiat.

Cu titlu de exemplu procurorul a prezentat la filele x dup, cererile formulate de GGG. în numele S.C. EEE.;

- din motive de concediu de odihnă, GGG. renunţă la suma de 88.000 RON alocată de CJAS;

- EEE. renunţă la suma de 133.500 RON întrucât nu putea fi cheltuită;

- ca urmare a unor probleme tehnice la aparatul RMN, EEE. cere renunţarea la suma de 61.800 RON în vederea redistribuirii;

- cererea formulată de EEE. pentru suma de 10.000 RON (martie 2014) la care se face renunţare pentru imposibilitate de consum, la fel şi în iulie 2013;

- în 5.09.2012 pentru încălcarea prevederilor art. 7 lit. x) şi a), e) din Contractul de furnizare servicii şi a art. 49 alin. (2) lit. c) şi g) din Anexa H.G. nr. 1389/2010 s-a operat rezilierea contactului EEE. cu CJAS .

Cereri de redistribuire a formulat, potrivit procurorului şi S.C. TT. pentru suma de 70.000 RON din valoarea de contract de 160.000 RON . Între actele enumerate de procuror ca acte doveditoare în cauză a fost şi Notificarea CJAS către TT. cu privire la rezilierea contractului cu CJAS întrucât firma nu a respectat art. 4 lit. j) din GH nr. 1714/2008 şi art. 7 lit. i) din aceeaşi hotărâre de guvern .

În nota de probatorii, procurorul a făcut trimitere şi la alte documente din volumul 24 al dosarului de urmărire penală (264 file) care atestă că în Nota de fundamentare nr. x/22.01.2014 s-a propus suplimentarea valorii de contract pentru luna ianuarie cu suma de 90.000 RON pentru S.C. TT. iar actul adiţional nr. x ianuarie 2014 încheiat cu CJAS a avut la bază art. 250 din Legea nr. 95/2006, H.G. nr. 117/2013, OMS/CNAS nr. 423/191/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice despre care nu s-a afirmat că s-ar fi întocmit cu vreo încălcare a acestor norme.

În considerarea încheierii acestor acte procurorul a invocat listele de aşteptare a pacienţilor individualizaţi prin nume şi CNP, care reprezentau unul din criteriile care se aveau în vedere la redistribuirea sau suplimentarea valorii de contract a oricărui furnizor de servicii paraclinice, inclusiv S.C. TT.:

f. x dup - listă de aşteptare februarie 2014 cu 68 pacienţi;

f. x dup - listă cu 209 pacienţi în aşteptare - decembrie 2013;

f. x dup - listă aşteptare pacienţi cu 171 pacienţi în aşteptare - noiembrie 2013;

f. x dup - listă aşteptare cu 180 pacienţi în aşteptare - octombrie 2013;

f. x dup - listă aşteptare cu 241 pacienţi în aşteptare - septembrie 2013.

Cu titlu de exemplu, procurorul a indicat adresele prin care S.C. TT. comunica lunar către CJAS programul, graficul de activitate al medicilor, se referă la Raportul de evaluare al preşedintelui comisiei de evaluare VVV. cu privire la TT. .

Documentele detaliate de procuror în volumul 26 (370 pag) a atestat faptul că S.C. TT. a fost supus unor controale numeric mai multe decât cele ce privesc S.C. EEE..

Tot din aceste înscrisuri a rezultat că reprezentantul S.C. TT. administratorul firmei din 2.10.2010 E. transmitea, la cerere, către CJAS, Note de relaţii cu privire la:

- investigaţii înregistrate fără respectarea cronologiei;

- un bilet de trimitere raportat cu alt CNP - o investigaţie în valoare de 447,84 RON refuzată la plată;

- ştersături şi modificări în Registrul de lucru la poziţia 318/2012, aspecte sancţionate cu retragerea serviciilor respective de la finanţare;

- retragere de la finanţare a sumei de 5428 RON în baza Raportului de control din aprilie 2012 ca măsură sancţionatorie .

În procesele-verbale încheiate de echipele de control (controlată inopinat sau tematic, operativ) s-au constatat nereguli la biletele de trimitere (proces-verbal nr. x/11.05.2012 - f. x dup) s-au consemnat deficienţele şi chiar s-a prelungit controlul (adresa x din 25.04.2012 - cu prelungire control la 27.04.2012 - f. x dup).

Dintre controalele CJAS la TT. procurorul a mai reţinut că:

- echipa de control făcea sondaj telefonic printre beneficiarii serviciilor paraclinice (Raportul de control 1.11.- 30.11.2013 - f. x dup);

- întocmea procese-verbale de constatare lunare - procesul-verbal din 16.12.2013 pentru luna noiembrie 2013 întocmit de WWW. şi C., procesul-verbal din 14.11.2013 pentru luna octombrie 2013, întocmit de WWW. şi XXX. în care nu s-au constatat deficienţe la S.C. TT.;

- se organizau controale operative, minuţioase atât la S.C. TT. cât şi la EEE. la care nu s-au constatat deficienţe (Raport de control din 21.08.2013, 11.11.2013 - f. x şi 186 - vol. 26 dup);

- echipa de control din care a făcut parte şi C. a consemnat în procesele-verbale din ianuarie 2013 şi 13.02.2013 verificările prin sondaj a imaginilor stocate în arhiva electronică .

Procesele-verbale şi Rapoartele comisiei de control din iunie 2013, mai 2013, martie 2013, februarie 2013, 23.08.2013, din care C. nu a făcut parte, nu au consemnat deficienţe la S.C. TT. .

Prin exemplele reţinute de procuror şi indicate la filele x dup, a rezultat că directorul economic YYY. făcea propuneri pentru membrii Comisiei de control conform art. 3.3.1. din Anexa 39 a Ordinului 610/19.07.2011, ulterior directorul economic KKK..

În rechizitoriu probele au fost evidenţiate descriptiv nu analitic doar secvenţial şi cât au relevanţa dorită de procuror să exprime în ce măsură se dovedeşte actul ilicit. Or, în această manieră, lipseşte judecătorul de probabilitatea evaluării probatoriului în contextul lui integral, ceea ce poate conduce şi la un adevăr denaturat.

Reducerea probatoriului doar la o mărturie testimonială şi doar la câteva fraze şi ele secvenţiale dintr-o convorbire telefonică (exclusă definitiv la 16.03.2015) al cărei conţinut este denaturat din perspectiva în care este abordată şi ignorarea probatoriului amplu administrat în instanţă în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate nu au putut determina o apreciere echidistantă valoric şi în măsură să conducă la aflarea adevărului.

Din convorbirea dintre H. şi N. nu a rezultat că aceasta din urmă furniza informaţii despre firma concurentă a S.C. EEE. lui H., ci dimpotrivă că habar nu avea dacă şi când şi ce cereri depusese sau nu, acest furnizor de servicii paraclinice, discuţia rămânând la nivelul de "bârfe"; în opinia Curţii şi dacă interceptările în temeiul Legii nr. 51/1991 nu ar fi fost excluse, nu ar fi putut să dea rang de probă judiciară, unor rumori care circulau în mediul public sau pe culoarele CJAS.

Încă de la audierea de la parchet, C., GGG. şi apoi în instanţă, alături de martora TTT. au explicat că renunţarea la decontarea numai de 61.000 RON către S.C. EEE., la puţin timp după încheierea contractului pe 2013 cu CJAS, s-a datorat defectării aparatului RMN al firmei, iar completarea unei cereri de renunţare la plata acelei sume dactilografiate de N. pe computerul său semnată şi înregistrată la firmă, nu a constituit nicidecum o presiune a lui N. asupra determinării lui GGG. să renunţe la acea sumă.

GGG. a precizat că din oboseală, după lungi ore de aşteptare pentru audiere la Parchet, nu a mai obiectat la consemnările comisarului SSS. care a adăugat la cele declarate de martor, faptul că i s-ar fi sugerat de N. cererile de renunţare ca să favorizeze pe S.C. TT.. Că acesta e adevărul rezultă şi din fragmentul declaraţiei lui GGG. din Rechizitoriu unde a afirmat că i-a cerut el însuşi, sub semnătura lui, pentru a nu se mai deplasa la firma lui N., să-i redacteze cererea de renunţare la alocarea sumei respective.

Spre finalul declaraţiei în vădită contradicţie cu cele anterior consemnate s-a arătat că declaraţiile de renunţare ale lui GGG. s-au dactilografiat de fiecare dată pe calculatorul lui N..

Or, dacă aşa au stat lucrurile, procurorul cu ocazia unei percheziţii informatice s-ar fi putut verifica aceste afirmaţii dacă prezentau credibilitate. În cauză s-au dispus mai multe percheziţii domiciliare, dar în dosar nu se face nicio referire ca substanţă, relevanţă ori eficienţă.

În dosarul nr. x/2013 s-au efectuat 68 de percheziţii (?!)

Existenţa în sertarul biroului lui N. (percheziţie din 2.04.2014) a unei Note de fundamentare şi a unui proiect privind suplimentarea de fonduri au fost invocate fără însă să se precizeze dacă acestea erau susceptibile ca fiind acte ilicite sau documente în lucru.

În ceea ce priveşte desemnarea lui C. în comisiile de control, operative, de evaluare etc, în calitatea sa de consilier specializat în activitatea furnizorilor de servicii medicale, paraclinice, aceasta se realiza de şefii ierarhici (aproximativ 4) şi din nici un document sau mărturiile testimoniale ori ale celorlalţi inculpaţi, nu a reieşit că s-au constatat deficienţe în activitatea acesteia, că a efectuat acte care să favorizeze pe vreunul dintre furnizorii de servicii, nu s-au înregistrat reclamaţii, sesizări inclusiv în cauza de faţă (martor TTT.). S-a invocat existenţa unor controale formale exclusiv puse în sarcina lui C..

Evaluând din perspectiva unei analize coerente probatoriile administrate de către Parchet, readministrate în instanţă, completate cu probele cerute de apărare şi cele rezultate din dezbateri, administrate la rândul lor în aceleaşi condiţii de oralitate, contradictorialitate şi nemijlocit, Curtea a apreciat că nu s-a dovedit în vreun fel că C. prin activitatea depusă, şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi a săvârşit acte favorizatoare la adresa vreunuia dintre cei doi furnizori de servicii paraclinice, singurii din judeţ, S.C. TT. ori S.C. EEE. S.A..

Probele astfel coroborate nu au dovedit că N. a îndeplinit acte în cadrul atribuţiilor de serviciu în măsură să-l favorizeze pe H. căruia se afirmă că i-a pretins să-i aducă un folos pe care l-a şi primit şi care este necuvenit.

Procurorul în Ordonanţa din 12.12.2012 a precizat că, din probe indirecte, C. ar fi avut iniţiativa unei înţelegeri cu H. anterioară demersurilor acestuia de a-i procura folosul pretins.

Tot procurorul a explicat că nu s-ar putea înţelege altfel cum ar fi acţionat H. dacă N. nu-i cerea să obţină pentru aceasta (reglementare conform art. 289 alin. (1) C. pen. şi nicidecum art. 254 alin. (1) C. pen.) folosul configurat în promovarea soţului său într-o funcţie de conducere printr-o cerere expresă.

S-a mai afirmat în Rechizitoriu că C. i-a cerut lui H. ca numirea soţului său să se realizeze în noua funcţie prin înlăturarea contracandidatului său.

S-a afirmat în mod categoric că N. ştia modalitatea în care urma soţul acesteia să devină şef de serviciu - prin influenţa şi acţiunea unui om politic notabil şi nu datorită performanţelor personale ale acestuia.

Au existat inadvertenţe legate de data în care se pretinde comiterea infracţiunii de luare de mită de către C. martie 2013 sau aprilie 2013, iar momentul primirii folosului pretins (numirea soţului în funcţia temporară de şef serviciu, cu o salarizare mărită) este menţionat la 23.01.2013 sau 23.01.2014 când primarul oraşului Drobeta Turnu-Severin a emis dispoziţia nr. 171.

Susţinerea acestor acuzaţii, în Rechizitoriu s-a fundamentat pe două segmente din două fragmente de convorbiri interceptate (excluse definitiv la 16.03.2015) selectate pentru relevanţa lor de procuror şi declaraţia martorului HHH., grefată pe conţinutul conversaţiei telefonice sus amintite.

În cauză s-au audiat mai mulţi martori; III., viceprimarul oraşului Drobeta Tr. Severin PPP., LLL. şi directorul JJJ., HHH..

Nici în concluziile orale, nici scrise, cu ocazia dezbaterilor, procurorul nu a făcut nicio referire la probatoriile administrate, respectiv readministrate în instanţă, oral, nemijlocit şi în condiţii de contradictorialitate, rezumându-se doar la unele din probele administrate de Parchet.

Şi în situaţia în care judecătorul de cameră preliminar n-ar fi exclus la 28.11.2014 convorbirile telefonice interceptate în temeiul Legii nr. 51/1991 transcrise în procese-verbale, măsură confirmată prin încheierea penală nr. .339/16.03.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie acestea nu ar fi corespuns valenţei atribuite în Rechizitoriu pentru următoarele motive:

- declaraţiile martorilor concură între ele, nu sunt discordante ci se confirmă şi reconfirmă reciproc;

- fără a retracta afirmaţii din declaraţia dată de HHH. la Parchet, acesta a detaliat, a făcut precizări şi a explicat logic şi veridic aspectele legate de discuţiile telefonice cu H. cu III., JJJ. etc.

Contextul general ce decurge din declaraţiile celor audiaţi sub prestare de jurământ s-a referit la următoarele:

- III. a funcţionat în cadrul Primăriei oraşului Drobeta Tr. -Severin în cadrul unei direcţii a acestuia, ocupând din 2.12.2013 temporar, o funcţie de şef serviciu prin delegare;

- N. este apreciat la nivelul conducerii de directorul JJJ., de primar, viceprimar, are o pregătire superioară, cursuri post universitare, masterat etc;

- potrivit declaraţiei martorului PPP. la nivelul Primăriei s-a luat decizia înfiinţării a trei servicii cu numirea temporară a trei şefi de serviciu şi între aceste trei persoane, conducerea a hotărât să-l aibă în vedere pentru Serviciul Asistenţă Contribuabil pe III.;

- având în vedere specializarea sa, III. a încercat să-l contacteze pe primar, mai greu abordabil, sfătuit şi de viceprimar, să dispună numirea sa la Serviciul de taxe şi impozite, întrucât celălalt serviciu presupunea studii şi pregătire juridică;

- simpatizant şi apoi membru PP., a apelat, după o şedinţă de partid a PP. într-un grup de persoane în care se aflau între alţii şi H., PPP., LLL. să poată avea acces la o întrevedere cu primarul care în general discuta doar cu şefii de departamente;

- la momentul interpelării lui N., procedura înfiinţării celor trei servicii, persoanele avute în vedere pentru cele trei funcţii temporare de şefi de secţie erau deja într-o fază de definitivare, directorul JJJ. conducând acest departament ce urma să aibă o nouă organigramă;

- în acest context, dintre cei prezenţi, H., aşa cum obişnuia cu mulţi care solicitau câte un sprijin pentru probleme de familie, sănătate sau civice, pentru repararea unui drum judeţean din comuna acestuia i-a spus lui N. să-l caute într-o zi-două;

- potrivit martorului PPP., N., în prezenţa acestuia, a avut o discuţie cu primarul cu privire la serviciul la care să fie numit temporar şef, primind încurajări şi aprecieri că va face faţă specificului acestui serviciu şi va avea tot sprijinul primarului, viceprimarului - jurişti în problemele juridice. N. nu a invocat numele lui H. sau că ar veni recomandat de acesta;

- din probe mai rezultă că într-o discuţie dintre N. şi H., cel din urmă i-a replicat că "N. urma să fie şef de serviciu acolo unde avea să hotărască primarul".

În Ordonanţa din 12.12.2014 s-au făcut afirmaţii ferme că numirea lui N. în funcţia de şef serviciu s-a datorat exclusiv demersurilor lui H., folosindu-se de calitatea acestuia de lider de partid. El i-a cerut lui HHH. să-l numească într-o funcţie de conducere, invocând că ar avea o obligaţie faţă de acesta.

În ce priveşte activitatea de lider de partid a lui H. care să se fi manifestat la nivelul primarului HHH., membru al altui partid nu şi-a găsit un suport probator credibil şi nici nu a existat în dosar alte probe care să confirme această alegaţie.

HHH. a fost audiat la Parchet în relaţia cu interceptarea unei convorbiri dintre acesta şi H., despre care, în măsura în care şi-a amintit, a făcut câteva precizări relevante:

- în ce priveşte recomandarea lui H. pentru N., acesta l-a privit ca un profesionist în măsură să conducă un serviciu temporar;

- HHH. a arătat în declaraţiile date şi care nu contrazic în mare măsură afirmaţiile din fazele procesuale anterioare, ci mai curând clarifică contextul acestora, că: indiferent ce i-ar fi solicitat H., HHH. ar fi dispus după cum deja se decisese în forul conducerii Primăriei unde un cuvânt important îl avea directorul JJJ.; dintre cele trei persoane vizate pentru funcţiile temporare de şef serviciu, JJJ. vroia ca la Serviciul de taxe şi impozite să fie numită o persoană bine pregătită profesional în domeniu, pe III. la Serviciul Asistenţă Contribuabil;

- HHH. şi la Parchet şi în instanţă a arătat că nu ştia cine este şi unde lucra soţia lui N., aflând că aceasta ar fi lucrat la Casa de Sănătate după ce a devenit publică cauza judiciară a lui H.;

- HHH. a declarat procurorului că nu îşi aminteşte ca H. să-i fi spus că acesta ar fi avut obligaţii faţă şi de soţia lui N. şi în nici un caz nu avea cunoştinţe despre aşa ceva, declaraţie susţinută şi în faţa Curţii fără să existe probatorii care să-i infirme afirmaţiile.

Din coroborarea acestor probe a rezultat că:

- recomandarea lui H. pentru N. către primarul HHH. a venit într-un context în care la nivelul conducerii Primăriei se clarificase ce servicii urmau să se înfiinţeze şi cine, temporar, urma să le conducă, între aceştia şi III.;

- replica lui H. că N. urma să ocupe funcţia de conducere pe care o va dispune primarul vine să confirme că deciziile erau tranşate deja, anterior apelului său telefonic.

Acesta era apreciat profesional, avea vechime în muncă şi îndeplinea condiţiile pentru a ocupa o astfel de funcţie, inclusiv o remuneraţie corespunzătoare (decizia nr. 3413 din 2.12.2013 conducea deja un serviciu), ceea ce infirmă susţinerile din rechizitoriu că numirea sa în noua funcţie de conducere s-ar fi datorat nu competenţelor sale profesionale ci a intervenţiei unui lider de partid;

- inducerea ideii autorităţii de partid a lui H. faţă de HHH. nu este operantă întrucât HHH. era membrul altui partid şi astfel este îndoielnic că eventualul său demers să fi contribuit "exclusiv" la numirea în funcţie a lui N.;

- problema nu era numirea în funcţia de conducere, ci doar a serviciului ce urma să-l conducă (toate cele trei servicii erau plătite la acelaşi nivel);

- directorul JJJ. era cea care decidea unde fiecare dintre cele trei persoane urmau să funcţioneze ca şefi; nu rezultă din nicio probă, ca H. să o fi abordat-o pe această directoare cu aprecieri referitoare la N. sau pentru a fi înlăturat un presupus contracandidat care nu rezultă să fi existat; cei vizaţi pentru cele trei posturi erau din start propuşi pe funcţiile apreciate drept corespunzătoare pregătirii, experienţei fiecăruia.

Din nicio probă nu a rezultat că C. ar fi avut vreo implicare în numirea soţului său în funcţia de şef serviciu.

Martorii nu o cunoşteau, nu aveau informaţii despre funcţia ei de execuţie (deci nu de decident) de consilier în CJAS.

Nu a rezultat şi nici procurorul nu a identificat acele probe indirecte (indicii) care să conducă la ideea ca N. l-a abordat pe H. să se folosească de funcţia acestuia pentru ca prin demersurile lui să fie numit soţul, într-o funcţie de conducere mai bine plătită. Nici alte probe nu au fost în măsură să le completeze dacă ele ar exista.

Şi atunci cuvintele de apreciere ale lui H. intervenite în contextul dat, au rămas doar cu valoarea de apreciere între alte aprecieri care nu au o menire determinantă şi nu depăşesc nivelul unui gest moral.

N. a fost numit în funcţie în considerarea calităţilor sale profesionale şi nu în considerarea unei influenţe de partid.

Cum din amplul material probator nu a rezultat că C. ar fi avut iniţiativa de a încheia o înţelegere cu H. să-şi încalce atribuţiile de serviciu să efectueze un act ilicit de favorizare a firmei S.C. TT. ce aparţine familiei acestuia, de a pretinde un folos necuvenit, de a primi acest folos, direct sau indirect, Curtea, în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. va achita pe inculpata C. pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1968) coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. (fapta descrisă în Capitolul II - f. x R nu există).

*

* *

IV. Prin rechizitoriul nr. x/2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA a trimis în judecată la 28.07.2014 în stare de libertate, pe inculpata D. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 5 C. pen. (Capitolul II - fila 133R).

În Capitolul II al rechizitoriului procurorul a descris activitatea pretins infracţională a inculpatului H. şi a mai multor inculpaţi legate de efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, comise în legătură cu activitatea TT. S.R.L. şi ZZZ. S.R.L..

În rechizitoriu s-a afirmat că "inculpatul H. controlează în fapt activitatea comercială a S.C. TT. S.R.L., pe care o administrează în fapt; această societate are ca obiect de activitate prestarea de servicii medicale (paraclinice) în cadrul unui laborator de investigaţii medicale cu rezonanţă magnetică nucleară (RMN) din Drobeta Turnu-Severin.

S-a afirmat în rechizitoriu că H. şi-a folosit influenţa conferită de calitatea sa de preşedinte al organizaţiei judeţene Mehedinţi a PP. pentru a determina mai mulţi funcţionari publici de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi de la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Mehedinţi să-şi exercite atribuţiile de serviciu în sensul obţinerii folosului urmărit de acesta.

Societatea TT. a decontat de la Casa Judeţeană - CJAS Mehedinţi 3.595.762 RON şi H. a acţionat în 2013 să creeze premisele decontării de sume mai mari, prin două modalităţi:

- influenţarea repartizării de CNAS a fondurilor destinate serviciilor medicale paraclinice către CJAS Mehedinţi (la aprobarea bugetului pe anul 2013 şi cu ocazia rectificărilor bugetare) şi

- direcţionarea celei mai mari părţi a sumelor alocate către CJAS Mehedinţi pentru servicii paraclinice (peste 64% din totalul acestor sume) către TT. S.R.L..

Procurorul a afirmat că H. şi-a folosit influenţa sa faţă de D. - preşedinte al CJAS Mehedinţi şi faţă de C. - consilier principal al CJAS Mehedinţi.

Procurorul a susţinut că H., folosindu-şi influenţa de preşedinte al PP. Mehedinţi a promis şi a procurat pentru soţii celor două funcţionare foloase constând în numirea acestora în funcţii în cadrul administraţiei publice.

Procurorul a reţinut că cele două funcţionare de la CJAS Mehedinţi şi-au exercitat atribuţiile de serviciu, în sensul favorizării societăţii controlate de către H. .

Pe parcursul Capitolul II al rechizitoriului, până la dosar, doar s-a menţionat numele inculpatei IIII. de 10 ori şi încă de 3 ori în paginile 123-133.

În ceea ce o priveşte pe D. s-a redat la filele x declaraţia secvenţială a martorului GGG., iar la filele x (convorbire din 3.04.2013), 101 (convorbiri din 12.04.2013, 13.04.2013), 106 (sms din 11.11.2013), 110 (convorbire din 4.06.2013), 111 (convorbire din 17.06.2013), 112 (convorbire din 17.06.2013), 113 (convorbire din 21.06.2013), 125 (convorbire din 27.02.2013), 127 (convorbire din 1.03.2013) s-au redat, fragmente, apreciate ca fiind mai relevante, secvenţe din convorbiri telefonice iniţiate de H. către D., interceptate pe baza mandatului de siguranţă naţională nr. x/15.02.2013 şi prelungit ulterior, emis la cererea Serviciului Român de Informaţii prin Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi autorizat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru motivele amplu detaliate în încheierea din 28.11.2014 rămasă definitivă prin încheierea nr. 339 din 16.03.2015 a Î.C.C.J., judecătorul de cameră preliminară a exclus din probatoriu interceptările realizate în baza mandatului de siguranţă naţională despre care, în preambulul prezentării activităţii infracţionale a fiecărui inculpat, Curtea a făcut o referire globală, inclusiv cu privire la incidenţa deciziei nr. 51/2016 a CCR în materie.

Cu ocazia aprobării Legii bugetului de stat nr. 5/2013, AAAA. - preşedintele CNAS a aprobat prin Hotărârea nr. 5/2013 criteriile de repartizare a Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, dintre care, unele au fost apreciate ca fiind singurele cu relevanţă - egalizarea puterii de cumpărare a serviciilor medicale de acelaşi tip şi numărul asiguraţilor pe case de sănătate.

Raportat la aceste criterii, procurorul a considerat că faţă de datele statistice prezentate, niciunul dintre aceste criterii nu erau de natură a avantaja judeţul Mehedinţi. Din suma alocată caselor judeţene de sănătate - 288.890.000 RON judeţului Mehedinţi i s-a alocat 4.200.000 RON, respectiv 1,45% din suma alocată la nivel naţional pentru serviciile paraclinice.

În Rechizitoriu se afirmă că după aprobarea bugetului (Legea nr. 5/2013) repartizat judeţului Mehedinţi într-un mod favorizator a susţinut procurorul, H. a convocat-o pe D. - preşedinte CJAS Mehedinţi pentru a discuta cu privire la contractul ce urma să-l încheie TT. S.R.L. cu CJAS pentru furnizarea de servicii medicale în 2013.

D. la 12.04.2013 îi aduce la cunoştinţă, s-a afirmat în rechizitoriu, că primise de la CNAS bugetul pentru anul 2013, iar finanţarea pentru serviciile paraclinice era superioară cele asigurate pentru alte domenii medicale .

Procurorul a susţinut că la 13.04.2013 a avut loc o discuţie cu H. care confirmă că D. l-a determinat pe GGG. căruia îi aparţine S.C. EEE. S.R.L. (servicii paraclinice) să accepte încheierea unui contract cu o valoare inferioară, astfel încât să favorizeze interesele TT. S.R.L. şi contractul ce urma, să-l încheie să poată avea o valoare mai mare.

CJAS Mehedinţi a încheiat la 23.04.2013 cu S.C. TT. S.R.L. reprezentate de D. şi respectiv E., contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialităţile paraclinice (nr. 383 din 23.04.2013), cu valabilitate de la 1.05.2013). Suma anuală contractată a fost de 2.080.601,71 RON reprezentând 48.74% din suma repartizată pentru servicii paraclinice pe întreg judeţul Mehedinţi; ulterior, prin acte adiţionale această sumă a fost suplimentată.

Prevederile contractului, a precizat procurorul în rechizitoriu au fost conforme unui contract cadru stabilit de CNAS şi între clauze se prevedea să fie doi medici angajaţi ai societăţii, cu un program zilnic de câte 6 ore zilnic, de luni până sâmbăta să fie asigurată prezenţa unui medic de radiologie şi imagistică medicală şi furnizorul de servicii medicale să respecte criteriile de calitate a acestora furnizate sub sancţiunea rezilierii de drept a contractului, a unui avertisment, urmat de diminuarea cu 10% a contravalorii serviciilor medicale aferente lunii respective şi în final de reziliere de drept a nerespectării celorlalte obligaţii.

Procurorul a afirmat că TT. S.R.L. nu a respectat aceste prevederi contractuale şi D. nu a dispus măsuri efective de control, măsuri prin care să se constate deficienţele (precizează procurorul de caz că "se observă cu evidenţă că TT. S.R.L. raporta şi solicita decontarea unui număr de investigaţii superior celui care putea fi realizat fizic în timpul programului de lucru") ce ar fi impus rezilierea contractului cu CJAS Mehedinţi.

Sub acest aspect, procurorul a invocat declaraţiile date la Parchet de martorii BBBB., CCCC. şi DDDD., asistenţi medicali şi secretara laboratorului RMN din care s-a reţinut că:

- interpretau rezultatele investigaţiilor ulterior efectuării acestora;

- medicii EEEE. şi FFFF. erau plătite, cu sume mult mai mari decât ceea ce era prevăzut în contractele lor de muncă;

- investigaţiile se făceau în mod superficial pentru a cuprinde numărul cerut pentru plafonul lunar;

- se depuneau spre decontare bilete de trimitere cu investigaţii efectuate altor persoane decât cele indicate în biletul de trimitere;

- medicul neurolog GGGG. elibera cea mai mare parte a biletelor de trimitere depuse spre decontare, el desfăşurându-şi activitatea într-un cabinet pentru a cărui folosinţă nu plătea nimic.

Procurorul a apreciat că s-au dispus controale de către CJAS la TT. S.R.L. cu un caracter pur formal, procesele-verbale de constatare întocmite având un caracter stereotip, identice, în fiecare lună, şi fără constatarea de deficienţe (procese-verbale din 14 mai, 17 iunie, 15 iulie, 13 august, 14 octombrie, 14 noiembrie, 15 decembrie 2013). Componenţa echipelor de control, a fost, precizează procurorul de fiecare dată aprobată de D..

Dintr-un sms din 11.11.2013 (interceptat tot prin mandat de siguranţă naţională) procurorul a tras concluzia că un funcţionar al CJAS Mehedinţi comunica lui D. - preşedinte al CJAS propuneri de membrii în echipele de control ceea ce consfinţeşte faptul că aceasta exercita un control efectiv atât asupra furnizorilor de servicii medicale supuşi controlului, cât şi asupra componenţei echipelor de control.

D. a fost numită în anul 2012 preşedinte al CJAS Mehedinţi de preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi, H..

În afara S.C. TT. S.R.L., în Drobeta Turnu-Severin nu a mai existat decât un singur prestator de servicii medicale RMN - S.C. EEE. S.R.L., administrator GGG..

După numirea în funcţia de preşedinte a CJAS Mehedinţi, D. a dispus un control la S.C. EEE. S.R.L.; în 30.04.2013 s-a încheiat un contract nou (nr. x/30.04.2013) cu o valoare anuală de 553.614,29 RON (69.201,79 RON lunar) reprezentând 26,6% din valoarea contractului încheiat pentru aceleaşi servicii cu S.C. TT. S.R.L..

Audiat ca martor la urmărirea penală, GGG. a declarat în ce o priveşte pe D. următoarele:

- D. a fost numită preşedinte al CJAS Mehedinţi la 1.08.2012 de H., preşedinte al Consiliului Judeţean Mehedinţi;

- în luna august Corpul de Control al CJAS Mehedinţi a făcut, timp de două săptămâni un control la S.C. EEE. S.R.L., care anterior numirii lui D. mai fusese supusă unui alt control. Controlul din august 2012 a vizat activitatea societăţii din martie 2010 - martie 2012 cu aceleaşi obiective ale controlului dispus de I. în iulie 2012.

În urma controlului, la 5.09.2012 s-a reziliat contractul dintre CJAS şi Societatea EEE. care a fost obligată la plata sumei imputate de 105.000 RON, act de control contestat la CNAS, cu suspendarea executării sumei imputate.

În septembrie 2012 GGG. a depus la CJAS Mehedinţi, documentaţia necesară contractării de furnizare de servicii paraclinice (RMN) pentru anii 2013-2014 cu o estimare de 72.000 RON.

La invitaţia lui D., prin C. de la Serviciul Contractări paraclinice, GGG. a avut o discuţie cu aceasta cu privire la suma solicitată despre care a fost întrebat cum a fost stabilită, după ce criterii; GGG. a apreciat că suma solicitată era rezonabilă şi că a calculat-o conform istoricului ultimului an de decontare.

În vederea contractării, D. l-a anunţat că a venit la sediul societăţii o comisie de evaluare din cadrul CJAS Mehedinţi pentru a stabili dacă îndeplinea criteriile menţionate de GGG. în documentaţie.

Comisia de evaluare compusă din dr. FFF. şi C., după verificare (personal angajat, aparatul RMN, investigaţii operaţionale), au stabilit un punctaj care a stat la baza contractului încheiat la 30.04.2013 între CJAS reprezentat de D. şi GGG. reprezentant al S.C. EEE. S.R.L., pentru servicii medicale paraclinice şi suma de 69.201 RON lunar.

Martorul a precizat că la o lună de la semnarea contractului, în mai 2013, printr-o cerere depusă la Registratura CJAS Mehedinţi, a solicitat, în baza unei adrese, redistribuirea sumei de 61.800 RON aferentă lunii mai pentru lunile următoare.

A mai precizat GGG. că la o săptămână de la încheierea contractului cu CJAS, aparatul RMN s-a defectat, necesitând o perioadă mai lungă de reparaţii.

În aceeaşi declaraţie s-a arătat că în lipsa activităţii S.C. EEE. S.R.L. pentru motivele arătate, rămânea un singur furnizor de servicii paraclinice RMN, în Drobeta Turnu-Severin şi anume S.C. TT. S.R.L. care se ştia că aparţine lui H. .

Din materialul probator apar situaţii contradictorii care au confirmat justeţea măsurilor dispuse de D. la începerea formalităţilor în vederea încheierii unui nou contract CJAS şi EEE..

Comisia de evaluare a stabilit o valoare anuală de contract de 69.201 RON mai puţin decât evaluase firma - 72.000 RON, dar la punctaj maxim necontestat.

La o săptămână de la încheierea contractului s-a defectat pentru mult timp aparatul RMN al S.C. EEE. astfel că potrivit legii GGG. a trebuit să anunţe că nu poate utiliza 61.800 RON, sumă ce a fost direcţionată, tot conform legii, spre redistribuire.

Procurorul a afirmat că D. "a continuat, după încheierea contractelor cu TT. şi EEE. să-şi exercite atribuţiile de serviciu în vederea favorizării TT. şi defavorizării corelative a EEE. SRL".

D., s-a reţinut în Rechizitoriu, după cererea din 27.05.2013 a lui EEE. de redistribuire a sumelor pentru investigaţii neefectuate, a aprobat Nota de fundamentare întocmită de C. prin care se propunea recontractarea sumei de 61.800 RON către TT. S.R.L. care la rândul ei, înaintase la 7.06.2013 o cerere de suplimentare a valorii anuale de contract şi a valorii aferente lunii iunie 2013; în baza aceleiaşi Note, în aceeaşi zi, s-au încheiat acte adiţionale cu cei doi furnizori de servicii medicale paraclinice.

Procurorul a precizat că toate actele adiţionale încheiate de CJAS şi TT. S.R.L. au fost semnate de către D. ca preşedinte al CJAS în baza referatelor efectuate de C.. Se mai arată că în această modalitate s-a alocat, prin act adiţional, pentru luna iunie 2013 în plus 209.640 RON prin diminuări corelative ale valorilor alocate lui TT. pentru lunile noiembrie şi decembrie.

La 27.08.2013 HHHH. preşedintele CNAS a alocat CJAS Mehedinţi pentru servicii paraclinice suma suplimentară de 936.000 RON, adică 2,74% din suma suplimentară alocată la nivel naţional caselor judeţene de asigurări de sănătate (36.625.500 RON) în condiţiile în care în judeţul Mehedinţi sunt doar 1,21% din numărul de asiguraţi de la nivel naţional.

A rezultat din Rechizitoriu că, prin alocarea suplimentară, suma iniţial aprobată pentru judeţul Mehedinţi pentru servicii paraclinice a ajuns la 5.204.000 RON, cu o creştere de 21,93%.

Din referatul din 27.08.2013 aprobat de preşedintele CNAS a rezultat că au fost avute în vedere drept criterii generice de repartizare: numărul de asiguraţi, costul/asigurat la nivel naţional, propunerile caselor judeţene de sănătate cu privire la necesarul de credite bugetare şi de angajament până la sfârşitul anului.

Procurorul a susţinut că sumele suplimentare alocate CJAS Mehedinţi şi cele din noiembrie 2013 au fost direcţionate de inculpata D. exclusiv către TT. (societate controlată de H.).

În rechizitoriu s-a făcut afirmaţia că "pentru a putea realiza această alocare a fondurilor exclusiv către societăţile controlate de către H. şi să se dea totodată o aparenţă de legalitate acestei operaţiuni în fiecare lună, D. repartiza iniţial sumele lunare suplimentare către ambele societăţi furnizoare de servicii paraclinice, după care C. solicita administratorului S.C. EEE. S.R.L. să semneze cereri de renunţare la sumele suplimentare alocate, redistribuite către TT. SRL" . Procurorul face trimitere la acte adiţionale încheiate la 28.08.2013, la 11.09.2013 (la cererea lui TT. din 2.09.203), la 18.10.2013 (după cererea de redistribuire făcută la 14.10.2013 de EEE.), la 31.10.2013, care au condus fiecare la sume alocate pentru lunile august şi septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie şi care au avut la bază referatele încheiate de C..

După o nouă rectificare bugetară, la 12.11.2013 s-au încheiat acte adiţionale cu fiecare din cele două societăţi furnizoare de servicii paraclinice pe baza notelor de fundamentare întocmite de C. suplimentându-se sumele alocate pentru fiecare societate pentru luna noiembrie 2013.

D. a semnat actul adiţional prin care s-a alocat firmei TT. pentru luna decembrie 2013 o sumă suplimentară, după ce EEE. la 26.11.2013 a anunţat că nu putea utiliza suma alocată suplimentar în 12.11.2013.

La 30.12.2013 CJAS a încheiat câte un act adiţional cu fiecare din cele două firme prin care s-a prelungit perioada de valabilitate pentru ianuarie - martie 2014 a contractelor încheiate cu CJAS Mehedinţi.

Cererile EEE. de diminuare a valorii anuale de contract, pentru neutilizarea sumelor alocate pentru investigaţii erau urmate de încheierea, pe baza notelor de fundamentare întocmite de C. şi aprobate de D., de acte adiţionale sub semnătura preşedintelui CJAS cu TT. pentru lunile următoare.

În rechizitoriu s-au redat fragmente din declaraţia lui GGG. prin care acesta recunoaşte că programul lui de lucru nu-i permitea să utilizeze suma prea mare alocată după rectificarea bugetară din septembrie 2013, că a formulat mai multe cereri de renunţare la sumele alocate pentru redistribuirea lor de către CJAS Mehedinţi.

Martorul a mai afirmat că cererile de renunţare la sumele de bani alocate acestuia după septembrie 2013 erau întocmite pe calculator de C. şi semnate de martor.

În opinia acestuia, era evident că IIII. cunoştea acest lucru, era informată de N. şi că exista posibilitatea realocării lor către alţi furnizori de servicii în judeţ.

Martorul a arătat că în urma verificărilor efectuate de către Comisia de evaluare, i se stabilise punctajul maxim, cu drept de decontare suma de 69.201 RON lunar, el realizând un plafon maxim de 180.000 RON prin efectuarea de investigaţii RMN doar într-o lună din întregul parcurs temporal al activităţii de investigaţii.

Între filele x rechizitoriu, procurorul a prezentat "demersurile întreprinse de către H. în vederea asigurării de foloase pentru numiţii IIII. şi III., soţii celor două funcţionare din cadrul Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Mehedinţi".

Organul de urmărire penală, a afirmat că H. şi-a folosit autoritatea şi influenţa conferite de calitatea de preşedinte al Consiliului Judeţean Mehedinţi şi de preşedinte PP. Mehedinţi în vederea obţinerii de foloase necuvenite pentru numitul IIII. şi a o determina astfel pe D. - preşedinte al CJAS Mehedinţi să-şi exercite atribuţiile de serviciu în interesul acestuia.

În rechizitoriu, s-a arătat că H. şi-a folosit autoritatea şi influenţa şi a făcut demersuri începând cu luna februarie pentru ca IIII. să fie mutat de JJJJ. (director executiv al Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara) apoi să fie menţinut într-o funcţie de inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Porţile de Fier 1, să determine numirea acestuia în funcţia de şef la Biroul Vamal Porţile de Fier I, demers care nu a dus la realizarea acestui scop.

În acest ultim deziderat, folosindu-şi influenţa şi autoritatea, H. a reuşit la 13.06.2013 să determine schimbarea lui KKKK. din funcţia de şef Biroul Vamal.

Procurorul a susţinut că toate aceste demersuri le-a făcut H. pentru ca D. să-şi exercite atribuţiile de serviciu pentru favorizarea societăţii TT. S.R.L. care urma să încheie contractul de prestări de servicii medicale pentru 2013 cu CJAS Mehedinţi .

S-a consemnat în Rechizitoriu următoarele:

- la 15.02.2013 IIII. e transferat din funcţia de consilier juridic al comunei Şimian (judeţul Mehedinţi) în funcţia de inspector vamal la Biroul Vamal Reşiţa - Direcţia Judeţeană pentru accize şi operaţiuni vamale Caraş-Severin);

- la 25.02.2013 se dispune mutarea temporară a lui IIII. începând cu 27.02.2013 până la 30.06.2013 la Biroul Vamal Porţile de Fier 1 în municipiul Orşova, în baza unei solicitări din 21.02.2013 a Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara, solicitare intervenită, în opinia procurorului, în urma influenţei exercitate de H.;

- în aceeaşi perioadă (februarie 2013) H. a demarat, se reţine în Rechizitoriu, demersurile pentru schimbarea lui KKKK. din funcţia de şef al Biroului Vamal;

- dispoziţia de mutare temporară a lui IIII. a fost prelungită până la 31.07.2013 în urma unei solicitări a Direcţiei Regionale Vamale din Timişoara şi ulterior pentru încă 60 de zile începând cu 1.08.2013 la acelaşi Birou vamal;

- mutat, temporar până la 1.08.2013 în aceeaşi funcţie de şef Biroul vamal Porţile de Fier II, KKKK. revine în funcţia de la Porţile de Fier I la 19.07.2013;

- IIII. a fost delegat în continuare pe aceeaşi funcţie de lucrător vamal la Biroul vamal Porţile de Fier I, succesiv de la 1.10.2013 până la 30.06.2014.

Cele reţinute de procuror au fost fundamentate pe declaraţiile de martori date în faza de urmărire penală de JJJJ. şi KKKK. din care s-au redat în rechizitoriu câteva fragmente selecţionate după relevanţă.

JJJJ. a declarat că:

- se cunoaşte cu IIII. - funcţionar - lucrător vamal la Biroul vamal Caraş-Severin şi pentru motive de nevoie de personal la Biroul Porţile de Fier I, la propunerea DRAOV Timişoara a fost mutat temporar pe tot anul 2013 şi în 2014, la acest ultim Birou din Orşova;

- s-a cunoscut cu H., cu ocazia vizitei sale la biroul acestuia de la Consiliul Judeţean, fără a-şi aminti dacă în cursul discuţiilor H. i-a vorbit de prelungirea mutării lui IIII.; ori de numirea acestuia în funcţia de şef birou la Biroul vamal Porţile de Fier I de unde KKKK. este posibil să fi fost mutat temporar pentru 6 luni;

- este posibil, afirmă martorul, ca H. să se fi interesat telefonic de prelungirea mutării temporare a lui IIII. la Biroul cu sediul în Orşova şi de propunerile pe care martorul le-a făcut.

Martorul KKKK. a declarat că:

- IIII., prin ordinul lui LLLL. - vicepreşedinte ANAF a fost detaşat/delegat în februarie 2013 pentru 3-6 luni la Biroul Vamal Porţile de Fier I unde martorul era şef de birou;

- în această perioadă a perceput că s-au intensificat controalele ordonate de MMMM. şi de NNNN.;

- de la un prieten a aflat că IIII., detaşat fiind la Biroul Vamal Porţile de Fier I, l-ar fi însoţit pe MMMM. la sediul preşedintelui Consiliului Judeţean - H. în ideea schimbării acestuia din funcţie cu IIII.;

- IIII. a fost detaşat pe parcursul anului 2013, prin prelungiri succesive la Biroul Vamal Porţile de Fier I pe considerentul nevoii de personal în cadrul acestui birou şi la cererea lui IIII.;

- MMMM. făcea propunerile de detaşare, OOOO. le aproba şi mergeau la Direcţiile Judeţene de Finanţe Publice Timişoara şi Craiova;

- cât a fost director executiv la DRAEV Timişoara, MMMM. a urmărit reînnoirea detaşării lui IIII. la Biroul Vamal Porţile de Fier I unde era detaşat şi la data declaraţiei la Parchet;

- nu cunoaşte ce implicaţii a avut H. în acordarea prelungirilor lui IIII. la Biroul Vamal Porţile de Fier I;

- cât era în concediu martorul, vicepreşedintele ANAF LLLL., prin ordin, l-a detaşat pe funcţia similară de la Biroul Vamal Porţile de Fier II, la 13.06.2013, după vizita lui MMMM., însoţit de IIII. la H.;

- în Severin era de notorietate că va fi schimbat din funcţie, înlocuit cu IIII., cum îşi dorea H. .

"Faţă de situaţia de fapt descrisă mai sus, s-a reţinut comiterea următoarei infracţiuni:

- Fapta inculpatei D. descrisă mai sus, care, în exercitarea atribuţiilor funcţiei de preşedinte al Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Mehedinţi a pretins şi primit de la H. un folos (constând în numirea soţului său într-o funcţie de inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Porţile de Fier 1) în scopul de a-şi îndeplini diverse acte (astfel cum acestea au fost prezentate mai sus) privitoare la îndatoririle acesteia de serviciu (în sensul realizării intereselor patrimoniale ale TT. SRL) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 5 C. pen. "

Această consemnare a procurorului citată a fost urmată de următoarea frază redată ad litteram:

"Corelativ acestei infracţiuni de luare de mită, în sarcina inculpatului H. se va reţine infracţiunea de dare demită, în modalitatea normativă prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. 1968 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (în forma anterioară modificării prin Legea nr. 178/2012) şi art. 5 din C. pen..", infracţiune ce s-a analizat odată cu întreaga presupusă activitate infracţională a acestuia, a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

*

* *

Inculpata D. a fost audiată în instanţă şi a susţinut că nu este vinovată de infracţiunea reţinută în sarcina sa, menţinându-şi declaraţiile date în faza de urmărire penală.

În declaraţia dată la 16.07.2015 în instanţă, inculpata D. a susţinut următoarele:

- nu a cerut niciodată nimic pentru sine sau soţul său domnului H., de ordin profesional sau personal;

- cât a îndeplinit funcţia de preşedinte al CJAS Mehedinţi, din 2012, până în 14.04.2014 nu a favorizat nici pe H., nici pe S.C. TT. şi nici un oricare alt furnizor de servicii paraclinice sau de orice alt fel;

- în 2013, pentru creşterea calităţii pe sănătate Ministerul Sănătăţii a prevăzut un buget mai mare, inclusiv în segmentul farmaceutic, a crescut valoarea de punct a serviciilor pe specialităţi clinice şi s-a urmărit şi în acest mod degrevarea spitalelor şi asigurarea de servicii medicale pentru ambulatorii;

- în 2013 spitalele au primit un buget ca cel din anul precedent sau puţin mai redus, în schimb s-a mărit bugetul pentru mai multe servicii medicale, între care şi pentru cele paraclinice;

- până în 2013 judeţul Mehedinţi a avut alocat un buget mai mic decât celelalte judeţe, acesta înregistrând cu acest an o oarecare creştere raportate la anii precedenţi;

- în aceste circumstanţe, până la momentul publicării bugetului şi contractărilor, persoane furnizori de servicii paraclinice sau din alte servicii doreau să afle informaţii legate de sumele alocate, între aceştia aflându-se şi H.;

- H. s-a interesat de situaţia activităţii Spitalului judeţean aflat în administrarea Consiliului judeţean, de calitatea serviciilor medicale, de eventualele tratamente pentru afecţiuni grave, de asigurarea de medici de familie în diverse localităţi ale judeţului;

- la o lună-două, H. o contacta pe IIII. în legătură cu situaţia Spitalului judeţean care avea arierate şi conturi blocate, reuşindu-se după demersurile acestuia şi ale directorului spitalului, controlarea serviciilor de computer tomografe pentru spital;

- de vreo 2-3 ori, H. s-a interesat de plăţile restante ale CJAS către TT. S.R.L., întrucât au fost situaţii când Casa judeţeană nu avea buget suficient pentru decontarea serviciilor Spitalului judeţean şi a altor furnizori, între care şi TT.;

- în acelaşi sens - referitor la plata datoriilor CJAS, mai mulţi furnizori între care şi S.C. EEE. S.R.L. au contactat-o pe D. cu privire la data efectuării plăţilor sumelor datorate către furnizori de către CJAS;

- H. nu a cerut informaţii despre valoarea de contract a lui TT. de la D., ci aşa cum a arătat în declaraţia de la Parchet (de suspect) din 3.04.2014, H. a întrebat de valoarea de contract lunară, informaţii care se aflau deja pe site-ul Casei judeţene, împreună cu valorile de buget şi plăţile efectuate pentru toţi furnizorii;

- nici un preşedinte de Consiliu Judeţean şi nici H. nu au solicitat date nepublice; IIII., ca preşedinte al CNJAS a precizat că oricare preşedinte de Consiliu Judeţean dacă i-ar fi solicitat informaţii necesare legate de o chestiune legată de binele comunităţii şi acestea nu ar fi fost confidenţiale, le-ar fi adus la cunoştinţa solicitantului;

- în afară de informaţiile legate de buget şi plăţi, nu există alte date publice care să intereseze pe căi oculte alte persoane;

- bugetul alocat de CJAS societăţii TT. pe anul 2013 a fost mai mare decât cel din 2011-2012 şi mai mic decât cel din 2009, iar în ce priveşte bugetul pe anul 2014-2015 pentru furnizării de servicii paraclinice a crescut, aproape s-a dublat;

- bugetul pe anul 2013 pentru serviciile de specialităţi paraclinice alocat Casei judeţene a fost cu 30% mai mult faţă de anii precedenţi;

- până în anul 2012 aveau loc controale tematice o dată la 3 ani la furnizorii de servicii, iar din 28.08.2012, s-au instituit prin Ordinul 419 al preşedintelui CNAS şi controalele operative, inopinate de verificare a datelor raportate, în condiţiile prevăzute de acest ordin;

- la TT. au avut loc controale operative şi tematice;

- în urma controlului Curţii de Conturi cu privire la numărul de persoane internate şi serviciile paraclinice, aveau loc controalele CJAS, prilej cu care s-au constatat diferenţe între numărul de pacienţi internaţi şi serviciile paraclinice efectuate, dispunându-se decizii de imputaţie până la 24 de milioane (vechi) conform raportului Curţii de Conturi;

- CJAS a aprobat toate cererile furnizorilor de servicii paraclinice ce priveau transferul de sume de bani pentru perioade când aveau o activitate mai mare;

- nu au existat sesizări cu privire la relaţia dintre CJAS şi furnizori, nu au fost reclamaţii ale vreunuia dintre cei 20 de furnizori în domeniu cu privire la activitatea lui C. care din 20.07.2008 s-a ocupat de raportările furnizorilor de servicii paraclinice;

- preşedintele CJAS nu are nicio influenţă asupra mecanismului de contractare, decontare ale serviciilor medicale, nici asupra Comisiei de evaluare care verifică în ce măsură furnizorii respectă toate criteriile;

- procedura de contractare e foarte complexă şi implică multe instituţii;

- dintre furnizorii din judeţ de servicii paraclinice TT. este cel mai important în raport de volumul de activitate, de îndeplinirea celorlalte criterii care au condus la creşterea punctajului: 2 medici, 12 ore de program de lucru, calitatea aparaturii etc.;

- în urma controalelor la TT. nu s-au constatat raportări fictive de investigaţii, mai multe decât efectuate în realitate;

- nu pot fi raportate consultaţii fictive pentru că există evidenţa imagistică a aparatului, evidenţa pacienţilor consultaţi de medic care nu pot fi deturnate de eventuale înţelegeri ilicite dintre angajaţii clinicii;

- D. nu a avut nicio relaţie cu vreun furnizor, pe E. reprezentantul S.C. TT., în 2-3 ani de activitate a întâlnit-o de vreo 2-3 ori şi în nicio circumstanţă, nu putea să vină să-i ceară subevaluarea ofertei vreunui alt furnizor, EEE. pentru servicii paraclinice ori, diminuarea punctajului acestuia.

Cu privire la IIII., soţul lui D., aceasta în aceeaşi declaraţie (16.07.2015) a arătat:

- IIII. din 1990 şi până în prezent este inspector vamal;

- nici D. şi nici soţul acesteia nu i-au cerut nimic, nici un serviciu pentru niciunul din ei sau pentru oricine altcineva, nimic de natură profesională sau personală lui H.;

- niciodată IIII., nu i-a spus soţiei, că în demersurile sale de a veni să lucreze la un punct vamal mai apropiat de casă, ar fi apelat pentru acest motiv la H., cu care se ştia din 1990;

- IIII. a făcut demersuri legale la oficialităţile regionale, la Direcţia Regională a Vămilor Timişoara, la conducerile locale în acest segment de activitate, la Prefectul judeţului etc.;

- IIII. a lucrat la mai multe puncte vamale, a parcurs toate treptele profesionale, fără vreun sprijin extern, iar în decembrie 2014, după examene, a promovat în funcţia maximă pe linia lui profesională de inspector vamal grad superior, bucurându-se de o bună evaluare şi apreciere profesională în cadrul instituţiei şi conducerii acesteia;

- din 1990 până în 2012 a lucrat la Biroul Vamal Porţile de Fier apoi consilier juridic, în urma unui examen, din decembrie 2012 şi până la începutul anului 2013, după care s-a transferat ca inspector de vamă la Biroul Vamal Reşiţa, dat fiind specificul activităţii, mulţi inspectori vamali sunt detaşaţi, iar IIII. era unul din cei 5-6 inspectori vamali detaşaţi la Porţile de Fier 1.

- IIII. se cunoaşte cu H. din 1990, fără a putea aprecia relaţia acestora ca una de amiciţie.

În declaraţia de suspectă dată de D. la Parchet la 3.04.2014 a făcut câteva precizări, menţionate ulterior în toate fazele procesuale:

- din iulie 2012 a devenit preşedinte al CJAS şi avea drept atribuţii de serviciu:

- gestionarea eficientă a Fondului Naţional UNIC de Asigurări de Sănătate;

- încheierea de contracte cu furnizorii de servicii autorizaţi de evaluaţi;

- controlul şi monitorizarea derulării contractelor încheiate şi alte atribuţii conform fişei postului;

- din 2013, CNAS a impus trimestrializarea creditului de angajament, adică a valorii de contract pe trimestru. Astfel, pentru lunile pentru care furnizorul solicita mutarea fondului dintr-o lună ulterioară în luna solicitării, apăreau modificări ale valorii de contract şi diferenţe la plată pentru luna respectivă;

- în 2013, defalcarea pe domenii de paraclinice a bugetului a fost stabilită de Comisia Paritară şi supusă spre avizare Consiliului de Administraţie la momentul încheierii contractelor;

- Comisia Paritară a stabilit ca şi necesar de analize de laborator şi servicii de radiologie procentele de 30% şi 70% pentru furnizorii de servicii paraclinice, în baza punctajului stabilit, furnizorului S.C. TT. S.R.L. i-a revenit din fondul de 70% alocat pentru radiologie 67%;

- conform contractului cadru, a normelor metodologice de aplicare, valoarea nerealizată din contract se contractează cu alţi furnizori, astfel se explică cum valoarea nerealizată de S.C. EEE. S.R.L. a fost contractată de S.C. TT. S.R.L.;

- D. nu s-a implicat în nicio activitate de decontare de servicii paraclinice a celuilalt furnizor, de scădere a adresabilităţii a S.C. EEE. S.R.L. pentru a creşte valoarea serviciilor decontate de S.C. TT.;

- valoarea de contract pe trimestrul II al anului 2013 pentru S.C. TT. a fost de aproximativ 300.000 RON, contractul şi actele adiţionale fiind semnate de reprezentanţi ai CJAS, între care şi D. şi reprezentantul TT. - E.;

- la preluarea funcţiei de conducere, de D. (iulie 2012) exista un contract încheiat cu S.C. TT. pentru servicii de radiologie şi imagistică în jurul valorii de 150.000 RON;

- toţi furnizorii de servicii medicale au avut posibilitatea să-şi modifice valorile de contract pentru trimestrele II şi III, mutând creditul de angajament din trimestrul IV în acest context S.C. TT. a făcut solicitarea de a creşte valoarea pentru trimestrul III în detrimentul trimestrului IV şi în luna august a avut valoarea de contract de 200.000 RON;

- decontarea serviciilor paraclinice de către S.C. TT. se făcea din SIUI pe baza raportărilor acesteia, transmise electronic şi validate de S.I.U.I., verificate şi semnate de persoana responsabilă C. şi de reprezentantul societăţii E.;

- soţii IIII. sunt prieteni de familie cu KKKK. şeful Biroului Vamal Porţile de Fier 1, care împreună cu adjunctul său PPPP. s-au aşteptat ca IIII. să solicite prelungirea delegării la Biroului Vamal Porţile de Fier 1.

În rechizitoriu nu s-a vorbit despre declaraţiile de suspect şi inculpat date de D. la 3.04.2014, de probatoriile propuse în apărare şi nu s-a luat act de poziţia procesuală a acesteia faţă de acuzaţiile aduse şi în ce mod s-a circumscris aceasta.

De asemenea, nu s-a făcut nicio trimitere la nicio probă cu înscrisuri administrată în faza de urmărire penală.

În instanţă, prin Notele scrise depuse de procurorul de caz şi însuşite de procurorul de instanţă, pe lângă proba testimonială susţinută oral s-au invocat şi înscrisuri aflate în volumele 6,7,9,21,24,26 de urmărire penală şi procesele-verbale ce conţin transcrierile interceptărilor realizate în baza mandatelor de siguranţă naţională solicitate de Serviciul Român de Informaţii (excluse de judecătorul de cameră preliminară la 28.11.2014) şi s-a menţionat că nu se opune la audierea martorilor din lucrări.

Inculpata D., prin avocat, a solicitat administrarea probei testimoniale completată ulterior cu martorii rezultaţi din dezbateri cu audierea martorilor QQQQ., cei din lucrări GGG., FFF., KKK., proba cu înscrisuri, inclusiv în circumstanţiere:

- Ordinul preşedintelui CNAS nr. 419/28.08.2012,

- Anexa 11 - Norme metodologice medicale aplicabile aprobate prin Ordinul comun nr. 423/191/2013 al CNAS şi Ministrului Sănătăţii referitoare la calculul punctajelor cu ocazia încheierii contractelor în 2013 cu S.C. EEE. şi S.C. TT. S.R.L.,

- componenţa nominală a comisiei de evaluare a furnizorilor de servicii medicale,

- procedurile operaţionale valabile pentru 2013 pentru activitatea de contractare a serviciilor între care şi cele paraclinice,

- competenţa comisiilor şi procesele-verbale de control întocmite la 14 mai, 17 iunie, 15 iulie, 13 august, 14.10., 14.11., 15.12.2013 la S.C. TT.,

- comunicarea de către CJAS a sumelor repartizate către EEE. după deblocarea rezervei de 10% din august 2013 şi după cele 2 rectificări bugetare din 2013, sumele decontate lunar.

Probele au fost încuviinţate şi administrate în cauză şi s-a procedat la audierea martorilor.

Martora TTT. a declarat la 4.12.2015 că până în august 2013, la pensionare, a îndeplinit funcţia de consilier superior la Biroul de control în cadrul CJAS. Martora a lucrat din 1998 în Casa de Sănătate Judeţeană, iar din 2004/2005 în Biroul de control al Casei, comisia era mixtă, compusă dintr-un reprezentant al acestui Birou desemnat de şeful biroului prin rotaţie din cei 6 consilieri şi reprezentanţi ai celorlalte compartimente ale Casei judeţene. Comisia făcea controale operative la diferiţi furnizori de servicii - farmacii, laboratoare, servicii paraclinice etc.

Comisia de control operativ de evaluare avea 3 membrii dintre care 1 reprezentant al Biroului de control şi 2 reprezentanţi a altor două compartimente ale Casei.

Cu ocazia controlului ce avea loc într-un număr restrâns de zile, se pleca de la raportările furnizorilor, de la concordanţa dintre acestea şi serviciile efectuate şi se verificau: documentele primare, registrul şi înregistrările cronologice ale biletelor de trimitere, modul în care erau completate aceste bilete, corectitudinea lor în ce priveau segmentele evidenţiate prin imagistică, existenţa parafei medicului, fişa de solicitare, programarea pacienţilor în limita de 10 zile prevăzută de normele în vigoare înlăuntrul celor 30 de zile de valabilitate a biletului de trimitere, cantitatea de substanţă folosită pentru contrast raportat la documentele de magazie, cât s-a consumat într-o lună cu verificarea fişelor respective.

În timpul controlului niciun furnizor, nici S.C. TT., nu s-a întâmplat să le sugereze că nu sunt nereguli sau dacă s-ar fi găsit ceva să nu se ia în considerare. Nimeni cu a îndrăznit vreodată pe parcursul activităţii sale, nici faţă de colegii de birou să solicite vreun favor, să fie avantajat în urma raportului de evaluare a controlului operativ.

Martora a făcut parte dintr-o comisie care a efectuat un control operativ la S.C. TT. unde dna M., administratorul firmei a semnat documentele la sfârşitul controlului societăţii respective al cărui patron nici nu i-a cunoscut numele.

EEE. S.R.L. a fost singura care a formulat o contestaţie în urma controlului ce a vizat activitatea sa de furnizor de servicii paraclinice.

În 2012 s-a efectuat un control tematic la EEE. de către Casa de asigurări şi cu acea ocazie s-au constatat mai multe deficienţe:

- s-au constatat neconcordanţe dintre stocul de substanţă de contrast şi aprovizionarea declarată, diferenţieri privind programul medicilor, care funcţionau la Spitalul judeţean şi la EEE., iniţial 2 medici, apoi doar unul, cu examinări RMN la o oră în care medicul era la Spitalul judeţean şi avea program la firmă;

- s-au evidenţiat ştersături, modificări în Registru care nu corespundeau cu cele raportate Casei judeţene;

- efectuarea unui RMN la un copil sub 8 ani în lipsa unui medic anestezist şi a unui cabinet de profil;

- evidenţierea unor examinări fără substanţă de contrast, menţionate ca fiind realizate cu substanţă.

În urma controlului, Casa de asigurări a aplicat retragerea de la plată, care a fost contestată de EEE..

La Parchet s-au audiat martorii DDDD., CCCC., BBBB. la data de 2.04.2015 martorii EEEE., FFFF. audiate la 15.05.2015 şi martorii IIII. la 14.05.2014, MMMM. şi KKKK. la 13.05.2014.

În instanţă au fost audiaţi, sub prestare de jurământ, BBBB. la 6.11.2015, DDDD., CCCC. la 4.12.2015 şi 4.10.2016, FFFF., EEEE., KKKK., IIII., MMMM., RRRR. .

Martora DDDD. a declarat că lucrează la S.C. TT. S.R.L. din 2007 ca secretară şi atribuţiile sale vizează programarea pacienţilor pentru investigaţii, întocmirea fişei acestora de solicitare. Pacientul se prezenta cu biletul de trimitere de la medicul specialist şi actele de identitate, era trecut în Registrul de evidenţă pacienţi şi condus la camera operatorilor pentru investigaţie. Ulterior acestuia, se transmitea pe skype medicului EEEE. sau FFFF. pentru a fi interpretate, iar la primirea rezultatelor acestea se introduc în folderul pacientului şi i se comunica acestuia.

Plafonul lunar decontabil la CJAS era de 350-400.000 RON, zilnic, între orele 8-12 se investigau aproximativ 15 pacienţi.

Martora a relatat că are cunoştinţă de pacienţi care erau ţinuţi mai puţin timp în aparatul RMN, fără însă ca medicii, la interpretarea secvenţelor imagistice să aibă vreun reproş şi de asemenea pacienţi care au fost examinaţi pe biletele de trimitere ale medicilor specialişti emise pe alte nume - salariaţi ai lui H..

Biletele de trimitere erau introduse în program de E. care le comunica salariaţilor plafonul lunar, la rândul lui comunicat de CJAS unde este preşedinte D..

Audiată în instanţă, martora DDDD. a relatat că la 2 .04.2014 orele 13:00 aflându-se în Drobeta Tr. Severin împreună cu BBBB. şi CCCC. au fost solicitaţi, sub sancţiunea amenzii să se prezinte la Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Centrală, în Bucureşti pentru a fi audiaţi ca martori la ora 15:00.

Audierea martorei a început la orele 23:00 fiind încunoştinţată că dacă nu spune adevărul din martor ar putea deveni inculpat. A resimţit o presiune din partea Parchetului pe un fond emoţional preexistent ca urmare a unei probleme de familie. Ca urmare a orei târzii, a oboselii, nu a mai lecturat declaraţia sa dactilografiată când a semnat-o.

Martora a relatat modul de desfăşurare a procedurilor de înregistrare a biletelor de trimitere, de investigare şi comunicare a rezultatelor, astfel cum reiese şi din declaraţia de la Parchet.

Asistentul operator preia pacientul după îndeplinirea procedurilor de evidenţiere, îl examinează, în prezenţa sau în lipsa medicului care face interpretarea secvenţelor imagistice.

Medicii lucrează în ture, se înlocuiesc reciproc când din motive obiective lipsesc.

La sfârşitul zilei se întocmeşte un tabel cu toţi pacienţii şi biletele de trimitere care se transmite dnei E. pentru a fi introduse în calculator.

Există listă de aşteptare şi pacienţii sunt contactaţi când este un loc vacant.

Când erau prea multe solicitări, se lucra şi sâmbăta, şi seara până la orele 22:00.

Media unei examinări este de 15-20 minute sau mai mult în funcţie de segmentul suspus examinării. Medicul, dacă aprecia ca insuficiente secvenţele pentru a da rezultatul corespunzător, solicita, o nouă reexaminare, fără costuri pentru pacient.

În 2009, activitatea S.C. TT. a fost suspendată.

Referitor al unele aspecte ce se regăsesc în declaraţia dată la Parchet, martora a afirmat că unele nu sunt reale, iar altele necesită precizări.

Restrângerile în timp a examinărilor se decideau de medic sau de asistentul operator în raport de afecţiunile examinate, de rezistenţa pacientului la examinarea în aparat, în aşa măsură încât să permită o corectă diagnosticare.

Nu s-au înregistrat bilete de trimitere pentru care nu s-au efectuat examinări de pacienţi.

Nu se puteau raporta Casei de Sănătate raportări false pentru că la sfârşitul zilei medicul, sub parafă şi semnătură verifica biletele de trimitere, iar E. le introducea în calculator.

Casa de asigurări făcea controale anuale până în 2012 şi ulterior, câte două controale - de fond şi tematic, pe o perioadă de câte o lună. Comisia era compusă din 4-5 persoane care verificau biletele de trimitere, registrul de evidenţă, înregistrările din calculator a rezultatelor.

În 2014, până la audierea martorei se efectuase deja un control.

Martora CCCC. lucrează ca asistent medical la Radiologia Spitalului Judeţean din 1995 şi din 2007 şi la S.C. TT. S.R.L.. Martora a relatat procedura de efectuare de investigaţii RMN la S.C. TT., de la înregistrarea biletelor de trimitere, până la analiza secvenţelor imagistice de către medicii FFFF. şi EEEE., care le primise pe skype.

În declaraţia dată la Parchet (orele 23) martora a arătat că se examina pe tură 10-15 pacienţi şi câteodată erau situaţii când se reducea timpul de examinare de către medici care îşi asuma rezultatele investigaţiilor.

A mai afirmat martora că au fost şi situaţii, puţine, în care s-au examinat alte persoane decât cele menţionate în biletele de trimitere, iar plafonul lunar de decontări de servicii paraclinice a crescut de când H. a devenit preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi.

În instanţă, CCCC. a fost audiată la 4.12.2016 şi la 14.10.2016.

În data de 2.04.2014, a fost chemată împreună cu alţi colegi la audieri la Direcţia Naţională Anticorupţie - Bucureşti pentru ora 15, sub sancţiunea unei amenzi între 5-50.000.000 RON vechi.

Martora a fost audiată în jurul orei 23.

În declaraţia dată, martora a relatat şi aspecte mai vechi din activitatea sa profesională neştiind exact ce anume era interesat să afle cel ce o audia.

Martora a lucrat la Spitalul Judeţean din februarie 1996 şi din 2007 la TT. S.R.L., în ture de câte 6 ore, ca asistent medical. Aceasta a declarat că prin anii 2007-2008 au fost situaţii când s-au examinat persoane pe bilete de trimitere ale altor persoane, lucru afirmat şi la Parchet fără a preciza şi perioada când au fost aceste episoade.

Martora, a relatat la rândul ei, asemenea celorlalţi martori, procedura investigaţiei RMN, de la înregistrarea biletelor de trimitere la interpretarea, analiza secvenţelor şi rezultatele stabilite de medic şi comunicate pacienţilor.

Pe tură erau examinaţi 10-12 pacienţi, iar durata unei examinări era în medie de 15 minute, în funcţie şi de pacient, suficient pentru stabilirea temeinică de către medic a diagnosticului. La nivelul societăţii, s-a stabilit de colectivul medical ca toţi pacienţii programaţi pe o tură să fie investigaţi.

Dacă pentru cvarii motive se vacanta un loc se investigau persoane care se aflau în sediu, cu bilete de trimitere.

Nu a examinat niciodată o persoană rudă în locul titularului biletului de trimitere.

Plafonul era de 400.000 RON lunar, nu a existat un protocol care să stabilească numărul de secvenţe per afecţiune şi pacient, ele fiind între 1-7 secvenţe sau mai multe pe segment în funcţie de pacient. În cazul în care secvenţele nu erau suficiente sau relevante, pacienţii, beneficiind de gratuitate, erau invitaţi la o nouă examinare.

Softul aparatului RMN, nu permite, după introducerea datelor de individualizare ale pacientului şi momentul efectuării examinării care apar pe fiecare secvenţă şi imagine, să se mai intervină în înmagazinarea imaginilor, fiind imposibil ca secvenţe înmagazinate ale unui pacient să fie folosite ca şi examinarea unui alt pacient pentru decontarea la Casa de Sănătate.

Lipsa medicului pe tură era de natură obiectivă, motiv de boală etc.

La sfârşitul zilei, biletele de trimitere erau predate lui E..

În urma unui Ordin al Casei de asigurări s-au prevăzut fonduri mai mari pentru serviciile paraclinice şi astfel a crescut şi plafonul clinicii TT., în timpul cât H. era preşedintele Consiliului Judeţean.

Casa de Sănătate a efectuat iniţial două controale de fond pe an şi două controale operative pe an, pe câte două luni: anterior anului 2012, în afara controalelor de fond au existat mai multe controale operative fără a exista sesizări sau plângeri legate de activitatea clinicii.

Comisiile de evaluare ale Casei aveau 3-4 membrii în componenţă şi desfăşurau o activitate efectivă controlând biletele de trimitere, secvenţele, persoanele, momentele efectuării lor la secundă etc.

La TT. exista lista de aşteptare cu pacienţii care au bilete de trimitere.

TT. a avut suspendată activitatea pe durata a 3-6 luni când clinica era administrată de SSSS. în ce privesc investigaţiile cu biletele de trimitere ce se decontau de CJAS.

Medicii specialişti, care au emis biletele de trimitere pentru investigarea RMN a pacienţilor lor, nu au fost nemulţumiţi, nu au făcut plângeri faţă de rezultatele examinării sau cu referire la condiţiile în care au fost efectuate ori li s-au transmis imaginile.

La întrebarea procurorului de şedinţă, martora a afirmat, că declaraţia la Parchet a fost dată pe un fond de stres, oboseală, i s-au pus întrebări sugestive, a fost atenţionată că organul de urmărire penală cunoaşte deja toate datele, astfel încât doar o verifică dacă spune adevărul cu privire la decontarea serviciilor RMN; s-au selectat răspunsurile martorei la consemnarea declaraţiei, i s-a reamintit că "acum dă declaraţie în calitate de martor, dar este posibil ca această calitate să i se schimbe". În aceste condiţii, simţindu-se vulnerabilă, întrucât nu ştia ce anume aştepta cel care o audia (procuror/comisar) de la aceasta, câtă vreme nu ştia nimic despre decontările făcute de Casa de Sănătate, faţă de faptul că se consemna selectiv din ce declara şi fusese atenţionată în ce altă calitate ar putea fi audiată, pe fondul oboselii, chiar dacă a fost nemulţumită cum i s-au consemnat răspunsurile la întrebările anchetatorului, a lecturat şi semnat declaraţia dactilografiată şi fiind şi ora târzie, "nu a mai avut reacţia de a mai contesta unele consemnări din declaraţia dactilografiată".

În declaraţia dată de martora CCCC., în faţa instanţei la 14.06.2016, aceasta a declarat, la întrebarea procurorului de şedinţă, că îşi menţine doar declaraţia dată în instanţă (4.12.2015) şi a precizat că la nivelul 2014 Casa Naţională de Sănătate a crescut bugetul aferent serviciilor paraclinice, ceea ce s-a resimţit la nivelul tuturor laboratoarelor, serviciilor, inclusiv la TT. unde este afluenţă mare de pacienţi, în prezent ca şi în trecut, se lucrează pe liste de aşteptare până la două luni şi chiar mai mult şi nu crede să existe probleme de decontare ale clinicii din partea Casei de Sănătate.

În data de 2.04.2014 orele 21:00, a fost audiat de Parchet şi martorul BBBB., asistent medical în funcţie din 1997 la Spitalul Judeţean şi din 2012 şi la TT. S.R.L..

Acesta a descris procedura de investigaţie RMN de la TT., a vorbit despre plafonul de 400.000 RON lunar, de biletele de trimitere decontate de CJAS Mehedinţi.

În cazul în care nu se prezentau pacienţii cu bilete de trimitere programaţi, erau investigate persoanele venite pentru astfel de investigaţie dar fără programare.

A mai precizat martorul că pe biletul de trimitere şi în Registrul uzual de înregistrare pacienţi se consemnează de către operatorii RMN (adică asistenţii medicali) cantitatea de substanţă de contrast administrată, nu şi în situaţia pacienţilor trecuţi pe lista de decontare.

Din lipsa timpului fizic şi a abundenţei de pacienţi, se reduceau timpii de examinare, investigaţie RMN, analizate de medicii FFFF. şi EEEE..

În declaraţia dată în instanţă, sub prestare de jurământ, martorul BBBB. a arătat următoarele:

- a funcţionat între 2012 - septembrie 2014 la TT. ca operator RMN;

- a lucrat în ture de câte 6 ore, respectiv până se finaliza investigaţia ultimului pacient din tura de după-amiază, fiind investigaţi cam 10 pacienţi pe tură;

- în medie, în funcţie de segmentul investigat se făceau între 18-22 secvenţe pe segment;

- aparatul RMN era programat cu numărul de secvenţe necesar pentru fiecare segment de investigat;

- medicul care examina secvenţele imagistice putea să dea rezultatul analizei pe un număr mai redus de secvenţe, în funcţie de pacient, segment de investigat sau să mai solicite încă alte 5-6 sau mai multe secvenţe care se efectuau gratuit;

- decizia folosirii substanţei de contrast o ia medicul radiolog, iar în situaţia în care pacientul era cunoscut, cu investigaţii RMN cu substanţe de contrast, în lipsa medicului din motive obiective, operatorul RMN, după testare, i se aplica substanţa de contrast;

- când medicii erau în tură la spital, se lucra 1/2 normă;

- biletele de trimitere se introduceau în calculator de către E., administratorul societăţii spre decontare de către Casa de Asigurări;

- au fost perioade când aparatul RMN era defect şi se recupera deficitul de plafon prin program prelungit sau se lucra sâmbăta, fiind contactaţi pacienţii programaţi, cu bilete de trimitere care nu s-au putut investiga din motivele arătate şi care nu necesitau multe secvenţe în raport de segmentele ce se investigau;

- a avut cunoştinţă de o situaţie singulară despre care a arătat şi la Parchet, când o persoană, care crede că era în relaţie de rudenie cu titularul biletului de trimitere, a fost investigat în locul celui din urmă;

- pacienţii fără bilet de trimitere erau investigaţi contra cost;

- niciodată nu s-a trecut pe decontare vreun bilet de trimitere fără examinare pacient, acesta fiind trecut în Registrul de evidenţă;

- numărul de secvenţe se reduceau doar când cele deja existente erau sau se apreciau ca fiind suficiente pentru diagnosticare, erau edificatoare şi în nici un caz în defavoarea calităţii actului medical;

- cu precizările făcute, inclusiv cu privire ce s-a consemnat prin dactilografiere la Parchet, martorul şi-a menţinut declaraţia dată despre care nu şi-a adus aminte cu claritate.

Trei dintre martori au depoziţii structurate pe aceleaşi puncte de interes probatoriu, la care aceştia au adus precizări în instanţă şi pentru că în condiţiile de oboseală şi încărcătură emoţională la momentul declaraţiilor la Parchet cele expuse nu au fost suficient de clare.

Declaraţiile nu au depăşit faza de generalitate, de exemplificări generice, pe toate aspectele de perioadă, persoane, categorie de examinare, investigaţii etc.

Nimic din cele relatate nu au fost sesizate cu ocazia contractelor CJAS.

Pe de altă parte, în faza de urmărire penală nu s-a dat eficienţa niciuneia dintre relatări pentru a se identifica măcar.

Câte un exemplu verificabil din aspectele invocate pentru a creşte credibilitatea afirmaţiilor în conjunctura unor depoziţii cu teama de a nu deveni din martor inculpat.

Pe parcursul audierii acestor ultimi 3 martori din 2.04.2015, procurorul de şedinţă, a declarat că se sesizează din oficiu pentru fiecare din aceştia (DDDD., CCCC. şi BBBB.) pentru infracţiunile de mărturie mincinoasă şi favorizarea infractorului, înainte de finalizarea şi semnarea declaraţiilor date sub prestare de jurământ.

În încheierea de şedinţă în care au fost audiaţi martorii a consemnat Curtea solicitarea adresată procurorului de şedinţă, să-i expună solicitarea, oricare ar fi, după finalizarea declaraţiei, pentru a nu induce martorului sentimentul de intimidare şi deturnarea conţinutului declaraţiei pe care înţelege să o dea sub prestare de jurământ.

În vederea evaluării materialului probator administrat în cauză la momentul judecării cauzei, Curtea s-a adresat la data de 23.10.2015 şi de 5.07.2016 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA să comunice care este starea cercetării celor trei martori faţă de care procurorul de şedinţă s-a sesizat din oficiu, dacă s-a pronunţat vreo hotărâre definitivă şi în ce sens.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA prin adresele din 23.10.2015 şi din 15.07.2016 a comunicat că "încă nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale conform art. 305 alin. (3) C. proc. pen., că se fac cercetări cu privire la persoanele faţă de care, în viitor s-ar putea dispune efectuarea în continuare a urmăririi penale.

Martora FFFF., audiată la Parchet a declarat că:

- din 2001 funcţionează la Spitalul judeţean, este medic primar radiolog şi şef al Laboratorului de Radiologie şi Imagistică medicală din cadrul Spitalului Judeţean Drobeta Tr,. Severin şi din 2007, şi la S.C. TT. S.R.L., în calitate de medic radiolog imagist;

- a relatat etapele procedurii de investigaţie RMN, de faptul că este cea care hotărăşte administrarea substanţei de contrast, iar la sfârşitul lunii semnează şi parafează situaţia fişelor de solicitare.

În instanţă, martora a fost audiată la 6.11.2014 şi 19.07.2015, de fiecare dată făcând precizarea că îşi menţine declaraţia dată la Parchet.

FFFF. a arătat că:

- a încheiat un contract cu S.C. TT. S.R.L., cu retribuirea de 10.000.000 RON vechi, că lucra în ture de 6 ore/zi, cu fluctuaţii în funcţie de activitatea de la Spitalul judeţean;

- nu există un protocol medic-pacient, medicul este ajutat de o asistentă şi 2 operatori care se ocupă de identificarea documentelor, pregătirea pacientului, administrarea substanţei de contrast dacă este cazul;

- este posibil ca medicul să se lămurească asupra diagnosticului din 2 sau mai multe, până la 9-10 secvenţe, durata unei investigaţii este de 6-7 minute până la 30 de minute în funcţie de afecţiune şi segmentul de investigat;

- substanţa de contrast este administrată de asistentă şi în mod excepţional a luat această măsură în perioadele de graviditate ale acesteia;

- o dată pe lună medicul FFFF. parafa biletele de trimitere, le verifica în calculator, ajutată şi de asistentă în prezenţa medicului;

- toată documentaţia pentru efectuarea examinării RMN avea corespondent în examinarea faptică a pacientului, iar în eventualitatea unui loc vacant, se investiga alt pacient în baza biletului său de trimitere;

- nu a existat nicio situaţie în care fişa de investigaţie să nu corespundă biletului de trimitere al altui pacient şi este exclus ca un pacient să folosească biletul de trimitere al altui pacient;

- niciodată E. nu i-a cerut să-şi pună parafa pe documente care nu se regăseau ca fişe de investigaţie în calculator sau să fie vreo problemă de corespondenţă cu biletul de trimitere;

- programarea pentru investigaţie se făcea personal sau telefonic în situaţia în care pacientul nu era din localitate şi cheltuielile erau prea mari pentru deplasarea la clinică;

- a fost solicitată odată de TTTT., să facă programarea unei persoane pentru o investigaţie imagistică la clinică, dar în acea perioadă aparatul era defect, nu funcţiona.

Colegă cu medicul FFFF., la Spitalul Judeţean şi la S.C. TT. a fost şi martora EEEE., care din 2003 funcţionează ca medic specialist radiologie imagistică medicală la spital şi din 2012 în aceeaşi calitate la S.C. TT. potrivit contractului în baza căruia este plătită cu 1000 RON/lună pentru un program în ture de câte 6 ore/zi.

Martora a relatat şi la Parchet (15.05.2014) şi în instanţă cu privire la procedura de investigaţie RMN, de aportul asistentei şi operatorului, de administrarea substanţei de contrast numai dacă este necesar şi din dispoziţia medicului, aceasta fiind menţionată pe fişa de investigaţie.

- În cazul în care din motive obiective nu se afla în clinică, îi parveneau imaginile pe calculator şi după analiza secvenţelor, transmitea în calculatorul de la recepţia societăţii interpretarea efectivă şi comunicate pacientului;

- nu are cunoştinţă să fi existat pacienţi care să apară cu investigaţii RMN, deşi nu au fost supuşi unor astfel de examinări.

Martora a declarat că tura de 6 ore în cazul în care, pentru motive obiective, era scurtată sau neacoperită (suprapunere cu gărzi la spital sau alte urgenţe) se compensau ori se recuperau printr-o prelungire a programului, fără ca activitatea clinicii să fie perturbată. Martora avea posibilitatea să urmărească în timp real derularea investigaţiei RMN şi apoi să examineze, analizeze secvenţele imagistice şi să elaboreze rezultatul acesteia.

Aşa cum a declarat şi FFFF. nu există un protocol medic-pacient, astfel că secvenţele necesare stabilirii unui diagnostic depindea de pacient, de afecţiunea şi segmentul ce urma a fi investigat, la fel ca şi în situaţia folosirii sau nu a substanţei de contrast. Pe acest ultim aspect, se apela şi la softul de examinare al aparatului care prin programul său indica în raport de segmentul de investigat, afecţiunea pacientului, măsurile privind substanţa de contrast şi numărul secvenţelor edificatoare pentru diagnostic.

Martora verifica biletele de trimitere, făcea menţiunile de rigoare (ex.: substanţă de contrast) în fazele de solicitare, semna şi parafa documentele, emitea rezultatele ce se introduceau în calculator pentru a fi comunicate pacientului.

Nu au fost nemulţumiri din partea medicilor clinicii cu privire la examinarea imagistică sub niciun aspect, inclusiv în situaţiile când se stabilea, după verificări alergice, dacă se folosea sau nu substanţă de contrast, indiferent de solicitarea medicului care prescrisese această investigaţie. Şi dacă mai era nevoie şi de alte secvenţe în stabilirea diagnosticului, acestea se efectuau fără plată.

Martora a semnat şi parafat biletele de trimitere, verifica secvenţele, imaginile, datele de identificare ale pacientului care avea corespondenţa în fişa de solicitare, astfel că M. nu putea să-i ceară să semneze sau să parafeze bilete de trimitere pentru persoane care nu fuseseră examinate.

Era prevăzut un plafon, care se atingea lunar, inclusiv în situaţiile când aparatul nu funcţiona, se făceau între 11-14 examinări pentru care martora, dacă nu în ziua respectivă, a doua zi, după analiza secvenţelor, transmitea rezultatele în vederea comunicării pacienţilor.

La data de 14.05.2014, IIII. a fost audiat în calitate de martor, sub prestare de jurământ, la Parchet "cu privire la împrejurările în care, în cursul anului 2013, numitului IIII. i s-a prelungit delegarea în calitate de lucrător în cadrul Porţile de Fier 1", punându-i-se în vedere dispoziţiile art. 273 C. pen. .

IIII. a declarat că din 2013 a funcţionat ca inspector vamal în cadrul DRAOV Timişoara condusă de directorul general MMMM..

În cursul acestui an, a fost detaşat la Biroul Vamal Porţile de Fier 1 ca urmare a lipsei de personal din cadrul acestui Birou unde şef era dl, KKKK..

Cu dl. MMMM. s-a întâlnit la data începerii activităţii la Biroul Vamal Reşiţa din cadrul DRAOV Timişoara condus de acesta şi cu ocazia venirii sale la o şedinţă de lucru la Biroul Vamal Porţile de Fier 1. Cu acel prilej, dl. MMMM. şi-a manifestat dorinţa să-l cunoască pe preşedintele Consiliului Judeţean - H.. IIII. în urma unui contact telefonic l-a condus pe dl. MMMM. la H. şi au discutat 15-20 minute retraşi în biroul acestuia.

IIII. audiat ca martor, sub prestare de jurământ sub sancţiunea prevederilor art. 273 C. pen., de către Parchet, cu privire la sine, a declarat că nu a cerut nimănui vreun sprijin pentru a fi detaşat la Biroul Vamal Porţile de Fier 1 unde funcţiona.

În discuţiile purtate cu H. cu care se afla într-o relaţie apropiată despre unde îşi mai desfăşura martorul activitatea, acesta îl mai punea la curent cu detaşarea lui, cu mersul hârtiilor, fără însă să ceară sau H. să-i promită vreun ajutor.

În instanţă la 3.03.2017, IIII. şi-a declinat calitatea de martor în cauza în care soţia acestuia este inculpată.

Parchetul a audiat la 13.05.2014 pe MMMM. în calitate de martor cu privire la prelungirea de către acesta a delegării lui IIII. în 2013 ca lucrător în cadrul Porţilor de Fier 1 .

Martorul a declarat, că potrivit atribuţiilor sale de director executiv în cadrul DRAOV Timişoara, l-a mutat temporar pe IIII. la Biroul Vamal Porţile de Fier 1 la propunerea DRAOV Timişoara, în condiţiile lipsei de personal din cadrul acestui Birou.

La începutul anului 2013 s-a deplasat la Drobeta Dr. Severin, într-o vizită de lucru la Biroul Vamal Porţile de Fier 1 unde şef de birou era KKKK., ocazie cu care s-a întâlnit şi cu preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi, H..

IIII., pe care îl cunoştea din cadrul DRAOV Caraş şi era mutat la Biroul Vamal Porţile de Fier 1, l-a condus la sediul Consiliului Judeţean unde a purtat discuţii cu H..

Martorul a declarat că nu-şi aminteşte ca H. să-i fi cerut să-l numească pe IIII. şef la Biroul Vamal Porţile de Fier 1 în locul lui KKKK. şi nici dacă au discutat despre prelungirea mutării lui IIII..

Nu este exclus, a arătat martorul MMMM. ca H. să se fi interesat telefonic despre prelungirea mutării temporare a lui IIII., cu privire la care MMMM. făcuse deja demersuri în acest sens. Nu a discutat cu H. despre soţia lui IIII., nu ştia ce funcţie deţinea aceasta şi nici că H. ar deţine S.C. TT. S.R.L..

Audiat în instanţă martorul MMMM. a arătat că mutarea temporară a lui IIII. la Biroul Vamal Porţile de Fier 1 s-a făcut pentru a acoperi necesarul de personal, că l-a cunoscut pe H. în 2013 în contextul unei întâlniri cu Prefectul judeţului, că nu a discutat despre soţia lui IIII. şi nici nu a dispus el mutarea temporară a şefului Biroul Vamal Porţile de Fier 1 la Biroul Vamal Porţile de Fier 2 - KKKK., competenţa revenind Autorităţii Naţionale AVAMVAR.

A explicat că Porţile de Fier 1 era un punct vamal, cu un volum de activitate mare unde echipele mobile controlau căile rutiere, drumurile judeţene şi naţionale cu un trafic aglomerat.

În condiţiile unor permanente transferuri, a lipsei de personal, în limitele competenţei sale ca director executiv, a prelungit detaşările inspectorilor vamali, între care şi cu privire la IIII., la cererea DRAOV Timişoara, şi cu acordul acestora.

Nu şi-a amintit ca H. să-i fi cerut să-l numească şef pe IIII. la Biroul Vamal Porţile de Fier 1 şi nici ca acesta să-l fi abordat pe acest subiect, cu atât mai mult cu cât din septembrie 2013 nu mai funcţiona la DRAOV Timişoara, iar la Biroul Vamal Porţile de Fier 1 trecuse înapoi sub direcţia regională Craiova, astfel încât nu avea nicio competenţă pe subiect.

MMMM. nu s-a aflat decât în relaţii profesionale cu IIII., asemenea cu mulţi alţi colegi ai acestuia, pe care i-a detaşat acolo unde era lipsă de personal şi existau solicitări ale instituţiei, cu acordul celui detaşat care îndeplinea şi condiţiile prevăzute de lege. Astfel, n-au existat discuţii despre familia, soţia lui IIII. sau relaţiile apropiate dintre acesta şi H., care era posibil însă să se intereseze telefonic despre prelungirea detaşării lui IIII. efectuate pentru motivele mai sus arătate.

Martorul KKKK. audiat la 13.05.2014 a declarat că din 2011 a fost coleg cu IIII. la Biroul Vamal Porţile de Fier 1 până a plecat consilier la Şimian şi au redevenit colegi în februarie 2013 când prin ordinul preşedintelui ANAF - LLLL. a fost detaşat de la DRAOV Timişoara la Biroul Vamal Porţile de Fier 1 pentru o perioadă de 3-6 luni unde KKKK. era şef de Birou vamal.

KKKK. a relatat că după revenirea lui IIII. la Biroul Vamal Porţile de Fier 1 a avut sentimentul că se urmăreşte înlocuirea sa din funcţia de şef cu inspectorul vamal IIII. întrucât s-au înteţit controalele dispuse de directorul executiv MMMM. în scopul prevenirii şi descoperirii contravenţiilor la regimul vamal, cu referire la nerespectarea unor proceduri în cadrul vămii şi măsuri pe linie disciplinară a mai multor lucrători vamali. În acelaşi sens a înţeles şi informaţia venită de la un prieten că IIII. l-ar fi însoţit pe MMMM. la Consiliul judeţean, unde ar fi discutat cu H. despre înlăturarea lui KKKK. şi venirea lui IIII. în funcţia de şef la Biroul Vamal Porţile de Fier 1.

Pe considerentul nevoii de personal în cadrul Biroul Vamal Porţile de Fier 1 şi cu acordul lui IIII., se arată de către martor, MMMM. a prelungit succesiv detaşarea acestuia.

A mai învederat martorul că aflându-se în concediu legal de odihnă, începând cu data de 13.06.2013 prin Ordinul vicepreşedintelui ANAF - LLLL., KKKK. a fost detaşat temporar la Biroul Vamal Porţile de Fier 2 de unde a revenit în iulie 2013 la Biroul Vamal Porţile de Fier 1; această măsură a considerat-o ca fiind consecinţa discuţiei dintre MMMM. şi H. despre care, afirmă martorul, era de notorietate că îl doreşte pe IIII., şef la Biroul Vamal Porţile de Fier 1.

În declaraţiile date în instanţă la 19.07.2016 şi 3.03.2017, martorul KKKK. şi-a menţinut declaraţia dată la Parchet şi a precizat următoarele:

- martorul a fost detaşat la Biroul Vamal Porţile de Fier 2 în funcţia de şef de birou întrucât încetase delegaţia pentru această funcţie a unui lucrător vamal, tânăr care nu avea experienţa managerială ca KKKK., care de altfel în perioada detaşării a luat măsuri organizatorii necesare care se impuneau;

- pe durata detaşării în interesul serviciului, martorul s-a aflat în concediul de odihnă restant şi apoi în concediu medical acordat de medicul de familie D. (prieteni de familie în viaţa privată);

- cât a fost detaşat la Biroul Vamal Porţile de Fier 2, locul acestuia de şef de Birou a rămas liber, Biroul fiind condus de adjunctul său.

- IIII. i-a fost subaltern din 1999 - 2012 şi apoi din 2013 când a fost detaşat temporar, cu acordul lui la Biroul Vamal Porţile de Fier 1 unde mai lucrase înainte de disponibilizarea intervenită odată cu procesul de reorganizare al sistemului vamal;

- martorul nu a fost criticat pentru felul în care îşi desfăşura activitatea la nivelul conducerii locale şi centrale a ANAF, nu s-au exprimat nemulţumiri la nivelul administraţiei locale, judeţene, din partea preşedintelui Consiliului judeţean cu care se cunoştea;

- în perioada 2013 - 2014 era nevoie de plus de personal la Biroul Vamal Porţile de Fier 1 întrucât traficul vamal de turişti era mare şi după reorganizare rămăsese aproximativ jumătate din colectiv la Biroul Vamal Porţile de Fier 1 şi peste vară, precizează martorul, se făceau detaşări de la Tg. Jiu, de la Craiova pentru a face faţă fluxului turistic;

- IIII. era apreciat de KKKK. pentru că era un bun profesionist, îşi cunoştea bine atribuţiile, îndeplinea condiţiile de vechime, un bun coleg pe care nu l-a auzit să se laude cu relaţiile sale apropiate cu H.;

- la momentul detaşării lui KKKK., director executiv la DRAOV Timişoara era MMMM. care l-a vizitat pe KKKK. la Biroul Vamal Porţile de Fier 1, pentru a discuta probleme profesionale, după care, martorul a auzit că IIII. l-a însoţit la preşedintele H.;

- nu a aflat ca vreodată MMMM. să-şi fi manifestat vreo nemulţumire faţă de KKKK. la conducerea instituţiei vamale sau faţă de H.;

- martorul mai precizează că toate punctele vamale din zonă, cu excepţia Biroul Vamal Porţile de Fier 1,erau conduse de lucrători vamali cu delegaţie, detaşaţi, niciuna nu avea desemnat şef de birou statornic;

- deşi nu a avut niciun element care să-i confirme că MMMM. sau H. au avut vreun amestec în detaşarea acestuia şi că cei doi doreau numirea lui IIII. în locul său ca şef Birou Vamal Porţile de Fier 1, martorul a considerat că nu a fost întâmplătoare coincidenţa dintre data detaşării sale neanunţate şi întâlnirea lui MMMM., însoţit de IIII., cu H.;

- în pofida datelor şi împrejurărilor concrete, martorul fără să aibă şi probe, a dat crezare unui zvon public, unui fapt considerat de notorietate că H., urmarea şi făcea demersuri să-l pună şef pe IIII. la Biroul Vamal Porţile de Fier 1, fiind în relaţii cu mult mai apropiate decât cu KKKK.;

- dintre cei care i-au insinuat că va fi schimbat din funcţie au fost şi numiţii RRRR. (lucrător service UUUU.) care nu avea nicio legătură cu sistemul vamal şi VVVV. - barman la x;

- mutarea a intervenit în baza Ordinului ANAF, dar el nu cuprindea nicio dispoziţie din care să fi rezultat că detaşarea ar fi fost în regim de sancţiune disciplinară sau legat de calitatea activităţii desfăşurate de martor;

- din lipsă de personal, se practicau detaşări frecvente, iar cei vizaţi nu erau anunţaţi anterior emiterii Ordinului;

- zvonul public şi controalele mai frecvente ale echipelor mobile ce verificau zona contravenţională vamală, constatarea unor încălcări procedurale în întocmirea proceselor-verbale, verificarea disciplinară a unor lucrători vamali, au constituit elemente care l-au determinat să creadă că se doreşte mutarea lui, şi că H. ar fi putut fi implicat, chestiune cu privire la care nu avea niciun indiciu;

- nu şi-a explicat martorul cine a avut interesul să răspândească zvonul mutării sale ca demers al lui H. şi cu folosirea lui IIII. ca potenţial candidat pentru funcţia lui KKKK. de şef la Biroul Vamal Porţile de Fier 1, câtă vreme şi detaşat fiind, funcţia lui a rămas vacantă, Biroul condus de şeful adjunct, iar IIII., prieten de familie cu KKKK., simplu lucrător vamal detaşat temporar;

- din zvonul public se mai vehicula şi numele lui WWWW. care până la disponibilizarea sa, lucrase în sistem şi se spunea că revine în vamă, lucru ce nu s-a întâmplat .

La cererea procurorului şi a inculpaţilor, Curtea a încuviinţat audierea martorului RRRR., care sub prestare de jurământ, a declarat că prin iarna lui 2011 prefectul judeţului XXXX. a venit cu maşina la service-ul său auto şi RRRR. a deschis discuţia despre neplata unor facturi de către DGV Craiova. Prefectul i-a replicat că sunt probleme în vămi, scandaluri şi discuţii cu privire la traficul de ţigări şi că intenţiona până la sfârşitul mandatului său să-l schimbe pe KKKK. din funcţia de şef Biroul Vamal Porţile de Fier 1.

Deşi prefectul i-a cerut discreţie, RRRR. fiind în relaţii de prietenie i-a adus la cunoştinţă posibilitatea să fie schimbat din funcţie fără să-i spună de către cine.

Martorul nu a avut nicio discuţie cu IIII. despre profesia sau locul acestuia de muncă şi nici cu H. căruia i-a fost subaltern când H. era director la YYYY. şi cu care nu-şi permitea, când trecea pasager pe la service-ul său, să poarte acest gen de discuţii.

După administrarea probatoriilor nu s-au mai formulat cereri sau excepţii, astfel că s-a procedat la declararea deschisă a dezbaterilor în fond:

Procurorul a solicitat condamnarea inculpatei D. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 6 Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. (faptă descrisă în Capitolul II al Rechizitoriului).

În concluziile orale (şi scrise) s-a arătat că inculpata în exercitarea atribuţiilor funcţiei de preşedinte al Casei judeţene de Asigurări de Sănătate Mehedinţi a pretins şi primit de la H. un folos (constând în numirea soţului său într-o funcţie de inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Porţile de Fier 1- BVF1) în scopul de a-şi îndeplini diverse acte, privitoare la îndatoririle acesteia de serviciu (în sensul realizării intereselor patrimoniale ale TT. SRL).

S-a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea nouă dat fiind regimul sancţionator pentru infracţiunea de luare de mită.

După o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, procurorul a susţinut următoarele, invocând probatoriul administrat:

- Inculpata îl favoriza pe H. prin controale formale sau prin lipsa acestora la S.C. TT.;

- martorii au relatat despre neregulile care existau la S.C. TT. şi cu toate acestea i s-au decontat sume totalmente nejustificate;

- martorii audiaţi în instanţă chiar dacă nu au susţinut cele declarate în faza de urmărire penală, declaraţiile rămân câştigate cauzei şi descriu modul în care se desfăşura activitatea la TT. (BBBB. şi DDDD.);

- din declaraţiile medicilor în faţa instanţei rezultă că ei nu se duceau la serviciu, foloseau skype sau internetul şi CJAS nu reţine nicio neregulă;

- din declaraţiile martorilor a reieşit că H. trebuia să o recompenseze pe D. şi că "martorul KKKK. a fost schimbat şi cu soţul inculpatei D., acest lucru se cunoştea deja, se vorbea pe la service-uri, era de notorietate că urma să fie schimbat şi că acesta (IIII.) urma să fie pus" în funcţie ca şef al BV - PF 1;

- martorii, susţine procurorul, au relatat că IIII. s-a dus la biroul lui H.;

- procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre H. şi D. (excluse din probatoriu la 28.11.2014) şi alte persoane, factor decidenţi în măsură să-l pună pe IIII. în funcţia respectivă, sunt relevante şi explicite; lor li se adaugă datele de trafic aflate în vol. 13 şi 14 din dosarul de urmărire penală;

- "practica şi doctrina au stabilit că folosul nu trebuie să fie neapărat patrimonial, în sensul că nu era nevoie să dea o sumă de bani, în cauză s-a realizat această înţelegere între inculpatul H. şi inculpata IIII. pentru respectivul folos şi vinovăţia acesteia a fost dovedită".

Cele 10 pagini de concluzii scrise, filele x s-au redat în sistem copy-paste filele x din rechizitoriu şi frânturi din declaraţiile redate selectiv în Rechizitoriu a martorilor JJJJ. (nu există acest martor), KKKK. şi MMMM..

În dovedirea susţinerilor procurorului au fost doar enumerate înscrisurile apreciate ca relevante pentru vinovăţia inculpatei, fără a fi punctual raportate la activitatea presupus infracţională .

S-a precizat în concluziile scrise că D. a pretins şi primit de la H. un folos şi anume - numirea soţului într-o funcţie de inspector vamal în Biroul Vamal Porţile de Fier 1, cu scopul "de a îndeplini diverse acte, privitoare la îndatoririle acesteia de serviciu (în sensul realizării intereselor patrimoniale ale TT. SRL)"

În acest sens procurorul a susţinut că:

- din februarie 2013 H. a făcut demersuri să-l determine pe JJJJ. (nu există această persoană în peisajul infracţional) să facă demersuri, din poziţia oficială a acestuia ca IIII. să fie mutat şi menţinut în funcţia de inspector vamal la Biroul Vamal Porţile de Fier 1;

- H. a încercat numirea lui IIII. în funcţia de şef Biroul Vamal Porţile de Fier 1, folosindu-şi influenţa pentru a determina schimbarea din funcţie a lui KKKK. (13.06.2013);

- demersurile lui H. se justifică prin contextul încheierii contractului de prestări, de servicii medicale pe 2013 cu CJAS condusă de D. care urma să-şi exercite atribuţiile pentru favorizarea S.C. TT. S.R.L.;

- IIII. a fost la 15.02.2013 transferat din funcţia de consilier juridic al comunei Şinian în funcţia de inspector vamal la DRAOV - Biroul Vamal Reşiţa, la 25.02.2013, în baza unei solicitări a DRAOV Timişoara, a fost mutat temporar la Biroul Vamal Porţile de Fier 1, în urma, susţine procurorul, a influenţei exercitate de H.;

- procurorul consideră că detaşarea lui KKKK. la Biroul Vamal Porţile de Fier 2 la 13.06.2013 şi până la 19.07.2013 s-a datorat aceloraşi influenţe a inculpatului H., invocându-se declaraţiile martorilor KKKK. şi JJJJ. (?!), despre care se susţine că audiaţi în instanţă şi-au menţinut declaraţiile din faza de urmărire penală.

Inculpata, prin avocat, a solicitat cu ocazia dezbaterilor în fond, achitarea pentru infracţiunea de luare de mită în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În mod succint în concluziile orale s-au susţinut următoarele:

- fapta descrisă şi reţinută ca faptă penală nu este prevăzută de lege, iar probele administrate în cauză dovedesc inexistenţa faptei reţinute în sarcina sa;

- încadrarea juridică din rechizitoriu, concluziile orale ale procurorului nu fac referire decât la "un folos" şi nu la caracterul "necuvenit" al folosului pretins urmărit de inculpată pentru soţul său;

- în condiţiile art. 371 C. proc. pen. (fost art. 317 C. proc. pen.), instanţa este obligată să judece "faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare al instanţei, care se referă la primirea unui folos şi nu a unui folos necuvenit";

- procurorul vorbeşte de încălcarea atribuţiilor de serviciu de către D. în ce priveşte modalitatea de distribuire a sumelor alocate de CNAS şi decontul exercitat la cei doi furnizori de serviciu, fără însă a preciza şi în ce au constat aceste încălcări şi ce anume s-a încălcat;

- nu s-au verificat susţinerile martorilor audiaţi la Parchet care pot fi considerate subiective sau date în necunoştinţă de cauză;

- D., desemna 2 reprezentanţi ai CJAS, din lista propusă de departamentele Casei, ca membrii în Comisia de distribuire din care mai făceau parte alţi 5 membrii desemnaţi de alte entităţi: Prefectură, organizaţii profesionale ale medicilor etc;

- nu există nicio probă din care să rezulte că membrii acestei Comisii să fi fost influenţaţi sau să fi luat decizii sub presiunea inculpatei sau a altora pentru a favoriza S.C. TT.;

- în speţă, se face trimitere la Ordinele comune ale Ministrului Sănătăţii şi Preşedintele CNAS NR. 448/2013 şi 194/2013, respectiv 450/2013 şi 193/2013 prin care s-au stabilit criteriile de distribuire a sumelor alocate din bugetul Casei CJAS şi respectiv componenţa comisiilor ce stabilesc cum se distribuie aceste sume; dar nu se specifică care norme au fost încălcate de inculpata IIII. pentru a favoriza pe S.C. TT.;

- s-au făcut afirmaţii nedovedite de Parchet cu privire la modalitatea diferenţiată în care cei doi furnizori de servicii erau supuşi controlului CJAS, dintre aceştia, S.C. TT. fiind favorizat;

- există probe la dosar care confirmă corectitudinea controlului şi a măsurilor dispuse de CJAS confirmate prin hotărârea Comisiei de Arbitraj sesizate de GGG., administratorul societăţii S.C. EEE. S.A. şi chiar de GGG. prin declaraţia dată în instanţă;

- în rechizitoriu nu se reţine că S.C. TT. îndeplinea criteriile legale, avea personal angajat permanent, aparatură performantă, etc.;

- Parchetul îşi fundamentează acuzaţiile pe declaraţiile unor martori care au apreciat că s-au făcut controale superficiale la S.C. TT. şi nu se referă în concret ce anume dispoziţii din Ordinul nr. 419/2002 al preşedintelui CNAS publicat pe site-ul instituţiei au fost încălcate;

- nu rezultă din probatoriul invocat de Parchet că în vederea efectuării controlului să se fi transmis membrilor comisiei să nu constate nereguli dacă ele există, să desfăşoare controlul într-o manieră care să nu reflecte adevărata realitate din activitatea societăţii;

- afirmaţiile din Rechizitoriu privind modul în care IIII. stabilea membrii Comisiilor de control nu-şi găsesc fundament în probele din dosar, ci dimpotrivă rezultă că propunerile veneau din partea departamentelor Casei judeţene şi dintre acestea se făceau nominalizările membrilor care nu au invocat vreo presiune, imixtiune în activitatea lor;

- printr-un act administrativ, decizie cu consecinţe juridice emis în baza legii şi a normelor în vigoare, publicat pe site-ul, CJAS Mehedinţi, s-au alocat sumele pentru toate serviciile medicale, decizie care nu a fost contestată şi se bucură, de la lege, de prezumţia de legalitate, inclusiv faţă de GGG. care nu a contestat-o în termenul legal dacă s-a simţit nedreptăţit;

- de altfel, procurorul deşi vorbeşte de încălcarea unor acte administrative, de nelegalitatea chiar a unora, nu a solicitat desfiinţarea acestora doar în considerarea declaraţiilor date de martori care suspicionau doar că distribuirea sumelor către serviciile paraclinice ar fi fost nelegală.

În continuarea pledoariei în apărarea inculpatei D. s-a susţinut contrar afirmaţiilor procurorului că:

- IIII. este funcţionar vamal de peste 20 de ani, el nu a fost numit în funcţie publică la data presupusei infracţiuni comise de soţia acestuia, şi nici nu a fost numit într-o funcţie de conducere la vama Tr. Severin cum a afirmat greşit procurorul în concluziile orale;

- martorul KKKK. a declarat că IIII. de la Biroul de vamă Porţile de Fier 1 s-a transferat la Primăria comunei Simian - consilier juridic, apoi la Vama Reşiţa şi ulterior detaşat temporar la Biroul Vamal Porţile de Fier 1, îndeplinind condiţiile legale - pregătirea profesională, vechimea ca inspector vamal;

- în mod greşit procurorul a acreditat ideea că IIII. a fost numit la Biroul Vamal Porţile de Fier 1, în realitate a fost detaşat;

- detaşarea nu era aprobată de DV Timişoara ci hotărâtă de şeful ANAF de la Bucureşti, iar H. nu a făcut nicio intervenţie la martorul MMMM. directorul regional vamal Timişoara în ce-l priveşte pe IIII.;

- la rândul său martorul KKKK. şeful vămii Biroul Vamal Porţile de Fier 1 a declarat că era lipsă de personal, flux turistic de trecere în continuă creştere şi detaşările erau frecvente, situaţie confirmată şi de martorul MMMM., el însuşi detaşat de la Vama Oradea şi care nu a resimţit vreo presiune sau influenţă din partea lui H. sau a altor persoane în demersurile sale de a asigura personal în punctele de vamă nevralgice;

- procurorul a amintit numele martorului RRRR., dar nu a făcut şi precizările de rigoare legate de discuţia cu fostul prefect XXXX., într-o perioadă cu mult anterioară 2013, când şi-a arătat intenţia de a-l schimba pe KKKK. de la vamă;

- în opinia apărării nu există nicio probă care să dovedească folosul necuvenit pe care l-ar fi urmărit, pretins şi primit D. în schimbul încălcării unor atribuţii de serviciu şi ele nedovedite spre alt folos de data aceasta pentru S.C. TT. S.R.L. asupra căruia susţine procurorul, H. îşi exercita controlul.

În susţinerea concluziilor orale, apărarea a făcut o succintă recapitulare a acuzelor reţinute în sarcina inculpatei de către procuror referiri la încadrarea juridică dată faptei şi a sintetizat argumentele juridice care a validat cererea de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., respectiv 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. după care a urmat:

- probele administrate în faza de urmărire penală - declaraţii martori, înscrisuri, procese-verbale de transcriere convorbiri telefonice de după 17.11.2013, autorizate de Curtea de Apel Bucureşti nu justifică ideea săvârşirii infracţiunii de luare de mită;

- rechizitoriul nu face nicio referire la caracterul "folosului" urmărit dacă este necuvenit ori injust, termen folosit de procuror doar cu ocazia dezbaterilor pe fond;

- nu rezultă din rechizitoriu vreo legătură dintre activităţile desfăşurate de D. şi demersurile lui IIII. referitoare la detaşarea efectuată în condiţiile legii;

- nu rezultă că D., direct sau indirect, aluziv sau explicit i-ar fi solicitat ceva lui H., pentru sine, pentru soţul său ori pentru vreo altă persoană;

- nu rezultă din Rechizitoriu ce fapte legate de atribuţiile de serviciu a comis D.: încălcare, nerespectare, refuz de îndeplinire şi care au fost în concret aceste atribuţii, câtă vreme se fac doar afirmaţii;

- procurorul nu indică textele legale presupus încălcate sau nerespectate de D. cu ocazia repartiţiei fondurilor băneşti primite de către CJAS Mehedinţi pentru serviciile paraclinice şi e acuzată de "repartiţie orientată", "redistribuire nelegală";

- nu se precizează ce articol s-a încălcat din contractul-cadru aprobat pr H.G. nr. 117/2013 prin desemnarea membrilor comisiei, ce criterii au fost nesocotite dintre cele făcute publice pe site-ul CJAS şi CNAS;

- nu rezultă ce texte legale s-au încălcat cu privire la Ordinul comun al Ministerului Sănătăţii şi al CNAS referitoare la criteriile ce stabilesc atribuţiile Comisiei de la nivelul CJAS Mehedinţi (nr. 448/2.04.2013 şi 194/1.04.2013, 423/29.03.2013 şi respectiv 191/2903.2013);

Nimeni, dintre martorii audiaţi nu a afirmat că s-au făcut presiuni ori s-au exercitat influenţe asupra membrilor Comisiei de către D. pentru a favoriza şi respectiv a defavoriza pe fiecare dintre cei doi furnizori de servicii paraclinice - RMN;

- nici procurorul, niciun martor audiat şi nici chiar GGG. nu au susţinut că punctajul alocat fiecăreia din cele două societăţi, concurente ar fi fost calculat greşit (declaraţie la 6.11.2015 Curtea de Apel Bucureşti);

- actul administrativ prin care s-a dispus alocarea sumelor nu a fost contestat şi deci are validitatea unui act intrat în circuitul civil;

- martora KKK. (audiată la 4.12.2015 Curtea de Apel Bucureşti) declară răspicat că D. nu a intervenit în procedura de suplimentare a fondurilor şi nici în etapele procesului de contractare nu putea interveni;

- controalele ordonate la S.C. EEE. S.R.L. ca la oricare furnizor de servicii erau obligatorii de la lege şi nu pentru a bloca activitatea unei firme competitoare;

- neregulile constatate la S.C. EEE. şi măsurile dispuse de CJAS au fost recunoscute de GGG. şi confirmate prin hotărârea Comisiei Centrale de Arbitraj;

- martora TTT. (audiată la 4.12 2015 Curtea de Apel Bucureşti) a clarificat, la rândul său, faptul că desemnările în alcătuirea comisiilor de control erau efectuate de alte persoane decât preşedintele CJAS care de asemenea nu putea şi nu a influenţat vreun membru în redactarea raportului de control;

- procurorul invocă declaraţiile martorilor CCCC., DDDD. şi BBBB. rezumându-se doar la cele date la Parchet care nu pot susţine aserţia din Rechizitoriu că erau formale controalele exercitate de CJAS la TT. S.R.L.;

- nu rezultă de niciunde că D. ar fi îndemnat, ar fi cerut membrilor comisiei de control să efectueze un control superficial, nu i s-a adus la cunoştinţă de către nici un angajat al S.C. TT., pacient, membru al comisiei că sunt aspecte de natura celor evidenţiate episodice, sporadice apreciate ca atare chiar de către cei care le-au enunţat;

- declaraţiile de la Parchet a celor trei martori s-au menţinut în instanţă, parţial ca urmare a modului în care au fost consemnate de procuror şi semnate de aceştia;

- în altă ordine de idei, un proces echitabil presupune respectarea garanţiilor de apărare, ori în situaţia în care abia în cuvântul pe fond al dezbaterilor finale procurorul doar a enunţat "folosul necuvenit" fără să-l analizeze în contextul incriminării în opinia apărării s-au încălcat prevederile art. 6 şi 3 lit. a) CEDO; în situaţia în care folosul urmărit de funcţionar nu este dintre cele necuvenite, nu sunt întrunite elementele constitutive ale art. 289 C. pen.;

- în acest sens se invocă prevederile art. 371 C. proc. pen. (art. 317 C. proc. pen. codul vechi) a deciziei a Tribunalului Suprem, decizia nr. 74/2001 a Completului de 9 judecători ai CSJ;

- IIII. a fost detaşat şi apoi i s-a prelungit detaşarea pentru a satisface nevoia de personal a Biroului de vamă, exprimându-şi acordul în consens cu măsura dispusă de ANAF - Bucureşti; el face parte din corpul funcţionarilor public cărora li se aplică Legea nr. 188/1999 (forma din 2013), O.U.G. nr. 10/2004;

- IIII. îndeplinea condiţiile legale pentru a fi detaşat pe o funcţie pe care o mai exercitase la Biroul Vamal Porţile de Fier 1, fiind foarte bine apreciat ca profesionist, avea vechime în muncă, gradul profesional, iar interesul instituţiei a coincis şi cu interesul său, astfel că acest folos (apropierea locului de muncă de casă) nu pitea fi considerat necuvenit, cum de altfel nici procurorul nu a avansat un astfel de temei;

- IIII. a fost detaşat alături de alţi 6 colegi la Biroul Vamal Porţile de Fier 1, cum de altfel se detaşase în toate punctele vamale cu flux de transport, intrinsec intens;

- faţă de toate argumentele expuse s-a solicitat achitarea inculpatei D..

În ultimul cuvânt D. şi-a susţinut nevinovăţia, că nu i-a cerut niciodată nimic lui H. nici pentru ea, nici pentru soţ, familie sau pentru orice altă persoană. Soţul acesteia lucrează în vamă de 25 de ani, el a fost, asemenea multor alţi colegi, detaşat la cererea Biroului Vamal, cu acordul său de către DGR Timişoara şi OOOO., şi i s-a părut firesc după 21 de ani cât a lucrat ca vameş la Biroul Vamal Porţile de Fier 1 să fie detaşat pentru câteva luni la acest birou de vamă.

În ce priveşte activitatea de la CJAS, inculpata a arătat că a condus această instituţie, graţie experienţei profesionale, a cunoaşterii legislaţiei manageriale în speţă, între anii 2005-2008 şi apoi din 2012 până în 2014 şi de fiecare dată corect şi legal.

Toată activitatea CJAS ce cuprinde între altele procedeele de contractare, decontare, de control, de asigurări, cum corect au fost descrise de martori; ea s-a desfăşurat conform normelor şi prevederilor legale în vigoare.

Examinând actele şi lucrările dosarului Curtea a constatat următoarele:

Inculpata D. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunii de luare de mită în condiţiile art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.

Art. 289 alin. (1) C. pen. prevede că:

"Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta".

Art. 6 Legea nr. 78/2000 se referă la infracţiunile de corupţie, prevăzute de C. pen., între care şi luarea de mită reglementată de art. 289 C. pen., iar art. 5 C. pen. constituie temeiul aplicării legii penale mai favorabile intervenite până la judecarea definitivă a cauzei, în speţă, Legea nr. 286/2009.

Capitolul II al rechizitoriului care se referă la presupusa activitate infracţională a inculpatei D. s-a redus la relatarea narativă a acesteia, redarea fragmentată a declaraţiilor unora dintre martorii audiaţi la Parchet, la fragmente selecţionate după relevanţa apreciată de procuror a unor convorbiri telefonice interceptate prin mandat de siguranţă naţională solicitat de SRI prin Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi transmise la cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA acesteia.

La finalul descrierii situaţiei de fapt rechizitoriul a reţinut că fapta inculpatei IIII. "constă în aceea că în exercitarea atribuţiilor funcţiei de preşedinte a Casei judeţene de asigurări de sănătate Mehedinţi, a pretins şi primit de la H. un folos (constând în numirea soţului său într-o funcţie de inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Porţile de Fier I) în scopul de a-şi îndeplini diverse acte (astfel cum acestea au fost prezentate mai sus) privitoare la îndatoririle acestuia de serviciu (în sensul realizării intereselor patrimoniale ale TT. SRL)", faptă care "întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap la art. 6 Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen..".

Rechizitoriul, potrivit art. 329 C. proc. pen. constituie actul de sesizare al instanţei; el se emite "dacă din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de inculpat, că acesta răspunde penal" (art. 327 C. proc. pen.), când sunt identificate "obiectul actului …. motivele de fapt şi de drept ale acestora şi orice alte menţiuni necesare soluţionării cauzei" (art. 286 C. proc. pen. cu referire la art. 286 alin. (2) C. proc. pen.).

Odată sesizată instanţa, judecata conform art. 371 C. proc. pen., se mărgineşte la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare". Or, în actul de sesizare în afara descrierii faptei şi încadrarea juridică cu privire la inculpata D. nu se efectuează nicio evaluare, analiză, argumentaţie juridică pentru niciun aspect legat de subiectul de drept al infracţiunii, al obiectului acesteia, al elementelor constitutive ale infracţiunii, legătura de cauzalitate între fapta şi urmarea acesteia şi nu în ultimul rând referitor la modalitatea/modalităţile în care s-a comis infracţiunea.

Nici în rechizitoriu şi nici în concluziile procurorului, orale şi scrise, cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei, Curtea nu a identificat o corelare între actele descrise presupus infracţionale şi corespondenţa lor în plan juridic, viziunea procurorului din perspectiva lui analitică asupra îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale infracţiunii, a vinovăţiei inculpatei (deşi audiată nu se face nicio referire la declaraţia şi poziţia sa procesuală, la probele în apărare) şi a tuturor împrejurărilor în care se susţine că s-a consumat actul ilicit.

Curtea a procedat la audierea inculpaţilor, a unui număr însemnat de martori, s-a încuviinţat proba cu înscrisuri considerabile ca număr dar şi ca valoare probatorie intrinsecă pentru a da posibilitatea şi acuzării şi apărării să-şi susţină argumentat punctele de vedere, cu pronunţarea unei hotărâri fundamentate pe un ansamblu probator amplu şi veridic.

În evaluarea activităţii infracţionale a inculpatei D., Curtea a avut în vedere următoarele:

Incriminarea faptelor de corupţie, între care şi luarea de mită urmăreşte potrivit teoreticienilor pe de o parte "apărarea relaţiilor sociale care impun conduita onestă a oricărui funcţionar public/privat în raporturile cu cetăţenii, combaterea faptelor de venalitate care lezează prestigiul, autoritatea şi credibilitatea conferită instituţiilor din care fac parte, iar pe de altă parte, respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor".

Luarea de mită este o infracţiune de pericol, acţiunea făptuitorului vizează înfrângerea acelor relaţii pe care are obligaţia să le protejeze de orice atingere ilicită, iar obiectul mitei se defineşte prin banii sau folosul necuvenit obţinut de funcţionar pentru sine sau pentru altul prin săvârşirea faptei.

Subiectul activ, nemijlocit al infracţiunii astfel cum este ea reglementată prin art. 289 C. pen. este un subiect calificat de calitatea de funcţionar, care exercită un serviciu de interes public şi se află într-un raport cu instituţia care i-a conferit atribuţii şi responsabilităţi stabilite în temeiul legii.

Fapta funcţionarului, circumscrisă ca element material al laturii obiective a infracţiunii de luare de mită se săvârşeşte în oricare dintre modalităţile normative - pretindere, primire de bani sau alte foloase necuvenite, direct sau indirect, acceptare a unei promisiuni de foloase în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, printr-o acţiune sau omisiune.

În modalitatea pretinderii, iniţiativa aparţine funcţionarului care comite actul ilicit; el este cel care cere să i se dea bani sau un folos necuvenit, ca o contraprestaţie, contra-echivalent pentru activitatea prin care se realizează obligaţiile de serviciu. Această cerere trebuie să fie neechivocă, inteligibilă pentru destinatar, să aibe o semnificaţie exactă, precisă, să sugereze neîndoielnic prin orice mijloace cerinţa de bani sau un folos necuvenit şi să exprime totodată intenţia funcţionarului de a condiţiona îndeplinirea, întârzierea, efectuarea unui act contrar îndatoririlor sale etc. de obţinerea acestui folos necuvenit.

Primirea folosului de către subiectul activ - funcţionarul (public în speţă) presupune iniţiativa mituitorului, care nu se realizează fără acceptarea sa prealabilă.

În condiţiile în care, spun teoreticienii, nu există o suprapunere până la simultaneitate între cele două acţiuni, infracţiunea se consumă în momentul acceptării, iar primirea folosului necuvenit este doar o confirmare probatorie a pretinderii acestuia.

În accepţiunea generală, prin "folos" se înţelege un câştig material, moral, avantaj etc. pentru sine sau pentru altul.

În literatura de specialitate se consideră "un folos necuvenit" acel folos care poate avea consecinţe de ordin patrimonial mai devreme sau mai târziu şi care se include ca element determinat în conţinutul laturii obiective a infracţiunii. Un avantaj pur şi exclusiv moral, fără consecinţe patrimoniale/sociale nu se defineşte ca un folos necuvenit.

Este unanim admis că folosul necuvenit nu poate fi dintre cele care pot fi datorate în mod legal funcţionarului.

Esenţial pentru realizarea actului material este ca actul privitor la îndatoririle sale de serviciu să fie de competenţa sa, să facă parte din atribuţiile sale şi să aibă dreptul de a-l efectua.

Urmarea imediată a infracţiunii de luare de mită constă în starea de pericol pentru relaţiile legate de îndeplinirea atribuţiilor de către funcţionar, prin fapta lipsită de probitate.

Legătura de cauzalitate care contribuie la configurarea laturii obiective a infracţiunii se realizează între elementul material şi urmarea imediată şi ea rezultă "ex re".

În realizarea laturii subiective a infracţiunii de luare de mită, subiectul activ, calificat săvârşeşte fapta numai cu intenţie directă şi ea vizează încălcarea atribuţiilor de serviciu sau celelalte variante pe acest segment şi nicidecum obţinerea banilor sau a folosului necuvenit, scop care nu condiţionează realizarea actului ilicit, fiind suficient doar ca funcţionarul să acţioneze voluntar şi spontan urmărind realizarea acestuia.

În concepţia legiuitorului, fapta de luare de mită se consumă în momentul săvârşirii de către funcţionar a vreuneia dintre faptele alternative statuate de art. 289 C. pen., şi apariţia concomitentă a urmăririi socialmente periculoase.

Îndeplinirea cumulativă a elementelor constitutive, astfel cum au fost instituite de legiuitor definesc infracţiunea de luare de mită reglementată de art. 289 C. pen.

În contextul presupus infracţional care-l vizează în principal pe inculpatul H., a fost grevată, mai mult enunţiativ activitatea presupus infracţională a inculpatei D..

Astfel, Curtea a trebuit să decripteze din ansamblul probator administrat în ambele faze procesuale, acele acţiuni care prin natura lor configurează câteva aspecte definitorii ale faptei deduse judecăţii cu privire la D.:

- când, cum, în ce modalitate a avut loc înţelegerea infracţională, presupus iniţiată de IIII. cu H., cât de directă/indirectă, clară, neechivocă s-a manifestat aceasta în măsura ca H. să perceapă mesajul infracţional şi să răspundă punctual;

- în ce modalitate inculpata s-a angajat să-şi încalce atribuţiile de serviciu în oricare dintre formele prevăzute de textul legal pentru a favoriza pe unul din furnizorii de servicii paraclinice ce aparţine familiei H.;

- în ce împrejurări D. a pretins un folos de la H. şi acesta este cuvenit (faţă de aserţiunea din rechizitoriu s-au necuvenit în înţelesul legii.

1. D., identificată ca subiect activ calificat în speţă, prin funcţia deţinută - Preşedinte CJAS Mehedinţi - funcţionar public, angajată a uneia dintre instituţiile care se înscriu în dispoziţiile art. 175 C. pen. îşi desfăşoară activitatea între anii 2012-2014 şi conform legii, între altele, atribuţiile de serviciu sunt:

- gestionarea eficientă a Fondului Naţional Unic al Asigurărilor de Sănătate;

- încheierea de contracte cu furnizorii de servicii medicale;

- controlul şi monitorizarea derulării contractelor.

Contrar afirmaţiilor din rechizitoriu nu a rezultat nici din actul de sesizare al instanţei, nici din probatoriile - martori, înscrisuri, administrate în faza de urmărire penală şi în instanţă, care ar fi acele atribuţii pe care D. le-a încălcat, ignorându-le, nesocotindu-le ori acţionând înlăuntrul atribuţiilor de serviciu de manieră să le convertească în alt sens decât cel al legii pentru a favoriza preferenţial pe unul din cel doi furnizori de servicii paraclinice RMN.

Şi dacă s-ar fi luat în consideraţie un probatoriu exclus la 28.11.2014 pentru motivele redate în încheierea rămasă definitivă prin încheierea nr. 339/16.03.2015 a Î.C.C.J. şi tot nu s-ar regăsi, în opinia Curţii, identifica suficiente elemente care să lămurească acest aspect.

Procurorul a făcut trimitere în concluziile sale la mai multe înscrisuri îndosariate în volumele urmăririi penale.

Verificarea acestor probe nu au confirmat susţinerile procurorului, iar conţinutul unora dintre volume diferă de ceea ce s-a menţionat sau la care s-au făcut referiri (ex.: vol. 14 dup etc).

Nici în rechizitoriu şi nici în concluziile finale sau pe parcursul audierii martorilor, procurorul nu a susţinut că D. l-ar fi contactat pe H. să-i pretindă acestuia, să îi procure un folos.

Procurorul a invocat informaţii date de D. lui H. cu privire la bugetul unităţilor sanitare din judeţ (Spitalul de Urgenţă Judeţean Mehedinţi, aflat sub autoritatea Consiliului Judeţean), privind finanţarea serviciilor paraclinice RMN, buget care întârzia să fie comunicat de la CNAS şi cu privire la care, odată transmis către CJAS, cu toate datele a fost editat pe site-ul instituţiei, ca informaţii publice.

Sub acest aspect, inculpata a precizat că mulţi conducători de instituţii din judeţ erau interesaţi să afle situaţia bugetării acestora şi câtă vreme nu erau de domeniul confidenţialităţii, informaţiile erau comunicate şi telefonic şi pe site-ul CJAS.

Contrar documentelor de la dosar, procurorul a afirmat că D. a procedat preferenţial atât la repartizarea bugetului către unul dintre serviciile paraclinice - RMN pe anul 2013 cât şi cu ocazia suplimentării ulterioare a bugetului şi redistribuirea sumelor privind cele două servicii paraclinice RMN.

Or, numai lecturând înscrisurile la care face trimitere procurorul, la care se adaugă şi cele depuse în cadrul probatoriului de către D. s-au reţinut următoarele:

- în anul 2013 bugetul asigurat instituţiilor medicale, inclusiv pentru serviciile paraclinice - RMN a fost considerabil mărit faţă de anul 2011 pentru toate casele judeţene de asigurare de sănătate;

- Ordinele emise de Ministrul Sănătăţii şi de CNAS, ordinele lor comune au stabilit criteriile pe baza cărora urma redistribuirea bugetelor stabilite, s-au elaborat norme de aplicare în acest sens. Nu se regăseşte în Rechizitoriu nici un exemplu edificator, nu se identifică care anume criterii au fost încălcate de D., care norme din metodologie au fost ignorate, când CJAS a făcut distribuirea bugetelor, respectiv s-a stabilit valoarea anuală de contract pentru fiecare dintre cei doi furnizori de servicii paraclinice - RMN.

Şi aceasta în condiţiile în care chiar din rechizitoriu a reieşit ad nominem diferenţele majore dintre cele două servicii sub aspectul întinderii activităţii, a personalului existent şi profesional, al aparaturii performante, al volumului mare de pacienţi şi a listelor de aşteptare lunare cu sute pacienţi identificaţi cu CNP din tot judeţul şi nu numai (cu sau fără plată) îşi aşteptau programarea pentru investigaţii RMN.

A mai susţinut procurorul că D. şi-a încălcat dintre atribuţii (fără să precizeze care şi în ce măsură) în momentul când a dispus controale la S.C. EEE. S.R.L. aparţinând martorului GGG., când s-a procedat la evaluarea activităţii societăţii sale pentru încheierea contractului cu CJAS pe anul 2013/2014, când s-a făcut redistribuirea suplimentării de buget acordate de CNAS prin CJAS, când GGG. a fost determinat să renunţe la sumele ce i s-au atribuit, prin cererile de renunţare luare în favoarea S.C. TT. S.R.L. cu care s-au încheiat acte adiţionale ce i-au sporit aportul judiciar cu mult peste sumele la care avea dreptul.

Nici la parchet şi nici în instanţă, în declaraţiile date, martorul GGG. nu a afirmat cele susţinute de procuror ca rezultând din declaraţiile acestuia:

- S.C. EEE. a urmat procedura legală de evaluare de către CJAS;

- comisia de evaluare i-a stabilit corect punctajul maxim;

- diferenţele de punctaj faţă de S.C. TT. există deoarece aceasta are un potenţial mai mare, mai performant, ca personal şi aparatură;

- S.C. EEE. a avut o bună colaborare cu CJAS Mehedinţi;

- cererile de renunţare la sumele suplimentare în vederea redirecţionării lor conform legii s-au făcut din lipsa posibilităţilor de a le cheltui în termenii contractului cadru;

- S.C. EEE. a fost supusă controalelor CJAS Mehedinţi şi înainte şi după formularea cererilor de renunţare la sumele ce nu puteau fi cheltuite după rectificarea de buget.

Un element important de reţinut este că procurorul a acordat o semnificaţie deosebită declaraţiei lui GGG. (de la urmărirea penală) în condiţiile în care poziţia acestuia de patron al societăţii concurente poate fi apreciată ca subiectivă.

Cu toate acestea, GGG. a redat aspecte revelatoare şi posibil verificabile în actele cauzei, care sunt credibile şi prin corespondenţa acestora cu multe din cele descrise, inclusiv în instanţă.

Procurorul şi în cazul inculpatei D. şi al celorlalţi inculpaţi nu a făcut referiri decât la probele administrate în faza de urmărire penală şi sporadic aminteşte câteva secvenţe din tot ceea ce s-a declarat în instanţă, şi acestea doar în măsura în care sunt într-o oarecare concordanţă cu ce s-a declarat la Parchet. Nu a existat nicio referire la motivele pe care le ignoră, nu le analizează, nu precizează dacă acestea au sau nu vreo relevanţă, cu atât mai mult cu cât procurorul a achiesat la administrarea probelor de la urmărirea penală şi a celor rezultate pe parcursul procesului.

Dintre numeroşii martori audiaţi la Parchet, referiri în rechizitoriu s-au făcut doar cu privire la unii dintre aceştia care se numără printre cei ale căror declaraţii nu au fost înregistrate video (GGG.).

Controalele dispuse de către D. cu privire la activitatea ambilor furnizori de servicii paraclinice RMN, singurii de altfel din judeţ, s-au efectuat anterior şi ulterior numirii acesteia ca preşedinte a CJAS.

Controlul dispus de fosta preşedinte a CJAS a avut drept urmare rezilierea contractului dintre S.C. EEE. şi CJAS pentru motive pe larg descrise chiar de GGG. în declaraţiile sale, în imputarea unei sume importante; contestaţia formulată de S.C. EEE. a fost respinsă de Camera de Arbitraj

În aceste condiţii, controlul dispus la numirea în funcţie, de către D. îşi găsea pe deplin justificarea pentru preîntâmpinarea acelor aspecte care au condus chiar la rezilierea contractului.

Din această perspectivă, discuţia purtată cu administratorul S.C. EEE. S.R.L. cu D. cu privire la cuantumul bugetului pe anul 2013-2014 apreciat la 69.201 RON de către GGG., referitoare la criteriile care au condus la acest cuantum, nu sunt în măsură a fi calificate ca o intimidare sau sugestionare a unei sume mai reduse.

Dimpotrivă, în condiţiile legii, o comisie de evaluare, cu o componenţă propusă, ca de fiecare dată cu directorul economic şi aprobată de D. în virtutea atribuţiilor de serviciu, procedează la verificarea îndeplinirii criteriilor cerute de normele legale în vigoare şi stabileşte un punctaj pe care GGG. nu-l contestă şi care conduce la o sumă de finanţare nu departe de propriile aprecieri. Justificarea acestei evaluări, distincte de controlul anterior ce a avut alte obiective, rezidă în faptul că încheierea unui nou contract cu CJAS prevedea această procedură pe de altă parte, acesta în urma unui contract reziliat pentru motive care antrenau responsabilităţi atât pentru societate dar şi cu privire la vigilenţa CJAS faţă de cheltuirea banului public.

Declaraţia martorului GGG., nuanţată iniţial şi mai precizatoare ulterior, cuprinde referiri la cererile formulate de acesta de renunţare la sumele lunare pentru varii motive; la mai puţin de o lună de la încheierea contractului cu CJAS Mehedinţi, GGG. informează cu privire la defectarea aparatului RMN ceea ce îl împiedica să efectueze investigaţiile corespunzătoare ca număr şi valoare până la concurenţa sumei de 69.201 RON.

Alte motive invocate de GGG. la depunerea de declaraţii de renunţare, în temeiul legii, la sumele suplimentare au fost lipsa sau numărul redus de solicitări de investigaţii, angajarea doar a unui medic specializat în investigaţii RMN şi imagistică, repetate defectări ale aparatului RMN.

În faza de urmărire penală nu au fost verificate cele declarate de martorul GGG., iar explicaţiile date în instanţă au fost acceptate ca satisfăcătoare şi credibile de Parchet care nu a mai solicitat nicio probă pe acest aspect în măsură să clarifice în ce măsură aceste motive au fost cu adevărat sau renunţările s-ar fi datorat altor motive sau la presiunea vreunor alte persoane interesate să-l favorizeze pe celălalt furnizor de servicii RMN.

Din studiul documentelor existente în dosarul de urmărire penală şi al celor depuse în instanţă a rezultat cu claritate că şi S.C. TT. a mai făcut solicitări la rândul ei, de renunţare la sumele suplimentare pentru apariţia unor defecţiuni la aparatul RMN urmând să aibe loc redistribuirea, conform legii, către alţi furnizori de servicii paraclinice.

De altfel, D. a declarat şi se certifică prin înscrisurile de la dosar, că toate cererile făcute de S.C. EEE. şi S.C. TT., în acest sens au fost aprobate în condiţiile legii şi tot în aceste condiţii s-au încheiat actele adiţionale, ambele societăţi fiind sprijinite să aibă finanţarea solicitată în lunile în care cererile erau mai numeroase.

S-a subliniat încă o dată că în judeţ existau doar aceste două servicii paraclinice RMN, iar bugetul alocat acestora de CNAS prin CJAS era distinct de bugetul pentru celelalte servicii paraclinice sau de lată natură care erau bugetate distinct.

În mod evident, când unul dintre furnizorii de servicii RMN, nu aveau activitate din varii motive, legale, sumele aferente se redistribuiau în termenele şi condiţiile stabilite pe criteriile normelor în vigoare, necontestate nici de S.C. EEE., nici de S.C. TT., ori în lipsa ambilor furnizori interveneau normele aplicabile în astfel de situaţii bugetare, cu privarea evidentă a pacienţilor de aceste investigaţii de specialitate.

În Rechizitoriu s-a insinuat, fără însă să se coreleze cu vreo încălcare de norme sau de atribuţii că D. desemna anume în comisiile de evaluare, control ce viza pe S.C. EEE. S.R.L. pe consilierul C..

S-a mai reţinut în actul de sesizare al instanţei că una din cererile de renunţare formulată de GGG. a fost redactată pe computerul acesteia de la birou.

Explicaţiile martorului GGG. pe acest subiect au fost de natură a clarifica faptul că nu se dovedeşte nicio înţelegere subiectivă între IIII. şi N. în condiţiile în care se depuneau cererile de renunţare, urmate de referate întocmite, conform legii de C. şi de actele adiţionale semnate de preşedintele CJAS (oricare ar fi fost acela) şi reprezentanţii societăţilor paraclinice RMN.

Nu numai că nu a rezultat din probe, iar susţinerile procurorului nu au niciun fundament, dar mai mult martorii au arătat în mod concordant modul în care se desemnau membrii comisiilor de evaluare de control, de câte 4 sau 3 membrii cine numeau membrii reprezentanţi ai mai multor instituţii.

La nivelul CJAS, directorul economic propunea persoanele care să facă parte din comisii, şeful Biroului de control, prin rotaţie propunea consilieri care să participe la activităţile de control, propuneri avizate de D..

În Rechizitoriu nu a rezultat să fi fost propuneri de consilieri pentru aceste comisii ca D. să le fi respins şi să impună anume consilieri. Nu există la dosar probe care să se refere la eventuale contestaţii pe acest segment, în sensul că s-ar fi încălcat atribuţii de serviciu sau normele legale.

S-au audiat martorii dr. FFF., KKK., TTT., GGG. şi niciunul dintre aceştia şi nici inculpata C. nu au afirmat să fi existat influenţe, presiuni, ameninţări asupra membrilor acestor comisii de oricare fel din partea cuiva, a inculpatei D. a celor supuşi controlului, pentru a constata nereguli acolo unde nu erau, sau să se consemneze aspecte nereale ori să se ascundă deficienţe constatate, în actele de control, cu efecte imediate asupra finanţării de către CJAS ori aplicabile de sancţiuni până la reziliere contracte.

S-a afirmat că D. a dispus după numirea sa, controale formale la S.C. TT., că rapoartele de constatare aveau un conţinut similar şi că în realitate S.C. TT., aparţinând familiei lui H. şi controlat de acesta era protejat, câtă vreme nu apar deficienţele despre ce au relatat la Parchet martorii BBBB., DDDD. şi CCCC..

În acest context, trebuie precizat că în legătură cu declaraţiile martorilor GGG., BBBB., DDDD. şi CCCC., luate în condiţii de uzură psihică şi oboseală, au fost făcute precizări concordante care au avut menirea să clarifice unele aspecte despre care au relatat la Parchet sub teama schimbării calităţii din martor în inculpat.

Nu au fost înregistrate video şi nu s-a precizat motivul pentru care nu s-au aplicat prevederile art. 123 C. proc. pen. faţă de aceştia, în raport de alte audieri.

În instanţă, martorii şi-au menţinut şi parţial declaraţiile consemnate la Parchet, la cererea procurorului, au făcut precizări cu privire la condiţiile şi când şi cum au fost audiaţi în instanţă; martorii ai detaliat declaraţiile date la Parchet spre mijlocul nopţii după multe ore de aşteptare, cu date şi elemente edificatoare şi care îşi găsesc corespondenţa în celelalte probe din dosar - înscrisuri, declaraţii de martori.

În timpul audierii, înainte de finalizarea declaraţiilor şi semnarea acestora, procurorul s-a autosesizat cu privire la fiecare dintre martorii DDDD., BBBB. şi CCCC., pentru două infracţiuni - favorizarea infractorului şi mărturie mincinoasă.

Curtea a apreciat că intervenţia intempestivă a procurorului în timpul audierii fiecăruia dintre aceşti martori ar putea fi de natură să-i intimideze şi să conducă voluntar sau nu la denaturarea declaraţiilor sub prestare de jurământ.

Ulterior, prin adresele din 23.10.2015 şi din 15.07.2016 Curtea a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA să comunice care este stadiul cercetărilor privitor la martorii DDDD., BBBB., CCCC. şi a celorlalte persoane la care s-a făcut referire în dispozitivul rechizitoriului, în ce fază a urmăririi penale sunt, dacă s-a sesizat şi instanţa s-a pronunţat în vreun fel şi dacă în acest caz soluţia este sau nu definitivă.

Curtea a apreciat ca fiind necesar să cunoască până la judecarea cauzei, a evaluării probatoriilor (inclusiv a declaraţiilor acestor martori cu cele ale tuturor martorilor audiaţi) care este situaţia judiciară a martorului pe acest aspect,. Pentru a şti în ce măsură, declaraţiile acestora îşi păstrează valabilitatea şi urmează a fi evaluate ori în temeiul legii urmează a fi înlăturate.

Cum de la data autosesizării procurorului 30.10.2013 şi până la judecarea şi redactarea prezentei sentinţe nu s-a comunicat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA vreo soluţie dată în dosarele vizând martorii respectivi, oricare ar fi aceasta, la nivel de Parchet ori instanţă, Curtea a procedat la aprecierea acestor declaraţii date sub prestare de jurământ şi să le evalueze ca atare în contextul ansamblului probator.

Declaraţiile martorilor şi-au găsit confirmarea în înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală şi în probatoriul rezultat din cercetarea judecătorească.

Procurorul nu a verificat dar şi-a asumat afirmaţiile existente în rechizitoriu (salariile medicilor angajaţi la S.C. TT.), care nu s-a fundamentat însă pe nicio dovadă, întrucât niciun alt martor nu a confirmat altă plată decât cea care rezultă din contractele de muncă, nu există vreun stat de plată sau acte bancare care să le susţină argumentat.

Activitatea S.C. TT. a rezultat că era intensă, cu liste de aşteptare cu sute de pacienţi şi ea s-a justificat pe parcursul administrării de probe şi pentru că avea un personal specializat, bine pregătit profesional atât la nivel de medici cât şi la nivelul asistentelor medicale, ale operatorilor medicali RMN.

În mod concordant au arătat care era procedura pentru fiecare investigaţie, cum se stabilea câte secvenţe erau necesare în raport de afecţiunile şi segmentul celui examinat, administrarea substanţei de contrast în măsura în care era sau nu necesară, în funcţie dacă cel investigat era sau nu alergic la aceasta, medicul laboratorului stabilind utilizarea sau nu a acesteia, (chiar în pofida recomandării medicului de familie) ori operatorul medical RMN, când pacientul revenea pentru noi investigaţii şi avea în istoricul său medical menţiuni în acest sens.

Martorii au mai arătat că medicii lucrau în ture de câte 6 ore, nu se suprapuneau cu activitatea de la Spitalul Judeţean de Urgenţă, dar în situaţii când interveneau gărzi la spital, sau din motive obiective nu se aflau în incinta laboratorului (boală, sarcină etc) operatorii RMN care aveau în atribuţii să utilizeze aparatul RMN şi să efectueze investigaţia imagistică, îşi desfăşurau activitatea potrivit fişei postului, pentru ca ulterior medicul fie într-un program prelungit, fie prin "skipe" să examineze secvenţele înregistrate, să întocmească raportul şi să îndeplinească şi toate celelalte acte legate de evidenţe, înregistrări, parafe, semnare bilete de trimitere şi înmânarea acestora lui E. pentru finalizarea circuitului lor de la înregistrare la comunicarea către pacient.

În cazul în care secvenţele se socoteau de către medic insuficiente pentru diagnostic, pacientul era invitat la laborator şi gratuit se completau secvenţele într-un număr edificator.

Plafonul se realiza lunar sau rămâneau restanţe când se defecta aparatul RMN, recuperate în timp, se examinau 10-15 pacienţi pe tură fără a periclita actul medical, cerinţele fiind numeroase.

Nu s-a făcut dovada că ar fi existat plângere, reclamaţii, sesizări, la S.C. TT. S.R.L. ori la CJAS, ori preşedintelui acesteia legate de prestaţia medicilor, a operatorilor RMN care să o încunoştinţeze pe D. ca situaţia în teren ar fi fost alta decât cea constatată în Rapoartele de control, că ar fi existat pacienţi nemulţumiţi sau care să se fi confruntat cu probleme generate de administrarea substanţei de contrast.

Cu ocazia controalelor lunare sau tematice, inopinate, se stabileau ca obiective:

- verificarea raportărilor făcute de furnizori;

- verificarea documentelor primare, a registrului, a cronologiei biletelor de trimitere;

- verificarea scriptică şi faptică a substanţei de contrast etc.

Nu s-au evidenţiat sesizări din partea personalului ori a altor persoane interesate, pacienţi, adresate membrilor la faţa locului, Comisiei de control care să fie consemnate în actul de control pentru a se lua măsuri de înlăturare a deficienţelor semnalate, ori să se fi semnalat forurilor superioare vreun refuz de a se lua act de cele sesizate pentru a se lua măsurile necesare.

Aprecierea ca fiind formale, toate controalele efectuate de CJAS la S.C. TT. S.R.L. şi nu puţine ca număr, vine în contradicţie, cu alte astfel de controale efectuate bianual până în 2012 din dispoziţia dr. I., preşedinte al CJAS, cât şi ulterior investirii lui D. în această funcţie.

Documentele de la dosarul de urmărire penală atestă că s-au constatat deficienţe şi la S.C. TT., că s-au dispus măsuri pentru remedierea acestora pentru motive despre care au amintit şi martorii.

Şi S.C. TT. prin E. a încunoştinţat CJAS de probleme tehnice sau alte situaţii obiective ori erori ce urmau a fi înlăturate, astfel că în condiţiile în care se constatau nereguli sancţionabile, se luau măsuri despre care se consemnau în procesele-verbale şi aduse la cunoştinţa conducerii pentru a dispune în consecinţă.

Înteţirea controalelor dispuse de CJAS la nivelul serviciilor, inclusiv paraclinice, al Spitalului Judeţean de Urgenţă, au contribuit mai curând, la o mai atentă utilizare a finanţărilor primite, a respectării cerinţelor pretinse de către CJAS şi cunoscute de furnizorii de servicii.

În ce priveşte S.C. EEE. nu a fost nici privilegiată, nici ocolită de controalele CJAS, numai că potrivit înscrisurilor de la dosarul de urmărire penală aceasta invoca frecvent probleme legate de imposibilitatea de a-şi desfăşura activitatea - aparat defect pentru o lungă perioadă de timp, deficit de personal, etc.

Din rechizitoriu nu a rezultat că aceste aspecte rezultate din documentele înaintate către CJAS şi aflate la dup, au fost verificate şi sa-r fi ajuns, întemeiat, la concluzii care să difere de cele consemnate în cererile S.C. EEE. şi că în realitate la presiunea cuiva, îndemnat "de alţii cu controale" era nevoit să acţioneze împotriva propriului interes.

În altă ordine de idei, n-a reieşit din probe, că la redistribuirea suplimentării bugetare, decisă la nivelul CJAS de Consiliul de administraţie şi nu doar de preşedintele CJAS să fi existat contestaţii, sesizări în legătură cu stabilirea punctajului, nerespectarea criteriilor legale cu referire la sumele ce reveneau fiecărui furnizor de servicii RMN.

În acest sens au fost edificatoare declaraţiile lui C., TTT., GGG..

Discuţii s-au mai purtat şi telefonic potrivit declaraţiei inculpatei D. cu mulţi furnizori de servicii medicale, paraclinice, cu reprezentanţi ai Spitalului Judeţean de Urgenţă, cu privire la restanţele la plată datorate de CJAS către aceşti beneficiari. Indiferent că era H. care se interesa de arieratele spitalului judeţean, alţi furnizori de servicii, inclusiv paraclinice sau GGG. sau oricine altcineva faţă de care CJAS avea restanţe la plată, D. comunica cu aceştia şi le dădea informaţiile necesare, care nu erau dintre cele confidenţiale şi care odată ce erau certe se editau pe site-ul Casei.

Din această perspectivă a încălcării obligaţiilor de serviciu, susţinut prin Rechizitoriu, prin oricare din formele prevăzute de lege, dar cu privire la care procurorul nu distinge, Curtea a apreciat că nu s-au identificat în afara afirmaţiilor din acuzare, dovezi din care să rezulte când, cum, în ce modalitate, ce norme legale, care atribuţii de serviciu au fost încălcate de D. în desfăşurarea activităţii sale de preşedinte a CJAS prin care să fi protejat, favorizat S.C. TT. S.R.L. respectiv pe H., familiei căruia îi aparţine acest laborator RMN.

În rechizitoriu s-a consemnat că H. a convocat-o pe D. pentru a discuta cu aceasta despre încheierea contractului dintre CJAS şi TT. S.R.L. şi că îi confirmă lui H. că l-a determinat pe GGG. să accepte o finanţare mai mică la contractare.

În dorinţa de a prezenta cât mai clar relaţia de autoritate dintre H. şi D., în actul de sesizare s-a făcut o afirmaţie care nu s-a configurat în nici un probatoriu, nici măcar în interceptările pe mandat de siguranţă naţională excluse la 28.11.2014, care sunt redate prin câteva replici, dintr-o probabilă discuţie telefonică din care s-a selectat o secvenţă şi care, prin ea însăşi sau din orice altă probă din dosar nu rezultă de ce, pentru ce şi în legătură cu ce urma să se poarte o discuţie între H. şi D., cu atât mai puţin despre un subiect punctual şi anume contractul de contractare CJAS şi TT..

În oricare dintre declaraţiile date de GGG. sub prestare de jurământ, nu se regăseşte nicio afirmaţie, din care să rezulte că în urma unei discuţii cu GGG. în care i s-a adus la cunoştinţă că urmează să vină o comisie de evaluare pentru stabilirea punctajului şi încheierii contractului cu CJAS pentru anul 2013-2014, D. ar fi făcut demersuri să-l determine să accepte mai puţin decât i s-ar fi cuvenit ca finanţare prin contactul cu CJAS.

Susţinerea acuzării nu s-a corelat cu nicio probă din dosar, ba dimpotrivă, nu numai că D. nu-i cere să se mulţumească cu mai puţin decât i s-ar fi cuvenit, potrivit normelor în vigoare, ci îi spune că valoarea va fi stabilită de Comisia CJAS conform normelor legale.

Oricât s-a urmărit ca mărturiile unora dintre martori (GGG.) să se identifice cu eventuale frânturi de interceptări din mandatele de siguranţă naţională, astfel încât să fie în concordanţă cu acestea şi credibile, în opinia Curţii, subzistă deosebiri clare de abordare care nu se conjugă şi nu se confirmă cum vrea să lase să se înţeleagă actul de sesizare.

Înfăptuirea infracţiunii de luare de mită, presupune, aşa cum s-a arătat, existenţa unui folos, necuvenit spune legiuitorul pentru mituit sau în favoarea altuia, la carte să nu aibă dreptul.

În rechizitoriu s-a afirmat că D. pretinde de la H. un folos care constă, în mai multe variante, fie numirea soţului acesteia IIII. ca lucrător vamal la Biroul Vamal Porţile de Fier 1, fie prelungirea mutării acestuia la acest punct vamal, fie numirea ca şef al Biroului Vamal Porţile de Fier 1, ori toate la un loc.

În acest context s-a urmărit să se inducă ideea că D. apelează la H., să facă demersuri în favoarea soţului său, dat fiind funcţiile sale politico-administrative preşedinte al PP. Mehedinţi, preşedinte al Consiliului Judeţean, funcţii de autoritate care să determine factorii decidenţi să dispună ca IIII. să-şi desfăşoare activitatea de inspector vamal la BV PF1.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de luare de mită - înţelegerea iniţială de mituit trebuie să existe între acesta şi mituitor fie în mod direct, în condiţii şi împrejurări date ori prin orice fel de comunicare, directă-indirectă, clară, neechivocă, în măsură ca cel care mituieşte să înţeleagă clar mesajul infracţional, folosul pe care trebuie să îl procure mituitului sau altcuiva şi care să fie necuvenit.

Din Capitolul II al Rechizitoriului, filele rezervate descrierii faptei reţinute în sarcina inculpatei D. nu a rezultat de niciunde, dacă, când, cum, în ce condiţii şi împrejurări ar fi avut loc o astfel de înţelegere între D. şi H..

Niciun martor la care face trimitere procurorul nu a confirmat această înţelegere, în ce formă va fi fiind, dintre cei doi, cu privire la ce folos şi ce presupunea din partea lui D. să facă pentru H. ca acesta să determine mutarea, menţinerea şi/sau promovarea lui IIII. ca şef al BV PF1.

Fără să facă vreo discuţie, vreo analiză ori cu vreo argumentaţie juridică să evidenţieze împrejurările în care s-a convenit într-o formă sau alta asupra faptei în sine, procurorul redă un fragment dintr-o secvenţă a unei convorbiri dintre H. din 1.03.2013 - interceptată pe mandat de siguranţă naţională (probă exclusă la 28.11.2014 în care se consemnează o replică a lui D. "Mulţumesc pentru vorbele frumoase".

S-a susţinut în actul de sesizare că D. ştia de demersurile pe care le făcea H., încă din februarie 2013, pentru soţul său. Se afirmă că interesul lui H. era ca prin susţinerea şi menţinerea lui IIII. la BV PF1, o determina pe D. să acţioneze în favoarea acestuia, astfel încât CJAS să încheie contractul cu S.C. TT. în condiţii bune de finanţare.

Simplele supoziţii, presupuneri, afirmaţii, care au fost expuse în contextul unor fragmente de interceptări (excluse la 28.11.2014) lipsite de relevanţa prevăzută de lege nu pot să constituie suportul unor acuzaţii, prin ele însele.

Plecând de la probele invocate de procuror s-au reţinut aspecte importante din înscrisurile la care se face trimitere cu referire la demersurile lui H. cu privire la IIII..

- prin Ordinul ANAF din 18.02.2013, în baza art. 5 alin. (3) H.G. nr. 110/2009, IIII. este transferat de la 15.02.2013 ca inspector vamal din funcţia de consilier juridic de la Primăria comunei Sinian;

- prin Ordinul din 27.02.2013, începând cu 25.02.2013 până la 30.06.2013 este repartizat pe post corespunzător funcţiei deţinute, mutat temporar la Biroul Vamal - Porţile de Fier 1 de la Caraş, cu motivarea "pentru eficientizarea activităţii BV PF1 din cauza lipsei de personal şi a experienţei profesionale în această funcţie de până la reorganizarea din 2011";

- prin adresa emisă de autorităţile locale nr. 1591/8.05.2013 către ANAF se arată că Biroul Vamal prin demersurile întreprinse se solicită menţinerea numărului prezent de lucrători vamali pe tura de serviciu;

- din lipsă acută de personal Biroul Vamal - Porţile de Fier 1 face numeroase adrese către MMMM. prin prelungirea mobilităţii a trei lucrători de la alte unităţi cu 1.08.2013. ZZZZ., IIII., AAAAA. - adresele nr. x/15.07.2013 către ANAF, nr. 2318/11.07.2013 a BV PF 1 către Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale, adresa nr. x/1.08.2013;

- prin decizia 3151/110.2013 IIII. este delegat cu acordul său scris, de la DGPFP Craiova la DGPFP Timişoara cu data de 1.10.2013;

- decizia nr. 11/6.01.2014 a DGRFP Timişoara delegat cu 1.04.2014, cu acordul scris al lui IIII. de la DGRFP Craiova;

- cereri întocmite de şeful Biroul Vamal PF1 - KKKK. nr. x/17.12.2012, 4140/29.11.2012 prin care se solicită pentru BV PF1 suplimentare de personal ca urmare a unei crize acute de personal, mobilizarea de lucrători vamali de la alte structuri, Raport pentru necesar personal şi prelungire mutare temporară a 6 lucrători vamali între care şi IIII.;

- 3 Rapoarte făcute de Biroul Vamal PF1 prin care se cere minim 2-3 lucrători vamali, pentru procesare declaraţii vamale la DRAOV Mehedinţi, suplimentare cu cel puţin 4 lucrători vamali din lipsă acută de angajaţi, prelungire pentru încă trei lucrători;

- datele de trafic sunt coroborate cu procesele-verbale în care sunt transcrise convorbirile interceptate, fără ca acestea să fie individualizate în raport de persoană sau aspecte infracţionale.

În concordanţă cu aceste probe au fost şi declaraţiile martorilor KKKK., MMMM. şi RRRR..

Deşi procurorul a invocat în Rechizitoriu, în concluziile orale şi scrise declaraţia martorului JJJJ., în realitate este vorba de MMMM., o eroare în opinia Curţii, câtă vreme la dosar nu există vreo declaraţie a unei persoane cu acest nume.

În mod evident, cum a rezultat din probe până când directorul MMMM. îl întâlneşte pe H. la sediul Consiliului Judeţean cu ocazia unei întâlniri cu prefectul judeţului, cu sediul în aceeaşi locaţie, ocazie cu care fac cunoştinţă (27.02.2013) H. nu întreprinsese nici un demers ca IIII. să fie numit sau mutat sau să i se prelungească mutarea cum se reţine în Rechizitoriu.

- nu-l cunoştea pe directorul MMMM. de la DRAOV Timişoara;

- la 22.02.2013, chiar procurorul consemnează că IIII. stând în faţă cu lucrările pentru mutare îi explică lui H. "ce înseamnă funcţie de execuţie" (!?).

- când directorul MMMM. face cunoştinţă cu preşedintele Consiliului Judeţean într-o vizită de curtoazie, cu ocazia unei vizite de lucru la BV PF1, la prefectură etc. fuseseră deja emise ordinele din 18.02.2013 cu transferul lui IIII. din 15.02.2013 şi mutarea acestuia din 25.02.2013 până la 30.06.2013, cu repartizare pe post corespunzător funcţiei deţinute.

Declaraţiile martorilor KKKK., MMMM. cuprind aprecieri favorabile cu privire la IIII., un om cu experienţă profesională, cu vechime în munca de inspector vamal, el fiind unul din mulţi alţi colegi mutaţi la BV PF1, temporar, cu prelungirea modalităţii din motive de lipsă acută de personal, au mai mult în perioadele cu aflux intens de turişti.

A rezultat că această prelungire presupunea şi acordul lui IIII. ca şi a altor colegi ce beneficiau de această procedură, evident în interesul sistemului vamal cu puncte vamale lipsite, cronic, de personal calificat, cu o fluctuaţie a acestuia explicabilă prin reorganizarea ce avusese loc şi a evenimentelor legate de acest segment de activitate.

Apare un paradox între declaraţiile şefului BV PF1 - KKKK. şi actele emise de acesta; pe de o parte emitea adrese invocând lipsa de personal şi cere prelungirea mutării unor inspectori vamali, între care şi IIII., iar pe de altă parte dă ascultare zvonurilor din oraş, ascultă spusele lui RRRR. şi ale altora că IIII. va fi numit şeful BV PF1 în locul acestuia, întrucât aceasta era dorinţa lui H., a fostului prefect XXXX. al judeţului etc.

KKKK. a afirmat că era apreciat de autorităţile locale, centrale, că nu i s-a adus la cunoştinţă să existe nemulţumire faţă de activitatea acestuia, că explicaţia controalelor, mai frecvente vara, era într-o practică aplicată la toate punctele vamale vremelnice, că mai existaseră nişte probleme cu încheierea unor procese-verbale de contravenţie etc.

Pe de altă parte, mutarea temporară a lui KKKK. la BV PF2 nu a însemnat desemnarea lui IIII., fie şi temporar şeful BV PF1, unitatea fiind condusă de adjunctul lui KKKK.. Potrivit afirmaţiilor lui KKKK. BV PF2 era condusă cu delegaţie de un inspector vamal, fără prea multă experienţă şi care la expirarea delegaţiei nu a mai dorit prelungirea acesteia.

Astfel, prin Ordinul nr. 1798/13.06.2013, s-a dispus mutarea temporară până la 1.08.2013 a lui KKKK. pe post de şef al punctului vamal, era prin ordinul nr. 2220/22.07.2013 s-a încetat Ordinul din 13.06.2013. În perioada detaşării la BV OPF2, KKKK. a solicitat faţă de lipsa de personal mutarea a doi lucrători vamali la acest punct vamal şi la Moraviţa şi prelungirea măturii a trei lucrători, precizând că erau necesare măsuri organizatorice, pe care cel ce fusese delegat pe funcţie, din lipsă de experienţă nu le dispusese .

În acest context şi pentru a se edifica asupra mobilităţii personalului în sistemul vamal, MMMM. era el însuşi delegat de la Vama Oradea la iar la momentul când se emisese Ordinul din 13.06.2013 privindu-l pe KKKK., acesta era deja detaşat de la DRAOV Timişoara.

Toate aceste elemente sunt mult mai convingătoare, în deplină concordanţă faţă de ce reţine selectiv procurorul dintre probatoriile administrate chiar de Parchet.

Nu mai puţin adevărat este că IIII. când a acceptat transferul şi şi-a dat acordul pentru prelungirea mutării, interesul instituţiei s-a intersectat cu propriul interes, care nu este de blamat, de a avea un loc de muncă mai aproape de casă şi în condiţiile în care acesta mai lucrase până în 2011 la BV PF1, avea vechime în muncă, era apreciat ca un profesionist, corespundea condiţiilor cerute de funcţia de inspector vamal, cu acelaşi salariu pe care îl primea la punctul vamal de unde a fost detaşat.

Or în aceste împrejurări, preexistente întâlnirii dintre MMMM. şi H. (transfer la punctul de vamă, mutarea la BV PF1, calităţile profesionale ale lui IIII., experienţă, vechime etc) şi în situaţia în care H. ar fi avut cuvinte de apreciere la adresa lui IIII. (22.02.2013) nu ştia că fusese transferat la punctul vamal) nu puteau decât eventual să-i confirme lui MMMM. că prin Ordinul emis şi semnat de LLLL. s-a detaşat la BV PF1 un om capabil, corespunzător funcţiei deţinute.

Interceptările din fragmentul de la pagina 133 Rechizitoriu în care se vorbeşte de "Fapta inculpatei D. descrisă mai sus care în exercitarea atribuţiilor funcţiei de preşedinte a Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Mehedinţi, a pretins şi a primit de la H. un folos", "numirea lui IIII. într-o funcţie de inspector vamal în cadrul biroului vamal Porţile de Fier 1", s-au regăsit pe întregul parcurs al descrierii faptei reţinute în sarcina inculpatei, în condiţiile în care IIII. revenise în sistem prin transfer la 15.02.2013, fusese deja mutat la punctul vamal din 25.02.2013, despre care la 22.02.2013 H. nu avea cunoştinţă şi deci folosul nu putea privi numirea lui IIII. în funcţia de inspector vamal, funcţie pe care o mai deţinuse doar la BV PF1 înainte de reorganizare a sistemului vamal din 2011.

Pe de altă parte, Rechizitoriul a vorbit de un folos, în concluziile din dezbateri se aminteşte de "un folos necuvenit" în lipsa oricărei analize sau argumentaţie juridică care să motiveze de ce este sau nu vorba de un folos sau de un folos necuvenit.

Lipsa calificării "folosului" de către procuror induce starea de îndoială asupra înţelesului pe care-l dă acestui termen, ceea ce în context devine un dubiu ce se interpretează în favoarea inculpatului conform principiului in dubio pro reo.

Pe de altă parte, Curtea a apreciat că probele converg spre a afirma că ele dovedesc - înscrisuri, mărturii testimoniale - că IIII. transferat temporar la Biroul Vamal PF1 cu funcţia de inspector vamal nu a beneficiat de un folos necuvenit, nu a avut un beneficiu patrimonial, interesul instituţiei a coincis cu interesul personal de a avea locul de muncă mai aproape de casă ceea ce a determinat să-şi dea acordul în scris, fără de care mutarea acestuia nu ar mai fi putut avea loc.

Criza acută de personal, nevoia permanentă de mobilizare a personalului, lipsa de lucrători cu vechime, experimentaţi mai ales în puncte vamale cu flux abundent de trecere este dovedită prin înscrisurile instrumentate de procuror, astfel că IIII. a fost unul dintre cei mulţi transferaţi în punctele vamale cu mare cerinţă de personal.

Şi nu în ultimul rând, IIII., în urma promovării concursului de ocupare a postului, funcţionează la acelaşi BV PF1 ca inspector vamal de grad superior, ceea ce confirmă încă odată că aprecierea organelor locale şi centrale ale ANV cu privire la calităţile profesionale ale acestuia era întemeiată pe istoricul său profesional şi nu pe posibilele "vorbe frumoase", venite din partea preşedintelui Consiliului Judeţean, doar pentru că veneau de la o persoană de autoritate la nivel de partid şi administraţie.

În urma examinării, a analizei întregului ansamblu probator, Curtea a apreciat că:

- nu s-a făcut dovada că D. ar fi încălcat normele legale ce reglementează atribuţiile acesteia ca preşedinte a CJAS şi a favorizat S.C. TT. S.R.L.;

- nu există nicio probă care să susţină că D. a cerut în orice împrejurare direct/indirect, prin înţelegere ori orice formă de comunicare lui H. un folos, cuvenit/necuvenit pentru numirea soţului său în funcţia de inspector vamal la Biroul Vamal PF1;

- probele administrate la Parchet, administrate în instanţă nu au făcut dovada că transferarea lui IIII. la Biroul Vamal PF1 în funcţia de inspector vamal a fost raportat la acuzaţiile aduse - un folos necuvenit în înţelesul legii.

Aşa fiind, constatând, pe temeiurile care au fost analizate, pe consideraţiile amplu dezvoltate şi fundamentate pe probele din dosar, că fapta reţinută în sarcina inculpatei nu există, Curtea în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 6 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpata D. pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.

În rechizitoriu la fila x s-a arătat că:

"Corelativ infracţiunii de luare de mită în sarcina inculpatului H. se va reţine infracţiunea de dare de mită în modalitatea normativă prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. din 1968 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în forma anterioară modificării prin Legea nr. 178/2012 şi art. 5 din C. pen..".

Faptele reţinute în sarcina inculpatului H. au fost analizate odată cu întreaga presupusă activitate infracţională a acestuia.

*

* *

V. Inculpata E. a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, la 28.07.2014 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000 - complicitate la folosirea influenţei şi autorităţii, de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite.

În Capitolul 2 al rechizitoriului, între altele, s-a descris fapta reţinută în sarcina inculpatei E. şi încadrarea juridică dată acesteia .

S-a reţinut în actul de acuzare că în demersurile efectuate de către H. în vederea obţinerii de foloase necuvenite pentru TT. S.R.L. a fost ajutat de E.. H. s-a folosit de influenţa şi autoritatea conferite de poziţia politică deţinută.

E. este din noiembrie 2010 administratorul S.C. TT. S.R.L., societate comercială înfiinţată în 2007 de H. cu obiect de activitate în domeniul prestării de servicii medicale.

Deşi din iulie 2012 H. a cedat mamei sale TTTT. 95% părţi sociale deţinute la această societate, el, afirmă procurorul, a continuat să administreze în fapt firma .

Din rechizitoriu a rezultat că la 8.03.2013 H. i-a comunicat lui E. că până la sfârşitul lunii martie urma să se încheie contractul pe 2013 dintre S.C. TT. S.R.L. şi Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Mehedinţi şi că în anul 2013 datoriile firmei la bancă vor fi achitate .

Contractul de furnizare de servicii medicale pentru servicii paraclinice dintre CJAS şi S.C. TT. S.R.L., reprezentat de E. s-a încheiat la 23.04.2013, cu valabilitate de la 1.05.2013. Suma anuală contractată a fost de 2.080.601,71 RON din totalul sumei repartizate de CJAS serviciilor paraclinice (în număr de două societăţi S.C. TT. S.R.L. şi S.C. EEE. SRL) din judeţul Mehedinţi. Actele adiţionale ce urmau a fi ulterior încheiate aduceau suplimentarea sumei anuale contractate .

S-a mai precizat în actul de sesizare al instanţei că medicii EEEE. şi FFFF. nu se aflau în laborator, interpretau rezultatele investigaţiilor ulterior efectuării acestora şi aveau un salariu lunar de 900 RON respectiv 2150 RON, dar din dispoziţia lui H., în realitate medicii erau plătiţi cu sume între 5000 şi 7000 RON lunar.

S-a mai susţinut în rechizitoriu că investigaţiile se făceau superficial pentru a putea atinge plafoanele lunare şi a deconta întreaga sumă lunară alocată de CJAS Mehedinţi; se depuneau spre decontare bilete de trimitere cu investigaţii efectuate altor persoane decât cele pe numele cărora erau biletele; multe dintre biletele de trimitere erau eliberate de dr. neurolog GGGG..

În susţinerea celor descrise s-au redat în rechizitoriu fragmente citate din declaraţiile martorilor DDDD., CCCC. şi BBBB. .

Martora DDDD. a declarat că:

- S.C. TT. S.R.L. este controlată în fapt de preşedintele Consiliului judeţean CJ Mehedinţi H., iar în concret de administrarea acesteia se ocupa E.;

- sunt mai mulţi medici cu cabinete în sediul policlinicii, între care şi dr. neurolog GGGG. care trimite pacienţii cu diagnosticul de hernie de disc la investigaţii RMN;

- după efectuarea investigaţiilor medicii EEEE. şi FFFF. interpretează rezultatele RMN transmise pe skype şi apoi sunt introduse în folderul pacientului de către martoră;

- E. comunică zilnic plafonul care trebuie atins; acesta este de aproximativ 350.000-400.000 RON/lunar şi pentru a fi atins investigaţiile au o durată mai scurtă;

- H. şi E. le spun în permanenţă că trebuie introduse mai multe bilete, iar medicii nu obiectează, la interpretarea rezultatelor cu privire la numărul de secvenţe;

- salariaţii de la hotelul VV. ai lui H. au asigurări de sănătate, bilete de trimitere în baza cărora se fac investigaţii RMN şi pentru alte persoane;

- rezultatele investigaţiilor sunt semnate şi parafate de medici;:

- E. merge la CJAS Mehedinţi şi obţine plafonul de la directorul CJAS D., care poate fi decontat, îl împarte pe zi lucrătoare şi cere angajaţilor să-l atingă zilnic.

Martora CCCC. a declarat că:

- societatea S.C. TT. S.R.L. aparţine lui H. şi este administrată în concret de E.;

- în policlinică sunt mai multe cabinete de medici şi dintre aceştia dr. GGGG. - neurolog emite cele mai multe bilete de trimitere pentru hernie de disc, accidente vasculare etc;

- medicii EEEE. şi FFFF. interpretează rezultatele care sunt transmise pe skype şi introduse în folderele pacienţilor de DDDD. sau BBBBB.;

- biletele de trimitere din cursul zilei se dau lui E. pentru decontare la CJAS;

- plafonul maxim este de 400.000 RON lunar, pe o tură se fac 10-15 investigaţii, numărul de secvenţe este mai redus pentru a face mai multe examinări;

- au existat puţine situaţii când au fost investigate RMN alte persoane decât cele nominalizate pe biletele de trimitere;

- medicii îşi asumă prin semnătură şi parafă interpretarea rezultatelor;

- ca şi martora DDDD. şi CCCC. a observat că a crescut plafonul lunar de decontări de servicii paraclinice de când H. este preşedintele Consiliului Judeţean.

Martorul BBBB. a afirmat că S.C. TT. S.R.L. este administrată în fapt de preşedintele CJ Mehedinţi - H., dar E. se ocupă de activităţile zilnice ale societăţii;

- în policlinică există mai multe cabinete de medici, în care şi dr. neurolog GGGG.;

- aproape în fiecare lună S.C. TT. avea un plafon lunar de 400.000 RON decontat de CJAS, dar au fost şi perioade când nu s-a atins plafonul, deşi s-au mărit orele de program pentru a face mai multe investigaţii, cu reducerea secvenţelor RMN;

- s-au investigat persoane cu bilete de trimitere pe numele altora;

- E. cunoştea aceste aspecte pentru că ea introducea biletele de trimitere în sistem.

În rechizitoriu s-a mai susţinut că E. a depus la CJAS mai multe cereri prin care solicita suplimentarea valorii anuale de contract, şi a valorii aferente lunii iunie (27.05.2013, 21.06.2013, 28.06.2013, 7.08.2013) iulie, august. C. întocmea Note de fundamentare aprobate de D. şi se încheiau acte adiţionale cu cei doi furnizori de servicii paraclinice. S.C. EEE., la rândul ei, a formulat mai multe cereri de redistribuire a sumelor alocate ce nu putea fi decontate întrucât nu se făceau investigaţii RMN aparatul fiind defect;

- toate actele adiţionale încheiate cu CJAS au fost semnate de E. pentru S.C. TT. S.R.L.;

- alocarea sumelor suplimentare se făceau prin diminuări corelative ale valorilor pentru lunile ce urmau;

- în această modalitate s-au alocat societăţii TT. 61.800 RON, 209.640 RON, 71.852,84 RON, etc cu diminuarea sumelor pe perioada ulterioară;

- în urma emiterii Ordonanţei 17/30.07.2013 referitoare la rectificarea bugetului pe 2013, se arată de procuror, s-au alocat sume suplimentare de 936.000 RON pentru serviciile paraclinice din judeţul Mehedinţi în raport de numărul de asiguraţi, costul/asigurat la nivel naţional, propunerile caselor judeţene de sănătate cu privire la necesarul de credite bugetare şi de angajament până la sfârşitul anului;

- E. a depus cereri la 2.09.2013 pentru suplimentarea valorii anuale de contract aferente lunilor septembrie, octombrie; s-au încheiat acte adiţionale având la bază Notele de fundamentare cu S.C. TT. şi EEE. cărora li s-au alocat 341.593 RON, respectiv 177.969,59 RON (pentru două, respectiv o lună);

- s-au mai formulat cereri de TT., de EEE. la 11.08’9.2013, la 14 şi 31 octombrie 2013 urmând aceeaşi procedură pentru ambele singure servicii paraclinice din judeţul Mehedinţi, inclusiv faţă de cererile din 11 şi 26 noiembrie 2013, 3,17, 30 decembrie 2013 şi 22.01.2014, 29.01.2014 şi 20.02.2014, urmare cărora s-au întocmit Note de fundamentare şi s-au încheiat acte adiţionale cu fiecare din cei doi furnizori de servicii paraclinice.

Faţă de situaţia de fapt descrisă, s-a reţinut de către procuror că "E., în calitate de administrator al TT. S.R.L. l-a ajutat pe inculpatul H. să-şi folosească influenţa şi autoritatea în scopul obţinerii pentru TT. S.R.L. a unor foloase necuvenite, constând în medierea relaţiei dintre acesta şi cele două funcţionare din cadrul casei judeţene de asigurări de sănătate (D. şi C.)" pe lângă care acesta şi-a exercitat influenţa, precum şi ajutorul continuu dat acestuia pentru a putea intra în posesia folosului necuvenit realizat - sumele suplimentare decontate din bugetul asigurărilor sociale de sănătate".

Prin Ordonanţa din 12.12.2014, procurorul a completat descrierea faptelor reţinute în sarcina inculpatei M. cu următoarele:

- obiectul juridic al infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 îl "constituie relaţiile sociale referitoare la încrederea populaţiei în rolul esenţial pe care îl exercită partidele politice în viaţa societăţii. Legea pretinde persoanelor cu funcţii de conducere o conduită ce exclude posibilitatea folosirii influenţei lor pentru satisfacerea de interese personale";

- "subiectul pasiv este întotdeauna statul, direct vătămat prin faptele ce aduc atingere relaţiilor sociale esenţiale pentru o societate democratică";

- "Latura subiectivă a infracţiunii prevede săvârşirea faptei cu vinovăţie sub forma intenţiei calificate, subiectul activ acţionând cu scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite" (Tratat de drept penal - CCCCC.);

- "Folosul urmărit este necuvenit când autorul nu era îndreptăţit să-l obţină, sau nu l-ar fi obţinut în lipsa influenţei. Momentul consumării coincide cu momentul în care subiectul activ foloseşte influenţa în scopul propus, infracţiunea fiind una de pericol" .

Procurorul a susţinut în Ordonanţă că E. a participat la infracţiunea comisă de H., că aceasta în calitate de complice l-a ajutat să-şi exercite influenţa în funcţia acestuia de preşedinte al PP. Mehedinţi şi de preşedinte al C.J. Mehedinţi faţă de funcţionarii CNAS şi ai CJAS Mehedinţi pentru a obţine decontarea unor sume mai mari decât i se cuveneau din bugetul asigurărilor sociale de sănătate pentru S.C. TT. S.R.L., societate controlată în fapt de H..

Elementul material al infracţiunii săvârşite de M. a constat în medierea relaţiei dintre H. şi funcţionarele CJAS Mehedinţi pe lângă care şi-a exercitat influenţa şi ajutorul continuu pentru a dobândi folosul necuvenit - sume suplimentare decontate din bugetul asigurărilor sociale de sănătate.

Inculpata a creat cadrul în care H. şi-a folosit influenţa pentru suplimentarea de fonduri alocate CJAS Mehedinţi şi apoi către TT., pe care acesta o controla.

Inculpata i-a furnizat informaţii şi înscrisuri folosite de H. la întâlnirile cu preşedintele CNAS - DDDDD., directorul general al CNAS - UUU., preşedintele CJAS - D., ocazie cu care "au fost stabilite sumele ce urmau să fie alocate către TT. SRL".

Inculpata, prin modul în care gestiona activitatea societăţii, a determinat utilizarea fictivă a sumelor alocate, ceea ce a permis solicitarea unor sume suplimentare, cereri pentru aprobarea cărora H. şi-a folosit influenţa.

Inculpata a depus la 7.06.2013, 21.06.2013, 28.06.2013, 17.05.2013, 7.08.2013, 2.09.2013 şi 11.11.2013 cereri la CJAS prin care a solicitat suplimentarea valorii anuale de contract.

Inculpata a acţionat cu intenţie directă, a urmărit obţinerea folosului necuvenit, cunoscând toate împrejurările esenţiale ale cauzei.

S-a susţinut că M. "cunoştea funcţia deţinută de H. şi influenţa pe care o avea asupra funcţionarilor Casei de sănătate în virtutea funcţiei, că aceasta a avut reprezentarea caracterului necuvenit al sumelor suplimentare de la bugetul asigurărilor de sănătate, faţă de cuantumul primit, cum urmau să fie obţinute şi justificate şi a urmărit obţinerea acestui folos" .

La 3.04.2014, E. a fost audiată ca suspect de către procuror pentru învinuirea ce i s-a adus şi ca inculpată a făcut declaraţii consemnate la fila x dup.

E. nu a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa. Aceasta a arătat că îndeplineşte funcţia de administrator al societăţii TT., unde sunt asociaţi O. şi EEEEE..

Societatea a avut ca obiect furnizarea de servicii medicale şi funcţionează în fosta policlinică judeţeană.

Potrivit atribuţiilor de serviciu, E. a răspuns de activitatea societăţii, se ocupa de relaţia cu CJAS Mehedinţi, cu Finanţele Publice, cu furnizorii şi salariaţii.

Pacienţii se prezentau cu biletele de trimitere eliberate de medicii de diferite specialităţi pentru investigaţii, conform programărilor efectuate de DDDD. şi BBBBB.. Biletele de trimitere erau însoţite de fişa de solicitare, adeverinţa de asigurat şi cartea de identitate, iar înaintea investigaţiei se completează fişa de consimţământ. În laborator lucrau 4 asistenţi operatori şi, în funcţie de diagnostic, investigaţia dura între 20 minute şi - o oră/pacient. În cele două ture de 12 ore erau examinaţi 20-25 persoane.

După efectuarea investigaţiilor de către asistenţii operatori, imaginile erau transmise în sistem către medicii EEEE. şi FFFF., care le analizau, scriau interpretarea imaginilor pe care ulterior DDDD. sau BBBBB. le predau pacienţilor.

Biletele de trimitere de peste zi ale pacienţilor investigaţi îi sunt transmise lui M. care le introduce în sistemul S.I.U.I. pentru decontare.

Nu au fost introduse niciodată în acest sistem bilete de trimitere pentru pacienţi care nu au fost investigaţi.

Anual S.C. TT. încheia un contract cu CJAS, având un plafon lunar de 400.000 RON pentru decontare servicii paraclinice.

M. nu a cerut niciodată preşedintei CJAS să-i comunice plafonul de decontare pentru serviciile paraclinice ale S.C. TT. sau informaţii despre celălalt furnizor de servicii medicale paraclinice.

C. este angajată CJAS, persoana căreia M. lunar îi transmite on line raportarea serviciilor ce urmează a fi decontate de CJAS şi îi predă biletele de trimitere împreună cu factura de furnizare a serviciilor.

Audiată în instanţă la 16.07.2015, E. şi-a menţinut declaraţiile date la Parchet.

Ca administrator al S.C. TT., inculpata şi-a îndeplinit conform legii atribuţiile de serviciu din 2010 şi până în 22.05.2015, funcţionând ca economist la această firmă din 2007.

După ce a devenit preşedinte al Consiliului Judeţean, H. nu a mai activat în cadrul societăţii pentru că în realitate, în mod concret inculpata se ocupa efectiv de administrarea firmei.

Contractele încheiate cu CJAS erau pregătite de M. pentru fiecare an, erau segmentate pe luni, trimestrial; depunea documentaţia prin aprilie- iunie pentru controlul comisiei de evaluare etc.

Valoarea anuală a contractelor încheiate de TT. a fost când mai mare, când mai mică, valoarea lunară de decont era de aproximativ 400.000 RON.

Inculpata a reconfirmat modalitatea de utilizare a sistemului S.I.U.I, de trimitere on-line către C. a raportărilor lunare.

Faţă de numărul mare de pacienţi se întocmeau liste de aşteptare şi se adresau cereri de suplimentare de buget către CJAS.

În situaţii cu probleme de funcţionare se formulau cereri de transfer pentru luna următoare în condiţiile în care nu se puteau cheltui sumele alocate. Acest sistem se aplica tuturor furnizorilor de servicii.

Potrivit sistemului S.I.U.I, nu se pot înregistra bilete fără să se fi realizat investigaţiile sau pe numele altor persoane decât cele menţionate de medic pe biletele de trimitere.

Comisia CJAS a efectuat multe controale verificând actele şi imaginile investigaţiilor, ultimul control fiind în februarie 2015.

Nu i s-a adus la cunoştinţă când formula cereri de suplimentare cu transfer pentru lunile următoare, că sumele aprobate proveneau din cererile de diminuare a altor furnizori.

În problemele firmei se consulta cu TTTT..

Întrucât S.C. TT. a făcut achiziţii de servicii pe bază de credit pentru RMN, societatea avea datorii de plătit până în 2018; H. se interesa dacă s-a plătit din datorii ca să se asigure că plata acestora era în grafic să fie achitate.

M. se cunoştea şi cu D. şi cu C.; cu acestea s-a aflat doar în relaţii de serviciu, nu îşi permitea să solicite informaţii despre plafonul sumelor alocate societăţii, iar pe de altă parte M. trimitea decontările şi N. făcea plăţile.

Serviciile TT. sunt de bună calitate, apreciate şi utilizate de medici în diagnosticarea diferiţilor pacienţi.

Discuţiile cu H. se refereau la plata datoriilor societăţii, pe care inculpata o avea în atenţie, după cum se preocupa de toate problemele societăţii.

Medicii interpretau imaginile simultan cu investigaţiile sau prin sistem li se transferau imaginile de interpretat. Au existat situaţii când M. le încuviinţa pentru situaţii obiective să lipsească de la program. Se făceau investigaţiile conform protocolului care stabileşte durata investigaţiei în raport de persoană, diagnostic.

Cu ocazia controalelor comisiei CJAS se verificau imaginile şi actele medicale ale pacienţilor, investigaţiile cu substanţă de contrast, veridicitatea rapoartelor şi a documentelor transmise on-line la CJAS.

Procurorul în dovedirea acuzării a solicitat oral şi prin concluziile scrise proba cu înscrisuri, interceptările telefonice şi audierea martorilor DDDD., CCCC., BBBB., EEEE., FFFF. .

Prin avocat, inculpata E. a solicitat audierea martorilor din lucrări, a martorei FFF. şi proba cu înscrisuri:

- raportul CJAS cu privire la activitatea S.C. TT. în perioada 2012-2015;

- lista furnizorilor de servicii paraclinice în perioada 2012-2014;

- procesele-verbale de punctaj ale S.C. TT. în anii 2012/2014 şi 2014/2015;

- contractele de furnizare servicii paraclinice din 2013 şi 2014 încheiate cu CJAS;

- acte adiţionale la aceste contracte, listele de programare care au justificat cererile de suplimentare ale S.C. TT..

Curtea a încuviinţat probele cu înscrisuri şi audierea martorilor din lucrări şi a martorei FFF., atât pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA cât şi pentru inculpata E., procedând la administrarea lor.

DDDD. a fost audiată la 2.04.2014 la Parchet şi la 4.12.2015 în instanţă, sub prestare de jurământ.

Martora a declarat că TT. S.R.L. este o societate controlată în fapt de H. şi administrată în concret de M., că asistenţii operatori efectuează investigaţiile pacienţilor cu bilete de trimitere care se evidenţiază în registru, apoi sunt trimise de către E. spre decontare la CJAS. Plafonul lunar este de aproximativ 400.000 RON pentru decontarea investigaţiilor, pentru 15-20 de pacienţi, mulţi fiind înscrişi în listele de aşteptare.

Multe bilete de trimitere sunt emise de dr. neurolog GGGG..

Imaginile secvenţiale sunt transmise în sistem, pe skype, iar medicii EEEE. şi FFFF. le interpretează, le înregistrează şi apoi se comunică pacienţilor.

Angajaţii de la hotelul VV. ai lui H. beneficiază de asigurare de sănătate şi au fost supuşi la investigaţii RMN, rar şi alte persoane în locul acestora.

Investigaţiile se fac în intervalul 8-21, zilnic, mai puţin duminica, se lucrează în două ture, unele investigaţii durează în timp mai puţin pentru a putea examina pacienţii programaţi cu bilete de trimitere.

M. merge la CJAS şi obţine plafonul în limitele căruia se pot face investigaţii decontabile. Plafonul S.C. TT. s-a mărit substanţial după ce H. a devenit preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi.

Declaraţia a fost menţinută în instanţă cu câteva detalieri şi precizări relevante:

- audierea martorei la Parchet s-a făcut în jurul orei 23:00 după multe ore de aşteptare, fiind atenţionată să spună adevărul pentru a nu deveni inculpată din martor.

Martora a făcut referiri la atribuţiile sale de serviciu, la evidenţa pacienţilor şi operarea cu bilete de trimitere la analiza imaginilor secvenţiale şi comunicarea lor pacienţilor, la listele de aşteptare.

M. este administrator din 2010 al S.C. TT., iar în 2009 activitatea TT. a fost suspendată pentru motive constatate de CJAS.

Programul nu permitea să se investigheze o persoană pe biletul de trimitere al unei alte persoane. Pacienţii sunt supuşi unei investigaţii de 15-20 minute, şi dacă e cazul revin pentru alte secvenţe efectuate gratuit.

Martora a precizat că a semnat declaraţia fără să o citească pentru că era foarte obosită, pe un fond şi al unei probleme emoţionale de familie, astfel că a dorit să precizeze că nu a afirmat la Parchet că s-ar fi făcut investigaţii angajaţilor hotelului familiei lui H. şi a unor alte persoane pe biletele de trimitere ale altora şi că H., cât a fost acţionar al societăţii, le cerea angajaţilor să înregistreze biletele de trimitere care îndeplineau condiţiile.

S-a mai arătat că nu se puteau face raportări false, întrucât toate documentele erau verificate, introduse, în sistem, semnate de medicii EEEE. şi FFFF..

Societatea a fost supusă multor controale mai ales după 2012.

Declaraţiile date de martora CCCC., la Parchet (2.04.2014), în instanţă (4.12.2015, 14.10.2016) au susţinut depoziţia precizată de DDDD..

CCCC. funcţionează în S.C. TT. din 2007, firmă administrată în concret de către E.; procedura de investigare a pacienţilor a fost descrisă în aceeaşi parametri sub toate aspectele.

Plafonul lunar de decontare de servicii a crescut pentru toate investigaţiile şi serviciile paraclinice, între care şi pentru TT., numărul de pacienţi a fost permanent mare, regăsindu-se mulţi pe listele de aşteptare.

Softul aparatului RMN înregistrează pe fiecare secvenţă numele pacientului şi momentul executării investigării astfel că nu se poate nici tehnic să se folosească un bilet de trimitere şi persoana să fie alta decât titularul biletului, Aparatul este setat pentru a indica în raport de diagnostic câte secvenţe imagistice sunt necesare.

Toată evidenţa documentelor, înregistrarea acestora, raportarea lor sunt controlate de comisiile CJAS în echipe de 3-4 persoane. M. nu a cerut angaja-ilor să investigheze câţi mai mulţi pacienţi prin scurtarea numărului de secvenţe pentru a atinge plafonul pentru decontare.

Plafonul a crescut în 2013 şi în 2014 dar nu s-a făcut vreo legătură cu numirea lui H. în fruntea Consiliului Judeţean Mehedinţi, pentru că pentru toţi furnizorii de servicii s-au mărit sumele decontate de CJAS.

Martora a relatat că a semnat declaraţia dactilografiată, deşi unele afirmaţii, răspunsuri nu au fost consemnate, ori s-au scris lucruri pe care nu le spusese. Declaraţia la Parchet s-a derulat în jurul orelor 23:30, sub ameninţarea comisarului cu o amendă între 5-50.000.000 RON vechi.

I s-au adresat întrebări sugestive, pe un fond de oboseală şi stres şi i s-a pus în vedere că ar putea da declaraţii în altă calitate, ceea ce a făcut-o pe martoră să se simtă vulnerabilă şi să accepte versiunea declaraţiei dactilografiate.

În declaraţia dată la 2.04.2014 la Parchet, martorul BBBB. a afirmat că H. este administrator în fapt al societăţii TT., dar E. se ocupă de activitatea societăţii.

În concordanţă cu declaraţiile precizate ale martorelor DDDD., CCCC., martorul BBBB. a descris parcursul biletelor de trimitere de la înregistrare la decontarea de către CJAS, modalitatea de investigare imagistică, plafonul alocat lunar de către CJAS, numărul mare de pacienţi investigaţi, listele de aşteptare.

BBBB. a declarat că M. se ocupa cu transmiterea biletelor de trimitere şi a rapoartelor la CJAS, care opera controale punctuale legate, pe evidenţe, registre, pacienţi, utilizarea substanţei de contrast.

Nu a ştiut cine sunt acţionarii societăţii, de la angajare în 2007 nu l-a mai văzut pe H. în policlinică, în oraş se zvonea că S.C. TT. îi aparţinea.

În timpul audierii acestor martori, procurorul a declarat că se sesizează din oficiu cu privire la comiterea de către fiecare dintre ei a infracţiunilor de favorizare a infractorului şi de mărturie mincinoasă.

La data de 12.10.2015 Curtea a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA să comunice care este stadiul cercetării celor trei persoane audiate în instanţă. DDDD., CCCC. şi BBBB., dacă s-a sesizat instanţa, există vreo hotărâre (definitivă) privindu-i pe aceştia.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA a comunicat prin adresa din 23.10.2015 că "urmărirea penală se efectuează cu privire la faptele care fac obiectul cauzei în condiţiile art. 305 alin. (1) C. proc. pen. În această cauză nu s-a dispus până la acest moment efectuarea în continuare a urmăririi penale, în condiţiile art. 305 alin. (3) C. proc. pen., situaţie faţă de care nu vă putem comunica numele persoanelor faţă de care se efectuează cercetări".

Ulterior la data de 6.07.2016 Curtea a revenit cu aceeaşi solicitare către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA la care s-a răspuns prin adresa din 15.07.2016 că "în cauzele la care se face referire în adresele din 23.10.2015 şi 5.07.2016 din dosarul nr. x/2014 a Curţii de Apel Bucureşti nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de vreo persoană, astfel că se fac cercetări în respectivele dosare … în care până la acest moment nu au fost formulate acuzaţii faţă de vreo persoană …".

În lipsa unei hotărâri definitive condamnatorii, declaraţiile martorilor DDDD., CCCC. şi BBBB. rămân câştigate cauzei şi fac parte din ansamblul probator pe care urmează a se fundamenta prezenta hotărâre.

Martorele FFFF. şi EEEE. au fost audiate la Parchet la 15.05.2014 cu privire la "împrejurările în care, în cursul anilor 2012-2014, numita FFFF., respectiv EEEE., au efectuat investigaţii RMN în cadrul S.C. TT. din Drobeta Tr. -Severin" .

Martorul FFFF. este medic primar specialist radiolog şi imagistică medicală, şeful laboratorului din cadrul S.J.U. Drobeta Tr. Severin din 2011 şi din 2007 lucrează ca medic radiolog imagist la S.C. TT. S.R.L..

Administratorul firmei este E.. S-a încheiat contractul de muncă şi i s-a stabilit salariul de 1000 RON/lună. Martora nu a ştiut până la arestarea lui H. că firma i-ar aparţine şi niciodată nu i s-au plătit drept salariu sume între 5000 - 6000 RON lunar. În declaraţia sa, martora a detaliat procedura investigării pacienţilor, circuitul evidenţei documentelor, care este în concordanţă cu celelalte declaraţii.

În instanţă a fost audiată la 6.11.2015 şi 19.07.2016 .

Martora a reiterat cele declarate la Parchet, menţinând afirmaţiile, a explicat modalitatea de lucru, utilizarea substanţei de contrast, condiţiile angajării sale la S.C. TT. prin intermediul profesorului FFFFF.. Relaţiile cu E. au fost colegiale, profesionale şi nu s-a pus vreodată problema să-i dea acesteia parafa de doctor, iar biletele de trimitere le semna martora în calitate de doctor.

Nimeni din personal nu s-a plâns de conduita lui E. şi nu era niciun motiv pentru vreun reproş.

M. nu i-a cerut vreodată să parafeze biletele de trimitere pentru pacienţi care nu au fost investigaţi.

Martora nu a ştiut de nicio implicare a lui H. în activitatea societăţii şi nu şi-a amintit ca vreodată, prin intermediul lui M., acesta să-i fi solicitat examinarea vreunui pacient.

De la angajarea sa, din 2007, FFFF. nu l-a văzut pe H. venind în TT.. E. nu a implicat martora în probleme administrative şi nu i s-a cerut vreun favor din partea lui H., direct sau indirect, legat de activitatea sa.

În declaraţia sa, EEEE. a relatat despre activitatea acesteia din 2012 la S.C. TT. ca medic radiolog imagist, cu care are un contract de muncă şi un salariu lunar de 1000 RON pentru o tură de 6 ore zilnic.

Pentru activitatea prestată la firmă nu a primit niciodată un salariu între 5000-6000 RON.

Explicaţiile despre procedurile de investigaţie, documentele utilizate, folosirea substanţei de contrast, analiza rezultatelor şi comunicarea acestora pacienţilor sunt în deplini concordanţă cu cele declarate de dr. FFFF. sau DDDD., BBBB. şi CCCC.. S-a precizat că nu are cunoştinţă de pacienţi care să nu fi fost investigaţi şi să apară în evidenţe supuşi procedurilor RMN.

Relaţiile cu E. s-au desfăşurat în limitele colegialităţii profesionale, aceasta nu i-a cerut niciodată parafa, dr. EEEE. parafa personal biletele de trimitere; nu i s-a cerut de M. ori H. sau de altcineva să investigheze RMN vreo persoană care nu avea programare, excluzând urgenţele medicale. Niciodată E. nu i-a cerut să limiteze numărul de secvenţe imagistice efectuate pacienţilor sau să parafeze documente pentru pacienţi neinvestigaţi.

În colectivul de la TT., E. este apreciată ca un om cumsecade.

Martora nu a avut cunoştinţă şi nici nu s-a spus care era plafonul lunar de investigaţii decontabile.

În tura de 6 ore se examinau între 11-14 persoane, cu număr de secvenţe corespunzătoare pentru stabilirea diagnosticului, solicitând eventual o reexaminare gratuită a pacientului, dacă era necesar.

Martora a aflat din zvonul public că societatea aparţinea familiei H.. Cu H. s-a văzut de vreo 3 ori în 2007 şi apoi în Spitalul Judeţean şi la o sărbătoare aniversară, dar nu l-a întâlnit în S.C. TT..

Cu ocazia dezbaterilor procurorul a solicitat condamnarea inculpatei M. în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru fapta descrisă în Capitolul II al rechizitoriului, completat de Ordonanţa din 12.12.2014.

S-a apreciat că regimul sancţionator este similar în C. pen. anterior şi în cel în vigoare, urmând ca instanţa să decis asupra variantei legale aplicabile.

S-a afirmat că în baza probatoriului administrat - documentele semnate de M. şi traficul convorbirilor telefonice în perioada susţinută de acuzare, este dovedită fapta reţinută în sarcina inculpatei - acţiuni de ajutor ce constau în medierea relaţiei dintre H. şi funcţionarii din CJAS, exercitarea de către acesta a influenţei cu ajutorul inculpatei pentru a intra în posesia folosului necuvenit.

Documentele atestă că graficul câştigurilor S.C. TT. a crescut în perioada când H. a devenit preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi.

Ajutorul dat de M. a constat în intermedierea fără de care "inculpatul H. nu ar fi putut să săvârşească respectivele infracţiuni". Aceste aspecte rezultă din faptul că toate documentele erau semnate şi depuse de inculpata M..

S-a invocat interceptările convorbirilor telefonice dintre H. şi M., ce îi cerea H. să facă şi ce-i raporta inculpata că a efectuat.

Traficul de convorbiri atestă că discuţiile dintre H. şi M. erau frecvente şi nu ocazionale şi că "fiecare document depus era urmat sau antedatat de o astfel de convorbire". În acest mod l-a ajutat M. pe H. să îşi folosească influenţa pe care o avea în calitatea de preşedinte de Consiliu Judeţean.

S-a mai arătat că "infracţiunea de complicitate nu trebuie să întrunească elementele constitutive ale infracţiunii în sine şi nici să aibă vreo calitate specială aşa cum se cere infracţiunii săvârşite de autor. Elementul material al infracţiunii este medierea. Infracţiunea inculpatei a fost săvârşită sub imperiul vechiul C. pen..".

În concluziile scrise s-au redat în sistem copy-paste filele x din Ordonanţa din 12.12.2014 şi filele x din rechizitoriu x Dintre filele din rechizitoriu redate ad litteram, 7 file au fost transcrierile unor convorbiri telefonice interceptate până în luna noiembrie 2013 inclusiv, pe bază de mandat de siguranţă naţională, excluse din probatoriu de judecătorul de cameră preliminară la 28.11.2014 printr-o încheiere rămasă definitivă la 16.03.2015 nr. 339/2015 a Î.C.C.J.

S-au invocat ca probatorii înscrisurile enumerate la filele x concluzii scrise: raport de constatare întocmit de specialiştii DNA, adresa nr. x/30.05.2014 a CNAS, înscrisuri referitoare la TT., contract de furnizare servicii medicale, cereri şi Note de fundamentare, acte adiţionale .

Inculpata E., prin avocat, în concluziile orale şi scrise a învederat următoarele:

- artificialitatea acuzaţiilor din rechizitoriu se bazează exclusiv pe procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice realizate în baza mandatelor de siguranţă naţională excluse din probatoriu în camera preliminară;

- în Ordonanţa de remediere procurorul afirmă că "remedierea nu poate fi extinsă cu privire la mijloacele de probă", că acestea fiind nule nu mai pot fi acoperite printr-o neregularitate şi invocă prevederile art. 281 şi art. 282 C. proc. pen. şi art. 403 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

- şi în rechizitoriu şi în concluziile orale se susţine în continuare presupusa mediere şi ajutorul nemijlocit dat inculpatului H., fără de care nu-şi putea exercita influenţa;

- se face trimitere la îndeplinirea a trei condiţii a complicităţii ca formă a participaţiei penale:

- condiţia de bază a săvârşirii unei infracţiuni nemijlocite;

- condiţia subiectivă a vinovăţiei, reprezentarea la momentul săvârşirii faptelor că prin actele efectuate se urmăreşte ajutorul pentru inculpat, rechizitoriul reţinând intenţia calificată de scop;

- fapta inculpatei constă în complicitatea la exercitarea autorităţii lui H. faţă de funcţionarii CNAS şi CJAS Mehedinţi la momentul alocării bugetare către CJAS şi al decontărilor serviciilor paraclinice de CJAS Mehedinţi;

Nici prin rechizitoriul remediat, nici prin concluziile sale, procurorul nu a menţionat în concret în ce a constat efectiv exercitarea influenţei lui H. în condiţiile în care nu se face o analiză a condiţiilor în care ar fi trebuit să se realizeze alocaţia bugetară, dacă au fost sau nu îndeplinite condiţiile pentru alocarea de către CJAS, astfel încât să rezulte exclusivitatea autorităţii şi influenţei lui H. în bugetul alocat de CJAS şi ajutorul lui M. fără de care influenţa lui H. n-ar fi operat;

- cu excepţia convorbirilor telefonice, procurorul nu invocă nicio probă testimonială deşi în acest prim context (exercitare autoritate şi influenţă la CNAS) s-au audiat la Parchet şi instanţă martorii DDDDD., UUU., HHHH., GGGGG., HHHHH.;

- directorul adj. Economic, directorul de buget în raport de Legea nr. 5/2013 au evidenţiat în mod expres "procedura extrem de aspră şi riguroasă prevăzută de lege", respectată întocmai, iar procurorul la rândul său în Rechizitoriu recunoaşte că a existat informarea lui UUU. cu privire la criterii care nu-l avantajează pe H., dar au fost respectate conform legii;

- procurorul emite speculaţii artificiale, nesusţinute probatoriu cu referire la decontările efectuate de CJAS, nu i-a în considerare criteriile de eligibilitate pentru a încheia contactul cu CJAS, stabilirea punctajului pe bază de documentaţii (art. 13, 14 H.G. nr. 117/2013) etc.;

- nu se face nicio coroborare dintre prevederile legale şi datele explicite din documentele de la dosar;

- martorul GGG. declară că a primit, după punctaj, o valoare de 69.201 RON în loc de 72.000 RON cât a cerut pentru ca apoi, la rectificarea bugetară să afirme că a primit mai mult decât putea să presteze servicii spre decontare (?!);

- GGG. afirmă că i s-a stabilit un punctaj maxim, corect, condiţie în care nu se explică cum s-a realizat exerciţiul autorităţii lui H. şi cum l-a ajutat M.;

- procurorul nu face nicio referire la declaraţiile martorelor FFF., IIIII. şi TTT.;

- funcţionarele de la CJAS au explicat criteriile de eligibilitate prevăzute de art. 13,14 H.G. nr. 117/2013, respectarea procedurii de contractare şi validitatea controalelor ulterioare pe durata derulării contractului;

- adresa nr. x/2015 emisă de CJAS a confirmat că nu a existat un folos concretizat, că TT. nu a beneficiat de decontări nelegale;

- în lipsa elementului material, al unui folos nejustificat, nu se identifică fapta de bază în legătură cu care M. să fi săvârşit complicitatea;

- prin Ordonanţa de remediere cu privire la descrierea faptei inculpatei E., a identificării elementului material al infracţiunii reţinute în sarcina acesteia s-au indicat două presupuse elemente - furnizarea de informaţii şi înscrisuri de M. lui H. spre a fi utilizate în discuţiile cu JJJJJ., UUU. şi HHHH. şi cererile lui M. către CJAS în derularea contractului nr. x/2013 încheiat de S.C. TT. cu CJAS;

- procurorul, nici prin rechizitoriu şi nici în concluziile orale nu a afirmat sau dovedit că cineva i-ar fi solicitat lui M. vreo informare sau documente pe care să le pună la dispoziţie în vederea adoptării Legii nr. 5/2013;

- UUU. a explicat modul în care s-a constituit bugetul pe anul 2013 al CNAS, ceea ce nu a implicat vreo casă judeţeană la stabilirea alocaţiilor bugetare, astfel că procurorul nu numai că nu a dovedit, dar nici n-a mai amintit că s-ar fi putut cere ori s-au cerut lui M. informaţii şi date pentru stabilirea alocaţiei bugetare pentru CJAS Mehedinţi;

- în apărare s-au invocat prevederile art. 138 H.G. nr. 117/2013, art. 6 alin. (3) anexa 8 a Ordinului nr. 423/29.03.2013, art. 8 cap. 7 al contractului nr. x/23.04.2013 unde se stabilesc:

- modalităţile de decontare, condiţiile de eligibilitate şi documentaţia aferentă;

- obligaţiile furnizorului de servicii pe perioada derulării contractului;

- respectarea valorii contractuale lunare obligatorii, depăşirea acesteia realizându-se prin diminuarea corelativă a valorii contractuale pentru lunile următoare;

- distribuirea sumelor neconsumate din valoarea lunară de contract către furnizorii care şi-au îndeplinit plafonul;

- în raport de aceste criterii, în funcţie de defectarea aparatului RMN, listele cu număr mare de pacienţi în aşteptare, înainte de finalizare de lună, M. solicita mărirea plafonului lunar cu diminuarea corelativă pe următoarele luni, pentru că altfel risca rezilierea contractului dacă nu se încadra în valoarea contractuală şi se depăşea de trei ori neîncadrarea în valoare contractuală;

- şi în situaţia în care unul dintre furnizorii de servicii paraclinice (martor GGG.) nu făcea cererea de renunţare, deşi avea această obligaţie, sumele respective se distribuiau automat celuilalt furnizor de aceleaşi servicii paraclinice;

- nu s-a făcut nicio dovadă că s-au încălcat condiţiile de derulare a contractului cu CJAS prin cererile înaintate de M. şi în felul acesta nu rezultă în ce a constat ajutorul dat de M. pentru exercitarea autorităţii acestuia;

- procurorul nu a întreprins nimic să dovedească faptul că prin cererile adresate de M. către CJAS a obţinut sume nelegale; dimpotrivă CJAS a comunicat că decontările au fost corecte şi nicio probă din cele administrate de Parchet nu contrazice aceste afirmaţii;

- art. 6 teza a II-a alin. (5) din anexa 8 a Ordinului nr. 423/29.03.2013 stabileşte obligaţia preşedintelui Casei Judeţene de Asigurare de Sănătate, la rectificarea bugetară să încheie acte adiţionale la contract, care s-au făcut fără vreo influenţă exercitată de H. asupra lui IIII. sau pentru că M. a depus cereri de suplimentare;

- alocările bugetare suplimentare s-au acordat după criteriile legale, astfel ca M. nu putea, prin cererile făcute pentru TT., să-l ajute pe H., câtă vreme foloasele cuvenite furnizorului de servicii paraclinice S.C. TT. erau legale, legitime;

- M. şi-a îndeplinit atribuţiile de administrator al TT. şi nu i se poate induce o vinovăţie posterioară acţiunii, câtă vreme complicitatea trebuie să fie anterioară sau concomitentă cu săvârşirea faptei; or, cererile depuse de M. la CJAS au fost ulterioare transmiterii plafonului de către CNAS şi încheierii contractului şi suplimentării valorii de contract de către CJAS Mehedinţi;

- procurorul, în susţinerea presupusei "medieri" prin întocmire de documente şi transmitere de informaţii de către M. lui H. pentru a le folosi în exercitarea influenţei şi autorităţii acestuia faţă de înalţi funcţionari de la CNAS (KKKKK., HHHH.) şi obţinerea unui folos necuvenit pentru S.C. TT., nu face decât o afirmaţie, nu produce şi probele care să o fundamenteze; nu sunt indicate aceste probatorii, nu se face referire punctuală la acestea, ce cuprindeau, când au fost emise etc.;

- din prevederile legale invocate inclusiv de procuror, nu rezultă vreo dispoziţie în procedura de stabilire a bugetului pe 2013 care să vizeze consultarea furnizorilor de servicii paraclinice, inclusiv S.C. TT., în stabilirea şi alocarea bugetară în ceea ce îi priveşte;

- nu s-a probat în ce măsură cererile formulate de M. la 7.01., 28 iunie, 15 iulie, 8 august, 2 septembrie, 11 noiembrie 2013 au contravenit contractului cadru nr. x/2013 şi OMS nr. 423/2013, procurorul rezumându-se doar la o enumerare cronologică, fără vreo analiză sau evaluare explicită a încălcărilor procedurilor legale;

- atât cererile de regularizare lunare, cu transferurile de la lună la lună şi cererile de suplimentare formulate de M., ca administrator al S.C. TT. nu au fost probate ca fiind făcute cu încălcarea art. 15 lit. j) Anexa 8 OMS nr. 423/2013 ce se referă la normele de aplicare a contractului cadru, ori ale art. 16 alin. (3) şi art. 14 alin. (2) din acelaşi ordin;

- niciunul din martorii HHHHH., GGGGG., HHHH., FFF., KKK., GGG., audiat la 23.05.2014, nu au confirmat teza ajutorului continuu dat de E. pentru ca H. să beneficieze de un sprijin în exercitarea influenţelor şi autorităţii lui de preşedinte de Consiliu Judeţean pentru a obţine un folos pentru S.C. TT.;

- în raport de abordarea procurorului, rezultă că activitatea de complice a inculpatei M. s-a realizat după săvârşirea presupusei fapte de către autor - a se avea în vedere cererile de suplimentare de fonduri ulterioare renunţării de către S.C. EEE. la sumele alocate, ceea ce presupune că deja se exercitase aşa-zisa influenţă a lui H. pentru a exista fondurile din care să se suplimenteze sumele pentru S.C. TT.; această teorie, în ansamblul ei, este contrazisă (sub aspectul unei intervenţii de autoritate a lui H. sau a oricui) de majorarea valorii contractuale efectuate automat urmare a majorării fondului alocat anterior:

- prin ordonanţa din 12.12.2014 procurorul vorbeşte despre inculpata care a acţionat cu intenţie directă, calificată de scop. Vinovăţia acesteia ca formă se rezumă la faptul că ştia funcţia deţinută de H. şi posibilă influenţa din această postură pe care ar fi avut-o asupra funcţionarilor casei de asigurări în virtutea acesteia;

- rezultă din materialul probator că formularea cererilor către CJAS au fost la o dată ulterioară actelor materiale reţinute în sarcina lui H.;

- nu se poarte vorbi de o complicitate materială în situaţia exercitării unui drept de formulare de cereri în baza unei relaţii contractuale, ce nu pot reprezenta un mijloc pus la dispoziţia autorului de a săvârşi o infracţiune.

Inculpata, prin avocat, a solicitat în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. achitarea sa pentru fapta prevăzută de art. 26 C. pen. 1968 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000.

În ultimul cuvânt, inculpata a solicitat să fie achitată pentru că nu a săvârşit nicio faptă penală, şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în limitele şi cu respectarea legii.

Examinând actele şi lucrările dosarului, probatoriile administrate în condiţii de legalitate în ambele faze procesuale ale cauzei, Curtea a reţinut următoarele:

Inculpata E., administrator al S.C. TT. S.R.L. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea faptei de a-l "fi ajutat pe H. să-şi folosească influenţa şi autoritatea în scopul obţinerii pentru TT. S.R.L. a unor foloase necuvenite - ajutor constând în medierea relaţiei dintre acesta şi cele două funcţionare din cadrul casei judeţene de asigurări de sănătate pe lângă care acesta şi-a exercitat influenţa, precum şi ajutorul continuu dat acestuia pentru a putea intra în posesia folosului necuvenit realizat - sumele suplimentare decontate din bugetul asigurărilor sociale de sănătate".

Prin rechizitoriu s-a arătat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la "folosire a influenţei şi autorităţii, de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 13 Legea nr. 78/2000" .

Art. 13 din Legea nr. 78/2000 se referă la:

"fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani sau alte foloase necuvenite".

Art. 26 C. pen. prevede:

"complicele este persoana care, cu intenţie înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care permite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită".

În accepţiunea teoretică, complicele este, deci, persoana care are o contribuţie specifică la actul ilicit executat de autor; ea este realizată, cu intenţie, în orice mod şi trebuie să fie folosită efectiv în comiterea infracţiunii de către autor.

Complicitatea este determinantă în cazul în care fapta incriminată este nemijlocit săvârşită de autor, deoarece, în lipsa executării actului ilicit, activitatea de complicitate rămâne fără semnificaţie penală.

În speţă se invocă o complicitate la o faptă a cărei incriminare vizează apărarea relaţiilor sociale referitoare la prestigiul şi credibilitatea de care trebuie să se bucure un lider de partid sau de sindicat etc. şi sancţionarea folosinţei influenţei sau autorităţii pe care aceştia le au pentru a obţine foloase necuvenite.

Infracţiunea se socoteşte săvârşită numai când autorul este un subiect activ calificat, care săvârşeşte fapta din poziţia exercitării unei funcţii de partid, de sindicat etc. în scopul de a obţine pentru sine, pentru altul bani sau folos necuvenit. Infracţiunea este una de pericol şi ea presupune o situaţie premisă, condiţionată de existenţa structurii politice, sindicale, asociative, fără de care nu poate fi concepută infracţiunea, după cum lipsa subiectului calificat se înscrie în aceeaşi teză.

Acţiunea ilicită a autorului lezează autoritatea, prestigiul, credibilitatea subiectului pasiv care este structura politică, sindicală, asociativă al cărei lider se foloseşte de influenţa şi autoritatea conferită de funcţie pentru obţinerea pentru sine/altul a unui folos necuvenit.

Autorul acţionează cu intenţie directă, calificată de scop şi săvârşeşte fapta nemijlocit în sensul că prin influenţa sa asupra unei persoane decidente îi schimbă acesteia atitudinea, hotărârea, decizia datorită funcţiei, autorităţii acesteia şi nu ca urmare a calităţilor individuale ale autorului infracţiunii.

În rechizitoriu s-a afirmat de două ori că H. şi-a folosit influenţa conferită de calitatea sa de preşedinte al organizaţiei judeţene Mehedinţi a PP. asupra mai multor funcţionari publici din cadrul CNAS şi CJAS, care să-şi exercite atribuţiile de serviciu în sensul obţinerii folosului urmărit de acesta.

S-a susţinut în rechizitoriu că H. a influenţat modalitatea în care CNAS a repartizat fondurile destinate serviciilor paraclinice către casele judeţene de asigurare de sănătate, judeţul Mehedinţi fiind favorizat atât în momentul aprobării bugetului pentru 2013, cât şi cu prilejul rectificărilor bugetare. S-au avut în vedere DDDDD., UUU. şi HHHH. (preşedinţi şi director general în CNAS), care au fost audiaţi în calitate de martori.

Procurorul a relatat că inculpatul H. a determinat, în al doilea rând direcţionarea celei mai mari părţi din sumele alocate pentru servicii paraclinice pentru judeţul Mehedinţi, către S.C. TT., influenţând pe D. - preşedinte director CJAS şi C. - consilier principal CJAS.

S-a mai afirmat că E. l-a ajutat pe H. să-şi folosească influenţa şi autoritatea conferite de poziţia sa politică pentru obţinerea de foloase necuvenite pentru TT..

S-a dedus din această apreciere care la rândul ei este lacunară în explicaţii şi fundamentată doar pe prezumţii că doar pentru că H. îndeplinea o funcţie politică era prezumat că acesta îşi folosea influenţa asupra funcţionarilor CJAS.

Aceste susţineri au fost repetitive, dar nu au fost urmate şi de evidenţierea concretă a modului în care H. se presupune că şi-a folosit influenţa şi autoritatea de lider de partid. H., pe lângă această funcţie politică, exercita şi funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Mehedinţi, care avea, de altfel, în subordine Spitalul de Urgenţă Judeţean din Drobeta Tr. Severin.

S-a afirmat că M. a creat cadrul în care H. şi-a folosit influenţa fără a se preciza şi cum în condiţiile în care acesta relaţiona cu CJAS Mehedinţi cu referire la Spitalul judeţean aflat în subordinea tutela Consiliului Judeţean.

Nu s-au identificat în dosar probatoriile care au format convingerea procurorului că în presupusele demersuri, H. s-ar fi prevalat de funcţia de şef al unei organizaţii judeţene de partid şi nu de funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Mehedinţi.

H. a venit în contact cu funcţionari public care prin statutul lor sunt fără apartenenţă de partid. În aceste condiţii, nefiind colegi de partid, adresabilitatea acestora cu titlu de "preşedinte" faţă de H. s-ar justifica dacă se are în vedere mai curând autoritatea funcţiei de preşedinte al Consiliului judeţean şi mai puţin cea a unui preşedinte a uneia din organizaţiile judeţene a PP..

Acest sens l-ar avea şi menţiunile din declaraţiile martorilor DDDD.,. CCCC. şi BBBB., care fiecare se referă la H. şi îl identifică imediat cu preşedinte CJ Mehedinţi şi nu se referă la calitatea de lider de partid a acestuia.

Un alt aspect care ar trebui să reiasă din probele administrate de Parchet ar fi cel legat de presupusul ajutor continuu dat de M. lui H., om cu autoritate, cu influenţă în virtutea funcţiei. Şi aceasta pentru că se afirmă, cum cere şi legea de altfel, că fără ajutorul lui M., inculpatul H. nu şi-ar fi valorificat nici influenţa şi nici autoritatea conferită de funcţie.

Or, această perspectivă a atributelor funcţiei în exerciţiu se diminuează şi vine în contradicţie chiar cu reglementarea legală.

În concret, în rechizitoriu nu s-a descris cum s-a manifestat ajutorul continuu dat lui H. .

Procurorul a afirmat doar că M. i-a furnizat informaţii şi înscrisuri lui H. pentru discuţiile cu cei din CNAS, CJAS dar nu indică măcar cu titlu de exemplu, în raport de fiecare instituţie care au fost acele informaţii ori înscrisuri pe care H., urmare ajutorului dat de M., le-a remis lui JJJJJ., UUU., HHHH. ori IIII. şi să aibă şi menirea de a interveni, determinând asupra deciziilor luate de autorităţile respective.

Se trece direct la rezultatul exercitării influenţei şi autorităţii de către H. care se referă la cifre şi procente legate de sumele alocate în 2013 pentru asistenţă medicală după cum reiese din adresa x din 30.05.2014 emisă de CNAS, cu trimitere la sumele primite de S.C. TT., despre care se afirmă în debutul Capitolului II al rechizitoriului că era controlată de H. şi că acesta era şi administratorul în fapt . Această afirmaţie nu a avut suport probatoriu în raport de semnificaţia juridică dată acestei sintagme astfel cum rezultă ea inclusiv din practica judiciară constantă.

Faptul că urma să se încheie contractul cu CJAS Mehedinţi decurgea din raporturile preexistente din 2007 dintre CJAS şi S.C. TT., în condiţiile îndeplinirii criteriilor legale.

Preocuparea pentru plata datoriilor rezultate din creditele firmei pentru investiţii ce au crescut performanţa aparaturii RMN şi satisfacerea nevoilor de asistenţă medicală ale unui număr mai mare de pacienţi, aflaţi cu zecile pe listele de aşteptare, nu poate fi privită decât ca o urmare a responsabilităţii asumate la creditarea firmei al cărui administrator la acel moment era H. şi nicidecum ca un act al unui administrator de fapt.

Martorii audiaţi şi citaţi în rechizitoriu folosesc fiecare, în debutul declaraţiilor termenul de administrator de fapt al cărui conţinut juridic rezultă din cuprinsul declaraţiei că nu le este cunoscut, faţă de precizarea imediată că E. administrează în concret şi se ocupă personal de firmă.

Nu se aminteşte însă de adresa aceleiaşi CNAS prin care se atestă că sumele decontate în 2013, societăţii S.C. TT. au fost legale.

După f. x se reaminteşte la f. x că M. l-a ajutat pe H. să obţină folosul necuvenit şi să-şi exercite influenţa şi autoritatea, cu precizarea că inculpata gestiona contabilitatea tuturor firmelor controlate de către H..

Această evidenţiere a statutului lui M., cu o competenţă generată de gestionare a contabilităţii tuturor firmelor familiei H., vine în dezacord cu afirmaţia din rechizitoriu potrivit căreia anterior emiterii de acte, M. primea instrucţiuni de la H..

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că şi în perioada, scurtă în care H. era administratorul S.C. TT., M. era cea care se ocupa de activitatea firmei, bucurându-se de apreciere pentru competenţa sa profesională, cu extrapolarea atribuţiilor sale manageriale.

H. şi-a cedat părţile sociale şi nu mai avea practic nicio relaţie ca acţionar, ori administrator cu firma. În aceste condiţii, procurorul tratează preocuparea lui H. de a fi un bun platnic a datoriilor către stat, ca exerciţiul unui administrator de fapt dar nu spune în concret care erau actele care îl definesc ca administrator de fapt şi justifică afirmaţiile referitoare la conexiunea sub acest aspect dintre H. şi firmă.

Fără a se concretiza în ce au constat demersurile lui H. pentru a obţine venituri mai mari pentru S.C. TT., procurorul a vorbit de favorizarea vădită a CJAS Mehedinţi, cu precizarea că se avea în vedere de fapt firma controlată de H..

Potrivit rechizitoriului, influenţa lui H. s-a manifestat în trepte, mai întâi faţă de JJJJJ. şi UUU. la stabilirea bugetului şi apoi faţă de HHHH. la efectuarea rectificării bugetare şi suplimentarea sumelor alocate.

Nu s-au identificat în dosar care au fost diligenţele nemijlocite ale lui H. prin care s-a schimbat atitudinea fiecăruia dintre cei asupra cărora şi-a exercitat influenţa şi autoritatea, astfel încât sumele bugetare stabilite pe 2013 au fost altele decât cele presupus iniţiale, şi destinate către S.C. TT., via CJAS Mehedinţi.

Lipseşte orice referire a procurorului la ajutorul continuu pretins acordat de M. în ce fel s-a manifestat, în ce circumstanţe şi cum anume, pentru a se stabili exclusiv influenţa lui H. la bugetul pe 2013 pentru asistenţa medicală, respectiv la rectificarea bugetară.

Rechizitoriul a făcut vorbire de o întâlnire dintre H., JJJJJ. şi UUU. la 8.03.2013 la sediul CNAS şi se afirmă că cei 3 au discutat cu privire la bugetul pe 2013 ce urma să fie aprobat pentru CJAS Mehedinţi - servicii paraclinice .

Afirmaţia nu a fost însoţită însă şi de vreo probă care s-o certifice, că cei trei s-au întâlnit şi despre ce au vorbit şi dacă s-a discutat despre bugetul CJAS Mehedinţi sau alte subiecte de interes general, local sau personal .

Între probatoriile citate de procuror în rechizitoriu, în Capitolul II au fost transcrise secvenţial, fragmente din presupuse convorbiri telefonice interceptate de SRI în baza unui mandat de siguranţă naţională ce îl privea pe H., transcrise în procesele-verbale ce au făcut obiectul excluderii prin încheierea din 28.11.2014 şi a încheierii nr. x/26.03.2015 a Î.C.CJ.

Şi dacă judecătorul de cameră preliminară n-ar fi exclus aceste interceptări, valoarea unor convorbiri trunchiate, selectate după relevanţa apreciată de organul judiciar, rupte din contextul iniţial şi interpretate în măsură să concorde cu supoziţiile, presupunerile din rechizitoriu, nu ar fi avut potenţial probator, valenţe de probe credibile şi sustenabile. Cu titlu de exemplu la filele x se redau nişte dialoguri dintre:

"Domnul" şi H. şi dintre "Doamna" şi H., despre care se afirmă că este vorba de DDDDD. şi UUU. (!?).

Deşi se susţine că M. era cea care acorda ajutorul lui H. în exercitarea influenţei şi autorităţii sale, în rechizitoriu s-a evidenţiat că la 8.03.2013, H. o anunţă deja pe M. (şi nu invers) că "se va încheia contractul pentru anul 2013 (!?) cu CJAS Mehedinţi şi că se vor achita datoriile firmelor sale".

Procurorul a făcut din nou referire la rezultatul demersurilor lui H. - modul de întocmire al bugetului CNAS pe 2013 - şi din nou nu indică în ce au constat, în concret aceste demersuri, care a fost "ajutorul continuu" realizat de M. până la această fază infracţională.

Şi dacă s-ar invoca probe indirecte care să justifice, să fundamenteze cele mai sus menţionate, şi acestea la rândul lor ar trebui enunţate şi întrucât ele sunt prin natura lor supoziţii/presupuneri, să se precizeze conexiunea cu celelalte probe din dosar care să le confirme/infirme.

Procurorul a relatat despre Informarea privind criteriile de repartizare a Fondului Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate întocmit de UUU. la 25.03.2013, face referiri la sumele aflate la dispoziţia CNAS, cele pentru casele judeţene de sănătate, detaliază criteriile cu relevanţă, evaluează critic procentele la nivel naţional şi pentru CJAS Mehedinţi la bugetul pentru serviciile paraclinice, apreciate ca fiind net superioare în raport de celelalte case judeţene de sănătate.

Nu s-a făcut referire la nicio probă prin care să se explice cum s-a ajuns la sumele ce s-au regăsit în bugetul 2013 - Legea nr. 5/2013, cum s-a manifestat influenţa, autoritatea lui H. şi cum au schimbat acestea ceea ce se hotărâse până la intervenţia exclusivă a lui H. asupra lui JJJJJ. şi UUU..

Despre "ajutorul continuu" al lui M. în sprijinul influenţei exercitate de H. asupra lui JJJJJ. şi UUU., în ce a constat el şi cât de determinant a fost nu s-au indicat probatorii a căror concludenţă să fi putut fi analizată de judecător.

În acelaşi sens a operat şi evidenţierea criteriilor de repartizare a Fondului Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate întocmit la 1.04.2013, a sumelor alocate pentru CJAS Mehedinţi - servicii paraclinice, fără a rezulta dacă acestea au suportat influenţa şi autoritatea exercitată de H., ajutat de M., pentru a se ajunge la cifrele care sunt apreciate de procuror ca fiind vădit în favoare indirectă pentru S.C. TT.. În lipsa unor cifre de comparaţie şi doar pentru aprecieri procentuale nesusţinute şi de dovezi care să gireze şi să motiveze cele arătate, probele administrate în instanţă nu au menirea să clarifice în ce măsură şi care cifre se justifică şi sunt sau nu rezultatul unei influenţe de partid.

La 12.04.2013, preşedintele CJAS îl anunţă pe H. că a primit de la CNAS bugetul pe 2013, că pentru spital erau cu 60 de miliarde mai mult decât în 2102 şi că serviciile paraclinice aveau o finanţare superioară celei anterioare.

La 23.04.2013 s-a încheiat contractul dintre CJAS şi S.C. TT. S.R.L., reprezentat de E. pentru furnizare servicii paraclinice, contract ale cărui prevederi erau conforme cu contractul-cadru:

- 2 medici, program zilnic de câte 6 ore, de luni până sâmbătă etc.

În rechizitoriu s-au redat fragmentat, secvenţe din declaraţiile martorilor DDDD., CCCC. şi BBBB., care au descris procedurile de investigaţii şi au făcut câteva aprecieri legate de activitatea medicilor, posibile nereguli cu privire la numărul secvenţelor pe investigaţii etc. Între altele, martorii au afirmat fiecare în debutul declaraţiilor că H. controla în fapt/era administrator de fapt, dar E. administra în concret societatea TT..

Declaraţiile acestora au fost precizate cu ocazia audierii lor în instanţă, astfel cum s-a arătat în cuprinsul detaliat al hotărârii.

Şi martorele EEEE. şi FFFF. au explicat, în mod concordant între ele şi cu ceilalţi martori modul în care se desfăşura activitatea în TT., supusă la controale mai multe în 2013 decât în 2012, cu privire la plafonul lunar şi relaţionarea cu E..

Plecând de la unele deficienţe relatate la Parchet, dar niciodată cu ocazia controalelor sau adresate CJAS, s-a apreciat prin rechizitoriu că D. a favorizat S.C. TT. care a beneficiat de controale formale, stereotipe, de Note de fundamentare redactate de C., pe baza cărora s-au întocmit acte adiţionale cu sume suplimentare sau transfer de sume în favoarea S.C. TT. S.R.L..

Aceste susţineri nu şi-au găsit suport în probele administrate în cauză în ambele sale faze procesuale.

Înscrisurile aflate în dosar, inclusiv dosarul de urmărire penală cu 37 de volume au relevat o situaţie contrară faţă de afirmaţiile din rechizitoriu.

Nu rezultă din probe că M. se afla în relaţii "speciale" cu IIII. sau N., se cunoşteau în virtutea funcţiilor cele ocupau şi a inter-relaţionării profesionale, recunoscute de fiecare dintre acestea.

- nu rezultă că între acestea erau relaţii apropiate de natură a-şi face servicii reciproce ori pentru alţii, cunoştinţe, prieteni etc. În acest context este greu de crezut că M. putea să medieze vreo relaţie dintre H. şi cele două funcţionare, având în vedere şi numai semnificaţia termenului "mediere" şi ce presupune el.

Şi din acest motiv, Curtea a apreciat că lipsa probelor şi pe acest segment nu conturează vreo vinovăţie sau aparenţă de vinovăţie a inculpatei.

Declaraţiile martorilor GGG., HHHHH., GGGGG., UUU., FFF., KKK., la rândul lor au confirmat regulile stricte aplicate în domeniul contractărilor, al drepturilor bugetare circumscrise criteriilor a căror aplicare era verificată lunar.

Cele arătate au fost confirmate de administratorul S.C. EEE. martorul GGG., care a arătat că punctajul de evaluare al firmei sale s-a stabilit la maxim, că nu a sesizat vreodată CJAS pentru tratament discriminator faţă de S.C. TT. şi nu a avut elemente care să-i confirme vreo suspiciune că la intervenţia lui H. i s-ar fi imputat de CJAS sume pentru deficienţele găsite, pe care de altfel le-a recunoscut.

S-a mai invocat că H. şi-a exercitat influenţa şi autoritatea ajutat de M. faţă de UUU. şi IIII. pentru asigurarea plăţii în totalitate către S.C. TT. a sumelor solicitate de acesta.

În sensul menţionat s-au redat câteva convorbiri telefonice dintre H. şi UUU., dintre H. şi IIII., interceptate pe baza mandatelor de siguranţă de către SRI, redate secvenţial, în raport de relevanţa apreciată de organul judiciar (excluse la 28.11.2014 din probatoriu).

Aceste convorbiri telefonice nu au fost confirmate la rândul lor de probatorii din dosar şi nici nu se indică de către procuror care ar fi acele mărturii sau înscrisuri în măsură să identifice în ce a constat influenţa lui H., sprijinit de M. şi în ce mod, prin autoritatea liderului de partid s-a obţinut ceva şi ce anume.

Contrar susţinerilor din rechizitoriu, mult mai vizibil decât evidenţierea exercitării influenţei şi autorităţii exclusive a lui H. pentru folosul necuvenit lui S.C. TT. este faptul că deşi se presupunea, că, ajutat de M. (în concret nu se spune cum şi în ce mod) H. a influenţat deciziile luate de CNAS "în folosul lui", din spusele procurorului rezultă că CNAS nu s-a grăbit să trimită bugetul pe 2013, au întârziat documentele în baza cărora se cunoşteau criteriile de alocare a sumelor la nivelul judeţului, inclusiv pentru serviciile paraclinice.

S-a susţinut că cea de-a doua modalitate în care E. l-a ajutat continuu pe H., pe lângă medierea relaţiei acestuia cu funcţionarii de la CNAS şi cei de la CJAS, a fost întocmirea, după rectificarea bugetului pe 2013, a unor cereri de transfer de sume, suplimentări ale valorii anuale de contract, care presupuneau NOTE DE FUNDAMENTARE (întocmite de C.) şi acte adiţionale încheiate cu CJAS, semnate de D..

Astfel de solicitări formula şi S.C. EEE. S.R.L. sau cereri de renunţare pentru varii motive - defecţiune aparat RMN, concedii, lipsă de personal, program de lucru mai redus şi imposibilitatea cheltuirii sumelor deja alocate şi/sau a celor suplimentare.

Aceste cereri, rezulta din probele administrate de Parchet şi în instanţă au fost confirmate şi de S.C. TT.; şi această societate a fost amendată de CJAS, i s-a reziliat contractul la un moment dat, şi-a încetat activitatea în urma defecţiunilor aparatului RMN etc.

Din dosar a rezultat că formularea cererilor pentru suplimentarea valorii anuale de contract pentru lunile următoare îşi găsesc temeiul în contractul-cadru, cu respectarea criteriilor prevăzute de OMS şi H.G. nr. 117/2013.

În cazul în care sumele nu erau consumate şi nu se făceau cereri de renunţare motivate, sumele necheltuite se-ntorceau la buget; în mod automat ele erau redirecţionate, redistribuite către celălalt furnizor de servicii paraclinice dacă îndeplinea la rândul său criteriile legale constatate prin notele de fundamentare care să conducă spre actele adiţionale.

Din această perspectivă, activitatea lui E. nu se circumscrie unei atitudini infracţionale în sensul urmării folosului necuvenit pentru S.C. TT., câtă vreme ea a acţionat în conformitate cu clauzele contractuale, iar CJAS a confirmat că sumele decontate lui S.C. TT. au fost legale.

Fără a contracara documentele existente la dosar cu orice alte înscrisuri sau probatorii, se afirmă în acuzare că E. avea reprezentarea caracterului necuvenit al sumelor suplimentare repartizate.

Nu au existat probatorii credibile, convingătoare, din care să rezulte că aceste sume stabilite de CNAS şi CJAS şi alocate apoi şi către TT. erau necuvenite câtă vreme ele parveneau firmei condusă de M. în condiţiile unei documentaţii cerute de lege şi cenzurate de CJAS.

S-a vorbit în rechizitoriu de utilizarea fictivă a sumelor alocate fără să se explice în concret la ce anume se referă, în ce a constat utilizarea sumelor alocate şi din ce rezultă fictivitatea acesteia şi nu în ultimul rând despre felul în care H. gestiona activitatea societăţii fără a descrie explicit şi modul în care se realiza aceasta.

În rechizitoriu s-a evidenţiat relaţia existentă dintre H. şi HHHH., care în calitate de preşedinte CNAS a semnat două documente cu privire la cuantificarea influenţelor ce decurgeau din O.G. nr. 17/2013 şi DFG 1472/27.08.2013.

S-au redat în rechizitoriu câteva convorbiri interceptate de SRI excluse din probatoriu la 28.11.2013.

S-a reţinut că prin Referatul din 27.08.2013 aprobat de HHHH., CJAS Mehedinţi a beneficiat de alocarea pentru servicii paraclinice a unei sume suplimentare de 936.000 RON, în condiţiile în care judeţul Mehedinţi are 1,21 % număr de asiguraţi de la nivel naţional.

Convorbirile interceptate, redate şi ele secvenţial, parţial şi fragmentat nu şi-au găsit confirmarea, justificarea probatorie pentru a se dovedi care este contribuţia lui M. ca "ajutor continuu" la exercitarea influenţei şi autorităţii lui H., dacă ea s-a manifestat în realitate şi dacă a fost exclusivă faţă de preşedintele CNAS - HHHH..

Pentru motivele anterior arătate, cererile de suplimentare formulate de E. şi de GGG. de la S.C. EEE. aveau în vedere criteriile instituite prin lege, în funcţie de punctajul stabilit de comisiile de evaluare, listele cu pacienţi în aşteptare şi celelalte criterii.

Întocmirea Notelor de fundamentare era o atribuţie de serviciu a lui C., care se afla în contact şi bune relaţii cu furnizorii de servicii medicale, fără a se depăşi limitele profesionale, colegiale, inclusiv în raporturile cu E..

Deşi se afirmă că M. media relaţia lui H. cu D. şi cu C. şi în acest fel îl ajuta să-şi exercite exclusiv influenţa şi autoritatea, să obţină sume suplimentare pentru S.C. TT. S.R.L., probele administrate, inclusiv la Parchet, dar nevalorificate în rechizitoriu, au fost în măsură să fundamenteze afirmaţia respectării dispoziţiilor legale în gestionarea acestor sume bugetare, inclusiv a celor suplimentare.

La 30.10.2013 s-a adoptat O.U.G. nr. 99/2013 privind rectificarea de buget şi-a afirmat procurorul- între adoptarea Ordonanţei şi redistribuirea bugetului de către HHHH. - CNAS către Casele Judeţene, HHHH. şi H. s-au întâlnit şi "cei doi au discutat în legătură cu fondurile ce aveau să fie alocate judeţului Mehedinţi pentru servicii paraclinice"; în susţinerea acestor afirmaţii se invocă o convorbire telefonică interceptată de SRI, redată secvenţial (exclusă la 28.11.2014) care este pe departe de a confirma fie şi doar parţial cele menţionate în citatul redat în prezenta hotărâre.

S-a învederat presupuneri, supoziţii care ar trebui, pentru credibilitatea acestora, să se coroboreze cu probe valide, credibile şi care între altele să se refere şi la contribuţia infracţională a lui M. prin sprijinul dat, ce trebuie cuantificat, şi în ce măsură şi în ce condiţii a contribuit la influenţa şi autoritatea presupus exercitată asupra lui HHHH. a cărui decizie ar trebui să fi fost modificată prin intervenţia lui H. cu privire la suplimentarea fondurilor pentru serviciile paraclinice pe 2013.

În ce priveşte influenţa şi autoritatea de lider de partid a lui H. pentru a obţine un folos necuvenit este discutabilă în ceea ce-l priveşte pe HHHH. care nu este coleg de partid cu H., astfel încât presupusa autoritate nu s-a dovedit că s-ar fi manifestat în înţelesul legii. Dimpotrivă, cei doi se aflau în conducerile unor partide adversare în spectrul politic. HHHH., la 7.11.2013 a aprobat BG nr. 863/7.11.2013 cu privire la repartizarea influenţelor ce decurg din O.G.. nr. 99/2013.

În urma acestui referat, CJAS Mehedinţi a primit pentru serviciile paraclinice, suma suplimentară de 795.840 RON, sumă alocată care a depăşit pe cea acordată celorlalte judeţe, mai puţin Bucureştiul.

Pentru creditele bugetare, CJAS Mehedinţi a primit suplimentar 381.680 RON, fiind depăşit doar de Galaţi şi Bucureşti.

Din actele dosarului a rezultat că bugetul pe anul 2013 a cunoscut pe toate palierele asistenţei medicale, a serviciilor medicale o mărire substanţială faţă de anii 2012, 2011; dintre anii anterior; doar 2009 a avut un buget corespunzător judeţului Mehedinţi.

În 2007 nu s-a prevăzut niciun buget pentru serviciile paraclinice şi CJAS Mehedinţi încheia contracte cu firme din Dolj, Timiş etc.

Pe de altă parte mărirea de fonduri bugetare pentru Casele Judeţene, inclusiv Mehedinţi, era motivată şi raportată la criteriile legale despre care nu s-a afirmat că au fost încălcate. Spre deosebire de acesta, statisticile arată că în timp, Bucureştiul a beneficiat de resurse bugetare substanţiale pentru redresarea sectorului medical.

Nici sub acest aspect nu s-a procedat la identificarea sumelor care corespundeau în realitate nevoilor CJAS Mehedinţi, pentru a face diferenţa între ce s-a prevăzut, ce s-a primit şi cât ar fi trebuit să primească.

În acest mod s-ar fi putut aprecia dacă, în ce modalitate cum, când H. a reuşit prin influenţa/autoritatea sa de lider de partid, exclusiv şi cu "ajutor continuu" al lui E. să deturneze sumele ce eventual ar fi fost agreate de preşedintele CNAS până la intervenţia lui H. şi în ce modalitate s-a realizat aceasta.

Cererile formulate la 11.11.2013, 26.11.2013, 3.12.2013, 17.12.2013, 30.12.2013, 29.01.2014 de M. pentru TT. şi GGG. pentru EEE. au avut menirea să suplimenteze sumele alocate lui S.C. TT.; s-au diminuat, la cererea lui GGG., sumele alocate prin suplimentare pentru motive care se regăsesc între documentele îndosariate în dosarul de urmărire penală şi care, contrar celor speculate în rechizitoriu, arată că S.C. EEE. a invocat în cererile sale înregistrate la firmă şi semnate de GGG.: defectarea aparatului RMN, lipsa substanţei de contrast, lipsa de personal, concedii de odihnă, etc.

Precizările lui GGG. referitoare la modalitatea de audiere este în concordanţă cu declaraţiile martorilor DDDD., CCCC. şi BBBB., care au făcut precizări referitoare la starea emoţională indusă de organul judiciar cu ocazia audierii.

De altfel şi în instanţă, încă înainte de finalizarea şi semnarea declaraţiilor, procurorul s-a sesizat pentru mărturie mincinoasă şi favorizarea infractorului.

Până la judecarea cauzei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA nu a comunicat că s-ar fi emis vreo hotărâre definitivă, de condamnare faţă de aceşti martori, astfel încât declaraţiile rămân câştigate cauzei.

Parcurgând cadrul probator derulat în cursul judecăţii, având în vedere acuzaţiile aduse inculpatei M., care a avut o poziţie constantă în sensul că nu a săvârşit vreo infracţiune şi actele sale s-au realizat în limitele contractuale şi legale, şi luând în calcul necesitatea întrunirii cumulative a condiţiilor infracţiunii prev. de art. 13 Legea nr. 78/2000 şi ceea ce presupunea activitatea de complicitate prev. de art. 26 C. pen. 1968, Curtea a apreciat că în cauză operează prevederile art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Acuzarea şi-a fundamentat cererea de condamnare a inculpatei pe convorbiri interceptate de SRI în baza mandatelor de siguranţă naţională, fragmentate, redate parţial, secvenţial şi după relevanţa dată de organul judiciar, pe invocarea generică a unui trafic de convorbiri fără a identifica persoanele, duratele etc.; dintre martorii audiaţi, procurorul s-a rezumat la 3 martori şi la înscrisuri care, prin natura lor s-au coroborat cu ansamblul major al probatoriului administrat în instanţă, cu înscrisurile invocate în mare parte de Pachet şi depuse de inculpată.

În cauză s-au efectuat zeci de percheziţii, domiciliare şi informatice, care nu au fost în măsură să concure, prin rezultatele lor, la susţinerea acuzaţiilor aduse inculpatei şi nici nu au fost invocate de procuror ca probe.

Procurorul nu s-a referit la o mare parte din probele administrate în cadrul urmăririi penale şi nu a evaluat nicio dovadă din cele din cursul cercetării judecătoreşti şi cu care s-a declarat de acord la încuviinţarea lor.

S-a solicitat de către procuror proba cu înscrisuri aflate în dosarul de urmărire penală şi cu ocazia concluziilor orale şi scrise a făcut trimitere la acestea însă generic, enunţiativ, fără vreo referire punctuală pe vreun anumit aspect legat de acuzaţiile reţinute în sarcina inculpatei.

În concret nu s-a avut în vedere niciuna din probele scrise cu încuviinţarea cărora a fost de acord la propunerea făcută de inculpată şi nu a făcut nicio referire, analiză, evaluare în sensul valorilor probatorii, ori al motivelor care ar fi condus la înlăturarea lor.

Probele nu au fost într-o ierarhie într-o cauză, însă ele, prin temeinicia lor, administrate în condiţii nemijlocite, orale şi contradictorii, pe măsură ce se coroborează prin esenţă şi conţinut, susţin fundamentul judecăţii.

Probe indirecte cu valoare de supoziţie şi presupuneri nu pot fi determinante câtă vreme ele nu-şi găsesc sprijin în dovezi concludente administrate în cauză.

În altă ordine de idei, transcrierea unor convorbiri şi expuse în rechizitoriu, prin ele însele şi în situaţia în care sunt câştigate cauzei, nu sunt decât eventual un reper care să ajute la decelarea activităţii infracţionale. Declaraţiile martorilor nu au fost credibile când ele sunt grefate exclusiv pe astfel de probatorii şi nu s-a audiat pentru a afla informaţii care să fie utile, ci pentru a confirma eventuale frânturi de schimburi de cuvinte.

Prin rechizitoriu s-au făcut afirmaţii şi apoi referiri la rezultatele presupuselor demersuri despre care s-a susţinut că au putut avea loc tocmai pentru că a existat un ajutor continuu din partea lui E. pentru ca inculpatul H. să obţină un folos necuvenit.

Aceste afirmaţii însă nu au avut şi o bază probatorie în măsură să convingă că inculpata se face vinovată de comiterea infracţiunii reţinute în sarcina acesteia.

În aceste condiţii, în favoarea inculpatei a operat un principiu fundamental - "in dubio pro reo" pentru motivele amplu dezvoltate în cuprinsul hotărârii.

Aşa fiind în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Curtea a achita-o pe inculpata E. pentru complicitate la folosirea influenţei şi autorităţii de către o persoană care deţine o funcţie politică în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite.

*

* *

VI. Prin Rechizitoriul nr. x a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul F. pentru comiterea a trei infracţiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 care constau în folosirea influenţei şi autorităţii sale "de persoană care îndeplinea o funcţie într-un partid în scopul obţinerii pentru altul şi pentru sine de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite".

Faptele incriminate au fost descrise în Capitolul I şi în Capitolul VI

1. În vederea descrierii faptei reţinute în sarcina inculpatului F. în Capitolul I, procurorul a redat fragmente din declaraţiile a doi dintre martorii audiaţi în faza de urmărire penală: LLLLL. şi MMMMM., frânturi de convorbiri interceptate în condiţiile Legii nr. 51/1991 selectate după relevanţa apreciată de cel care a efectuat transcrierea şi întocmirea proceselor-verbale excluse de judecătorul de cameră preliminară la 28.11.2014 şi consideraţii reieşite din contextul probator tot cu referire la aspecte teoretice menite să fundamenteze acuzaţia adusă .

Procurorul a afirmat că F. în calitate de preşedinte al organizaţiei municipale Orşova a PP. şi-a folosit influenţa şi autoritatea în scopul obţinerii pentru G. a unui folos necuvenit - respectiv concesionarea cu încălcarea cadrului legal a două suprafeţe de teren.

În Rechizitoriu s-a afirmat că H. a iniţiat demersuri în vederea obţinerii de către tatăl inculpatului G. a concesiunii unui teren de 242 m2, pe o durată de 49 de ani cu redevenţă de 25062 RON plătibilă în 10 ani, şi o plată anuală de 511 RON. H., aflat în relaţii foarte apropiate, a apelat la F. prin intermediul căruia a urmărit să se dispună favorabil privind concesiunea pentru G..

În opinia procurorului existau două impedimente în aprobarea concesiunii terenului solicitat de G.:

- terenurile din Orşova aveau regimul juridic al terenurilor ce ţineau de domeniul public al Statului Român;

- concesiunea terenurilor invocate presupunea o majoritate de două treimi de voturi conform art. 45 alin. (3) din Legea nr. 251/2001 care prevede că "hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al consilierilor locali în funcţie" (art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001).

În acest context trebuiau consilierii să procedeze la lămurirea regimului juridic al terenurilor în sensul ca terenurile să treacă în domeniul public al oraşului Orşova. Apoi Consiliul local urma să promoveze o acţiune de rectificare de carte funciară conform art. 1 din Legea nr. 7/1996.

În rechizitoriu s-a afirmat că F. controla voturile a 11 din cei 17 consilieri locali în funcţie, astfel că acesta a făcut demersuri ca în şedinţa din 30.04.2013 în care se discuta concesionarea terenului pentru G. să înceteze mandatul consilierului local MMMMM., realizându-se majoritatea calificată necesară aprobării hotărârii.

Pe de altă parte s-a susţinut în actul de acuzare că secretarul Primăriei Orşova, LLLLL. era cel care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu verifica legalitatea hotărârii date de Consiliul local şi acesta putea să sesizeze faptul că terenul nu putea face obiectul concesionării în favoarea lui G., cum doreau H., G. şi F..

Procurorul a susţinut că la data de 9.04.2013 F. şi G. au discutat despre faptul că ar trebui să analizeze situaţia terenurilor vizate de G. să se întâlnească cu F. " să vadă despre ce este vorba şi să facă o situaţie" .

G., la 16.04.2013, a formulat o cerere pentru concesionarea a două suprafeţe de teren pentru extinderea construcţiei existente; s-a susţinut că nu s-a depus niciun act de proprietate pentru imobilul alăturat.

La 12.04.2013 s-a întocmit un raport de evaluare cu privire la cele două suprafeţe de teren şi s-a stabilit de către evaluator valoarea de 25.062 RON, "raport înregistrat ca anexă la hotărârea prin care s-a aprobat concesionarea".

S-a menţionat apoi, că odată cu cererea, G. a depus şi raportul de evaluare.

Referindu-se la îndepărtarea din funcţia de Secretar a lui LLLLL., procurorul a arătat că la 10.04.2013 Comisia de disciplină din cadrul Prefecturii Mehedinţi a propus primarului municipiului Orşova aplicarea sancţiunii disciplinare de eliberare din funcţie conform art. 77 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999.

S-a afirmat în Rechizitoriu că din comisa de disciplină făceau parte prefectul NNNNN., BB. şi că aceştia erau obedienţi lui H..

Raportul comisiei a fost înregistrat la 15.04.2013 şi la 17.04.2013, primarul OOOOO. a emis dispoziţia nr. x/2013.

Această decizie a fost anulată de Tribunalul Mehedinţi la 4.11.2013, s-a dispus reintegrarea lui LLLLL. în funcţie, hotărâre definitivă prin decizia C.A. Craiova din 25.02.2014.

Atribuţiile funcţiei de secretar au fost preluate de PPPPP., apreciată ca fiind obedientă lui F. potrivit afirmaţiilor din Rechizitoriu.

S-a mai susţinut în rechizitoriu că urmare exercitării influenţei lui F., la 12.06.2013 s-au concesionat numitului QQQQQ., soţul lui PPPPP. 280 mp2 teren cu o redevenţă de 10.700 euro.

La 17.04.2013 s-a arătat în actul de acuzare că F. a purtat o discuţie telefonică cu U. (viceprimar în Orşova) prin care şi-a arătat interesul ca RRRRR. să-şi înceteze activitatea.

Rechizitoriul a cuprins un fragment din declaraţia martorului LLLLL. care a susţinut:

- că în noiembrie 2012, F. preşedintele PP. Orşova i-a spus că acesta urmează să se ocupe de întocmirea şi redactarea unor înscrisuri cu privire la licitarea a 14 parcele pe luciul apei, de la intrarea în Orşova la Primărie şi 4 parcele pe luciul Dunării urmând ca acestea să fie concesionate lui H., NNNNN. şi OOOOO.. F. mai era interesat de o clădire de lângă Biserica catolică, să fie trecută în patrimoniul Primăriei şi ulterior concesionată societăţii "WW." deţinută de acesta;

- martorul a fost în bune relaţii cu H., OOOOO., U., F. până în noiembrie 2012 când F. i-a spus că dacă propunerile lui nu se vor îndeplini, se vor despărţi;

- în ianuarie 2013, consilierii controlaţi de F. i-au evaluat activitatea cu notă 1, 1,85 şi i s-a emis decizie de eliberare din funcţie, care în urma contestaţiei s-a revocat şi în martie 2013 a revenit în Primărie;

- în ziua în care Prefectura l-a sesizat pe primar, LLLLL. a avut o discuţie cu prefectul M., care i-a spus că H. îl vrea afară "că-i încurcă la Orşova";

- martorul a fost eliberat din funcţie la 16.04.2013, atribuţiile sale fiind preluate de jurista PPPPP. agreată de F.; soţul acesteia, jandarm a fost numit şef birou IJ şi a primit un teren în urma unei licitaţii;

- instanţa după anularea dispoziţiilor primarului, a dispus reintegrarea martorului, dar s-a emis o nouă dispoziţie de destituire şi RRRRR. a făcut plângere penală la Parchetul Orşova pentru că i s-a refuzat reîncadrarea în activitate.

Procurorul a susţinut că în data de 19.04.2013 F. şi H. aflaţi în Bucureşti, au discutat cu G. care a afirmat că F. "l-a uitat" în sensul, se precizează de Rechizitoriu, că nu a demarat demersurile pentru concesionare .

Rechizitoriul a relatat despre faptul că în 19.04.2013 persoane obediente lui F. respectiv SSSSS., TTTTT. au sesizat existenţa unui conflict de interese în ce-l privea pe consilierul MMMMM., director în cadrul firmei fratelui său care avea contracte cu Primăria.

La 22.04.2013, PPPPP. a întocmit referatul prin care se arată că MMMMM. încălcase art. 90 şi 92 din Legea nr. 161/2003. În aceeaşi zi F. a discutat cu U. şi a dispus trimiterea raportului privindu-l pe MMMMM. la prefectura Mehedinţi unde "totul era pregătit" .

La 25.04.2013 prin Ordinul prefectului judeţului Mehedinţi s-a dispus încetarea de drept a mandatului de consilier local al lui MMMMM..

Ordinul a fost anulat prin sentinţa Tribunalului Mehedinţi, iar Ordinul din 25.04.2013 a fost suspendat la 11.06.2013 provizoriu.

MMMMM. a declarat că:

- martorul a fost de două ori suspendat pentru motive de incompatibilitate din funcţia de consilier local deţinută din iunie 2012 până în ianuarie 2013 de prefectul NNNNN., de fiecare dată atacând decizia de suspendare în instanţă (29.01.2013 şi 29.04.2013);

- martorul este o persoană incomodă pentru anumite persoane din Consiliul local şi pentru F. pentru că s-a opus împreună cu alţi colegi la cesionarea/cumpărarea unor terenuri în Orşova, fără a se îndeplini condiţiile legale;

- procesele-verbale de şedinţă atestă că el cerea ca orice teren din domeniul public al statului să aibă la bază toată documentaţia, motiv pentru care a făcut multe sesizări prefectului pentru vânzări ilegale de terenuri;

- şedinţele Consiliului local sunt publice şi F. participa la aproape toate şedinţele pentru a urmări cum votează consilierii UUUUU.;

- F. deţine S.C. WW. S.A. operator public pentru apă, canal şi salubritate care încasează 65-70% din bugetul direct al Orşovei; pentru obţinerea hotărârilor de vânzare a terenurilor de către Consiliul local avea nevoie de votul a 12 consilieri, dintre care doar 11 îi erau obedienţi;

- F. este cel care a făcut toate demersurile pentru ca martorul să fie suspendat;

- în ce priveşte pe G., nu a apucat să studieze documentaţia pentru cele două loturi situate în mun. Orşova solicitate spre concesionare, dar în şedinţa în care a fost suspendat din nou, votul pentru VVVVV. a fost favorabil pentru două loturi de teren de aproximativ 200 mp;

- în discuţia din 30.04.2013 dintre MMMMM. şi F., acesta nu a recunoscut că ar fi în spatele revocării lui MMMMM., i-a spus că U., în baza unui referat al celui care era secretarul Primăriei îi ceruse revocarea, că nu el este iniţiatorul revocării sale, ceea ce nu era de crezut câtă vreme viceprimarul îi este obedient .

Procurorul a susţinut că la 25.04.2013, a avut loc o "întâlnire" între mai multe persoane: H., F., OOOOO., WWWWW., G. cu privire la care au existat nişte remarci între H. şi XXXXX. (25.04.2013) şi cu F. (26.04.2013).

S-a mai afirmat că la finalul lunii martie şi în luna aprilie 2013 G. a ţinut legătura în permanenţă cu H. şi F., după cum rezultă din datele de trafic telefonic.

În şedinţa din 30.04.2013 s-a constatat că MMMMM. nu mai avea calitatea de consilier şi s-a votat hotărârea prin care terenul vizat pentru concesiune G. a fost trecut din domeniul public al Orşovei în domeniul privat al oraşului şi s-a hotărât în favoarea respectivei concesionări.

Procurorul a apreciat că în urma cererii lui H., F. a realizat "demersurile expuse mai sus", a creat împrejurările favorabile prin înlăturarea consilierului MMMMM. şi a asigurat majoritatea calificată a două treimi din numărul consilierilor locali în funcţie.

S-a mai arătat că F. a avut o discuţie cu YYYYY. (consilier PP.) căruia i-a solicitat ca toate proiectele aflate pe ordinea de zi să fie adoptate, "să meargă pe bandă".

MMMMM. a părăsit sala de şedinţă după ce s-a aprobat proiectul de hotărâre de concesionare a terenurilor către G. .

Consilierul SSSSS. a afirmat procurorul, i-a povestit despre cum s-a exercitat votul în cadrul Consiliului, inclusiv despre votarea concesiunii pentru G. .

Procurorul a concluzionat că folosul obţinut de VVVVV. a fost unul necuvenit - chiar dacă se putea concesiona fără licitaţie, întrucât nu a fost respectată procedura legală de concesionare

- terenurile sunt intabulate ca proprietate a statului în cartea funciară şi Consiliul local nu putea efectua acte de dispoziţie înainte de clarificarea situaţiei juridice a acestora, iar pe de altă parte,

- s-a folosit un raport de evaluare depus de concesionar şi nu o evaluare proprie a Consiliului local, cu o valoare inferioară valorii reale conform raportului de constatare efectuat în cauză .

"Fapta inculpatului F., descrisă mai sus, care în calitate de preşedinte al organizaţiei municipale Orşova a PP., şi-a folosit influenţa şi autoritatea în scopul obţinerii pentru G. a unui folos necuvenit (constând în concesionarea cu încălcarea cadrului legal a două suprafeţe de teren) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii, de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000" .

În filele x R, procurorul a redat câteva aspecte teoretice legate de caracterul necuvenit al folosului, cu trimitere la practica judiciară a Î.C.C.J. şi la doctrină - Tratatul de drept penal, Partea generală al prof. CCCCC..

Referirile au fost doar teoretice, fără a fi aplicate în concret pe aspectele speţei în discuţie.

S-a arătat că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului F. presupune un caracter necuvenit al folosului care fie nu era îndreptăţit beneficiarul să-l primească, fie acesta a fost obţinut cu încălcarea prevederilor legale ori prin acte de dispoziţie discreţionare (sentinţa penală nr. 336 din 2.03.2012 Î.C.C.J.).

Infracţiunea se săvârşeşte cu vinovăţie, sub forma intenţiei calificate cu scopul care poate fi realizat urmare unei intenţii directe sau indirecte (CCCCC. - Tratat de Drept penal, parte generală şi sentinţa penală nr. 76/30.01.2012 a Î.C.C.J.).

În doctrină şi practică a afirmat rechizitoriul "se socoteşte fără relevanţă dacă inculpatul a cunoscut sau nu modalitatea concretă în care foloasele necuvenite urmau a fi procurate, neavând importanţă dacă a ştiut elemente şi detalii ale activităţii săvârşite de persoanele asupra cărora şi-a exercitat influenţa".

Toate convorbirile selectate şi prezentate, fragmentat, secvenţial interceptate de SRI în baza mandatelor de siguranţă naţională (Legea nr. 51/1991) obţinute de la Î.C.C.J. la cererea Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la care procurorul face referire în Capitolul I al rechizitoriului în ceea ce îl priveşte pe F. au fost realizate cu mult înaintea începerii urmăririi penale şi pentru motivele arătate în preambulul prezentei hotărâri, acestea au fost excluse din probatoriu prin încheierea de şedinţă din 28.11.2014, măsură rămasă definitivă prin încheierea nr. 339/16.03.2015 a Î.C.C.J., secţia penală.

În Capitolul VI al rechizitoriului s-a susţinut că inculpatul F. şi-a folosit influenţa şi autoritatea ca preşedinte de organizaţie locală PP. Mehedinţi asupra consilierilor Consiliului local Orşova, asupra funcţionarilor Primăriei Orşova, şi din cadrul Biroului de Carte funciară Orşova pentru a obţine foloase necuvenite pentru S.C. WW. S.A. (iunie 2013) şi pentru S.C. ZZZZZ. S.A. aparţinând lui AAAAAA. (noiembrie 2013).

Faptele au fost descrise în Capitolul VI al Rechizitoriului unde sunt redate fragmente din declaraţiile martorilor: BBBBBB., YYYYY., MMMMM., U., CCCCCC., AAAAAA., secvenţe, fragmente din convorbiri telefonice interceptate de SRI, selecţionate după relevanţa apreciată de procuror sau de ofiţerul care a procedat la transcrierea acestora şi consideraţii ale procurorului cu privire la cele relatate de martorii cauzei .

F., a rezultat din rechizitoriu, deţine din 2006 S.C. WW. S.A. societate care operează serviciile publice de salubritate, apă şi canalizare, întreţinere spaţii verzi, prin prestări de servicii în municipiul Orşova.

Pe de altă parte, ca lider de partid îşi exercită, a afirmat procurorul, influenţa directă asupra majorităţii consilierilor locali şi prin hotărârile Consiliului îşi atinge propriile interese sau ale celor ce-l înconjoară

Procurorul a exemplificat aceste susţineri cu declaraţia martorei BBBBBB., cu nişte convorbiri telefonice interceptate SRI (excluse la 28.11.2014 de judecător) între F. şi o doamnă (nu este identificată), cu DDDDDD. (fiul inculpatului), cu YYYYY. (membru PP. - consilier local).

S-a mai afirmat de procuror că prin declaraţiile lui YYYYY., MMMMM. şi U. se arată modalitatea în care F. controla procesul de luare a deciziilor în cadrul Consiliului local Orşova.

În acest context, s-a arătat în rechizitoriu că F., folosindu-şi influenţa a determinat în iunie 2013, Consiliul local Orşova să vândă societăţii sale, S.C. WW. S.A., 2046 mp, la un preţ subevaluat faţă de valoarea reală a terenului, cu încălcarea legii, privind vânzarea bunurilor proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale.

Terenul a fost concesionat acestei societăţi de către Consiliul local Orşova în 2002 pentru a se cultiva material floricol (sere de flori), pentru întreţinerea zonelor verzi ale oraşului.

SC WW. S.A. nu are ca obiect de activitate cea hotelieră. Contrar prevederilor contractului de concesiune, F. a construit o pensiune pe malul golfului Cernei, la intrarea în localitatea Orşova, construcţie aflată în stadiu final de execuţie.

La 4 noiembrie 2012 a rezultat că terenul era intabulat în cartea funciară a municipiului Orşova ca proprietate a statului.

Prin hotărârea nr. 54/7.06.2013, Consiliul local a aprobat, vânzarea fără licitaţie a terenului de 2046 mp în favoarea S.C. WW. S.A..

În rechizitoriu s-a susţinut că această hotărâre s-a dat cu încălcarea art. 123 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 şi a Legii nr. 7/1996, care atestă că vânzarea, concesionarea şi închirierea se fac prin licitaţie publică în condiţiile legii, iar prin derogare, constructorii de bună-credinţă beneficiază de un drept de preemţiune la cumpărarea terenului aferent construcţiilor, opţiunea de cumpărare, exprimându-se, după termenul de modificare stabilit de Consiliul local.

Procurorul a afirmat că pensiunea s-a ridicat pe terenul concesionat cu încălcarea contractului de concesiune, ceea ce presupunea o vânzare a terenului în discuţie, prin licitaţie publică.

Pe de altă parte, terenul era intabulat în cartea funciară ca proprietate a statului, ceea ce obliga Consiliul local să stabilească regimul de proprietate al terenului, apoi intabularea ca proprietate al domeniului public al municipiului Orşova pentru a efectua acte de dispoziţie. Apoi, Consiliul local urma să promoveze o acţiune de rectificare de carte funciară conform art. 1 din Legea nr. 7/1996. În susţinerea acestor date s-a audiat martorul CCCCCC., conducătorul Biroului de cadastru şi publicitate imobiliară Orşova.

Vânzarea terenului la preţul de 14320 euro s-a făcut în urma unui raport de evaluare care a subestimat valoarea reală constatată de specialiştii DNA de 20.056 euro.

După înscrierea terenului ca proprietate a municipiului Orşova, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. x/19.06.2013 a cărui autentificare a întâmpinat dificultăţi faţă de menţiunile din Cartea funciară.

"Fapta inculpatului F. descrisă mai sus, de a-şi fi folosit influenţa şi autoritatea de preşedinte al organizaţiei PP. Orşova în scopul obţinerii pentru WW. S.A. a unui folos necuvenit - aprobarea vânzării către aceasta a unei suprafeţe de teren, cu încălcarea legii, constituie infracţiunea de folosire a influenţei şi autorităţii de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid politic în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000" .

Prin hotărârea din 15.02.2010, Consiliul local a concesionat societăţii ZZZZZ. S.R.L., pentru o redevenţă anuală de 2.028,44 euro, suprafaţa de teren de 246 mp, situată în zona Gării, str. x, pe malul Golfului Cernei.

Pe acest teren s-a construit pensiunea turistică EEEEEE. cu depăşirea limitelor de teren (304,48 mp şi anexa clădirii cu o suprafaţă la sol de 61,73 mp).

SC ZZZZZ. S.R.L. a primit în concesiune, fără licitaţie, prin hotărârea Consiliului local Orşova din 28.02.2013 un teren de 157 mp (alăturat suprafeţei de 246 mp), pe care se află o parte din clădirea pensiunii turistice EEEEEE., construită fără drept, pe domeniul public. Preţul acestei concesiuni privind terenul de 157 mp s-a stabilit la 3300 euro/anual.

Prin însumarea celor două terenuri 246 mp şi 157 mp concesionate la 15.02.2010 şi la data de 15.03.2015 prin extindere s-a stabilit un preţ de 6.006,16 euro şi suprafaţa totală de 403 mp, teren intabulat la 5.08.2013 în cartea funciară cu dreptul de proprietate al municipiului Orşova.

Procurorul a susţinut că la acea dată 5.08.2013, figura ca proprietar în cartea funciară Statul Român, iar înscrierea mun. Orşova ca proprietar nu era fundamentată pe vreun act translativ de proprietate.

AAAAAA. este proprietarul pensiunii EEEEEE. situată la intrarea în mun. Orşova.

În rechizitoriu s-a afirmat că în toamna anului 2013 F. a luat cu împrumut o sumă de bani de la AAAAAA..

Procurorul a susţinut că:

- F., pentru a se achita de această datorie şi-a folosit influenţa şi autoritatea asupra consilierilor locali Orşova şi asupra funcţionarilor publici ai autorităţilor publice locale, pentru a-i determina să întocmească documentaţia necesară şi să se aprobe vânzarea către S.C. ZZZZZ. S.R.L. a suprafeţei de teren concesionate, nerespectând cadrul legal incident.

S-a mai susţinut că AAAAAA. a renunţat la creanţa pe care o avea împotriva lui F..

În urma solicitării din 30.10.2013 a S.C. ZZZZZ. S.R.L. prin Hotărârea CL nr. 111/28.11.2013 s-a aprobat fără licitaţie publică, vânzarea terenului, în temeiul art. 123 alin. (3) din Legea nr. 215/2001.

Aceste prevederi legale au fost încălcate întrucât S.C. ZZZZZ. S.R.L. nu a fost un constructor de bună-credinţă şi astfel nu ar fi putut beneficia de dreptul la preemţiune la vânzarea terenului pe care îl avea concesionat.

În raportul de evaluare care a stat la baza adoptării hotărârii CL Orşova s-a arătat că suprafaţa de sol a construcţiilor e de 364 mp, fiind amplasate pe ambele suprafeţe de teren şi nu numai pe 191 mp dintr-una din suprafeţe după cum se arată în anexele hotărârii.

Din raportul de constatare al specialiştilor DNA a rezultat că S.C. ZZZZZ. S.R.L. a construit ilegal pe domeniul public, anterior obţinerii dreptului de concesiune al terenului de 157 mp obţinut prin cea de-a doua concesiune.

Preţul vânzării a fost de 12.100 euro în baza raportului de evaluare ce a stat la baza HCL, un preţ apropiat valorii reale apreciată de DNA prin raportul de constatare de 12.928 euro.

Acest preţ a reprezentat valoarea redevenţei pentru aproximativ 2 ani de concesiune favorabil pentru AAAAAA. care a renunţat la banii 10.000 euro, datorie de la F..

Rentabilitatea tranzacţiei pentru S.C. ZZZZZ. S.R.L., a fost corelativă cu diminuarea a veniturilor care aveau a fi încasate la bugetul local.

Aceste susţineri au fost fundamentate pe convorbirile interceptate de SRI înaintea începerii urmăririi penale a inculpatului F. în baza Legii nr. 51/1991, excluse de judecătorul de cameră preliminară la 28.11.2014, măsură rămasă definitivă la 16.03.2015 .

În opinia procurorului, F. a urmărit "prin vânzarea terenului lui EEEEEE." să obţină două foloase:

- plata în acest mod a datoriei faţă de AAAAAA. şi

- asigurarea de bani în bugetul local al municipiului Orşova, pentru plata unor servicii pentru municipalitate efectuate de firmele aflate sub controlul său a S.C. WW. S.A., FFFFFF. S.R.L..

În dovedirea acestor susţineri s-a invocat declaraţiile martorilor U., F., viceprimarul Orşovei şi AAAAAA., redate parţial, fragmentat la fila x R.

S-a reţinut că în urma audiţiei convorbirii din 29.10.2013 cu F. martorul U. a arătat că printr-o contabilă a S.C. WW. S.A. i s-a transmis raportul de evaluare a terenului ce urma a fi cumpărat de AAAAAA., pe care l-a depus la secretariat să ajungă la primar.

La rândul său, AAAAAA. a declarat la Parchet că în toamna lui 2013, printr-un apel telefonic F. i-a cerut cu împrumut suma de 10.000 euro, dar nu i-a remis această sumă pentru că F. după două zile i-a spus că nu mai are nevoie de a împrumuta nicio sumă de bani.

Procurorul a presupus că "pentru raţiuni lesne de înţeles, AAAAAA. a negat faptul că i-a dat suma de 10.000 euro împrumut lui F., conştient fiind de posibilitatea ca acea convorbire în care cei doi au stabilit acordarea împrumutului să fi fost înregistrată", s-a apreciat însă că "este relevant faptul că acesta recunoaşte că a convenit telefonic cu F. asupra acordării împrumutului"

În rechizitoriu s-a apreciat că "rezultă cu evidenţă că folosul obţinut de către ZZZZZ. S.R.L. a fost unul necuvenit" pentru că nu s-a respectat procedura legală de vânzare a terenurilor proprietate UAT în sensul că:

- terenul nu putea fi vândut decât în baza unei licitaţii publice (art. 123 alin. (1) din Legea nr. 215/2001);

- terenurile intabulate ca proprietate a Statului Român în cartea funciară au fost apoi intabulate ca proprietate ale mun. Orşova, fără vreun act translativ de proprietate;

- Consiliul local Orşova nu putea efectua acte de dispoziţie asupra ternului anterior clarificării situaţiei lor juridice;

- raportul de evaluare a dus la stabilirea unui preţ de vânzare a terenului inferior faţă de valoarea reală a acestuia - după cum s-a arătat prin raportul de constatare al DNA prin care s-a apreciat că preţul vânzării avut în vedere de hotărârea consiliului local a fost de 71,4% din valoarea terenului.

Faţă de situaţia de fapt descrisă, procurorul a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 întrucât F. şi-a folosit influenţa şi autoritatea în scopul obţinerii pentru ZZZZZ. S.R.L. a unui folos necuvenit, a aprobării vânzării către aceasta, cu încălcarea cadrului legal a unei suprafeţe de teren .

Din rechizitoriu nu a rezultat care a fost poziţia procesuală a inculpatului cu privire la săvârşirea celor trei infracţiuni reţinute în sarcina sa, nu au fost indicată, nicio altă probă din cele administrate în faza de urmărire penală: înscrisuri, mărturii testimoniale etc. şi nici nu s-a făcut vreo referire la eventuale probe propuse în apărare de inculpatul F..

La 3.04.2014 F. a fost audiat ca suspect, în dosarul nr. x/2013 şi la aceeaşi dată ca inculpat de către Curtea de Apel Bucureşti în Camera de consiliu de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în dosarul nr. x/2014, (orele 02:25 - 3:14).

Ca suspect, F. a declarat că:

- nu recunoaşte că i s-a concesionat acestuia un teren şi nu avea cum să influenţeze consilierii locali în acest sens;

- PP. are doar patru consilieri în Consiliul local şi pentru acte cu caracter patrimonial este necesar votul a 2/3 din consilierii prezenţi;

- terenul cumpărat de F. a fost obţinut legal, avea un drept de preemţiune, întrucât pe terenul anterior concesionat exista o construcţie;

- preţul a fost stabilit prin raportul de evaluare la 7 euro/mp de expertul evaluator, preţ corect faţă de cel practicat faţă deşi pentru terenurile învecinate;

- nu a discutat şi nu l-a ajutat în niciun fel cu privire la terenul concesionat acestuia de Primărie, teren pe care se află o pensiune şi cumpărat de AAAAAA.;

- F. nu a împrumutat nicio sumă de bani şi nu este dator lui AAAAAA.;

- GGGGGG. până în 2006 a lucrat la Primăria Orşova, la Urbanism şi apoi ca director general la S.C. WW. şi nu crede că şi-a însuşit documente din arhiva Primăriei;

- se ştie cu H. din 1995, sunt în relaţii de prietenie şi acesta este naşul de cununie al fiului său, PPPPPPPPPPPPP.;

- în toamna lui 2013, H. şi-a asfaltat parcarea lângă locuinţa sa din Valea Cernei cu materiale de la HHHHHH., cu transportul asigurat de IIIIII. şi o firmă din Craiova;

- firmele lui F. nu au contractat cu televiziunile lui H., RR. şi JJJJJJ. şi nici cu Consiliul judeţean;

- cu G., fost şef Poliţie Orşova din 2003-2006, se află în relaţie de amiciţie.

Ca inculpat propus pentru arestare, F. a declarat în instanţă că:

- nu este vinovat de infracţiunile de care e acuzat, nu a influenţat niciun consilier în votul său, dat după propria conştiinţă şi pe baza documentaţiei care stă la baza hotărârii Consiliului Local, a rapoartelor compartimentelor de specialitate, a rapoartelor evaluatorilor;

- hotărârea se ia cu 2/3 din membrii prezenţi ai Consiliului, respectiv cu 11 voturi, iar consilieri PP. sunt doar 4;

- nu a făcut nicio intervenţie pentru nimeni şi nici recomandări pentru vot, iar cererile care vin la partid sunt discutate, iar votul aparţine consilierilor;

- nu are cunoştinţă de concesiunea pentru părinţii lui G.;

- societatea pe care o administrează a cumpărat un teren de 2000 mp unde este construită o pensiune cu o suprafaţă la bază de 1100 mp şi pentru care a formulat o cerere de creditare către bancă;

- vânzarea a avut loc după efectuarea unui raport de evaluare de către un expert independent şi s-a votat favorabil;

- faţă de convorbirea telefonică lecturată de procuror, F. a arătat că nu-şi aminteşte o astfel de discuţie cu U. cu privire la înmânarea unui raport prefectului cu privire la MMMMM., eliberat din funcţie;

- prin ordinul prefectului s-a eliberat din funcţie consilierul MMMMM., ca urmare a conflictului de interese, întrucât firma administrată de acesta avea contracte cu Consiliul local;

- inculpatul nu a avut o bună comunicare cu cei patru consilieri QQQ., doi dintre consilierii KKKKKK. nu mai aveau susţinerea partidului lor, între PP. şi LLLLLL. a existat o înţelegere politică nescrisă, consilierii PP. fiind alături de Primarul QQQ.;

- F. nu putea da ordine lui U., iar în discuţia cu acesta despre RRRRR. nu era vorba decât de o recomandare;

- discuţia dintre F. şi G., lecturată de procuror nu se referea la vreo tranzacţie;

- nu putea să ajute pe "EEEEEE." în Consiliul local, nu-şi aminteşte să fi luat vreun împrumut de la EEEEEE., iar discuţia lui cu MMMMMM., una prietenească, fără alte conotaţii, vânzarea către EEEEEE. apreciind-o pentru obţinerea de bani pentru oraş;

- prin licitaţia publică din 2006 a obţinut pentru firma sa un contract cu Primăria Orşova prin care asigură serviciile apă-canal, salubritate şi întreţinere spaţii verzi, Primăria având, în unele luni restanţe la plata acestor servicii din lipsă de disponibilităţi;

- orice cetăţean putea sesiza o stare de incompatibilitate a vreunui consilier local.

În instanţă inculpatul F. a fost audiat la 30.07.2014 şi la 28.078.2015.

F. şi-a menţinut declaraţiile anterioare şi a precizat că nu avea cum să influenţeze trei hotărâri ale Consiliului Local, că nu a contactat vreun consilier şi nici cu cei patru consilieri PP. nu a avut discuţii cu privire la o hotărâre a Consiliului local.

Acesta a mai arătat că prefectul a constatat că MMMMM. se afla în conflict de interese, că au fost două procese care au legitimat măsura dispusă de acesta.

Consiliul local, în fiecare ultime două mandate, după o procedură de evaluare, a sesizat prefectul cu privire la RRRRR. iar comisia de disciplină l-a sancţionat.

Şi într-un caz şi în altul, F. a negat că ar fi avut vreo legătură cu aceste două cazuri de eliberări din funcţie.

Inculpatul a confirmat relaţiile cordiale cu G., faptul că tatăl acestuia G. este o persoană cunoscută în Orşova, medic veterinar care se ocupă de îngrijirea animalelor cetăţenilor, inclusiv ale lui F..

Acesta a precizat că nici G., nici F. nu şi-au solicitat reciproc favoruri, servicii, ceva ilegal din perspectiva atribuţiilor lor de serviciu.

Inculpatul a declarat că nu a avut nicio discuţie cu G. legată de concesionarea unui teren, ci a avut mai multe discuţii cu acesta cu privire la defecţiunile de la instalaţia distribuţiei apei potabile la locuinţa dlui G. din Orşova, în calitatea de operator de servicii a lui F..

Printre alte precizări, inculpatul F. a arătat că terenul cerut în concesiune de dr. G. este o fâşie de vreun metru şi jumătate lăţime în jurul clădirii cabinetului veterinar, proprietatea doctorului, folosită de acesta pentru care nu ştia dacă face vreo plată.

Terenul nu se află în centrul Orşovei.

Consiliul a dat zeci de hotărâri pentru a lămuri astfel de situaţii şi nu s-a refuzat nicio solicitare de acest gen. Consiliul a procedat corect să treacă terenul din proprietatea statului în cea a municipiului Orşova şi prin hotărâre să se aprobe concesiunea solicitată de dr. G.. Hotărârile au fost validate de prefectură şi nimeni nu a contestat legalitatea lor, astfel că s-a operat în consecinţă în cartea funciară.

Între cadastru şi primărie a existat un litigiu finalizat printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă din 2009 cu privire la terenurile din Orşova, cu situaţie juridică neclară.

Şi lui RRRRR. i s-a concesionat un teren lângă cel cumpărat de la F..

Niciodată nu a discutat cu H. despre fâşia de teren din jurul dispensarului pentru a interveni în legalizarea situaţiei acelui teren. H. şi G. au fost colegi de şcoală şi familiile erau apropiate.

Inculpatul l-a cunoscut pe H. şi familia acestuia în 1990 şi în 2011 a devenit naşul băiatului şi al nepoatei sale.

De câte ori inculpatul a cerut să fie audiat, audierile vizau doar persoana şi activitatea lui H..

Inculpatul a precizat că nu a intervenit şi nici n-ar fi avut cum să influenţeze hotărârile Consiliului, oricare ar fi fost ele, nici concesionarea celor 240 mp pentru d-nul G..

El a devenit preşedinte PP. Orşova la 11.03.2013, iar în Consiliul nu erau decât 4 membri PP. şi nici acesta nu avea cum să le determine votul.

Până la declaraţia lui RRRRR. de la Parchet, a fost în relaţii bune. RRRRR. în ambele mandate 2008 şi 2012 s-a aflat în conflict cu consilierii locali care au dat calificări negative prestaţiei sale ca secretar al Primăriei.

În aceeaşi situaţie se afla şi cu MMMMM.. S-a aflat în relaţii bune cu fraţii MMMMM., dar MMMMM. a avut probleme cu proprii colegi de Consiliu şi de partid, astfel încât doi dintre colegi au trecut la UUUUU..

Inculpatul a arătat că a aflat de la consilierul SSSSS. că s-a votat concesiunea pentru G. de a cărui cerere nu a avut ştiinţă şi nici cine a elaborat raportul de evaluare pentru concesionare.

La şedinţele de partid participau consilierii locali şi cei 200 de membri iar inculpatul participa la şedinţele Consiliului unde se discuta bugetul, investiţiile, ca patron al firmei care asigura serviciile publice de apă, canal, spaţii verzi.

NNNNNN. nu l-a sunat în timpul şedinţelor, cu el a discutat după şedinţa din 30.04.2014, când i-a povestit disputa dintre U. _ viceprimar şi consilierul local al KKKKKK. - OOOOOO. şi i-a spus de concesionarea terenului doctorului G..

Înaintea şedinţei din 30.04.2014, inculpatul a avut o discuţie cu YYYYY. cu privire la un proiect despre zonarea pe taxe şi impozite a Orşovei şi care ulterior a iscat un litigiu, dar în final s-au mărit taxele pentru zonele D care au trecut în zona A.

După alegerile din 2012, Consiliul local era format din 9 membrii UUUUU. la care s-au afiliat 1 consilier LLLLLL., 2 RRR. şi 5 consilieri RRR.. OOOOO. - primarul Orşove - QQQ. şi U. - PPPPPP. erau invitaţi la şedinţele de partid (PP.) li se aducea la cunoştinţă proiectele primăriei, fondurile europene pentru reabilitarea serviciului de apă, canal, înfrumuseţarea parcurilor etc.

F. a arătat că nu a avut discuţii cu niciun consilier punctual cu privire la o hotărâre a Consiliului.

F. este din 2000 acţionar principal la S.C. WW. S.A. şi în 2002 i s-a concesionat terenul de sub clădirile societăţii pentru ca în iunie 2013 din suprafaţa de 8031 mp concesionaţi să i se vândă 2046 mp cu 7 euro/mp. Terenul era proprietate privată a Primăriei la momentul vânzării, iar raportul de evaluare a fost întocmit de un expert independent desemnat de primărie. Construcţia pensiunii a avut loc în 2006 cu respectarea tuturor avizelor, cu certificat de urbanism, respectându-se termenul de un an şi intervalul înlăuntrul căruia erau obligat, prin lege, să edifice construcţia la care s-a obligat. În ce priveşte societatea, a operat dreptul de preemţiune şi nu s-a pus în discuţie licitaţia.

A existat un litigiu privind titularul dreptului de proprietate al statului şi respectiv al primăriei şi s-a dat HCL nr. 18/18.02.2003, prin care s-a statuat trecerea bunurilor de inventar ale Consiliului local din domeniul public în domeniul privat al primăriei. Cartea funciară a fost modificată în 2013.

F. a mai precizat că înainte de a se încheia contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul de 2046 mp a avut o discuţie cu viceprimarul U., arhitectul şef MMMMMM., directorul direcţiei economice a Primăriei BBBBBB. şi CCCCCC. conducătorul Biroului de castru, cărora le-a solicitat să lămurească situaţia terenului îi aparţine statului, domeniului public sau privat al primăriei pentru ca vânzarea să fie legală şi să îndeplinească toate condiţiile normative. La acel moment s-a afirmat că lucrurile sunt lămurite deoarece avusese loc trecerea din domeniul public în domeniul privat al terenului în discuţie.

Pe parcursul urmăririi penale a solicitat audierea tuturor consilierilor şi efectuarea unei expertize tehnice fără a primi vreun răspuns în vreun fel la aceste cereri de probatorii.

Pe AAAAAA. zis EEEEEE. l-a cunoscut de multă vreme, colaborează în afaceri. AAAAAA. are o proprietate construită pe terenul proprietatea privată a Primăriei şi în 2013, în urma solicitării sale, efectuării procedurilor legale, Consiliul local, cu o majoritate absolută de 15 voturi, doi consilieri absentând, a dat hotărârea prin care s-a aprobat vânzarea terenului concesionat de 246 mp pe care se află construcţia din anul 2010.

AAAAAA. este în bune relaţii cu toate notabilităţile oraşului, cu şefa Biroului de urbanism, cu arhitectul şef MMMMMM., pensiunea sa este bine cotată, iar acesta este patronul singurei case de schimb valutar din Orşova. AAAAAA. a beneficiat de dreptul de preemţiune şi nu s-a iniţiat astfel procedura de licitaţie.

Inculpatul i-a cerut un împrumut de 10.000 euro lui AAAAAA., împrumut la care în final nu a mai apelat întrucât a găsit o altă soluţie.

F. este cunoscut ca o persoană deschisă, abordabilă, sprijinea pe cei care apel la el pentru probleme de familie, de sănătate. El a organizat evenimente, nu din considerente electorale, pentru ajutorarea unei tinere în suferinţă, pentru pensionarii nevoiaşi.

Din 2006 este singurul operator de servicii publice şi sunt persoane care nu-l agreează pentru că i-a acţionat în judecată pentru neplata serviciilor prestate de S.C. WW. S.A., a câştigat 400 de procese cu rău-platnicii de pe urma cărora are de recuperat 8 miliarde de RON dar pentru care nu a exercitat nicio procedură de recuperare

*

* *

În dovedirea acuzaţiilor procurorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA a solicitat să se administreze următoarele probe:

1. Proba cu înscrisuri:

- Dispoziţia nr. 264/17.04.2013 a primarului OOOOO. cu privire la eliberarea din funcţie a lui LLLLL. - vol. 23, f. x (aflat în vol. 23 - dup) şi anexa la dispoziţie;

- dispoziţia nr. x/1.04.2014 de eliberare a lui LLLLL. în funcţie;

- dispoziţia nr. x/19.04.2013 de numire a numitei PPPPP. în funcţia de secretar al Primăriei Orşova;

- Ordinul prefectului nr. 126/25.04.2013 de încetare a mandatului de consilier local al mun. Orşova MMMMM.;

- Anexa H.G. nr. 963/2002 atestarea domeniului public şi privat al mun. Orşova;

- şedinţa din 30.04.2013 a Consiliului local;

- proces-verbal de şedinţă;

- convorbiri telefonice interceptate de SDRI înaintea începerii urmăririi penale, în baza Legii nr. 51/1991 ca urmare a mandatelor de siguranţă naţională emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dintre F. şi G., YYYYY. şi SSSSS. vol. 13 date de trafic dup - (convorbiri excluse definitiv la 16.03.2015 prin încheierea nr. 339 a Î.C.C.J., secţia penală);

2. martorii: QQQQQQ.;

CCCCCC.;

YYYYY.;

RRRRRR.;

PPPPP.;

LLLLL.;

BBBBBB.;

SSSSSS.;

AAAAAA.;

GGGGGG.;

MMMMM.;

U..

Inculpatul F. a solicitat şi s-au administrat probe cu martori şi cu înscrisuri, expertiză tehnică judiciară evaluatorie, după cum urmează:

1.martori:- consilieri locali ai mun. Orşova: U., TTTTTT., SSSSS., UUUUUU., WWWWWW., XXXXXX., YYYYYY., ZZZZZZ., AAAAAAA., BBBBBBB., TTTTT., YYYYY., CCCCCCC., DDDDDDD., EEEEEEE., FFFFFFF., GGGGGGG. şi OOOOOO. şi martorii din lucrări.

2. Înscrisuri aflate la filele x şi 12,14,16,17,20,21,26,22,23,24,25 - vol. 9 C.A.B. privind proprietăţile domeniului privat al mun. Orşova; la filele x şi 29,32,41,42,46,50,51,52,53,54 - vol. 9 C.A.B. privind procedura concesionării terenurilor inclusiv referitor la doctorul G.; la filele x şi 66,68-70,71,72,91,92,93,94,95,96,100 - vol. 9 C.A.B. referitor la traseul juridic al S.C. WW. S.A.; la filele x, 107, 108, 111, 112, 116, 117, 118, 119, 140, 141, 142, 144, 145, 147, 148, 149 - vol. 9 C.A.B. referitoare la S.C. ZZZZZ. S.R.L.; la filele x C.A.B legate de martorul MMMMM. şi activitatea acestuia la nivelul Consiliului Local; la filele x C.A.B. privind pe familia YYYYY. şi YYYYY..

3. Expertiza tehnică judiciară evaluatorie care a avut ca obiect subevaluarea terenurilor imobile vizate de HCL nr. 42/30.04.2013, HCL nr. 54/7.06.2013 şi HCL nr. 118/28.11.2013.

Obiectivele expertizei au vizat valoarea de piaţă a terenurilor imobile respective, în ce măsură rapoartele de evaluare aflate la baza emiterii hotărârilor au stabilit valoarea corectă pentru concesionare, vânzare şi dacă prin aceste hotărâri s-au creat prejudicii bugetului local al Primăriei Orşova.

Sub acest aspect probatoriu, s-au încuviinţat experţi parte pentru Parchet, şi cei doi inculpaţi G. şi F. - experţii HHHHHHH. şi IIIIIII..

După depunerea raportului de expertiză, de către experta desemnată de instanţă JJJJJJJ., s-au depus opiniile expertului parte KKKKKKK. al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA la care procurorul a renunţat după ce aceasta a devenit ori urma să devină specialist în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA şi ale expertului HHHHHHH., propus inculpatul F.. S-a răspuns la obiecţiunile formulate în cauză de expertul desemnat de Curte.

Inculpatul F. a renunţat la expertul parte IIIIIII. şi a achiesat la concluziile raportului de expertiză.

Curtea a procedat la omologarea raportului de expertiză efectuat de expertul desemnat de instanţă JJJJJJJ..

Terenul de 242 mp cesionat doctorului G. pe o perioadă de 49 de ani a fost evaluat de expertul Primăriei Orşova prin Raportul aprobat de Consiliul loca, la o redevenţă de 25.062 RON, plătibilă pe durata a 10 ani.

Specialiştii DNA au apreciat valoarea de piaţă a aceluiaşi teren la 28.356 RON.

Expertul desemnat de instanţă JJJJJJJ. a stabilit valoarea redevenţei pentru terenul de 242 mp la 26.700 RON.

S-a constatat astfel o diferenţă de 1638 RON care se înscrie în marja de precizie acceptabilă admisă de ANEVAR.

În ceea ce priveşte terenul de 2046 mp vândut prin Hotărârea Consiliului Local Orşova către S.C. WW. S.A., expertul Primăriei a stabilit valoarea de piaţă de 14.320 euro.

Specialiştii DNA au apreciat că valoarea de piaţă a acestui teren este de 20.056 euro.

În baza probelor de la dosar, expertul desemnat de instanţă a stabilit că valoarea de piaţă a terenului în discuţie este de 17.300 euro şi că diferenţa de 2980 euro faţă de valoarea iniţială (14.320 euro) se înscrie în marja de precizie acceptabilă admisă de ANEVAR.

Terenul de 403 mp vânduţi către S.C. ZZZZZ. S.R.L. de Consiliul Local Orşova a avut stabilit ca preţ suma de 12.100 euro.

Specialiştii DNA au apreciat că valoarea de piaţă a acestui teren se ridică la 12.928 euro.

În urma expertizării terenului de către JJJJJJJ., expert desemnat de instanţă, s-a stabilit ca valoare de piaţă pentru terenul de 403 mp suma de 12.000 euro.

Raportat la valorile stabilite de specialiştii DNA, de expertul desemnat de instanţă şi de expertul Primăriei, s-a apreciat că diferenţele sunt infime şi că ele se înscriu în marja de precizie, acceptabilă, admisă de ANEVAR.

La dosar s-au depus înscrisurile încuviinţate şi s-a trecut la audierea, sub prestare de jurământ, a martorilor încuviinţaţi, audiaţi în faza de urmărire penală şi propuşi în instanţă.

*

* *

În dovedirea acuzaţiei descrise în Capitolul I din rechizitoriu privind săvârşirea de către F. a infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 s-a solicitat în instanţă audierea martorilor WWWWW., CCCCCC. şi YYYYY., audiaţi şi în faza de urmărire penală .

Procurorul a susţinut prin Rechizitoriu că H. i-a cerut lui F. şi acesta s-a conformat, să-şi folosească influenţa şi autoritatea de şef al organizaţiei locale PP. Orşova, asupra consilierilor locali din Orşova pentru a se aproba concesionarea unei suprafeţe de teren - două fâşii, în total 242 mp către G..

Pentru a dovedi această pretinsă activitate infracţională, WWWWW. audiat la Parchet la 2.04.2014 a declarat că:

- într-o după-amiază în aprilie 2013 a fost în vizită la F., în LLLLLLL., unde se mai aflau OOOOO., H. şi şeful martorului, G., ocazie în care nu s-a discutat nimic despre concesiunea vreunui teren pentru dr. G.;

- martorul a aflat de la soţia sa, arhitect şef al Orşovei, MMMMMM. despre cererea doctorului G. de a i se concesiona o suprafaţă de teren din faţa cabinetului veterinar, teren care aparţine domeniului Consiliului local al Orşovei.

- nu are cunoştinţă ca F. sau H. să fi intervenit la consilierii locali să aprobe această concesiune, niciunul, nici celălalt nu au intervenit vreodată în activitatea de comisar şef a martorului .

În instanţă la 19.07.2016, WWWWW. şi-a menţinut declaraţia de la Parchet şi a precizat că nu s-au făcut nici presiuni, nici intervenţii cu privire la terenul în discuţie. Acea porţiune de teren nu avea mare importanţă, ea a fost concesionată cu respectarea legalităţii procedurilor şi îndeplinirea condiţiilor de concesionare prin hotărâre de Consiliu local.

Cu referire la acelaşi subiect a fost audiat la Parchet la 7.04.2014 şi CCCCCC. registrator carte funciară la Biroul de Cadastru şi publicitate imobiliară Orşova, unde din 2007 ori 2008 îndeplineşte funcţia de conducător al acestui Birou.

În declaraţia sa martorul a precizat:

- prin anii 1967-1971 Statul Român prin decrete ale Consiliului de Miniştri a expropriat mai multe terenuri pe malul Dunării; toate aceste terenuri expropriate s-au făcut în interesul statului, rămânând în proprietatea lui şi în administrarea operativă care a fost în final a municipiului Orşova;

- prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 2147/1967 consiliile locale au primit dreptul ca aceste terenuri să fie date în proprietate, folosinţă veşnică persoanelor strămutate, dintre aceste terenuri unele nu au fost date în proprietate/folosinţă ci au rămas în administrarea Primăriei orşova, ca în cazul de faţă;

- odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 213/1998 şi a H.G. nr. 963/2002 s-a atestat situaţia juridică a terenurilor care din proprietatea statului au devenit, conform anexelor H.G., proprietatea municipiului Orşova;

- întrucât terenurile nu erau corect identificate ca imobile, când Primăria a cerut înscrierea lor în cartea funciară, s-a menţionat ca proprietar statul român deşi proprietarul este municipiul Orşova cum rezultă din H.G. nr. 963/2002;

- pentru a dispune asupra vreunui astfel de teren,. Primăria trebuie să-i dea număr de identificare înscris în planul cadastral al Orşovei;

- una din persoanele autorizate întocmeşte documentaţia cadastrală, se înaintează spre avizare la OCPI Mehedinţi, se introduce în baza de date grafice şi se fac menţiunile în cartea funciară, respectiv transcrierea imobilului în cartea funciară, Primăria eliberează un extras de carte funciară de informare şi încheierea de carte funciară, apoi, prin hotărâri ale Consiliului local, Primăria dispune asupra terenului prin concesionare, - trecerea din domeniul public în domeniul privat şi prin vânzare;

- în cazul concesiunii, în baza contractului încheiat, la cererea concesionarului se înscrie în cartea funciară dreptul său de concesiune, iar în cazul vânzării, prin act autentic notarial, acesta este transmis de notar pentru înscriere în cartea funciară;

- în urma unor divergenţe dintre Primărie şi Biroul de cadastru, Judecătoria Orşova (2005) a obligat Biroul de cadastru să înscrie în loc de proprietar Statul Român, să treacă în domeniul public al municipiului Orşova;

Biroul de cadastru nu a respectat această hotărâre judecătorească întrucât terenurile trebuiau identificate şi cadastrate;

- în speţă, în februarie 2013 Primăria a cerut deschiderea unei cărţi funciare, şi atribuire de număr cadastral cu privire la cele două terenuri ce fac obiectul cauzei, ceea ce s-a şi realizat în baza documentaţiei transmise de Primărie, după care în 5.06.2013 la cererea concesionarului s-a înscris în cartea funciară concesionarea;

- terenurile respective sunt amplasate în artera de circulaţie ce deserveşte Piaţa Centrală Orşova şi fostul dispensar veterinar cumpărat de G.;

- nu s-a făcut nicio intervenţie sau presiune asupra martorului de nimeni pentru a opera înscrierea în cartea funciară a acestui teren ori a concesiunii lui .

La 6.05.2016, martorul audiat în instanţă a menţinut declaraţia de la Parchet şi a făcut următoarele precizări:

- hotărârea judecătorească ce prevede că terenurile aparţinând statului să fie înregistrate ca aparţinând domeniului public al mun. Orşova nu s-a pus în executare întrucât lipsesc semnele topografice/cadastrale, dar lucrurile s-au reglementat astfel încât la înscrierea în cadastru se emite de Primărie o adeverinţă în care se menţionează anexa hotărârii de guvern care atestă că terenul face parte din domeniul public al Orşovei;

- Primăria Orşova a cerut deschiderea unei cărţi funciare, alocarea de număr cadastral pentru terenul aflat în faţa clădirii - proprietatea dr. G., vălurit, cu iarbă, între doi pini, Biroul de cadastru a transmis încheierea de carte funciară prin care s-a înfiinţat cartea funciară şi s-a înscris identificatorul unic;

- Consiliul local a trecut din domeniul public în domeniul privat al Orşovei terenul pentru care dr. VVVVV. a plătit taxele de concesiune privind intabularea dreptului de concesiune;

- reglementarea situaţiei operează doar la cererea Primăriei ori a Consiliului local, cu sarcina dreptului de concesiune al lui G.;

- Biroul de cadastru a fost parte în procesul cu Primăria în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 641/27.10.2009 a Judecătoriei Orşova şi unde s-a dispus "operarea în registrele CF, Partea a II-a, a dreptului de proprietate publică al mun. Orşova asupra imobilelor înscrise în H.G. nr. 963/2002 anexa 3, în loc de Statul Român", dar nu s-a operat vreo menţiune la deschiderea respectivei cărţi funciare în acest sens.

YYYYY. este unul din martorii audiaţi la Parchet (24.04.2014), fost consilier local PP., preşedintele compartimentului de urbanism, fiul lui LLLLL. fost secretar al Primăriei şi al lui MMMMMMM., şefa direcţiei juridice din Primărie.

Din declaraţia acestuia s-au reţinut următoarele:

- datorită unor discuţii contradictorii cu F., YYYYY. a demisionat din calitatea de consilier local al PP. - Orşova şi a apreciat că şeful organizaţiei PP.- Orşova s-a aflat în spatele contractelor şi amenzilor primite la pensiunea pe care o avea din 2010 până în 2013 când şi-a încetat activitatea, având în vedere discuţiile pe care le-a avut cu NNNNNNN., OOOOOOO. etc.

- martorul a mai declarat că în exercitarea mandatului de consilier nu a respectat directivele date de F., unele venind de la H.;

- potrivit declaraţiei de faţă, înainte de şedinţa de consiliu, erau convocaţi de PPPPPPP. şi F. pe linie de partid, spunea cum să voteze proiectele de pe ordinea de zi, respectiv cele susţinute de F. şi U. urmau să treacă, mai puţin restul proiectelor, prin votul consilierilor UUUUU. şi al lui TTTTT. (KKKKKK.), SSSSS. (LLLLLL.), DDDDDDD.;

- F. venea la şedinţele publice ale Consiliului fie ca patron al S.C. WW. S.A., fie ca şeful organizaţiei PP. Orşova, iar când nu era în sala de şedinţă, precizează martorul, SSSSS. sau PPPPPPP. lăsau deschise telefoanele pentru ca F. să audă dezbaterile şi să ştie cum se votează;

- YYYYY. se abţinea la vot în unele situaţii, întrucât se sfătuia cu părinţii săi (LLLLL. şi MMMMMMM.), care aveau mai multă experienţă şi competenţă decât acesta;

- pe de altă parte tatăl şi mama acestuia amendau din punct de vedere juridic proiectele iniţiate de F. şi U. (viceprimar);

- între F., U. şi LLLLL. existau discuţii cu privire la proiectele lor şi a faptului că Boţilă posta pe facebook comentarii legate de referendum, ceea ce a contribuit la decizia lui YYYYY. să se retragă din Consiliu;

- martorul a mai afirmat că F. l-a atras pe TTTTT., pe SSSSS., pe DDDDDDD. de partea UUUUU. (PP.) pentru a-şi asigura majoritatea în Consiliul local facilitându-le concesionarea şi apoi cumpărarea unui imobil, numiri în funcţie la Parcul Natural Porţile de Fier, inclusiv pentru soţie, ori director la Liceul de Marină;

- terenul pentru concesionare în favoarea familiei VVVVV. a fost introdus pe ordinea de zi deşi acesta figura ca proprietate a statului şi a UAT Orşova, însă acest proiect impus de F. şi U. a trecut cu peste 2/3 din membrii prezenţi, deşi terenul nu putea fi înstrăinat, dat fiind statutul lui juridic;

- martorul nu şi-a amintit cum a opinat ca preşedinte al compartimentului de urbanism cu privire la această concesiune ca ea să poată ajunge pe ordinea de zi şi nici cum a votat ca membru în Consiliul local;

- YYYYY. a arătat că MMMMM. a fost suspendat şi apoi i s-a încetat mandatul de consilier local pentru conflict de interese, opinând însă că, după părerea lui, acest lucru s-a datorat dorinţei lui F.; MMMMM. nu era agreat pentru că încurca proiectele lui F. şi U., exprimând situaţia reală a acestora; de altfel, Boţilă a afirmat că într-o discuţie telefonică, F. i-ar fi spus că MMMMM. "o să dispară din Consiliu";

- în februarie- martie 2013 a fost chemat de urgenţă, ca preşedinte al comisiei de licitaţie, să participe la o astfel de procedură prin care se concesiona soţului lui PPPPP., consilier juridic şi secretar cu delegaţie în Primărie (prin eliberarea din funcţie a lui LLLLL.) un teren de 280 mp în str. x, în Orşova; a apreciat că procedura a fost viciată, a vrut să verifice documentele cu compartimentele de specialitate dat fiind rapiditatea efectuării acestei licitaţii unde au mai fost două oferte (subalterni ai soţului lui PPPPP.) în plic, astfel că la insistenţele doamnelor BBBBBB. şi MMMMMM. care i-au spus că-i telefonează lui F., a semnat procesul-verbal, asumându-şi doar responsabilitatea privind deschiderea plicurilor de licitaţie;

- între consilieri existau neoficial discuţii, înainte de şedinţă, cu privire la zonarea oraşului şi intenţiile de concesionare de terenuri şi vânzarea lor prin licitaţii pentru a se obţine, într-un timp mai scurt, sume mari de bani la bugetul local, care urmau în baza comenzilor Primăriei să ajungă pentru serviciile prestate la firma lui F., în opinia martorului; în acest mod s-a scurtat termenul de plată a taxelor de concesiune de la 25 de ani la 10 ani.

Din comisia de licitaţie au mai făcut parte pe lângă consilieri locali, persoane din primărie, reprezentanţi de la ANAF şi Mediu.

- întrucât a gândit că F. are vreun interes pentru această licitaţie, după ce aceasta a avut loc, l-a sunat pe F., îndoit de nelegalitatea licitaţiei ca şi de alte situaţii similare;

- YYYYY. s-a opus şi proiectului de zonare a oraşului, de trecere de la zona D la zona A, cu creşterea de impozite şi taxe, cu justificarea dată de F. să crească bugetul local al Primăriei, sens în care a existat şi un proiect de a se vinde terenurile concesionate deja celor care doreau să le cumpere;

- creşterea bugetului prin aceste venituri asigura plata serviciilor efectuate de societăţi comerciale, între care şi S.C. WW. S.A., în condiţiile în care Primăria nu avea bani să-şi plătească debitele;

- martorul a precizat că 75% din bugetul local mergea la S.C. WW. S.A. unde F. era acţionar;

- banii obţinuţi din concesiuni sau vânzări de teren ajungeau în bugetul Primăriei şi erau direcţionaţi de primar.

În instanţă, la 30.05.2016, YYYYY. şi-a menţinut declaraţia de la Parchet şi a arătat că:

- a demisionat din cauza presiunilor lui F. faţă de familia acestuia, întrucât nu răspundea la actele lui ilegale, în aprecierea martorului (ex.: licitaţia pentru concesionarea terenului pentru PPPPP., secretar cu delegaţie în locul tatălui său LLLLL.);

- nu era chemat la şedinţele de partid sau erau consilieri care nu veneau, lipseau întrucât nu erau de acord cu F. - ex: consilierul GGGGGGG. (QQQ.);

- când pe ordinea de zi era un punct ce viza pe unul din părinţi, nu i se puneau la dispoziţie documente (ex.: trecerea mamei, prin schimbarea organigramei din şefă serviciu juridic în funcţionar la serviciul taxe şi impozite);

- cu privire la terenul concesionat lui YYYYY. în urma unei licitaţii contestate, şi câştigate după un proces, în 2009 s-a formulat de către acesta o cerere de extindere care s-a admis prin hotărârea Consiliului doar în baza unui raport de evaluare efectuat de un evaluator la solicitarea Primăriei (terenul pe care se afla o staţie de autobuz), probabil cu documente semnate de unul sau ambii părinţi ca secretar al Primăriei, respectiv şefă a oficiului juridic;

- în ce priveşte terenul concesionat doctorului G., comisia de specialitate, pe baza documentelor puse la dispoziţie a dat un aviz favorabil;

- martorul, asemenea celorlalţi consilieri, a votat în sensul aprobării concesiunii pentru dr. G. pentru că personal a fost convins de justeţea documentelor înaintate de serviciul de specialitate, cu respectarea regulilor procedurale şi nu pentru că F. la o întâlnire de partid le-a cerut să voteze în favoarea acelei solicitări tuturor celor prezenţi între care TTTTTT., UUUUUU., FFFFFFF., U. şi NNNNNN.;

- martorul nu l-a cunoscut pe G., ştia însă că se bucura de apreciere şi era una din cele mai promiţătoare persoane din poliţie, nici de la această persoană nici de la H., direct sau indirect nu a primit vreo sugestie legată de votul pentru vreun proiect de hotărâre de consiliu.

- în timpul şedinţei consilierii aveau telefoanele asupra lor şi le puteau folosi sau lăsa deschise, a mai afirmat martorul RRRRR.;

- mai precizează martorul că F. le cerea să voteze proiectele de hotărâri propuse de primar sau de PP. ori UUUUU. şi să se respingă prin vot proiectele propuse de KKKKKK.;

- RRRRR. a mai arăta că U. a venit în biroul lui QQQQQQQ., cu mapa de corespondenţă a Primăriei să-şi dea acesta cu părerea şi apoi s-a trimis primarului; a făcut presiuni asupra mamei sale - şefa oficiului juridic, asupra tatălui său secretarul Primăriei pentru a obţine avizele necesare proiectelor UUUUU.;

- mama martorului colabora bine cu conducerea Primăriei dar avea şi probleme din cauza celor care întârziau efectuarea lucrărilor şi finalizarea lor;

- în opinia martorului, MMMMM., consilier KKKKKK., văzut ca un profesionist corect şi care a avut o problemă de incompatibilitate;

- TTTTT. şi DDDDDDD. de la KKKKKK. erau obidenţi lui F., iar la sediile de partid aceştia erau invitaţi ca şi NNNNNN.;

- martorul a declarat că a avut discuţii cu U. care s-a plâns că trebuie să fie subordonat lui F. şi să voteze cu PP. în prezenţa lui XXXXXX., MMMMM. şi OOOOOO.; U. nu putea rămâne în funcţie dacă nu era susţinut de grupul UUUUU.;

- martorul a votat, conform voinţei lui, concesionarea terenului în favoarea dr. G. deşi îi spusese lui F. că regimul juridic al acestuia îl definea ca aparţinând statului; acesta i-a răspuns că lucrurile sunt corecte şi după vot a aflat de la mama lui că terenurile prin hotărârea judecătorească deveniseră din bunuri ale domeniului public al statului, în bunuri ale domeniului public al Orşovei şi că oficiul de cadastru trebuia să facă modificările necesare;

- martorul nu-şi aminteşte cum a votat pentru concesiunea lui TTTTT. despre care i-a spus lui F. că s-a făcut cu încălcarea procedurilor, ceea ce i-a atras admonestări din partea acestuia întrucât concesiunea era o răsplată pentru un vot dat unui proiect UUUUU.;

- martorul, fiind consilier local, a licitat pentru concesionarea unui teren unde au mai participat TTTTT. şi o altă persoană care a câştigat licitaţia cu peste 500.000 euro, dar a pierdut taxa de participare şi s-a organizat apoi o altă licitaţie câştigată de TTTTT.;

- QQQQQQQ., potrivit spuselor martorului RRRRR., are susţinere din partea lui M., prefectul judeţului şi a lui H. fără a fi sigur dacă sunt doar speculaţii sau susţineri reale;

- martorul nu a purtat niciodată direct, telefonic vreo discuţie cu H.;

- martorul a insistat în declaraţia dată asupra relaţiilor conflictuale dintre F. şi părinţii lui YYYYY.: F. i-a cerut lui LLLLL. să reaşeze relaţiile dintre aceştia în mod paşnic, dar a făcut "demersuri să o distrugă pe mama acestuia", apreciată şi respectată ca şefa oficiului juridic din Primărie, iar la ieşirea din închisoare a fratelui martorului, RRRRRRR., F. i-a adresat cuvinte ameninţătoare, plângerea martorului adresată DNA la poliţie a rămas nesoluţionată;

- între familia RRRRR. şi QQQQQQQ. este o relaţie încrâncenată, deşi cei dintâi nu i-au făcut nici un rău lui F., ci martorului "doar sesizări atunci când a fost cazul" dar fără rea intenţie;

- martorul a mai arătat că F. s-a oferit, în dorinţa pentru o mai bună comunicare cu familia Boţilă, să-l ajute pe YYYYY. cu plata taxelor şcolare, dar acesta a refuzat;

- în opinia martorului, QQQQQQQ. avea o atitudine duşmănoasă faţă de acesta pentru că după ce RRRRR. a demisionat din calitatea de consilier local şi din PP. mai multe instituţii au început controale la pensiunea ce o deţine, şi persoane ca V., SSSSSSS. îi urmăreau pe cei ce veneau în control (de la Mediu, Protecţia consumatorului, Poliţia economică, Pompieri etc) şi-i raportau lui F., de unde a tras concluzia că acesta era în spatele acestor acţiuni;

- din martie- aprilie 2016, martorul este membru QQQ. şi face parte din organizaţia judeţeană condusă de MMMMM. care a făcut sesizare la poliţie că F. a încălcat măsura controlului judiciar, iar martorul şi mama sa MMMMMMM. au fost audiaţi ca martori.

La 2.04.2014 a fost audiat la Parchet şi LLLLL., fostul secretar al Primăriei Orşova, tatăl consilierului YYYYY. şi soţul MMMMMMM., la momentul acela şefa oficiului juridic al Primăriei.

Acesta a declarat că:

- a fost secretarul Primăriei din 1996 şi până în 2012 a avut relaţii cordiale cu F., H. şi U.;

- a avut discuţii cu F. cu privire la nişte propuneri pe care martorul nu le-a agreat, socotindu-le nelegale, chiar dacă F. l-a invocat pe H. care i-ar fi împărtăşit acele puncte de vedere;

- a mai fost un incident în decembrie 2012 când soţia lui RRRRR. nu i-a avizat un proiect lui F. care crescuse preţul lunar plătit de Primărie pentru furnizare de apă;

- firma lui F. presta servicii la comanda Primăriei, inclusiv s-a ocupat de deszăpezirea drumului naţional ce trece prin Orşova, fiind plătit de primărie, deşi întreţinerea acestui drum era în administrarea Regiei de Drumuri Timişoara, drum a cărui întreţinere a fost preluată în septembrie - octombrie 2012 prin hotărârea Consiliul local de oraşul Orşova;

- în Consiliul local UUUUU. avea majoritatea de voturi (4 PP., 4 QQQ.) la care s-au alăturat şi 2 KKKKKK., consilieri care şi-au pierdut sprijinul politic;

- în noiembrie 2012, LLLLL. a avut o discuţie cu F. despre care i-a spus că H. are cunoştinţă şi achiesează la scoaterea la licitaţie a 14 parcele de teren în Orşova până la primărie şi pe malul Dunării, parcele care nu existau decât sub apă; au avut discuţii cu privire şi la alte suprafeţe de teren de pe malul Cernei, propuneri pe care martorul nu le-a agreat;

- în ianuarie 2013 consilierii locali i-au evaluat activitatea martorului cu note foarte mici şi primarul OOOOO. a emis decizie de eliberare din funcţie pentru incapacitate profesională, decizie contestată şi suspendată, martorul revenind în funcţie în martie 2013;

- consilierii locali au sesizat comisia de disciplină din cadrul prefecturii pentru nereguli care nu existau în realitate şi a fost eliberat din funcţie pentru indisciplină, fiind invocată şi dorinţa lui H. în acest sens, la 16.04.2013;

- în locul lui LLLLL. a fost delegată PPPPP., consilier juridic, persoană obidientă lui F., care a primit în baza unei licitaţii trucate un teren în concesiune şi al cărei soţ a fost promovat ca şef de serviciu/birou la IJJ Mehedinţi;

- cu privire la concesionarea terenului doctorului G. nu are cunoştinţă decât că situaţia juridică, nu permitea, în opinia martorului, operaţiuni patrimoniale, până când Oficiul de cadastru nu opera modificările survenite după hotărârea de guvern care a atestat că terenurile din domeniul public al statului trec în domeniul public al oraşului Orşova;

- martorul a afirmat că F. a făcut presiuni asupra familiei sale cu repercusiuni asupra fiilor săi RRRRRRR. şi YYYYY.;

- în perioada când PPPPP. a fost delegată ca secretar al Primăriei, s-a înaintat la prefectură un raport privind starea sa de incompatibilitate pentru conflict de interese, şi în final, pentru acest motiv i-a încetat mandatul de consilier al lui MMMMM.;

- PPPPP. este un bun profesionist, a fost delegată succesiv în funcţia de secretar, post pe care în prezent îl ocupă ca titular după concurs; ea este o apropiată a lui F. şi a primarului Orşovei;

- ca urmare a intervenţiilor sale, afirmă martorul, F. a cumpărat în 2012 un teren în zona LLLLLLL. cu un preţ subevaluat, iar consilierul TTTTT., în martie 2014 a primit în concesiune un teren de 300 mp, care în realitate are 700 mp .

În faţa instanţei, la 30.05.2016, LLLLL. şi-a menţinut declaraţia dată la Parchet, făcând următoarele precizări:

- martorul a funcţionat ca secretar al Primăriei Orşova din 1996 până în februarie 2016, perioadă în care de 4 ori a fost eliberat din funcţie şi reîncadrat pe cale judecătorească, fiind înlocuit de PPPPP. delegată pe post;

- în 2012 majoritatea a Consiliului o avea UUUUU. când s-au votat şi hotărâri în folosul unui grup de persoane nu întotdeauna şi în folosul oraşului;

- martorul se ocupa de întocmirea mapelor de documente ce se înaintau, după verificare, consilierilor locali cu 5 zile înainte de şedinţă; unele lucrări în regim de urgenţă intrau direct pe ordinea de zi, şi în funcţie de volumul de documente le putea sau nu lua la cunoştinţă;

- în aceste situaţii, făcea obiecţiuni şi le ataşa la hotărârile trimise spre validarea legalităţii la prefectură;

- martorul trimitea adrese stas către prefect când, sub presiunea sălii, în şedinţă publică, "de îndată" sau "extraordinară a Consiliului" nu i se dădea cuvântul cu privire la legalitatea documentelor, fiind invitat să facă obiecţiuni în scris;

- relaţiile dintre LLLLL. şi F. s-au deteriorat în iunie 2012 în condiţiile unei cereri legate de detaşarea/transferului fiului lui F. dintr-un loc în altul de muncă;

- martorul îl apreciază ca un om deosebit pe doctorul G., respectabil, despre a cărui cerere de concesiune nu a luat cunoştinţă întrucât fusese cu o zi înainte eliberat din funcţie, astfel că nu a verificat mapa cu documentele aferente;

- potrivit declaraţiilor martorului, "clădirea doctorului G. se află în preajma pieţii oraşului, nu în centru, fâşiile de teren din faţa terenului şi clădirii doctorului nu puteau fi concesionate altcuiva, ele se află lipite, în continuarea proprietăţii dr. G., şi au fost folosite în mod gratuit de G., întrucât nu s-a hotărât perceperea niciunei taxe, ele reprezentând un loc plin de bălării, neîmprejmuit de Primărie";

- concesionarea acestor fâşii de pământ clanului VVVVV. a fost un câştig pentru Primărie, terenul aparţine domeniului privat al mun. Orşovei, chiar dacă nu au avut loc operaţiuni la Oficiul de cadastru, întrucât prin Hotărârea de Guvern şi lege, terenurile bunuri de domeniul public al statului au intrat, cu excepţia unor terenuri cu o situaţie anume prevăzută de lege, în domeniul privat al mun. Orşova;

- martorul a mai arătat că doctorul VVVVV. avea nevoie de un certificat de urbanism în cazul în care, pentru protejarea proprietăţii sale ar fi trebuit să edifice un zid de sprijin;

- "în cazuri similare lui G., pe baza mapei de documente ce fundamentează proiectul de hotărâre, de fiecare dată, se aproba şi se acorda concesionarea terenului, inclusiv când era vorba de un teren aflat la limita unui teren aflat în proprietatea solicitantului";

- în cazul depunerii unei cereri de concesiune a unui teren, la nivelul Primăriei se efectuează un raport de evaluare de către un evaluator autorizat de pe lista Tribunalului, desemnat de primar, cu plata efectuată de instituţie, reperele de evaluare fiind preţul pieţii şi cheltuielile cu infrastructura;

- martorul a declarat că "nimeni până la plecarea din 2013 de la Primărie, nici H., nici F., nici G., nici G. sau alte persoane din familie sau cunoştinţe nu i-au cerut vreo intervenţie pentru o posibilă concesionare a fâşiilor de teren despre care a vorbit";

- martorul a mai menţionat diverse discuţii cu F. de prin noiembrie 2012 legate de concesiunea unor terenuri de pe malul Dunării, de o licitaţie a unei clădiri, proiecte privind lărgirea malului Dunării;

- LLLLL. a cumpărat de la TTTTTTT. o clădire şi terenul concesionat de Primăria Orşova, fiului său YYYYY. i s-a concesionat un teren (staţie autobuz) contestată iniţial şi validată prin hotărârea judecătorească, fiul său RRRRRRR. de 30 de ani a cumpărat de la F. un teren pe malul Dunării care este bun public de interes naţional, dar a primit aprobarea pentru protejarea proprietăţii sale să facă o regularizare de mal;

- "în legătură cu extinderea unei concesiuni nu este necesară o licitaţie, secretarul Primăriei, în această procedură, semnează hotărârea luată de Consiliul local după dezbatere şi vot, astfel că este posibil ca LLLLL., martor în cauză să fi semnat inclusiv hotărârea privind extinderea concesiunii fiului său YYYYY.";

- ca secretar al Primăriei, martorul şi-a exprimat un punct vedere cu privire la legalitatea documentelor şi procedurilor, iar verificarea legalităţii o face doar prefectul;

- martorul a arătat că fiul său YYYYY. a fost preşedintele Comisiei de urbanism în Primărie şi la momentul eliberării sale din funcţia de secretar al primăriei;

- martorul a mai precizat configuraţia componenţei Consiliului local şi faptul că ANRSC stabileşte preţul apei;

- LLLLL. a arătat că până în aprilie 2013 s-a mai pus în discuţie incompatibilitatea consilierului local MMMMM. cu privire la care s-au emis ordine de către prefect, dar nu are cunoştinţă cum s-au finalizat;

- acesta a mai susţinut că prin Ordinul prefectului a încetat mandatul de consilier local al lui MMMMM. de care Consiliul, cu majoritate de voturi a luat act şi s-a constata vacant locul de consilier local;

- martorul l-a cunoscut pe H. cu 5-6 ani înainte ca acesta să fie preşedintele Consiliului judeţean şi erau simple cunoştinţe; la sfârşitul anului 2012, începutul anului 2013 l-a apelat telefonic pe H. pentru a-i sesiza presiunile lui F. asupra martorului, dar fiind în trafic convorbirea nu s-a putut realiza din cauza întreruperilor şi LLLLL. nu a mai revenit nici telefonic, nici altfel să vorbească cu H.;

- LLLLL. a apelat la H. pentru că îi era superior pe linia administraţiei, iar pe de altă parte, era superior pe linie de partid lui F.;

- "niciodată, a afirmat LLLLL., dl. H. nu i-a solicitat vreo favoare pentru vreo persoană, fie el G. sau F. şi altcineva nici prin Primăria Orşova, cât a fost el acolo nu a trecut, exceptând probabil vreo şedinţă de consiliu la care probabil a participat";

- martorul a mai precizat că "nici dl H., nici membrii familiei sale nu au solicitat concesionarea vreunui teren sau vreo licitaţie cu privire la vreun teren; după câte ştia era posibil să fi cumpărat în Orşova, presupunând de la persoană fizică eventuală concesiune de tren, dar "cât LLLLL. a fost secretar al Primăriei, nu a avut sentimentul şi nici nu i s-a spus că dl. H. ar fi influenţat în vreun fel sau altul hotărârile Consiliului local";

- LLLLL. a mai subliniat că "nici un consilier nu i s-a plâns, inclusiv cei ai partidelor de opoziţie de la momentul acela, că dl. H. ar fi făcut vreo presiune, ar fi avut vreun interes cu privire la o anumită soluţie care să se dea prin hotărârea Consiliului";

- martorul a arătat că "nu a simţit niciodată că, eventual, s-ar urmări înlocuirea sa cu o persoană anume şi că acest lucru ar fi fost dorit de dl. H.";

- audiat în instanţă, LLLLL. a declarat că:

"numai la Cel de Sus nu m-am plâns", că a făcut multiple sesizări la prefect cu privire la hotărârile Consiliului, fără a primi vreodată vreun răspuns;

- martorul a declarat că:

"nu am făcut sesizări în legătură cu persoana dlui F." şi nu ştia că fiul său YYYYY. şi MMMMMMM. i-au făcut plângere penală lui F.;

- martorul a avut multiple discuţii cu dl. prefect în legătură cu eliberarea lui din funcţie, însă acesta i-a replicat că în spatele acestor acţiuni se află F. şi H., dar el nu a înţeles aceste afirmaţii întrucât nu avea ce să aibă dl H. cu el;

- martorului i s-a făcut plângere penală pentru abuz în serviciu de nişte consilieri locali care, potrivit Ordonanţei Parchetului, ar fi fost îndemnaţi de F.; sesizarea a fost clasată.

Atât procurorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA cât şi inculpatul F. au solicitat reaudierea martorului MMMMM., audiat la Parchet la 20.06.2014.

În declaraţia sa, martorul a arătat în legătură cu vânzările/concesionările de bunuri imobile aparţinând Consiliului local Orşova următoarele:

- din iunie 2012 şi până în ianuarie 2013 a fost consilier local, suspendat de două ori de către prefectul judeţului Mehedinţi NNNNN. pentru o presupusă stare de incompatibilitate, respectiv la 29.01.2013 şi 29.04.2013;

- martorul, în Consiliu, era socotită o persoană incomodă pentru că s-a opus la cesionarea, cumpărarea concesiunii unor terenuri din mun. Orşova fără să fie întrunite cerinţele legale, în situaţia în care mapele cu documentaţia erau incomplete, sesizând şi Parchetul pentru unele vânzări pe care le-a socotit ilegale;

- MMMMM. a relatat despre vânzarea a două terenuri din mun. Orşova, cartierul LLLLLLL., în condiţii nelegale, cu suprafeţele de 2046 mp şi respectiv 2500 mp în vara şi toamna anului 2013 către F.;

- s-a arătat că F. a formulat o cerere să cumpere terenul anterior concesionat, s-a format mapa de documente care a trecut prin comisiile de specialitate şi s-a vizat, la acest nivel, favorabil, situaţie pe care MMMMM. a contestat-o, cerând să verifice actele Comisiei de buget-finanţe din care acesta făcea parte;

- din documentele puse la dispoziţie, contractul de concesiune nr. x/2002 prevedea că i se concesionase lui F. 2986 mp, în loc de 2046 mp fără vreo explicaţie, din extrasul de carte funciară apărea menţiunea că pe teren se află construit un "hotel fără acte" iar pe de altă parte preţul de 7 euro/mp i s-a părut mic raportat la zonă;

- terenul a fost vândut în "regim de urgenţă" deşi cererea trebuia analizată într-o şedinţă ordinară, făcea parte din domeniul public al statului român, nu exista în mapă certificatul de urbanism şi apăreau erori în CF; MMMMM. a părăsit şedinţa de judecată;

- F. participa la şedinţele publice ale Consiliului, supraveghindu-şi consilierii sau asculta dezbaterile prin intermediul telefoanelor acestora ori al lui YYYYY.;

- vânzarea terenului se aprobă cu 2/3 din consilieri, respectiv cu votul a 12 consilieri;

- martorul a declarat că în spatele suspendării sale din funcţia de consilier se afla F., deşi nu a recunoscut;

- şi XXXXXX. a fost suspendat pentru că s-a opus intereselor lui F.;

- martorul nu a luat la cunoştinţă mapa de documente ce însoţea proiectul de hotărâre privind concesionarea terenului de aproximativ 200 mp în favoarea lui G.;

- s-a mai precizat că exista la acel moment op hotărâre judecătorească prin care îndrituia Primăria Orşova să treacă terenul din proprietatea statului român în proprietatea oraşului orşova, iar apoi urma trecerea în domeniul privat al municipiului pentru concesiuni ori vânzări legale;

- martorul s-a mai referit la nişte investigaţii în zona LLLLLLL. de vreo 70.000.000 euro ce n-au mai avut loc, dar despre care acesta a aflat că se urmărea vânzarea ştrandului administrat de UUUUUUU. şi terenurile limitrofe şi că investitorii cu care s-a întâlnit MMMMM. s-au întâlnit şi cu primarul, viceprimarul şi cu F. .

Martorul MMMMM. şi-a menţinut în instanţă (31.05.2016) declaraţiile date şi a mai făcut următoarele precizări:

- se află în duşmănie cu inculpatul F. şi chiar în această situaţie doreşte să depună mărturie;

- MMMMM. nu a participat la şedinţa din 30.04.2013 a Consiliului local, întrucât fusese suspendat din funcţia de consilier local datorită incompatibilităţii sale determinată de contractele pe care firma fratelui acestuia (unde MMMMM. era director) le avea cu Primăria;

- printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat incompatibilitatea martorului MMMMM., care a fost urmarea documentaţiei întocmite de viceprimarul U. şi PPPPP.;

- la nivelul partidului şi a organizaţiilor sale locale, inclusiv a celei conduse la cel moment de MMMMM., înainte şedinţei Consiliului local, avea loc o procedură prealabilă în cadrul căreia se studia mapele cu documentaţia şi proiectele de hotărâri ce urmau a fi votate fără a se indica şi modalitatea de vot;

- în legătură cu cererea doctorului G., MMMMM. a constatat că era vorba de un act administrativ care cădea în sarcina Primăriei să lămurească situaţia Cărţii funciare, regimului bunului imobiliar dacă aparţinea domeniului public al statului, al municipiului Orşovei ori al domeniului privat al acestuia;

- "În ceea ce priveşte concesionarea terenului către dl. dr. G., a declarat martorul, că nici asupra lui, anterior şedinţei de vot, nici consilierilor care au votat nu s-a făcut vreo intervenţie, vreo presiune, vreo solicitare în sensul unui vot favorabil concesionării acelui teren, nici de dl. G., nici de către F., de dl. H.";

- martorul a mai precizat:

"colegii mei consilieri i-au demonstrat că votul lor s-a dat întotdeauna pe documente legale, cu respectarea condiţiilor legii, inclusiv cu privire la concesiunea către dl. G.. Aşa cum arată procesul-verbal de şedinţă, colegii mei au votat în sensul aprobării concesiunii terenului în discuţie";

- MMMMM. a precizat, că deşi nu mai era consilier local, "potrivit procedurii din partid avea acces la mapele ce însoţeau proiectele de hotărâri prin consilierii KKKKKK. din Consiliu";

- martorul a subliniat că "asupra sa dl F., nici personal, nici prin intermediar nu a făcut nicio intervenţie pentru ca din perspectiva funcţiilor pe care le avea să ceară, eventual, consilierilor KKKKKK. să voteze în favoarea acestei concesionări";

- consilierul YYYYY. i-a adus la cunoştinţă martorului MMMMM. că în şedinţele de partid discutau proiectele de hotărâri şi li se spunea cum să voteze de către F., iar consilierii SSSSS. şi FFFFFFF. îl contactau pe F. telefonic pentru ca acesta să audieze dezbaterile din consiliu, când nu era prezent în sală, şedinţa fiind publică;

- MMMMM. a mai evidenţiat că terenul cerut spre concesionare de dr. G. era limitrof terenului şi clădirii unde se află cabinetul veterinar, în suprafaţă de 200 mp pe care ar fi putut construi orice;

- MMMMM. "a văzut documentaţia privind concesionarea pentru dr. G.; dar la acel moment, nu ştia de existenţa hotărârii judecătoreşti prin care cadastrul era obligat să facă modificările respective legate de bunurile trecute din domeniul public al statului în cel al Orşovei";

- martorul a declarat că nu s-a pus problema, să se ia vreo măsură de revocare a concesiunii doctorului G..

Între martorii audiaţi la Parchet (2.04.2014) şi audiaţi în instanţă (3.02.2017) a fost şi martora PPPPP., propusă pentru audiere şi de procuror şi de inculpatul F..

Potrivit declaraţiei sale PPPPP. este consilier juridic şi secretar al Primăriei Orşova din 2013;

- documentaţia pentru concesionarea unui teren doctorului G. a fost întocmită de MMMMMM., proiectul de hotărâre a fost redactat de VVVVVVV., certificat pentru legalitate de PPPPP. şi înaintat primarului OOOOO. pentru semnătură, şi pus pe ordinea de zi;

- s-au respectat toate procedurile legale pentru o concesiune fără licitaţie cum este şi cea în discuţie, votată cu 2/3 din consilierii prezenţi;

- terenul concesionat se înscrie în categoria celor prevăzute în H.G. şi în sentinţa civilă prin care acesta a fost trecut în domeniul public al Orşovei, iar consilierii locali prin vot în domeniul privat al municipalităţii;

- nu are cunoştinţă ca F. să fi intervenit asupra funcţionarilor Primăriei sau asupra consilierilor locali pentru a facilita această concesionare.

În instanţă, martora PPPPP. şi-a menţinut declaraţia de la Parchet şi a precizat următoarele:

- în concesionarea terenului s-a mers pe concesiune directă cu respectarea procedurii legale în condiţiile unei extinderi de concesiune, care a adus venit la buget;

- după apariţia legii 18/1991 terenurile aflate sub jurisdicţia Primăriei Orşova, aparţin domeniului privat al acesteia, cum consfinţeşte şi sentinţa civilă nr. 641/2009 a Judecătoriei Orşova;

- extinderea concesiunii solicitate de doctorul G. nu necesita certificat de urbanism, ea putând fi cerută pentru împrejmuire sau amenajare;

- terenul în discuţie este alăturat terenului deja concesionat, casei doctorului G., care nu se află în centrul oraşului;

- nu a fost contestată hotărârea Consiliului local nr. 42/30.04.2013 de nimeni;

- martora l-a înlocuit, iniţial pe fostul secretar LLLLL., temporar şi la data declaraţiei, îndeplinind condiţiile legale este titularizată pe post;

- în urma unei sesizări legate de incompatibilitatea lui MMMMM., martora a întocmit documentele care au fost înaintate spre cercetare prefectului, a cărui decizie a fost confirmată de instanţă prin respingerea contestaţiei acestuia;

- nu există niciun fel de relaţie dintre familia PPPPP. şi F., soţul martorei nici nu-l cunoaşte pe acesta, după cum martora nu se cunoaşte cu familia G.;

.- soţul martorei a participat la o licitaţie şi i s-a concesionat 280 mp pentru care plăteşte o redevenţă anuală;

.- la Parchet a dat o singură declaraţie de martor şi doar în această calitate, fără să mai fie solicitată pentru vreo altă audiere de orice fel.

U. audiat ca suspect la Parchet în 25.06.2014 a declarat că:

- s-au respectat procedurile legale pentru concesionarea terenului în favoarea doctorului G. şi nimeni nu a intervenit nici la acesta şi la nicio altă persoană pentru a se da hotărârea de aprobare a cererii;

- în ceea ce-l priveşte pe LLLLL. martorul îl cunoaşte din 2004 şi relaţiile au fost mereu tensionate întrucât formula multiple plângeri penale, inclusiv cu privire la martor, care s-au dovedit neîntemeiate;

- la începutul anului 2013 mai mulţi consilieri locali au întocmit rapoartele ce au stat la baza sesizării Comisiei de disciplină din Prefectură cu privire la LLLLL., s-au emis dispoziţii de către primar, contestate în justiţie, urmate de reintegrarea acestuia în funcţie.

În instanţă, U. a fost audiat la 6.05.2016 ca martor, iar din mărturia acestuia a rezultat că:

- şi-a menţinut declaraţia dată la Parchet şi a precizat că nu s-a făcut nicio presiune pentru emiterea hotărârii de aprobare a cererii doctorului G. pentru concesionarea unui teren, concesionare care a parcurs toate etapele procedurale, conform legii;

- G. a solicitat o extindere de concesiune, Consiliul a trecut terenul în domeniul privat al oraşului, în acest fel s-a câştigat plata unor taxe pentru un teren viran pe care nu l-a solicitat nimeni, fără să fie cazul unei proceduri de licitaţie, întrucât cererea în speţă face excepţie de la lege;

- martorul a fost primar în Orşova din 1986 până în 2000, a cunoscut bine familia G. care este respectată, cu deplină consideraţie pentru activitatea doctorului G., apreciat şi în rândul consilierilor locali;

- în zona unde se află proprietatea doctorului G. sunt alunecări de teren, este o eroziune cu privire la care există un proiect pentru ridicarea sau îndiguirea râului Ţurlui;

- la nivelul Consiliului nu au existat discuţii că cererea doctorului G. nu era susţinută de documente;

- G. se cunoaşte şi cu LLLLL. şi cu MMMMM. şi nu ştie martorul să fi existat relaţii conflictuale între aceştia;

- LLLLL. a făcut multiple plângeri penale inclusiv cu privire la U., acestea fiind soluţionate prin neînceperea urmăririi penale sau în curs de cercetări pentru abuz în serviciu; Boţilă a fost apreciat cu notări de bine (2004-2008) şi nesatisfăcător (2012);

- la rândul său MMMMM. obişnuia să facă multiple reclamaţii, a cerut excluderea din partid a consilierilor DDDDDDD. şi TTTTT. pentru că nu au mai votat proiectele KKKKKK.;

- F. era invitat la întâlnirea consilierilor UUUUU. pentru a discuta ordinea de zi, de a se pune de acord pentru un vot favorabil pentru proiectele care îndeplineau condiţiile legale;

- între MMMMM. şi F. există de multă vreme o stare conflictuală şi datorită afirmaţiilor defăimătoare proferate de MMMMM. despre Primărie, activitatea S.C. WW. S.A.;

- în mod neîntemeiat MMMMM. susţinea că 70% din bugetul oraşului se ducea la S.C. WW. S.A. care presta servicii la cererea Primăriei în baza contractelor încheiate, câtă vreme era lipsă de fonduri şi pentru plata alocaţiilor nu erau resurse financiare;

- F. nu a făcut nicio intervenţie, nu a făcut presiuni pentru anume voturi în Consiliu şi nici nu a fost implicat în procedurile de constatare a incompatibilităţii lui MMMMM.; F. nu a influenţat în niciun mod votul în Consiliu cu privire la vânzări/concesiuni;

- cu H., U. s-a văzut doar la întâlnirile instituţionale, nu a intervenit în nicio problemă, în sprijinea pe cei din Orşova pentru realizarea de investiţii, dar nu a participat la nicio şedinţă de Consiliu în Orşova, nu şi-a permis nicio încercare de influenţare a martorului în activitatea acestuia de viceprimar, membru în Consiliul local Orşova.

2. În dovedirea acuzaţiilor reţinute în sarcina inculpatului F. cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 de folosire a influenţei şi autorităţii de preşedinte al organizaţiei locale a PP. Orşova asupra consilierilor locali ai municipiului Orşova pentru a obţine concesionarea suprafeţei de teren pentru S.C. WW. S.A., la cererea procurorului s-au audiat martorii BBBBBB., PPPPP., LLLLL., MMMMM., U., RRRRRR., SSSSSS.,GGGGGG. .

În apărare, inculpatul F., pe lângă reaudierea martorilor din lucrări, a solicitat audierea martorilor ZZZZZZ., TTTTTT., DDDDDDD., AAAAAAA., XXXXXX., SSSSS. şi ceilalţi membri ai Consiliului local al Orşovei: U., UUUUUU., WWWWWW., BBBBBBB., TTTTT., YYYYY., EEEEEEE., PPPPPPP. şi OOOOOO.. Toate aceste declaraţii, sub prestare de jurământ, s-au consemnat în volumele 14 şi 15 C.A.B.

La 24.05.2014 a fost audiată martora BBBBBB. director executiv din 2010 în Primăria Orşova în care lucrează din 2008 şi potrivit atribuţiilor de serviciu se ocupă de întocmirea proiectului de buget şi coordonarea Serviciului Impozite şi taxe. Aceasta, a declarat următoarele:

- F. este patronul firmei S.C. WW. S.A. şi deţine, în concesiune, contractele de întreţinere apă-canal, spaţii verzi şi salubritate, nu are nicio funcţie în cadrul Primăriei sau Consiliului local al municipiului Orşova, este şeful unei formaţiuni politice locale din Orşova;

- martora a precizat că F. nu i-a impus niciodată ce sume ar trebui alocate din bugetul Primăriei legat de administrarea şi întreţinerea spaţiilor verzi şi a serviciului de salubritate;

- necesarul pentru sumele respective, a arătat martora, se întocmeşte de Serviciul administrarea domeniului public din Primărie, şi ele sunt preluate şi centralizate în necesarul pentru toate serviciile, priorităţile fiind stabilite de primarul oraşului şi înaintate Consiliului local;

- martorei i s-au adus la cunoştinţă nişte convorbiri telefonice dintre aceasta şi F., interceptate de SRI înainte de începerea urmăririi penale ori a oricăror alte acte premergătoare, excluse la 28.11.2014 de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea de la aceeaşi dată, rămasă definitivă la 16.03.2015 prin sentinţa penală nr. 339 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală;

- martora a relatat că F. era nemulţumit de sumele ce urmau a fi alocate în buget pentru administrarea spaţiilor verzi şi celelalte servicii, motiv pentru care a purtat o discuţie cu acesta pentru a i se demonstra că bugetul se construia pe baza sumelor alocate în anii anteriori;

- din declaraţia de la Parchet rezultă că martora nu are cunoştinţă dacă F. ar fi avut vreo influenţă asupra Consiliului local referitor la hotărârile ce se adoptau în şedinţele de consiliu.

În instanţă, la 6.05.2016 martora şi-a menţinut declaraţia de la Parchet şi a făcut următoarele precizări:

- Curtea de conturi nu a identificat prin controalele efectuate în fiecare an la Primăria Orşova nicio încălcare a legii, inclusiv în 2014;

- bugetul oraşului Orşova se situează în jurul a 25 de milioane de RON din care 5-6%, respectiv 850.000 - 1 milion RON merge către operatorii pentru salubritate, întreţinere zone verzi, canal;

- în general bugetul pentru S.C. WW. S.A. a fost cam acelaşi şi mai redus în 2016;

- consilierii locali EEEEEEE. (QQQ.), MMMMM. (KKKKKK.) cereau diminuarea bugetului pentru aceste servicii, deja destul de redus, fără o motivare justificată şi întemeiată;

- nu s-au manifestat nemulţumiri cu privire la S.C. WW. S.A., care a preluat, odată cu concesionarea serviciilor, tot personalul de la WWWWWWW.;

- între martoră şi F. nu au existat decât relaţii instituţionale şi în discuţiile cu acesta, i-a explicat efectele legii nr. 273 care nu permite mărirea alocaţiilor pentru serviciile prestate de S.C. WW. S.A. în raport de veniturile reduse ale Primăriei, documentele întocmite de aceasta fiind în conformitate cu legea;

- în Consiliu au avut loc dezbateri pentru aprobarea bugetului fără a se menţiona cererea lui F. de mărire a sumelor alocate pentru serviciile prestate de S.C. WW. S.A. şi a fost votat;

- S.C. WW. S.A. îndeplineşte doar 50% dintre serviciile ce trebuie realizate potrivit contractului cu Primăria, întrucât pentru restul serviciilor nu se asigură finanţarea;

- martora a mai specificat că nu are cunoştinţă ca F. să fi avut vreo legătură cu o licitaţie publică pentru concesionarea unui teren care a fost câştigată de QQQQQ., soţul unei funcţionare din Primărie şi nici dacă există vreo relaţie între soţii PPPPP. şi F..

Martorul MMMMM. a afirmat în declaraţiile sale (Parchet şi instanţă) că potrivit spuselor lui EEEEEEE. şi WWWWWW., F. le-a cerut să voteze în favoarea concesiunii unui teren pentru S.C. WW. S.A.; concesiune aprobată de Consiliu cu 1 vot abţinere şi 1 vot împotrivă, într-o şedinţă ordinară.

Martorul a mai arătat că din documentele de la mapa care însoţea proiectul de hotărâre lipsea dovada că terenul aparţinea UAT şi cu privire la dezmembrarea legală a acestuia.

În urma lecturării în sala de şedinţă a procesului-verbal de şedinţă prin care s-au concesionat cei 2046 mp, martorul MMMMM. şi-a retras declaraţiile legate de concesionarea acestui teren întrucât a făcut o confuzie cu privire la altă concesiune şi a precizat că sunt corecte consemnările din procesul-verbal de şedinţă, când concesionarea în discuţie s-a votat cu 11 voturi din 16.

De asemenea, a precizat că în mod eronat a afirmat că s-au schimbat extrasele de carte funciară în şedinţa Consiliului pentru concesionarea celor 2046 mp.

Martorul a mai relatat aspecte legate de primirea clădirii ce aparţinuse WWWWWWW. bun de retur de către S.C. WW. S.A. care l-a rândul ei a cedat Primăriei altă clădire, la încheierea concesiunii serviciilor ce urma să le presteze firma.

În opinia martorului, tot ceea ce s-a atribuit acestei societăţi, s-a atribuit lui F. şi contrar opoziţiei acestuia, Consiliul a votat favorabil predarea bunului retur.

Şi martorul YYYYY. a relatat cu privire la S.C. WW. S.A. atât la Parchet cât şi în instanţă.

Acesta a arătat că nu şi-a adus aminte nimic legat de eventuala solicitare de concesiune a S.C. WW. S.A., societate ce aparţine familiei F..

Martorul a precizat însă, că înainte de şedinţă în care s-a votat această concesiune pentru S.C. WW. S.A., colegii consilieri XXXXXX., GGGGGGG., AAAAAAA. şi ZZZZZZ. i-au spus că la momentul solicitării acestei societăţi a unei concesiuni de teren, raportul de evaluare ar fi fost sub valoarea reală, că F. le-a cerut să voteze favorabil pentru această concesiune deşi în sinea lor aveau obiecţiuni cu privire la valoarea stabilită de evaluator.

S-a mai arătat că veniturile bugetare ale Primăriei erau reduse şi nu se puteau plăti serviciile prestate de diferite societăţi comerciale, între care şi S.C. WW. S.A., pentru care era prevăzut aproximativ 75% din sumele alocate pentru servicii. În acest context, viceprimarul şi compartimentele de specialitate din Primărie au venit cu propunerea de a vinde terenurile concesionate deja către cei care doreau să le cumpere şi să sporească bugetul Primăriei.

Secretarul Primăriei LLLLL. până la eliberarea sa din funcţie, audiat la Parchet şi instanţă a declarat că:

- s-au făcut discuţii cu privire la majorarea taxelor pentru servicii în care era interesată şi S.C. WW. S.A., angajaţi ai acestei societăţi fiind prezenţi la dezbaterile publice cu privire la acest subiect;

- martorul a precizat că la concesionarea terenului şi apoi vânzarea acestuia către S.C. WW. S.A. nu au existat probleme de legalitate, pentru că dacă acestea ar fi existat, LLLLL. le-ar fi semnalat şi ar fi făcut obiecţiuni transmise la prefect;

- deşi au existat discuţii că la concesionarea terenului, vândut apoi către S.C. WW. S.A., valoarea stabilită a fost sub cea reală, nu s-a constatat că aceste afirmaţii ar fi fost întemeiate şi nu s-a consemnat în procesul-verbal de şedinţă că ar fi existat documente care să fi atestat aceste susţineri .

U., la Parchet şi în instanţă a declarat că vânzarea terenului din zona LLLLLLL. către S.C. WW. S.A. s-a realizat în condiţii legale, nu a făcut nimeni nicio intervenţie.

Martorul a mai susţinut că s-a creat o stare tensionată în Consiliul local întrucât MMMMM. face multe reclamaţii neîntemeiate, între care şi cu privire la afirmaţia absolut nereală că 70% din bugetul oraşului se duce la S.C. WW. a lui F.. S-a mai arătat că şi în situaţia în care se cer de către prestatorii de servicii alocaţii bugetare mai mari, în condiţiile în care nu sunt resurse financiare la nivelul oraşului, aceste solicitări nu sunt primite din lipsă de fonduri.

Martorul a precizat că F. nu a intervenit, nu a exercitat nicio presiune, influenţă asupra acestuia şi după ştiinţa lui nici asupra altor consilieri cu privire la această concesiune ori vreo vânzare de teren anterior concesionat .

Între alţi martori audiaţi de Parchet şi instanţă este şi CCCCCC. de la Biroul de cadastru.

În legătură cu terenul concesionat societăţii S.C. WW. S.A., martorul a declarat că F., prin august 2013 (?!), i-a solicitat să i se dea o încheiere de carte funciară prin care construcţiile aflate pe terenul concesionat să fie transcrise în cărţi funciare distincte, transcrise şi cu sarcinile grevate. El era nemulţumit că era deschisă cartea funciară a terenului aparţinând S.C. WW. S.A., cuprinzând şi clădirile construite, în condiţiile în care imobilul casă era ipotecat şi acesta dorea o carte funciară separată pentru construcţii.

Martorul a mai arătat că în septembrie 2012, F. a cumpărat un teren în zona LLLLLLL. şi s-a creat carte funciară prin dezmembrarea dintr-un teren mai mare.

În iunie 2013, F. a dorit să-şi clarifice situaţia cu terenurile şi martorul i-a spus că acest lucru se poate rezolva prin depunere de documente legale, inclusiv cu privire la apartenenţa terenului domeniului public al Orşovei faţă de menţiunea din Cartea funciară că ar aparţine domeniului public al statului.

La această discuţie, au asistat şi U. şi MMMMMM. şi BBBBBB. de la departamentul economic.

Ulterior, Primăria a făcut o cerere de intabulare, depunând ca acte doveditoare HCL nr. 98/2005 şi adeverinţe eliberate de Primărie şi terenul a fost înscris în cartea funciară ca proprietate a municipiului Orşova; la 21.06.2013 de la notar s-a primit solicitarea de înscriere a terenului ca proprietate a S.C. WW. S.A..

În luna august 2013 s-a emis de către XXXXXXX., încheierea de îndreptare a erorii materiale din cartea funciară şi s-au deschis două cărţi funciare, cu înscrierea dreptului de proprietate al S.C. WW. S.A..

Martorul a declarat că "nu a intervenit nimeni, în vederea efectuării de înscrieri în cartea funciară cu privire la terenuri".

La cererea inculpatului F. s-au audiat de instanţă consilierii locali ai municipiului Orşova în mandatul cărora s-a hotărât cu privire la extinderea concesiunii solicitate de doctorul veterinar G., cu privire la concesionarea şi vânzarea unor terenuri concesionate către societăţile S.C. WW. S.A. acţionar principal F. şi S.C. ZZZZZ. S.R.L. al cărei patron este AAAAAA..

La 17.06.2016 a fost audiat fostul consilier local (YYYYYYY. asumat de KKKKKK.) EEEEEEE. care a declarat că:

- în perioada 2012-2015, cât a fost consilier nimeni nu i-a solicitat vreo intervenţie cu privire la votul său pe vreo chestiune supusă hotărârii Consiliului, întrucât a devenit consilier pentru interesele oraşului şi nu pentru interese personale sau de grup. Dl. F. nu i-a cerut nici direct, nici prin intermediari să voteze favorabil solicitarea extinderii chestiunii solicitate de dr. G.;

- în ceea ce priveşte cererea de extindere a terenului de la malul Dunării, concesionat deja, formulată de S.C. ZZZZZ. S.R.L., a votat în favoarea admiterii acesteia, întrucât ceea ce se solicita nu putea să aibă utilitate decât pentru această firmă, iar raportul de evaluare a estimat corect preţul stabilit la 20 euro/mp, câtă vreme pentru terenul de la Clisură era 25 euro/mp;

- martorul a mai precizat că "H. nici direct, nici prin intermediari nu i-a cerut vreodată să voteze în vreun fel anume vreun proiect de pe ordinea de zi a vreunei şedinţe a Consiliului";

- s-a mai arătat că pentru concesiunile în discuţie (G., S.C. WW. S.A., S.C. ZZZZZ. SRL) nu au existat alţi solicitanţi, astfel încât aprobarea acestor cereri nu a defavorizat pe cineva;

- concesiunile în discuţie aveau avize de legalitate şi la votare, martorul studiase deja toate actele din mapa cu documente pentru a vota în cunoştinţă de cauză, întrucât aceste extinderi de concesiune erau aducătoare de venituri la bugetul local;

- înaintea şedinţei de Consiliu, avea loc o şedinţă a consilierilor KKKKKK. care discutau punctele de pe ordinea de zi şi apoi se ajungea la concluzii de abţinere când erau nereguli în mapa de documente, de respingere sau de vot favorabil, dar consilierii, fără repercusiuni, puteau să voteze şi potrivit propriei conştiinţe;

- martorul nu-şi aminteşte să fi existat discuţii cu privire la solicitarea lui G. întrucât porţiunea de teren pentru care se cerea extinderea concesiunii putea de fapt să fie confundat cu un trotuar .

În aceeaşi dată 17.06.2016 s-a audiat de instanţă şi martorul SSSSS., consilier local RRR.-DD în perioada mandatului 2012-2015, iar la data audierii - primar al oraşului Orşova după alegerile din 2016.

- martorul a declarat că la sfârşitul mandatului de consilier în 2015, a aderat la PP., că se cunoaşte cu F. din 2010 şi se află într-o relaţie de prietenie, cunoscută la nivelul Consiliului;

- chiar şi în această împrejurare, F., "Niciodată, nici direct, nici prin intermediari nu i-a solicitat (martorului), nu i-a sugerat, nu i-a pretins vreo anumită poziţie asupra vreunei chestiuni care s-a aflat pe ordinea de zi a vreunei şedinţe a Consiliului local";

- martorul "s-a aflat în relaţii cordiale cu membrii de Consiliu UUUUU. şi de la niciunul dintre aceştia nu a aflat că dl. F. ar fi exercitat influenţe asupra votului lor la nivelul Consiliului";

- martorul "nu a avut nicio discuţie iniţiată de dl. F. cu privire la cererea de concesionare a dlui dr. G. care este cunoscut în oraş";

- SSSSS. a declarat că în vederea votului studia mapa cu documente ataşată proiectului de hotărâre şi-şi exprima votul după conştiinţa sa şi convingerea formată pe baza actelor depuse pentru justeţea acelei cereri;

- şi în ceea ce priveşte concesionarea cerută de S.C. WW. S.A. şi de extindere a unei concesiuni de către S.C. ZZZZZ. S.R.L., martorul a votat în favoarea acestor solicitări, documentaţia îndeplinea cerinţele legii, aveau avizele comisiilor de specialitate, rapoarte de evaluare corecte, procedurile respectate, astfel încât nu au fost motive sau discuţii la nivelul Consiliului să mă abţin dat fiind relaţia de prietenie recunoscută public;

- nimeni, nicio persoană, de la niciun nivel de autoritate locală sau judeţeană, ori vreo altă persoană nu l-a contactat pe martor pentru un vot favorabil;

- nu au existat nereguli şi nici secretarul Primăriei sau consilierul YYYYY. nu au ridicat vreo obiecţie; la momentul votării acestor concesiuni nu a existat vreo divergenţă cu privire la apartenenţa acestor terenuri domeniului Primăriei;

- martorul îl ştie pe H. din perspectiva calităţii sale politice, dar nu l-a cunoscut personal şi "nici direct, nici prin intermediari, dl H. nu a solicitat (martorului) vreun vot favorabil pentru vreun proiect de hotărâre, aflat pe rolul Consiliului pe timpul mandatului său";

- SSSSS. nici nu a auzit şi nici nu a observat ca vreun membru al Consiliului, în timpul şedinţelor, al dezbaterilor să utilizeze telefonul mobil, să-l ţină deschis pentru ca cineva din afara Consiliului să audieze dezbaterile;

- dintre consilieri, dl. MMMMM. a încercat să schimbe majoritatea la nivelul Consiliului şi a făcut demersuri pentru ca martorul să piardă sprijinul politic al LLLLLL., ceea ce s-a şi realizat până când prin instanţă şi-a recâştigatsuportul politic;

- la rândul său, dat fiind relaţia de divergenţă dintre martor şi MMMMM., SSSSS. a sesizat starea de incompatibilitate a lui MMMMM., s-a făcut un raport de secretarul Primăriei şi s-a înaintat Prefectului care a dispus încetarea mandatului său, dispoziţie rămasă definitivă prin hotărâre judecătorească care a constatat conflictul de interese în care MMMMM. se afla;

- martorul l-a atenţionat de asemenea pe LLLLL., secretarul Primăriei că în şedinţele Consiliului prin exprimarea unor puncte de vedere legate de chestiunile în discuţie, "adopta o atitudine politică neconformă cu statutul său de funcţionar public, cu tendinţa de a influenţa votul Consiliului" .

În cauză au fost audiaţi la 31.05.2016 consilierii QQQ. ZZZZZZ., CCCCCCC., AAAAAAA. şi la 17.06.2016 GGGGGGG. şi XXXXXX..

Martorul ZZZZZZ., consilier QQQ. a fost prezent în şedinţele când s-au făcut concesiuni de teren pentru G., S.C. WW. S.A. şi a lui AAAAAA. (SC ZZZZZ. SRL);

- martorul a declarat că proiectele de hotărâri au fost iniţiate de primar şi nimeni nu l-a contactat, nimeni nu l-a influenţat, niciunul din persoanele G., F. sau AAAAAA. pentru a vota într-un anumit fel cu privire la respectivele concesionări;

- pentru a vota în cunoştinţă de cauză, corect, ZZZZZZ. a studiat documentele de la mapele ataşate proiectelor de hotărâri, a solicitat ca juristul Primăriei să fie prezent în şedinţele Consiliului şi a solicitat în materia concesiunilor un punct de vedere al prefecturii;

- în acest mod s-a edificat asupra apartenenţei terenurilor domeniului privat al municipiului Orşova;

- F. a participat la şedinţele grupului unde se discutau proiecte legate de mun. Orşova, nu a susţinut un proiect al QQQ. întrucât presupunea mai multe cheltuieli pentru municipalitate şi a fost prezent când se discuta o nouă organigramă a Primăriei;

- prezenţa în sală, la şedinţele publice ale Consiliului local nu putea să reprezinte vreo presiune asupra vreunui consilier, vreo atenţionare cum să voteze şi nici pentru martor; de altfel nu a auzit vreun consilier care să acuze vreun sentiment de presiune prin simpla prezenţă în sală în zona destinată publicului;

- nu a auzit niciun consilier care să afirme că F. i-ar fi cerut, când nu era în sala de şedinţă, să ţină telefonul deschis pentru a auzi dezbaterile, iar dacă vreunul a făcut-o, probabil din proprie iniţiativă;

- niciodată F. nu l-a admonestat şi nu i-a cerut socoteală pentru cum a votat martorul hotărârile din Consiliu;

- YYYYY. şi-a dat demisia din calitatea de consilier din motive personale;

- LLLLL. a fost apreciat de martor ca un profesionist, la fel şi PPPPP., hotărârile erau contrasemnate de unul dintre aceştia şi apoi confirmate de prefect pentru legalitate;

- LLLLL. îşi expunea punctele de vedere ori de câte ori dorea să lămurească vreun aspect de legalitate, iar cu ocazia discutării concesiunilor terenurilor din prezenta cauză nu a avut nicio remarcă, vreo atenţionare pentru vreo nelegalitate pentru consilieri;

- martorul aşa cum a votat favorabil pentru G., aşa a votat de exemplu şi pentru S.C. WW. S.A. şi este surprins că s-a afirmat despre acesta că ar fi invocat o subevaluare a terenului când evaluatorul expert a întocmit un raport, iar el s-a declarat chiar mulţumit pentru preţul la 100 m de calea ferată; în aceeaşi zonă, s-au vândut terenuri pentru construcţie locuinţe cu 2 euro/mp;

- în opinia martorului, concesionarea de terenuri este benefică pentru bugetul local şi în interesul comunităţii, iar la votarea bugetului nu s-a pus problema de a satisface vreo cerinţă a S.C. WW. S.A.;

- iniţial relaţiile dintre familia RRRRR. şi F. erau amicale, dar ulterior acestea s-au degradat, dar relaţiile dintre QQQQQQQ. şi MMMMM. au fost încordate, între ei existau disensiuni, iar MMMMM. a formulat multe sesizări împotriva lui F.;

- MMMMM. aflat în grupul KKKKKK., vota întotdeauna împotriva proiectelor iniţiate de primar, chiar şi când acestea erau în favoarea oraşului; el a fost eliberat din funcţie prin Ordinul prefectului pentru incompatibilitate dată de conflictul de interese;

- nici F., nici H. pe care îl ştie din vedere, personal, direct ori prin intermediari sau orice altă modalitate nu l-au atenţionat asupra votului anume, nu i-a solicitat şi nu au intervenit să dea vreun vot favorabil lui G. .

Martorul AAAAAAA., consilier (QQQ.) în mandatul 2012-2015 a declarat că:

- a participat în şedinţele în care s-a aprobat cele trei concesiuni pentru G., S.C. WW. S.A. şi S.C. ZZZZZ. S.R.L. a lui AAAAAA. şi a votat în favoarea acestor concesiuni, conform conştiinţei sale, pe baza mapei de documente ce a conţinut toate avizele, fără să fie influenţat de cineva, sub presiunea cuiva, direct sau prin intermediari;

- F. nu a organizat şedinţe în care să ceară un anumit vot cu privire la terenurile concesionate, nu a cerut nimănui socoteală pentru felul votului dat;

- martorul a fost întotdeauna pentru concesionarea ori vânzarea terenurilor, sprijinirea firmelor care asigură locuri de muncă, aducerea de fonduri la buget;

- nu a existat nicio discuţie despre o presupusă subevaluare a terenului concesionat către S.C. WW. S.A. despre care a vorbit YYYYY. nominalizând persoane, între care şi pe martor care nu a participat la o astfel de întâlnire; YYYYY. a declarat că demisionează din Consiliu pentru motive personale dar martorul crede că acesta nu compatibiliza cu cei din PP., UUUUU.;

- nici un consilier nu a dat curs vreunor discuţii, în 30.04.2013 cu privire la concesiunea în favoarea doctorului G., astfel de concesiuni au fost multe votate de Consiliu, fără ca secretarul Primăriei LLLLL. să aibă vreo remarcă cum nu a avut nici în ceea ce privesc concesiunile pentru S.C. WW. S.A. şi S.C. ZZZZZ. S.R.L.;

- după cum nu a existat nicio influenţă asupra votului martorului din partea lui G. sau F., nici din partea lui H. nu a existat, direct, indirect, prin intermediari vreo presiune, influenţă asupra votului său în Consiliu;

- martorul a avut relaţii normale cu LLLLL., care potrivit părerii sale la nivelul Consiliului era susţinut din punct de vedre profesional de soţia sa care se bucura, ca şefă a serviciului juridic, de o recunoaştere profesională deosebită;

- în ceea ce-l priveşte pe MMMMM. care a trecut de la QQQ. la KKKKKK., obişnuia să critice orice vot dat favorabil pentru UUUUU., avea o permanentă atitudine interogatorie, participând, după ce nu mai era consilier, la şedinţele Consiliului, stând în zona publicului;

- în public fiind, în timpul şedinţelor de Consiliu, MMMMM. apela telefonic, cu mesaje, sfaturi, critici pe martorul AAAAAAA. creându-i un sentiment de presiune, supus unei stări de ameninţare;

- MMMMM. era perceput în oraş ca o persoană care vroia să lase impresia că el conduce oraşul, că familia lui e cea mai puternică şi bogată, raportându-se faţă de aceste aspecte la F. şi familia lui;

- când s-a schimbat majoritatea în Consiliul local, MMMMM. invita pe primar şi angajaţi ai Primăriei să discute în sala de şedinţă a Consiliului proiectul de buget şi a redus bugetul pentru prestatorii de servicii de la 8-9 miliarde RON vechi cât era prevăzut anual doar la 4 miliarde RON, întrucât aceasta a fost voinţa noii majorităţi nemulţumite de stadiul de curăţenie al oraşului;

- tributară aceluiaşi mod de gândire, deşi de la guvern s-au primit 13.000.000 RON noi pentru buget din care 7.000.000 RON pentru refacerea centrului oraşului, noua majoritate de consilieri a atribuit doar aproximativ 4 milioane de RON, restul sumelor fiind distribuite pe lucrări mici şi nu pe proiecte cu vizibilitate;

- F. nu a făcut nicio plângere, sesizare împotriva lui MMMMM., în schimb acesta face plângeri tuturor, inclusiv martorului pe motive de incompatibilitate, plângeri care s-au dovedit a fi fără finalitate .

Martorul GGGGGGG., consilier (QQQ.) între anii 1992-2004 şi din 2012-2016 a participat la mai puţine şedinţe ale Consiliului local al mun. Orşova în anul 2012-2013 întrucât a lucrat o perioadă mai îndelungată în Bucureşti;

- el a votat în favoarea concesiunilor de terenuri, întrucât, în mod categoric, acestea ca şi vânzările şi închirierile aduceau venituri la bugetul Primăriei;

- întrucât nu a cunoscut existenţa unor acte normative şi hotărârea judecătorească care obliga Oficiul de cadastrul la unele modificări în cărţile funciare privind trecerea unor terenuri din domeniul public al statului în cel al oraşului Orşova, martorul a ridicat problema statutului juridic al terenurilor concesionate;

- nu a avut obiecţiuni cu privire la concesionarea unui teren doctorului G., la cabinetul căruia toţi concetăţenii îşi duc animalele pentru verificări uzuale etc.;

- nu are certitudinea martorul dacă din motivele arătate s-a obţinut sau a votat pentru concesionare;

- nu a discutat cu nimeni şi în afara şedinţelor de Consiliu despre o eventuală subevaluare a terenului concesionat către S.C. WW. S.A. şi nici nu-şi aminteşte de obiecţiuni la această concesiune;

- cu ZZZZZZ., XXXXXX. şi AAAAAAA. a discutat martorul la partid legat de un bun retur al lui S.C. WW. S.A. care nu ar fi fost din categoria prevăzută de lege;

- martorul apreciază că disensiunile, discuţiile contradictorii dintre consilieri, rivalităţile de partid şi persoanele nu ar trebui să influenţeze votul;

- niciodată, F., direct sau prin intermediari nu i-a cerut martorului vreun vot favorabil pentru vreo chestiune de pe ordinea de zi a vreunei şedinţe sau cu privire la concesionarea către S.C. WW. S.A.;

- MMMMM., fost co-preşedinte la KKKKKK. local este perceput ca o persoană conflictuală, care face sesizări, plângeri reclamaţii inclusiv martorului pentru motive pe care nu le cunoaşte dar pentru care a dat cu subsemnatul la poliţie, la DNA, la biroul electoral, iar în final toate sesizările lui MMMMM. au fost respinse .

La 17.06.2016 a fost audiat şi martorul XXXXXX., consilier (QQQ.) în anii 2012, 2013 şi 2015 care a declarat că:

- înainte de şedinţa din Consiliu, consilierii grupului QQQ. discutau pe baza mapelor cu documente subiectele ordinii de zi, apreciind aceste întâlniri benefice în condiţiile în care consilierii nu aveau studii de specialitate;

- cu ocazia acestor discuţii, nimeni nu a sugerat, nu a cerut sau a pretins vreun vot anume pentru vreo chestiune din cele discutate, de pe ordinea de zi;

- F. a venit la astfel de şedinţe dar nu şi-a manifestat nicio opţiune, nu a influenţat pe martor cu privire la votul dat în Consiliu, nu a avut nicio influenţă, intervenţie referitor la votul exprimat de acesta;

- martorul a votat concesiunea pentru dnul G. întrucât documentele erau în regulă, avea toate avizele, avea un raport de evaluare a terenului pentru care se cerea extinderea concesiunii;

- un zvon din afara Consiliului, căruia martorul nu-i dă nicio credibilitate a fost acela că alte persoane decât cele din sala rezervată publicului ascultau dezbaterile Consiliului prin intermediul telefoanelor deschise ale unui consilier PP., cu titlu de exemplu, F. şi SSSSS. al cărui telefon era sursa de a asculta dezbaterile din Consiliu;

- sub nici un aspect nu s-a exercitat asupra martorului vreo influenţă de către F. sau altă persoană, direct/indirect cu privire la concesionarea terenurilor pentru S.C. WW. S.A.;

- martorul a discutat cu GGGGGGG., AAAAAAA. şi ZZZZZZ. cu privire la o concesiune sau bun retur;

- într-o şedinţă a biroului executiv al QQQ. Orşova s-a emis o hotărâre conform căreia s-a hotărât cum să se voteze în şedinţa Consiliului care hotărâri să fie votate, care nu, unde urmau să se abţină, practică la care s-a renunţat;

- în august 2013 nici MMMMM., nici YYYYY. nu mai erau în Consiliu când s-a discutat concesiunea pentru S.C. WW. S.A., despre care martorul nu a discutat nici cu AAAAAAA., GGGGGGG. sau ZZZZZZ. probleme legate de preţul concesiunii;

- generic vorbind, votul consiliului era favorabil cererilor de extindere de concesiuni cu lămurirea situaţie terenurilor respective şi ca venituri importante la bugetul oraşului .

Martora CCCCCCC. consilier (QQQ.) în perioada 2013 - 2015 (audiată în instanţă la 31.05.2016): la şedinţele de partid i se cerea să nu voteze proiectele iniţiate de primar deşi erau în interesul cetăţenilor, se discutau proiectele de pe ordinea de zi, însă nu însemna că era obligatoriu să voteze cum spunea XXXXXX.;

- martora a votat în favoarea concesiunii pentru S.C. ZZZZZ. S.R.L. pentru a-i da posibilitatea firmei să cumpere terenul ce îl avea concesionat; votul său a fost liber, fără influenţe sau presiuni, directe sau indirecte;

- nimeni, nici XXXXXX., nici F. şi H. pe care nu-l cunoaşte personal, n-au intervenit, nu au exercitat vreo presiune, influenţă asupra votului martorei;

- în şedinţele UUUUU., înainte de cele ale Consiliului se discutau mapele de documente dar nu se stabilea cum să se voteze;

- nu are cunoştinţă ca F. să fi ascultat dezbaterile din Consiliu prin telefonul deschis al vreunui consilier PP.;

- între LLLLL. şi F. erau relaţii despre care martora nu a auzit să fi fost tensionate;

- martora nu avea o părere bună despre LLLLL. întrucât, prezent în Consiliu, nu dădea lămuriri suficiente şi explicite;

- în ceea ce-l priveşte pe MMMMM. acesta era perceput de martoră ca o persoană rea, obişnuia să facă remarci răutăcioase, critici, să participe în rândul publicului la şedinţele Consiliului, dovedind lipsă de respect faţă de consilieri, vorbind peste luările lor de cuvânt, ceea ce a determinat scoaterea din sală a lui MMMMM. cu poliţia comunitară;

- MMMMM. i-a făcut sesizare şi martorei pentru incompatibilitate pentru motive pe care nu le-a înţeles .

Între martorii audiaţi la cererea inculpatului F. au fost şi consilierii (KKKKKK.), DDDDDDD. (30.04.2016), OOOOOO. (31.05.2016), BBBBBBB., WWWWWW. şi TTTTT. (17.05.2016).

Martorul DDDDDDD. a declarat că a fost consilier local între 2008-2012 până în 2014 şi că:

- înaintea şedinţei Consiliului, consilierii KKKKKK. se întâlneau pentru a se pune de acord asupra votului cu privire la problemele aflate pe ordinea de zi, liberi însă să se voteze cum aprecia fiecare individual;

- "interesele de partid, afirmă martorul, au primat asupra intereselor oraşului, ceea ce a dus la un moment dat la desfiinţarea Consiliului";

- deşi liberi la vot, în cazul în care acesta nu era în sensul dorit de partid apăreau discuţii până la excluderea din partid cum s-a întâmplat martorului;

- în cazul concesiunilor de teren aflat în domeniul public al statului, acesta era trecut în domeniul privat al oraşului şi apoi se concesiona;

- în cazul în care concesiunea privea un teren aflat în imediata apropiere a celui deja deţinut de solicitant, opera dreptul de preemţiune pentru concesionarea terenului;

- mapa cu documente pentru concesionarea unui teren în proximitatea celui deja avut privind cererea doctorului G. a conţinut toate avizele, comisiilor de specialitate din Primărie, un raport de evaluare al unui evaluator autorizat plătit de Primărie şi martorul a votat favorabil această concesiune;

- nici F. şi nici G. nu au participat la şedinţele publice ale Consiliului;

- F. este patronul firmei cu care Primăria are contract pentru servicii de salubritate, apă-canal, întreţinere spaţii verzi, în urma licitaţiei organizate de Primărie;

- cu ocazia discutării bugetului Orşovei în condiţii de publicitate se prevedeau şi plăţile pentru prestarea de servicii de către S.C. WW. S.A. care să făceau în raport de lucrările efectuate;

- pentru lămuriri şi susţinerea punctelor de vedre ale societăţii, în şedinţele publice de discutare a proiectului venea directorul executiv al firmei şi de câteva ori a asistat din public şi F.;

- martorul nu a avut la cunoştinţă dacă Primăria avea plăţi restante pentru servicii deja prestate de S.C. WW. S.A.;

- ca şi alţi consilieri (ZZZZZZ., AAAAAAA. etc.) martorul nu l-a socotit pe F. o persoană influenţă şi nici nu a realizat că avea prieteni, dacă avea, la nivelul autorităţii administrative;

- "niciodată dl F. nu i-a cerut să voteze în vreun fel pentru vreunul din punctele de pe ordinea de zi de pe listă" şi nici nu are cunoştinţă martorul ca acest lucru să se fi întâmplat cu alţi colegi consilieri;

- S.C. WW. S.A. a avut o solicitare pentru o concesionare şi vânzare de teren, pentru care toate condiţiile şi procedurile legale au fost îndeplinite şi martorul a votat favorabil acesteia;

- LLLLL., secretarul Primăriei îşi exprima opţiunile legate de legalitatea documentelor mapei ce însoţea un proiect de hotărâre şi cu privire la concesiunile pentru G. şi F. nu au fost sesizaţi cu privire la vreo nelegalitate sau alte aspecte de LLLLL.;

- în ce-l priveşte pe MMMMM. acesta era un tip vocal şi în partid şi în Consiliu, un tip certăreţ, negativist care avea sentimentul că el avea întotdeauna dreptate, astfel încât martorul a păstrat relaţii strict pe atribuţiile de partid şi Consiliu;

- MMMMM. a devenit director al unei societăţi aparţinând fratelui lui, constatându-se o stare de incompatibilitate ce i-a atras excluderea din Consiliu (societatea respectivă avea contract cu Primăria);

- în ce priveşte S.C. ZZZZZ., firma a formulat o cerere de concesiune pentru un teren care era în imediata vecinătate a terenului deja deţinut prin concesiune;

- cererea a îndeplinit condiţiile legale, s-au efectuat procedurile cerute de lege şi aceasta a fost votată favorabil, precedată de trecerea în domeniul privat al oraşului al terenului din domeniul public al statului;

- hotărârea Consiliului nu a fost contestată de prefect;

- H. i-a fost martorului elev (1988) şi l-a revăzut în 2012 la o şedinţă a Consiliului local unde s-au discutat chestiuni politice;

- la iniţiativa lui MMMMM., martorul a fost exclus din KKKKKK. pentru că i-a spus că va vota oricare dintre hotărâri dacă acestea sunt bune pentru oraş indiferent de partidul care le propune;

- în 2013 şi 2014 a funcţionat ca independent şi martorul a afirmat că s-a adoptat aceeaşi procedură pentru concesionare/vânzare teren pentru orice solicitare care viza de exemplu un teren în proximitatea unui alt teren deja concesionat (ca şi în cazul lui G., F. etc.);

- LLLLL. sau un membru de familie a primit în concesiune un teren, hotărâre ce nu a fost contestată, iar YYYYY. era consilier, preşedintele Comisiei de urbanism care dădea avize,

- în 2012 martorul şi alţi consilieri au făcut sesizări împotriva lui LLLLL. la prefect întrucât evaluarea profesională a acestuia era foarte proastă, erau nemulţumiţi de cum îşi îndeplinea obligaţiile de serviciu, avea o conduită cel puţin aparent partizană şi multiple intervenţii neavenite;

- cel mai mult cât s-a votat ca buget pentru S.C. WW. S.A. a fost 10% din bugetul oraşului, dar asta n-a însemnat că a şi primit aceşti bani;

- martorul a apreciat că erau benefice pentru oraş concesionările, vânzările de terenuri .

Martorul BBBBBBB. a fost consilier local (KKKKKK.) în 2012-2015 şi a declarat despre şedinţele prealabile de partid înaintea celei de Consiliu la fel ca şi alţi martori că se discutau problemele de pe ordinea de zi să se lămurească şi "mergeau în Consiliu cu lecţia învăţată în sensul de votare favorabilă a proiectelor bune";

- primordial era interesul pentru oraş, nu cel de partid, astfel că se vota favorabil indiferent de cine era proiectul propus dacă acesta era corect;

- nimeni nu l-a influenţat în votul dat de acesta pe proiectele discutate nici dintre consilier, nici de la conducerile partidelor reprezentate în Consiliu;

- F. nu l-a abordat niciodată, cu excepţia unei discuţii telefonice legate de alegeri, nu l-a influenţat în nici un vot în Consiliu;

- în ce priveşte cererea doctorului G. de extindere a unei concesiuni pentru un teren din proximitatea terenului deja concesionat, la partid s-a decis ca să se abţină consilieri KKKKKK. de la vot şi martorul s-a abţinut, dar nu ştie pentru ce s-a hotărât astfel;

- aceeaşi abţinere s-a hotărât la partid şi cu privire la cererea de concesiune a S.C. WW. S.A., iar martorul s-a abţinut fără să ştie motivul, bănuind, "probabil, o neregulă";

- cererea de concesiune pentru S.C. ZZZZZ. S.R.L. a fost votată favorabil de consilierii KKKKKK., deci şi de martor şi pentru că se plătea un preţ destul de mare;

- nici G., F. sau H., vreodată, direct, prin intermediari, nici telefonic pentru orice concesiune, inclusiv cele ce-i privesc pe G., F. sau S.C. ZZZZZ. S.R.L., "martorul nu a primit nicio sugestie, nu s-a făcut vreo presiune asupra acestuia, de către nimeni";

- martorul a citit din presă stenograme din dosar şi aşa a aflat că s-ar fi lăsat telefoanele deschise pentru ca F. să asculte dezbaterile din Consiliu, fiind surprins când un coleg l-a abordat "ce mă, ţineaţi telefoanele deschise să audă dl F. ce discutaţi?";

- YYYYY. a demisionat din partid pentru probleme personale când era membru PP. şi apoi a funcţionat în KKKKKK., chiar într-o funcţie de conducere în organizaţia locală, fără ca vreodată să-i spună martorului că cineva ar fi făcut presiuni asupra lui şi a votului său;

- şedinţele de grup le conducea EEEEEEE., directorul general al întreprinderii unde lucrează, fără însă ca acesta să-i impună ceva pe plan politic .

La 17.06.2016 a fost audiat martorul TTTTT., consilier (KKKKKK.) în perioada 2008-2012, iar în 2013 la cererea lui MMMMM. a fost exclus pentru că a votat proiecte iniţiate de primarul Orşovei;

- deşi proiectele erau în folosul comunităţii, faptul că proveneau de la primar erau supuse în partidul KKKKKK. unor discuţii contradictorii cu orientarea votului spre respingerea acestora, fără însă ca acest lucru să fie obligatoriu;

- nimeni nu a venit dintre consilierii KKKKKK. sau independent fiind, să-i ceară un anumit vot pentru vreunul din punctele de pe ordinea de zi a vreunei şedinţe de Consiliu;

- niciodată F. nu i-a cerut să voteze în vreun fel, sau pentru concesionarea lui G.;

- martorul a votat proiectele, inclusiv ale PP., care erau favorabile comunităţii, proiecte iniţiate sau preluate de la cetăţeni de către primar şi care aveau avizele comisiilor de specialitate;

- martorul "nu a sesizat ca la nivelul consilierilor să existe vreo înţelegere cu privire la votul pentru anume solicitări şi nici nu i-a auzit ca F. să fi încercat să îi influenţeze în votul acestora";

- doctorul G. nu a fost prezent în sală când s-a discutat şi votat extinderea concesiunii în favoarea acestuia; şedinţele erau publice şi de câteva ori a fost prezent, în public, şi F.;

- martorul a mai declarat că nu a observat şi nici nu a auzit ca vreun consilier să-şi fi ţinut telefonul deschis pentru ca dl. F. să asculte dezbaterile;

- pe dl. H., martorul îl cunoaşte ca persoană publică pe care a întâlnit-o la o ceremonie de comemorare a eroilor şi din acel moment nu s-au mai văzut, nu s-au auzit şi nici direct sau intermediari nu i-a cerut vreodată un anumit vot în vreo chestiune;

- cu privire la votarea în Consiliu, MMMMM. a cerut consilierilor RRR. "să voteze împotriva proiectelor care emanau de la primar", dar martorul a votat contrar acestei solicitări pentru că el le considera benefice pentru oraş;

- în şedinţa când s-a votat excluderea din KKKKKK. a martorului, într-un exces de zel, abuziv LLLLL. i-a cerut să părăsească şedinţa întrucât nu mai avea dreptul să participe la aceasta;

- "la nivelul Consiliului, a apreciat martorul, erau relaţii conflictuale, neînţelegeri între membrii Consiliului, revitalităţi politice şi personale care aveau un efect negativ asupra deciziilor cu privire la oraş, motiv pentru care martorul s-a retras din partid şi din viaţa publică";

- "în opinia martorului concesiunile de teren erau benefice pentru oraş pentru că aduceau venituri la bugetul Primăriei şi orşovenii deschideau tot felul de afaceri mici - chioşcuri etc" .

Alături de martorii audiaţi propuşi de inculpatul F. au mai fost audiaţi şi alţi martori în considerarea calităţii lor de consilieri locali ai Orşovei între care WWWWWW. şi OOOOOO..

În declaraţia din 17.06.2016, WWWWWW. consilier local (KKKKKK.) din 2010 până în 2015 când s-a dizolvat KKKKKK., a arătat următoarele:

- la nivelul KKKKKK. se obişnuia să se întâlnească consilierii la sediul partidului şi să discute problemele de pe ordinea de zi a Consiliului local, discuţii puternice, contradictorii, cu păreri diverse şi care priveau votul favorabil, cu întâietate mai curând pentru proiectele în folosul comunităţii emanate de la primar, pentru cele personale decât pentru comunitate;

- la aceste şedinţe a participat şi conducerea locală a partidului şi MMMMM. în această calitate de lider de partid şi s-a hotărât să se respingă cererea lui F. pentru o concesiune de teren în considerarea unor îndoieli legat de preţ;

- şi MMMMM. şi F. erau preşedinţi ale organizaţiilor locale a două partide diferite KKKKKK. şi respectiv PP. şi relaţiile lor nu erau cordiale;

- şi cererea de concesiune a doctorului G. s-a discutat la partid şi s-a hotărât să nu se voteze, specialişti ai partidului vedeau documentele şi căutau să găsească o chichiţă ca să nu se voteze; martorul nu ştie care a fost motivul invocat să se abţină de la votul pentru G.;

- la nivelul Consiliului nu a fost o atmosferă colegială, apăreau consilierii ca două tabere, unul dintre colegii KKKKKK. a fost suspendat, iar alţi doi au trecut în tabăra adversă;

- într-o şedinţă de partid DDDDDDD. şi TTTTT. au afirmat că ei vor vota şi proiecte ale UUUUU. şi li s-a retras sprijinul politic, până i-au exclus din partid, ajungându-se şi la un proces în instanţă;

- martorul s-a abţinut de la votul pentru G.;

- s-a întâmplat ca ordinea de zi a şedinţelor extraordinare să fie completate cu alte 2-3 proiecte, mapele fiind înmânate la începutul şedinţei, dar acestea nu au privit concesiuni;

- martorul a lucrat cu YYYYY., care era preşedintele comisiei de urbanism, iar martorul, nu a înţeles de ce a făcut afirmaţii nereale despre acesta; YYYYY. nu i-a spus martorului că cineva ar fi făcut presiuni asupra lui şi nici nu s-a referit la influenţă;

- YYYYY. a demisionat din Consiliu fără să spună că ar fi fost supus vreunor presiuni şi din partea cui, el a invocat probleme personale; YYYYY. nu a afirmat că s-ar fi făcut vreo presiune asupra acestuia pentru un vot favorabil vizând cererea doctorului G.;

- avizele de la comisia de urbanism se dădea în urma votului deschis, consemnat în procesul-verbal pentru a pleca în Consiliu unde consilierii se pronunţau pe fondul cererii, astfel că martorul nu-şi aminteşte dacă votul din comisie a fost la fel ca manifestarea de voinţă din Consiliu;

- martorul nu l-a cunoscut şi nu a vorbit niciodată cu H. pe care l-a văzut doar pe afişele electorale;

- martorul a declarat că el dădea mai multă autoritate şi recunoaştere documentaţiei emanate din partea Consiliului, decât punctelor de vedere exprimate de specialiştii din partid .

OOOOOO., audiată la 31.05.2016 de instanţă, consilier local (KKKKKK.) din 2012 până în 2015, la data declaraţiei fiind vicepreşedinte al QQQ., (MMMMM. preşedinte al partidului la nivel judeţean) a declarat următoarele:

- martora a constatat că mapa cu documentaţia pentru proiectul de hotărâre vizând concesiunea pentru doctorul G. cuprindea toate actele, toate avizele şi solicitarea era de admis, dar s-a obţinut la vot pentru un motiv pe care nu-l cunoaşte,;

- a votat favorabil concesiunea unui teren pentru AAAAAA. patronul firmei S.C. ZZZZZ. S.R.L., zis EEEEEE., întrucât mapa conţinea toate documentele, avizele cerute de lege;

- "niciodată, cât a fost consilier, nimeni, niciodată nu şi-a permis să îi ceară un vot favorabil, să facă presiune asupra martorei, să o influenţeze în votul pe care l-a dat ca şi consilier, inclusiv referitor la concesiunea pentru AAAAAA.";

- pe H. îl ştie persoană publică, nu l-a cunoscut personal, acesta a participat la o şedinţă a Consiliului local ţinută într-o altă locaţie şi acesta a intervenit să rămână (martora) în sală, când preşedinta de şedinţă îi ceruse să se retragă pentru că-l admonestase pe U. pentru un laudatio pentru H., când ei aveau multiple probleme de discutat pe ordinea de zi din 8.01.2014;

- la acea şedinţă F. a venit cu 50 membrii PP. veniţi din Orşova şi Ieşelniţa care erau zgomotoşi, deranjau dezbaterile în şedinţa Consiliului care era publică şi privea ca probleme pe ordinea de zi iluminatul electric, modernizarea alimentării cu apă a oraşului;

- martora s-a abţinut sau a votat împotrivă întrucât, fiind o "şedinţă de îndată", nu a luat la cunoştinţă documentaţia din mapele aduse cu o zi înaintea şedinţei Consiliului;

- martora a votat puţine concesiuni întrucât deţineau documentaţii incomplete, a votat concesiunea pentru ZZZZZZZ. favorabil care viza o extindere de concesiune aşa cum rezultă din procesul-verbal, dar e posibil ca cele două cereri KK. şi G. să nu fi fost similare;

- nici cu privire la G., nici cu privire la alte persoane, F., niciodată, nu i-a solicitat nimic, nu a contactat-o, nu i-a cerut vreun anume vot;

- martora a mai declarat că era un zvon, că în timpul şedinţelor publice ale Consiliului, F. ar fi fost contactat telefonic şi prin intermediul acestuia audia dezbaterile;

- nu i-a văzut pe consilierii SSSSS. şi AAAAAAAA. să fie persoanele care i-au facilitat audierea telefonică a dezbaterilor din Consiliu lui F.;

- martora a auzit înaintea şedinţei de Consiliu o discuţie dintre consilierul U. fost consilier PPPPPP. şi apoi alăturat PP., şi F. în legătură cu suspendarea şedinţei Consiliului pentru a discuta şi hotărî la nivelul consilierilor PP. cu privire la votarea unui proiect de hotărâre de pe ordinea de zi;

- martora nu avea la cunoştinţă dacă această discuţie avea legătură cu votul pe care vroia să-l dea consilierul TTTTTT. şi pentru un punct de pe ordinea de zi, diferit de opţiunea lui U., şi care a votat cu ceilalţi membrii PP.;

- în ce priveşte pe PPPPP. a perceput-o ca o persoană arogantă, fără a prezenta informaţii şi lămuriri suficiente pentru consilieri, făcând o diferenţiere de conduită în funcţie de apartenenţa politică a acestora;

- în schimb, LLLLL. făcea obiecţiuni sau observaţii cu privire la mapele cu documentele ataşate proiectelor de hotărâri, fără însă ca martora să cunoască că acesta şi în situaţia unui vot favorabil, Boţilă semnala prefectului ce urma să avizeze legalitatea hotărârilor, că nu erau îndeplinite condiţiile legale;

- pe dl. MMMMM. l-a perceput ca un om corect, bine pregătit care nu le-a spus consilierilor cum să voteze, dar participa, şi după ce nu mai era consilier, la întâlnirile consilierilor KKKKKK. şi le acorda consultanţă cu privire la problemele de pe ordinea de zi, fără să le impună cum să voteze .

Instanţa a procedat la audierea martorilor FFFFFFF. (30.05.2016), YYYYYY. (31.05.2016), TTTTTT. (31.05.2016) şi UUUUUU. (17.06.2016) propuşi de inculpatul F..

Martora FFFFFFF. a declarat Curţii următoarele:

- martora a fost consilier local (PP.) din 2012 până în 2015 când F. era şeful organizaţiei locale PP. - Orşova;

- înainte de şedinţa de consiliu, se luau în discuţie de către consilierii UUUUU. documentele pentru proiectele de hotărâri aflate pe ordinea de zi a şedinţei de consiliu, fiecare urmând să voteze potrivit conştiinţei şi cunoştinţelor lui;

- aceste şedinţe nu se făceau în prezenţa şefilor locali ai partidelor dar aceştia, invitaţi fiind, puteau veni să participe la discuţiile consilierilor;

- în cele două-trei şedinţe de partid pe lună nu se discutau chestiuni aflate pe rolul Consiliului local Orşova;

- "niciodată nu s-a întâmplat ca cineva, înaintea şedinţelor consiliului local să vină şi să sugereze sau să ceară consilierilor vreo soluţie anume cu privire la vreunul din punctele de pe ordinea de zi";

- asupra martorei nu a avut nimeni nicio influenţă, nici asupra activităţii sale de consilier, nici asupra votului său, aceasta separând lucrurile între chestiunile personale şi cele profesionale sau de partid, de obligaţiile de consilier local;

- din UUUUU. făceau parte patru membri PP., patru membri KKKKKK. şi un membru PPPPPP. şi pe niciunul dintre aceştia nu i-a auzit sau observat ca cineva să le fi solicitat vreo intervenţie sau vot favorabil şi nu a văzut ca să existe vreo conivenţă între aceştia ca să se exprime printr-un anumit vot;

- când era vorba de concesiunea de terenuri, se avea în vedere documentele din mapele primite cu proiectele de hotărâre şi se proceda mai întâi la trecerea acestora din domeniul public al statului în cel al Orşovei şi apoi în domeniul privat al oraşului;

- martora a participat la şedinţa în care s-a votat concesionarea a două fâşii de teren în favoarea lui G. pe baza documentelor existente la mapa ce însoţea proiectul de hotărâre;

- concesiunea s-a atribuit în condiţiile legii şi nu a existat nicio disfuncţionalitate sau viciu de procedură;

- nici asupra sa şi nici a colegilor acesteia nu a existat vreo presiune sau vreo influenţă din partea conducerii organizaţiei locale de partid sau a vreunui reprezentant al autorităţii administrative pentru soluţionarea favorabilă a cererii lui G.;

- martora a arătat că F. este patronul S.C. WW. S.A. şi această firmă din 2006, în urma unei licitaţii, a obţinut un contract prin care asigură servicii de salubritate;

- şedinţele Consiliului sunt publice şi când se discuta bugetul oraşului şi segmentul serviciilor prestate de S.C. WW. S.A., se prezenta directorul executiv al firmei sau F., aducând lămuriri legate de fondurile necesar a fi alocate pentru serviciile ce urmau a fi prestate;

- S.C. WW. S.A. a obţinut, cu ani în urmă, în urma unei licitaţii, concesionarea unui teren, legat de care, ulterior, s-a formulat o cerere de extindere a concesiunii, la mapa de documente existând un raport de evaluare pentru terenul de 2046 mp;

- în ceea ce primeşte firma S.C. ZZZZZ. S.R.L. care aparţine unei persoane cu porecla de "EEEEEE.", aceasta a beneficiat de concesiunea unui teren cu privire la care s-a formulat o cerere de vânzare, fără a avea loc sau a se organiza o licitaţie, documentele atestând procedura legală care să permită acest lucru;

- cu ocazia votului, nimeni şi nici F. nu i-a solicitat şi nu a atenţionat-o pentru o soluţionare favorabilă a vânzării de teren solicitată de numitul "EEEEEE.";

- la şedinţele Consiliului participa secretarul Primăriei LLLLL., care avea obligaţia să pregătească documentele pentru şedinţă, răspundea de legalitatea acestora sub aspectul cvorumului şi dădea lămuriri sau atenţiona asupra vreunor neregularităţi ale cererilor;

- LLLLL. în niciuna dintre şedinţele în care s-a votat pentru concesiunea terenului lui G. şi respectiv vânzarea terenului deja concesionat către S.C. ZZZZZ. S.R.L., nu a avut obiecţiuni, nu i-a atenţionat pe consilieri de vreo ilegalitate, iar prefectura a dat avizul de legalitate fără nicio obiecţie;

- LLLLL. i s-a părut în activitatea pe care o desfăşura că avea o atitudine părtinitoare faţă de consilierii celorlalte partide în raport de cei din UUUUU.;

- martora nu avea la cunoştinţă existenţa vreunui diferend între RRRRR. şi QQQQQQQ., relaţiile dintre aceştia fiind ca o relaţie dintre Primărie - WW. S.A.;

- în ceea ce-l priveşte pe MMMMM., acesta era o fire impulsivă şi nu prea se înţelegea cu cei din Consiliul local, martora având relaţii strict colegiale cu acesta;

- MMMMM. avea obiecţiuni faţă de toate proiectele de hotărâri, indiferent pe cine privea sau ce obiect avea, că era G. sau alţii; la sfârşitul anului 2013 s-a constatat incompatibilitatea lui MMMMM.;

- deşi nu mai era consilier, MMMMM. participa la şedinţele Consiliului, se aşeza la masa membrilor, vota, fără ca votul acestuia să fie luat în consideraţie, deşi acesta ar fi trebuit să se afle, şedinţa fiind publică, în spaţiul rezervat auditorului;

- referitor la H., acesta după ştiinţa martorei nu a participat la şedinţele Consiliului local Orşova, nu a avut niciodată vreo discuţie cu acesta pe vreo temă, nici personal, nici telefonic, nici prin intermediari;

- ca urmare a relaţiilor tensionate dintre consilierii locali, a scindării în interiorul consiliului, astfel încât interesele de partid primau celor ale oraşului, s-a ajuns la dizolvarea Consiliului local,din ianuarie până în mai 2015 când Consiliul s-a reunit şi a devenit funcţional;

- în ceea ce priveşte votul, acesta era la vedere şi indiferent ce se discuta la preşedinta UUUUU. înaintea celei de Consiliu, consilierii votau cum apreciau cu privire la proiectele de pe ordinea de zi.

Martorul YYYYYY., consilier local (PP.) a funcţionat în Consiliu din august 2013 până în februarie 2015, anterior fiind primar apoi viceprimar al Orşovei şi consilier local din 2008 până în 2012;

- în ambele mandate de consilier a avut o bună colaborare înlăuntrul Consiliului, nu a suferit nicio influenţă sau vreo presiune în exercitarea votului său de la nicio persoană, nici de la dr. G., nici de la F. sau H., direct, indirect, personal sau prin intermediari;

- şi cât a fost martorul primar sau viceprimar, niciodată dr. G. sau fiul acestuia nu i-au cerut vreo intervenţie pentru vreo problemă personală sau de orice natură;

- martorul a votat în favoarea concesionării terenului către societatea lui AAAAAA., S.C. ZZZZZ. S.R.L., întrucât s-au respectat toate procedurile, documentaţia era conformă cu prevederile legale;

- în ceea ce priveşte extinderea de concesiune, aceasta a fost de fiecare dată, când a îndeplinit condiţiile legale, aprobată, ea fiind benefică atât pentru municipalitate cât şi pentru concesionari

Martorul TTTTTT., propus de F. a fost la rândul său consilier local în Orşova, în perioada 2004-2008 şi din 2012 în 2015;

- acesta a participat la şedinţele Consiliului şi a votat favorabil pentru concesionarea unui teren către G., către S.C. WW. S.A. şi societatea lui AAAAAA.;

- martorul a votat în favoarea acestor solicitări întrucât în mapele de documente ce însoţeau proiectele de hotărâri respective, cuprindeau avizele cerute de lege şi procedurile legale erau îndeplinite;

- înainte de şedinţele de Consiliu, consilierii din UUUUU. se întâlneau şi discutau cu privire la puncte de pe ordinea de zi pentru a se lămuri asupra chestiunilor ce se puteau pune în cursul dezbaterilor;

- independent de discuţiile avute în grup, fiecare îşi dădea votul în baza documentelor de la dosar, astfel că niciodată F. nu a cerut consilierilor PP. să voteze favorabil concesionarea terenului către dr. G.;

- afirmaţiile făcute de YYYYY. că martorul ar fi participat la o şedinţă în care F. le-ar fi cerut un vot favorabil pentru dr. G. sunt nereale şi ar fi trebuit să dovedească cele afirmate;

- niciodată F. nu i-a cerut un vot favorabil pentru concesionarea terenului către S.C. WW. S.A., el nu a constituit un factor de presiune asupra martorului când F. participa ca auditor al şedinţei publice a Consiliului, nu l-a admonestat şi nu i-a cerut niciodată explicaţii pentru modul în care şi-a exprimat votul;

- martorul a precizat că niciodată F. nu i-a cerut să ţină deschis telefonul pentru a asculta dezbaterile din şedinţa publică a Consiliului şi chiar dacă i-ar fi cerut nu ar fi răspuns în mod cert unei astfel de solicitări; martorul nu a cunoscut ca vreun alt coleg să fi fost solicitat de asemenea în acest sens;

- din zvonul public, martorul a aflat că ar exista adversităţi între familia RRRRR. şi familia F.;

- LLLLL., secretar al Primăriei se afla în relaţii bune cu unii consilieri şi mai puţin cordiale cu alţi colegi consilieri; el aducea la cunoştinţa consilierilor eventuale nereguli în documentaţia pusă la dispoziţia acestora;

- LLLLL. nu s-a bucurat întotdeauna de calificative bune şi foarte bune din partea consilierilor, care i-au evaluat activitatea după punctajul prestabilit;

- în ce priveşte concesionarea terenurilor către G., S.C. WW. S.A. şi AAAAAA., Bxxxoţilă nu a indicat nicio neregularitate sau că ar lipsi vreun document prevăzut de lege din mapele ataşate proiectelor de hotărâri respective;

- YYYYY. a demisionat din PP. invocând motive personale şi martorul nu are cunoştinţă să fi existat vreo atitudine de admonestare sau mustrare la nivelul partidului;

- martorul nu are la cunoştinţă natura adversităţilor dintre MMMMM. şi F., dacă aceasta era de natură personală sau politică, în opinia acestuia, MMMMM. percepând pe cei din PP.-UUUUU., ca posibili infractori;

- consilierii TTTTT. şi NNNNNN. au sesizat şi prefectul prin ordin a constatat starea de incompatibilitate a lui MMMMM.;

- martorul a precizat că nu are cunoştinţă ca asupra doamnei şi domnului LLLLL. să se fi exercitat presiuni privind persoanele şi activităţile acestora;

- cu ocazia discutării concesiunii către G., martorul a studiat documentaţia, iar votul său a fost fundamentat pe materialele care i-au fost puse la dispoziţie, astfel încât nu s-a pus problema ca G., personal sau prin intermediari, F. şi H., să fi intervenit şi să-i fi solicitat o soluţie favorabilă;

- membrii consiliului au votat cu majoritate de voturi concesionarea terenului către G.;

- martorul a precizat că, de principiu, concesiunile se făceau fie prin licitaţie, fie prin concesionarea către cel care beneficia de dreptului de preemţiune, având deja un teren concesionat.

Martorul UUUUUU., audiat de instanţă la 17.06.2016 a declarat că a fost consilier PP. în Orşova din 2012 până în 2015 când Consiliu s-a dizolvat pentru că nu se mai ţineau şedinţele;

- martorul şi-a exprimat votul în mod liber cu privire la concesiunile solicitate de G., S.C. WW. S.A. şi S.C. ZZZZZ. S.R.L.;

- martorul a făcut parte din aceeaşi comisie de urbanism condusă de YYYYY. şi la nivelul acesteia, niciodată nu s-au dat avize când legea nu era respectată;

- când s-a dat un vot favorabil pentru o concesiune sau extindere a unei concesiuni, asta a însemnat că erau îndeplinite toate condiţiile;

- martorul a declarat că nu a avut ştiinţă de hotărârea judecătorească prin care Cadastrul fusese obligat, în baza unor acte normative, să facă modificări în evidenţele Cărţii funciare, în sensul ca terenurile din proprietatea domeniului public al statului să treacă în domeniul public/privat al Primăriei Orşova;

- consilierul GGGGGGG. i-a atenţionat asupra statutului terenurilor concesionabile şi s-a întâmplat ca unele proiecte de hotărâri să nu fie supuse votului pentru remedierea acestei probleme a regimului juridic al terenurilor;

- întreaga familie Boţilă era angajată la Primărie (LLLLL. - secretar, MMMMMMM. - şef serviciu juridic), iar fiul YYYYY., consilier local, era preşedintele Comisiei de urbanism;

- inexplicabil, a apreciat martorul, declaraţia lui YYYYY. în sensul că F. i-ar fi cerut să voteze în favoarea dr. G.;

- YYYYY. nu s-a plâns vreodată că ar exista vreo presiune asupra acestuia, în general, sau în ceea ce priveşte votarea concesiunii lui G.;

- contrar celor afirmate de acesta, martorul a precizat că nu au existat între membrii consiliului, indiferent de partid, discuţii legale de preţurile stabilite prin rapoartele de evaluare, care au fost apreciate ca fiind corecte;

- aceste concesiuni erau benefice pentru bugetul oraşului, întrucât aduceau taxe şi venituri importante;

- niciun coleg nu i-a adus la cunoştinţă martorului că F. ar fi audiat dezbaterile din Consiliu prin intermediul telefonului vreunui coleg, atunci când acesta nu se afla în sala Consiliului, în rândul publicului;

- H. a participat la o şedinţă a Consiliului local Orşova, dar martorul nu a avut nicio discuţie cu acesta vreodată, nici direct, nici telefonic, nici prin intermediar, ca să i se ceară să voteze într-un anume fel pentru vreo chestiune aflată pe ordinea de zi a vreunei şedinţe

3. În ceea ce priveşte cererea de vânzare a terenului concesionat societăţii S.C. ZZZZZ. S.R.L., aparţinând lui AAAAAA. zis "EEEEEE.", s-a solicitat de către procurorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA şi inculpatul F., audierea martorilor LLLLL., YYYYY., MMMMM., U., CCCCCC., BBBBBB. şi FFFFFFF..

Martorul LLLLL., audiat la 30.05.2016 de instanţă, a declarat că fusese eliberat din funcţia de secretar al Primăriei la data când s-a făcut concesionarea terenului către S.C. ZZZZZ. S.R.L.;

- au existat discuţii contradictorii între LLLLL. şi F. cu privire la lărgirea malului Dunării şi apoi concesionarea prin licitaţie a unor porţiuni de teren, care au condus la tensionarea relaţiilor dintre aceştia;

- LLLLL. a încercat să solicite lui H. o mediere cu privire la această dispută, însă pentru motive obiective, discuţia cu H. nu a avut loc;

- referitor la relaţia dintre LLLLL. şi H., martorul a precizat că niciodată H. nu i-a solicitat vreo favoare pentru vreo persoană, fie el G. sau F. şi acesta nu a participat la vreo şedinţă de Consiliu în Orşova;

- totodată, martorul a precizat că nici H. nici membrii familiei sale nu au solicitat concesiunea vreunui teren sau vreo licitaţie cu privire la vreun teren, fiind posibil să fi preluat de la o persoană fizică de la care să fi cumpărat o proprietate în Orşova, o eventuală concesiune de teren;

- martorul a mai precizat "cât timp a fost secretar la Primărie, martorul nu a avut sentimentul şi nici nu i s-a spus de careva că dl. H. ar fi influenţat în vreun fel sau altul hotărârile Consiliului local"; "niciun consilier nu i s-a plâns, inclusiv cei ai partidelor de opoziţie de la momentul acela că dl. H. ar fi făcut vreo presiune, ar fi avut vreun interes cu privire la o anumită soluţie, care să se dea prin hotărârea Consiliului".

Martorul YYYYY. a declarat la data de 30.05.2016 că nu mai era consilier când s-a pus în discuţie concesionarea terenului pentru AAAAAA., care a formulat mai multe cereri legate de terenuri pentru care şi-a arătat interesul;

- martorul a mai arătat că F. nu a cerut membrilor PP. să voteze într-un fel sau altul cererea societăţii lui AAAAAA.;

- "atât martorul cât şi ceilalţi consilieri au considerat oportună cererea şi documentele corect întocmite, legale, astfel încât s-a votat favorabil concesiunea terenului respectiv în favoarea lui AAAAAA., fără a mai exista dezbateri";

- în ceea ce priveşte relaţia martorului cu H., acesta a relatat că l-a cunoscut pe H. la şedinţele de partid, dar nu au comunicat niciodată telefonic, după cum niciodată nu a primit direct sau indirect vreo sugestie din partea acestuia cu privire la votul legat de vreun proiect de hotărâre de Consiliu

Martorul MMMMM. audiat la 31.05.2016 de instanţă, a declarat că nu mai era consilier când pe rolul Consiliului s-a aflat solicitarea societăţii S.C. ZZZZZ. S.R.L. aparţinând lui AAAAAA., cu privire la concesionarea unei suprafeţe de teren, despre care martorul aprecia că existau deficienţe legate de extrasul de carte funciară;

- acesta a mai precizat că se efectuase o subevaluare a preţului de concesiune prin raportul de evaluare, care viza întregul teren şi nu dezmembrămintele acestuia, iar pe de altă parte lipseau acte importante din mapa de documente;

- toate aceste observaţii, MMMMM. al cărui mandat de consilier încetase pentru incompatibilitate, conflict de interese, le-a adus la cunoştinţa colegilor săi de partid, care nu au împărtăşit punctul său de vedere;

- martorul a mai arătat că la momentul discutării concesiunii în favoarea societăţii S.C. ZZZZZ. S.R.L., nu avea la cunoştinţă existenţa unei hotărârii judecătoreşti care obliga Cadastrul să facă modificările necesare legate de bunurile trecute din domeniul public al statului în cel al Orşovei;

- în declaraţia dată, MMMMM. a evidenţiat că "niciodată şi în niciun caz dl. F. nu a îndrăznit şi nici nu credea că ar fi îndrăznit vreo intervenţie prin acesta pentru a fi obţinut un vot favorabil al unei solicitări a acestuia"; "nici asupra vreunui consilier din partidul acestuia, dl. F. nu a făcut vreo intervenţie pentru a obţine un vot favorabil concesionării unei suprafeţe de teren către S.C. ZZZZZ. SRL";

- în acelaşi context, martorul a afirmat că "nu a avut nicio legătură cu dl H. şi nu a avut nicio presiune sau încercare de influenţă asupra acestuia";

- a mai arătat MMMMM. că "nici în privinţa lui G. nici a celorlalte concesiuni nu s-a pus problema ca şi în orice alte situaţii vreo influenţă din partea dlui H."

La 6 mai 2016 şi apoi la 16 septembrie 2016 a fost audiat în instanţă martorul U., care a arătat că a avut relaţii de colaborare cu F., cu H. şi că niciunul dintre aceştia, niciodată, direct, indirect, telefonic, personal sau prin intermediari, nu i-au cerut vreo intervenţie, indiferent pentru cine şi pentru ce, inclusiv, eventual, pentru adoptarea vreunui proiect de hotărâre referitor la vreo concesiune sau pentru alte lucruri;

- niciodată H. nu a intervenit în nicio problemă din postura funcţiei sale, Primăria Orşova fiind cea care îi cerea sprijinul pentru realizarea unor investiţii;

- "niciun consilier nu i-a spus martorului vreodată că dl. F. ar fi venit la vreunul din ei cu vreo intervenţie pentru sine sau pentru dl. G.";

- în declaraţia de la Parchet, pe care şi-a menţinut-o, martorul a arătat că F. i-a transmis un raport de evaluare al unei firme, pentru a fi depus să fie înregistrat la secretariatul Primăriei, fără însă a-i cere să introducă vreo solicitare pe ordinea de zi, să îi ceară să studieze acel raport, ci doar să fie dus la înregistrare în Primărie;

- martorul a menţionat că "toate terenurile ce aparţin domeniului public al Orşovei sunt inventariate şi prin Hotărâre de Guvern (nr. 963/2002) sunt la dispoziţia oraşului. În cazul în care există neconcordanţe sau deficienţe de natură juridică legate de aceste terenuri ce aparţin municipalităţii Orşova, acest lucru se explică prin lipsa operaţiunilor care ar fi trebuit să fie făcute la nivelul Cadastrului care, susţine în mod nereal, că, de fapt, aceste terenuri nu aparţin domeniului public ci statului". .

Martorul CCCCCC. în declaraţia dată la 6.05.2016, a arătat că s-a dat o hotărâre judecătorească (sentinţa civilă nr. 641/27.10.2009 a Judecătoriei Orşova) în care terenurile precizate ca aparţinând statului, să fie înregistrate la Biroul de cadastru ca aparţinând domeniului public al Primăriei, fără însă a se da curs acestor dispoziţii, din lipsa numărului topografic şi cadastral al terenurilor;

- cu privire la terenul cumpărat de S.C. ZZZZZ. S.R.L., o parte din terenul care figurează în cartea funciară ca proprietate a statului român a fost concesionată către S.C. ZZZZZ.;

- acest teren pe care funcţionează pensiunea "EEEEEE." se află în apropierea gării Orşova, pe malul Dunării;

- în iunie şi iulie 2013 s-au făcut două cereri de actualizare informaţii în cartea funciară, s-a trecut terenul ca proprietate al municipiului Orşova, iar în decembrie 2013, s-a intabulat dreptul de proprietate al S.C. ZZZZZ. dobândit prin cumpărare de la Consiliul local;

- martorul a precizat că:

"nu a intervenit nimeni asupra sa, în vederea efectuării de înscrieri în cartea funciară cu privire la acest teren".

Martora BBBBBB., director executiv în Primăria Orşova, a declarat în faţa Curţii la 6 mai 2016, că pe parcursul anilor 2014-2015, ca în fiecare an, Primăria Orşova a fost verificată de Curtea de Conturi şi nu s-au identificat, inclusiv în anul 2014, încălcări ale legii cu privire la concesionarea sau vânzarea de terenuri;

- martora a afirmat că în 2002, firma S.C. ZZZZZ. S.R.L. a primit în concesiune un teren şi a achiziţionat o clădire de la o altă societate de la care a preluat concesiunea terenului;

- în 2012-2013, firma a formulat o cerere prin care a solicitat cumpărarea terenului avut în concesiune;

- Consiliul local a votat favorabil vânzarea terenului concesionat, prefectura a avizat legalitatea hotărârii, iar martora, ulterior acestor etape, a înmânat o copie a hotărârii, devenită document public, în sediul firmei lui F., fără a-şi aminti dacă AAAAAA. se afla şi el acolo, la acel moment;

- martora nu a avut nicio implicare în vânzarea terenului către S.C. ZZZZZ. S.R.L. de Consiliul local Orşova şi nu cunoaşte ca, la rândul său, F. să fi avut vreo implicare în această procedură de vânzare.

Martora FFFFFFF., consilier (PP.) din 2012 până în 2015, a declarat la 30.05.2016 în instanţă că vânzarea terenului către S.C. ZZZZZ. S.R.L. s-a făcut pe baza unor documente legale, care a permis concesionarea acestuia;

- vânzarea terenului s-a făcut fără licitaţie, întrucât, în speţă, nu era prevăzută organizarea unei licitaţii;

- firma ZZZZZ. S.R.L. are un restaurant al cărui patron poartă porecla de "EEEEEE.";

- totodată, martora a arătat că F. în niciun mod nu i-a solicitat să voteze în favoarea concesiunii, a vânzării de teren solicitate de numitul "EEEEEE.", n-a atenţionat-o de niciun fel în acest sens.

*

* *

Procurorul cu ocazia dezbaterilor a solicitat condamnarea inculpatului F. pentru trei infracţiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru că s-a folosit de influenţa de lider politic local pentru a obţine foloase.

În legătură cu fapta din aprilie 2014, la demersurile lui H., F., ca şef al organizaţiei locale a PP. şi-a folosit influenţa la cererea acestuia, prieten apropiat, ca doctorul G. să obţină concesionarea unui teren în condiţii ce excedeau limitele legale.

Procurorul a arătat că expertiza evaluatorie administrată a stabilit că terenul avea altă valoare decât cea prevăzută de expert şi cum a reieşit din probele de la urmărirea penală, că preţul terenului era mult mai mare şi redevenţa la rândul ei ar fi trebuit să fie mai consistentă ca nivel. Pe de altă parte, terenurile nu puteau fi concesionate, vândute câtă vreme nu fuseseră trecute legal din domeniul public în cel privat.

S-a invocat existenţa unei hotărâri judecătoreşti dar la Oficiul de cadastru n-au operat modificările în cartea funciară, astfel că terenul de exemplu, concesionat lui VVVVV. apărarea ca fiind în domeniul public al statului.

Din probele administrate, afirmă procurorul, a rezultat toată activitatea pe care a depus-o F., toată influenţa pe care a avut-o şi a exercitat-o pentru a obţine sau pentru a avea garanţia obţinerii votului majoritar în cadrul Consiliului municipal, la nivelul unde se lua "decizia cu privire la concesionarea terenului".

Au fost audiaţi nenumăraţi martori, consilieri şi declaraţiile acestora au fost apreciate de procuror, ca exprimând "modalitatea în care F. a aranjat lucrurile de aşa natură încât un consilier, respectiv dl MMMMM., aspect ce rezultă, spune procurorul, în mod evident, din probele administrate în cauză, să fie exclus din cadrul consilierilor care aveau drept de vot".

Procurorul a făcut trimitere la convorbirile telefonice (excluse din probatoriu la 248.11.2014 şi definitiv la 16.03.2015) din care a rezultat că se înregistra şedinţa, se stătea cu telefonul deschis pentru ca F. să ştie cine anume votează şi în ce modalitate. S-a mai precizat de procuror că aceste aspecte rezultă din declaraţiile de martori, ale lui MMMMM. şi U., care în mod evident sunt favorabile lui F. însă au aspecte ce susţin actul de acuzare.

De asemenea, procurorul a afirmat în concluziile finale că "LLLLL. a avut declaraţii extrem de relevante sub aspectul modului în care s-au desfăşurat evenimentele precizând că va face referire la acestea în concluziile scrise cu pasaje importante sub aspectul infracţiunii săvârşite de către inculpatul F.".

S-a mai arătat că în aceeaşi modalitate F. a obţinut un teren concesionat societăţii sale WW. S.A. şi unul altei societăţi comerciale - pensiunea S.C. ZZZZZ. S.A..

În legătură cu această pensiune s-a dovedit că terenul nu putea fi concesionat pentru că:

- terenul nu era trecut din domeniul public în domeniul privat;

- pe teren era construită o clădire fără autorizaţie ceea ce nu putea conduce la transferarea terenului către S.C. ZZZZZ. S.A., astfel cum s-a arătat prin expertiza efectuată.

În ce priveşte terenul lui S.C. WW. S.A. F. a avut un interes personal. Prin "declaraţiile consilierilor s-a arătat modalitatea în care se vota, în care F. controla practic, cum şi ce anume votează, în care putea să excludă un consilier şi să intre cel puţin pentru şedinţa respectivă, pentru vot, o altă persoană care a rezultat că i-ar fi fost aproape inculpatului F.".

Procurorul a mai afirmat în concluziile orale că din economia dosarului rezultă că la nivel local şi F. şi H. aveau o extrem de mare influenţă şi că de fapt, este realitatea zilelor noastre cum se întâmplă acest lucru la nivel local cu liderii politici.

Procurorul a apreciat că declaraţiile martorilor audiaţi în instanţă au fost relevante, referitor la consilierii care votau în pofida propriilor interese dacă liderii de partid le impuneau acest lucru, între ei aflându-se şi persoane obligate să voteze într-un anume fel.

Convorbirile telefonice şi datele de trafic din perioada discutării acestor concesiuni/vânzări terenuri sunt apreciate de procuror ca relevante în dovedirea acuzaţiilor.

S-a mai arătat de procuror că expertiza efectuată a arătat că valoarea terenurilor era mai mare decât cea pentru care s-au concesionat, iar martorul U. a făcut declaraţii cu privire la raportul de evaluare care nu s-a realizat în condiţiile legii şi nu putea fi concesiune.

Procurorul a precizat că terenurile nu putea fi concesionate câtă vreme ele nu treceau în domeniul privat al statului, indiferent de hotărârea judecătorească care în opinia exprimată în Rechizitoriu, nu lămurea situaţia terenurilor în discuţie.

Concluziile scrise depuse de procuror s-au redat în sistem copy-paste filele x din Rechizitoriu Capitolul I, în filele x ale concluziilor şi filele x din Rechizitoriu Capitolul VI corespunzător filelor x ale concluziilor scrise.

Un segment din concluziile scrise au reprezentat un fragment din cererea scrisă de probatorii depusă la momentul formulării probelor de către procuror în care, în mod eronat, a apreciat Curtea, se folosea numele de BBBBBBBB. în loc de numele corect al inculpatului F.. S-a afirmat că martorii OOOOOO., EEEEEEE., GGGGGGG., TTTTT., WWWWWW., LLLLL., YYYYY. şi MMMMM. dovedesc prin declaraţiile lor faptele reţinute în sarcina inculpatului. Aceşti martori, spune procurorul, s-au abţinut de la vot când apreciau că e ceva în neregulă cu actele, au invocat probleme cu regimul juridic al terenurilor, nu aveau timp să studieze actele sau nu aveau cunoştinţele să verifice actele ce stăteau la baza hotărârilor.

S-a mai spus de către procuror că martorii au confirmat acuzaţiile aduse în sensul că cei obedienţi lui F. lăsau deschis telefonul pentru a auzi ce se discută şi a şti cum se votează, lucru pe care îl ştia din zvonuri, din auzite, fiind de notorietate.

Săvârşirea faptei rezultă cu prisosinţă, astfel că aspectele legate de valoarea terenului, că nu-l vroia nimeni sau că i se cuvenea, aflat fiind în imediata vecinătate a terenului deja concesionat pot fi doar circumstanţe de avut în vedere.

S-au invocat ca probatorii convorbirile telefonice interceptate de SRI (excluse din probatoriu la 28.11.2014 - vol. 13 dup):

- documente în legătură cu S.C. WW. S.A. - f. x dup; f. x dup; f. x dup; f. x dup; f. x după; f. x dup; f. x dup, raportul de constatare al DNA; f. x dup, f. x dup.

- documente în legătură cu S.C. ZZZZZ. S.R.L. - f. x.176- vol. 35; f. x dup; f. x dup; f. x dup; f. x dup; f.165 - vol. 35 dup; f. x dup; f. x dup; f. x dup; f. x dup.

S-a cerut aplicarea art. 13 din Legea nr. 78/2000 şi regimul sancţionator al concursului vădit mai favorabil pe legea veche.

Inculpatul, prin avocat, a arătat că urmărirea penală este incompletă, că s-a încălcat principiul loialităţii administrării probatoriului, cu referire la înregistrări de convorbiri telefonice şi ambientale nelegale, "s-au cerut denunţuri în scopul păstrării libertăţii cu consecinţe în ceea ce priveşte respectarea dreptului la apărare".

Patru cereri de probatorii au fost formulate de inculpat, dar Ordonanţa de respingere s-a dat în ziua în care s-a emis Rechizitoriul, ceea ce a împiedicat pe inculpat să o conteste la procurorul ierarhic.

Acuzaţiile aduse inculpatului s-au derulat în perioada campaniei DNA împotriva preşedinţilor consiliilor judeţene.

S-a apreciat de inculpat că s-a folosit dreptul forţei în loc de forţa dreptului pentru că nu s-a făcut nicio referire la probele în apărare propuse de inculpat.

Instanţa a exclus din probatorii interceptările, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins contestaţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA împotriva Încheierii judecătorului de cameră preliminară, care a devenit irevocabilă la 16.03.2015.

Cu toate cestea, Parchetul s-a rezumat să-şi probeze acuzaţiile doar cu interceptările convorbirilor telefonice pe care le invocă frecvent fără a apela la alte probatorii administrate în faza de urmărire penală, dar de care nici nu aminteşte în Rechizitoriu.

S-a depus la dosar o hotărâre judecătorească care prevede ca în anexa 3 a hotărârii de Guvern se află şi cele 3 terenuri în discuţie şi care au fost trecute din domeniul public al statului în domeniul Primăriei.

Şeful cadastrului, CCCCCC. a arătat instanţei că au existat probleme de ordin administrativ care au fost reglate în timp, s-au făcut rectificările în cartea funciară, iar Primăria Orşova a eliberat adeverinţele de clarificare a situaţiilor.

Procurorul, în lipsă de probatorii, refuzând probele în apărare a avansat ideea săvârşirii infracţiunilor de către 3 dintre inculpaţi şi în consideraţia că aceştia locuiesc în acelaşi oraş.

1. Cu privire la hotărârea Consiliului local din 30.04.2013 s-a apreciat de procuror că nu s-a respectat cadrul legal, deşi există hotărâre judecătorească în care se lămureşte situaţia, inclusiv, a terenului de 242 mp concesionat doctorului G., despre care un martor a declarat că este ca un trotuar care înconjoară cabinetul veterinar.

Expertiza dispusă în cauză a arătat că diferenţa valorii dintre ce a stabilit expertul evaluator desemnat de Primărie şi acest expert este de 1600 RON şi nu 3000 cât a stabilit specialistul DNA, şi se înscrie în marja de eroare admisă.

Nu a existat nicio dovadă că G. i-ar fi cerut lui H. să-l ajute să obţină această concesiune pentru tatăl său şi nici că H. ar fi apelat la F. pentru acest folos.

În schimb procurorul a focalizat acuzaţiile asupra lui F. apelând la audierile martorilor LLLLL. - secretarul Primăriei şi ale unui oponent politic MMMMM. audiat şi în instanţă.

Inculpatul a solicitat înlăturarea declaraţiei din 2.04.2014 a martorului LLLLL. întrucât ea se referă la alte aspecte decât cauza de faţă.

Contrar afirmaţiilor procurorului, LLLLL. a declarat că terenurile bunuri ale domeniului public ale statului au intrat în domeniul privat al Orşovei, că avizul său de legalitate nu era obligatoriu. De altfel, în calitatea de secretar al Primăriei, LLLLL. a avizat favorabil numeroase concesiuni în aceleaşi condiţii, bunuri aflate în anexa 3 a H.G. nr. 963/2002, aflate la dosar.

Îndepărtarea lui RRRRR. a fost cerută la 27.02.2013 de SSSSS. şi TTTTT. şi la 5.03.2013 de alţi 10 consilieri pentru necompetenţă profesională, fiind eliberat din funcţie prin dispoziţia 264/2013 a Primarului mun. Orşova, validată de prefect.

Şi RRRRR. şi MMMMM. au primit terenuri în concesiune în acelaşi mod şi procedură.

La fila x din Rechizitoriu s-a menţionat 8.03.2013 ca dată în care procurorul ar presupune că a existat conivenţa infracţională dintre H. şi G.; dar nu se administrează nicio probă că F., s-a folosit de funcţia sa şi a început demersurile de a influenţa consilieri pentru folosul doctorului G., cererea lui H.

Hotărârea Consiliului local nu a avut nicio legătură cu LLLLL..

Martorul MMMMM. a declarat că este în duşmănie cu F.. S-a arătat că 11 din 15 consilieri au votat în favoarea acestei concesiuni, astfel încât cu sau fără MMMMM., hotărârea se vota în Consiliu în qvorumul cerut de lege.

Pe de altă parte, acesta a declarat că în ianuarie şi aprilie 2013 au fost demersuri pentru încetarea mandatului său de consilier. Nu explică procurorul care este legătura cu demersurile de încetare a mandatului lui MMMMM. din ianuarie 2013 cu situaţia concesiunii lui G..

MMMMM. a declarat că F. nu şi-a exercitat influenţa asupra lui ori asupra altor consilieri prin intervenţie, presiune sau vreo solicitare pentru concesionarea terenului lui G. şi nici H..

Audiat în instanţă fiul lui LLLLL. a declarat că a votat favorabil hotărârea de concesiune pentru G. şi că a auzit ca 4 consilieri ar fi apreciat că valorile nu erau corect stabilite. Audiaţi în instanţă, trei dintre ei au arătat că nu s-a exercitat nicio influenţă asupra lor în nicio şedinţă, anterioară celei Consiliului local, iar GGGGGGG. nici măcar nu fusese prezent la şedinţa din 30.04.2013.

Deşi martorii au susţinut că F. nu a exercitat presiuni, că participa la şedinţa publică a Consiliului ca orice cetăţean (martor ZZZZZZ.) şi nu interoga membrii PP. cum au votat, procurorul susţine că aceste probatorii, contrar realităţii, susţin acuzaţiile din Rechizitoriu.

Concesionările şi vânzările s-au dovedit benefice pentru Orşova şi bugetul local.

2. A mai susţinut procurorul că i s-a vândut lui F., cu încălcarea legii 2046 mp pe care începuse să construiască o pensiune de către Consiliul local, deşi din sentinţa judecătorească rezultă clar regimul juridic al acestui teren.

Deşi sunt probe la dosar, procurorul a afirmat că s-au încălcat prevederile art. 123 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, iar inculpatul a făcut dovada că avea un contract de concesiune pe 49 de ani, certificat de urbanism nr. x/7.06.2010, certificat de urbanism nr. x/28.06.2011, autorizaţie de construcţie din 24.01.2012 semnată şi de LLLLL..

Aceste documente s-au obţinut până în vara 2012 când coaliţia UUUUU.-PP.-QQQ. a ajuns la conducerea ţării şi astfel nu se pune în discuţie ca F. să fi avut vreo influenţă.

Mai mult, unii martori au declarat că în zonă s-au vândut terenurile şi cu 2 euro/mp pentru că este o linie de cale ferată în apropiere.

Oponenţii politici - ZZZZZZ. (QQQ.), TTTTTT. (PP.), DDDDDDD. (KKKKKK.), AAAAAAA. (KKKKKK.), XXXXXX. (KKKKKK.), SSSSS. (LLLLLL.) au declarat în instanţă că nu au fost influenţaţi de F. în votul lor favorabil vânzării terenului, iar GGGGGGG. nici nu a fost prezent la şedinţa din 7.06.2013, astfel încât se impune înlăturarea martorului YYYYY. în condiţiile art. 403 lit. c) C. proc. pen.

3. S.C. ZZZZZ. S.R.L. este societatea lui AAAAAA. şi procurorul a apreciat că vânzarea suprafeţei de 403 mp din patrimoniul primăriei este ilegală, că s-a făcut la un preţ altul decât cel real, fără însă să şi probeze aceste susţineri. În această situaţie a avansat ideea că această vânzare s-a făcut pentru că F. ar fi avut un împrumut la AAAAAA. şi în acest mod s-ar fi achitat de împrumut.

Aşa cum a arătat AAAAAA. în faţa instanţei, F. îi ceruse 10.000 euro pentru plata unor salarii, dar ulterior nu a mai cerut vreo sumă de bani şi deci împrumutul nu a mai avut loc.

Procurorul a afirmat că preţul vânzării era de 12.000 euro pentru 400 mp reprezentând valoarea redevenţei pentru doi ani şi jumătate de concesionare, preţul fiind după spusele acestuia de 5005 euro pentru fiecare an de concesiune.

Potrivit documentelor pentru 246 mp concesiunea era de 2028 euro, cu 106 euro/an iar pentru 157 mp s-a întocmit actul adiţional din 15.03.2013, astfel încât pentru suprafaţa totală de 403 mp, concesiunea este pe 16 ani în valoare de 5005,16 euro, cu plata de 312,82 euro/an.

Dl AAAAAA. a întrunit toate condiţiile legale, constructor de bună-credinţă a avut autorizaţie de construire şi a plătit într-o singură tranşă preţul corect de 12.000 euro.

Expertul desemnat de instanţă a stabilit că valoarea a fost de 12.100 euro, iar specialistul DNA a stabilit 12.800 euro diferenţa înscriindu-se în marja de eroare.

Pentru niciuna din cele trei infracţiuni nu a existat elementul material al acestora:

- influenţa, exercitarea indirectă a acesteia şi niciun folos injust şi se cere aplicarea art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi aplicarea legii vechi sub imperiul căreia s-au săvârşit presupusele fapte penale.

S-a invocat de apărare şi art. 102 din Constituţie.

În construirea acuzaţiei şi susţinerea acesteia procurorul a exclus probatoriul administrat în instanţă, audierea tuturor consilierilor locali care a infirmat teza acuzării - influenţarea votului lor de F., faptul că prin hotărâri ale Consiliului local s-au făcut sute de astfel de concesiuni, inclusiv pentru RRRRR. şi MMMMM..

În concluziile scrise, inculpatul, prin avocat, a afirmat că prin probele propuse, ignorate de Parchet şi administrate în instanţă, a trebuit să-şi dovedească nevinovăţia pe care a clamat-o de la data reţinerii şi până la judecata cauzei.

În rechizitoriu au fost interpretări părtinitoare analizate din perspectiva angajării răspunderii penale, se invocă proximitatea locativă a inculpaţilor ca o modalitate ce a contribuit la derularea activităţii infracţionale, se fac referiri la persoane, acţiuni sau fapte care nu au nicio legătură cu această cauză; procurorul a reţinut numai declaraţiile oponenţilor săi politici (RRRRR. şi MMMMM.), şi s-a referit la interceptări excluse din probatoriu la 28.11.2014 de judecător.

Nu a rezultat din rechizitoriu, când, cum, în ce împrejurări H. i-ar fi solicitat lui F. să-şi exercite influenţa de şef de partid asupra Consiliului local să i se aprobe o concesiune în favoarea doctorului G., reputat medic veterinar din Orşova, stimat şi apreciat de întreaga urbe.

S-a ignorat sentinţa civilă nr. 641/27.10.2009 a Judecătoriei Orşova care obligă la aplicarea H.G. nr. 963/2002, cu trecerea din domeniul public al statului în domeniul mun. Orşova a terenurilor, între care şi cele în discuţie în cauză.

Nu s-au luat în consideraţie toate afirmaţiile martorului RRRRR., inclusiv cu privire la faptul că "verificarea legalităţii o face doar prefectul", astfel încât avizul său de legalitate nu-şi producea efectele decât prin controlul prefectului, precum şi faptul că acesta a recunoscut că "nu are vreo dovadă că a influenţat pe F., consilierii să-i facă sesizare pe linie disciplinară ….".

MMMMM., deşi în duşmănie declarată cu F., oponent politic, a arătat că nici F., nici H. nu au influenţat pe vreun consilier local în votul pentru concesiuni/vânzări.

Martorul EEEEEEE. (KKKKKK.) audiat la 17.06.2016 (C.A.B.) a precizat că F. nu a exercitat nicio influenţă asupra lui şi a votului pentru concesionarea terenului doctorului G., terenul în cauză fiind asemenea unui trotuar.

BBBBBBB. (KKKKKK.) audiat la 17.06.2016 a declarat că F. nu l-a influenţat niciodată, în niciun fel, că s-a abţinut de la vot pentru că aşa a hotărât conducerea partidului său, dar nu cunoaşte motivul care s-a invocat.

WWWWWW. (KKKKKK.) audiat la 17.06.2016 nu a fost influenţat în nicio hotărâre, nici în ce-l priveşte pe G., abţinerea sa de la vot fiind pe linia partidului său care hotărâse prin conducerea locală să se abordeze astfel problema.

OOOOOO. (KKKKKK.) audiată la 31.05.2016 a votat în favoarea concesiunii pentru G. fără vreo intervenţie, inclusiv din partea lui F..

Votul celor din KKKKKK. sau mai bine zis abţinerea de la vot s-a înscris în politica partidului de a bloca orice proiect al UUUUU., cum de altfel precizează şi martorul ZZZZZZ. şi nicidecum să-l privească pe G..

Martorii U. (PPPPPP.), TTTTTT. (PP.), SSSSS. (LLLLLL.), XXXXXX. (QQQ.), AAAAAAA. (QQQ.), TTTTT. (KKKKKK.), DDDDDDD. (RRR.) au declarat că nu au fost influenţaţi în votul lor de F. şi acesta s-a dat pe baza documentelor de la mapa care a însoţit proiectul de hotărâre supus discuţiei Consiliului local.

YYYYY. a avansat unele afirmaţii care au fost denunţate prin declaraţiile testimoniale şi care nu au ost coroborate cu alte probe pentru a se bucura de credibilitate, dat fiind şi situaţia particulară a acestuia în legătură cu tatăl său LLLLL..

Referitor la S.C. WW. S.A.; procurorul a susţinut că s-a încălcat legea referitor la concesiunea terenului de 2046 mp - contract nr. x/2002 şi acte adiţionale care au asigurat existenţa dreptului de preemţiune asupra terenului şi-a făcut dovada tuturor actelor prevăzute de lege că existau din 2010 (certificat urbanism) 2011 (certificat urbanism), 2012 (autorizaţie de construire). Titularul dreptului de proprietate s-a statuat printr-o hotărâre de guvern din 2002 şi o sentinţă civilă din 2009.

Aceste detalii au fost lămurite de CCCCCC. de la Oficiul de Cadastru şi care a operat modificările în cartea funciară.

Preţul vânzării stabilit prin expertiză a fost de 17.300 euro, cu o diferenţă de 2980 euro care se înscrie în marja de precizie raportat la preţul de 14320 euro stabilit de evaluator la momentul vânzării, diferenţa mai plauzibilă decât cea prevăzută de specialiştii DNA.

Declaraţia lui BBBBBB. nu a vizat obiectul judecăţii ceea ce implică înlăturarea acesteia.

Şi sub acest aspect consilierii locali audiaţi în instanţă au arătat că nu au fost influenţaţi în votul lor, care a fost unanim favorabil S.C. WW. S.A., că au fost îndeplinite toate condiţiile, că preţul a fost corect.

3. S-a afirmat, dar nu s-a dovedit, că F. ar fi influenţat membrii Consiliului local al mun. Orşova ca S.C. ZZZZZ. să obţină vânzarea a unei suprafeţe de teren, cu încălcarea legii.

Procurorul a susţinut că F. i-a cerut un împrumut lui AAAAAA., pentru ca el să facă demersuri, folosindu-şi influenţa asupra consilierilor să se realizeze vânzarea terenului în discuţie. Acest împrumut nu a mai avut loc, dar procurorul susţine că AAAAAA., după obţinerea hotărârii Consiliului Local, a renunţat la creanţa pe care o avea împotriva lui F., în condiţiile în care el însuşi precizează că acest împrumut nu a mai avut loc.

Contrar celor afirmate, pensiunea ridicată pe terenul concesionat către S.C. ZZZZZ. S.R.L. a funcţionat legal ca unitate de turism, a avut toate certificatele şi autorizaţiile legale pentru construire pe terenul ce aparţinea domeniului privat al Orşovei.

Nimeni nu a contestat HCL Orşova nr. 111/28.11.2013, ea a fost validată de Prefect.

Procurorul nu a probat nicio creanţă a lui AAAAAA. la care să fi renunţat în schimbul influenţei presupus exercitate de F..

De asemenea, acuzare "confundă" în mod voit redevenţa ce ar fi trebuit plătită de concesionarul S.C. ZZZZZ. S.R.L. pe întreaga perioadă de 16 ani de concesiune de 5005,16 euro, cu cea care ar fi trebuit s-o plătească anual, de 312,82 euro/an, încercând să acrediteze ideea că vânzarea către S.C. ZZZZZ. S.R.L. s-ar fi făcut la un preţ inferior.

Au fost audiaţi martorii YYYYYY., GGGGGGG. şi CCCCCCC. care au votat pentru vânzarea terenului de 403 mp către S.C. ZZZZZ. S.R.L., care au precizat că F. niciodată nu le-a cerut să voteze într-un anume fel dorit de el, iar votul rezultă clar din procesul-verbal al şedinţei din 28.11.2013 al Consiliului local Orşova.

În cauză nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/200 pentru niciuna din faptele deduse judecăţii.

Nu s-a exercitat nicio presiune, influenţa şi nu s-a făcut dovada niciunui folos necuvenit nici pentru F., nici pentru un altul, astfel încât s-a solicitat aplicarea art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În ultimul cuvânt, inculpatul F. a arătat că din 2.04.2014 a afirmat că e nevinovat, că în 3 minute i s-au adus la cunoştinţa acuzaţiile, că nu i s-au primit probele în apărare, ele au fost respinse în faza de urmărire penală, martorii audiaţi i-au susţinut în instanţă nevinovăţia pentru care să fie achitat faţă de acuzaţiile aduse de procuror şi nedovedite.

*

* *

Examinând actele şi lucrările dosarului Curtea a constatat următoarele:

1. La data de 16.04.2013 doctorul veterinar G. a depus o cerere la Primăria municipiului Orşova pentru concesionarea unei suprafeţe de teren de 242 mp aflat în imediata vecinătate a proprietăţii sale, în vederea extinderii construcţiei ce îi aparţinea.

Conform procedurii prevăzute de lege (Legea nr. 215/2001) expertul independent CCCCCCCC. angajat de Primărie a efectuat un raport de evaluare a terenului cerut pentru concesionare din care a rezultat:

- terenul este localizat în apropierea pieţei centrale a oraşului, a râului Ţurlui;

- în zonă sunt probleme de alunecări de teren cu privire la care municipalitatea urmează să efectueze lucrări specifice de îndiguire;

- faţă de criteriile legale (Legea nr. 215/2001) şi valoarea de piaţă s-au stabilit următoarele:

- concesiune pe 49 de ani;

- o redevenţă de 25.062 RON pe o durată de 10 ani;

- cu plata de 511 RON anual.

Până la formularea acestei cereri, G. a folosit nestingherit terenul în speţă gratuit.

S-a urmat procedura prevăzută de lege, s-au obţinut avizele Comisiei de urbanism, al departamentului juridic etc şi în şedinţa din 30.04.2013. Consiliul local a votat concesionarea terenului în suprafaţă de 242 mp în favoarea lui G..

Sesizat din oficiu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA a considerat că această hotărâre s-a dat de Consiliul local al municipiului Orşova sub presiunea liderului PP. Orşova - F. la solicitarea lui H., preşedinte al PP. Mehedinţi şi al Consiliului Judeţean.

S-a afirmat în rechizitoriu că H. s-a obligat faţă de G. - inspector şef al IPJ Mehedinţi şi fiul doctorului G. să-i obţină concesionarea terenului pentru care doctorul G. formulase cerere. La rândul său, G., se susţine de procuror, i-a promis lui H. că prin influenţa exercitată asupra surorii sale W. şi indirect asupra judecătorului X. îi va obţine o soluţie favorabilă în dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

S-a susţinut de procuror că H. s-a înţeles cu F. ca acesta din urmă să se folosească de influenţa lui de lider de partid şi să facă presiuni pentru a determina pe consilierii locali, să voteze în sensul concesionării ternului doctorului G..

Procurorul a fundamentat aceste înţelegeri pe câteva frânturi de convorbiri telefonice interceptate în baza Legii nr. 51/1991, a mandatelor de siguranţă naţională emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe numele lui H. şi F. (excluse la 28.11.2014 din probatoriu).

S-a amintit în rechizitoriu de o discuţie dintre H., F. şi G. (19.04.2013) în Bucureşti unde se consemnează o replică dojenitoare a lui G. la adresa lui F. "n-aţi uitat"; procurorul interpretează aceste cuvinte în sensul că F. nu-şi manifestase demersurile faţă de Consiliu pentru a se asigura de un vot favorabil în legătură cu concesiunea tatălui său.

O altă discuţie evaluată de procuror ca incidentă în această problemă a fost cea din 19.04.2013 care a avut loc între F. şi G., în cursul căreia, fiul doctorului G. era asigurat că F. urma să vină să rezolve situaţia la domiciliul tatălui. Din rechizitoriu rezultă că s-a interpretat această conversaţie în sensul că F. urma să vină să vadă terenul pentru concesionare.

În acelaşi context s-a amintit şi de o invitaţie la masă, în domiciliul lui F., în data de 25.04.2013 a mai multor persoane: H., G., OOOOO. - primarul municipiului Orşova, WWWWW. - ofiţer IPJ Mehedinţi.

Potrivit celor reţinute în rechizitoriu, această întâlnire avea menirea de a se discuta de concesiunea pentru G..

În sprijinul acestor susţineri, procurorul a mai invocat două declaraţii de martori: LLLLL. şi MMMMM.. Fiecare dintre aceştia doi, în declaraţiile date la Parchet, şi-aui relatat situaţia personală acuzându-l pe F. de toate aspectele de ordin negativ ce au condus la eliberarea din funcţie a lui LLLLL., în urma unor "pretinse" abateri disciplinare şi la încetarea mandatului de consilier pentru incompatibilitate (director la firma fratelui său care avea afaceri cu Primăria) a lui MMMMM..

Aceste două declaraţii, între care MMMMM. a declarat, inclusiv în instanţă, că este în duşmănie cu F., procurorul a ţintit atenţia asupra presupusei influenţe avute de QQQQQQQ. pentru ca atât RRRRR. cât şi MMMMM. să nu se intervină pe parcursul dosarului de concesionare a doctorului VVVVV..

Pe de o parte LLLLL., din perspectiva funcţiei sale de secretar al Primăriei, fără vot în Consiliu, obişnuia după votarea unora dintre hotărâri de Consiliu să facă observaţii de oportunitate şi legalitate la prefect.

Pe de altă parte, pentru ca să se voteze concesionarea terenului lui G. era nevoie de două treimi de voturi iar potrivit procurorului, F. nu controla decât 11 din cei 17 consilieri şi trebuia să se asigure că voturile vor fi suficiente pentru o soluţie favorabilă.

S-a mai iterat că erau persoane obidente lui QQQQQQQ. (PPPPP., U. etc) care fie l-au ajutat pe acesta prin demararea de acţiuni disciplinare (LLLLL.) fie îl ţineau la curent prin intermediul telefonului deschis cu dezbaterile publice ale membrilor Consiliului, când acesta nu participa personal la şedinţe din spaţiul rezervat publicului (SSSSS.).

S-a mai precizat că F. este administratorul firmei SC "WW." SA şi singurul operator de servicii publice de salubritate care avea contracte cu Primăria pentru servicii apă, canal, întreţinere spaţii verzi etc.

Între probele invocate în măsură să contureze personalitatea şi influenţa recunoscute lui F. la nivelul autorităţilor locale s-a invocat de către procuror situaţia lui PPPPP. consilier juridic şi temporar, apoi definitivă ca secretar al Primăriei Orşova, persoană pe care o califică obiedentă lui F., întrucât, la rândul ei, obţinuse prin licitaţie, un teren în concesiune de 200 mp, apreciindu-se că tot datorită lui F. a beneficiat de votul favorabil al consilierilor locali.

La cererea inculpaţilor G. şi F. s-a încuviinţat o expertiză de evaluare imobiliară a terenului de 242 mp concesionată lui G. ale cărei obiective s-au stabilit şi în consens cu procurorul care a achiesat la propunerile făcute.

Curtea a omologat raportul de expertiză efectuat de expertul desemnat în cauză JJJJJJJ., în care s-a concluzionat că:

- valoarea redevenţie s-a stabilit la 26.700 RON;

- pentru concesiunea pe o durată de 49 de ani;

- cu plata anuală pe durata a 10 ani.

În cauză s-au reaudiat martorii din lucrări şi s-au audiat ca martori consilierii locali, care au fost în exercitarea mandatului la momentul votului pentru concesiunea terenului lui G..

Şi la Parchet şi în instanţă au fost audiaţi inculpaţii H., G. şi F..

Fiecare dintre aceştia, în mod concordant au arătat că:

- nu a existat nicio înţelegere între H. şi G., ori G. pentru obţinerea prin influenţa lui H. concesionarea terenului în discuţie;

- H. a aflat de această concesiune cu ocazia arestării în prezenta cauză;

- nu a existat nicio înţelegere între H. şi F. pentru că cel din urmă să-şi folosească influenţa de lider de partid - PP. orşova pentru a influenţa consilierii locali în a vota favorabil pentru concesionarea terenului doctorului G.;

- nici H., nici F. nu au purtat cu vreun consilier vreo discuţie cu privire la acest subiect;

- nu a existat nicio înţelegere între G. şi F. pentru ca cel din urmă să-şi folosească autoritatea, influenţa de lider de partid să facă demersuri la nivelul consilierilor locali pentru a obţine un vot favorabil concesiunii solicitată de G.;

- discuţiile purtate între cei doi şi denaturate de procuror în pofida evidenţei, s-au referit la solicitarea lui G. de a se efectua reparaţii la sistemul de canalizare şi apă din zona unde este localizată locuinţa părinţilor, întrucât urmare a unor defecţiuni "aduceau apa cu găleata";

- F. i-a promis că va trimite oamenii să verifice şi să face reparaţiile cuvenite pentru înlăturarea defecţiunilor, ceea ce se pare că nu a făcut şi pentru că nu şi-a respectat promisiunea, G. în prezenţa lui H. i-a reproşat că "l-a uitat";

- la întâlnirea din 25.04.2013 din domiciliul lui F. nu s-a discutat nimic despre concesiunea lui G. ci despre o deplasare oficială a primarului OOOOO. în Serbia.

De altfel, aceste afirmaţii au rezultat inclusiv din convorbirile interceptate de SRI, redate secvenţial în rechizitoriu (excluse la 28.11.2014), din 26.04.2013 în care H. şi F. comentează episoadele "nostime din preziua în care F. a avut invitaţi la masă".

Consiliul local a avut reprezentanţi din mai multe partide şi în activitatea acestuia, datorită adversităţii potrivite s-a ajuns la suspendarea activităţii grupărilor politice.

În mod asemănător, înainte de şedinţa de Consiliu, la nivelul intern, se obişnuiau discuţii cu privire la subiectele aflate pe ordinea de zi, pentru a se lămuri inclusiv din punct de vedere juridic, asupra proiectelor de hotărâri.

S-au făcut precizări că nu li se induceau cum să voteze, ci să fie doar în cunoştinţă de cauză pe aspectele în discuţie date fiind varietatea de situaţii şi profesiile lor de bază care nu presupuneau cunoştinţe din atâtea vaste domenii.

Distinct de celelalte grupări politice, cea condusă de MMMMM., lider local de partid (KKKKKK.) se opunea, potrivit consemnului dat, de principiu, oricărui proiect de hotărâre susţinut de primar, de UUUUU..

Deşi acesta era cuvântul de ordine, dintre membrii PP., unii şi-au exprimat votul personal, independent de ce li se impusese cu riscul excluderii din partid ori s-au abţinut de la vot. O lată modalitate de a nu răspunde unor astfel de atitudini impuse de liderul grupării politice era lipsa de la şedinţele de Consiliu sub pretexte obiective legate de munca fiecăruia.

În general, opinia consilierilor era favorabilă vânzărilor prin licitaţie, concesionarilor de terenuri întrucât se aprecia că erau benefice pentru bugetul oraşului care nu era foarte mare.

În declaraţiile lor, consilierii locali, sub prestare de jurământ, au vorbit de animozităţile din Consiliu plecându-se de la neînţelegerile dintre membrii diferitelor partide, despre lipsa lor de colaborare cu efecte în actul de legiferare etc.

Niciun membru al Consiliului local al municipiului Orşova nu a afirmat că vreodată H. ar fi încercat să influenţeze, direct sau indirect, prin intermediari votul vreunui consilier în vreo problemă, inclusiv cu privire la concesiunea lui doctorului G..

H. nu a fost prezent în Primăria Orşova, la vreo şedinţă publică a Consiliului, cu excepţia uneia mai festive, unde s-a remarcat printr-un gest galant faţă de o doamnă consilier dintr-un alt partid.

Niciun membru al Consiliului local al municipiului Orşova nu a susţinut că vreodată F. şi-a folosit calitatea de lider local PP. Orşova pentru a influenţa votul vreunui consilier în vreo problemă, cu referire la vreo hotărâre a Consiliului local.

Nimeni din Consiliu nu a afirmat că F. ar fi făcut presiuni, şi-a exercitat vreo influenţă asupra consilierilor, indiferente cărui partid aparţineau pentru ca aceştia să voteze în favoarea doctorului G..

Consilierii audiaţi ca martori au declarat că doctorul veterinar G. se bucură de mult respect din partea concetăţenilor săi; acesta, profesionist, de o viaţă întreagă se ocupă de îngrijirea sănătăţii animatelor din zonă şi a oamenilor; cu ceva timp în urmă, în temeiul legii i se concesionase clădirea fostului cabinet veterinar care şi în prezent este folosit în beneficiul celor care au nevoie de sfaturi medicale, verificări ale stării animalelor etc.

Terenul solicitat a-i fi concesionat era folosit de doctorul G. gratuit de vreo 30-35 ani; acesta se află în imediata vecinătate a cabinetului veterinar ce-i aparţine, situat în preajma Pieţei Centrale, a râului Turlui unde sunt probleme serioase de alunecări de teren şi unde se impun de urgenţă lucrări de specialitate, de îndiguire.

Din mapele cu documentaţia pregătită de Comisia de urbanism condusă de consilierul arhitect YYYYY. (fiul secretarului Primăriei LLLLL. şi al şefei serviciului juridic din Primărie MMMMMMM.) ci toate avizele cerute de lege, inclusiv cel favorabil al Comisiei, consilierii au avut posibilitatea să se lămurească asupra aspectelor invocate pentru extinderea construcţiei cabinetului veterinar, aflat în proprietatea dr. G. şi cu privire la motivele pentru care în astfel de situaţii nu opera procedura licitaţiei.

Procurorul şi-a grefat atenţia asupra declaraţiilor martorilor LLLLL. şi MMMMM. aflaţi în adversitate declarată faţă de F..

Şi unul şi celălalt a reieşit că nu se bucurau nici la nivel de partid (MMMMM.) nici la nivelul Primăriei de o mare consideraţie întrucât, fie erau ambalaţi într-o veşnică luptă de partid şi personală pentru o recunoaştere locală superioară celei de care se bucura F. (MMMMM.), fie orice acţiune, act căpăta o conotaţie politică urmată de sesizări, plângeri penale etc (LLLLL., MMMMM.).

Deşi ambele declaraţii cuprind toate nemulţumirile şi frustrările resimţite în timp, cu acuze şi relatări de situaţii menite să concretizeze o anume imagine şi eventual să sugereze şi fapte ce s-ar cere cercetate de organele abilitate şi LLLLL. şi MMMMM. au afirmat că F. nu a întreprins nicio presiune, nu a exercitat nicio influenţă asupra niciunui membru al Consiliului local pentru ca votul acestora să fie favorabil pentru doctorului G..

Şi LLLLL. şi MMMMM. au afirmat că nici H. şi nici G. nu au exercitat, la rândul lor vreo presiune sau influenţă asupra consilierilor pentru a da votul pentru concesiunea lui G..

Şi aceste depoziţii au fost date în condiţiile în care RRRRR. a declarat că i se spusese că H. l-ar vrea afară din Primărie, iar MMMMM., încă de la începutul declaraţiei a precizat că este în duşmănie cu F.; MMMMM. a avut impresia că acestuia i s-a datorat înlăturarea din Consiliu pentru conflict de interese.

Între martori a fost audiat şi YYYYY. consilier PP. care a demisionat din Comisia de urbanism a Primăriei şi din Consiliul local, fără o motivaţie publică, dar care a avut ca fundament neplăcerile de care avea parte tatăl acestuia, LLLLL..

Declaraţiile date de YYYYY. şi la Parchet şi în instanţă, cu variaţii nesemnificative, au relevat faptul că cererea lui VVVVV. a beneficiat de toate avizele (inclusiv juridic a şefului de serviciu MMMMMMM. care s-a bucurat de o deosebită apreciere în Primărie); documentaţia a fost întocmită pentru mapa de şedinţă de arhitectul şef MMMMMM. şi a avut şi avizul Comisiei de urbanism condusă de acesta.

Fără a fi foarte sigur, dat fiind trecerea timpului, YYYYY. a declarat în instanţă că votul său pentru concesionarea terenului lui, G. a fost favorabil şi nu pentru că i-ar fi cerut-o F..

De altfel, aceeaşi procedură s-a utilizat şi în alte situaţii, inclusiv în ceea ce priveşte pe MMMMM. ori familia Boţilă. Potrivit declaraţiei sale, YYYYY. a primit, fără licitaţie, concesiunea unui teren pe care se află o staţie de autobuz.

Pe parcursul acestei acuzaţii, atenţia procurorului s-a accentuat pe aşa-zisele demersuri pentru înlăturarea lui MMMMM. din Consiliu şi să se asigure majoritatea cerută de lege pentru votarea cesiunii unui bun imobiliar şi a lui LLLLL. care la rândul său, potrivit procurorului, sesiza mereu pe prefect, cu nereguli ale hotărârilor votate pentru ca acesta să nu le confirme.

Problema care putea da curs unor dezbateri şi eventual să împiedice concesionarea terenului în discuţie o constituia statutul juridic al terenului asupra căruia consilierii nu erau suficient sau deloc lămuriţi.

În realitate, era vorba de H.G. nr. 963/2002 şi anexele sale prin care terenurile proprietate a domeniului public de stat menţionate în anexa acestui act normativ, deveneau proprietate a domeniului public al oraşului, al municipalităţii respective căreia îi aparţinea.

Odată, aceste terenuri trecute în domeniul public al localităţii, pentru a putea fi concesionate ele trebuiau trecute prin hotărârea Consiliului local în domeniul privat al Orşovei.

În cauză se avea în vedere sentinţa civilă nr. 641/27.10.2009 a Judecătoriei Orşova care a constatat că terenurile din domeniul public al statului român prin H.G. nr. 963/2002 şi anexele sale au trecut în domeniul public al municipalităţii.

În cauză a fost audiat şi CCCCCC. (20.02.2015) de la Biroul de Carte Funciară care a declarat că terenul concesionat lui G. face parte din domeniul privat al Orşovei conform CHL nr. x/2013.

La cadastru nu s-au operat însă modificările cerute de lege şi în baza sentinţei susmenţionate pentru că nu s-a operat cadastrarea cu număr a terenurilor şi intabularea respectiv.

Divergenţa administrativă şi-a găsit rezolvarea prin emiterea adreselor de către Primărie către Cartea funciară pentru a permite intabularea prevăzută de lege.

În acest context, procurorul a apreciat că această situaţie era de natură să-l determine pe F. să facă demersuri de înlăturare a lui MMMMM. care nu era sigur că G. ar fi avut această iniţiativă.

De altfel, MMMMM. a mai declarat că nu avea cunoştinţă de sentinţa civilă a Judecătoriei Orşova. Pe de altă parte, colegii de partid nu i-au spus că la momentul votului de la mapa ce însoţea proiectul de hotărâre să fi lipsit documente cerute de lege pentru votarea legală a hotărârii.

Probele invocate de procuror în susţinerea acuzării au fost convorbirile interceptate de SRI şi excluse din probatoriu încă din camera preliminară şi datele de trafic despre care aminteşte generic fără o relaţionare cu vreo persoană, vreun aspect al faptei cercetate, vreo perioadă sau conexiune cu alte probe din dosar.

Cu excepţia declaraţiilor unora dintre martori, reţinute secvenţial în rechizitoriu, a înscrisurilor aflate în cele 37 de volume ale dosarului nr. x/2013, rechizitoriul s-a rezumat doar la mijloacele de probă considerate relevante pentru apărare.

Prin suspecţii, presupuneri, afirmaţii, speculaţii s-a constituit descrierea faptei:

- " … s-au derulat demersurile iniţiate de H. în vedere obţinerii celui de-al treilea folos solicitat de G. - concesionarea terenului …. ";

- "acest folos i-a fost asigurat … prin intermediul lui F. ";

- "- în prealabil ….F. a efectuat mai multe demersuri ";

- pentru F. "era necesară înlăturarea lui LLLLL. … cu o persoană obidentă lui" (PPPPP.);

- F. a făcut demersuri ca înainte de şedinţă să înceteze mandatului de consilier local a lui MMMMM.;

- "la 9.04.2013 F. a discutat cu G. să analizeze terenurile vizate de G.";

- "la 19.04.2013" convorbiri G. care în prezenţa lui H. îi spune lui F. că l-a uitat ("în sensul că nu au demarat demersurile în vederea concesionării") … şi stabilesc să se vadă duminică să ia seara masa împreună;

- F. controla 11 din 17 consilieri în funcţie şi a făcut demersuri să îi înceteze mandatul lui MMMMM.;

- SSSSS., TTTTT., PPPPP., persoane obidente lui F. au sesizat Primăria cu privire la conflictul de interese al lui MMMMM.;

- 22.04.2014 se invocă o discuţie telefonică a lui F. din care rezultă că acesta era implicat în procedura ce-l viza pe MMMMM. (conflictul de interese s-a dovedit inclusiv în instanţă);

- 25.04.2013 întâlnise la masa oferită de F. la domiciliul lui cu participarea lui H., G., OOOOO., WWWWW. şi

- 26.04.2013 discuţia dintre H. şi F. despre cum au petrecut cu o seară înainte;

- date de trafic telefonic - final luna martie - aprilie care atestă legătura dintre G., H., F.;

- datorită demersurilor F., MMMMM. nu mai era consilier, s-a votat hotărârea de concesionare;

- 30.04.2013 YYYYY. îl sună pe F. în legătură cu nişte acte normative;

- SSSSS. i-a adus la cunoştinţă ce s-a discutat în şedinţă telefonic;

- F. era deosebit de interesat de cum s-a votat în Consiliu şi în mod special concesionarea pentru G.;

- folosul obţinut de F. a fost unul necuvenit şi rezultă cu evidenţă;

- nu s-a respectat procedura legală pentru că terenurile erau intabulate ca proprietate a statului român şi concedentul nu a făcut o evaluare proprie .

În final s-a consemnat în rechizitoriu că:

"fapta inculpatului F. descrisă mai sus, care, în calitate de preşedinte al organizaţiei municipale Orşova - PP., şi-a folosit influenţa şi autoritatea în scopul obţinerii pentru G. a unui folos necuvenit (constând în concesionarea cu încălcarea cadrului legal a două suprafeţe de teren) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000".

Abordarea teoretică a incriminării acestei fapte presupune existenţa unei situaţii premisă de preexistenţă a partidului în cadrul căruia subiectul activ îndeplineşte o funcţie de partid.

Fapta nu priveşte valori materiale ci vizează relaţiile referitoare la corectitudinea, onestitatea persoanelor care îndeplinesc o funcţie de conducere într-un partid, folosirea influenţei/autorităţii pe care le au şi nu în ultimul rând prestigiul, credibilitatea de care trebuie să se bucure partidele, sindicatele etc.

Subiectul activ calificat acţionează nemijlocit cu intenţie directă de a obţine pentru sine sau pentru altul bani sau alte foloase necuvenite folosindu-se de funcţia sa de conducere la nivelul unui partid, sindicat etc.

Evident, subiectul pasiv este partidul, sindicatul etc - unde subiectul activ deţine funcţia de conducere şi care prin activitatea sa infracţională aduce atingere credibilităţii, autorităţii, entităţii politice sindicale lezate de efectele acesteia.

Elementul material al laturii obiective constă în fapta subiectului activ care-şi foloseşte influenţa sau autoritatea cu scopul de a obţine pentru sine un folos necuvenit.

În înţelesul legii autorul infracţiunii are aptitudinea, capacitatea de a avea trecere, de a determina pe cineva să-şi schimbe atitudinea, concepţia, hotărârea, decizia datorită funcţiei pe care o are.

În acelaşi scop autorul prin prestigiul, consideraţia de care se bucură se impune în faţa celui asupra căruia acţionează persoana cu funcţie de conducere pentru a obţine folosul necuvenit.

Elementul material constă într-o acţiune, exclusiv comisivă a persoanei investită cu o funcţie de conducere într-un partid, sindicat etc a cărei influenţă şi autoritate derivă din însăşi funcţia exercitată şi nu din calităţile individuale.

Urmarea imediată, socialmente periculoasă apare în raport de relaţiile sociale ale obiectului juridic special protejat de legea penală, care implică şi prezenţa legăturii cauzale de determinare între ea şi elementul material al laturii obiective.

Infracţiunea se consumă în momentul în care este realizat elementul material al laturii obiective, când a apărut urmarea socialmente periculoasă.

În speţă, autorul infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 este considerat F., lider local de partid care, s-a afirmat în rechizitoriu, îşi foloseşte această autoritate să influenţeze consilierii locali ai Orşovei să aprobe o hotărâre de concesionare a unui teren pentru o extindere de construcţie solicitată de doctorul G.. Deci, operează teza acţiunii infracţionale de obţinere unui folos pentru altul. În acest sens, cum şi practica judiciară a statuat trebuie să se dovedească înţelegerea existentă dintre inculpat şi cel pentru care îşi foloseşte autoritatea sau influenţa.

În rechizitoriu s-a afirmat categoric că H. i-a cerut lui F. să-şi utilizeze influenţa la nivelul Consiliului local pentru scopul deja menţionat.

Nu a existat însă, nicio probă care să ateste că între cei doi a existat o discuţie, o înţelegere cândva cu privire la acţiunile care să le întreprindă F. în folosul tatălui inspectorului şef G..

DDDDDDDD. procurorul a afirmat doar că H. a derulat demersurile iniţiate pentru concesionarea terenului ca folos pentru G. şi că acest folos i-a fost asigurat prin intermediul lui F..

Procurorul nu a vorbit şi nu a dovedit că între F. şi F. ar fi existat vreo discuţie, vreo solicitare sau înţelegere între cei doi pentru ca F. să-şi utilizeze influenţa şi să se asigure de votul favorabil al consilierilor locali.

Nu a rezultat din nicio probă (depoziţii de martori, înscrisuri etc.) că G. ar fi apelat la F. să-i folosească autoritatea pentru a determina pe consilieri locali din Orşova să-şi dea votul pentru concesionarea a două fâşii de teren pentru lucrări de consolidare a unei construcţii aparţinând medicului veterinar G..

Procurorul s-a folosit de nişte mijloace de probă, (a nu se confunda cu probele), - convorbiri telefonice interceptate de SRI (excluse la 28.11.2014 din probatoriu) pe care le invocă ca adevăruri absolute şi cărora, în pofida evidenţei le dă alt sens, decât cel care cu claritate îl emană din replicile unui dialog.

A fostvorba de discuţia din 9.04.2013 în care G. se plânge că "s-a săturat să care apa cu găleata" şi când F., administratorul SC "WW." S.A. - operator de servicii apă, canal, salubritate, întreţinere, spaţii verzi, îi promite că o să vină cu oamenii să vadă despre ce este vorba.

Zece zile mai târziu, în Bucureşti, G. îi reproşează lui F., de faţă fiind şi H. (19.04.2013) că "l-a uitat". Acestei replici, procurorul îi dă o cu totul altă conotaţie şi anume că F. nu a venit să vizioneze terenul cerut pentru concesionare.

Nicio probă nu a venit să confirme cele relatate în rechizitoriu din perspectiva reţinută de procuror. Nu a existat anterior acestor date 9 şi 19.04.2013 vreo discuţie dintre G. şi F. despre terenul în discuţie în suprafaţă totală de 242 mp; dacă ar fi existat, ar fi fost invocată în actul de acuzare.

Pe de altă parte, nu rezultă dacă F. fusese încunoştinţat că G. depusese cererea pentru concesionarea terenului şi ce relevanţă ar fi avut în cazul folosirii influenţei sale de lider de partid, să vizioneze în teren suprafaţa în discuţie, pentru care exista o documentaţie, singura în măsură să concure la obţinerea concesiunii.

Procurorul a precizat că în data de 25.04.2013, H., G., OOOOO. (primarul municipiului Orşova), WWWWW. (ofiţer IPJ Mehedinţi) au luat masa în domiciliul lui F. şi au discutat despre concesiunea terenului către doctorul G., discuţii confirmate, astfel cum s-a reţinut în rechizitoriu, de o discuţie din 25.04.2013 dintre H. şi F..

Afirmaţia procurorului nu a fost susţinută nici măcar de mijloace de probă invocate în loc de probe, respectiv de o replică selectată de acesta dintr-o conversaţie telefonică a lui H. la 25.04.2016.

Convorbirea telefonică interceptată în baza Legii nr. 51/1991 din 26.04.2013 din care sunt selectate de procuror câteva replici, (exclusă la 28.11.2013 din probatoriu) nu a confirmat nimic, ci doar redă nişte comentarii despre starea bahică şi urmarea acesteia a unuia dintre comesenii din 25.04.2013.

În depoziţiile date de cei prezenţi, inclusiv la Parchet şi în instanţă nu a reieşit că s-ar fi discutat despre concesiunea lui G., ci despre o vizită a primarului Orşovei în Serbia.

Deci, din această perspectivă, din lipsa unei solicitări, a unei înţelegeri a lui F. cu G., ori cu H., aşa cum a reţinut procurorul în acest dosar, dar cu privire la un alt inculpat, a fost greu de crezut că din senin, F. ar fi avut revelaţia sau vreun interes să-şi fi utilizat influenţa să obţină G. concesiunea pentru că autorul acestei infracţiuni trebuie să acţioneze cu un scop, să fie justificat, mai ales că folosul ar fi cuvenit altcuiva.

În rechizitoriu, în afara utilizării de mijloace de probă - convorbiri telefonice interceptate, în loc de probe, mai sunt redate fragmente din trei depoziţii ale lui LLLLL., YYYYY. şi MMMMM., fără a se invoca şi alte declaraţii de martori audiaţi în cauză, la Parchet.

Declaraţiile au fost o oglindă a adversităţilor politice la nivel local în care fiecare din cei 3 martori focalizează depoziţia cu privire la sine, invocându-şi situaţiile personale despre care cred, că în aspectele lor negative, s-ar datora lui F. (LLLLL. - pentru îndepărtarea din funcţie, MMMMM. pentru încetarea mandatului de consilier local, YYYYY. - incisivitatea cu privire la tatăl său - LLLLL. - secretarul Primăriei, MMMMMMM. - mama, şeful biroului juridic din Primărie).

Chiar aceşti martori au declarat că nu au probe că F. ar fi în spatele situaţiilor cu care se confruntau fiecare, dar procurorul, le apreciază ca fiind veridice, şi le asumă şi tranşant, în lipsa unui probatoriu, afirmă că a făcut demersuri şi l-a înlăturat pe LLLLL. şi i-au încetat mandatul de consilier lui MMMMM. pentru conflict de interese.

Nu numai că toate aceste afirmaţii s-au bazat doar pe depoziţiile lui LLLLL. şi MMMMM., dar aceste alegaţii nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar.

Procurorul, în pofida lipsei unui probatoriu, concludent, pertinent, determinant a apreciat că datorită folosirii influenţei lui F. a demersurilor sale, s-a votat favorabil hotărârea de concesionare la 30.904.2013.

Practic, procurorul a redus demersurile lui QQQQQQQ. la înlăturarea lui RRRRR. şi a consilierului MMMMM. care nu sunt probate ca atare; în rechizitoriu nu s-a precizat dacă au fost, care au fost şi faţă de cine dintre consilierii în funcţie, F. a făcut demersuri, şi-a folosit influenţa, autoritatea pentru a determina Consiliul local să voteze concesiunea în favoarea lui VVVVV., un folos necuvenit considerat în cauză.

Procurorul s-a rezumat a afirma că F. controla 11 din 17 consilieri în funcţie, dar nici nu a precizat şi nici nu dovedeşte cum, în ce modalitate exercita acest control ca să se înţeleagă că avea o autoritate de care se ţinea seama în oraş, de către autorităţile locale şi influenţa ce ar fi derivat din funcţie era şi operaţională.

YYYYY., consilier PP. preşedinte al Comisiei de urbanism din Primărie, a declarat în instanţă că a dat aviz favorabil la nivelul Comisiei şi el a votat în favoarea concesionării terenului doctorului G..

El a fost cel care "se consultă cu tata şi cu mama, pentru că aveau mai multă experienţă ca secretar al Primăriei şi şef al compartimentului juridic în Primărie", ori a apelat la F. să-l sfătuiască cum să procedeze în legătură cu cvarii subiecte. Pe de altă parte, l-a informat pe MMMMM., lider KKKKKK. despre acţiunile dinlăuntrul UUUUU., pentru ca în final să demisioneze, inclusiv din funcţia de consilier şi ulterior să acţioneze în QQQ. condus local de MMMMM..

Un alt aspect, intens abordat s-a referit la pretinsa audiţie în timp real al dezbaterilor prin telefonul unui consilier de către F., şedinţele fiind publice, unde inculpatul participa când erau chestiuni importante în spaţiul rezervat publicului.

Nicio relevanţă acest episod câtă vreme este evidenţiat generic fără vreo conexiune cu fapta inculpatului.

De altfel, preocuparea a fost mai prezentă în rechizitoriu pentru reliefarea aspectelor de mediu în care ar fi acţionat inculpatul, de configurare a percepţiei generale a personalităţii lui F. ca să suplinească lipsa de probatorii care ar fi trebuit să dovedească că acesta şi-a folosit influenţe ca să determine Consiliul local să dea un vot favorabil pentru o concesiune - folos necuvenit, în condiţiile în care nu s-a respectat procedura legală pentru că terenul în discuţie era intabulat ca proprietate a statului român, iar pe de altă parte concedentul nu a făcut o evaluare proprie .

Atât la Parchet, cât şi în instanţă LLLLL., YYYYY., MMMMM. au declarat clar că F. niciodată nu a exercitat vreo presiune, vreo influenţă în considerarea autorităţii lui de lider de partid asupra fiecăruia dintre cei trei sau a colegilor lor din Consiliu pentru nicio solicitare, interes pentru el sau altcineva, afirmaţie valabilă şi în ceea ce priveşte şi concesiunea terenului către G..

De asemenea, aceşti martori au afirmat că H. nici personal, nemijlocit, nici indirect, nu a intervenit să ceară membrilor Consiliului o favoare, să influenţeze prin autoritatea lui totul consilierilor, inclusiv cu privire la concesiunea lui G..

În cauză, probele administrate efectiv, în condiţii de contradictorialitate, oralitate şi publicitate nu confirmă susţinerile din actul de sesizare care se sprijină fundamentarea acuzaţiilor pe mijloacele de probă - convorbiri interceptate obţinute de la SRI şi date de trafic, la rândul lor invocate la modul general şi fără probe care să le şi confirme utilitatea.

Nu s-a probat că F. s-a angajat faţă de G. (fiul său tatăl) să influenţeze Consiliul în votul său, nu s-a probat dacă şi cum acesta a abordat şi pe cine, în ca împrejurări, condiţionat sau nu pe care dintre consilieri, i-a determinat, prim influenţa şi autoritatea lui de lider de partid, să-şi schimbe votul şi dacă era cazul să şi-l schimbe în cazul G..

Este de relevat şi faptul că în speţă este o situaţie specială care şi ea trebuie luată în seamă şi ar fi trebuit să fie dovedită.

Legea spune că liderul de partid, sindicat etc. trebuie să aibe aptitudinea, capacitatea de a avea trecere, de a determina pe cineva să-şi schimbe atitudinea, concepţia, hotărârea, decizia votul datorită funcţiei sale.

Or, aceste calităţi care derivă din funcţia exercitată F. ar fi trebuit să le utilizeze faţă de alţi lideri locali ai altor partide. De altfel, în declaraţia sa MMMMM. chiar afirmă că F. nici n-ar fi putut să vină la el, lider al unui partid de opoziţie sau la colegii acestuia să-i determine să voteze cum le-ar fi cerut acesta.

Rechizitoriul pleacă de altfel de la animozităţile existente la nivelul Consiliul local care potrivit declaraţiilor martorilor în instanţă au dus la suspendarea activităţii acestuia, tocmai ca urmare a orgoliilor de partid, al plângerilor penale exersate unii împotriva altora, soldate cu soluţii de clasare.

În aceste condiţii, este greu de crezut că se putea induce voinţa în mentalul opoziţiei politice din Consiliu, chiar dacă în acel moment F. se afla de partea cealaltă a baricadei.

Indiferent de gruparea politică pe care o reprezintă, fiecare consilier a subliniat, în considerarea propriilor principii, şi de partid, că nimeni, nici F. nu ar fi putut îndrăzni să-l abordeze pentru a-i influenţa votul în sensul dorit de acesta.

Aşa cum s-a arătat votul s-a dat în baza documentelor avizate, inclusiv de YYYYY. la nivelul Comisiei de urbanism, în urma unei proceduri legale respectate şi potrivit practicii constante a Consiliului local în materie de vânzări şi concesiuni de care de altfel au beneficiat, în aceleaşi condiţii şi familia Boţilă şi MMMMM..

Dosarul de mapă ce a însoţit proiectul de hotărâre a fost întocmit de MMMMMM., MMMMMMM. şi VVVVVVV., raportul de evaluare potrivit adresei Primăriei Oneşti s-a efectuat de către un expert independent desemnat de Primărie în baza contractului preexistent şi care s-a înscris în cotele valorice apreciate ca reale faţă de valoarea de piaţă în zonă.

Şi nu în ultimul rând prin coroborarea dispoziţiilor testimoniale cu înscrisurile de la dosar: Hotărârea de Guvern nr. 963/2002 plus anexe, sentinţa civilă nr. 641/27.10.2009 a Judecătoriei Orşova, Hotărârea Consiliului local nr. 42/2013 a adreselor emise de Primărie către Biroul de Cadastru pentru rectificările din Cartea funciară, s-a justificat faptul că terenul în suprafaţă de 242 mp concesionat lui VVVVV. a trecut prin proprietatea domeniului public al statului în cel al municipiului Orşova, şi apoi prin hotărârea Consiliului în domeniul privat ceea ce a permis concesionarea lui pentru extindere construcţie ce nu necesita în condiţiile legii organizarea de licitaţie.

În considerarea celor mai sus menţionate, Curtea a apreciat că acţiunea penală este lipsită de temei şi de probele care că justifice existenţa unei infracţiuni (art. 15 C. proc. pen.).

Şi dacă s-ar lua în considerare unele aspecte din trei depoziţii testimoniale pe care s-a construit întregul eşafodaşaj infracţional cu un fundament edificat pe mijloace de probe instrumentate de SRI şi transmise Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA la cerere potrivit actelor de la dosar şi tot nu s-ar putea trece motivat, în condiţiile legii, de prevederile art. 4 alin. (2) C. proc. pen. unde se statuează "că orice îndoială în formarea convingerii judecătorilor se interpretează în favoarea inculpatului".

Aşa fiind, în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Curtea l-a achitat pe inculpatul F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 descrisă în Capitolul I - f. x R.

2. În Capitolul VI al rechizitoriului s-a susţinut că inculpatul F. a săvârşit alte două infracţiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, respectiv şi-a folosit influenţa de lider de partid pentru a obţine pentru societatea SC "WW." S.A. al cărei administrator este un folos necuvenit şi pentru a obţine pentru S.C. ZZZZZ. S.R.L. administrată de AAAAAA. de asemenea un folos necuvenit prin influenţarea votului membrilor Consiliului local al municipiului Orşova în sensul vânzării, fără licitaţie, acestora terenul de 2056 mp şi respectiv 403 mp.

1. În susţinerea acestor acuzaţii, în rechizitoriu s-au redat parţial declaraţiile martorilor BBBBBB., YYYYY., MMMMM., U., CCCCCC. şi se transcriu fragmente din convorbiri telefonice interceptate de SRI în baza Legii nr. 51/1991 excluse la 28.11.2014 de judecătorul de cameră preliminară, măsură confirmată prin încheierea nr. 339/16.03.2015 a Î.C.C.J., secţia penală.

Potrivit dispoziţiilor art. 327 şi urm. C. proc. pen. instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu când există probele necesare şi leal administrate cu privire la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală.

În speţă, F. este subiectul activ, calificat (lider de partid) care cu intenţie directă, pentru atingerea unui scop ce constă într-un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul (SC "WW." SA) acţionează folosindu-şi influenţa asupra consilierilor locali ai municipiului Orşova pentru a le determina votul în sensul vânzării, în iunie 2013, a terenului de 2046 mp concesionat în anul 2002 în favoarea societăţii al cărei administrator este.

În afara determinării membrilor Consiliului local al municipiului Orşova, în rechizitoriu se mai arată că vânzarea acestui teren s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la vânzarea bunurilor proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale şi la un preţ subevaluat faţă de valoarea reală a terenului.

Terenul a fost concesionat acestei societăţi în 2002 în vederea realizării obiectului de activitate - comercializarea de material floricol pentru întreţinerea spaţiilor verzi ale oraşului de către Consiliul local al Orşovei care avea la acel moment altă majoritate decât cea din 2013.

S-a susţinut în rechizitoriu că SC "WW." S.A. a construit o pensiune turistică cu încălcarea contractului de concesiune.

Pe de altă parte, dintr-un extras de carte funciară din x/2012 a rezultat că terenul are intabularea în cartea funciară a Orşovei ca proprietate a statului român.

În iunie 2013, SC "WW." S.A. a solicitat vânzarea fără licitaţie a acestui teren şi Consiliul local a aprobat prin HCL nr. 54/7.06.2013.

Potrivit rechizitoriului, art. 123 alin. (3) Legea nr. 215/2001 vânzarea, concesionarea şi închirierea se fac prin licitaţie publică, cu derogare doar în situaţia în care se hotărăşte vânzarea unui teren aflat în proprietatea privată a UAT pe care este ridicată o construcţie, beneficiind de un drept de preemţiune la cumpărarea terenului aferent, constructorii de bună-credinţă, în condiţiile legii.

Procurorul a susţinut în rechizitoriu că SC "WW." S.A. nu era un constructor de bună-credinţă, câtă vreme a ridicat construcţia pe terenul concesionat pentru altă activitate decât cea turistică, astfel că vânzarea trebuia făcută prin licitaţie.

S-a mai invocat că, în condiţiile în care nu s-a stabilit regimul juridic al terenului şi nu a operat intabularea în cartea funciară, Consiliul local nu putea face acte de dispoziţie, fără o acţiune de rectificare de carte funciară în temeiul art. 1 din Legea nr. 7/1996.

Cu privire la acest aspect, martorul CCCCCC., conducător al Biroului de cadastru şi publicitate imobiliară a declarat şi la Parchet şi în instanţă că Primăria Orşova a formulat o cerere de intabulare pe numele ei în temeiul H.G. nr. 98/2005 şi de adeverinţele nr. 6885 şi nr. 6897/2013 emise de Primărie, terenul a fost înscris ca proprietate a municipiului Orşova în cartea funciară şi la 21.06.2013 a operat înscrierea terenului ca prioritate a SC "WW." SA.

Un alt motiv de nelegalitate invocat în rechizitoriu a fost preţul stabilit prin raportul de evaluare aprobat de Consiliul local de 14.320 euro sub valoarea reală apreciată de specialiştii DNA printr-un raport de constatare la suma de 20.056 euro.

Hotărârea de aprobare a vânzării a fost urmată de încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/19.06.2013 şi de plata preţului pe baza de factură de către SC "WW." S.A..

S-a mai menţionat în rechizitoriu că SC "WW." S.A. din 2006 operează servicii publice de salubritate, apă, canalizare şi întreţinere spaţii verzi în municipiul Orşova beneficiind, ca prestator de servicii, de jumătate din bugetul local al oraşului.

Singurele fraze care se referă la infracţiunea pentru are este trimis în judecată inculpatul privind SC "WW." S.A. a evidenţiat că:

"F. în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei Orşova a PP., exercită o influenţă directă asupra majorităţii consilierilor locali, influenţă care îi permitea ca, prin hotărârile luate de autoritatea publică locală, să-şi atingă propriile interese ori pe cele ale persoanelor aflate în anturajul său" .

"Modalitatea în care F. controlează procesul de luare a deciziilor în cadrul Consiliului local Orşova este confirmată de declaraţiile date în cauză:

- YYYYY., MMMMM., U." .

Referitor la faptul că SC "WW." S.A. nu ar fi avut drept de preemţiune la vânzarea terenului de 2046 mp ce i se concesionase în 2002 pentru 49 de ani pentru că nu a fost constructor de bună-credinţă prin edificarea clădirii unei pensiuni pe acest teren s-a completat probatoriul cu mai multe înscrisuri care reprezintă avizele şi autorizaţiile prevăzute de lege:

- certificatul de urbanism nr. x/7.06.2010;

- certificatul de urbanism nr. x/28.06.2011;

- autorizaţia de construire nr. x/24.01.2012.

Toate aceste documente au fost obţinute anterior realizării majorităţii UUUUU. în Consiliul local al municipiului Orşova, astfel că la momentul formulării cererii de vânzare către această firmă terenul în discuţie, fără licitaţie, s-a făcut în condiţiile legii nr. 215/2001.

Probatoriile nu au fost contestate de procuror, iar existenţa lor pune sub semnul îndoielii afirmaţia că SC "WW." S.A. ar fi fost de rea-credinţă şi îndoială îi profită.

Martorul CCCCCC. şi la Parchet şi în instanţă, conducător al Biroului de cadastru a recunoscut că terenurile care apar în evidenţa cadastrală ca aparţinând statului român - domeniului său public, de fapt ele aparţin domeniului public al municipiului Orşova urmare a H.G. nr. 963/2002 cu anexele care cuprind terenurile între care se regăsesc şi cele concesionate lui G. sau vândute lui SC "WW." S.A. şi S.C. ZZZZZ. S.R.L. s-a operat o rectificare a Cărţii funciare cu nr. x iar sentinţa civilă nr. 641/27.10.2009 a Judecătoriei Orşova a statuat în temeiul legii şi regimul juridic al acestor terenuri.

Disfuncţionalitatea din relaţiile instituţionale dintre Primărie şi Biroul de cadastru şi publicitate imobiliară Orşova se datorează unor incidente administrative pentru care există o soluţie temporară prin anexarea la Hotărârea de Guvern nr. 963/2002 a unei adrese emise de Primărie care atestă la înscrierea în cadastru că imobilul aparţine domeniului public al municipiului.

În rechizitoriu se invocă prevederile art. 123 din Legea nr. 215/2001 care, printre altele, statuează că "preţul de vânzare se stabileşte în baza unui raport de evaluare aprobat de Consiliul local".

Martora BBBBBB. şi YYYYY. nu amintesc nimic de vânzarea terenului concesionat în 2002 lui SC "WW." S.A. şi nici cu privire la preţul stabilit de expert în raportul de evaluare şi aprobat de Consiliul local.

În ce-l priveşte de martorul U. acesta în fragmentul depoziţiei sale de la Parchet redat în rechizitoriu afirmă doar că în baza dispoziţiei scrise a primarului OOOOO. coordonează activitatea de administrare a domeniului public şi privat al municipiului colaborând în baza contractelor încheiate inclusiv cu administratorul SC "WW." SA .

Martorul MMMMM. a afirmat în depoziţia sa, ca preşedinte al Comisiei buget-finanţe, juridic de la momentul discutării cererii SC "WW." S.A. a sesizat că preţul era de 7 euro/mp în raportul de evaluare, în timp ce el aprecia că preţul real era de 50 euro/mp.

Întrucât colegii nu i-au împărtăşit punctele de vedere inclusiv cu privire la regimul juridic al terenului şi discutarea cererii într-o şedinţă ordinară şi nu extraordinară, MMMMM. a părăsit şedinţa.

Martorul a afirmat că F. îi supravegherea pe consilierii din grupul UUUUU. de atunci, de 11 consilieri şi cererea lui (SC "WW." SA) a fost votată de 12 consilieri, în condiţiile în care a mai convins un consilier să voteze favorabil şi s-a realizat votul a 2/3 din consilierii în funcţie.

Deşi a fost audiat inculpatul F., în rechizitoriu nu se aminteşte de declaraţiile acestuia, de probatoriile în apărare care s-au solicitat.

În instanţă s-au audiat ca martori toţi consilierii locali ai municipiului Orşova asupra cărora procurorul afirmă că F. şi-a exercitat influenţa pentru a obţine cu încălcarea legii un folos necuvenit pentru SC "WW." S.A., şi anume U., TTTTTT., SSSSS., UUUUUU., XXXXXX., ZZZZZZ., AAAAAAA., TTTTT., YYYYY., DDDDDDD., PPPPPPP. etc.

Dintre martorii audiaţi, ZZZZZZ. (QQQ.) a apreciat că preţul de 7 euro/mp era corect, faţă de 2 euro/mp al unui teren situat la 100 m de o cale ferată, AAAAAAA. (QQQ.) nu a discutat nimic cu YYYYY. şi cu atât de o eventuală subevaluare a terenului, era GGGGGGG. la data votului 7.06.2013 nu a fost prezent ca să fie discutat ceva cu YYYYY. şi cu atât mai puţin să voteze.

Contrar depoziţiei lui YYYYY. care se sfătuia cu părinţii LLLLL. şi MMMMMMM. pe de o parte, cu F. pe de altă parte, ce să facă şi cum să facă în activitatea lui de consilier, colaborând şi cu MMMMM., martorii consilieri prezenţi la votul din 7.06.2013 au declarat că au fost îndeplinite toate condiţiile, s-au parcurs toate procedurile şi nu au fost influenţaţi sau puşi sub presiune de a vota într-un anume fel, favorabil SC "WW." S.A. de nimeni şi nici de F. - DDDDDDD. (KKKKKK.), XXXXXX. (QQQ.), SSSSS. (LLLLLL.), TTTTTT. (PP. etc.

Întreaga descriere a faptei se rezumă la câteva fraze dintre care doar două vizează infracţiunea dedusă judecăţii. Restul au menirea de a face cunoscut ambientul politic local prin specularea şi valorificarea disputelor politice translate în declaraţiile martorilor oponenţi, selectaţi dintre martori şi folosiţi ca probe.

Din pleiada de martori audiaţi la Parchet şi în instanţă nu a reieşit că F. ar fi folosit influenţa de lider de partid şi imprimă altor lideri de partid - consilieri locali, interesele sale sau ale altora.

Nu s-a făcut nicio dovadă că F. avea trecere faţă de consilieri şi prin autoritatea lui era în măsură să le schimbe decizia, hotărârea, părerea, votul.

Deşi se înşiruează că ar fi influenţat şi activitatea funcţionarului de primărie, mai curând F. este îngrijorător de modul în care au existat "scăpări" în instrumentarea de acte administrative şi se dovedeşte preocupat să se îndrepte erori materiale în timp util şi conform legii.

În opinia Curţii, nu este suficient să afirmi că inculpatul face demersuri sau îşi exercită influenţa şi să se concluzioneze că doar rezumându-se la aceste constatări s-a făcut şi dovada că inculpatul a săvârşit fapta şi cu vinovăţie.

Nicio probă, inclusiv cele selectate de procuror şi acelea secvenţiale, nu descriu dacă şi cum şi pe cine a influenţat F. dintre consilieri ca să voteze cum i-a cerut, când, şi în ce împrejurări.

Influenţa, autoritatea vin din funcţia deţinută şi nu din calităţile personale şi atunci cât de reale puteau fi acestea în faţa unor lideri ai altor partide, care mai erau şi în opoziţie şi consilieri locali în timp ce autoritatea lui F. se rezuma, doar la cea de lider de partid, eventual, faţă de colegii UUUUU., dintre care au declarat că votau nu după interese de partid, ci în cunoştinţă de cauză, pentru binele urbei orşovene.

Curta a apreciat că nu sunt întrunite cumulativ elementele laturii obiective ale infracţiunii, că nu e dovedită legătura de cauzalitate şi nici nu s-a probat urmarea socialmente periculoasă a presupusei acţiuni care la rândul ei nu este susţinută prin probatorii că s-au exercitat influenţe, s-au schimbat decizii şi votul vreunui consilier pentru ca F. să beneficieze vreun folos sau prin el altul.

Aspectele relevate de martorii YYYYY., care naviga între două grupări politice, de MMMMM. care a declarat că îl duşmăneşte pe F. şi despre care proprii colegi de partid (KKKKKK.) şi ceilalţi consilieri l-au descris în termeni mai degrabă negativi, nu sunt în măsură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie.

Orice nesiguranţă devine relevantă în raport de eventuale informaţii îndoielnice sau insuficient de convingătoare care umbresc proiecţia unei realităţi obiective.

O certitudine nu poate fi echivalentă cu o probabilitate, dar îndoiala se poate subroga unei probe pozitive de nevinovăţie.

Aşa fiind, Curtea în considerarea celor reţinute şi amplu argumentate în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 (Capitolul VI - f. x R).

3. Inculpatul F. a fost trimis în judecată şi pentru fapta săvârşită în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipale Orşova a PP., folosindu-şi influenţa şi autoritatea în scopul obţinerii pentru ZZZZZ. S.R.L. a unui folos necuvenit constând în aprobarea vânzării către aceasta cu încălcarea cadrului legal a unei suprafeţe de teren, infracţiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Din rechizitoriu, Curtea a reţinut că S.C. ZZZZZ. S.R.L. este administrată de AAAAAA. şi în 15.02.20110 a primit în concesiune de la Consiliul local Orşova un tern de 246 mp în schimbul unei redevenţe de 2028,44 euro, situat pe malul golfului Cernei, zona Gării.

Pe acest teren S.C. ZZZZZ. S.R.L. a construit două imobile - pensiunea EEEEEE. şi potrivit susţinerilor din actul de sesizare s-a depăşit suprafaţa concesionată.

În 23.02.2013, Consiliul local a concesionat societăţii ZZZZZ. S.R.L., fără licitaţie publică, un teren de 157 mp alăturat terenului pe care s-au edificat celor două construcţii (304,48 mp şi 61,73 mp), pentru redevenţă de 3300 euro anual.

În urma modificării, în 15.03.2013, a contractului de concesiune din 15.02.2010, s-au însumat suprafeţele din cele două concesionări într-o suprafaţă unică de 403 mp cu o redevenţă de 5005,16 euro.

Această suprafaţă de teren a fost intabulată ca proprietate a domeniului public al municipiului Orşova, la 5.08.2013, deşi nu exista un act translativ de proprietate din domeniul public al statului român.

Procurorul susţine că F. a luat cu împrumut o sumă de bani de la AAAAAA., administratorul societăţii S.C. ZZZZZ. S.R.L. pentru derularea activităţii curente a societăţilor sale.

S-a afirmat totodată în rechizitoriu că la 30.010.2013 ZZZZZ. S.R.L. a solicitat Consiliului local Orşova să-i aprobe vânzarea terenului concesionat de 15.03.2013.

Potrivit actului de sesizare "F. şi-a folosit influenţa şi autoritatea asupra consilierilor locali şi a funcţionarilor publici din cadrul autorităţilor publice locale ale municipiului Orşova pentru a-i determina să întocmească documentaţia necesară şi să se aprobe vânzarea către ZZZZZ. S.R.L., fără respectarea cadrului legal incident."

Procurorul a precizat că în acest mod F. a înţeles să-şi achite datoria, iar AAAAAA. a renunţat la creanţa pe care o avea împotriva inculpatului.

AAAAAA., la 30.10.2013 a solicitat pentru S.C. ZZZZZ. S.R.L. Consiliului local Orşova să-i aprobe vânzarea terenului concesionat.

Prin HCL nr. 111/28.11.2013 s-a aprobat vânzarea fără licitaţie, în temeiul art. 123 din Legea nr. 215/2001, a terenului în favoarea concesionarului S.C. ZZZZZ. S.R.L..

S-a susţinut însă că S.C. ZZZZZ. S.R.L. era constructor de bună-credinţă şi astfel nu-i erau aplicabile prevederile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, respectiv vânzare fără licitaţie. Contrar a ceea ce s-a reţinut în raportul de evaluare aprobat de Consiliul local - construcţii pe o suprafaţă de 364 mp amplasate pe ambele suprafeţe de teren, în anexele HCL nr. 111/28.11.2013 se prevede că cele două construcţii sunt amplasate pe unul din cele două terenuri şi au o suprafaţă la sol de 191 mp.

În raportul de constatare efectuat de Parchet în cauză, anterior obţinerii concesiunii terenului de 157 mp în 28.02.2013, S.C. ZZZZZ. S.R.L. a construit ilegal pe domeniul public.

Preţul vânzării de 12.100 euro s-a socotit de procuror ca fiind o valoare apropiată de cea de 12.928 euro stabilită de specialiştii DNA.

De asemenea, s-a apreciat că tranzacţia a fost profitabilă pentru S.C. ZZZZZ. S.R.L. întrucât pe de o parte preţul era echivalentul valorii redevenţei ce urma să o plătească, iar pe de altă parte datoria ce ar fi trebuit s-o primească era şi ea în jurul aceleiaşi sume ca preţ al vânzării. În schimb, s-a considerat în actul de sesizare că pentru vânzător încheierea tranzacţiei i-a corespuns o scădere corelativă a veniturilor ce ar fi urmat să le primească la bugetul local - 5005,16 RON redevenţă anuală.

Procurorul a considerat că starea de fapt se evidenţiază prin convorbirile telefonice interceptate semnificativ şi prin declaraţiile luate în cauză .

Convorbirile din 28.10.2013, 30.10.2013, 7 şi 12.11.2013 au fost interceptate de SRI în baza mandatelor de siguranţă naţională emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe numele lui H. şi F. cu privire la care judecătorul de cameră le-a exclus din probatoriu şi care nu reprezintă probe în înţelesul art. 97 C. proc. pen. ci mijloace de probă care nu pot constituit prin ele însele situaţia de fapt de sine-stătătoare.

S-a remarcat că prin această tranzacţie pentru care şi-a folosit influenţa de lider de partid F. a urmărit plata datoriei către AAAAAA. şi bani la bugetul local pentru a se face plata pentru serviciile prestate de S.C. WW. S.A. pentru municipalitate.

Din cele două declaraţii a rezultat că U. a depus la registratura Primăriei raportul de evaluare al terenului ce urma să-l cumpere AAAAAA. transmis prin F. şi AAAAAA.. În toamna lui 2013 printr-un apel telefonic, F. i-a cerut cu împrumut 10.000 euro fără să-i dea amănunte, dar n-a trecut pe la pensiune pe la AAAAAA. să-i ia, iar peste două zile, s-au văzut la pensiune şi i-a spus că nu mai are nevoie. A mai precizat că F. nu i-a mai cerut vreo altă sumă de bani.

S-a apreciat că AAAAAA. a convenit cu F. asupra negării împrumutului de 10.000 euro şi a recunoscut acest lucru conştient că acea convorbire ar fi putut fi interceptată.

În rechizitoriu s-a concluzionat că:

- nu s-a procedat conform procedurii legale - vânzare prin licitaţie - art. 123 alin. (1) din Legea nr. 215/2001;

- iniţial terenul intabulat ca proprietate a domeniului public al statului român şi intabulat ulterior ca teren proprietatea domeniului public al Orşovei, fără vreun act translativ de proprietate;

- Consiliul local nu putea face acte de dispoziţie până la clarificarea situaţiei juridice a terenurilor;

- raportul de evaluare a stabilit un preţ de vânzare inferior celui real, cum s-a stabilit prin raportul de constatare al specialiştilor DNA.

În rechizitoriu procurorul nu a făcut nicio trimitere la declaraţiile date de inculpatul F., la eventualele probatorii solicitate în apărare, iar în concluziile orale şi scrise cu ocazia dezbaterilor face referitore la probatoriile administrate la urmărirea penală fără vreo analiza, argumentaţie juridică a întregului ansamblul probator care include şi probele administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Şi în această cauză prin rechizitoriu acuzaţiile trebuie să se sprijine pe probe care au menirea să dovedească că fapta există, s-a comis cu vinovăţie, cu intenţie directă, cu scopul prevăzut de lege - obţinerea unui folos necuvenit pentru sine sau altul iar inculpatul este cel care a săvârşit fapta.

Fiind vorba de exercitarea unei influenţe ori autorităţi de lider de partid, se presupune că este vorba de un subiect activ calificat care îşi trage aceste atuuri din exercitarea funcţiei şi nu datorită unor calităţi personale.

Organul judiciar trebuie să dovedească cum a influenţat, în speţă, consilierii locali al Orşovei, în ce modalitate a schimbat votul, decizia, hotărârea membrilor Consiliului, în ce măsură a avut trecere şi faţă de cine dintre aceştia ca să obţină ceea ce şi-a propus.

Nu este suficient să afirmi că inculpatul a luat împrumut de la AAAAAA. şi să nu se fundamenteze această afirmaţie pe probe care să clarifice când a avut loc această înţelegere, dacă a avut, s-a remis sau nu suma solicitată ca împrumut, în ce condiţii s-a acordat etc.

Martorul AAAAAA. încă de la Parchet în depoziţia dată şi ulterior şi în instanţă vorbeşte despre solicitarea unui împrumut de către F. care însă s-a rezumat doar la o convorbire telefonică care nu a mai fost urmată de nimic, ci doar a luat act că nu mai era de actualitate cererea inculpatului.

Recunoaşterii acestui dialog procurorul îi dă o conotaţie determinată fără ca aceasta să se mai sprijine pe vreo probă care să-i valorifice mai mult semnificaţia.

Chiar şi din această perspectivă, ideea renunţării la o creanţă (AAAAAA.) şi datoria de plătit a lui F. faţă de AAAAAA. reprezintă o ipoteză care nu are suport probator şi nici chiar mijloacele de probă nu se pot substitui unei situaţii care se speculează încă de la audierea lui AAAAAA. din 24.04.2014 în faza de urmărire penală.

Rechizitoriul nu a reţinut nimic legat de ceea ce presupune acţiunea inculpatului îndreptată asupra membrilor consiliului local, nu se indică nicio probă care să susţină că prin intervenţia lui F. unii sau toţi consilierii prezenţi în 28.11.2013 au înţeles să încalce legea şi să aprobe cererea formulată de S.C. ZZZZZ. S.R.L. de vânzare fără licitaţie, să dispună de acest teren cesionat în 2004 cu modificări în 2010 şi acte adiţionale intermediare (2006), deşi statutul lui era neclar din punct de vedere juridic, să accepte un preţ subevaluat printr-un suport de evaluare pe care U. l-a depus la registratura Primăriei să fie înregistrat după ce îi fusese remis de F..

Mulţi dintre consilierii locali erau ei înşişi lideri locali de partid, din probe administrate în dosar - declaraţia martorului MMMMM. rezultă că influenţa autoritatea lui F. opera eventual asupra celor care îi erau colegi de partid şi poate de coaliţie.

Or, realitatea pare să fi fost alta, după cum a rezultat din depoziţiile martorilor

- YYYYY. declară inclusiv în instanţă că votul său l-a dat în cazul concesiunilor, întrucât a considerat că sunt îndeplinite condiţiile legale şi nu par că i-ar fi putut insula şeful de partid;

- EEEEEEE. a declarat că nimeni nu a făcut presiuni asupra sa cum să voteze privind cererea S.C. ZZZZZ. S.R.L., că raportul de evaluare a stabilit un preţ corect de 20 E/mp, s-au îndeplinit condiţiile şi procedurile legale;

- SSSSS. nu a discutat nimic cu F. despre cererea la S.C. ZZZZZ. S.R.L. -i el a fot de acord cu solicitarea firmei cu privire la care mapa cu documente atesta justeţea cererii;

- AAAAAAA. a votat în favoarea solicitării S.C. ZZZZZ. S.R.L. şi nu a fost influenţat de nimeni, nici de F. pentru că documentele cuprindeau toate accizele cerute de lege;

- niciodată F. nu i-a cerut să voteze în vreun fel anume lui GGGGGGG., care a votat şi concesiuni şi vânzări de terenuri pentru că aducea venituri la bugetul Primăriei;

- XXXXXX. nu a fost niciodată solicitat de F. să dea votul său, în sensul dorit de acesta şi a făcut remarca potrivit căreia votul Consiliului era, generic vorbind, în favoarea concesiunilor, închirierilor, vânzărilor pentru că ele aduceau venituri la bugetul loca al Orşovei;

- CCCCCCC. a votat pentru ca S.C. ZZZZZ. să cumpere terenul concesionat şi votul acesteia a fost liber fără influenţe sau presiuni, directe sau idirecte;

- DDDDDDD., ca şi alţi consilieri ZZZZZZ., AAAAAAA. nu l-au solicitat pe F., o persoană influentă sau cu anturaj în administraţie şi nici nu şi-a permis vreodată să-i ceară un vot anume; el a votat pentru vânzarea terenului concesionat după ce a fost trecut în domeniul privat al Orşovei la S.C. ZZZZZ. S.R.L.;

- BBBBBBB. a votat pentru vânzarea terenului deja concesionat lui S.C. ZZZZZ. pentru că erau îndeplinite condiţiile şi "se plătea un preţ destul de mare";

- OOOOOO. a declarat că nimeni nu şi-a permis vreodată să încerce să-i influenţeze votul, astfel că şi cererea lui AAAAAA. a votat-o pentru că erau îndeplinite condiţiile legii;

- FFFFFFF. a dat votul său pentru vânzare fără licitaţie pentru S.C. ZZZZZ. S.R.L. pentru că erau respectate toate normele legale care prevedeau acest lucru;

- YYYYYY. în condiţiile unei documentaţii cu avizele cerute de lege a votat pentru vânzarea terenului lui S.C. ZZZZZ. S.A. fără nicio presiune sau influenţă;

- TTTTTT. a votat liber pentru vânzarea terenului lui S.C. ZZZZZ. S.R.L.;

- CCCCCC. a declarat că în cartea funciară există două actualizări de informaţii, terenul este în proprietatea municipiului Orşova, în decembrie 2013 s-a intabulat dreptul de proprietate al S.C. ZZZZZ. S.R.L. dobândit prin cumpărare de la Consiliul Local; nimeni nu a intervenit asupra sa pentru operaţiuni în cartea funciară;

- BBBBBB. discuţia în Primăria Orşova a afirmat că în 2002 S.C. ZZZZZ. S.R.L. a primit în concesiune un teren şi a achiziţionat o clădire de la o altă societate de la care a preluat concesiunea terenului şi în 2012, 2013 a solicitat cumpărarea terenului concesionat.

În pofida evidenţei, procurorul a afirmat că declaraţiile martorilor dovedesc acuzaţiile aduse inculpatului.

Şi cu toate acestea, din declaraţiile lui CCCCCC., BBBBBB., etc. rezultă că din punct de vedere juridic la nivelul relaţiei instituţionale dintre Primărie şi Biroul de cadastru şi publicitate imobiliară s-a găsit modalitatea d ea da eficienţă unei Hotărâri de Guvern din 2002 şi a unei hotărâri judecătoreşti din 2009 pentru a facilita actualitatea în plan imobiliar al Consiliului Local spre beneficiul municipiului Orşova.

Hotărârea nr. 111/28.11.2013 a Consiliului Local a fost confirmată de Prefectul Mehedinţi, nimeni nu i-a contestat dispoziţiile, iar printre documentele care au stat la baza emiterii acestei hotărâri s-au aflat şi Contractul de concesiune nr. x/2004, actul adiţional din 14.12.2006, contractul de concesiune nr. x/2010, actul adiţional nr. x/2013, contractul de achiziţie construcţie cu preluare teren în concesiune (martor BBBBBB.) sunt acte administrative cu privire la care nu face nicio referire în rechizitoriu şi care au menirea cel puţin a unei clasificări privind vânzarea fără licitaţie care a operat, se pare fără vreo influenţă asupra vreunui vot, ci pentru că erau îndeplinite dispoziţiile legale.

Au fost martori care au apreciat mai mult decât corect preţul stabilit de raportul de evaluare afişat de Consiliul Local ("20E/mp este un preţ bun"; "votul dat pentru că era un preţ mare").

Pe de altă parte, expertiza efectuată de expertul desemnat de instanţă JJJJJJJ. a stabilit un preţ de 12.000 E faţă de preţul raportului primar 12.100 E, faţă de care nu diferă cu mult raportul de constatare al specialiştilor DMS de 12.928 E, diferenţa înscriindu-se în marja de precizie acceptabilă admisă de AMEVDR.

Or, în aceste condiţii, când martorii consilieri care au votat HCL 111/28.11.2013 nu au fost influenţaţi în votul lor de F., niciunul nu a fost controlat de acesta pentru a-şi impune autoritatea şi a determina votul urmărit de el, când problemele de ordin juridic s-au corijat într-o manieră în care concesiunile, vânzările să se facă în limitele legii care există din 2002, susţinută şi de o hotărâre judecătorească din 2009, când nu s-a dovedit nici un fals necuvenit (teren concesionat cumpărat în condiţii de legalitate respectate de constructorul de bună - credinţă, inexistenţa unui împrumut care nu implică nici un creditor sau debitor) Curtea apreciază că fapta incriminată prin art. 13 din Legea nr. 78/2000 şi reţinută în sarcina inculpatului F. nu există.

În cauză lipseşte o descriere a faptei, ea este complinită prin mijloace de probă redate în rechizitoriu, prin convorbiri telefonice interceptate şi folosite ca naraţie a activităţii infracţionale.

În mod selectiv s-au evidenţiat doar unele probe, depoziţii ale unor martori şi acelea din cele apreciate ca rezonanţe deşi semnificaţia lor, în contextul general, este mult mai edificatoare.

Fapta supusă judecăţii trebuie să se fundamenteze pe o "argumentaţie juridică a faptelor" certe, decisive, sigure, fără echivoc.

S-a afirmat în doctrină şi jurisprudenţă că regula "in dubio pro reo" este chintesenţa oricărei îndoieli care operează în favoarea inculpatului.

Aşa fiind, pentru considerentele arătate, inculpatul F. a fost achitat pentru o faptă care nu există, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., rap.la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., privind infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

S-a constatat că inculpatul F. a fost reţinut în data de 3.04.2014 şi arestat preventiv la data de 4.04.2014 până la data de 16.10.2014, dată de la care s-a aflat în arest la domiciliu, iar din 1.04.2015 s-a aflat în control judiciar până la revocarea definitivă a acestei măsuri la 21.06.2016, potrivit deciziei penale nr. 953/4.07.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

*

* *

VII. 1. La data de 28.07.2014, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a trimis în judecată pe inculpatul G., în stare de arest preventiv, pentru infracţiunile de trafic de influenţă, prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) C. pen. (faptă descrisă în Capitolul I R) şi cumpărarea de influenţă, prev. de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) C. pen. (faptă descrisă în Capitolul I R).

Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că G. s-a folosit de împrejurarea că sora sa, W. deţinea funcţia de preşedinte al secţiei de contencios administrativ şi fiscal al Curţii de Apel Craiova şi a pretins faţă de H. că îşi poate exercita influenţa prin intermediul acesteia, asupra judecătorului investit cu judecarea dosarului nr. x/2012 al acelei instanţe pe care să îl determine să pronunţe o soluţie favorabilă lui H., de admitere a contestaţiei formulată de acesta împotriva Raportului de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate (A.N.I.).

S-a susţinut în actul de acuzare că G. a pretins lui H. în schimbul exercitării influenţei sale, să-i asigure o serie de foloase:

- pentru sine, G. a pretins menţinerea (temporară) în funcţia de inspector şef al IPJ Mehedinţi; în cazul în care ar fi fost numită o altă persoană pe funcţie, numirea sa într-o funcţie de conducere în cadrul IGPR;

- pentru soţia sa, W., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fost procuror general a acestui Parchet, inculpatul a pretins numirea sa într-o funcţie de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau în cadrul D.N.A., urmare tot a intervenţiei lui H.;

- pentru tatăl său, G., inculpatul a pretins să-i fie concesionate în condiţii avantajoase două suprafeţe de teren de aproximativ 200 mp, situate în centrul municipiului Orşova.

A. 1. Procurorul a susţinut că la rândul său, H. a pretins faţă de G. că îşi va folosi influenţa la nivelul conducerii PP. şi ca preşedinte de consiliu judeţean şi va interveni la mai mulţi funcţionari publici din Guvern, din conducerea Ministerului Afacerilor Interne, a Poliţiei Române şi a Consiliului Local al Municipiului Orşova, pentru a-i determina pe aceştia să-şi exercite atribuţiile de serviciu, astfel încât să se realizeze foloasele solicitate de G..

În cursul lunii martie 2013, H., folosindu-se de autoritatea sa de preşedinte al Organizaţiei Judeţene Mehedinţi a PP., a demarat demersurile pentru a obţine foloasele la care s-a obligat faţă de G..

Menţinerea lui G. în funcţia de inspector şef al IPJ Mehedinţi şi numirea sa la o dată ulterioară într-o funcţie de conducere în cadrul I.G.P.R. depindeau de inspectorul general al Poliţiei Române, EEEEEEEE. care, în baza art. 12 alin. (3) din Legea nr. 28/2002, era abilitat să propună Ministrului Afacerilor Interne, după consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor şi avizul consultativ al Prefectului, numirea inspectorilor şefi şi a directorului general al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti.

Tot de inspectorul general EEEEEEEE. depindea şi numirea adjuncţilor directorilor din IGPR, în cazul în care G. ar fi urmat să ocupe funcţia de director adjunct al Direcţiei de Ordine şi Siguranţă Publică din cadrul IGPR.

H., a afirmat actul de acuzare, a intervenit la EEEEEEEE. prin Secretarul de stat MAI, K., căruia i-a solicitat să întreprindă demersuri în vederea numirii lui G. la IGPR.

Urmare a intervenţiilor lui K., la 10.04.2013, secretarul de stat în cadrul MAI, director al Direcţiei de Ordine şi Siguranţă Publică, L., i-a comunicat lui G. că va fi numit în funcţia de director adjunct al direcţiei mai sus menţionate. G. nu a acceptat funcţia oferită şi pentru moment a refuzat-o datorită faptului că W. nu fusese numită într-o funcţie de conducere la un Parchet din Bucureşti.

Procurorul a făcut trimitere la unele convorbiri telefonice din aprilie 2013, interceptate pe mandat de siguranţă naţională (excluse la 28.11.2014 de judecătorul de cameră preliminară din materialul probator). S-a afirmat în rechizitoriu că H. l-a asigurat pe G. că va găsi rezolvarea pentru soţia acestuia.

În contextul demersurilor lui H. şi K., VVVVV. a fost asigurat că FFFFFFFF. urma să-i transmită Secretarului de stat L. un mesaj de susţinere pentru VVVVV. din partea acestuia şi a Prefectului. Aceste demersuri au continuat şi în luna iunie 2013.

În susţinerea celor arătate, procurorul a redat citate, fragmente cu aspecte considerate relevante în cauză din declaraţiile martorilor K. şi L..

K., în declaraţia sa, a arătat că îl cunoaşte pe H. din 2001 şi pe G. cam din aceeaşi perioadă, fiindu-i subaltern în perioada cât martorul era şef la IPJ Mehedinţi.

În primăvara anului 2013, secretatul de stat L. şi-a manifestat intenţia de a-l schimba din funcţia de şef IPJ Mehedinţi pe G., de activitatea căruia nu părea a fi mulţumit. În aceeaşi perioadă, H. şi VVVVV. i-au comunicat că cel din urmă dorea să vină la Bucureşti pe o funcţie corespunzătoare celei deţinute la IPJ Mehedinţi, când W., în urma aprobării Consiliului Superior al Magistraturii urma să ocupe o funcţie în cadrul unui Parchet din Bucureşti. Discuţiile în acest sens au fost purtate de VVVVV. cu FFFFFFFF. cu ocazia deplasărilor acestuia la domiciliul său din Drobeta Turnu-Severin.

Secretarul de Stat L. i-a propus lui G. o funcţie de adjunct al Direcţiei Ordine Publică din cadrul IGPR pe care acesta a refuzat-o, întrucât soţia sa nu mai venea în Bucureşti, iar G. îşi dorea în consecinţă o funcţie în Craiova.

La solicitarea lui H., în luna iunie 2013, de a veni cu G. în Bucureşti şi a avea o discuţie cu inspectorul General al Poliţiei Române, K. i-a facilitat această întrevedere, despre care nu a aflat dacă ea s-a şi realizat.

H. a purtat discuţii în legătură cu clarificarea situaţiei profesionale a lui G. şi cu GGGGGGGG. (şeful cancelariei Primului ministru) şi cu K., cărora le-a spus că intenţiona să meargă la Chestorul EEEEEEEE. şi la Premier (HHHHHHHH.), pentru a-i determina să intervină în vederea realizării intereselor lui G..

La 13.06.2013, H. s-a întâlnit cu chestorul de poliţie EEEEEEEE., căruia, afirmă procurorul, i-a cerut să-l menţină pe G. în funcţia pe care o exercita şi ulterior să-l numească director adjunct în cadrul IGPR. Se susţine în rechizitoriu că EEEEEEEE. s-a arătat de acord.

Procurorul a mai făcut referire la nişte convorbiri dintre H., GGGGGGGG. şi SS. (director al DGA - MAI).

Nu a rezultat din actele dosarului, spune procurorul în rechizitoriu, date cu privire la împrejurările deplasării lui EEEEEEEE. în sediul Guvernului în data de 13.06.2013.

Din actul de sesizare a mai rezultat că K. a aflat de la H. că acesta s-a întâlnit cu chestorul EEEEEEEE. la Guvern, astfel încât nu a mai fost nevoie de vizita la Ministerul Afacerilor Interne.

În declaraţia sa, L. a arătat că, asemeni lui EEEEEEEE., şeful IGPR, era nemulţumit de prestaţia lui G., întrucât, în condiţiile zăpezilor din iarna 2012-2013, şoselele erau înzăpezite, oamenii blocaţi în maşini, iar poliţia rutieră nu închisese drumurile, creându-se probleme care nu şi-au găsit o rezolvare corespunzătoare la nivelul conducerii Inspectoratului judeţean de către G..

În aceste condiţii, în primăvara anului 2013, i-a propus telefonic lui G. un post de adjunct al Direcţiei Ordine Publică din cadrul IGPR. Anterior, L. s-a consultat cu IIIIIIII., consilierul său şi cu K., care i-au spus că G. îşi doreşte să vină la Bucureşti, în condiţiile în care şi soţia acestuia ar urma să ocupe o funcţie de conducere într-un Parchet din Capitală.

Ulterior, VVVVV. a refuzat pentru moment oferta Secretarului de stat, a afirmat că nu este interesat de funcţie, câtă vreme copilul acestora era în cursul anului de învăţământ, iar soţia sa nu reuşise să ocupe o funcţie în Bucureşti.

Procurorul a concluzionat că H. a obţinut unul din foloasele solicitate de G..

2. G., rezultă din rechizitoriu că i-ar fi cerut, printre altele, lui H., să îşi folosească influenţa la nivelul structurilor guvernamentale şi să întreprindă demersurile necesare numirii W. într-o funcţie de procuror şef secţie în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Potrivit art. 45 din Legea nr. 303/2004, funcţiile de conducere de la nivelul Parchetului/Î.C.C.J., DNA, DIICOT sunt ocupate de persoane propuse de ministrul Justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, spre numire Preşedintelui României.

Prin rechizitoriu s-a susţinut că în data de 8.07.2013, H., aflat la restaurantul JJJJJJJJ. din Bucureşti, împreună cu premierul HHHHHHHH., ar fi discutat de propunerea ce ar fi urmat să o facă ministrul justiţiei lui W. pentru o funcţie de conducere la unul din Parchetele din Bucureşti.

S-a mai afirmat în actul de acuzare că în cursul aceleiaşi zile, H. i-ar fi cerut lui KKKKKKKK. (consilier al Primului ministru) să-i transmită lui GGGGGGGG. (şef cancelarie Prim ministru) să-i ducă premierului HHHHHHHH. CV-ul W..

S-a susţinut că H. a mai purtat în seara aceleiaşi zile o discuţie cu GGGGGGGG. cu privire la subiectul menţionat, iar în zilele de 11 iulie 2013 şi 12 august 2013, au mai avut loc discuţii între H. şi JJJJJ., în cursul cărora cel dintâi i-a reamintit să-l contacteze pe GGGGGGGG., printre altele, cu privire la numirea W. într-o funcţie de procuror şef secţie DNA.

Din actele dosarului, a arătat procurorul, Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii nu au înaintat administraţiei prezidenţiale vreo propunere privind-o pe W. - adresa nr. x/24.04.2013 a Ministerului Justiţiei.

3. Procurorul a afirmat în rechizitoriu că H. a iniţiat demersuri ca tatăl lui G. să obţină concesionarea în condiţii avantajoase a două suprafeţe de teren de la Consiliul Local Orşova.

La 30.04.2013, G. a obţinut concesiunea pe o durată de 49 de ani a suprafeţei totale de 242 mp cu o redevenţă de 25.062 RON, plătibilă în 10 ani, în condiţiile în care valoarea de piaţă era de 28.356 RON, iar concesionarea s-a făcut cu încălcarea cadrului legal aplicabil, preţul anual al folosinţei acestei suprafeţe de teren fiind de 511 RON.

În vederea concesionării acestui teren către G., demersuri prealabile au fost efectuate şi de inculpatul F., despre care s-a afirmat că a intervenit la nivelul Consiliului Local Orşova.

Pentru a avea loc concesionarea acestui teren, intabulat în Cartea Funciară a municipiului Orşova ca proprietate a Statului Român, Consiliul Local Orşova trebuia să stabilească mai întâi regimului de proprietate, să emită acte de dispoziţie asupra sa cu intabularea lui în Cartea Funciară ca proprietate a municipiului Orşova. În condiţiile Legii nr. 7/1996, Consiliul Local Orşova urma să promoveze o acţiune de rectificare de carte funciară.

S-a afirmat în rechizitoriu că pentru a se obţine hotărârea de concesionare a terenului către G., F. a făcut demersuri să înceteze mandatul unui consilier local - MMMMM., astfel încât să se realizeze majoritatea calificată de 11 voturi, necesară aprobării hotărârii în discuţie.

Potrivit susţinerilor din Rechizitoriu, F., din perspectiva funcţiei sale de preşedinte al PP. Orşova, controla 11 din 17 consilieri locali în funcţie. Pentru a se asigura de majoritatea calificată prevăzută de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 ("hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al consilierilor locali în funcţie") şi pentru ca să nu existe impedimente din partea secretarului Primăriei Orşova în verificarea legalităţii Hotărârii de Consiliu local ce urma să fie dată şi pentru ca acesta să nu sesizeze consilierii că terenurile nu puteau face obiectul concesiunii, F. a procedat la înlăturarea lui LLLLL., secretarul Primăriei.

Procurorul a invocat o discuţie despre concesionarea terenului din 9.04.2013, dintre F. şi G., cu referire la analiza situaţiei terenului vizat.

Anterior depunerii cererii de concesionare la 12.04.2013 a fost întocmit un raport de evaluare cu privire la cele două suprafeţe de teren (242 mp), în care s-a stabilit valoarea de 25.062 RON.

La 16.04.2013, G. a depus cererea de a-i fi concesionate cele două suprafeţe de teren în suprafaţă de 242 mp pentru extinderea construcţiei existente. Acestei cereri nu i-au fost ataşate documentele privind dreptul de proprietate asupra imobilului lui G., ci doar raportul de evaluare menţionat.

Referitor la înlăturarea lui LLLLL. din funcţia de secretar al Primăriei Orşova, s-a afirmat de către procuror că la 10.04.2013, Comisia de disciplină din cadrul Prefecturii Mehedinţi a propus primarului municipiului Orşova eliberarea din funcţie a acestuia, în baza art. 77 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999. Primarul OOOOO. a emis în consecinţă Dispoziţia nr. 264 din 17.04.2013, dispoziţie anulată la 4.11.2013 de către Tribunalul Mehedinţi, hotărâre rămasă definitivă la 25.02.2014 cu reîncadrarea în funcţia avută a numitului LLLLL..

După eliberarea din funcţie a lui LLLLL., atribuţiile au fost preluate de PPPPP., considerată în rechizitoriu o persoană obedientă lui F., beneficiară împreună cu soţul acesteia, QQQQQ. a unei concesiuni pentru o suprafaţă de 280 mp în municipiul Orşova, cu redevenţă de 10.700 euro, aflată în cercetări prin disjungerea cauzei.

Înlăturarea din funcţie a lui LLLLL. a constituit un subiect de discuţie în aprilie 2013 dintre F. şi viceprimarul municipiului Orşova, U..

S-a mai invocat în rechizitoriu că într-o discuţie dintre G. şi H., însoţit de F., cel dintâi a afirmat că este nemulţumit că F. "l-a uitat".

În susţinerea celor arătate, în actul de sesizare s-au redat câteva aspecte relevante din fragmentele citate din declaraţia dată de LLLLL..

El a arătat că în funcţia de Secretar al oraşului Orşova din 1996, avea ca atribuţie verificarea legalităţii tuturor actelor emise şi adoptate de primar şi de Consiliul Local. Până în 2012, RRRRR. a fost în relaţii cordiale cu F.. După ce s-au câştigat alegerile locale de către PP., RRRRR. a avut o discuţie cu F. cu privire la mai multe terenuri faţă de care acesta şi alte persoane şi-ar fi manifestat nişte interese personale. Întrucât a apreciat că ceea ce se intenţiona legat de anumite terenuri era vădit ilegal, s-a creat o stare conflictuală şi din ianuarie 2013 consilierii locali controlaţi de F. au acţionat astfel încât în cele din urmă, prin Hotărârea comisiei de disciplină şi decizia primarului, a fost eliberat din funcţie pentru incapacitate profesională. În urma anulării dispoziţiei primarului de către instanţă, a fost reintegrat la 1.04.2014 pentru ca a doua zi să se emită o nouă dispoziţie privind destituirea acestuia.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea impediment în calea concesionării terenului către G., s-a urmărit ca înaintea şedinţei Consiliului Local din 30.04.2013 să înceteze mandatul consilierului local MMMMM.. În acest sens, PPPPP., la 22.04.2013 a întocmit un referat prin care se arăta că MMMMM. ar fi încălcat dispoziţiile art. 90 şi 92 din Legea nr. 161/2003.

Pe de altă parte, la data de 19.04.2013, consilierii locali SSSSS. şi TTTTT., despre care Parchetul a afirmat că erau persoane obediente lui F., au sesizat Primăria Municipiului Orşova cu privire la conflictul de interese în care se afla consilierul local MMMMM..

S-a mai arătat în rechizitoriu că în baza referatului întocmit de PPPPP., ce a exercitat temporar, în lipsa lui LLLLL., funcţia de secretar al Municipiului Orşova, s-a sesizat instituţia prefectului, chestiune despre care au purtat discuţii F. cu U., viceprimarul municipiului Orşova.

Prin Ordinul prefectului din 25.04.2013 s-a încetat de drept mandatul consilierului local MMMMM., Ordin ale cărui efecte s-au suspendat provizoriu de Tribunalul Mehedinţi la 11.06.2013.

În sprijinul celor afirmate, s-au redat într-un fragment al declaraţiei lui MMMMM. aspecte considerate de procuror relevante:

MMMMM. arată că a fost de mai multe ori suspendat din calitatea sa de consilier local, fiind o persoană incomodă, invocându-se de fiecare dată, inclusiv de către F., presupuse fapte de incompatibilitate. El s-a opus, de principiu, la cesionarea sau cumpărarea de concesiuni a unor terenuri din Orşova fără a fi întrunite condiţiile legale, sens în care a sesizat şi instituţia Prefectului referitor la o serie de vânzări. MMMMM. afirmă în declaraţia sa că F. participa, în general, la aproape toate şedinţele de consiliu, supraveghind consilierii UUUUU..

F. este patronul SC "WW." S.A. - operator public pentru apă, canal şi salubritate, care încasează aproximativ 65-70% din bugetul de impozite şi taxe locale.

Potrivit afirmaţiei acestuia, F. a făcut toate demersurile ca MMMMM. să fie suspendat, să existe majoritatea necesară pentru hotărârile pe care F. dorea să le aprobe Consiliul Local.

În legătură cu revocarea sa, MMMMM. a avut o discuţie cu F., de la care a aflat că în baza unui referat, U. (viceprimar) fusese cel care ceruse eliberarea sa din funcţie. MMMMM. a mai arătat că nu a avut la cunoştinţă cererea formulată de G., că nu cunoaşte documentaţia ce a stat la baza vânzării celor două suprafeţe de teren de aproximativ 200 mp întrucât, în urma revocării sale, nu a participat la şedinţa din 30.04.2013, când s-a hotărât concesionarea acestui teren către G..

Prin rechizitoriu se mai susţine că G., în toată această perioadă s-a întâlnit cu mai multe persoane cu funcţii importante în oraş, inclusiv cu H. şi cu F..

În şedinţa din 30.04.2013, Consiliul local a hotărât trecerea suprafeţelor de teren vizate de G. în domeniul privat al municipiului şi concesionate acestuia.

Procurorul a susţinut că F. în timpul şedinţei Consiliului local ar fi avut o discuţie cu preşedintele de şedinţă, căruia i-ar fi solicitat adoptarea "pe bandă" a proiectelor de hotărâri aflate pe ordinea de zi.

În rechizitoriu s-a mai arătat că F. era deosebit de interesat de votul Consiliului Local Orşova, fiind informat de către consilierul SSSSS. despre modul cum se desfăşurau dezbaterile în ziua votării hotărârii ce viza şi concesionarea terenului către G..

Procurorul a precizat că, în speţă, nu a fost respectată procedura legală de concesionare pentru că terenurile în discuţie erau intabulate în Cartea Funciară ca proprietate a statului, conform extrasului din 18.02.2013. În consecinţă, Consiliul Local Orşova nu putea efectua acte de dispoziţie asupra acestora anterior clarificării situaţiei lor juridice. Pe de altă parte, Consiliul local nu a făcut o evaluare proprie a terenului, folosindu-se raportul depus de concesionar, ceea ce a permis concesionarea la un preţ inferior valorii reale a terenului către G..

Faţă de situaţia de fapt descrisă mai sus, s-a reţinut de către procuror comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă, în modalitatea normativă prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) C. pen.

B. Inculpatul G. a fost trimis în judecată şi pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, în modalitatea normativă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a art. 5 alin. (1) C. pen., "care a constat în determinarea unui funcţionar public - judecător în cadrul Curţii de Apel Craiova, lăsându-se să se creadă că are influenţă asupra acestuia, să facă acte care intra în atribuţiile acestuia de serviciu - pronunţarea unei soluţii favorabile lui H.".

Între filele x ale Rechizitoriului, s-a consemnat existenţa unor convorbiri telefonice dintre H. şi G., dintre W. şi judecătorul X., precum şi cu alte persoane despre care se face vorbire în cauză.

S-a arătat că H. era vădit interesat de soluţionarea dosarului său, aflat pe rolul judecătorului X., fiind în permanentă legătură cu BB. şi avocatul său, A..

Procurorul a afirmat că G. l-a asigurat şi i-a transmis lui H. certitudinea faptului că soluţia ce urma să fie pronunţată de către Curtea de Apel Craiova, în cauza care îl privea, "avea să-i fie una favorabilă" .

S-a mai afirmat că în urma acestei asigurări date de G., la data de 10.05.2013, H., prin avocat, a depus la Înalta Curte o cerere de renunţare la cererea de strămutare a cauzei de la Curtea de Apel Craiova, formulată la 18 martie 2013 şi eliberarea unui certificat de grefă în acest sens.

În aceeaşi zi, a susţinut Parchetul că H. şi G. s-au întâlnit în faţa hotelului VV. din Drobeta Tr. Severin, prilej cu care H. i-a înmânat celuilalt un plic format A4 cu documentele primite de la BB..

În perioada Paştelui (5-7 mai 2013), H. a avut mai multe convorbiri cu G..

Cu ocazia sărbătorilor de Paşte, W., sora lui G., s-a aflat la domiciliul părinţilor săi din Orşova. În această perioadă, au existat câteva convorbiri dintre W. şi judecătorul X. (7 şi 8 mai 2013). W. s-a deplasat în ziua de 8 mai 2013 la Craiova, unde s-a întâlnit cu X., după care a revenit la Orşova.

În actul de sesizare, s-a mai precizat că fraţii VVVVV. au discutat telefonic în ziua de 8 mai 2013 şi că ulterior acestor convorbiri, G. l-ar fi apelat pe H..

Cât timp G., împreună cu soţia s-au aflat în concediu în străinătate (13-26.05.2013), după rămânerea în pronunţare cu privire la dosarul lui H. din 14 mai 2013, acesta i-a transmis lui G. un mesaj sms prin telefonul lui LLLLLLLL. (consilier în cadrul Prefecturii Mehedinţi) şi s-au contactat telefonic, VVVVV. asigurându-l, potrivit procurorului, că "în rest … totul bine".

În rechizitoriu s-a apreciat că H. era neliniştit faţă de amânarea pronunţării în propria-i cauză şi folosind un limbaj camuflat, l-a contactat, cum s-a arătat, pe G. de la postul telefonic al lui LLLLLLLL..

S-a mai afirmatîn rechizitoriu că, ştiind că W. îşi petrece sfârşitul de săptămână în Orşova la părinţii săi, H. s-a deplasat la locuinţa lui O., cu intenţia de a lăsa acesteia un plic cu nişte documente ce spera să parvină lui W. şi aceasta să reconfirme că soluţia ce urma a fi pronunţată îi era favorabilă acestuia.

La 21.05.2013, judecătorul X. prin soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2012 al Curţii de Apel Craiova a dispus anularea Raportului de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate. În actul de sesizare s-a susţinut că G. l-a asigurat în jurul orelor 17:25 pe H. că soluţia pronunţată (introdusă în sistem informatic ecris al Curţii de Apel Craiova la ora 11:22) în dosarul acestuia îi este favorabilă.

În finalul descrierii faptei căreia i s-a dat încadrarea juridică de trafic de influenţă în condiţiile art. 291 alin. (1) C. pen., procurorul face o analiză a hotărârii pronunţate de judecătorul X. la 21.05.2013 motivată la 7.06.2013, apreciind că aceasta conţine dispoziţii cu caracter general, că nu se face referire la elementele de fapt ce reieşeau din înscrisurile de la dosar, că existau documente care dovedeau neîndoielnic interesul personal al lui H. în adoptarea HCJ nr. 104/2009 a Consiliului Judeţean Mehedinţi.

În susţinerea şi argumentarea descrierii acestei infracţiuni, în rechizitoriu se redau aspectele considerate de procuror relevante, dintr-un fragment al declaraţiei martorului X.:

- hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2012 a fost singura hotărâre pronunţată de judecător în materia de conflict de interese sau incompatibilităţi, cu ANI parte în proces;

- nefiind conturată o practică anume în materia conflictului de interese, s-au purtat discuţii în secţie cu privire la problemele de drept puse în speţă, în raport de existenţa unor hotărâri cu putere de lucru judecat;

- martora nu se afla în relaţii apropiate cu doamna W., ci doar în relaţii de colegialitate;

- după pronunţarea hotărârii şi redactarea minutei, se predă dosarul grefierului care în aceeaşi zi îl editează în ecris, devenind accesibil publicului, persoanelor şi instanţelor de pe raza Curţii de Apel Craiova .

În acelaşi sens se redă parţial, doar cu privire la aspectele apreciate ca relevante de procuror, declaraţia martorei LLLLLLLL., care arată că:

- prin prisma relaţiilor de serviciu, martora îi cunoaşte şi pe H. şi pe G., care în virtutea funcţiei sale, face parte şi din Colegiul prefectural pe situaţii de urgenţă;

- în cursul anului 2013, H. a purtat o convorbire telefonică de pe telefonul acesteia cu G., convorbire despre conţinutul căreia nu are cunoştinţă;

- contactată telefonic ulterior de G., pe numărul său de telefon, i-a comunicat că urma să-l apeleze H..

- tot în cursul anului 2013, pe telefonul său a primit de la G. un sms cu numele de O., pe care l-a retransmis lui H.;

- martora a precizat că H. a mai folosit telefonul mobil al acesteia, fără a putea preciza cu cine a discutat, întrucât nu a fost interesată de acest aspect.

În descrierea faptelor reţinute în sarcina inculpatului G., de cumpărare de influenţă şi respectiv trafic de influenţă procurorul a făcut trimitere la convorbiri telefonice interceptate de SRI în baza unor mandate de siguranţă naţională, prezentate fragmentat şi selectiv, convorbiri transcrise în procesele-verbale aflate la dosar care, prin încheierea din 28.11.2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, au fost excluse din probatoriu, măsură rămasă definitivă prin încheierea nr. 339 din 16.03.2015 a Î.C.C.J., secţia penală.

Potrivit rechizitoriului, încadrarea juridică dată de procuror faptei inculpatului G. descrisă mai sus, de a pretinde şi primi (în parte) de la H. mai multe foloase pentru a determina un funcţionar public (judecător), asupra căruia a lăsat să se creadă că are influenţă, iar acesta să facă acte care intră în atribuţiile de serviciu în folosul lui H., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, potrivit art. 291 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) C. pen.

În faza de urmărire penală, inculpatul G. a fost audiat la 2.04.2014 (în calitate de suspect - f. x dup), la 3.04.2014 (în calitate de inculpat - f. x dup), la 16.06.2014 şi în instanţă la 3.04.2014, 30.07.2014 şi la 28.07.2015 .

În rechizitoriu nu s-a făcut nicio referire la vreuna dintre declaraţiile lui G., date în faza de urmărire penală sau la probatoriile cerute în apărare în această fază procesuală.

În declaraţiile date de inculpat la parchet, acesta a arătat că:

- H. nu i-a cerut să-l ajute în soluţionarea favorabilă a dosarului acestuia, aflat pe rolul C.A. Craiova, secţia contencios administrativ;

- G. nu i-a promis vreun ajutor în problemele pe care acesta le avea cu legea;

- VVVVV. a fost el însuşi reclamat la ANI şi este posibil să fi discutat cu H. despre aceste împrejurări, dar în niciun caz despre dosarul acestuia din urmă;

- G. nu a discutat cu H. despre sora sa, W. - şefa secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Craiova;

- nu i-a cerut şi nici H. nu i-a promis că va interveni să fie G. menţinut în funcţie sau promovat într-o funcţie de conducere la IGPR;

- VVVVV. a discutat cu FFFFFFFF. despre o eventuală promovare a acestuia la IGPR, dar nu s-a luat în serios această posibilitate;

- nu a fost interesat de un sprijin din partea lui H. pentru promovarea lui W. într-o funcţie de conducere la DNA sau Parchetul General şi nici nu i-a adus la cunoştinţă soţiei despre o astfel de discuţie;

- fiind în Bucureşti, dar nu împreună cu H., acesta i-a propus lui G. să meargă la EEEEEEEE. să discute despre un control făcut la IJP Mehedinţi, control socotit de G. ca fiind politic, invitaţie pe care acesta a declinat-o;

- G. nu a discutat cu sora lui despre dosarul lui H., iar acesta nu i-a remis niciun document legat de dosarul de la Curtea de apel;

- H. nu l-a contactat pe G. cât a fost în concediu în străinătate cu referire la dosarul acestuia din justiţie;

- G. nu ştia nici când urma să se pronunţe judecătorul în pricina respectivă, nici sora acestuia nu i-a comunicat vreo soluţie ori că H. a obţinut o pronunţare favorabilă în dosar;

- G., el însuşi, a pierdut procese personale la secţia de contencios a Curţii de Apel Craiova;

- G. nu a avut nicio implicare în concesionarea din 2012 a terenului către tatăl său, nu a discutat acest subiect decât în familie, cu nicio altă persoană .

În declaraţia de inculpat din 16.06.2014, VVVVV. a declarat la Parchet următoarele:

- se cunoaşte cu H. din 1980, familiile acestora sunt în relaţii de prietenie şi vizite, relaţiile dintre cei doi fiind mai apropiate din 2004-2005;

- pe F. îl cunoaşte din anii 1995/1996, relaţiile fiind de vizite rare cu prilejul unor ocazii festive;

- G. locuieşte din 2010/2011 în Orşova la părinţi, iar W. locuieşte la Craiova, unde acesta merge la două săptămâni la domiciliu;

- după 2012, relaţiile instituţionale cu H. au devenit mai frecvente de când acesta a devenit preşedinte al Consiliului judeţean;

- între IPJ şi Consiliul judeţean Mehedinţi exista un parteneriat în baza căruia Consiliul judeţean aloca fonduri poliţiei al cărei şef din 2009 era G.;

- de dosarul lui H. de la Curtea de Apel Craiova, VVVVV. a aflat din presă, iar acesta nu i-a cerut să-l ajute în niciun fel pentru vreo soluţie favorabilă şi nici G. nu i-a promis vreun sprijin;

- G. nu a discutat nimic cu sora sa, care până în 2013 a fost şefa secţiei de contencios administrativ, despre dosarele lui H. sau despre dosarele personale ale lui G., la secţia pe care sora sa o conducea;

- W. locuieşte cu fetiţa sa, când cu părinţii săi în Orşova, când la Craiova;

- VVVVV. a aflat că H. a câştigat procesul la reîntoarcerea din concediu, cu ocazia unei şedinţe de colegiu prefectural;

- în perioada 14 - 25 mai 2013 a fost plecat pentru prima dată în concediu în străinătate, iar H. l-a apelat de câteva ori, purtând discuţii amicale;

- cu sora sa nu a discutat cât a fost plecat, ci doar înaintea plecării i-a lăsat în grijă pe mama acestora care suferise o intervenţie chirurgicală, cheile apartamentului din Craiova şi ale maşinii parcate în faţa blocului;

- telefonul LLLLLLLL., şefa cabinetului Preşedintelui Consiliului judeţean este salvat în memoria telefonului lui G. "H." întrucât H. l-a sunat de mai multe ori de pe acest telefon unde şi G. l-a apelat în consecinţă;

- în perioada februarie -mai 2013, acasă la H., G. s-a întâlnit cu un arhitect sau proiectant cu care a discutat despre proiectul părinţilor săi de a construi o casă;

- VVVVV. a crezut că H. i-a cerut numărul de telefon al mamei sale pentru a le aduce nişte fotografii cu modele de casă; pe de altă parte, H. i-a mai vizitat pe părinţii lui G. şi cu alte ocazii, aducându-i medicamente lui O., cu ocazii festive - de ziua Sf. Constantin, ori când veneau (mai ales părinţii lui H.) pentru analize ale cărnii de porc (la cabinetul veterinar al dr. G.);

- referitor la promovarea la IGPR, G. nu i-a cerut lui H. să-l ajute să fie transferat la Bucureşti, el dorindu-şi, eventual, un transfer la Craiova;

- în martie - aprilie 2012, K. i-a propus să se transfere în funcţia de director adjunct la ordine publică în cadrul IGPR, dar G. a refuzat;

- în iarna anului 2012-2013, L. secretar de stat în MAI, nemulţumit cum gestiona nişte probleme de serviciu, i-a spus că-l transferă la Bucureşti sau în alt judeţ;

- G. l-a refuzat de fiecare dată, întrucât cea de-a doua soţie locuia în Craiova cu fiul său transferat de la o şcoală din Bucureşti; copilul din prima căsătorie a lui G. stătea în Turnu Severin, iar părinţii acestuia în Orşova;

- G. i-a comunicat aceste lucruri şi lui H., bănuindu-l că ar fi făcut oarece demersuri pe care G. nu le agrea;

- IPJ Mehedinţi a fost supus la mai multe controale, i se respinsese mai multe rapoarte pentru dotări făcute către MAI, motiv pentru care H. i-a propus să meargă împreună să discute cu EEEEEEEE. pe aceste aspecte;

- VVVVV. a refuzat acest lucru, întrucât nu era bine văzut să vină însoţit de un om politic la MAI;

- H. i-a telefonat din Bucureşti şi i-a spus lui G. că s-a văzut cu EEEEEEEE. de la care a aflat că G. nu e interesat să vină la Bucureşti şi că s-au făcut referiri la raportul făcut de G. pentru numirea unui adjunct la IPJ Mehedinţi, pentru ca acesta să poată pleca în concediu, discuţia nefăcând nicio referire la soţia lui G.;

- în 2011-2012 W. şi-a depus la Ministerul Justiţiei un CV fiind desemnată, după cum a aflat ulterior şi G., de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova să candideze pentru o funcţie de conducere;

- G. nu a ştiut de vreo propunere a Ministrului Justiţiei referitoare la numirea soţiei sale în funcţia de procuror şef în cadrul DNA;

- nu a discutat cu H., iar G. nu i-a cerut niciun sprijin legat de soţia sa;

- în perioada 2011-2012 a fost mediatizat un interviu dat de soţia sa pentru o funcţie de şef serviciu teritorial Craiova DNA, de unde, posibil, H. a dedus că e interesată de o funcţie de conducere în DNA;

- referitor la sms-ul din 2013 este posibil ca H. să se fi referit la prima sa soţie, care era cadru didactic şi în acea perioadă a fost numită inspector şcolar Mehedinţi, aceasta cunoscându-se cu H.;

- nu a discutat nici cu H. nici cu F. despre concesionarea terenului tatălui său, G.;

- discuţia cu F. s-a referit la o lucrare ce privea defecţiunea la alimentare cu apă a zonei locuinţei lui G., întrucât firma lui F. se ocupa cu alimentarea cu apă a oraşului;

- în mai 2013, G. s-a întâlnit cu H. la benzinăria YYYY., ce aparţine hotelului VV., unde i-a dat nişte acte cu privire la fiica sa, iar H. nişte recomandări şi rezultatul unui RMN făcut fetiţei la genunchi;

- în discuţia din 13 mai, ziua plecării lui G. în concediu cu H., VVVVV. a afirmat că "totul este bine", referindu-se la faptul că lăsase totul în ordine, îl sunase şi pe prefect, îi lăsase telefoanele de contact etc.;

- discuţiile din 14 şi 18 mai 2013, nu s-au referit la altceva decât la prognoza pentru ţările unde urmau să călătorească şi nu a făcut vreo apreciere, după cum H. zicea "acia" sau "aicea";

- referitor la 21.05.2013, G. nu a discutat despre dosarul acestuia, despre care oricum nu ştia nimic, nu vorbise cu nimeni din ţară şi fiind ziua lui, i-a răspuns "foarte bine", în sensul de ce făcuse în acea zi onomastică;

- despre vreme a vorbit cu H. şi după pronunţarea soluţiei în discuţia din 24.05.2013;

- pe 13.06.2013, deşi i-a spus lui H. că l-a sunat pe EEEEEEEE., acesta nu i-a telefonat .

În declaraţia din 3.04.2014 dată la Curtea de Apel Bucureşti, G. şi-a menţinut declaraţia dată la Parchet şi a susţinut că nu este vinovat .

În declaraţia din 30.07.2014 dată la Curtea de Apel Bucureşti, în Camera de Consiliu, G. şi-a menţinut declaraţiile, a arătat că nu a pretins niciun folos din partea lui H., nu a cerut niciun favor pentru promovarea soţiei sale sau a acestuia şi nici nu i-a promis lui H. vreun sprijin în soluţionarea procesului de la Craiova.

Tatăl său (G.) nu i-a cerut lui şi nici lui H. să intervină în concesionarea terenului pentru care a formulat cerere la Primărie.

A mai arătat G. că discuţiile cu F. s-au referit la defecţiunile ce trebuiau remediate la sistemul de alimentare cu apă de la casa părinţilor săi, unde se căra "apa cu găleata", iar firma lui F. se ocupa cu alimentarea cu apă a oraşului.

S-a precizat de către G. că două fâşii de teren aflate sub fereastra locuinţei părinţilor săi, folosit gratis timp de 30 de ani de aceştia, reprezentau 242 mp teren aflat în extremitatea nordică a Orşovei, şi pentru care după concesionare, familia G. plăteşte 25 milioane RON .

În declaraţia de inculpat din 28.07.2015, inculpatul G. a declarat că nu a săvârşit nicio faptă penală, niciuna dintre cele pentru care a fost trimis în judecată şi şi-a menţinut declaraţiile date până la momentul audierii de către Curte.

La declaraţiile date, inculpatul a făcut următoarele precizări:

- nu a purtat nicio discuţie cu H. referitoare la aspectele imputate;

- nu a pretins sau promis acestuia că prin intermediul surorii sale (judecător, şef al secţiei de contencios administrativ şi fiscal de la Curtea de Apel Craiova) îi va obţine acestuia o soluţie favorabilă într-un dosar care îl privea şi despre care G. nu avea cunoştinţă, întrucât nu discuta cu acesta despre afacerile judiciare ale lui H.;

- familiile celor doi se cunosc, dar relaţiile acestora au rămas la nivelul de bune cunoştinţe, care se întâlnesc în varii ocazii;

- G. este din 2009 şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Mehedinţi, în urma unui concurs, având relaţii cordiale cu toate autorităţile locale şi centrale;

- H. nu a cunoscut-o şi nu a vorbit niciodată cu sora lui G., aceasta fiind plecată din zonă cam din 1990;

- părinţii lui H. şi cei ai lui G. se cunoşteau şi apelau în cadrul acestor relaţii interfamiliale,în a-şi procura medicamente sau folosi de servicii medicale;

- era de notorietate că H. era cercetat de ANI cum a fost şi G. de altfel, iar discuţiile purtate pe acest subiect vizau puncte de vedere comune că aceste investigaţii erau nedrepte;

- cu privire la vizitele frecvente făcute de G. la domiciliul părinţilor săi, acesta a arătat că ele au coincis cu sărbătorile Pascale, cu onomastica surorii lui (23 aprilie), ziua fiicei sale (7 mai), a tatălui său (18 mai), onomastica sa şi a tatălui (21 mai), ziua nepoatei sale (8 martie);

- VVVVV. a arătat că nu cunoaşte niciun judecător de la Curtea de Apel Craiova, cu excepţia preşedintei Curţii, la invitaţia căreia a participat la bilanţul instanţei, în calitatea lui de inspector şef IPJ Mehedinţi;

- a mai precizat G. că el a pierdut toate procesele de la Curtea de Apel Craiova;

- fiind în excursie în Rusia, G. a arătat că nu avea cum să-i spună lui H. soluţia din dosarul cu ANI şi pentru că s-a dovedit prin expertizarea aplicaţiei ecris de la instanţă că sora acestuia nu a accesat programul respectiv pentru a afla vreo soluţie;

- nu avea motive să apeleze la H. privind carierea lui profesională, întrucât şi în eventualitatea unei eliberări din funcţie, ar fi trebuit să existe o cercetare disciplinară sau orice alte proceduri despre care nimeni nu a făcut vorbire;

- ca urmare a activităţii sale la IPJ Mehedinţi, în realizarea atribuţiilor de serviciu, vorbea frecvent, câteodată de 10-15 ori pe zi sau deloc cu H., era în contact din aceeaşi perspectivă cu secretarul Consiliului judeţean care din 2012 era dl. BB.;

- H. i-a cerut lui G., aşa cum a precizat şi în declaraţiile anterioare, telefonul mamei sale pentru a-i înmâna schiţele unui proiect de construcţie a unei case, pe care părinţii săi doreau să o construiască;

- sms-ul din 21 mai primit de la sora sa, pe vremea când G. cu soţia erau în Rusia, era un mesaj cu urarea "La mulţi ani";

- G. era anunţat telefonic cu privire la şedinţele de la Prefectură sau de la Consiliul judeţean sau şedinţele comune ale acestor foruri, de consiliera prefectului, LLLLLLLL.;

- în agenda telefonului lui G. este trecut în dreptul numărului lui LLLLLLLL., numele lui H. pentru a face conexiunea cu instituţia la care lucra aceasta;

- în ce priveşte infracţiunea de cumpărare de influenţă nu există nicio discuţie între G. şi H. referitoare la carierele profesionale ale acestuia şi ale soţiei sale;

- VVVVV. a lucrat în poliţie de 17 ani, a primit calificativ maxim la fiecare evaluare, nu s-au constatat deficienţe serioase în activitatea sa profesională, în exercitarea funcţiei pe care o ocupase prin concurs;

- numirea într-o funcţie de conducere în poliţie se face în urma unei proceduri de către Ministrul de Interne;

- şi K., instalat în funcţia de subsecretar de stat la MAI după ce a ocupat funcţia de inspector şef la IPJ Mehedinţi, l-a întrebat dacă în viitor ar fi interesat să lucreze la Bucureşti şi să construiască împreună o echipă de lucru;

- secretarul de stat L., la rândul său, i-a propus funcţia de director adjunct în IGPR, funcţie pe care de asemenea a refuzat-o;

- la nivelul IPJ Mehedinţi existau probleme legate de personal, utilare, lipsa unui adjunct pentru delegarea de atribuţii, aspecte care prin rapoarte au fost aduse la cunoştinţa lui EEEEEEEE., a conducerii Prefecturii, Consiliului judeţean şi Ministerului de Interne, fără a primi vreun răspuns;

- în ceea ce o priveşte pe soţia sa, W., a arătat că aceasta lucrează în Parchet de 24 ani şi timp de 16 ani a ocupat funcţii de conducere;

- VVVVV. a mai precizat că W. urma să se prezinte la un interviu în 4.03.2013 în faţa Ministrului Justiţiei, ca urmare a recomandării sale de către colegiul de conducere al Parchetului;

- de altfel, cu ocazia interviului, W. i-a spus ministrului, în cadrul interviului că nu doreşte să plece de la Parchetul din Craiova şi astfel nu s-a aflat printre persoanele numite la conducerea Parchetelor generale;

- în ce priveşte ocuparea unei funcţii de şef secţie la DNA, soţia lui G. nu era interesată, nu s-a discutat în familie şi nu ştie să fi trimis vreun CV la vreun for cu atribuţii în domeniu;

- nu există nicio dovadă că G. i-ar fi solicitat lui H. să-l ajute să obţină concesionarea terenului pentru tatăl său, pentru că între cei doi nu a existat o astfel de discuţie;

- G., medic veterinar cunoscut în zonă, foloseşte din 1980, în mod gratuit, terenul pe care l-a cerut în concesiune şi care, raportat la amplasamentul acestuia, nu poate fi concesionat altei persoane;

- terenul, la momentul concesionării tatălui său, aparţinea domeniului privat al oraşului;

- nici cu F. şi nici cu alţi consilieri nu a discutat, direct sau prin intermediul lui H., pentru a obţine această concesiune;

- cererea de care s-a ocupat mama lui G., a fost însoţită de un raport de evaluare a terenului efectuat de un expert independent şi de alte acte necesare acestei proceduri;

- concesionarea terenului a prezentat interes, întrucât în acea zonă a apărut un fenomen de alunecare a terenului şi părinţii săi intenţionau să consolideze clădirea casei cu un zid .

La 25.03.2016, inculpatul G. a invocat, prin avocat, aplicarea dispoziţiilor deciziei CCR nr. 51/14.03.2016 publicată în "Monitorul Oficial" şi excluderea, în baza art. 102 alin. (1), (3) C. proc. pen., a probatoriilor efectuate prin acte îndeplinite de organe cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale (art. 13 Legea nr. 14/1992).

S-a cerut totodată excluderea şi a probatoriului efectuat în baza încheierilor Curţii de Apel Bucureşti cu privire la încuviinţarea de măsuri de supraveghere tehnică, pe perioada 30 octombrie 2013 - februarie 2014, cerere reiterată şi la 29.05.2017.

S-a susţinut că sunt incidente prevederile art. 102 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. şi că în urma corespondenţei între Curte, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii de autoritate în stat, s-a clarificat implicarea directă sau ca beneficiar a organelor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale în efectuarea activităţii de supraveghere dispuse de instanţă.

La 22.05.2016, inculpatul G. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (2) lit. f) şi art. 139 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., texte de lege care se află în contencios constituţional cu următoarele prevederi din legea fundamentală: art. 1 alin. (5), art. 24 alin. (1), art. 26, art. 28, art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 şi 8 din CEDO.

S-a susţinut că excepţia invocată este admisibilă în raport de exigenţele art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, s-au dezvoltat motivele excepţiei invocate şi s-a făcut trimitere la jurisprudenţa CEDO.

Din oficiu, Curtea a pus în discuţie neconstituţionalitatea prevederilor art. 7 alin. (4) lit. f) şi g) din Legea nr. 182/1992 rep. cu motivarea cuprinsă în încheierea de şedinţă din 16.06.2017 când, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 rep. s-a admis sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la textele invocate de inculpat şi din oficiu de Curte, aflate în contencios constituţional cu prevederi ale legii fundamentale şi s-a dispus înaintarea încheierilor de şedinţă din 26.05.2017 şi 16.06.2017 împreună cu dovezile depuse de părţi, existente la dosar, către Curtea Constituţională.

Până la redactarea prezentei hotărâri, Curtea Constituţională nu s-a pronunţat cu privire la această sesizare.

Referitor la celelalte solicitări ale inculpatului, Curtea le-a evaluat în preambulul hotărârii redactate, în temeiul art. 401 C. proc. pen.

Procurorul a solicitat să se aibă în vedere în dovedirea acuzaţiilor aduse inculpatului G. probele administrate în faza de urmărire penală - audierea de martori şi înscrisurile existente în dosarul de urmărire penală.

În nota de probatorii formulată de procurorul de caz şi însuşită de procurorul ce a reprezentat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA s-a cerut audierea martorilor W., G., W., O., BB., X., LLLLLLLL., WWWWW., CCCCCC., YYYYY., SS., EEEEEEEE., L., K., GGGGGGGG., KKKKKKKK., MMMMMMMM. .

În ceea ce priveşte proba cu înscrisuri s-au solicitat a se avea în vedere următoarele:

- dispoziţia nr. x/17.04.2013 emisă de primarul Orşovei - OOOOO. privindu-l pe LLLLL.;

- dispoziţia nr. x/1.04.2014 referitor la LLLLL.;

- Ordinul prefectului nr. 126/25.04.2013 privindu-l pe MMMMM., consilier local;

- Anexe la H.G. nr. 963/2002 - atestarea domeniului public şi privat al Municipiului Orşova;

- şedinţa ordinară a Consiliului Local Orşova din 30.04.2013;

- decizia civilă nr. 212/21.05.2013 a Curţii de Apel Craiova;

- adresa DNA către Guvernul României nr. 6649/2014;

- adresa nr. x/24.04.2014 a CSM, referitoare la W.;

- fişa lucrării x/2013;

- corespondenţă de la CSM .

În lista de probatorii s-au menţionat şi transcrierile mai multor convorbiri interceptate în baza mandatelor de siguranţă emise la cererea SRI prin Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (excluse la 28.11.2014 în camera preliminară).

Inculpatul G., prin avocat, a solicitat administrarea următoarelor probatorii:

- audierea martorilor K., L., OOOOO. şi a membrilor Consiliului local Orşova;

- proba cu înscrisuri privind lucrarea nr. x/4.09.2013 a Ministerului Public;

- adrese din partea S.C. MM. S.A. şi S.C. LL. S.A. cu privire la datele comunicate către DNA în considerarea legilor nr. 506/2004 şi 82/2012;

- adresă de la Primăria Orşova cu privire la concesiuni de terenuri în perioada 1995-2015, inclusiv către LLLLL. şi MMMMM.;

- adresă de la Curtea de Apel Craiova cu privire la activitatea acesteia în zilele 7-10.05.2013;

- adresă de la Consiliul Judeţean Mehedinţi cu privire la activitatea Autorităţii teritoriale de ordine publică pentru perioada 15.09.2009 - 2.04.2014;

- corespondenţa dintre DNA şi Consiliul Judeţean cu referire la faxul invocat la filele x Rechizitoriu;

- adresă de la IGPR cu privire la solicitările IPJ Mehedinţi de numire a unui adjunct;

- DNA să comunice suporţii optici originali conţinând convorbirile telefonice dintre G., H. şi F. în perioada martie - iunie 2013;

- încuviinţarea unei expertize tehnice de specialitate privind terenul concesionat lui G. cu obiectivele ce vizează: poziţia terenului, valoarea reală a redevenţei şi audierea ca martor a expertului independent ANEVAR, care cunoaşte situaţia juridică a terenului.

Curtea a încuviinţat probele cu martori şi înscrisuri solicitate de procuror şi de inculpatul G., prin avocat.

S-au emis două adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA, în care s-a solicitat să se comunice care este situaţia juridică a numitelor W. şi X. faţă de care s-au disjuns cercetările Parchetului, şi se solicită a fi audiate în prezenta cauză şi respectiv o adresă privind "identificarea martorilor şi a faptelor pentru care sunt cercetaţi - favorizare infractor şi mărturie mincinoasă, faţă de care s-a dispus disjungerea cauzei pentru cercetări legate de declaraţii necorespunzătoare adevărului ori nu au declarat aspecte cunoscute cu privire la aspecte esenţiale ale cauzei", probă necesară raportat la audierea martorilor din lucrări la cererea procurorului în faza de cercetare judecătorească a prezentului dosar.

Cu privire la probatoriul constituit din convorbirile telefonice sau alte mijloace de supraveghere interceptate de SRI în baza mandatelor de siguranţă naţională emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la cererea Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la 28.11.2014 judecătorul de cameră preliminară, pentru considerentele amplu motivate, a exclus aceste probatorii transcrise în procesele-verbale din dosar, prin încheierea rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. x/16.03.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Audiat la Parchet la 2.04.2014 şi în instanţă la termenul de la 25.03.2016, martorul K. a declarat că înainte ca G. sau H. să-i vorbească de o eventuală dorinţă a celui dintâi de a veni să lucreze în Bucureşti, L. secretarul de stat, în primăvara anului 2013 i-a propus lui G. un post de adjunct al Direcţiei de Ordine Publică din cadrul IGPR. Deşi G. purtase discuţii cu K. cu privire la intenţia de a lucra în Bucureşti, în conjunctura în care soţia acestuia parcurgea o procedură de promovare la CSM, acesta a refuzat propunerea lui L., care-l contactase telefonic, opţiunile lui vizând mai curând o funcţie în Craiova.

În iunie 2013, H., cu care FFFFFFFF. se cunoştea din 2001 i-a cerut să-i faciliteze o întâlnire cu EEEEEEEE., inspector general al IGPR, la care să meargă împreună cu G. pentru o problemă despre care nu i-a dat amănunte.

Declaraţia dată în instanţă completează în detaliu declaraţia de la Pachet în ceea ce priveşte relaţia acestuia cu G., pe care îl cunoaşte din 1998, de la intrarea acestuia în poliţie. L-a caracterizat pe G. ca fiind o persoană principială, bine pregătită profesional, corectă, exigentă cu sine şi cu ceilalţi.

Dintr-o întâlnire întâmplătoare în Turnu Severin, FFFFFFFF. a aflat că dacă soţia sa urma să lucreze la Bucureşti, (în acel moment era procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova), G. ar fi dorit, în viitor, să se mute la Bucureşti.

VVVVV. nu i-a cerut nimic, astfel încât FFFFFFFF. a luat-o ca pe o informaţie dintr-o conversaţie dintre doi cunoscuţi.

Nemulţumit că nu avea informaţii clare cu privire la inundaţiile şi înzăpezirea din zonă, că nu reuşea să-l contacteze pe VVVVV. - şeful IPJ Mehedinţi, L. a căutat un loc vacant pentru a-l muta la Bucureşti, cu atât mai mult cu cât FFFFFFFF., într-o discuţie pe acest subiect, l-a încunoştiinţat că şi VVVVV. şi-ar dori acelaşi lucru. În discuţie era vorba de o mutare şi nicidecum o promovare şi aceasta temporară, - întrucât titularizarea presupunea o anume procedură prevăzută de lege. L. a fost refuzat de VVVVV., care i-a spus lui FFFFFFFF. că nu mai e de actualitate discuţia din primăvară şi că de fapt şi-ar dori mai mult să meargă la Craiova, ca să nu mai facă naveta.

Cum nici L. şi nici NNNNNNNN. - Ministrul de Interne nu au agreat refuzul, G. a fost supus la mai multe controale şi chiar admonestat pentru intervenţia organelor de ordine cu privire la doi politicieni cărora li s-a întocmit dosar penal, respectiv contravenţional, această acţiune fiind apreciată ca fiind una politică.

H. îl aprecia pe G., deoarece se preocupa de funcţionarea poliţiei locale şi regreta intenţia acestuia de a pleca din Drobeta Tr. Severin.

În opinia lui FFFFFFFF. dacă au ajuns să discute cu EEEEEEEE., mai mult decât sigur au discutat de neajunsurile poliţiei din Mehedinţi.

În nici un moment G. nu i-a cerut, direct, indirect, în vreo modalitate să-l ajute să se mute la Bucureşti şi pentru faptul că nu avea nicio putere în acest sens, unde singurul cuvânt îl avea Ministrul de Interne.

G. nu-şi dorea în mod categoric o mutare la Bucureşti, ci îşi dorea să nu mai facă naveta.

Nu a făcut nicio solicitare în acest sens, dar dacă ar fi făcut-o, i s-ar fi aprobat.

În mod ferm, G. l-a asigurat că nu voia să mai vină la Bucureşti, mai ales după incidentul cu politicienii sancţionaţi de organele judiciare şi controalele frecvente la IPJ Mehedinţi.

Activitatea lui G. a fost apreciată ca foarte bună la bilanţurile activităţii poliţiştilor din Mehedinţi.

Audiat la 10.04.2014 la Parchet, EEEEEEEE., inspector şef al IGPR, a declarat următoarele cu privire la G. şi presupusa promovare a acestuia:

- G. este prin concurs, 2009, este inspector şef la IPJ Mehedinţi;

- inculpatul este apreciat pozitiv pentru activitatea desfăşurată, nu a fost supus vreunui control în vederea mutării sau în urma vreunei abateri şi nu a formulat nicio cerere pentru eliberarea din funcţie;

- subsecretarul de stat K. i-a făcut cunoscut că preşedintele Consiliului Judeţean H., prin martie- aprilie 2013, dorea să-l întâlnească fără să-i spună pentru ce anume;

H. nu l-a contactat, dar prin iunie 2013 s-au întâlnit întâmplător în Guvern când H. l-a abordat, s-a prezentat şi i-a comunicat că este mulţumit de activitatea poliţiei din Mehedinţi şi îl apreciază pe G.;

- acesta nu i-a solicitat nimic, nici în ceea ce-l priveşte pe G.;

- în acea perioadă erau nişte locuri vacante, de director adjunct al Direcţiei Ordine Publică din cadrul IGPR dar nu s-a pus problema numirii lui G., competenţa în acest sens revenind secretarului de stat L.;

- martorul a întâlnit-o o dată pe dna W. la un bilanţ al Parchetelor când era procuror general al Parchetului de pe lângă C.A. Craiova .

La 22.04.2016 a fost audiat martorul EEEEEEEE., sub prestare de jurământ, în instanţă, aducând câteva precizări la declaraţia de la Parchet pe care a menţinut-o:

- G. era apreciat pentru activitatea sa de inspector şef la IPJ Mehedinţi, nu s-a aflat sub niciun control disciplinar, nu a făcut nicio cerere de eliberare din funcţie, nici direct, nici indirect, nu i-a cerut să-l mute la Bucureşti;

- eliberarea din funcţia de conducere se face la cererea celui care ocupă funcţia sau în urma unei proceduri disciplinare;

- martorul, prin martie - aprilie 2013, a refuzat să discute telefonic cu H., pe care nu-l cunoştea şi despre care K. îi spusese că doreşte să-l contacteze, dar nu şi cu privire la ce subiect;

- întâmplător, pe culoarele Guvernului, prin iunie 2013, pentru câteva minute s-a întâlnit cu H. care l-a abordat să-i spună că are o bună cooperare cu poliţia din Mehedinţi şi îl apreciază pe G.;

- martorul nu a făcut nicio legătură cu intenţia lui H. de a-l contacta în primăvara lui 2013; cele spuse când s-au întâlnit le-a luat ca pe o simplă informaţie de care a luat act; H. nu i-a cerut nimic nici pentru G., nici pentru soţia acestuia, nu i-a înmânat niciun document;

- în primăvara anului 2013 erau vacante două locuri de director adjunct în IGPR corespunzătoare funcţiei de inspector şef judeţean, post pe care însă era delegat un ofiţer de poliţie căruia i s-a prelungit delegarea şi în 2014, astfel funcţia nu era liberă;

- dacă G. cerea eliberarea din funcţie, atunci ministrul trebuia să emită un Ordin şi să înceapă o procedură pentru numirea în alt post, până la organizarea concursului pentru titularizare;

- K., într-una dintre discuţii, care erau frecvente despre personal, i-a spus că s-ar putea ca G. să facă un raport în legătură cu eliberarea din funcţie, afirmaţie la care martorul a răspuns că vor discuta dacă şi când îi parvine un astfel de raport;

- martorul nu a discutat nici cu ministrul, nici cu Prim-ministrul despre o (pretinsă) mutare a lui G. la Bucureşti, în structura centrală;

- în iunie 2013 s-a declanşat un control la IPJ Mehedinţi la sesizarea unui politician pentru modul în care organele de poliţie luaseră măsuri faţă de doi politicieni aflaţi în trafic sub influenţa consumului de alcool. G. a fost admonestat de NNNNNNNN. în prezenţa politicianului OOOOOOOO., fără însă să aibe loc alte urmări, incident despre care martorul nu a fost informat şi de care a aflat ulterior;

- nu i s-a adus la cunoştinţă că i s-a pus telefonul sub ascultare cum reiese din fila x din Rechizitoriu, (o convorbire între NNNNNN. şi martor);

- nici K., nici L. nu i-au cerut martorului să-l numească pe G. în funcţia de conducere în Structura centrală a IGPR şi nimeni altcineva nu i-a vorbit de G. şi de o posibilă cerere a acestuia de eliberare din funcţie .

Secretarul de stat în MAI L. audiat la Parchet în 2.04.2014 şi în instanţă la 26.03.2016, a declarat următoarele:

- apreciază că G., inspector şef la IPJ Mehedinţi, nu era suficient de implicat; în iarna lui 2013 fuseseră probleme de organizare cu privire la deszăpezire, drumuri închise etc., astfel că în primăvara acelui an, după ce s-a consultat cu K., care era de prin partea locului şi cu IIIIIIII., consilierul acestuia, existând 3 locuri vacante în centrala IGPR de director adjunct, i-a telefonat lui G. cu această propunere, mai ales că aflase de la K. că soţia lui G. urma să vină să lucreze în Bucureşti;

- G. l-a refuzat, motivat de faptul că soţia lucra în Craiova, copilul era în cursul şcolii, refuz faţă de care L. i-a replicat că s-ar putea să nu mai aibă această disponibilitate, în cazul în care G. s-ar fi răzgândit;

- alte discuţii pe acest subiect nu au mai existat.

Declaraţia de la Parchet a fost susţinută de martor şi în instanţă, la care a mai făcut nişte precizări:

- nu a avut critici cu privire la modul cum gestiona G. conducerea IPJ Mehedinţi, martorul exprimându-şi doar nemulţumirea cum s-a implicat în problemele de deszăpezire din iarna 2013;

- existând multe funcţii vacante în structura centrală a IGPR a întocmit o listă cu K. cu posibile persoane care să fie avute în vedere, între care şi G.;

- în acest context l-a contactat pe G. să-i propună funcţia de director adjunct, similară cu cea de inspector şef, ceea ce nu mai presupunea pentru definitivare organizare de concurs, dar G. l-a refuzat; cu acea ocazie nu i-a cerut nimic legat de soţia acestuia;

- pe acest subiect, ulterior nu a mai avut nicio discuţie, nu s-a primit nicio cerere din partea lui G., nu s-a declanşat vreo procedură cu privire la el;

- la întocmirea listei cu potenţiale persoane propuse pentru posturile vacante, K. i-a spus ceva în sensul că şi G. ar dori să vină la Bucureşti şi că ar veni şi soţia, fapt ce l-a contrariat pe martor când a fost refuzat;

- L. discuta cu inspectorul şef al IGPR despre chestiuni din activitatea din judeţe, inclusiv în legătură cu gestionarea deszăpezirii din iarna lui 2013 a lui G. de care era nemulţumit şi de intenţia lui de a-l muta la Bucureşti, la care reacţia lui EEEEEEEE. a fost evazivă;

- L. nu a fost abordat de K., mai mult decât a arătat, şi deloc de H., legat de eventuala mutare a lui G. şi situaţia soţiei acestuia;

- nu au fost declanşate controale decât când erau sesizări sau eventuale abateri disciplinare;

- unul din adjuncţii inspectorului şef G. a fost mutat anterior la IPJ Arad, unde s-a definitivat pe post;

- nimeni din conducerea judeţului, nici cu ocazia vizitei din aprilie 2013 a unor colegi din Serbia, nu l-a fost abordat cu privire la eventuala mutare a lui G. la Bucureşti.

În legătură cu presupusa promovare a numitei W., soţia lui G., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, au fost audiaţi martorii KKKKKKKK. şi PPPPPPPP..

În declaraţia dată la Parchet (25.06.2014 - f. x dup), martorul KKKKKKKK., consilier în cadrul Cancelariei Primului ministru de la acel moment, după ce i s-a dat posibilitatea să audieze convorbirea dintre acesta şi H. din 08.07.2013 a declarat următoarele:

- nu-şi mai aduce aminte să fi vorbit cu H. despre CV-ul dnei G. pe care de altfel nici nu o cunoştea decât din presă, nu i-a remis H. acest document; martorul nu a discutat cu GGGGGGGG., şeful Cancelariei, despre CV-ul dnei G., ştia doar că soţul acesteia era şef la IPJ Mehedinţi;

- H., când venea la Guvern, îi contacta pe GGGGGGGG. şi pe Primul ministru şi apela la martor, doar pentru a-i facilita accesul în clădire;

- H. era interesat să ocupe o funcţie de preşedinte al Ligii Aleşilor locali ai PP., ca SS. să ocupe o funcţie de secretar de stat, iar QQQQQQQQ. o funcţie de subsecretar de stat.

În declaraţia din instanţă din 22.04.2016, martorul JJJJJ. a precizat că nu a avut nicio discuţie şi nu a primit de la H. vreun CV al doamnei VVVVV. despre care nici nu ştia cine este şi nici nu a auzit vorbindu-se de aceasta la nivelul cancelariei Primului ministru.

Audiat şi la 16.09.2016, martorul JJJJJ. şi-a menţinut declaraţiile anterioare precizând că, în virtutea relaţiilor de partid, îi facilita intrarea în Guvern a lui H. şi i-a făcut un serviciu de curierat în sensul că a depus la Ministerul Sănătăţii o documentaţie de la Consiliul Judeţean Mehedinţi şi a primit un CV al lui SS., propus pentru o funcţie de conducere în ANAF, a printat la calculatorul său CV-ul lui QQQQQQQQ., vizat pentru o funcţie la Ministerul Mediului;

- niciodată H. nu l-a abordat cu referire la soţii G., pe care nici nu i-a cunoscut;

- s-a oferit să-l ajute cu un control medical pentru fiica acestuia la un medic ortoped recomandat de martor;

- pe JJJJJ. şi GGGGGGGG. i-a cunoscut când a fost susţinut de PP. Mehedinţi pentru o funcţie de conducere într-un minister;

- cu privire la convorbirea interceptată dintre H. şi martor, în care sunt numai replici de complezenţă, nu a avut o discuţie cu privire la carierele soţilor G. (8.09.2013).

În instanţă, martorul şi-a menţinut declaraţia de la Parchet.

Între martorii audiaţi în cauză la Parchet şi reaudiaţi în instanţă cu referire la infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului G. sunt şi GGGGGGGG. şi RRRRRRRR. audiaţi la 25.06.2014, 6.07.2016 şi respectiv 4.07.2014 şi 19.07.2016.

La Parchet şi instanţă GGGGGGGG. a declarat că îl cunoaşte pe H. din 2010, că în calitatea de şef al Cancelariei Primului ministru de la acel moment (2013) primea multe CV-uri cu privire la care i se cerea să facă sau nu verificări;

- martorul nu a primit de la H. niciun CV din partea lui W., nu a cunoscut-o nici pe ea, nici pe soţul său;

- nu a ştiut că este interceptat şi nici nu i s-a adus la cunoştinţă acest lucru;

- nicio altă persoană nu l-a abordat în legătură cu W. şi cariera acesteia, nici consilierul JJJJJ. din Cancelarie.

La rândul său SS., audiat la Parchet şi în instanţă a arătat că pe H. l-a cunoscut în 2000 şi, în timp, a rămas într-o relaţie de simple cunoştinţe, iar pe F. l-a cunoscut fiind în anturajul lui H.;

- a fost coleg cu G. care lucra la Poliţia Orşova şi martorul la Poliţia Strehaia, fără a avea relaţii apropiate cu acesta.

La propunerea lui G. a fost audiată martora PPPPPPPP. (22.04.2016 - f. x C.A.B.):

- PPPPPPPP. din aprilie 2013 până în aprilie 2016, a fost consilier al Ministerului Justiţiei de atunci, şef de cabinet şi toate actele care plecau de la acest cabinet îi treceau prin mână;

- înscrisul fără antet şi doar cu ştampila Ministerului nr. x din 24.04.2014 adresat procurorului şef secţie AA. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, s-a transmis urmare adresei DNA cu nr. x/2013 din 18.04.2017, la care trebuia ataşat CV-urile procurorilor SSSSSSSS. şi W., dar cu privire la care nu a făcut verificări dacă acestea au fost ataşate, conform corespondenţei nr. x/4.09.2013;

- actele trimise la cabinet, fără să mai urmeze alt circuit administrativ, nu mai primeau viza martorei;

- martora şi-a adus aminte de aceste documente prin vizualizarea lor, dar la întocmirea lor nu a verificat şi nu ştie dacă s-au găsit şi ataşat înscrisurile cerute de DNA la adresele de răspuns ale Ministerului;

- martora nu a avut cunoştinţă de adresa nr. x/17.04.2014 emisă de DRU şi comunicată DNA;

- nu a înţeles şi nu şi-a amintit de fişa lucrării nr. x transmisă de la cabinetul Ministerului la CSM;

- martora nu şi-a adus aminte numele dnei G., să fi existat vreun document prin care să-şi fi manifestat intenţia de a ocupa o funcţie de conducere în DNA;

- martora nu a avut siguranţa că a adus ministrului de atunci la cunoştinţă această corespondenţă;

- niciun document nu pleca din cabinetul ministrului fără număr de înregistrare, nesemnat şi neparafat, iar documentul trimis CSM nu îi este cunoscut, lipsindu-i în afara siglei ministerului toate celelalte elemente de identificare.

Din lucrările dosarului, declaraţia dată de martorul MMMMMMMM. la Parchet (8.05.2014 - f. x dup) şi reaudiat în instanţă la 4.07.2016 completează probatoriul legat de presupusa procedură de promovare a procurorului W.:

- în calitatea sa de grefier, detaşat la cabinetul secretarului general adjunct la CSM, martorul avea în sarcina sa de serviciu primirea corespondenţei;

- deşi pe condica de corespondenţă a Ministerului Justiţiei figurează semnătura martorului pentru primirea unui document la 4.09.2013, acesta nu şi-a amintit şi nici nu l-a identificat în evidenţele, inclusiv informatice ale CSM, afirmând că nu avea siguranţa că semnătura de primire îi aparţine;

- aceasta nu s-a aflat nici în condica de predare a lucrărilor din CSM, ceea ce presupune că, dacă a avut un caracter confidenţial s-a comunicat direct cabinetului preşedintelui CSM-ului - dna TTTTTTTT.;

- declaraţia de la Parchet a fost menţinută, precizând că nu-şi explică cum lucrarea nu are şi număr de ieşire din secretariat, întrucât, potrivit procedurii, toate documentele, inclusiv primite pe e-mail, mergeau la Secretarul general - UUUUUUUU., primeau rezoluţii şi apoi număr de înregistrare;

- documentul pentru care se presupune că a semnat la 4.09.2013 nu i-a fost prezentat de organele de anchetă, ci doar copia xerox a filei din caietul de corespondenţă al Ministerului Justiţiei.

La cererea inculpatului G. s-au audiat martorii OOOOO. (6.05.2016 - f. x C.A.B.), CCCCCCCC. (22.04.2016, f. x C.A.B.), VVVVVVVV. (22.04.2016, f. x C.A.B.) şi WWWWWWWW. (22.04.2016 - f. x C-A.B.) cu privire la concesionarea, presupus nelegală a unei suprafeţe de teren de 242 mp în favoarea medicului veterinar G., tatăl inculpatului.

În declaraţia sa, martorul OOOOO., printre altele a declarat că:

- este primar al Orşovei din 2012, anterior din 1996 a fost consilier local şi preşedinte PJ Mehedinţi;

- situaţia terenurilor din Orşova, care are 10.000 de locuitori, este în evidenţa Compartimentului de urbanism din cadrul Primăriei;

- acestui compartiment îi revine sarcina să aleagă un expert evaluator, când este nevoie de evaluarea unui teren pentru vânzare ori concesionare, iar plata se face de acest serviciu al Primăriei, în baza facturii, expertului;

- Primăria face un anunţ public şi este posibil ca şi expertul CCCCCCCC. să fi efectuat o evaluare de teren la cererea acesteia;

- familia G. este o familie respectată şi apreciată, doctorul G. este cunoscut şi la un moment dat Consiliul local i-a dat posibilitatea să achiziţioneze clădirea dispensarului unde funcţiona ca medic;

- în faţa clădirii există două fâşii de pământ în suprafaţă totală de aproximativ 200 mp neutilizată, neîngrijită, pentru care doctorul G. a făcut o cerere de concesiune, în vederea consolidării terenului, care are tendinţe de alunecare şi prezintă pericol pentru construcţia existentă;

- în cauză nu s-a iniţiat o licitaţie, pentru că cererea avea ca scop extinderea construcţiei şi în urma concesionării să se construiască o bordură menită să oprească deplasarea terenului;

- solicitantul a însoţit cererea cu toate documentele necesare, compartimentul de urbanism le-a verificat, s-a întocmit raportul de evaluare la fel cum s-a procedat la orice altă concesiune aprobată de Consiliul local, hotărâre care a fost avizată pentru legalitate de Prefectură;

- anterior, s-a procedat la trecerea acelei suprafeţe de teren din domeniul public al Orşovei în domeniul privat al oraşului, pentru a se putea pune în discuţie concesionarea terenului;

- comisia de specialitate avea ca membru, chiar şi ca preşedinte pe consilierul local YYYYY., iar şeful compartimentului este dna. MMMMMM., care s-a ocupat de întocmirea dosarului;

- concesiunea sau vânzarea de teren, prin hotărârea Consiliul local, erau vizate de prefectura Mehedinţi pentru legalitate, după care se încheia actul notarial;

- nimeni, nici F. şi nici H. nu au influenţat în vreun fel procedurile legale de concesionare a acestei suprafeţe de aproximativ 200 mp sau votul vreunui consilier local;

- în ceea ce-l priveşte pe LLLLL., secretarul Primăriei, au existat nemulţumiri legate de modul în care îşi îndeplinea atribuţiile, ceea ce a condus la o procedură disciplinară, întrucât era mai preocupat de aspecte politice decât de sarcinile sale de serviciu;

- s-au parcurs mai multe proceduri judiciare în urma cărora a fost revocat din funcţie, apoi reîncadrat, revocat din nou în baza unui raport de evaluare al Prefecturii necontestat de acesta şi, la data declaraţiei, pe rolul instanţelor încă se mai află procese legate de situaţia judiciară a acestuia în relaţia cu de primăria;

- nici G., nici F. nu l-au influenţat pe primar cu privire la calificativele sale anuale, precum nicio altă persoană;

- MMMMM. este un fost consilier local care datorită unei incompatibilităţi cu această funcţie (era director al firmei fratelui său, care avea contracte de aprovizionare cu Primăria Orşova) a fost exclus din consiliu;

- contestaţia în justiţie a lui MMMMM. a fost respinsă;

- şi MMMMM. şi RRRRR. făceau frecvent reclamaţii, sesizări, inclusiv la foruri externe;

- "există o nervozitate politică la nivelul consiliului în care era implicat şi MMMMM.. De multe ori urbea cade pe locul 2 când era vorba de "interese" care ajung pe masa consiliului local şi asta datorită consilierilor care fac parte din diferite partide. Sunt situaţii când primează problema de partid";

- niciun consilier nu i-a adus la cunoştinţă să fi fost în vreun fel influenţat în privinţa votului de F., care să-i determine să voteze hotărâri în favoarea acestuia;

- şedinţele Consiliului local sunt publice; când erau subiecte care îl interesau F. participa la aceste şedinţe cu public, fără însă ca cineva să-i fi adus la cunoştinţă că unii dintre consilieri îi telefonau pentru a asculta discuţiile din şedinţă, prin telefon.

Între martorii audiaţi se află şi CCCCCCCC. (22.04.2016 - f. x C.A.B.) expert independent care a încheiat în 2012-2013 un contract cu Primăria Orşova pentru efectuarea de rapoarte de evaluare imobiliară, fiind plătit de Primărie în baza unei facturi;

- raportul de evaluare întocmit în cauză la 12.04.2013 a fost efectuat la cererea şi cu plata Serviciului urbanism al Primăriei Orşova;

- raportul de evaluare al terenului expertizat în cauză, aflat la periferia oraşului pe un deal în permanenţă mişcare, alunecare s-a întocmit pe baza documentaţiei cadastrale, înscrierii din cartea funciară, a metodei bonităţii şi a inspecţiei la faţa locului;

- din documentele puse la dispoziţie, mai puţin extrasul de carte funciară, rezultă că terenul se afla în proprietatea particulară a Orşovei;

- terenul expertizat se află în faţa unei clădiri, proprietatea unei persoane fizice, şi valoarea lui de piaţă s-a stabilit în raport de bonitate - utilităţile locului, utilizarea acestuia;

- potrivit C. civ. doar la o distanţă de cel puţin 2 m de cele două fâşii cineva poate utiliza terenul în continuarea acestei suprafeţe despărţitoare, către care dau ferestrele imobilului din imediata vecinătate;

- preţul de aproximativ 24 €/mp corespundea realităţii la data expertizei, fiind folosită această echivalenţă în moneda euro care se utilizează şi în alte expertize cu un obiectiv asemănător ca întindere, poziţie etc.;

- în baza Hotărârii de Guvern nr. 213 s-a stabilit ca perioadă de concesionare 49 de ani, cu o redevenţă pe 25 de ani;

- ca expert independent, în vederea efectuării unei expertize, primeşte de la primărie o înştiinţare în baza căreia i se transmit documentele de la Serviciul urbanism, de la cadastru care atestă identificarea terenului, situaţia lui juridică - respectiv în speţă - proprietatea Primăriei Orşova;

- expertul utilizează documentele puse la dispoziţie pentru elaborarea raportului fără a proceda la alte verificări;

- de la nivelul Primăriei nu i s-a cerut un raport cu o anumită valoare sau să îndeplinească nişte condiţii anume;

- în cazul în care terenul nu s-ar fi aflat în circuitul civil, aparţinând domeniului public nu s-ar fi putut stabili valoarea de piaţă;

- nu a cunoscut cine este proprietarul terenului din vecinătate, teren care nu se află în centrul Orşovei, ci în deal în apropierea pieţei oraşului;

- expertul nu este din Orşova ci din Turnu-Severin;

- raportul de constatare al Parchetului face o afirmaţie care nu poate rezulta din raportul efectuat de expert, câtă vreme el a fost solicitat de Primărie, prin serviciul urbanism şi nicidecum de proprietarul terenului vecin cu terenul expertizat.

În cauză, la cererea inculpatului G. s-au audiat sub prestare de jurământ, autorii raportului de constatare efectuat în baza Ordonanţei procurorului de caz, VVVVVVVV. (22.04.2016, f. x CAB) şi WWWWWWWW. (22.04.2016 - f. x CAB).

Martorul VVVVVVVV. a declarat că:

- raportul de constatare al Parchetului s-a întocmit pe baza Ordonanţei procurorului şi a documentelor pe care acesta le-a pus la dispoziţie până la 18.07.2014;

- raportul s-a întocmit pe baza informaţiilor din presă, din discuţiile cu experţii care activează în municipiul Orşova, informaţii culese din zonă pentru a face evaluarea valorii imobiliare a terenului la nivelul 2013 şi afla valoarea de piaţă a acestuia;

- nu s-au luat în considerare hotărârile Consiliului local privind concesionare/terenuri;

- în evaluarea suprafeţelor de 242 mp aparţinând lui G. au luat la cunoştinţă de concluziile finale prezentate de raportul de evaluare existent la dosar;

- s-a ales metoda bonităţii, dar s-a avut în vedere şi metoda capitalizării veniturilor care are la bază valoarea concesionării, unde valoarea este mai mică decât cea stabilită prin metoda bonităţii;

- s-a constatat că valoarea imobiliară rezultată din concluziile acestui raport se apropie de concluzia raportului de constatare al Parchetului;

- pot apărea diferenţieri în funcţie de metoda folosită, iar pe de altă parte, expertul care a evaluat terenul de 242 mp, la momentul evaluării a avut datele de piaţă de la acel moment, spre deosebire de specialiştii Parchetului, care au folosit informaţii aproximative a valorii de piaţă la 1 an de la elaborarea raportului de evaluare a imobilului;

- nu s-au folosit de informaţiile prezentate la fila x din raportul de constatare pentru că nu au aplicat metoda prin comparaţie, ci cea a bonităţii;

- au fost de evaluat două fâşii de teren mici, care nu au putut fi comparate cu nimic pentru a obţine o valoare şi mai exactă;

- în elaborarea evaluării s-au folosit de datele oferite de serviciul de cadastru al instituţiei şi nu s-a ţinut cont dacă era vorba de un teren concesionat sau vândut;

- între un teren concesionat şi unul vândut există o diferenţă, valoarea de piaţă fiind mai mică în cazul terenului vândut;

- în aplicarea metodei bonităţii s-a luat în calcul ca indicator ultimul recensământ din 2011 cu privire la numărul de locuitori ai Orşovei;

- valorile imobiliare rezultate prin metoda bonităţii din raportul de evaluare şi cel de constatare sunt în aceeaşi plajă de valori, la care există o marjă de eroare de 22-25%;

- nu s-au luat în calcul evaluările făcute de Consiliul local pentru terenurile concesionate sau vândute.

WWWWWWWW., specialist al DNA a declarat că:

- în elaborarea raportului de constatare s-a făcut o analiză a pieţei imobiliare din Orşova, s-au consultat hotărârile Consiliului local în materia concesiunilor şi vânzările de terenuri în perioada 2008-2014;

- s-a identificat terenul de evaluat şi nereguli în ceea ce priveşte apartenenţa acestuia la domeniul public - atestat de cartea funciară, cu menţiunea că aparţine domeniului privat în raportul de evaluare;

- terenul în discuţie a fost concesionat fără licitaţie;

- cu unele modificări, acostamentul unde erau poziţionate acele fâşii de teren ar fi putut, poate, să fie folosit şi în alte condiţii;

- raportul de evaluare s-a făcut de către beneficiar pe cheltuiala sa, iar raportul nu a fost dispus de acesta;

- bunurile care aparţin domeniului public nu au valoare de piaţă ci de inventar şi câtă vreme bunul nu se află în circuitul civil el nu are valoare de piaţă;

- evaluarea terenurilor - cele două fâşii s-a făcut la valoarea de piaţă considerând că sunt în circuitul civil;

- datorită faptului că Ordonanţa procurorului a dispus să se stabilească valoarea de piaţă a terenului - două fâşii, indiferent dacă au făcut obiectul unei vânzări sau concesionări, s-a luat în calcul stabilirea valorii ca pentru o vânzare;

- la elaborarea raportului de constatare au colaborat cu nişte colegi de la biroul cadastru al DNA;

- nu erau ataşate documente din care să rezulte că G. era proprietarul imobilului din preajma celor două fâşii de teren evaluate;

- vânzarea la concesionar ar fi trebuit făcută cu licitaţie, cu respectarea dreptului de preemţiune al concesionarului care a construit legal imobilul, ori în cauză clădirea de pe terenul concesionat s-a construit fără autorizaţie, situaţie ce a rezultat din documentele puse la dispoziţie de procuror.

La Parchet s-au audiat fostul consilier local MMMMM. şi secretarul Primăriei Orşova, LLLLL. .

Aceştia au fost reaudiaţi în instanţă alături de ceilalţi membri ai Consiliului local.

Dintre declaraţiile consemnate la Parchet ale lui U., CCCCCC., YYYYY., în rechizitoriu sunt referiri şi citate - fragmente doar din declaraţiile martorilor LLLLL. şi MMMMM. şi crâmpeie din convorbiri interceptate de SRI din discuţiile telefonice dintre F. şi YYYYY., NNNNNN. şi U., selectate după relevanţa celui care a transcris în procesele-verbale excluse de judecătorul de cameră preliminară la 28.11.2014, dispoziţie definitivă la 16.03.2015 prin sentinţa penală a Î.C.C.J.

În declaraţia de la Parchet (2.04.2014 - f. x dup), LLLLL., secretar al Primăriei Orşova în perioada infracţională reţinută în sarcina inculpatului G., a arătat printre altele că în Cartea funciară, Statul Român este menţionat ca proprietar al mai multor terenuri din Orşova, dar în anexele Hotărârii de guvern de atestare a domeniului privat din judeţul Mehedinţi, aceste terenuri, între care şi cel "vândut" lui G., aparţine domeniului privat al municipiului Orşova, fiind necesară clarificarea juridică de scripte.

Audiat în instanţă (30.05.2016 - f. x C.A.B) LLLLL. şi-a menţinut declaraţia de la Parchet şi a făcut următoarele precizări:

- din 1996 a lucrat ca secretar al Primăriei şi avea între atribuţii pregătirea mapelor pentru comisiile de specialitate din cadrul Primăriei şi cu avizele acestora le înainta membrilor Consiliului local al Orşovei;

- martorul verifica documentele din mape şi în cazul în care nu erau cuprinse toate înscrisurile, acestea se-ntorceau la comisii pentru rezolvarea neregulilor;

- mapele care reclamau urgenţă şi nu era necesar afişajul public, intrau pe ordinea de zi a şedinţelor Consiliului;

- doctorul G. este un om deosebit, martorul nu a participat la şedinţa în care s-a aprobat concesionarea terenului şi nu a avut la cunoştinţă documentele mapei care au stat la baza emiterii hotărârii Consiliului, întrucât fusese eliberat din funcţie;

- "în situaţii similare cu a dlui dr. G., în sensul că persoana deţine în concesiune un teren şi solicită concesionarea unei porţiuni de teren aflată în continuarea celui deja concesionat, în cazul în care a depus toată documentaţia prevăzută de lege, şi în baza mapei de documente ce fundamentează proiectul de hotărâre s-a procedat, de fiecare dată, la concesionarea terenului respectiv, inclusiv în situaţia în care concesionarea s-a făcut pentru un teren aflat la limita unui teren aflat în proprietatea solicitantului";

- în cazul depunerii unei cereri de concesiune a unui teren, la nivelul primăriei se face un referat de necesitate pentru efectuarea unui raport de evaluare, iar primarul este cel care desemnează evaluatorul autorizat de pe o listă a Tribunalului; plata se face de primărie;

- "pentru reperele folosite de evaluatori în întocmirea raportului de evaluare se are în vedere preţul pieţei şi respectiv cheltuielile cu infrastructura";

- "clădirea dr. G. se află în preajma pieţii oraşului şi nu în centru";

- "în ceea ce priveşte fâşiile de teren din faţa terenului dr. G., unde se află şi o clădire nu putea fi concesionat altcuiva, acest teren aflându-se în continuarea proprietăţii dlui G., teren lipit de terenul proprietatea acestuia";

- "clădirea a fost dispensar veterinar, legea a permis cumpărarea acestuia şi de aceea dr. G. este proprietarul acestei clădiri";

- "fâşiile de teren concesionate dlui dr. G. folosite timp de 25 de ani, erau un loc neîmprejmuit de primărie, plin de bălării şi pentru care nu s-a hotărât perceperea unei taxe";

- "în cazul în care dl. G. ar fi dorit edificarea unui zid de sprijin avea nevoie de certificat de urbanism de la primărie";

- "În cazul unei extinderi de concesiuni nu este nevoie de licitaţie, iar secretarul primăriei, în această procedură, semnează doar hotărârea luată de Consiliul local după dezbatere şi vot; din 2008 este posibil să fi semnat inclusiv hotărârea privind extinderea concesiunii fiului meu YYYYY.";

- "chiar dacă nu au avut loc operaţiuni la oficiul de cadastru totuşi, potrivit hotărârii de guvern şi a legii, terenurile bunuri de domeniul public al statului, au intrat în domeniul privat al mun. Orşova, cu excepţia unor terenuri cu o situaţie anume prevăzută de lege";

- "niciodată dl. H. nu mi-a solicitat vreo favoare pentru vreo persoană, fie el G. sau F. şi cred că nici prin Primăria Orşova";

- "nimeni, până la plecarea mea din 2013, de la primărie, nici H., nici F., nici G., nici G. sau alte persoane din familie sau cunoştinţe, nu mi-au cerut vreo intervenţie pentru o posibilă concesionare a fâşiilor de teren despre care am vorbit";

- "cât timp am fost secretar al primăriei, nu am avut sentimentul şi nici nu mi s-a spus că dl. H. ar fi influenţat în vreun fel sau altul hotărârile consiliului local";

- "niciun consilier nu mi s-a plâns, inclusiv cei ai partidelor de opoziţie de la momentul acela că dl. H. ar fi făcut vreo presiune, ar fi avut vreun interes cu privire la o anumită soluţie care să se dea prin hotărârea consiliului";

- "… eu făceam obiecţiuni la hotărârile date (mapele cu volum mare de documente, imposibil să fie studiate în şedinţă) şi apoi trimiteam prefectului toate hotărârile cu mapele şi documente ale hotărârilor pentru a se pronunţa asupra lor, făcând precizări fie de genul că existau neregularităţi sau chiar încălcări ale legii, fie precizări că, dat fiind volumul de documente şi luarea la cunoştinţă în timpul şedinţei, nu am putut verifica legalitatea documentelor înscrise".

O altă declaraţie reţinută secvenţial în rechizitoriu este cea dată la Parchet la 20.06.2014 de către MMMMM. consilier în anii 2012-2013 în Consiliul local al mun. Orşova, care a precizat că nu a studiat şi nu a cunoscut documentaţia pentru vânzarea celor două fâşii de teren de 200 mp numitului G. şi că la acel moment, "există o hotărâre de instanţă ca Primăria Orşova să facă trecerea terenului din proprietatea statului român în proprietatea municipiului Orşova".

La 31.05.2016 a fost audiat în instanţă martorul MMMMM., care sub prestare de jurământ a declarat, între altele, că este în duşmănie cu F..

Martorul a menţinut declaraţia dată la Parchet şi a făcut, printre altele, şi următoarele precizări:

- în opinia sa, "fără să fie culpa solicitantului (G.)" nu era lămurită situaţia cărţii funciare … era vorba de un act administrativ care cădea în sarcina primăriei";

- "în ceea ce priveşte concesionarea terenului către dl. dr. G., nici asupra mea, anterior şedinţei de vot, nici asupra consilierilor care au votat nu s-a făcut vreo intervenţie, vreo presiune, vreo solicitare în sensul favorabil concesionării acelui teren, nici de dl. G., nici de către F., nici de dl. H.. Colegii consilieri i-au demonstrat că votul lor s-a dat întotdeauna pe documente legale, cu respectarea condiţiilor legii, inclusiv cu privire la concesiunea către dl. G.. Aşa cum arată şi procesul-verbal de şedinţă, colegii mei au votat în sensul aprobării concesiunii terenului în discuţie. Aşa cum am arătat, potrivit procedurii de partid, aveam acces la mapele ce însoţeau proiectele de hotărâri prin consilierii KKKKKK. din consiliu şi la momentul când nu mai eram consilier. Asupra mea, dl. F. nici personal, nici prin intermediar nu a făcut nicio intervenţie pentru ca din perspectiva funcţiilor pe care le aveam să cer, eventual, consilierilor KKKKKK., să voteze în favoarea acestei concesionări. Niciodată, şi nici în acest caz, dl. F. nu a îndrăznit şi nici nu cred că ar îndrăzni vreo intervenţie prin mine pentru a fi obţinut un vot favorabil al unei solicitări ca aceasta";

- "terenul cerut spre concesionare de dr. G. era limitrof terenului şi clădirii unde ştiu că se află cabinetul veterinar al acestuia; terenul solicitat spre concesiune alipit terenului deja deţinut de dr. G. era cam în jur de 200 mp şi ar fi putut construi orice ar fi dorit; în opinia mea, aceste concesiuni sau licitaţii privind terenuri supuse vânzării nu erau un beneficiu pentru bugetul oraşului, dat fiind că redevenţa era mică, ci doar în beneficiul persoanelor bine determinate. Nu am avut nicio legătură cu dl. H. şi nu a avut nicio presiune sau încercare de influenţă asupra mea. Nici în privinţa lui G., nici a celorlalte concesiuni nu s-a pus problema ca şi în orice alte situaţii, vreo influenţă din partea dlui H.. La vremea votului cu privire la aceste concesiuni nu ştiam de existenţa hotărârii judecătoreşti prin care cadastrul era obligat să facă modificările respective legate de bunurile trecute din domeniul public al statului în cel al Orşovei. Nu s-a pus problema să luăm, dacă ar fi posibil legal, vreo măsură de revocare a concesiunii dlui G.. În calitate de consilier cunosc că a mai existat chiar o speţă aproape asemănătoare cu cea a dlui G.".

Pe parcursul urmăririi penale au fost audiaţi şi martorii CCCCCC. (7.04.2014, f. x dup), YYYYY. (24.04.2014, f. x dup), U. (25.06.2014, f. x dup), care au declarat, printre altele, următoarele:

Martorul CCCCCC. a arătat, la Parchet cu privire la concesionarea a două fâşii de teren doctorului veterinar G. că:

- potrivit HCM nr. 2147/1967, Legii nr. 213/1998, H.G. nr. 963/2002 şi anexelor acestor acte normative, terenurile domeniului public au devenit proprietatea domeniului privat al mun. Orşova;

- primăria dispune asupra terenului, fie prin concesionare, fie prin trecere în domeniul privat şi vânzare;

- între Primărie şi autoritatea cadastrală au existat divergenţe, astfel încât prin hotărâre judecătorească din 2005 a fost obligat cadastrul să înscrie în cartea funciară toate terenurile care figurează ca proprietar statul român şi să le treacă în domeniul oraşului Orşova, hotărâre pe care nu a pus-o în aplicare, deoarece trebuia ca terenurile să fie identificate şi cadastrate;

- cu privire la cele două terenuri concesionate lui G., în februarie 2013, Primăria a cerut deschiderea unei cărţi funciare şi alocare de număr cadastral, ceea ce s-a realizat pe baza documentaţiei dispuse de Primărie şi la 5.06.2013, G. a cerut înscrierea în cartea funciară a concesiunii;

- terenul în cauză este amplasat într-o arteră de circulaţie ce serveşte Piaţa Centrală Orşova şi clădirea fostului dispensar veterinar care a fost cumpărat de G. pe cabinetul veterinar deţinut de el;

- martorul a mai precizat "că nu a fost contactat de nicio persoană pentru a interveni în vreun fel în legătură cu înscrierea în cartea funciară a acestui teren ori a concesiunii";

În instanţă la 6.05.2016 martorul CCCCCC. şi-a menţinut declaraţia de la Parchet în sensul că G. are un drept de concesiune asupra terenului vălurit, cu iarbă, între doi pini aflat în faţa clădirii proprietatea, că s-a dat de Consiliul local hotărârea de trecere a terenului în domeniul privat al Primăriei, iar dl. G. a plătit taxele de concesiune privind intabularea dreptului de concesiune;

- Hotărârea nr. 641/27.10.2009 a Judecătoriei Orşova s-a pronunţat în contradictoriu cu instituţia unde funcţionează martorul şi priveşte "operarea în registrele CF, Partea a II-a a dreptului de proprietate publică al municipiului Orşova asupra imobilelor înscrise în H.G. nr. 963/2002 anexa 3 în loc de Statul român".

Martorul YYYYY., la Parchet (24.04.2014, f. x C.A.B.), între altele a afirmat următoarele:

- în cursul anului 2013, pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului local al Municipiul Orşova s-a introdus vânzarea terenului către familia G., terenul respectiv având ca proprietar Statul Român şi nu UAT Orşova; proiectul de hotărâre a fost votat de 2/3 din membrii prezenţi la şedinţă;

- martorul nu a putut însă preciza ce vot a avut acesta ca preşedinte al comisiei de urbanism şi ca membru al Consiliului.

În declaraţia din instanţă, sub prestare de jurământ, a declarat că tatăl său, LLLLL. a fost secretarul Primăriei şi mama acestuia, MMMMMMM., şefa serviciului juridic;

- martorul YYYYY., preşedinte al comisiei de urbanism şi consilier în Consiliul local, a primit la rândul său, terenul pe care se afla o staţie de autobuz şi "în 2009 a făcut o cerere de extindere a concesiunii admisă de Consiliul local fără să mai fie nevoie de licitaţie, ci doar de un raport de evaluare; "extinderea concesiunii nu a fost contestată";

- nu a putut să-şi amintească dacă documentele concesiunii terenului (staţia de autobuz) şi extinderea acestuia poartă semnătura şi/sau mamei ca şef al serviciului juridic, respectiv a tatălui, secretarul primăriei;

- în ceea ce-l priveşte pe G., comisia de specialitate (urbanism) şi-a dat avizul pe baza documentelor care li s-a pus la dispoziţie; "atâta vreme cât documentaţia era pregătită de serviciul de specialitate al primăriei şi care era mult mai pregătit în domeniu decât consilierii, am considerat că mapa era completă, cu toate documentele necesare";

- nu au fost dezbateri şi nimeni nu a avut vreun punct de vedere cu privire la această solicitare, iar martorul YYYYY. a votat această cerere;

- "în ceea ce priveşte votarea concesiunii pentru dl. G., martorul a arătat că a votat favorabil şi asta pentru că a fost convins că documentele care i-au fost puse la dispoziţie de către Serviciul de specialitate al primăriei erau legale, cu respectarea condiţiilor cerute în această procedură şi nu pentru că într-o şedinţă de PP., F. aprecia ca solicitarea să fie votată";

- F. i-a spus că lucrurile sunt corecte; martorul YYYYY. "a aflat de hotărârea judecătorească prin care terenuri, ca bunuri din domeniul public al statului au devenit bunuri în domeniul public al oraşului şi că oficiul de cadastru trebuia să facă modificările respective după ce a votat în favoarea acestei concesiuni. Informaţiile le-a primit de la secretarul primăriei (LLLLL.), de fapt, le-a primit de la mama, şefa serviciului juridic";

- martorul nu a primit, direct sau indirect, vreo sugestie din partea dlui H. cu privire la votul legat de vreun proiect de hotărâre de consiliu.

La Parchet, U. (25.06.2014 - f. x dup), viceprimar al municipiului Orşova a declarat, între altele, că "în legătură cu concesiunea de către tatăl lui G. a unui teren în Orşova, asupra acestuia nu a făcut nimeni nicio intervenţie şi această concesionare s-a desfăşurat în condiţii legale";

- cu privire la terenurile proprietate publică aflate în intravilanul mun. Orşova există o divergenţă de ordin juridic. Aceste terenuri înregistrate la Cartea funciară ca fiind proprietatea Statului Român, în realitate aparţin mun. Orşova; aceste terenuri au fost şi inventariate de primărie, în inventar fiind trecute ca fiind ale municipiului Orşova, iar inventarierea a fost atestată prin Hotărâre de Guvern.

La 6.05.2016, în instanţă, sub prestare de jurământ, între altele, martorul U. a precizat că:

- îşi menţine declaraţia de la Parchet, că "la momentul când dl. dr. G. a formulat o cerere de concesionare a unui teren, s-a respectat întreaga procedură, iar Consiliul local a votat hotărârea de concesionare în baza expunerii făcute de primarul OOOOO., a raportului de evaluare efectuat de o firmă de experţi la cererea primăriei şi pe banii acesteia, a raportului compartimentului de specialitate; nu s-a făcut nicio presiune la emiterea acestei hotărâri";

- cererea dlui dr. G., de extindere a concesiunii terenului din faţa imobilului proprietatea acestuia a avut ca finalitate extinderea construcţiei;

- Consiliul a aprobat prin hotărâre trecerea acelei suprafeţe de teren solicitate de dl. dr. G. din domeniul public al municipiului în domeniul privat ca să poată fi concesionat;

- terenul era un teren viran, pe care nu l-a solicitat nimeni şi prin concesiune primăria a câştigat plata unor taxe de concesiune;

- terenul se află într-o zonă în preajma pieţei Orşova, unde trece râul Ţurlui;

- cererea privind extinderea concesiunii pentru extinderea imobilului proprietate face excepţie de la lege privind organizarea unei licitaţii;

- niciodată dl. dr. G. sau fiul său nu i-a cerut vreo intervenţie cu privire la dânsul sau familia acestuia;

- dl. dr. G. se bucură de respect şi consideraţie în Orşova, inclusiv între membrii Consiliului local;

- în zonă este o eroziune a terenului, alunecări de teren; în proiectul primăriei este şi ridicarea sau îndiguirea râului Ţurlui, care contribuie la alunecările de teren din zonă;

- dl. LLLLL. se cunoştea cu dl. G., cu dl. doctor; şi dl. MMMMM. se cunoştea cu G., cu doctorul G.;

- niciodată H. nu a intervenit în vreo problemă din postura funcţiei sale, nu a participat la şedinţele Consiliului local.

Alături de martorii YYYYY., LLLLL., MMMMM., U., CCCCCC., audiaţi la Parchet şi instanţă, au fost audiaţi membrii Consiliului local după cum au urmat:

- la 30.05.2016 - FFFFFFF. (membru PP. în Consiliul Local - 2012-2015)

- DDDDDDD. (KKKKKK. - 2008-2014)

- la 31.05.2016 - ZZZZZZ. (membru QQQ. - în CL 2012-2015)

- YYYYYY. (PP. în CL - 2013-2015)

- OOOOOO. (KKKKKK. minim 4 - 2012-2015)

- CCCCCCC. (QQQ. devenit PP. în CL 2013-2015)

- AAAAAAA. (QQQ. - în CL 2012-2015)

- TTTTTT. (PP. în CL 2004-2008; 2012-2015)

- la 17.06.2016 - SSSSS. (LLLLLL.- PP. 2012-2015)

- XXXXXX. (QQQ. în CL 2012-2013)

- TTTTT. (KKKKKK. în CL 2012-2013)

- EEEEEEE. (KKKKKK. -4 ani în CL 2012-2015)

- BBBBBBB. (PP. în CL 2012-2015)

- UUUUUU. (PP. în CL 2012)

- GGGGGGG. (QQQ.-XXXXXXXX. în CL 1992-2016)

- WWWWWW. (KKKKKK. în CL 2012-2015).

LLLLL., YYYYY., MMMMM., U., CCCCCC. au declarat succint, asemenea membrilor Consiliului local al mun. Orşova că:

- mapa cu documentele ataşate proiectului de hotărâre pentru concesionarea prin extindere a 242 mp dlui G. a fost completă, a conţinut şi raportul de evaluare imobiliară făcut de un expert independent la cererea şi cu plata Primăriei Orşova;

- terenul a fost trecut din domeniul public prin hotărârea Consiliului în domeniul privat al oraşului şi, fiind o extindere de concesiune, face excepţie de la lege, nu se face licitaţie, operează dreptul de preemţiune;

- nimeni, nici G., G., F., H. nu au făcut vreo presiune, nu i-au influenţat, nu le-au sugerat, nu le-au cerut, direct sau indirect vreunuia din membrii Consiliului local să dea un vot favorabil pentru extinderea de concesiune solicitată de G.;

- H. nu a participat la nicio şedinţă a Consiliului local Orşova;

- concesiunea nu a fost contestată de nimeni şi s-a procedat la cadastrarea acesteia, iar prefectul a validat legalitatea hotărârii Consiliului local;

- s-a respectat procedura la fel ca şi în cazul altor concesiuni (extinderea concesiunii - staţie de autobuz) a lui YYYYY.;

Asemenea lui YYYYY., U., FFFFFFF., ZZZZZZ., YYYYYY., OOOOOO., CCCCCCC., AAAAAAA., TTTTTT., DDDDDDD., SSSSS., XXXXXX., TTTTT., EEEEEEE., BBBBBBB., UUUUUU., GGGGGGG., WWWWWW. au votat în sensul extinderii concesiunii solicitate de G. pentru extinderea construcţiei imobil proprietatea acestuia;

- cererea dlui G. a avut avizele comisiei de urbanism, serviciului juridic, comisiei de buget a Primăriei;

- concesionarea este benefică pentru Primărie pentru că îi aduce venituri (MMMMM. a apreciat ca beneficiul este al concesionarului pentru că redevenţa este mică);

- preţul a fost corect stabilit, terenul putea fi confundat cu un hotar, aproximativ 242 mp;

- votul în Consiliu a fost la vedere;

- pentru cazuri similare de extindere concesiune cu aceeaşi procedură s-au mai dat hotărâri de către Consiliu;

- terenul în cauză, neîmprejmuit, neîngrijit de primărie este afectat de alunecări, situat lângă Piaţa Orşova;

- nu s-a sesizat nicio nelegalitate sau disfuncţionalitate în efectuarea procedurii şi cu privire la hotărârea Consiliului.

Martorii FFFFFFF., ZZZZZZ., CCCCCCC., TTTTTT., U., în ceea ce-l priveşte pe LLLLL., au susţinut că era cel care semnala neregularităţile, răspundea la întrebările consilierilor, (susţinut profesional de soţia acestuia MMMMMMM. - şefa serviciului juridic apreciată şi respectată), avea calificative slabe, făcea sesizări şi plângeri penale, câteodată avea o atitudine manifest publică, deşi era secretarul Primăriei; cu privire la MMMMM. s-a susţinut că era o persoană impulsivă, nu se înţelegea cu nimeni, avea obiecţiuni la toate hotărârile, venea la şedinţe deşi era revocat, făcea aprecieri negative şi vota, fără ca votul său să fie luat în seamă. Indiferent că proiectul era spre binele comunităţii, MMMMM. cerea ca proiectul să nu fie votat întrucât era susţinut de primarul oraşului (PP.), calificat drept o "persoană rea", aborda permanent numai atitudini critice, asista, revocat fiind, la şedinţe şi trimitea consilierilor mesaje, sfaturi, critici, presiuni şi ameninţări, era într-o permanentă competiţie cu familia lui F., vroia să conducă oraşul şi să se remarce ca familia cea mai bogată din zonă, era negativist, certăreţ, considerând că numai el avea dreptate, iniţia plângeri penale consilierilor, încercând să schimbe majoritatea în Consiliul local.

La Parchet şi în instanţă s-au mai audiat martorii PPPPP. (2.04.2014 - f. x dup şi 3.02.2017, f. x C.A.B.), WWWWW. (2.04.2014 - f. x dup şi 19.07.2016 - f. x CAB) care au arătat:

Şi la Parchet şi în instanţă, PPPPP. a declarat că în ce priveşte concesionarea suprafeţei de teren la solicitarea dlui. dr. G., funcţionarii au pregătit documentele pentru concesionare, acestea au fost puse la dispoziţia Secretarului Primăriei de către arhitectul şef MMMMMM., s-a pregătit proiectul de hotărâre redactat de VVVVVVV. şi înaintat primarului, cu punerea pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului;

- documentaţia a fost completă, nu au existat niciun fel de discuţii în Consiliu şi avizarea s-a dat în condiţii de legalitate;

- există o divergenţă între Primărie şi Oficiul de cadastru, care nu aplică prevederile legale şi o hotărâre judecătorească care atestă că terenurile din Orşova aparţin domeniului public al oraşului;

- de la apariţia Legii nr. 18/1991, terenurile aflate sub jurisdicţia Primăriei Orşova aparţin domeniului privat al acesteia;

- nu a existat nicio ingerinţă, influenţă, sprijin în a se determina altfel decât legal concesionarea terenului în vederea extinderii construcţiei proprietatea concesionarului (o concesionare directă, care nu implică organizarea unei licitaţii);

- nu are cunoştinţă ca F. să fi intervenit asupra consilierilor locali pentru un vot favorabil pentru dl dr. G.;

- martora şi familia acesteia nu datorează nimic lui F., astfel încât este de neînţeles că s-a afirmat că aceasta s-ar afla între persoanele obediente lui F., pe care de altfel soţul martorei nici nu-l cunoaşte;

- din 18.04.2013, îndeplineşte şi atribuţiile de secretar al Primăriei unde este consilier juridic din 2006; până la acest moment l-a mai înlocuit temporar pe LLLLL.;

- terenul obţinut ca urmare a unei licitaţii, în suprafaţă de 280 mp, pentru care plăteşte redevenţă anual nu a fost obţinut prin concesiune directă;

- MMMMM. a fost revocat din funcţie pentru incompatibilitate, contestaţia acestuia fiind respinsă de instanţă;

- în practica Consiliului, concesiunile directe sunt benefice pentru bugetul Orşovei, şi întrucât se poate solicita o concesiune legală doar pentru împrejmuire sau amenajare, nu este necesar certificat de urbanism obligatoriu când aceasta vizează extinderea construcţiei;

- terenul dlui G. este alăturat casei acestuia, nu se află în centrul oraşului unde sunt Primăria, Judecătoria;

- hotărârea de concesionare cu nr. x nu a fost contestată de nicio persoană.

WWWWW., şi la Parchet şi în instanţă, a declarat că într-o vizită făcută la F. s-a întâlnit cu mai multe persoane la un pahar de vin - OOOOO., H., G. unde nu s-a discutat nimic despre concesionarea vreunui teren lui G., ci de vizita oficială în Serbia a primarului;

- de la soţia acestuia, arhitect şef al Orşovei, MMMMMM. a aflat de existenţa unei astfel de solicitări, despre care i-a spus că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi s-au respectat procedurile legale;

- nu a auzit că s-ar fi făcut presiuni, s-ar fi exercitat influenţe din partea cuiva sau a lui F. pentru a se aviza de către Consiliu această concesiune;

- relaţiile dintre martor şi H. şi F. sunt de simple cunoştinţe.

La cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA s-au audiat şi martorii BB. (19.07.2016, f. x CAB), X. (7.07.2014 - f. x dup şi 4.07.2016 - f. x CAB) şi LLLLLLLL. .

Martorul BB. a dat mai multe declaraţii la Parchet, de fiecare dată pe alte subiecte fie în calitate de martor, fie de suspect;

- în data de 3.04.2014 a fost adus de mascaţi la DNA, fără a fi fost citat în prealabil, împreună cu alte două colege J. - director economic şi YYYYYYYY. şi cu H., au fost duşi într-o cameră unde aşteptau încă 23 de persoane; nu au avut posibilitatea să-şi procure mâncare, apă, toată noaptea a stat pe un scaun, iar la ora 7 dimineaţa a fost audiat ca suspect, declaraţie în această calitate a mai dat şi în iunie- iulie 2014;

- până să devină Secretarul judeţului Mehedinţi (2013), martorul a practicat avocatura şi l-a asistat pe H. în cauzele sale judiciare;

- ulterior, cauzele lui H. au fost preluate de avocatul A. care s-a ocupat şi de dosarul în care s-a contestat raportul ANI de incompatibilitate;

- A., ca avocat, s-a ocupat şi de formularea unei cereri de strămutare care a fost întocmită potrivit dispoziţiilor legale şi a cărei soluţie nu-i era cunoscută la data declaraţiei în instanţă;

- niciodată H. nu i-a cerut să contacteze pe judecătorul care instrumenta cauza la C.A Craiova, sau pe şefa secţiei de contencios administrativ a Curţii, W. ori pe X.;

- nu a avut cunoştinţă care a fost motivul retragerii cererii de strămutare;

- martorul nu a avut decât relaţii instituţionale cu G. şi niciodată H. nu i-a cerut să-l contacteze şi ca acesta să intervină prin sora sa să obţină de la judecătorul cauzei o soluţie favorabilă;

- martorul este cel care, în ziua pronunţării, sau mai târziu l-a anunţat pe H. de soluţia obţinută, verificând site-ul Curţii sau apelând la un coleg avocat să verifice condica instanţei.

X. şi-a menţinut declaraţia dată la Parchet la 7.07.2014 cu ocazia audierii de instanţă la 4.07.2016 .

Martora a declarat că este în relaţii colegiale cu W., că există apeluri între acestea, în general legate de program, familie etc, că în secţie, în biroul său a discutat cu unii dintre colegi probleme de drept, fără să se antepronunţe, că motivarea hotărârii s-a fundamentat pe probatoriul din dosar;

- martora nu l-a cunoscut pe H., acesta nu s-a prezentat la proces;

- cu ocazia discuţiilor teoretice, W. nu a participat şi nici nu a fost abordată pe acest subiect de martoră, inclusiv după pronunţarea hotărârii.

Şi la Parchet şi în instanţă martorii O. (20.06.2014 - f. x dup şi 25.03.2016 - f. x - vol. 13C.A.B.), G. (24.06.2014 - f. x dup şi 25.03.2016 - f. x CAB) şi W. (3.07.2014 - f. x dup -şi 25.03.2016 - f. x CAB) s-au prevalat de dispoziţiile art. 117 C. proc. pen.

Între martorii propuşi de inculpatul G. s-a audiat şi martora LLLLLLLL. care la Parchet şi instanţă a declarat:

- este consilier din februarie 2013 în Cancelaria Prefectului; martora are ca atribuţii pregătirea şedinţelor cu participarea prefectului, asigură contactele cu instituţiile subordonate prefecturii etc.;

- prin natura atribuţiilor de serviciu îi cunoaşte pe H. din 2009 ca şeful unei formaţiuni politice şi apoi ca preşedinte al Consiliului judeţean şi pe G. - şeful IPJ Mehedinţi şi membru al Consiliului prefectural pe situaţii de urgenţă;

- în cursul anului 2013, H. a vorbit de pe telefonul mobil al acesteia cu G., convorbire al cărei conţinut nu îi este cunoscut;

- sunată fiind de G., martora i-a comunicat că H. urma să-l contacteze ulterior;

- în cursul aceluiaşi an, în mai, martora a primit pe numărul său de mobil un mesaj sms cu numele:

"O." şi un număr de telefon pe care l-a retransmis lui H., deşi nu fusese avertizată de această corespondenţă;

- martora i-a mai pus lui H. la dispoziţie telefonul fără a cunoaşte conţinutul convorbirilor acestuia;

- martora a fost consilier la cabinetul lui H., detaşată la cancelaria Prefectului; H. obişnuia să-i folosească telefonul pentru diverse convorbiri; G., când nu-i răspundea H. la telefon, îi trimitea martorei un sms ce era apoi retransmis destinatarului;

- nu a avut sentimentul că H. îi folosea telefonul pentru că al lui era mai vizat, în situaţia în care G. nu-l găsea la telefon pe H., o suna pe martoră, iar H. îl resuna pe G. de pe telefonul martorei;

- H. avea convorbiri de pe telefonul mobil al martorei, de la telefonul biroului ei sau al lui, timp în care martora se ocupa de problemele de serviciu la cabinet;

- H. a spus la şedinţele cu directorii, primarii, deconcentrate că dacă nu reuşesc să-l contacteze la telefonul său pentru vreo problemă să o contacteze pe martoră, aceasta utilizând un singur telefon mobil;

- la semnarea declaraţiei de la Parchet nu a realizat că s-a consemnat altfel decât a declarat şi susţinut la audiere;

- G. venea la H. cu ocazia problemelor de serviciu;

- contrar celor consemnate în declaraţia de la Parchet, sms-ul trimis martorei de G. cu un nr. de telefon şi numele de O. retransmis de ea lui H. nu a fost expediat în aceeaşi zi când H. l-a căutat pe G. pe telefonul martorei;

- înainte de a retransmite mesaje, martora le citea şi apoi le redirecţiona spre H..

În cauză s-a administrat la cererea inculpatului G. şi proba cu expertiza evaluatorie imobiliară a suprafeţei de teren de 242 mp ce a făcut obiectul concesiunii pentru extinderea construcţiei proprietatea concesionarului G..

Procurorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA a concluzionat în sensul admiterii acestei probe şi, la cererea acestuia s-a încuviinţat pentru Parchetul de pe lângă Î.C.C.J - DNA un expert parte KKKKKKK. la care după depunerea punctului de vedere al Parchetului s-a renunţat urmare a participării expertului parte la concursul organizat de DNA în vederea angajării ca specialist în cadrul acestei instituţii.

S-a încuviinţat expert parte şi pentru inculpatul G. în persoana lui HHHHHHH. ale cărui opinii s-au depus la dosar.

Aşa cum s-a arătat, la întocmirea mapei de documente ce a însoţit proiectul de hotărâre pentru concesionarea terenului în discuţie, s-a întocmit un raport de evaluare la cererea Primăriei Orşova, de către expertul CCCCCCCC..

Pe parcursul urmăririi penale specialiştii VVVVVVVV. şi WWWWWWWW. din cadrul DNA au întocmit un raport de evaluare imobiliară în baza Ordonanţei şi a documentelor remise de procurorul de caz.

În instanţă, s-a desemnat ca expert pentru efectuarea expertizei JJJJJJJ., care a întocmit raportul şi a răspuns la obiecţiunile experţilor parte.

Curtea a omologat raportul de expertiză depus la dosar prin care s-a stabilit în raport de obiectivele încuviinţate că: redevenţa anuală este de 26.700 ron (110,13 mp) echivalentul a 6100 euro (25.05 euro/mp) şi că diferenţele valorice constatate (< 20%) se înscriu în marja de precizie acceptabilă - specifică metodelor şi tehnicilor de evaluare. De asemenea s-a precizat că "evaluarea este o estimare şi nu o cântărire exactă, astfel încât expertul a apreciat că nu au fost produse prejudicii economice în speţa de faţă".

S-a mai arătat în expertiză că terenul are o formă neregulată, este greu de organizat, permite doar o extindere a construcţiei existente, se află într-o zonă afectată frecvent de viituri, neconsolidat şi este traversat de trei căi de acces .

*

* *

Curtea după finalizarea administrării probatoriului în baza art. 387 coroborat cu art. 388 C. proc. pen. a declarat deschise dezbaterile pe fondul cauzei.

Procurorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA a solicitat condamnarea inculpatului G. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. şi a infracţiunii de cumpărare de influenţă în temeiul art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a dispoziţiilor art. 5 C. pen., faptele fiind descrise în Capitolul 1 din Rechizitoriu, aflate în concurs ideal.

S-a apreciat că faţă de regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, legea penală mai favorabilă este legea veche (C. pen. 1969).

S-a prezentat pe scurt situaţia de fapt care se rezumă la interesele comune de trafic şi cumpărare de influenţă ale lui G. şi H..

H. era interesat de soluţionarea favorabilă a dosarului în care ANI susţinea existenţa unui conflict de interese în care se afla acesta, dosar aflat pe rolul C.A. Craiova, în legătură cu care s-au făcut cereri de strămutare; despre acestea a relatat martorul BB.. O soluţie nefavorabilă putea conduce la revocarea din funcţia de Preşedinte al Consiliului Judeţean Mehedinţi a lui H..

Din acest moment au început convorbirile şi negocierile cu inculpatul G., astfel cum rezultă din interceptări, din datele de trafic, frecvenţa convorbirilor.

S-a afirmat că nu a reieşit că cei doi se aflau în relaţii apropiate ca să se justifice că se sunau în concediu să-şi comunice diverse chestiuni. Convorbirile cu G. sunt în perioada când se judeca dosarul lui H. care, în dorinţa de a lua legătura cu persoanele care îl puteau ajuta în demersurile sale, s-a deplasat la domiciliul părinţilor lui G. şi a luat legătura cu mama acestuia, contrar afirmaţiilor că s-ar fi întâlnit întâmplător în faţa casei ei.

Extrem de relevante, în aceeaşi perioadă, sunt traficul de date şi de convorbiri sau mesaje sms dintre G. şi sora lui, urmate de discuţiile cu H..

Tot din datele de trafic şi convorbiri a rezultat că erau frecvente discuţiile dintre H. şi BB., în perioada cererilor de strămutare formulate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmate de contactele telefonice cu G..

Rudele lui G. s-au prevalat de dreptul la tăcere şi nu au dat prioritate aflării adevărului în cauză.

H. s-a obligat ca G. să fie numit într-o altă funcţie, soţia acestuia să fie promovată şi să i se concesioneze tatălui lui G. un teren, în condiţii ce excedau cadrului legal.

S-a susţinut de procurorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA că din convorbiri rezultă explicit cum G. îi spune lui H. că vrea acel teren pentru tatăl său şi în acest sens H. ia legătura cu F..

"În ceea ce priveşte poziţia pe care inculpatul o avea, învederează procurorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA, au fost audiaţi în faţa instanţei funcţionari înalţi din cadrul Ministerului de Interne, care au arătat că inculpatul le-a solicitat, că s-a dorit şi a fost în discuţie la un moment dat, chiar la solicitarea lui H., această mutare a inculpatului G. la Bucureşti într-o funcţie destul de importantă". G. nu a mai dorit această mutare, nefiind sigur de promovarea soţiei, dar acest lucru nu are relevanţă, ci doar că s-a ajuns la acest punct.

În funcţia respectivă nu se ajungea prin concurs, cum s-a încercat a se acredita ideea, ci la propunerea lui EEEEEEEE., cum a afirmat acesta, de ministrul de interne.

H. a vorbit cu EEEEEEEE., dar şi cu martorii FFFFFFFF. şi L., iar martorii audiaţi în instanţă au susţinut actul de sesizare.

Din convorbirile telefonice şi datele de trafic rezultă că H. discuta cu G. şi apoi suna persoane influente pentru G..

În ce priveşte folosul reprezentat de promovarea soţiei lui G., s-au audiat martori - grefieri, funcţionar de la CSM şi de la Ministerul Justiţiei. "Se pare că a existat acel document, fiind înscrisuri la dosar în acest sens, dar lucrurile au căpătat o turnură misterioasă de la un anumit moment, dar este cert că a existat această propunere de numire în funcţie de procuror şef secţie judiciar la DNA a soţiei inculpatului G.".

Înscrisurile existente la dosar, respectiv raportul de evaluare ANI - dosarul nr. x/2012, obiectul conflictului de interese, cererea de strămutare formulată de ANI, toate acestea demonstrează situaţia premisă, contextul şi ulterior, chiar perioada infracţională în care s-au desfăşurat evenimentele. Din declaraţiile martorilor rezultă vinovăţia inculpatului G. şi se impune condamnarea inculpatului pentru infracţiunile aflate în concurs şi reţinute în sarcina acestuia.

Concluziile scrise depuse la dosar au conţinut redarea integrală a Rechizitoriului ce cuprindea descrierea faptelor incriminate transcrierea unor convorbiri telefonice (excluse din probatoriu la 28.11.2014) dintre H. şi BB. cu K., cu G., cu O., cu LLLLLLLL., cu SS., cu KKKKKKKK. şi listă de probatorii în susţinerea acuzaţiilor în ceea ce îl priveşte pe G.:

- Raportul de evaluare ANI;

- dosarul în copie nr. x/2012;

- cererea de strămutare formulată de ANI;

- certificat de grefă;

- încheiere din 19.03.2013 din dosarul nr. x/2012;

- convorbiri înregistrate pe mandate de siguranţă naţională sms-uri - vol. 13 dup;

- decizia civilă nr. 212 din 21.05.2013 din dosarul nr. x/2012;

- înscris ECRIS;

- adresă C.A. Craiova - fişe ECRIS;

- adresă CSM nr. x/24.04.2014 a CSM, fişa lucrării nr. x;

- corespondenţa şi documentele CSM;

- declaraţii martori transcrise din Rechizitoriu în concluziile scrise şi a celor audiaţi de instanţă.

Concluziile nu au cuprins nicio referire la probele administrate în instanţă, pe parcursul cercetării judecătoreşti: declaraţii de inculpaţi, de martori, expertiză de evaluare teren, înscrisuri şi nu exprimă nicio analiză sau vreo evaluare din perspectiva acuzării.

În finalul concluziilor scrise s-a solicitat aplicarea legii vechi (C. pen. 1969), ca fiind legea mai favorabilă, raportat la regimul sancţionator al concursului de infracţiuni comise cu vinovăţie de inculpatul G..

Inculpatul, prin avocat a solicitat înlăturarea interceptărilor efectuate în baza Legii nr. 51/1991, astfel cum s-a cerut încă din camera preliminară şi să se aplice decizia Curţii Constituţionale a României în speţă, care a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen. şi încălcarea dispoziţiilor art. 138-146 C. proc. pen., făcând imposibilă utilizarea acestor probe în procesul penal. Cererea a fost formulată în termenul prevăzut de lege.

Apărarea a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a inculpatului G. pentru infracţiunile ce i s-au reţinut în sarcină.

S-a prezentat situaţia de fapt şi s-a precizat că expunerea faptelor în oglindă contravine reglementărilor legale, inclusiv folosirea termenului "corelativ", care are o semnificaţie neavenită în speţă, pentru că el presupune o relaţie reciprocă, ceva ce nu poate exista fără altceva, ceea ce nu poate fi acceptat în temeiul legii.

Cele două infracţiuni sunt autonome, distincte, incriminate separat.

Infracţiunea de cumpărare de influenţă nu este o variantă a traficului de influenţă, iar procurorul nu poate valorifica aceeaşi situaţie de fapt de două ori, cu o dublă sancţionare a aceleiaşi fapte, fiind încălcat principiul "non bis in idem", astfel cum este definit în art. 4 din Protocolul 7 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

S-a referit la elementul material al infracţiunii de trafic de influenţă care se traduce în acţiunea de traficare a influenţei în modalităţile prevăzute, alternativ, de lege.

Iniţiativa săvârşirii infracţiunii aparţine traficantului când este vorba de pretindere, sau cumpărătorului de influenţă interesat de primirea sau acceptarea promisiunii de bani sau foloase.

Deşi procurorul a reţinut în cauză două stări de fapt ireconciliabile, ele sunt reduse la o situaţie de fapt valorificată atât ca trafic de influenţă cât şi ca infracţiunea de cumpărare de influenţă, ceea ce duce la concluzia că săvârşirea traficului de influenţă este automat urmată de cumpărarea de influenţă, ceea ce excede oricărei variante legale.

Probele din dosar nu au confirmat acuzaţiile aduse lui G..

S-a susţinut că urmărirea penală s-a derulat cu încălcarea exigenţelor art. 110, 285 alin. (1), (2) C. proc. pen., art. 305 alin. (2), (3) C. proc. pen., art. 306 alin. (1), (3), (5) C. proc. pen. şi art. 309, 323 C. proc. pen., aflate în corelaţie cu art. 5 şi 6 paragraf 2 şi 3 şi art. 8 din CEDO.

Cele două mandate de siguranţă naţională au fost emise pe numele inculpaţilor H. şi F. cu mult înainte de declanşarea procesului penal la 30.10.2013.

Nu a existat nicio diferenţă de conţinut, nu se indică nici un act premergător sau vreun mijloc de probă care să fi condus la începerea urmăririi penale de la momentul sesizării din oficiu 30.10.2013, al actelor premergătoare urmăririi penale, anterior datei de 1.02.2014, şi al Ordonanţei din 13.02.2014, în care se prevăd expres faptele pentru care s-a început urmărirea penală.

La dosar nu s-au regăsit procesele-verbale ale transcrierii convorbirilor interceptate cu autorizarea Curţii de Apel Bucureşti din perioada 30.10.2013 - aprilie 2014 în ce-l priveşte pe G. şi familia acestuia.

Procurorul a precizat încă din camera preliminară că după sesizarea organelor de urmărire penală şi anterior începerii urmăririi penale n-au fost realizate decât interceptări de convorbiri telefonice.

Fără să existe alte probe decât cele chiar de procuror prezentate, la 2.04.2014 s-a dispus efectuarea, în continuare, a urmăririi penale cu privire la cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului G. cu trimitere la date şi probe care nu sunt indicate, individualizate şi care nu se regăsesc în cauză.

Odată cu începerea percheziţiilor domiciliare din 2.04.2014, informaţii cu caracter secret de serviciu, pasaje din convorbiri interceptate au fost scurse spre media, încălcându-se grav prezumţia de nevinovăţie a lui G., expus public încătuşat cu mâinile la spate, prin aplicarea unui tratament degradant în vădită contradicţie cu normele CEDO.

Rechizitoriul este narativ, bazat pe supoziţii, presupuneri, interpretări subiective şi este lipsit de claritate, de analiza fiecărei infracţiuni sub aspectul elementelor constitutive.

Pentru cumpărarea de influenţă nu există nici măcar o expunere a situaţiei de fapt, nu se arată care sunt probele prin care ea este dovedită, nu rezultă când şi unde G. i-a promis lui H. că va obţine o soluţie favorabilă.

La fila x din Rechizitoriu, procurorul a susţinut că obiectul promisiunii făcute de H. este de fapt cel pretins de G. în schimbul soluţiei favorabile din dosarul nr. x al Curţii de Apel Craiova, pentru ca la fila x verso rechizitoriu să se afirme că G. a pretins şi primit de la H. mai multe foloase pentru a-l determina pe funcţionarul public (judecătorul de la Curtea de Apel Craiova) să facă acte care intră în atribuţiile acestuia de serviciu.

Frecvent se foloseşte o sintagmă cu un caracter generic:

"aşa cum va reieşi din cele ce vor fi prezentate mai jos", fără ca "mai jos" să prezinte ceva concret, material din activitatea infracţională ori probatorii.

Din împrejurarea că sora lui G. deţinea funcţia de preşedinte al secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Craiova, procurorul vrea să se înţeleagă că G. ar fi pretins faţă de H. că ar avea influenţă asupra judecătorului, dar nu rezultă din nicio probă când acesta ar fi afirmat că are influenţă, unde, momentul, când a susţinut că ar avea o asemenea influenţă.

Aceste circumstanţe, inexistente în realitate au fost doar supoziţii redate la filele x din rechizitoriu, încălcându-se drepturile prevăzute de art. 24 din Constituţie. Din convorbirile interceptate, excluse de instanţă, dintre H. şi BB. nu a rezultat nimic în legătură cu G., dar ele sunt prezentate ca fiind probele ce dovedesc că G. a pretins că are influenţă asupra judecătorului. Prin declaraţia sa, acest martor a infirmat susţinerile procurorului de la fila x verso din rechizitoriu cu privire la o convorbire inexistentă, presupus extrasă din datele de trafic conform art. 5 alin. (2) din Legea nr. 505/2004 şi nu din listingurile comerciale.

Deşi nu a existat o convorbire dintre W. şi X., motiv pentru care nu există nicio transcriere a acesteia, procurorul face trimitere la ea şi încearcă să creeze conexiuni din simplul fapt că fraţii G. se aflau în acelaşi timp în locuinţa părinţilor şi deci astfel s-a consumat infracţiunea de trafic de influenţă şi în contextul unei convorbiri a surorii lui G. cu judecătorul cauzei lui H..

Inculpatul, prin avocat, a continuat prin a afirma că aceleaşi formulări ambigue se folosesc pentru a invoca faptul că H. a pretins faţă de G. că îşi va exercita atribuţiile de serviciu pentru realizarea foloaselor pretins promise lui G..

Nu au fost descrise nici împrejurările, momentul, locul unde şi cum G. ar fi pretins aceste foloase, de unde rezultă astfel de acte materiale din probele administrative.

Pe de o parte, procurorul a afirmat că G. l-a asigurat pe H. că are influenţă asupra judecătorului să dea o soluţie bună, pentru ca apoi să precizeze că H. nu avea certitudinea în sensul că va obţine o soluţie favorabilă.

Până la trimiterea în judecată, procurorul nu a stabilit cu claritate situaţia de fapt a fiecărei infracţiuni reţinute în sarcina lui G., în sensul că nu este determinat cine, cui a pretins, ce a pretins mai înainte, cine a primit, cine nu a respins, despre ce foloase era vorba. Nu a făcut referiri punctuale la mijloacele de probă şi cu care din fapte se află în corelaţie.

S-au redat în rechizitoriu pasaje, frânturi de convorbiri telefonice, înlăturate de instanţă, cu o interpretare personală pentru a le da sensul care ar corespunde a ceea ce susţine procurorul ca acuzaţie, dar care nu derivă din presupusa conversaţie.

Nu a rezultat din probele reproduse secvenţial în rechizitoriu că G. ar fi pretins cele trei foloase.

Referitor la menţinerea/mutarea lui G. la Bucureşti s-a invocat drept mărturie, declaraţia martorului EEEEEEEE., care face afirmaţii contrare celor redate în Rechizitoriu, inclusiv pe competenţele celui care putea să execute această acţiune.

EEEEEEEE. a explicat că nu a avut decât o discuţie protocolară cu H., nu s-a pomenit de soţia lui G., H. nu i-a făcut nicio solicitare cu privire la niciunul dintre soţii G. şi nu i-a înmânat nici un document.

L. a declarat că H. nu i-a propus niciodată mutarea lui G. şi că el este cel care a avut o astfel de iniţiativă, pe care G. a declinat-o.

Nu a rezultat din probele pe care le invocă procurorul că G. ar fi solicitat sprijin pentru ca soţia sa să fie mutată în Bucureşti, într-o funcţie de conducere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA. Susţinerea procurorului nu are în vedere faptul că fiul dnei G. se mutase cu şcoala în Craiova, iar G. refuzase oferta lui L..

H., în toate declaraţiile, în toate fazele procesuale a arătat că G. nu i-a cerut nimic, iar acesta la rândul său nu i-a promis nimic, nici în legătură cu soţia acestuia.

Până şi procurorul, în concluziile orale, a afirmat că "se pare că a existat un document", în condiţiile în care cere instanţei o soluţie de condamnare.

S-a invocat adresa nr. x pentru a susţine înaintarea propunerii privind-o pe W. la Administraţia Prezidenţială, când de fapt se referă la o activitate informală a ministrului justiţiei. Lucrarea x de la Cabinetul ministrului, expediată la 4.09.2013, nu reprezenta decât o fişă a lucrării, fără numele vreunei persoane şi care nu a fost identificată în documentele cancelariei ministeriale şi nici nu s-a regăsit la CSM.

O situaţie nebuloasă a stat la baza unei acuzaţii grave pentru care se cere pedeapsă cu închisoarea.

Martorul MMMMMMMM., grefier la CSM, a confirmat această situaţie care ridică întrebări şi niciun răspuns.

Şi martora PPPPPPPP., şefa cabinetului ministrului, a invocat emiterea unei adrese cu nr. x înaintată la DNA, dar care la rândul ei nu a fost de găsit.

Traficul de influenţă de care e acuzat G. nu a fost absolut deloc probat; nu a existat nicio discuţie dintre inculpat şi magistratul X., nu rezultă să fi existat vreo discuţie dintre martor şi sora lui G. pe soluţia din dosar; nu există vreun sms de la G., din Rusia, pentru H. privind soluţia dosarului.

Procurorul a denaturat fapte reale, concrete, obiective, prin susţinerile sale dându-le o conotaţie penală.

Nici cel de-al treilea zis "folos" nu a fost dovedit în cauză, câtă vreme atât martorii OOOOO., WWWWW. şi H. au declarat că la 25.04.2013 nu s-a discutat nimic despre concesiunea terenului pentru tatăl inculpatului G., că H. a aflat la DNA de această solicitare. Membrii Consiliului local au declarat că nu au fost influenţaţi în votul lor, nu au existat presiuni să se avizeze această concesiune.

Terenul concesionat nu aparţinea domeniului public al statului, ci al celui privat al mun. Orşova, cum s-a statuat prin acte normative şi sentinţa civilă nr. 641/27.10.2009 a Judecătoriei Orşova.

CCCCCC., registrator şef la Oficiul Registrului Cadastrului a recunoscut că deşi cunoaşte sentinţa judecătorească, nu a pus-o în aplicare întrucât mai trebuie emise de Primărie alte acte administrative.

LLLLL., martor în cauză a confirmat că terenurile aparţin domeniului privat al municipiului Orşova.

Procedura de concesionare a fost legală, iar martorul MMMMM. nu a făcut afirmaţii care să contrazică restul probatoriului.

Inculpatul, prin avocat, a invocat raportul Comisiei de specialitate, adresele nr. x şi y/2014, din 2015, prin care s-au concesionat terenuri, procesele-verbale ale şedinţelor ordinare ale Consiliului local, hotărârea din 30.04.2013 a acestuia.

Evaluarea făcută de expertul independent CCCCCCCC. a fost una corectă, atât în stabilirea valorii redevenţei, cât şi a duratei acestei plăţi.

Între valoarea de 25.000 RON stabilită de expertul CCCCCCCC., cea a specialistului DNA de 28.000 RON, suma stabilită prin expertiză în instanţă de 26.700 RON redevenţă este în măsură să se înscrie în marja de precizie acceptabilă specifică metodelor şi tehnicilor de evaluare.

Expertul a explicat că acest teren are o formă neregulată, se află într-o zonă frecvent afectată de viituri, este neconsolidat, este construibil, condiţionat în vederea extinderii de o construcţie preexistentă.

În lumina tuturor acestor considerente s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina lui G..

În concluziile scrise s-a făcut o evaluare punctuală a probatoriului, o analiză concretă a elementelor constitutive ale celor două fapte deduse judecăţii.

În ultimul cuvânt, inculpatul a susţinut că nu este vinovat de nicio faptă penală, nu a săvârşit nicio contravenţie în 42 de ani de viaţă şi 20 de ani de carieră; nu sunt probe care să susţină acuzaţiile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA.

Toată carierea şi-a clădit-o pe muncă şi corectitudine, a beneficiat de apreciere profesională, a participat la cooperări internaţionale.

A refuzat propunerea secretarului de stat L. de a lucra în IGPR.

Soţia sa a participat la o procedură iniţiată de Ministerul Justiţiei la propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care nu s-a finalizat.

Relaţiile cu H. au fost instituţionale şi niciodată nu i-a cerut vreun favor.

Terenul concesionat tatălui său era folosit gratuit de acesta de 25 de ani şi problemele ce ţineau de consolidarea clădirii, faţă de alunecările de teren, au determinat formularea unei cereri pentru concesionare a două fâşii de teren, alipite de imobilul proprietatea părinţilor.

Timp de 6 luni s-a aflat, din octombrie 2013 - martie 2014 sub urmărire prin orice mijloace tehnice, el şi familia acestuia.

Fără să fie citat, s-a trezit într-o procedură judiciară şi în 30 de minute a fost luat de mascaţi, dus la DNA în Bucureşti unde după 12 ore, la 0:30 a devenit suspect, inculpat şi reţinut, încătuşat, plimbat în faţa presei, având sentimentul unei condamnări prin oprobiul public declanşat spectaculos.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele:

În Capitolul I al Rechizitoriului nr. x, procurorul a descris situaţia de fapt vizând activitatea infracţională presupus săvârşită de inculpatul G., de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) C. pen. şi cumpărare de influenţă prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) C. pen.

Între cele 90 de pagini ale Capitolului 2 al rechizitoriului, 25 de pagini fac referire la inculpatul G. ori fac trimitere la acte presupus infracţionale ce ar fi fost comise de acesta .

Faptele penale de care este acuzat inculpatul G. au fost grefate pe expunerea descriptiv-narativă a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului H..

Acuzarea a constatat că fapta inculpatului G. de a pretinde şi primi, în parte, de la H. mai multe foloase (menţinere, apoi promovare a inculpatului, numirea soţiei într-o funcţie de conducere în DNA şi concesionarea a două suprafeţe de teren tatălui său) pentru a determina un funcţionar public, asupra căruia a lăsat să se creadă că are influenţă (judecător la Curtea de Apel Craiova) să facă acte care intră în atribuţiile acestuia de serviciu (soluţie favorabilă pentru H.) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) C. pen.

Textul legii a prevăzut că infracţiunea se realizează în trei modalităţi: - pretindere, primire ori acceptare; aceste acte se execută direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul şi vizează bani sau foloase pentru persoana care are sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta (funcţionarul public) să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

În speţă, dat fiind calitatea celui asupra căruia se permite să se intervină, respectiv asupra actelor emise de un funcţionar public, sunt aplicabile, potrivit acuzării, prevederile art. 6 din Legea nr. 78/2000, care fac trimitere la infracţiunile de corupţie, între care şi traficul de influenţă reglementat de C. pen.

Faptele s-au circumscris unei perioade anterioare modificării C. pen. (1969) însă în Rechizitoriu, în temeiul art. 5 alin. (1) C. pen. s-a apreciat, fără a se argumenta, că legea mai favorabilă pentru inculpat este legea penală nouă, intrată în vigoare la 1.02.2014.

Săvârşirea acestei infracţiuni de pericol presupune o atingere adusă relaţiilor sociale de la nivelul instituţiilor publice, private, protejate prin lege şi care trebuie să se bucure de respectul tuturor în exercitarea activităţilor ce incumbă funcţionarilor publici.

O condiţie identificată nu numai la nivel teoretico-juridic, este aceea ca subiectul activ al infracţiunii (care poate fi orice persoană) să se afle în relaţii bune, cu cel cu privire la care are influenţă sau lasă doar să se creadă că are influenţă când pretinde, primeşte sau acceptă bani sau un folos pentru sine, pentru altul ca să-l determine să îndeplinească actul dorit de orice natură ar fi acesta. Subiectul activ trebuie să se bucure de încrederea funcţionarului, acesta să nu dezmintă când cineva afirmă că el (autorul) are trecere la funcţionarul respectiv.

Înţelegerea delictuoasă dintre autorul infracţiunii şi cel căruia îi revine folosul, oricare ar fi acesta, are ca motiv determinant - influenţa.

Un alt aspect definitoriu se referă la funcţionarul care-şi desfăşoară activitatea în cadrul instituţiei şi face posibilă realizarea actului urmărit; influenţa trebuie exercitată asupra funcţionarului, înainte ca acesta să fi îndeplinit actul ce constituie obiectul influenţei.

Infracţiunea se consumă în condiţiile acordului de voinţă punctual, o convenţie ilicită care se realizează în modalităţi alternative şi care presupune ca subiectul activ să acţioneze cu intenţie directă, pentru atingerea unui anumit scop.

Elementele de tipicitate ale infracţiunii de trafic de influenţă cumulativ întrunite se referă, între altele, la discuţiile dintre cei implicaţi, care trebuie să fie relevante sub aspectele definitorii ale infracţiunii - să pretindă o sumă de bani, să aibă credibilitate subiectul activ că se află în relaţii de o anumită natură sau nivel, pentru ca influenţa lui în fapt sau aparentă asupra funcţionarului să atingă scopul, atitudinea inculpatului să exprime nemijlocit sau indirect că această influenţă există asupra funcţionarului.

Pentru a fi în faţa unei infracţiuni de trafic de influenţă, inculpatul trebuie să promită că îl va determina pe funcţionar să acţioneze; promisiunea poate fi explicită sau implicită; mijloacele de probă administrate, la rândul lor, trebuie să fie valide, solide şi suficiente pentru a se trage concluzia că această promisiune s-a făcut.

Modalităţile de incriminare ale textului prevăzut de art. 291 alin. (1) C. pen. nu cuprind modificări semnificative în raport de dispoziţiile art. 257 alin. (1) C. pen. (1969).

Infracţiunea de trafic de influenţă este una comisivă, pretinderea de bani/foloase etc trebuie urmată de executare, respectarea promisiunii de prestare a foloaselor.

Modalităţile alternative ale acţiunii inculpatului s-au identificat fiecare ca un contra-echivalent al conduitei lipsite de probitate a persoanei influenţate sau aparent influenţate.

Pe de altă parte, jurisprudenţa este constantă în sensul că nu este necesar să se identifice numele funcţionarului, ci el să desfăşoare activitatea într-o instituţie care este presupusă o avea activitatea care să permită realizarea scopului urmărit.

Inculpatul îşi asumă obligaţia, angajamentul de a-l determina pe funcţionar să adopte atitudinea incriminată de textul de lege. În lipsa promisiunii faptele de a pretinde, primi, accepta foloasele nu constituie infracţiunea de trafic de influenţă.

Fără a ne rezuma doar la abordarea teoretică, pe care se fundamentează doctrina şi jurisprudenţa actuală în construcţia practicii CEDO s-a menţionat că instanţele româneşti se înscriu în curentul gândirii juridice europene astfel încât este firesc ca ele să fie vădit şi justificat interesate de o fundamentare analitică a faptelor pentru care se dispune sesizarea şi trimiterea în judecată a inculpaţilor.

În acest context, simplele afirmaţii ori concluzii ale acuzării, fără ca ele să conţină referiri explicite, relevante la edificiul probator ce stă drept temei al dovedirii faptelor nu sunt în măsură şi nici suficiente să susţină rechizitoriul.

Din aceeaşi perspectivă, nici Curtea nu a confirmat prin judecata sa rechizitoriul fără o examinare şi analiză pertinentă a aspectelor esenţiale ale faptelor incriminate, care trebuie să depăşească stadiul de susţineri ori supoziţii prezentate ca definitorii în dovedirea infracţiunilor şi a vinovăţiei.

În speţă, procurorul a făcut trimitere la mai multe decizii ale CSJ prin care s-a statuat, pe de o parte, că nu este nevoie să fie identificat funcţionarul public faţă de care se exercită sau se lasă să se înţeleagă că se exercită influenţa, fiind necesar să fie în atribuţiile lui actul urmărit a se produce spre folosul făptuitorului, iar pe de altă parte nu interesează dacă intervenţia a avut loc sau actul ce trebuia făcut e sau nu ilicit. S-a mai susţinut că nu are relevanţă dacă nemijlocit sau prin intermediul altei persoane se exercită influenţa asupra funcţionarului public.

Procurorul a făcut referiri, tot din perspectiva practicii constante a instanţei supreme mai veche sau mai nouă, la necesitatea precizării actului pentru a cărui îndeplinire urmează a se exercita influenţa făptuitorului.

În abordarea activităţii infracţionale descrise în Capitolul I, procurorul a făcut câteva precizări potrivit cărora:

"în cuprinsul rechizitoriului, din considerente de spaţiu", de regulă, sunt redate convorbiri interceptate pe baza mandatelor de siguranţă naţională parţial, selectiv, cu o relevanţă semnificativă şi date de trafic pentru convorbiri care nu au fost interceptate, fiind reţinute în condiţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 506/2004.

Convorbirile declasificate conform legii nr. 182/2002 şi transcrise în procese-verbale au fost ataşate dosarului de urmărire penală.

În acelaşi sistem selectiv, secvenţial, sunt redate câteva declaraţii luate după efectuarea înregistrărilor ale unora din martorii audiaţi în faza urmăririi penale la Parchet.

În rechizitoriu nu s-a făcut referire la poziţia procesuală a inculpatului G., la declaraţiile acestuia ori la probatoriul pe care l-a propus în apărare.

În contextul dat, întreg probatoriul administrat în dovedirea infracţiunilor şi a vinovăţiei inculpatului G. s-a redus la mai multe convorbiri telefonice interceptate (H. cu BB., cu G., cu F. şi alte persoane) la date de trafic neidentificate aflate în volumul 13 al dosarului de urmărire penală şi câteva declaraţii testimoniale redate selectiv şi fragmentar, după relevanţa apreciată de acuzare.

Prin încheierea de şedinţă din 28.11.2014, judecătorul de cameră preliminară a exclus din probatoriu măsurile de supraveghere şi convorbirile interceptate în baza Legii nr. 51/1991 transcrise în procesele-verbale ataşate la dosar, motivând amplu această măsură confirmată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală prin încheierea penală nr. 339/16.03.2015.

În paginile care se referă la infracţiunea de trafic de influenţă presupus săvârşită de G., procurorul a precizat numeroase supoziţii şi s-a rezumat la presupuneri/interpretări ale unor replici din convorbirile telefonice reţinute ca edificatoare pentru comportamentul considerat infracţional al acestuia.

În altă ordine de idei, nu de puţine ori când textele sunt clare, cu un mesaj uşor descifrabil chiar prin naturaleţea exprimării, acuzarea le percepe dintr-o perspectivă subiectivă care se depărtează de evidenţa sensului informaţiei şi aceasta riscă, într-o astfel de manieră, să fie deturnată sau deformată în esenţa ei.

S-a reţinut în rechizitoriu că H. "ştie că G. este fratele lui W., preşedintele secţiei de contencios administrativ al Curţii de Apel Craiova şi că acesta a luat legătura cu G. pentru a-l determina să efectueze demersuri în vederea obţinerii unei soluţii favorabile lui în dosarul aflat pe rolul acestei Curţi, "bineînţeles, în schimbul unor foloase".

S-a mai precizat că G., la sfârşitul săptămânii, merge regulat la părinţii săi în Orşova, unde se întâlneşte cu sora acestuia.

Aceste două elemente au fost considerate ca suficient de edificatoare în sensul ca G. să răspundă solicitării lui H. în schimbul unor foloase.

Fără circumscrierea altor elemente, împrejurări care să susţină supoziţiile procurorului, în opinia acuzării, existenţa rudeniei şi întâlnirile celor doi fraţi în domiciliului părinţilor capătă "ab initio" un aspect penal.

În aceeaşi sferă a presupunerilor se înscrie şi convorbirea telefonică din 5.03.2013 (de 35 de secunde) şi un sms din 1.03.2013 care în opinia procurorului, au fost suficiente să probeze că secretarul Consiliului judeţean Mehedinţi se întâlneşte într-un scop ilicit cu G..

S-a afirmat că aceste două comunicări sunt repere pentru a aprecia că s-a mărit frecvenţa contactelor dintre cei doi, sporadică până în 1.03.2013.

Dacă la fila x R procurorul precizează că H. a luat legătura cu G. să-l determine să facă demersuri pentru obţinerea unei soluţii favorabile la C.A. Craiova în considerarea relaţiei de rudenie cu preşedinta secţiei de contencios, la f. x R procurorul a afirmat, la fel de DDDDDDDD. că "G. l-a contactat pe H. şi a pretins că prin intermediul lui W. va exercita influenţă asupra judecătorului investit cu judecarea cauzei pentru obţinerea a trei foloase legate de carierele profesionale ale soţilor G. şi concesionarea unei suprafeţe de teren lui G., tatăl fraţilor G.".

Nici într-o situaţie sau alta nu se înţelege care este probatoriul din care să rezulte cele afirmate, când şi în ce împrejurări G. a pretins cele susţinute de procuror, în condiţiile în care nici măcar din probele la care se rezumă acuzarea (interceptări, excluse la 28.11.2014) nu rezultă aceste aspecte cu valoare juridică pentru identificarea infracţiunii de trafic de influenţă reţinută în sarcina inculpatului G..

Fără a aborda teoretic şi jurisprudenţial semnificaţia altor aspecte descrise de procuror în rechizitoriu, s-a evidenţiat că "H. nu avea (încă) certitudinea că va obţine o soluţie favorabilă" şi iniţiază în cauza ce-l privea o cerere de strămutare, ulterioară celei formulate de ANI şi respinsă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .

Or, în această privinţă, procurorul a lansat îndoiala că G. va face sau va fi suficient de eficient să influenţeze soluţia cauzei în favoarea lui H., ceea ce aduce atingere maximă unor tipicităţi obiective ale traficului de influenţă şi anume existenţa unei înţelegeri, a unei promisiuni, al unui angajament ferm că actul pentru care influenţa urmează să se exercite se va realiza.

Pe de altă parte, dintre datele de trafic, indicate generic în volumul 13 al dosarului de urmărire penală, s-au redat cele care configurează perioada Paştelui, 5-7.05.2013; ele fiind corelate astfel încât să constituie un scenariu cronologic veridic cu privire la comunicarea dintre G., W., X., H. .

În cauză nu s-au furnizat alte date temporale de comparaţie pentru a concluziona în favoarea tezei avansate de procuror. În baza acestui unic segment probaţional, necoroborat cu alte dovezi, s-a susţinut de către procuror că G. l-a asigurat pe H. de certitudinea unei soluţii favorabile a Curţii de Apel Craiova. În acest mod s-a justificat în rechizitoriu aşa-zisa schimbare de atitudine a lui H., dorinţa lui de a se judeca procesul şi îngrijorarea pentru amânarea pronunţării.

Cel puţin la fel de relevant în cauză este şi faptul că H. nu ştia şi nici nu se interesase, contrar preocupării sale pentru propriul dosar, cine era judecătorul care urma să-l judece .

Între cele reţinute în rechizitoriu au fost două-trei episoade apreciate elocvente de procuror pentru sprijinul dat de G. lui H., dar controversate în lipsa unor alte probatorii care să confirme teza acuzării.

- întâlnirea dintre H. şi G., căruia i se remite un plic opac; procurorul susţine că acesta conţinea practică judiciară ce ar fi urmat prin intermediul lui W. să ajungă la judecătorul X., (înregistrare video exclusă din probatoriu la 28.11.2014);

- versiunea avansată de G. vizează acte medicale, radiografii rezultate în urma examinării fiicei acestuia, pe care H. i le-a remis şi care au fost depuse ca probatorii în apărare în instanţă;

- întâlnirea dintre H. şi O. a fost evaluată de procuror ca o tentativă a lui H. de a comunica prin intermediul acesteia, cu W., să se asigure că va primi o soluţie favorabilă;

- în acelaşi timp, tot din rechizitoriu rezultă că H. urma să-i înmâneze dnei G. nişte acte, despre care G. a confirmat că acele înscrisuri proveneau de la un proiectant cunoscut în locuinţa lui H. şi care urma să fie pus în contact cu părinţii lui G. pentru edificarea unei case .

Un aspect considerat la rândul lui de natură a convinge cu privire la demersurile ilicite interpuse pentru o soluţie judiciară favorabilă lui H., este utilizarea "limbajului camuflat" şi folosirea telefonului martorei LLLLLLLL. în convorbirile telefonice dintre H. şi G. pe perioada concediului de odihnă în Rusia al celui din urmă.

Pe de o parte, psihologia socială a cunoscut de ceva vreme o mutaţie semnificativă în aria comunicativă, care nu trebuie neapărat şi în orice circumstanţe să aibă o conotaţie penală. Camuflajul verbal invocat de procuror, cu semnificaţiile racordate la o suspiciune prezumată doar dintr-un probatoriu care nu se corelează şi cu alte elemente sau dovezi nu este edificator prin el însuşi şi are o valoare juridică îndoielnică.

Din rechizitoriu şi declaraţia martorei LLLLLLLL. a reieşit pe de altă parte că, în calitatea sa de consilier şef de cabinet, era un factor intermediar de comunicare între persoanele cu funcţii de conducere de la nivelul Consiliului sau Prefecturii.

Aşa se poate explica şi faptul că la un moment dat s-a realizat comunicarea dintre H. şi G. (aflat în concediu) .

În actul de sesizare al Curţii, procurorul, în baza numai a convorbirilor interceptate (probatoriu exclus la 24.11.2014) şi a acelor secvenţe redate, cu o relevanţă asumată de acuzare, interpretează dialogurile dintre H. şi G. din perspectiva unui limbaj disimulat. Inculpatul G. a declarat în instanţă că replicile sale nu au avut un subtext, nici când a afirmat că "şi-a făcut bagajele" şi că "totul e bine", ori că "totu-i în regulă" întrucât se asigurase că problemele de serviciu erau bine gestionate; pe de altă parte se bucura de zilele unei primăveri târzii. Acesta a mai evidenţiat că mesajul primit de la sora sa era unul de felicitare de ziua numelui său. Frecvenţa convorbirilor telefonice începând cu 5 mai se justifică prin zilele se serbare de nume şi zi de naştere a membrilor din familie, susţineri, sub acest aspect, uşor verificabile prin înscrisurile depuse la dosar.

Afirmaţiile procurorului, câtă vreme nu au şi un suport probator şi rămân la nivelul unor supoziţii menite să-i fundamenteze doar propria interpretare indusă în rechizitoriu, nu au fost în măsură să se constituie prin ele însele argumente certe, sigure, solide în cauză.

În acelaşi context, deşi procurorul a afirmat că G. a aflat de soluţia pricinii de la sora sa şi i-a spus lui H., probe care se coroborează între ele dovedesc că BB. a aflat soluţia din ECRIS şi i-a adus-o la cunoştinţă lui H.. Mai mult s-au făcut verificări şi nu a rezultat că W. ar fi accesat sistemul ECRIS.

X., audiată ca martoră, în toate fazele procesuale a declarat că nu a fost supusă niciunei presiuni sau influenţe în pronunţarea hotărârii date, iar motivarea acesteia reprezintă propriile consideraţii în raport de probele din dosar. Problemele de drept discutate la nivelul colegilor din secţie, ridicate în speţă, pe fondul unei legislaţii noi şi cu o practică judiciară încă nestructurată, nu au avut menirea de a găsi o soluţie punctuală, ci de abordare de principiu, la cote de generalitate, la care se discută ori de câte ori se urmăreşte consolidarea unei practici unitare judiciare previzibile şi corecte.

În altă ordine de idei, procurorul a afirmat că G. viza să ocupe funcţia de director adjunct al Direcţiei Ordine Publică din IGPR şi era nevoie de propunerea inspectorului general EEEEEEEE. pentru secretarul de stat L.; H. se angajase să obţină acest folos pentru G..

Or, fie şi rezumându-ne doar la ceea ce Rechizitoriul face trimitere, rezultă cu certitudine că dacă G. şi-ar fi dorit vreun post în conducerea IGPR, acesta nu ar fi fost de fel un post de director adjunct, care era la nivelul funcţiei pe care o îndeplinea şi cu aceeaşi salarizare.

De altfel, din fragmentele declaraţiilor lui EEEEEEEE., K. şi L. redate în rechizitoriu rezultă în mod clar că G. declină oferta din 10.04.2013 secretarului de stat, riscând să nu mai beneficieze de vreo altă ocazie. Şi nu a rezultat de niciunde că G. nu-şi asumă eventualitatea la acel moment ca în viitor W. să poată fi numită într-o funcţie de conducere, iar inculpatul să n-o mai poată urma, câtă vreme i s-a spus direct că o altă ocazie pentru cariera lui ar mai ţine doar de bunăvoinţa celui care are decizia, dincolo de criterii, condiţii sau merite profesionale.

Convorbirile interceptate în temeiul Legii nr. 51/1991 de SRI şi excluse definitiv la 16.03.2015 prin încheierea penală nr. 339/16.03.2015 a Î.C.C.J., secţia penală, transcrise în procesele-verbale şi redate selectiv şi fragmentat referitoare la cariera lui G. nu s-au coroborat nici cu declaraţiile martorilor audiaţi în faza de urmărire penală, unele dintre acestea, fragmentate, redate în Rechizitoriu.

Chiar şi în aceste condiţii, demersurile lui H. pentru realizarea celor trei foloase în beneficiul lui G., între care şi cel legat de cariera profesională a acestuia (discuţiile cu K., KKKKKKKK., GGGGGGGG., EEEEEEEE. etc.) nu au lămurit prin ele însele momentul când acestea au fost iniţiate în raport de înţelegerea presupusă dintre H. şi G., în ce împrejurări au avut loc Toate aceste aspecte sunt definitorii pentru întrunirea cumulativă a cerinţelor pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă reţinută în sarcina inculpatului G..

În discuţie s-a pus şi evoluţia carierei soţiei inculpatului G., privită ca o condiţionalitate în rezolvarea numirii lui G. într-o funcţie de conducere la Bucureşti.

S-a invocat adrese trimise de Ministerul Justiţiei la CSM nr. x/4.09.2013, adresa nr. x/24.04.2013 a CSM cu propunerea acestuia către Preşedintele ţării.

Toate aceste documente au fost susceptibile de interpretări şi vădit îndoielnice câtă vreme din înscrisuri şi declaraţiile martorilor audiaţi inclusiv la Parchet nu se confirmă cu certitudine susţinerile acuzării care, în pofida demersurilor efectuate în faza de urmărire penală, nu a depus la dosarul nr. x/2013 acte din care să rezulte asumarea numirii procurorului W. într-o funcţie de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA, modalitatea şi procedura urmată pentru a se ajunge la această propunere.

O altă afirmaţie care necesită probatorii să o susţină a fost cea care se referă la demersurile lui H., la care acesta îl asociază şi pe inculpatul F., pentru ca G. - tatăl inculpatului G. să obţină concesiunea unei suprafeţe de teren în imediata vecinătate a terenului proprietatea doctorului G. pentru extindere construcţie imobil.

Din actele dosarului, din declaraţiile inculpatului în toate fazele procesuale, inclusiv din exemplificările procurorului, a rezultat clar că G. l-a abordat pe F. în calitatea lui de responsabil cu salubritatea şi alimentarea cu apă a oraşului să efectueze verificări şi să ia măsurile ce se impuneau "să nu mai care apă cu găleata la locuinţa tatălui său". În acelaşi sens, cu altă ocazie, procurorul a afirmat că G. i-a reproşat lui F. că nu a dat curs solicitării lui şi nici nu a venit cu oamenii să verifice situaţia în teren.

Or, dezvoltând ulterior aceste episoade, procurorul a construit un comentariu care nu se conjugă cu varianta iniţială, ci se referă la evaluarea terenului ce urma a fi solicitat spre concesionare de G.. Şi aceasta în condiţiile în care F. n-avea nicio calitate sau abilitare să analizeze terenul respectiv, inclusiv ca evaluare, iar dacă ar fi făcut-o nu avea nicio valoare juridică sau de altă natură. Şi reproşul lui G. este convertit într-un alt sens decât cel evidenţiat tot în Rechizitoriu, în sensul că acesta s-ar fi simţit lipsit de sprijin în dobândirea concesiunii terenului .

S-a avansat insistent ideea implicării lui F. la cererea lui H. în asigurarea condiţiilor pentru emiterea hotărârii de concesionare a terenului de către Consiliul local Orşova.

S-au audiat la Parchet martorii LLLLL. - secretarul Primăriei Orşova, tatăl lui YYYYY., consilier PP. şi preşedinte al Comisiei de urbanism, MMMMM. - consilier QQQ., din declaraţiile cărora s-au redat în rechizitoriu, secvenţe apreciate ca relevante în dovedirea vinovăţiei lui G..

Curtea a reţinut că acţiunile de îndepărtare a celor arătaţi din sfera de decizie a hotărârilor Consiliului local Orşova, presupus iniţiate de F., aflat în relaţii de duşmănie de notorietate în zonă cu cei nominalizaţi nu sunt în măsură să configureze conotaţia penală din partea inculpatului G., aşa cum lasă acuzarea să se înţeleagă.

Nici la Parchet şi nici în instanţă aceşti martori şi alţii alăturaţi lor, nu au declarat că hotărârea de concesionare a 242 mp - două făşii de teren în imediata vecinătate a proprietăţii familiei dr. G., s-ar fi emis în condiţii de nelegalitate. Nu s-au confirmat nici susţinerile procurorului că s-ar fi exercitat influenţe asupra consilierilor pentru a vota favorabil pentru doctorul G.. Deşi s-a susţinut în rechizitoriu că G. ar fi cerut lui H. sprijin să obţină pentru tatăl acestuia concesiunea respectivă, nu rezultă din naraţia descriptivă din Capitolul I când, în ce condiţii, împrejurări a avut loc această solicitare punctuală şi în ce măsură şi G. şi H. s-au implicat efectiv în procedurile premergătoare concesiunii şi ulterior acesteia.

Contrar susţinerilor procurorului, nu a rezultat vreo înţelegere ilicită pe acest aspect între H., G., F., OOOOO. (primarul Orşovei), WWWWW. cu ocazia vizitei la reşedinţa lui F. (25.04.2013) şi unde, între altele, au discutat despre o vizită a primarului în Serbia, unde i-a invitat pe oricare dintre cei prezenţi şi nimic despre concesiunea pentru doctorul G..

Din evaluarea probelor prezentate de Parchet, exceptând pe cele administrate de SRI, respectiv: declaraţii, înscrisuri etc., în faza de urmărire penală şi în instanţă, nu rezultă ca fiind dovedite elemente definitorii care prin conţinutul lor constitutiv să justifice existenţa infracţiunii de trafic de influenţă în contextul şi încadrarea juridică dată de procuror prin rechizitoriu.

Nu a rezultat din dosar şi din probe că inculpatul G. se cunoştea cu judecătorul X. şi cu atât mai puţin că s-ar fi aflat în relaţii şi că acestea erau bune, cordiale.

Pe nici un aspect nu s-au identificat probatorii că G. s-ar fi bucurat de încrederea judecătorului X., că ar fi putut să-i influenţeze astfel soluţia pronunţată.

Nu s-au identificat în probatoriu aspecte care să formeze convingerea Curţii că acţiunea inculpatului de influenţare a judecătorului s-a exercitat la vreun moment dat.

Niciun martor audiat la Parchet sau vreun înscris nu atestă când a avut loc acordul de voinţă punctual pentru a identifica momentul când s-a consumat infracţiunea, s-a realizat convenţia ilicită în una din modalităţile alternative prevăzute de lege.

Inculpatul G., la Parchet şi în instanţă a declarat că nu a cunoscut niciun judecător de la Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios, că, personal, a pierdut cauze aflate pe rolul acestei instanţe şi faptul că preşedinte de secţie era sora acestuia nu a avut nicio relevanţă nici în ceea ce priveşte dosarele sale personale, nici raportat la speţa de faţă.

Procurorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA nu a produs nicio probă care să demonteze aceste afirmaţii şi alte susţineri ale inculpatului cu referire la presupusul parcurs infracţional.

Potrivit doctrinei care se regăseşte aplicată în jurisprudenţa constantă a instanţelor, subiectul activ trebuie să acţioneze cu intenţie directă, or în cauză, procurorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA nu identifică prin probatorii cum şi-a exprimat inculpatul G. această intenţie.

Nici chiar în convorbirile interceptate de SRI, excluse de judecătorul de cameră preliminară şi nici din alte probe nu rezultă discuţii relevante sub aspectul definirii infracţiunii, nici datele de trafic invocate nu sunt în măsură să confirme presupunerile procurorului, câtă vreme ele nu se mai coroborează şi cu alte dovezi care să le întărească substanţa şi mesajul.

Elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii, punctuale în cauză, vizează actul de pretindere, credibilitatea inculpatului că are influenţă asupra judecătorului, că se află în relaţii apropiate, iar din atitudinea acestuia rezultă acest lucru şi faptul că cel asupra căruia se exercită influenţa în virtutea acestei relaţii, poate da curs solicitării.

Or, în rechizitoriu, procurorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA a afirmat că H. pentru care se presupune comiterea de către G. a infracţiunii de trafic de influenţă, nu avea certitudinea, siguranţa că G. era în relaţii care să conducă la influenţarea judecătorului pentru o soluţie favorabilă lui; G. nu se bucura, din partea lui H. de credibilitate, în sensul că el chiar avea influenţă asupra judecătorului.

De altfel, din întregul eşafodaj probator administrat în ambele faze procesuale nu rezultă că G. a promis lui H., explicit sau implicit, că va determina pe judecător să dea soluţia favorabilă lui. În lipsa acestei promisiuni, fapta de a pretinde, primi, accepta etc - nu constituie infracţiunea de trafic de influenţă. Aşa cum s-a arătat, această infracţiune este una comisivă, care presupune ca pretinderea unui folos să fie urmată de respectarea promisiunii prin satisfacerea pretenţiei.

Aceleaşi considerente au fost evident aplicabile şi în cazul în care făptuitorul comite infracţiunea de trafic de influenţă prin intermediul altei persoane.

Este firesc ca acţiunea întreprinsă de intermediar să se însumeze activităţii infracţionale a autorului infracţiunii.

Din nicio probă nu a rezultat că fraţii G. au discutat cu privire la influenţarea judecătorului X. în soluţionarea cauzei care-l privea pe H..

Chiar dacă s-ar presupune că H. avea ştiinţă (din dosar nu rezultă dacă da, când, în ce împrejurări ar fi putut afla) că G. a convenit cu W. ca prin intermediul acesteia din urmă să acţioneze în sensul influenţării judecătorului, el, prin demersurile sale judiciare şi construcţia apărării în instanţă, astfel cum sunt relevate de procuror, dovedeşte mai mult, că nu avea încredere şi nu dădea crezare faptului că sora inculpatului G. ar fi putut să determine judecătorul pentru o anume soluţie. Lipsa de credibilitate a fost evidentă şi prin ceea ce procurorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA exprimă prin interpretarea unor episoade din presupusul traseu infracţional legate de remiterea unui plic opac de H. lui G., care la rândul lui a afirmat că acel plic conţinea acte medicale şi nimic altceva, de încercările lui H. de a o contacta pe O., mama fraţilor G., cu scopul, spune procurorul, de a-i parveni lui W. nişte înscrisuri pentru dosar, înscrisuri despre care G. afirmă că erau nişte schiţe ale unui proiect de construcţie casă pentru părinţii fraţilor G., depuse la dosar în instanţă.

Intermediarul are o participare esenţială în acţiunea nemijlocită de înfăptuire a elementului material al infracţiunii şi, la rândul ei, trebuie dovedită prin probe decisive, complete, sigure.

Or, din susţinerile procurorului nu a rezultat dacă la momentul presupusului acord de voinţă, al promisiunii făcute de G., H. avea sau nu reprezentarea certă că intermediarul W. se afla în postura relaţională, de credibilitate, de încredere din partea judecătorului asupra căruia urma să se exercite acţiunea de determinare a soluţiei urmărite, ca scop.

Faptul că H. ştia că sora lui G. era preşedintele secţiei Curţii de Apel Craiova unde i se judecă dosarul, nu a fost prin el însuşi suficient şi elocvent ca în mod automat, rudă fiind cu G., să-şi fi arătat disponibilitatea să intermedieze o influenţă cu privire la ceva precis, de care avea cunoştinţă în detaliu, în mod explicit.

Datele de trafic invocate de procuror ar fi putut constitui eventual premise de la care să se construiască un probatoriu convingător, coerent, solid, prin care susţinerile acuzării să capete şi substanţă.

N-a rezultat şi nici nu s-a invocat de procuror în nicio fază procesuală că s-ar fi identificat în urma măsurilor de supraveghere încuviinţate de Curtea de Apel Bucureşti privindu-l pe inculpatul G. discuţii pe acest subiect, relevante dintre fraţii G..

Textele legale în acord cu convenţiile normative europene au atestat că procurorului îi revinea sarcina probei şi că în cursul urmăririi penale acesta strângea şi administra dovezi în măsură să dovedească existenţa faptelor ilicite şi vinovăţia persoanei inculpate; probele sunt strânse şi administrate atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau a inculpatului (art. 100 C. proc. pen.).

Probele se obţin în procesul penal, în sensul că acestea se realizau într-un cadru procesual al unei cauze şi în limitele acesteia. Procurorul prin Ordonanţă a dispus efectuarea acestora şi procedează la evaluarea lor. Probele nu au o valoare dinainte stabilită, şi prin libera apreciere a procurorului acestea construiesc fundamentul acuzării în măsura în care motivat nu sunt înlăturate, nefiind utile şi pertinente cauzei.

Contrar evidenţei care se conturează prin probele administrate de procuror, care se reduc, potrivit rechizitoriului în marea lor majoritate la interceptări efectuate de Serviciul Român de Informaţii cu mult anterior începerii urmăririi penale în acest dosar, la câteva fragmente din doar câteva declaraţii de martori consemnate în cauză, acuzarea, în concluziile orale a susţinut că:

- "H. s-a obligat faţă de G. să-i îndeplinească "trei dorinţe";

- "… au fost audiaţi în faţa instanţei funcţionari înalţi din cadrul Ministerului de Interne care au arătat că inculpatul G. le-a solicitat, că s-a dorit etc… mutarea lui la Bucureşti";

- "K., EEEEEEEE. şi L. susţin actul de acuzare";

- "se pare că a existat acel document" (referire la cererea numitei W.).

În condiţiile în care s-au exclus probele administrate în temeiul Legii nr. 51/1991 pentru motivele amplu arătate de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea din 24.11.2014, definitivă prin încheierea penală nr. 339/16.03.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar dintre cele administrate în faza de urmărire penală s-au reţinut în dovedirea infracţiunilor şi a vinovăţiei inculpatului, doar câteva declaraţii de martori (şi acestea selectate şi secvenţiale), iar despre probele propuse de inculpatul G., admise sau respinse de procuror nu s-a făcut vorbire, Curtea a procedat în temeiul art. 376, art. 381 C. proc. pen. la administrarea probelor solicitate de procuror şi inculpat.

Declaraţiile martorilor, astfel cum au fost redate în cuprinsul hotărârii supuse unei aprecieri, evaluări obiective, punctuale au adus precizări complementare care se coroborează între ele şi care contribuie la elucidarea tuturor elementelor care definesc situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu.

Edificatoare în lămurirea cumulării elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă au fost câteva aspecte:

1. Procurorul îşi sprijinea acuzaţia de trafic de influenţă pretins comis de inculpatul G. pe declaraţiile a trei martori, care în realitate contrazic afirmaţiile din Rechizitoriu şi care nu sunt prin nicio altă probă înlăturate:

- BB. afirmă între altele în instanţă şi la Parchet în multiplele calităţi în care a fost audiat (suspect, martor etc) că nu a avut decât legături instituţionale cu G., că H. nu i-a cerut să contacteze pe judecătorul care era investit cu judecarea dosarului său (H. nu ştia că este civil, dacă este bărbat sau femeie, potrivit rechizitoriului) sau pe preşedinta secţiei de contencios a Curţii de Apel Craiova, ori pe G. să intervină prin sora sa la judecătorul cauzei pentru o soluţie favorabilă;

- martorul BB., verificând site-ul Curţii în ziua pronunţării în dosarul lui H. a citit soluţia şi i-a comunicat-o acestuia.

Această declaraţie a fost în concordanţă cu depoziţiile celorlalţi martori, care la rândul lor se coroborau şi cu declaraţiile inculpaţilor în cauză.

Procurorul a evidenţiat ca probatorii, generic doar date de trafic pe care le prezuma ca mesaj şi conţinut într-un sens care nu avea acoperire în condiţiile date.

Volumul 13 al dosarului de urmărire penală conţinea peste 430 de pagini cu date de trafic ce privesc pe toţi inculpaţii din cauză. Procurorul a invocat datele de trafic fără nicio precizare legată de identificarea acestora, a persoanelor, a împrejurărilor la care se referă aceste date perioada vizată, fapta faţă de care au relevanţă. În aceste condiţii nici procurorul nu a fost edificat, clarificat asupra acestor aspecte şi nu numai, astfel apare firesc să indice acest mijloc de probă generic şi neidentificabil, imposibil de verificat ori confirmat prin vreo probă.

Toate aceste constatări nu puteau fi valorificate ca ele să fie utile şi pertinente pentru cauză.

Martora X. a declarat că nu-l cunoaşte pe H., care nu s-a prezentat în instanţă, nu a discutat cu W. despre speţă, în secţie s-a pus doar o problemă de drept în discuţia judecătorilor, cum se obişnuieşte în situaţii de practică neunitară sau chestiuni de interpretare judiciară; relaţia acesteia cu W. este strict colegială.

Comunicarea dintre H. şi G. prin intermediul lui LLLLLLLL., potrivit declaraţiei în instanţă a acesteia, cu nimic diferită de cele de la Parchet, s-a dovedit a fi una obişnuită, frecvent uzitată, nu numai cu G., dar şi cu alte persoane autorizate de H. să o contacteze pe LLLLLLLL..

Martora a precizat că mesajele primite pe telefonul său pentru H., după ce le citea le redirecţiona spre acesta, astfel că nu a avut sentimentul că H., folosindu-i telefonul, s-ar fi ferit să i se cunoască conţinutul comunicărilor sale, câtă vreme ea avea acces liber la ele.

Niciuna dintre aceste probe nu au avut concludenţa care să constituie o bază a acuzaţiilor aduse de procuror inculpatului G. sub niciun aspect:

- nici al pretinderii faţă de H. că îl determina pe judecător să dea o anumită soluţie;

- nici al acordului punctual de voinţă presupus între G. şi H. pentru ca să se exercite această influenţă;

- nici al promisiunii că G. va acţiona, cu intenţie şi scop să-şi trafice influenţa asupra judecătorului;

- nici al vreunui contact care să probeze intenţia şi acţiunea ilicită a inculpatului G..

Infracţiunea de trafic de influenţă presupune ca subiectul activ să beneficieze de un folos pentru exercitarea influenţei sale.

În speţă, acest folos a fost exprimat în trei pretinse solicitări din partea lui G. către H. care, afirmă procurorul, s-a obligat să i le rezolve.

1. În ceea ce priveşte evoluţia carierei inculpatului G. în poliţie, contrar susţinerilor din rechizitoriu, martorii propuşi de procuror, prin declaraţiile date, concordante şi concludente au susţinut că:

- G. nu a cerut să fie primit sau promovat în vreo funcţie în IGPR (L. - martor);

- G. a avut o discuţie colegială, întâmplătoare la un moment dat cu K., fostul şef local al lui G. cu ceva vreme în urmă, când i-a spus acestuia că ar vrea să nu mai facă naveta şi ar veni în Capitală, dacă şi soţia ar lucra în Bucureşti (declaraţie K.);

- în primăvara 2013, consultându-se cu IIIIIIII. şi K., L. a făcut o listă cu posturile vacante în IGPR şi printre cei vizaţi a fost şi G. pe care îl aprecia pentru seriozitatea şi profesionalismul său, dar care-i produsese oarecare nemulţumiri după cum gestionase deszăpezirea de peste iarnă; martorul i-a făcut propunerea de mutare într-un post similar ca nivel de conducere şi salarizare - director adjunct în IGPR, ofertă pe care G. a declinat-o; aflând că G. ar fi dorit cândva să vină în Bucureşti, martorul s-a simţit ofensat de refuzul acestuia;

- nici H., nici G. şi nici K. nu au solicitat mutarea inculpatului în Bucureşti, nu s-a declanşat nicio procedură, nu i s-a cerut nicio intervenţie pentru ca soţia lui G. să ocupe o funcţie în Parchet în Bucureşti;

- martorul EEEEEEEE. reiterează declaraţia de la Parchet şi precizează că s-a întâlnit întâmplător cu H. în Guvern, au avut o discuţie protocolară; H. i-a spus de buna colaborare cu G., fără alte amănunte, fără a-i remite vreun document sau alt înscris;

- nici direct, ori indirect, prin intermediari, nici H., FFFFFFFF. sau L. nu i-au cerut să-l mute pe VVVVV. la Bucureşti, nici acesta nu a cerut şi nici nu i-a pomenit nimănui de venirea lui W. într-o funcţie de conducere în Parchet în Bucureşti; martorul EEEEEEEE. a precizat că a întâlnit-o pe W. cu ocazia unui bilanţ al Parchetului;

- martorul nu a discutat despre G. nici cu Ministrul de Interne, nici cu Prim ministrul, iar când K., într-una din frecventele discuţii cu privire la personal, i-a spus că G. ar face un referat de eliberare din funcţie, EEEEEEEE. i-a replicat că vor discuta când îi va parveni un astfel de raport, care nu i-a fost niciodată remis.

Cronologia aspectelor la care se referă martorii propuşi chiar de procuror, a condus la ideea că la nivelul MAI s-a iniţiat o posibilă mutare a lui G. la Bucureşti (era nevoie şi de acordul său şi de declanşarea unei proceduri) înainte ca H. să fi întreprins vreo acţiune în beneficiul lui G., dacă aceasta chiar s-ar fi materializat. Or, în această situaţie, modul în care s-au derulat evenimentele nu se înscrie în cerinţele prevăzute de lege - adică demersurile să fi fost făcute înainte ca L. să-i fi propus lui G. mutarea la Bucureşti.

2. Un al doilea folos ce l-ar fi urmărit G. potrivit Rechizitoriului era numirea soţiei, W. într-o funcţie de conducere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA.

Martorii audiaţi la cererea Parchetului, au declarat în esenţă că:

- nicio persoană, deci nici H., nu a cerut să se intervină pentru carierea lui W. şi nici nu i-a parvenit vreun CV al acesteia (martor GGGGGGGG.);

- nu a avut relaţii speciale cu G. care i-a fost coleg, iar cu H. şi F. sunt simple cunoştinţe (martor SS.);

- discuţii telefonice cu H. au fost doar de complezenţă, nu a primit de la acesta nici un CV al dnei W., despre care nici nu ştia cine este, nu i-a remis nici un document din partea lui H. lui GGGGGGGG., niciodată H. nu i-a vorbit despre soţii G. şi nu i-a solicitat servicii, altele decât să-i faciliteze intrarea în Guvern şi să transmită un act la Ministerul Sănătăţii de la Consiliul Judeţean Mehedinţi (martor KKKKKKKK.);

- corespondenţa cu număr de înregistrare fără antet, semnătura, doar cu ştampila Ministerului Justiţiei s-a transmis ca răspuns la adresa emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA, dar nu rezultă că aceasta ar fi conţinut CV-ul dnei W. pentru că nu s-a verificat, după cum nu a cunoscut nici adresa "x/17.09.2014 emisă de DRU şi nici nu are cunoştinţă de fişa lucrării nr. x transmisă la CSM" (martora PPPPPPPP.);

- nu îşi aduce aminte de vreun document la cabinetul Ministrului Justiţiei care să privească pe W., în condiţiile în care toate aceste corespondenţe ar fi trebuit să treacă prin cabinetul condus de martoră pentru a pleca spre Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA şi CSM şi să fie adusă la cunoştinţa ministrului căruia nu i-a parvenit niciunul din aceste înscrisuri (martora PPPPPPPP.);

- martorului MMMMMMMM., grefier la secretariatul CSM i s-a arătat la Parchet o condică de corespondenţă cu data de 4.09.2013 primită sub o semnătură care i s-a spus că îi aparţine, deşi acesta nu este convins că semnătura este a sa, astfel cum se vede dintr-o copie xerox a unei pagini şi nu i s-a arătat documentul original; martorul în prezent lucrează la DNA;

- din verificările făcute, documentul presupus primit de CSM de la Ministerul Justiţiei nu apare în nicio evidenţă informatică sau scriptică, nu se regăseşte în secretariat, iar dacă ar fi fost o lucrare urgentă şi transmisă la Cabinetul preşedintelui CSM, aceasta ar fi fost primită direct, inclusiv în situaţia în care corespondenţa ar fi ajuns după orele de program (MMMMMMMM.).

Sinteza declaraţiilor concordante ale martorilor propuşi de parchet şi de inculpatul G. nu a confirmat supoziţiile procurorului care ar fi trebuit la sesizarea instanţei să fie cert, să dovedească că H., G. sau oricare dintre martorii audiaţi ar fi putut să fi implicaţi în promovarea dnei W..

Incertitudinea cu privire la existenţa şi eventualul circuit al unor posibile documente ce ar fi putut să o vizeze pe W. subzistă şi la momentul când, la dezbaterile pe fond, procurorul afirmă că "se pare că a existat acel document" … "dar lucrurile au căpătat o cauză misterioasă de la un anumit moment".

Or, probele care au forţă juridică în faţa judecătorului au fost probele certe, sigure, solide, semnificative prin cuprinsul lor în dovedirea aspectelor care vizează existenţa unei fapte penale şi a unei vinovăţii.

Menirea procurorului în decelarea probatoriului era de a limpezi, de a clarifica, inclusiv împrejurările, şi orice element care să concure la existenţa unui probatoriu convingător şi în măsură să contribuie la susţinerea acuzării.

Supoziţiile, incertitudinile procurorului cu privire, inclusiv la existenţa documentului care ar fi atestat probabil vreuna din aserţiunile acestuia, se transferă astfel şi judecătorului conform principiului "in dubio pro reo".

Probele existente nu configurează nicio discuţie dintre G. şi H. pe acest subiect şi nici dintre H. şi celelalte persoane audiate; actele care există sunt incerte, presupuse a fi fost trimise de la Ministerul de Justiţie la CSM, de la DNA la Ministerul Justiţiei şi posibil sau nu cu referire la W..

Aşa fiind, niciunul din elementele obiective ale infracţiunii de trafic de influenţă nu se circumscrie în cadrul legal care defineşte fapta presupus a fi fost săvârşită de inculpatul G..

3. Procurorul a sesizat instanţa cu privire la inculpatul G. şi pentru că în comiterea presupusului trafic de influenţă, acesta a mai pretins un folos de la H., pentru care acesta a făcut demersuri, afirmă rechizitoriul, prin intermediul lui F..

În dovedirea demersurilor de extindere a unei concesiuni pentru 242 mp unui concesionar ce avea deja terenul şi imobilul în imediata vecinătate a terenului solicitat în perioada anului 2013 de dr. G., tatăl inculpatului G. se fac în rechizitoriu referiri la pretinse dovezi extrem de neconcludente.

Procurorul a afirmat că din declaraţiile martorilor audiaţi la Parchet, dintre care a solicitat audierea doar a lui CCCCCC., YYYYY. ar fi confirmat intervenţiile lui H., prin F., pentru ca G. să obţină pentru tatăl său cele două fâşii de teren în concesiune.

Contrar acestor interpretări, în dezacord cu ceea ce cuprind declaraţiile acestor martori şi a celorlalţi audiaţi şi la cererea inculpatului şi asumaţi şi de procuror, Curtea a reţinut că:

- cererea de concesiune a doctorului G. a urmat procedura legală;

- nici G., nici H., nici F. nu au intervenit şi nu au influenţat votul favorabil concesiunii;

- iniţierea procedurilor disciplinare (LLLLL.) şi de conflict de interese (MMMMM. consilier local), la nivel de comentarii, în discuţii informale, s-au pus în sarcina lui F., dar acestea nu au avut nici un impact asupra hotărârii Consiliului local Orşova, gen de hotărâre care s-a mai votat în practica acestui Consiliu (martor OOOOO.);

- LLLLL., cu vădite resentimente faţă de F., iar MMMMM. declarat în relaţie de duşmănie, au declarat că F., H. şi G. nu au acţionat în sensul de a influenţa votul Consiliului local în favoarea drului G. şi că procedura concesionării a fost una legală;

- la rândul său CCCCCC. a declarat că nimeni nu a făcut presiuni asupra acestuia în legătură cu înscrierea în cartea funciară a terenurilor concesionate doctorului G. şi că există între Oficiul de cadastru şi Consiliul local o disfuncţionalitate în punerea de acord a unor acte normative. Este o situaţie generalizată din lipsa numerelor de cadastrare pentru terenuri;

- aflaţi în diferende de familie şi de partid cu F., YYYYY. - consilier local, fiul lui ZZZZZZZZ., şeful direcţiei juridice din Primărie şi LLLLL., secretarul Primăriei, preşedinte al Comisiei de urbanism, a arătat că procedura concesiunii a fost corectă, că a avizat-o la nivelul Comisiei şi, după câte îşi aminteşte a dat un vot favorabil concesiunii alături de ceilalţi consilieri, aflând ulterior că există o hotărâre judecătorească care atestă că terenul în discuţie se afla în domeniul privat al oraşului;

- nici G., nici H., direct, indirect sau prin intermediari, nu au făcut presiuni şi nu au exercitat influenţă asupra lui pentru a vota în favoarea concesiunii dlui G.;

"Viceprimarul U. a arătat că dl. G. se bucură de consideraţie şi respect în urbe, terenul concesionat se află într-o zonă periferică a oraşului, unde au loc alunecări de teren, în zona râului Ţurlui;

- Consiliul local a mai dat astfel de hotărâri inclusiv în favoarea lui YYYYY. (terenul cu o staţie de autobuz), că procedura de concesionare s-a efectuat potrivit legii, cu întocmirea unui raport de evaluare şi documentele aferente;

- 16 consilieri locali prezenţi la votarea hotărârii de concesiune în favoarea dlui G. au declarat, sub prestare de jurământ, că procedura de concesiune a fost legală, conform cu celelalte situaţii similare în practica acestui Consiliu; s-a întocmit, la cererea Primăriei şi cu plata aferentă către un expert independent, un raport de evaluare care nu a fost contestat după cum şi hotărârea ea însăşi a primit, conform legii, avizul de legalitate al Prefectului;

- niciunul dintre consilieri nu a fost influenţat, nu s-au făcut presiuni asupra lor de către G., F., H., direct, indirect sau prin intermediari, să voteze favorabil, şi indiferent de animozităţile de partid existente şi la nivelul Consiliului, fiecare a votat conform actelor de la mapa de documente ataşate proiectului de hotărâre respectivă.

În cauză au fost audiaţi şi expertul CCCCCCCC. şi specialistul DNA VVVVVVVV., care au declarat că raportul s-a întocmit pe baza informaţiilor din presă, fără a lua în considerare hotărârile Consiliului în domeniu; s-a ales metoda bonităţii, constatându-se că valoarea stabilită de expertul CCCCCCCC. se apropie de raportul de constatare al Parchetului. Specialistul DNA şi specialistul DNA WWWWWWWW., la rândul lui, a arătat că:

- evaluarea s-a făcut pe baza documentelor ataşate de procuror Ordonanţei prin care a dispus efectuarea acestui raport cu obiectivele stabilite de procuror;

- s-au luat în calcul şi s-au consultat hotărârile Consiliului în materie, nu au existat ataşate documente privind proprietatea limitrofă vecină terenului concesionat; s-a apreciat că s-a făcut concesionarea fără licitaţie şi potrivit Ordonanţei procurorului valoarea s-a stabilit ca pentru o vânzare, chiar dacă şi indiferent că în speţă era vorba de o concesiune;

- diferenţele de valori s-au limitat la marja admisibilă de lege şi astfel nu s-a constatat vreo pagubă pentru Primăria oraşului.

Audierea martorilor s-a făcut în condiţii de contradictorialitate, oralitate, sub prestare de jurământ, declaraţiile acestora fiind amplu argumentate şi consemnate sub semnătura acestora.

Pe de altă parte, până la judecata cauzei nu s-a comunicat Curţii dacă în ce priveşte pe W. şi X., faţă de care s-au disjuns cercetările acestea sunt (încă din 2013-2014) în curs, s-au finalizat şi în ce modalitate.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA nu a comunicat nici dacă cercetarea martorilor DDDD., CCCC. şi AAAAAAAAA., pentru care procurorul de şedinţă s-a sesizat pentru mărturie mincinoasă şi favorizarea infractorului s-a finalizat şi în ce modalitate.

În dispozitivul rechizitoriului s-a afirmat că sunt în derulare (2014) cercetarea martorilor din lucrări care au ascuns adevărul sau n-au declarat tot ce cunoşteau fără a fi identificaţi, nominalizaţi.

Nici până la judecarea cauzei Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA nu a comunicat dacă aceste cercetări s-au finalizat şi care au fost martorii vizaţi.

În aceste condiţii, Curtea a apreciat că toate declaraţiile martorilor sunt câştigate cauzei.

Evaluând probatoriile astfel cum au fost evidenţiate şi având în vedere cerinţele ce trebuiesc îndeplinite ca fapta de trafic de influenţă să existe, Curtea a apreciat că G. nu se face vinovat de comiterea acestei infracţiuni pentru că probatoriul administrat nu a reuşit să înlăture dincolo de orice îndoială rezonabilă, contradicţiile ce privesc presupusa faptă, astfel că regula "in dubio pro reo" devine incidentă.

Elementele constitutive nu s-au regăsit cumulativ reunite în ceea ce procurorul descrie ca situaţie de fapt.

Eşafodajul acuzaţiei se bazează pe supoziţii, prezumţii, suspiciuni şi chiar îndoieli exprimate "expressis verbis" de procuror, aprecieri secvenţiale în raport de probatorii "din lipsă de spaţiu", rezumativ selectiv selecţionate după relevanţa asumată în rechizitoriu.

Pentru considerentele arătate, Curtea în baza art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. (faptă descrisă în Capitolul I f. x R).

2. În sarcina inculpatului G. s-a reţinut "corelativ infracţiunii de trafic de influenţă", infracţiunea de cumpărare de influenţă în modalitatea normativă prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) C. pen., faptă pentru care inculpatul, în stare de arest, a fost trimis în judecată .

Potrivit art. 292 C. pen. cumpărarea de influenţă constă în "promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase pentru sine pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri".

Procurorului îi revinee pe parcursul urmăririi penale obligaţia ca în urma sesizării sale, din oficiu în speţă, să strângă probatoriile menite să dovedească existenţa faptei şi a vinovăţiei inculpatului, să le coroboreze şi din analiza întregului ansamblu probator să deceleze clar, neîndoielnic elementele materiale ale laturii obiective şi pe cele ale laturii subiective a infracţiunii, identificarea subiecţilor activi, pasiv şi a obiectului infracţiunii, legătura de cauzalitate şi efectele acestei activităţi infracţionale.

Sesizarea instanţei nu a fost făcută doar printr-o descriere a situaţiei de fapt însoţită de încadrarea juridică, întrucât procurorul este cel care trebuie să-şi susţină actul de acuzare pentru fiecare infracţiune în parte şi pe baza unui probatoriu care o vizează punctual.

Corelativitatea nu justifică prezentarea unei infracţiuni prin intermediul situaţiei de fapt al altei infracţiuni, întrucât obiectul acestora este diferit, subiectele de drept nu sunt similare, iar elementele constitutive cumulative vizează o presupusă activitate infracţională distinctă.

Traficul de influenţă şi cumpărarea de influenţă sunt două infracţiuni autonome, distinct reglementate de C. pen., care nu se presupun obligatoriu şi simultan.

Infracţiunea de trafic de influenţă reţinută în sarcina inculpatului G. este grefată pe descrierea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului H. şi se reduce la o descriere narativă însoţită de fragmente de declaraţii de martori şi interpretări, impresii sugestiv explicative cu privire la interceptări rupte din context, selectiv fragmentate.

Judecătorul este investit să judece o cauză în limitele sesizării cu referire la faptă şi inculpat. El judecă pe baza probatoriului rezultat din efectuarea urmăririi penale şi care trebuie să explice şi să convingă că inculpatul, cu vinovăţie şi în împrejurările date, a săvârşit fapta astfel cum este descrisă de procuror, cu urmările cerute de lege ca aceasta să constituie o infracţiune.

Maniera abordării corelativităţii dintre cele două infracţiuni s-a redus doar la enunţarea încadrării juridice a faptei penale pusă în sarcina inculpatului de cumpărare de influenţă faţă de care nu există nicio referire expresă . Nu a existat nici măcar vreo corelare între probatoriile care ar susţine această acuzaţie şi cele care vizează exclusiv traficul de influenţă.

Nu a rezultat care au fost elementele din care procurorul a apreciat că această infracţiune s-a consumat de sine-stătător şi în condiţiile incriminatorii prevăzute de lege.

Jurisprudenţa este constantă şi fermă în respectarea prevederilor art. 6 par. 2 şi 3 lit. a) CEDO care se referă la sesizarea judecătorului cu o infracţiune precisă, detaliată şi completă prin descrierea faptelor şi analiza lor structurală şi evaluarea existenţei unui probatoriu convingător ce conţine dovezi decisive, determinate, solide, complete, certe care înlătură orice îndoială că inculpatul nu ar fi săvârşit fapta reţinută prin legalitatea, pertinenţa, concludenţa şi utilitatea lor.

În lipsa descrierii faptei deduse judecăţii ca infracţiune de cumpărare de influenţă şi identificarea oricăror alte elemente definitorii, din amalgamul probator expus ca fundament al infracţiunii de trafic de influenţă, Curtea, pentru considerentele arătate a făcut aplicarea prevederilor art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. în temeiul cărora l-a achitat pe inculpatul G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. (fapta indicată în Cap. I - f. x R).

Urmează a se constata că inculpatul G. a fost reţinut la data de 3.04.2014 şi arestat preventiv la data de 04.04.2014 până la data de 16.10.2014, dată de la care s-a aflat în arest la domiciliu, iar din 1.04.2015 pus sub control judiciar până la revocarea definitivă a acestei măsuri la 21.06.2016, potrivit deciziei penale nr. 953/4.07.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Faţă de cererea formulată de inculpatul G. de îndreptare a erorii materiale privind fapta descrisă la Capitolul I - f. x R până la redactarea prezentei hotărâri, în sensul că s-a menţionat art. 292 alin. (2) cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. în loc de art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., Curtea, având în vedere încheierea din 28 decembrie 2017, după verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, a făcut aplicarea art. 278 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. şi a admis cererea să procedeze la îndreptarea erorii materiale, astfel cum a fost menţionată.

*

* *

VIII. 1. Între alţi inculpaţi, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul H. cercetat pentru mai multe fapte de corupţie şi asimilate acestora.

În Capitolul I s-au prezentat, prin 18 transcrieri de convorbiri telefonice interceptate în baza mandatelor de siguranţă naţională date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul Legii nr. 51/1991 la cererea SRI prin Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi 3 declaraţii de martori secvenţial redate în rechizitoriu, infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.

S-a afirmat în rechizitoriu că H. a pretins faţă de G. că, folosindu-se de influenţa de care se bucura în cadrul structurilor de conducere ale PP. şi a autorităţii sale ca preşedinte PP. Mehedinţi şi preşedinte al Consiliului judeţean Mehedinţi, îşi va exercita influenţa asupra unor funcţionari din Guvern, M.A.I., Poliţia Română şi Consiliul local al municipiului Orşova pentru a-i determina să-şi exercite atribuţiile de serviciu în sensul realizării foloaselor solicitate de către G..

Prin exercitarea influenţei lui H. urma să se menţină (temporar) G. în funcţia de inspector şef al IPJ Mehedinţi, să fie numit într-o funcţie de conducere în IGPR când soţia acestuia, procuror W., la rândul ei, urma să fie numită într-o funcţie de conducere în Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA şi tatăl său, G. să primească în concesiune, în condiţii avantajoase, două suprafeţe de teren în suprafaţă totală de 200 mp situate în centrul municipiului Orşova.

La rândul său, H. urmărea un folos necuvenit, pentru sine - obţinerea unei soluţii favorabile în dosarul nr. x/2012 al Curţii de Apel Craiova prin interpuşii lui G..

Convorbirile telefonice interceptate în condiţiile Legii nr. 51/1991, anterior sesizării Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA referitoare la vreuna din faptele vreunuia din inculpaţii din prezenta cauză, inclusiv cu privire la H., redate secvenţial după relevanţa apreciată de procuror, au fost excluse la 28.11.2014 de către judecătorul de Cameră preliminară prin încheierea care cuprinde şi motivaţia, rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 339/16.03.2015 a Î.C.C.J.

În privinţa datelor de trafic invocate de procuror în rechizitoriu, acestea nu au fost identificate, ce persoane vizează, pe perioade, cu ce durată, care este frecventă şi cum se corelează cu celelalte probe, ce anume dovedesc dintre aspectele activităţii infracţionale şi în ce măsură contribuie la definirea comiterii infracţiunii de trafic de influenţă (În aprilie 2013 discuţii dintre G., H. şi F.).

Volumul 13 al dosarului de urmărire penală nr. 321/P/2013 cuprinde peste 400 de pagini, astfel că simplul enunţ generic de "date de trafic", fără alte elemente de particularizare, în condiţiile în care nu s-au identificat nici numerele de telefon şi titularii acestora, iar aceste referiri se mai fac în rechizitoriu şi pentru alţi inculpaţi şi fapte din dosar, nu sunt în măsură să constituie probatorii cu relevanţă şi să fie utile pentru dovedirea infracţiunii de trafic de influenţă reţinută în sarcina inculpatului H..

S-a arătat în rechizitoriu că inspectorul general al Poliţiei române, EEEEEEEE. la acel moment, era cel care numea în funcţie pe directorii şi directorii adjuncţi din cadrul IGPR şi propunea Ministrului Afacerilor Interne, după consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor şi cu avizul consultativ al prefectului, numirea şi eliberarea din funcţie, prin Ordin, a inspectorilor şefi ai inspectoratelor de poliţie judeţene.

Procurorul a pretins că menţinerea în funcţie şi o numire ulterioară într-o funcţie de conducere a lui G. în cadrul IGPR se putea realiza prin concursul lui EEEEEEEE. (art. 3 alin. (2) din Legea nr. 28/2002).

Prin rechizitoriu s-a afirmat că H. i-a cerut cu stăruinţă lui K. - adjunct al secretarului de stat în M.A.I., şef al Departamentului de ordine şi siguranţă Publică din M.A.I. să întreprindă demersuri să-l determine pe EEEEEEEE. să acţioneze pentru numirea lui G. într-o funcţie de conducere în IGPR.

În rechizitoriu s-a susţinut că împreună cu şeful Cancelariei primului-ministru GGGGGGGG., H. a stabilit o întâlnire la guvern pentru 13.06.2013, când se dorea şi o întrevedere cu premierul.

În aceste condiţii, a afirmat procurorul, la 13.06.2013, H. s-a întâlnit cu EEEEEEEE. la sediul guvernului şi i-a solicitat să-l menţină pe G. în funcţia de la IPJ Mehedinţi, iar la o dată ulterioară să îl numească într-o funcţie de director adjunct în cadrul IGPR.

Procurorul a afirmat că după demersurile lui K., la 10.04.2013 secretarul de stat L. i-a comunicat lui G. că urma să fie numit director adjunct la Direcţia de Ordine publică din IGPR.

La acel moment, s-a arătat în rechizitoriu că G. nu a acceptat să fie numit în funcţia oferită, întrucât soţia sa, W., nu fusese numită într-o funcţie de conducere într-un Parchet din Bucureşti.

Procurorul a evidenţiat în rechizitoriu că H. şi G. au discutat despre funcţia oferită, care era cea despre care îi spusese H. lui K. şi că acesta s-a angajat să rezolve şi problema funcţiei de conducere în Ministerul Public pentru procurorul W..

Pe de altă parte, existenţa unor incidente la IPJ Mehedinţi datorate unor reclamaţii, l-a determinat, independent de chestiunile anterior abordate, pe H. să-i ceară la 17.04.2013 lui K. să-l asigure pe L. că G. se bucură de suportul local al prefectului şi preşedintelui Consiliului Judeţean.

În sensul celor arătate s-au redat în rechizitoriu fragmente din declaraţiile lui K. şi L. .

Din declaraţia martorului FFFFFFFF. a rezultat că acesta se cunoştea cu H. din 2001 şi cu G. de când martorul era şeful IPJ Mehedinţi.

În primăvara lui 2013 L. era nemulţumit de activitatea lui G. şi vroia să-l schimbe din funcţie.

În aceste condiţii, întrucât de la H. şi G. aflase că cel din urmă vroia să vină la Bucureşti pe o funcţie corespunzătoare celei de şef IPJ Mehedinţi întrucât soţia acestuia primise aprobare pentru o funcţie la un Parchet în Bucureşti, FFFFFFFF. i-a adus la cunoştinţă lui L. că şi VVVVV. vrea să vină să lucreze în Bucureşti.

După ce a verificat posturile de conducere vacante din Bucureşti, L. l-a contactat pe G. pentru un post de director adjunct la Direcţia ordine Publică din IGPR, post pe care G. l-a refuzat, optând pentru un post în Craiova pentru că soţia sa nu mai venea să lucreze într-un Parchet în Bucureşti.

În luna iunie 2013, H. i-a cerut lui FFFFFFFF. să-i aranjeze o întâlnire cu EEEEEEEE. - şeful inspectoratului general al IGPR unde voia să se meargă cu G., fără să spună ce anume urmau să discute. În cele din urmă, H. i-a comunicat că discutase cu EEEEEEEE. la guvern astfel că nu mai era de actualitate solicitarea anterioară a acestuia .

H. a ţinut legătura cu K., se afirmă în rechizitoriu, şi la 11.06.2013 i-a adus la cunoştinţă acestuia că vrea să intervină la premier pentru G. şi să se vadă şi cu EEEEEEEE. pentru acelaşi scop.

În rechizitoriu se susţine că GGGGGGGG. l-a chemat pe EEEEEEEE. la guvern, lucru pe care H. i l-a spus şi lui SS., fost director DGA din M.A.I.

H. a fost la guvern singur, fără G. şi s-a întâlnit cu EEEEEEEE. convocat de GGGGGGGG. - şeful Cancelariei premierului căruia i-a spus să-l menţină pe G. în funcţie, cu o promovare ulterioară, solicitări despre care procurorul afirmă, că EEEEEEEE. a fost de acord. Incidental i-a pomenit şi de situaţia soţiei lui G..

La rândul său L. a declarat câteva aspecte, redate, ca atare în rechizitoriu:

- secretar de stat în M.A.I., L., după iarna 2012-2013 cu incidente în activitatea de deszăpezire care nu a fost bine gestionată de IPJ Mehedinţi, l-a admonestat pe G. spunându-i că va lua măsuri drastice.

Constatând că existau trei posturi de conducere vacante, după consultarea cu IIIIIIII., consilierul lui L., cu K. - subsecretar de stat, martorul l-a contactat pe VVVVV. şi i-a propus un post de director adjunct la Direcţia Ordine Publică; între timp, până la discuţia cu BBBBBBBBB. aflase de la FFFFFFFF. că şi VVVVV. îşi dorea să vină la Bucureşti unde şi soţia sa urma să ocupe un post.

G. l-a refuzat însă, întrucât copilul era încă în cursul anului de învăţământ, iar soţia sa nu reuşise să ocupe o funcţie în Bucureşti .

II. H. a făcut demersuri pentru ca G. să obţină pentru tatăl acestuia - G. concesiunea unui teren în Orşova; în 30.04.2013 Consiliul local Orşova i-a concesionat pentru 49 de ani, 242 mp cu o redevenţă de 25.062 RON, plătibilă în 10 ani, valoarea de piaţă reală, fiind, spune procurorul de 28.356 RON, cu preţul anual al folosului de 511 RON faţă de G.;

- H. a apelat la F., preşedintele PP. Orşova cu care era în relaţii apropiate, pentru a realiza acest folos pentru G..

Pentru concesionarea acestui teren către G., F., a afirmat procurorul, a făcut mai multe demersuri pentru a înlătura unele impedimente:

- trecerea terenului din proprietatea statului român în proprietatea publică a municipiului Orşova şi intabularea în cartea funciară:

- iniţierea de către Consiliul Local al Orşovei a unei acţiuni de rectificare de carte funciară (art. 1 din Legea nr. 7/1996) .

Pentru a se putea adopta o hotărâre de consiliu local în sensul dorit de F., de H. şi G. s-a apreciat că era nevoie de înlăturarea lui LLLLL. - secretar al Primăriei Orşova care ar fi putut semnala că terenul nu putea fi concesionat.

În raport de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 "hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al consilierilor în funcţie".

Pentru a se realiza majoritatea calificată necesară aprobării hotărârii de concesionare a terenului în discuţie, a Consiliului Local Orşova, era necesară, afirmă procurorul, înlăturarea consilierului MMMMM. înainte de şedinţa din 30.04.2013 .

Din rechizitoriu a rezultat că F. a discutat cu G. despre analizarea terenurilor vizate de G..

La 12.04.2013 s-a întocmit un raport de evaluare pentru cele două suprafeţe de teren în suprafaţă totală de 242 mp cu valoare de 25.062 RON. Acest raport a fost ataşat proiectului hotărârii înaintat Consiliului local.

Tot din rechizitoriu rezultă că la 16.04.2013 G. a depus o cerere de concesionare, cu motivarea extinderii construcţiei existente, fără a se depune actele de proprietate ci doar raportul de evaluare din 12.04.2013.

LLLLL. a fost eliberat din funcţie la 17.04.2013 în urma unei sancţiuni disciplinare, în locul acestuia fiind numit PPPPP., calificată de procuror în rechizitoriu, "ca persoană obedientă" lui F. şi H..

În declaraţia sa, martorul LLLLL., a declarat la Parchet că H. a vrut să-l dea afară pentru că "încurcă pe la Orşova".

Procurorul a apreciat că F. a purtat convorbiri cu G. care i-a reproşat că "l-a uitat", referindu-se, potrivit rechizitoriului, la demersurile demarate pentru concesiune.

Pentru a asigura ca majoritatea membrilor Consiliului local să voteze hotărârea de concesiune în favoarea lui G., F. a făcut demersuri ca să înceteze mandatul consilierului MMMMM. înainte de 30.04.2013.

SSSSS. şi TTTTT. au sesizat la 19.04.2013 Primăria Municipiului Orşova că acest consilier se afla în conflict de interese, s-a întocmit de către PPPPP. (temporar secretar al Primăriei Orşova), un material cu privire la încălcarea de către MMMMM. a dispoziţiilor art. 90 şi art. 92 din Legea nr. 161/2003. La 22.04.2013 F. i-a adus la cunoştinţa viceprimarului oraşului Orşova - U. că prefectul aşteaptă sesizarea, după ce primise raportul despre MMMMM., iar la 25.04.2013 s-a constatat încetarea de drept a mandatului de consilier lui MMMMM..

În fragmentul de declaraţie redat în rechizitoriu MMMMM. declară că nu ştia ce cuprindea documentaţia lui G. pentru concesionarea a 200 mp.

A mai relatat procurorul despre întâlnirea (joi 25.04.2013) la care au participat H., G., F., OOOOO. (primar), WWWWW. (şeful poliţiei locale), când s-au adunat să ia masa împreună.

La 14 zile de când se depusese cererea pentru concesionare, Consiliul local a emis hotărârea solicitată, despre care F. a aflat de la SSSSS..

Procurorul, referitor la această concesionare a concluzionat în rechizitoriu că nu a fost respectată procedura legală de concesionare, că terenurile erau intabulate în cartea funciară ca proprietate a statului din 18.02.2013, că nu se puteau face acte de dispoziţiei anterior clarificării situaţiei juridice de către Consiliul local Orşova, că nu s-a făcut de către concedent o evaluare proprie a terenului, ci s-a folosit un raport de evaluare depus de concesionar.

III. Procurorul a concluzionat că în urma demersurilor sale, H. a obţinut şi celălalt folos pentru G. menţinerea în funcţie până se hotăra să vină la Bucureşti şi se rezolva şi situaţia soţiei - procuror W. de a fi numită într-o funcţie de conducere în Parchet în Bucureşti.

H. a promis lui G. că îşi va folosi influenţa pentru ca soţia acestuia W. să fie numită într-o funcţie de conducere într-un parchet din Bucureşti şi va interveni la nivelul structurilor guvernamentale.

S-a invocat în rechizitoriu prevederile art. 45 din Legea nr. 303/2004.

Procurorul a afirmat că H. a întreprins o serie de demersuri în vederea propunerii promovării lui W. de către Ministrul justiţiei.

Potrivit rechizitoriului în data de 8 iulie 2013 după Biroul permanent al PP., H. s-a întâlnit cu premierul, întâlnire despre care i-a vorbit lui SS. şi l-a asigurat de numirea acestuia într-o funcţie la DGAF.

Rechizitoriul a mai relatat că H. i-a cerut unui consilier de la Cancelaria premierului - KKKKKKKK. să-i spună lui GGGGGGGG. să-i remită cv-ul lui W. premierului.

Procurorul a apreciat că H. în discuţiile cu NNNNNN. şi JJJJJ. se referă la premier cu apelativele "şefu' al mare" şi "omu", iar discuţiile pe acest subiect sunt eliptice.

În 12 august 2013, H. i-a cerut lui KKKKKKKK. să-i reamintească lui GGGGGGGG., între altele, despre numirea lui W..

La 2 septembrie 2013 H. i-a adus la cunoştinţă lui G. că soţia acestuia urma să fie contactată în vederea propunerii pentru funcţia de procuror şef de secţie în Direcţia Naţională Anticorupţie.

Rechizitoriul a consemnat că la 4.09.2013 Ministrul Justiţiei a trimis la CSM propunerea cu adresa nr. x/4.09.2013 privind-o pe W. pentru această funcţie.

Despre W. şi promovarea ei, H. a mai discutat în 8.09.2013 şi cu SS. un apropiat al acestuia.

Prin adresa nr. x/24.04.2013 Ministerul Justiţiei a comunicat că nu a fost înaintată propunerea la Preşedinţie de către CSM, în urma unei retrageri "informale" a propunerii lui W. pentru o funcţie de conducere în DNA.

S-a apreciat de procuror că fapta de trafic de influenţă comisă de inculpatul H. a fost descrisă şi ea a constat în faptul că acesta a pretins şi a primit de la G. un folos - soluţionarea favorabilă a dosarului nr. x/2012 al Curţii de Apel Craiova pentru a determina pe funcţionarii publici asupra cărora a lăsat să se creadă că are influenţă - inspector general al IGPR, Ministerul Justiţiei - să facă acte care intră în atribuţiile lor de serviciu - referitoare la carierele profesionale ale soţilor G.. S-a considerat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi a dispoziţiilor prev. de art. 5 alin. (1) C. pen.

Deşi a fost audiat la Parchet, în rechizitoriu nu se aminteşte nimic de declaraţiile inculpatului H. cu privire la poziţia sa procesuală faţă de această acuzaţie şi nici despre evaluarea unui eventual probatoriu în apărare dacă acesta a fost administrat.

H. a declarat că se cunoaşte cu G. din copilărie şi mai bine din anul 2003.

Dintre soţii G., soţia W. îşi dorea să lucreze amândoi în Bucureşti iar K. şi-l dorea pe G. în subordinea sa la Bucureşti pentru că avea încredere în el.

H. a negat că ar fi făcut demersuri pentru a-l ajuta pe G. să vină să lucreze în Bucureşti şi a arătat că FFFFFFFF. l-a rugat să-l convingă pe G. să accepte acest transfer.

H. a relatat că G. i-a cerut să meargă împreună la EEEEEEEE. pentru că erau nişte probleme în teritoriu, dar în cele din urmă s-a văzut doar H. cu acesta, la guvern după ce fusese contactat de GGGGGGGG..

În acea discuţie nu s-a vorbit nimic de transferul lui G. şi despre W..

Întâlnirea cu EEEEEEEE. care a durat 5-10 minute, a fost întâmplătoare, apoi H. s-a văzut cu NNNNNN. şi a plecat din guvern. H. l-a cunoscut pe EEEEEEEE. cu ocazia acelei întâlniri de la guvern.

Discuţia cu KKKKKKKK. s-a referit la cv-ul primei soţii a lui G., care dorea să fie numită inspector de specialitate la IJS Mehedinţi (12.06.2014 - f. x dup);

- G. se plângea de o hărţuială sistematică din partea superiorilor săi şi dorea să afle aceste lucruri şi EEEEEEEE. pe care l-a acest moment, H. nu-l cunoştea.

H. a infirmat că ar fi discutat cu EEEEEEEE. despre W..

K. şi G. au avut o discuţie despre promovarea lui G. despre care a aflat şi H..

H. a declarat că nu a ştiut nimic de vreo concesionare de teren tatălui lui G., nu a discutat cu nici un consilier local din Orşova, iar la un moment dat a fost invitat cu alte persoane, între care, VVVVV., MMMMMM. şi OOOOO. să ia masa la F..

La Guvern, H. s-a întâlnit în anticamera şefului Cancelariei, cu EEEEEEEE..

Prin expresia "şefu al mare" l-a desemnat pe şeful Cancelariei premierului, nu pe acesta din urmă.

H. s-a cunoscut cu GGGGGGGG., KKKKKKKK. şi SS. dar n-a discutat cu aceştia de cv-ul lui W. (3.04.2014 - C.A.B., secţia I penală, f. x dup).

În instanţă inculpatul H. a fost audiat la 28.07.2015 şi 22.09.2017 şi-a menţinut declaraţiile de la Parchet şi cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă reţinută în sarcina lui a mai făcut următoarele precizări:

- H. era preocupat de situaţia precară a dotării şi funcţionării poliţiei judeţene care se confrunta şi cu probleme de personal şi i-a cerut lui K. subsecretar de stat în MAI, fost şef IPJ Mehedinţi să le faciliteze (H. şi G.) o discuţie cu EEEEEEEE. . inspector general al IGPR.

Aşteptându-l pe premier, H., întâmplător s-a întâlnit cu EEEEEEEE., l-a cunoscut şi i-a spus că doreşte să-i vorbească de problemele cu care se confruntă, de personal, deficit de dotare etc.

EEEEEEEE. i-a spus că nu colabora bine cu G., iar pe soţia acestuia o cunoştea instituţional.

H. nu-l cunoaşte pe L. şi din discuţiile cu K. a reieşit că G. nu vroia să plece din judeţ din motive personale.

Niciodată G. nu i-a cerut intervenţii pentru promovarea lui sau a soţiei sale W. pe care a văzut-o o singură dată la un botez unde fuseseră invitaţi de F..

Nu a promis, nu a lăsat să se înţeleagă că ar putea interveni faţă de diferiţi funcţionari guvernamentali sau locali pentru promovare în funcţii.

H. a depus la secretariatul PP. un cv al primei soţii a lui G. care dorea să fie promovată în funcţia de inspector şi de unde actul pleca în procedură la Ministerul Învăţământului.

La masa la care a fost şi H. invitat de F. nu s-a discutat nimic de concesionarea vreunui teren pentru VVVVV.. Nu a intervenit la nici un consilier local pe acest subiect şi nu a discutat niciodată cu RRRRR. şi MMMMM. (28.07.2015 C.A.B.).

EEEEEEEE. cunoştea situaţia din teritoriu şi EEEEEEEE. l-a sunat pe G. în legătură cu cele semnalate (personal, dotare tehnică precară etc.).

G. nu i-a cerut sprijin instituţional şi nici pe plan profesional în legătură cu funcţia deţinută.

În dovedirea acuzaţiilor, procurorul a solicitat audierea martorilor SS., EEEEEEEE., L., K., GGGGGGGG., KKKKKKKK. şi MMMMMMMM. şi depunerea înscrisurilor:

- dispoziţia nr. x/17.04.2013 a primarului OOOOO. (4.551 - vol. 11/vol. 23 dup);

- dispoziţia nr. x/1.04.2014 a primarului Orşovei;

- dispoziţia nr. x/19.04.2013 privind promovarea lui PPPPP.;

- Ordin nr. 126/25.04.2013 al prefectului jud. Mehedinţi;

- Anexe la H.G. nr. 963/2002;

- date de trafic - vol. 13;

- proces-verbal şedinţă 30.04.2013 Consiliul local Orşova;

- Adresa nr. x/2014 a Guvernului României - răspuns la solicitare DNA;

- adresa nr. x/24.04.2015 a CSM către DNA;

- fişa lucrări x/2013;

- documente CSM;

- convorbiri telefonice interceptate în condiţiile Legii nr. 51/1991 - excluse la 28.11.2014 definitiv prin sentinţa penală nr. 339/16.03.2015 a Î.C.C.J., secţia penală.

Cererea de probatorii s-a pus în discuţie de procuror în condiţiile în care sunt contestate probatoriile administrate la Parchet; în alte condiţii probele sunt deja câştigate cauzei şi nu necesită, conform legii, readministrarea lor.

Inculpatul, prin avocat, a solicitat reaudierea martorilor din lucrări.

Curtea la 9.10.2015 a încuviinţat administrarea probatoriilor cu martori şi înscrisuri pentru celelalte probatorii operând hotărârile pronunţate încă din Camera preliminară.

În desfăşurarea cercetării judecătoreşti pentru dovedirea acuzaţiilor s-au audiat martorii din lucrări asupra audierii cărora au convenit şi acuzarea şi apărarea.

I.1. K. a fost audiat la 2.04.2014 la Parchet şi şi-a completat declaraţia în instanţă la 25.03.2016.

El a declarat că:

- îl cunoaşte pe H. din 2001 şi relaţiile lor sunt neutre, iar pe G. de când i-a fost subaltern;

- G. s-a bucurat de apreciere, bine pregătit profesional, corect, exigent, fără aspecte negative constatate în activitatea sa;

- în deplasările sale săptămânale din 2013 la domiciliul din Drobeta Tr. -Severin, K. a aflat de la G. că soţia acestuia era posibil să vină să lucreze în Bucureşti şi atunci se gândea şi el să se mute cu serviciul la Bucureşti;

- discuţia a fost între cei doi, la stadiul de conversaţie, o informaţie legată de viaţa cuplului;

- în primăvara 2013, secretarul de stat L., nemulţumit de cum a gestionat G. în Mehedinţi înzăpezirea din iarna 2012/2013 cu blocări de drumuri etc. i-a spus lui K. că l-ar muta într-unul din posturile vacante de director adjunct în cadrul Direcţiei de Ordine Publică din cadrul IGPR, post temporar de conducere, care nu reprezenta pentru G. o promovare ci o mutare;

- în discuţia cu L., G. i-a spus că nu e interesat de venirea la Bucureşti, problema cu soţia nu mai era de actualitate şi mai degrabă ar pleca la Craiova;

- şi ministrul NNNNNNNN. ar fi vrut ca G. să plece de la IPJ Mehedinţi urmare unui incident cu un parlamentar faţă de care organele de poliţie fuseseră foarte intransigente în trafic;

- de altfel, se făceau admonestări, presiuni asupra lui G., s-au dispus controale, acesta a fost muştruluit de ministrul de interne în prezenţa parlamentarului căreia i se suspendase permisul de conducere;

- K. a discutat cu H. despre nevoile poliţiei judeţene şi regreta că G. voia să plece din judeţ;

- în aceste condiţii K. i-a spus că ar exista o posibilitate legată de discuţiile din primăvară cu L.;

- a aflat ulterior că H. s-a văzut cu EEEEEEEE. - Inspectorul general al IGPR nu a aflat însă ce au discutat, ci doar faptul că nu a fost însoţit de G.;

- G. putea accede la o funcţie de conducere prin promovare, doar prin concurs;

- deşi regreta că G. voia să plece, atitudinea lui H. era de a-l ajuta, fără ca relaţiile dintre aceştia să fie apropiate, doar prin natura profesiilor lor;

- martorul n-a avut cunoştinţă dacă s-a discutat cu EEEEEEEE. despre mutarea lui G. sau numai despre problemele din teritoriu, EEEEEEEE. fiind cel care urma să-l propună Ministrului de interne în acest sens;

- niciun moment, VVVVV. nu i-a cerut, direct, indirect, sau să-l lase pe FFFFFFFF. să înţeleagă că i-ar cere să găsească o cale modalitate să-l ajute să vină la Bucureşti;

- de altfel, nici nu avea K. vreo posibilitate în acest sens;

- în realitate, G. vroia să-şi realizeze o problemă de familie, navetă - şi nu au discutat nimic în concret de vreo funcţie în Bucureşti, dorea să nu mai facă naveta;

- după sancţionarea în trafic a parlamentului OOOOOOOO. şi a fostului prefect CCCCCCCCC., G. nu a mai dorit mutarea despre care i-a spus şi lui L., dar era afectat de controalele generate de acea măsură în care organele de poliţie îşi făcuseră doar datoria.

2. La Parchet (4.07.2014) şi în instanţă martorul SS. a declarat că se cunoaşte cu H. din 2000 şi se află în relaţii de simple cunoştinţe iar pe F. l-a văzut de 2-3 ori în anturajul lui H.;

- pe GGGGGGGG. şi KKKKKKKK. i-a cunoscut când PP. Mehedinţi l-a susţinut pentru ocuparea unei funcţii în Ministerul Mediului;

- convorbirea telefonică redată audio nare nicio relevanţă, întrucât nu a avut nicio discuţie cu H. cu privire la carierele profesionale ale soţilor G., iar conversaţia era pur de complezenţă, martorul nefiind interesat de ce îi spunea H. la telefon;

- martorul nu a cunoscut-o pe W., iar G., prin intermediul lui QQQQQQQQ. l-a rugat pentru un sprijin într-o problemă medicală a fetiţei acestuia;

- nu a existat vreo discuţie între H. şi SS. despre susţinerea candidaturii numitei W. pentru DNA (19.07.2016 C.A.B.).

3. GGGGGGGG. în declaraţia de la parchet - 25.06.2014 şi din instanţă - 6.07.2016 a declarat următoarele:

- se cunoaşte cu H. din 2010 pe linie de partid, iar pe SS. l-a în momentul când a primit cv-ul acestuia pentru o candidatură cu susţinere politică;

- nu l-a întâlnit nici pe G. nici pe soţia acestuia şi nu i s-a remis nici un cv cu acest nume şi nici premierul nu s-a interesat de el;

- nu l-a solicitat pe EEEEEEEE. să vină la guvern decât pentru chestiuni instituţionale, la cererea premierului şi în niciun caz pentru H.;

- nu are cunoştinţă că EEEEEEEE. s-a întâlnit cu H. în guvern şi ce au discutat;

- KKKKKKKK. a fost consilier la guvern şi nu-şi putea permite să intervină la şeful Cancelariei pentru a susţine pe cineva, inclusiv pe W.;

- nu i-a fost adus la cunoştinţă după finalizarea acestei cauze de către procuror că a fost interceptat.

4. KKKKKKKK. şi-a completat declaraţia de la Parchet (25.06.2014) cu declaraţiile din instanţă de la 22.04.2016 şi 16.09.2016, reţinându-se următoarele:

- din 2013, martorul era şeful organizaţiei de tineret PP. Mehedinţi şi pe H. îl cunoştea din 2010;

- nu i-a cunoscut pe G. şi W.;

- pe SS. l-a cunoscut prin H., iar GGGGGGGG. era în 2013 şeful Cancelariei primului ministru;

- H. nu a remis la guvern nici un cv al dnei W., nici lui NNNNNN., nici lui JJJJJ., iar audierea convorbirii cu H. nu-i aminteşte care a fost subiectul acesteia;

- discuţiile cu H. au vizat eventuale cv-uri ale unor persoane - SS., QQQQQQQQ., care aveau susţinere politică pentru diferite demnităţi;

- H. nu s-a referit în discuţiile cu martorul la niciunul dintre soţii G..

5. EEEEEEEE., şeful poliţiei române din 2008 a fost audiat la parchet (10.04.2014) şi în instanţă (22.04.2016 C.A.B.) şi a declarat, între altele, următoarele:

- în primăvara anului 2013,/ martie, aprilie), K. i-a spus că H., preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi doreşte să discute cu acesta, audienţă care nu a avut loc;

- nu şi-a amintit să fi fost vreo discuţie de numire a lui G. în unul din posturile vacante de director adjunct la Direcţia Ordine Publică din cadrul IGPR;

- martorul a avut cuvinte de apreciere pentru activitatea desfăşurată de G.;

- în iunie 2013, pe culoarele guvernului l-a abordat o persoană care s-a prezentat preşedintele Consiliului Judeţean şi care i-a spus că are o relaţie bună cu Poliţia Mehedinţi şi îl apreciază foarte mult pe inspectorul şef;

- cu acea ocazie H. nu a pomenit nimic de soţia lui G. şi nu i-a adresat nicio rugăminte cu privire la cariera lui G.;

- H. nu a mai încercat să ia legătura cu martorul după prima solicitare de audienţă din martie- aprilie 2013;

- G. nu a solicitat eliberarea din funcţie de inspector şef şi nu se intenţiona, în baza unui control, debarcarea lui din funcţie;

- numirea, revocarea şefilor şi adjuncţilor acestora din IGPR se face de inspectorul şef, iar funcţia de inspector şef se ocupă prin concurs;

- a aflat de la K. că a discutat cu L. - secretar de stat în MAI cu privire la G. care să vină să lucreze în Bucureşti, dar acesta deşi iniţial părea să-şi dorească mutarea, ulterior nu a făcut niciun demers şi chiar a refuzat să plece din judeţ;

- de soţia lui G., martorul ştia că este procuror şi se întâlnise în trecut cu dânsa cu ocazia unor evenimente profesionale;

- martorul nu a făcut nicio legătură între solicitarea audienţei de către H. şi întâlnirea din guvern şi ce anume intenţiona H. să-i aducă la cunoştinţă;

- funcţia despre care a vorbit K. - de director adjunct în cadrul IGPR trebuia întâi eliberată şi apoi putea intra în discuţia pentru ocupare temporară;

- EEEEEEEE. nu a avut vreo discuţie cu L. despre G.;

- G. nu era în nicio cercetare disciplinară sau în pericol pentru vreo sancţiune;

- s-au făcut verificări cu privire la incidentul în care a fost implicat un parlamentar faţă de care s-au luat măsuri şi s-a verificat dacă acestea au fost legale;

- martorul nu a primit nici un cv al vreunuia dintre soţii G., nu a discutat cu premierul despre G.;

- competenţele unui inspector şef judeţean de IPJ sunt mai mari decât cele ale unui director adjunct din structura centrală ministerului;

- nu a ştiut şi nici nu i s-a adus la cunoştinţă că au fost interceptate convorbirile sale telefonice şi ale lui GGGGGGGG..

6. La 2.04.2014 a fost audiat la Parchet martorul L., secretar de stat în MAI şi reaudiat în 25.03.2016 în instanţă.

Martorul a evidenţiat că:

- nu a fost mulţumit cum a gestionat G. deszăpezirea din iarna 2012/2013, când au fost închise drumurile înzăpezite şi cum se implica în conducerea inspectoratului, părere împărtăşită şi de EEEEEEEE.;

- în primăvara lui 2013 l-a sunat pe G. şi l-a întrebat dacă îl interesează un post de conducere din IGPR de director adjunct la Direcţia de Ordine Publică, după ce s-a consultat cu IIIIIIII., K. care îi şi spusese că şi soţia sa urma să vină să lucreze în Bucureşti;

- G. l-a refuzat afirmând că situaţia soţiei nu era rezolvată şi copilul urma cursurile şcolare;

- martorul se întâlnea periodic cu inspectorii şefi pentru că existau multe probleme de rezolvat, era lipsă de personal, multe locuri vacante de conducere;

- astfel s-au întocmit liste cu persoane capabile, cu 15-20 ani vechime, valoroşi profesional pentru a-i numi în funcţii de conducere, fiecare având câte 2000 de angajaţi în subordine;

- între aceştia a fost menţionat şi G.;

- astfel de discuţii, martorul a avut şi cu G. şi cu alte persoane din 10-12 judeţe;

- funcţiile erau salarizate identic astfel că nu se organiza vreun concurs, iar în locul lui G., cum se obişnuia era pus unul dintre adjuncţi;

- în discuţia telefonică cu G., acesta nu i-a spus că şi el îşi dorea să vină la Bucureşti;

- după un anumit interval de timp l-a resunat pe G. care în mod definitiv i-a spus că nu dă curs acestei propuneri,

- nu s-a făcut niciun demers concret pentru G. sau pentru alţi candidaţi;

- martorul i-a vorbit lui EEEEEEEE. despre această listă, cei vizaţi erau subordonaţii lui şi despre G. cu privire la care urma să se discute în concret după ce făcea raportul;

- fişa de evaluare a inspectorilor şefi erau întocmite de inspectorul general şi lui L. i se prezenta un test cu calificativele profesionale;

- niciodată G. nu l-a contactat să-i solicite vreo funcţie de conducere;

- martorul nu-l ştia pe preşedintele Consiliului judeţean Mehedinţi;

- nimeni din conducerea judeţului Mehedinţi, nici H. nu i-a cerut vreo funcţie de conducere pentru G..

II. 1. PPPPPPPP., consilier al ministrului justiţiei cu atribuţii de şef de cabinet în 2013, a fost audiată ca martor în dosar la 22.04.2016 de instanţă cu privire la promovarea procurorului W. la un Parchet din Bucureşti - DNA - Structura Central.

Martora a declarat că:

- nu a semnat nicio adresă cu numele dnei procuror W. către CSM;

- toate actele care ieşeau de la cabinetul Ministrului treceau prin mâna martorei;

- adresa nr. x/24.04.2014 emisă de Ministrul Justiţiei doar cu ştampilă, fără antet şi nr. de înregistrare, răspuns la adresa din 18.04.2014 se referă la urma corespondenţei nr. x/4.09.2013 şi la documentele cărora martora nu le-a verificat existenţa - respectiv cv-urile lui SSSSSSSS. şi W..

2. La 4.07.2016 s-a audiat martorul MMMMMMMM. de către instanţă care a declarat că menţine declaraţia dată la parchet la 8.05.2014.

Acesta a declarat că este grefier detaşat la CSM, la cabinetul secretarului general adjunct şi împreună cu DDDDDDDDD. se ocupă de corespondenţă;

- semnatara de pe condica de expediţie a Ministerului Justiţiei aferentă lucrării din 4.09.2013 pare să fie a martorului;

- în urma solicitării DNA, nu s-a reuşit identificarea acestei lucrări la CSM;

- lucrarea nu apare în nicio condică sau evidenţă;

- cazul în care să fi fost înaintată direct preşedintelui CSM la cabinet această lucrare este puţin probabil, câtă vreme apare semnătura grefierului de la Cabinetul Secretarului general;

- din octombrie 2015 martorul a devenit grefier la DNA;

- adresa în discuţie, dacă era trimisă preşedintelui CSM avea menţiunea de confidenţial şi de la Cabinetul Secretarului general era direcţionată către acel cabinet;

- s-au făcut verificări şi la cabinetul Secretarului general, al preşedintelui CSM şi acea adresă de la Ministerul Justiţiei al cărei conţinut martorul nu-l ştie, nu s-a reuşit a fi identificată;

- numele procurorului W. nu i-a spus nimic şi nu a făcut nicio conexiune cu adresa în discuţie;

- DNA nu i-a arătat decât copia xerox a semnăturii care crede că îi aparţinea din registrul de corespondenţă al Ministerului Justiţiei nu şi lucrarea în sine, al cărei conţinut nu l-a cunoscut.

III. 1. La 6.05.2016 a fost audiat de către instanţă primarul Orşovei OOOOO. ca martor şi între altele a declarat că:

- F. l-a invitat ad-hoc să ia masa la domiciliul acestuia, unde se mai aflau H. şi G. şi unde nu a stat mai mult de o oră;

- nu s-a discutat nimic despre concesionarea terenului către G.;

- H. nu a intervenit în niciun fel cu privire la concesionarea terenului lui G..

2. Martorul WWWWW. audiat la Parchet la 2.04.2014 şi la 19.07.2016 la instanţă a declarat că:

- într-o după-masă din aprilie 2013 a servit masa la invitaţia lui F. cu OOOOO., H. şi G., şeful acestuia;

- cât timp s-a aflat la masă nu s-a discutat nimic despre concesionarea unui teren lui G.;

- nu ştie ca H. sau F. să fi făcut vreo presiune asupra vreunor funcţionari din primărie, ori asupra consilierilor locali pentru a se aproba această concesionare de teren;

- martorul cunoştea situaţia terenului de la soţia acestuia - arhitect şef al municipiului Orşova care îi spusese că s-au îndeplinit toate procedurale şi s-a dat o hotărâre de concesionare;

- de asemenea, martorul a afirmat că nu s-a făcut nicio intervenţie sau presiune cu privire la concesiunea terenului care nu avea importanţă deosebită.

3. U. a fost audiat la Parchet la 25.06.2014 şi în instanţă, la 6.05. şi 16.09.2016 şi, între altele, a declarat că:

- în legătură cu terenul concesionat lui G., nimeni nu a făcut nicio intervenţie, s-au respectat condiţiile legale;

- cu privire la terenurile proprietate publică aflate în intravilanul municipiului Orşova s-a arătat de viceprim,arul oraşului că există o divergenţă de ordin juridic: ele aparţin municipiului Orşova, dar în cartea funciară apar ca proprietatea statului;

- Primăria a inventariat aceste terenuri, care au fost atestate prin hotărârea instanţei;

- s-a respectat întocmai procedura legală şi s-a votat de Consiliul local această concesionare care a avut la bază un raport de evaluare efectuat de un expert independent;

- nu a existat nicio presiune asupra consilierilor din partea nimănui;

- niciodată H. nu a intervenit în nicio problemă din postura funcţiei sale, nu a influenţat în nici un fel activitatea Consiliului local;

- problemele ivite cu privire la terenurile ce aparţin municipiului Orşova se datorează lipsei operaţiunilor în cadastru;

- niciodată H. şi F. nu i-au cerut să voteze, într-un anumit fel, indiferent de concesiunea, vânzarea ori închirierea unor bunuri;

- nimeni nu a îndrăznit să vină cu vreo intervenţie referitor la vreo hotărâre a Consiliului local, inclusiv H.;

- martorul a votat în baza documentelor ce fundamentau proiectele de hotărâri avizate de comisiile de specialitate.

4. CCCCCCCC. în declaraţia din 22.04.2016 a arătat instanţei că în 2012-2013 a încheiat cu primăria Orşova un contract pentru efectuarea de rapoarte de evaluare imobiliară, fiind plătit de primărie pe bază de factură;

- la 12.04.2013 a efectuat raportul de evaluare imobiliară la cererea primăriei prin Serviciul urbanism şi plătit pe bază de factură, pe baza documentelor şi inspecţia la faţa locului referitor la terenul aflat la periferia oraşului;

- martorul locuieşte în Drobeta Tr. Severin;

- niciodată nu i s-a cerut de primărie să prevadă în raport o anume valoare decât cea care corespunde condiţiilor prevăzute de lege;

- la momentul evaluării terenului nu ştia cine era proprietarul suprafeţei din vecinătatea terenului evaluat.

5. Şi la Parchet şi în instanţă (7.04.2014 şi 6.05.2016) martorul CCCCCC. a declarat între altele că:

- terenurile de pe raza Orşovei sunt la dispoziţia faptică a Primăriei, respectiv sunt proprietatea municipiului orşova, cum rezultă din anexele H.G.. nr. 963/2002;

- nu s-a pus executat hotărârea pentru că terenurile trebuiau identificate şi cadastrate;

- nu a fost contactat şi nimeni nu a intervenit în vreun fel la înscrierea în cartea funciară a acestui teren sau al concesiunii către G.;

- prin hotărârea nr. 641/27.10.2009 a Judecătoriei Orşova s-a hotărât "operarea în registrele CF, Partea a II-a, a dreptului de proprietate publică al mun. Orşova asupra imobilelor înscrise în H.G.. 963/2002";

- nu s-a exercitat, nu s-a pus în aplicare această hotărâre judecătorească pentru că terenurile nu aveau număr topografic sau cadastral.

La cererea inculpaţilor G. şi F. au fost audiaţi în datele de 30 şi 31.05.2016, 17.06.2016 membrii Consiliului local al municipiului Orşova.

Martorii CCCCCCC., ZZZZZZ., AAAAAAA. (13.05.2016), XXXXXX. şi GGGGGGG. (17.06.2016) toţi membrii QQQ. au declarat, între altele, că au votat pentru aprobarea hotărârii de concesionare a terenului în favoarea doctorului G., că au fost respectate toate normele procedurale, că nimeni nu i-a influenţat nu a făcut presiuni asupra acestora pentru vot, inclusiv F. şi H..

Martorii FFFFFFF. (30.05.2016), TTTTTT., YYYYYY., UUUUUU., VVVVVV. (17.06.2016) toţi membrii PP. au declarat că au votat în cunoştinţă de cauză, că cererea de concesiune a doctorului G. a fost avizată de comisiile de specialitate din primărie, că nimeni, nicio persoană, nici H., nici F. nu le-a influenţat votul, nu au făcut presiuni sau intervenţii pentru votul favorabil dat.

Martorii DDDDDDD. (KKKKKK.) - 30.05.2016, WWWWWW., TTTTT., BBBBBBB. (KKKKKK.) - 17.06.2016 audiaţi în instanţă, au declarat că nici H., nici F. nu au făcut presiuni, asupra lor, nu au recurs la acţiuni de influenţare pentru votul în favoarea doctorului G..

În schimb pe linie de partid erau direcţionaţi să nu voteze proiectele de hotărâri iniţiate de PP. sau de alte partide.

Astfel unii dintre cei audiaţi au votat totuşi în favoarea concesiunii pe care au considerat-o legală şi alţii au lipsit (TTTTT.) sau au dat curs cerinţei de partid şi s-au abţinut de la vot.

La rândul lor, OOOOOO., EEEEEEE. (KKKKKK./YYYYYYY.) şi SSSSS. (LLLLLL.) audiaţi la 17.06.2016 au declarat că nimeni nu le-a influenţat votul vreodată, au votat în cunoştinţă de cauză, cu procedurile legal îndeplinite şi cu avizele comisiilor de specialitate ale primăriei, fără a se face presiuni ori a li se impune un vot anume de la oricine, nici de la H. sau F.; aceştia (mai puţin EEEEEEE. care a lipsit) au votat pentru concesionarea terenului doctorului G., respectat în comunitate.

Deşi declaraţiile martorilor LLLLL., YYYYY., MMMMM. din 31 şi 30.05.2016 în instanţă sunt marcate de resentimente faţă de F., cu toţii, cărora li se adaugă şi declaraţia lui PPPPP. (3.02.2017) au declarat între altele, că nici F., nici H. nu au făcut presiuni, nu i-au influenţat pe consilieri în votul lor pentru doctorul G..

Declaraţia lui YYYYY. are mai multe variaţii şi sensuri în raport de cât este de mare adversitatea pe care o are faţă de F. în relaţie cu neajunsurile făcute părinţilor acestuia de către F..

În acelaşi timp, la nivelul comisiei conduse de martorul YYYYY., G. a primit un aviz favorabil.

Depoziţiile martorilor sunt concordante între ele şi acestea, cu celelalte declaraţii ale martorilor şi inculpaţilor H., G. şi F. ale căror suisţineri atestă că:

- în faza de urmărire penală, G. a fost audiat de procuror şi de judecătorul de drepturi şi libertăţi la 2.04.2014, 3.04.2014, 16.06.2014 şi la 30.07.2014 şi 28.07.2015 de instanţă;

- inculpatul G. şi-a menţinut în instanţă declaraţiile date la parchet şi în mod constant a afirmat:

- nu a avut nicio înţelegere cu H., de nici un fel, nici ca acesta să-l ajute să obţină o soluţie favorabilă în dosarul de la Curtea de Apel Craiova, nici ca H. să-l sprijine să fie G. promovat la IGPR în Bucureşti, nici cu privire la promovarea soţiei sale W. într-o funcţie de conducere în DNA Central ori să obţină tatăl inculpatului, G., concesionarea unei suprafeţe de 242 mp de teren pe care îl folosea gratuit;

- nu a avut nicio înţelegere cu F. cu privire la sprijinirea tatălui său să primească o Hotărâre a Consiliului local favorabilă concesiunii;

- singura discuţie avută cu F. era legată de o defecţiune la reţeaua de alimentare cu apă a imobilului tatălui inculpatului.

F. a fost audiat la Parchet în data de 3.04.2014 de judecătorul de drepturi şi libertăţi la 3.04.2014 şi în instanţă la 30.07.2014 şi 28.07.201.

F. a declarat constant că nu i s-a cerut de H. sau de G. să-l sprijine pe G. pe lângă membrii Consiliului local Orşova ori în orice alt mod ca acesta să obţină concesionarea unei suprafeţe de 242 mp teren din jurul fostului cabinet veterinar unde a funcţionat.

- inculpatul se cunoaşte de mulţi ani cu H. şi G., dar relaţiile lor s-au rezumat la nivelul activităţii de partid (cu H.) şi ocazionale (mese festive sau incidente cu reţeaua de alimentare cu apă de care era responsabil F., reclamate de G.).

Luându-se act că nu mai sunt cereri, probatorii de administrat sau excepţii de ridicat s-au declarat deschise dezbaterile în fond.

În concluziile orale, procurorul a solicitat condamnarea inculpatului H. pentru infracţiunile de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. şi de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.

S-a susţinut de procuror că faptele sunt dovedite cu declaraţiile martorilor FFFFFFFF., L., BB., convorbirile telefonice, datele de trafic al convorbirilor din acea perioadă care din 1.11.2013 au fost interceptate în baza mandatului emis de Curtea de Apel Bucureşti. Nu există nicio convorbire interceptată în baza mandatului de siguranţă naţională.

Procurorul, referindu-se la inculpatul H. a afirmat că prin cercetarea judecătorească s-a ajuns la concluzia că inculpatul avea o influenţă deosebită ca lider local, extrem de influent ca preşedinte al Consiliului judeţean. Din probe a reieşit că putea vorbi cu oricine şi că acele persoane erau la rândul lor influente în alte domenii, pentru a obţine avantaje pentru el sau alte persoane.

Referitor pentru fapta de la Capitolul I, H. a încercat să obţină o soluţie favorabilă la Curtea de Apel: a existat referatul ANI, se afla într-o situaţie de incompatibilitate, s-au formulat cereri de strămutare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru amânarea judecării dosarului, pentru a avea garanţia unei soluţii favorabile; s-au evidenţiat de procuror demersurile făcute pentru a obţine soluţia dorită în sensul său şi pentru a le răsplăti prin avantajele obţinute pentru G..

În concluziile scrise procurorul a precizat că toate consideraţiile expuse pe larg la pct. 9 din concluziile scrise (cu referire la G.)şi toate probele indicate la acest punct sunt valabile şi pentru cele două infracţiuni de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă reţinute în sarcina inculpatului H..

Punctul 9 din concluziile scrise cu referire la aceleaşi infracţiuni reţinute în sarcina lui G. conţin, în sistem copy-paste, redate filele x din rechizitoriu. Paginile 165-170 au reprezentat copy-paste al paginilor redate din cererea de probatorii.

Inculpatul, prin avocat, cu privire la această faptă de trafic de influenţă reţinută în sarcina sa, a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Nu s-a dovedit că H. urma să-şi angajeze promisiunea de a interveni pe lângă diferite persoane;

- G. era un profesionist, apreciat şi nu era nicio problemă să-şi piardă postul sau să fie menţinut pe post;

- plecarea la Bucureşti nu era o promovare ci o mutare pe acelaşi salariu cu privire la care a fost de acord, dar în cele din urmă a ales varianta IPJ Mehedinţi;

- decizia aparţinea Ministrului de interne şi G. trebuia să-şi manifeste acordul;

- întâlnirea dintre H. şi EEEEEEEE. nu a însemnat decât o discuţie de 5-10 minute în care H. a avut cuvinte de apreciere pentru G. care avea probleme în teritoriu cu lipsa de personal şi dotarea precară.

W. avea o carieră profesională onorabilă ca procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, nu avea nici nu s-au găsit probe care să susţină teoria unei susţineri ministeriale pentru o funcţie de conducere pentru DNA - Structura Centrală.

H. a afirmat (şi spusele lui n-au fost contrazise prin probe) că nu a ştiut despre concesionarea unei suprafeţe de teren în favoarea lui G.;

- niciodată nu s-a pus problema ca G. să fie înlăturat din funcţie; prima soţie a lui G. era în procedură pentru ocuparea unui post de inspector, fiind profesoară.

H. nu i-a cerut lui G., nicio intervenţie în dosarul său şi nici nu l-a rugat pe F. să-l ajute pe G. să obţină pentru tatăl său concesiunea unui teren.

Nimic din probatoriu nu a confirmat că H. a influenţat într-un fel concesiunea respectivului teren.

Niciodată H. nu i-a cerut lui BB. să-l influenţeze pe judecătorul care-i soluţiona cauza pentru o soluţie favorabilă.

Martorii SS., MMMMMMMM., PPPPPPPP., K., L. şi chestorul EEEEEEEE., KKKKKKKK., au relatat în concret toate aspectele care dovedesc contrariul celor susţinute de procuror.

În acelaşi sens sunt şi declaraţiile CCCCCCCC., VVVVVVVV. şi WWWWWWWW..

Existenţa infracţiunii de trafic de influenţă presupune un interes - legitim sau nu - al cumpărătorului de influenţă, intermedierea rezolvării acestei probleme în schimbul unui folos injust pentru traficant sau un terţ şi reprezentarea subiectivă a cumpărătorului de influenţă că are capacitatea de a influenţa funcţionarul în sensul dorit.

Probele trebuie să dovedească că nu era vorba de o sancţiune disciplinară, că plecarea la Bucureşti, nu era anterior analizată şi lipsea acordul lui G..

Primul folos nu există.

Al doilea folos nu există, inclusiv în situaţia unei retragerii informale a transferului lui W..

În acest sens nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

Pentru cel de-al treilea folos, procurorul nu a dovedit că era nelegală concesiunea, că nu se puteau face acte de dispoziţie, că preţul concesiunii era sub preţul pieţii.

Consilierii audiaţi au confirmat că au fost respectate toate normele legale pentru concesionarea terenului în discuţie.

Pe de altă parte, nu a fost nicio dovadă a vreunei discuţii dintre H. cu G. sau cu F. pe acest subiect.

Nu este îndeplinită condiţia înţelegerii prealabile.

În rechizitoriu sunt avansate mai multe variante:

- G. pretinde de la H. trei foloase necuvenite;

- H. a pretins şi primit o soluţie favorabilă în dosarul aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova.

Nu se stabileşte, susţine apărarea în concluziile sale de către procuror cui îi aparţine iniţiativa rezoluţiei infracţionale şi prin ce probe se şi dovedeşte aceasta.

În acelaşi timp nu rezultă stabilirea şi dovedirea momentului când s-a luat rezoluţia infracţională.

Raportat la data de 13.03.2013 - data introducerii unei noi cereri de strămutare a dosarului Curţii de Apel Craiova nr. 1185/54/2012, s-a apreciat că până la acea dată nu intervenise nicio înţelegere între H. şi G..

În schimb în acelaşi act de sesizare se mai avansează şi varianta în care până la 13.03.2013 H. nu efectuase niciun demers pentru foloasele pretinse de G.. În acest context ar rezulta că exista o înţelegere şi iniţiativa aparţinuse lui G..

Nici împrejurările nu sunt clar edificate cu privire la determinarea lui G. ca la rândul său să facă demersuri pentru o soluţie favorabilă în instanţă.

Din actele dosarului şi reflectarea lor în rechizitoriu ar rezulta, în astfel de circumstanţe că în luna iulie 2013 nu s-ar fi exercitat influenţa lui H. asupra lui EEEEEEEE. care la începutul anului 2013 avusese deja o discuţie cu K. despre dorinţa lui G. de a lucra la Bucureşti.

Câtă vreme martorul BB. afirmă că H. nu i-a cerut să-l contacteze pe G. nu se evidenţiază nici presupusa înţelegere.

Singurul decident referitor la postul de la Bucureşti pentru inculpatul G. era Ministrul de Interne care nu apare în ecuaţie, în sensul că G. îl refuză pe L., acesta nu are o convenţie cu EEEEEEEE. care auzise că eventual G. ar dori să vină în Bucureşti potrivit lui K., dar nu e decis s-o facă şi deci nu întocmeşte un raport ca să se iniţieze vreo procedură.

De aici a rezultat că la 13.06.2013 H. când s-a întâlnit cu EEEEEEEE. întâmplător la guvern nu a discutat mai mult decât a declarat.

Ca atare, în aceste coordonate temporale, s-a susţinut de apărare, era nefiresc ca G. să pretindă ceva, ce tocmai refuzase la apelul telefonic al lui L..

În rechizitoriu s-a afirmat că după demersurile lui H. la 4.09.2013 Ministrul Justiţiei face la CSM propunerea cu privire la W..

Urmează un amalgam de adrese între care este vorba de unele din 2013 care însă nu s-au mai identificat nici scriptic, nici fizic şi altele din 2014 să le confirme pe cele din 2013 prin această corespondenţă dintre DNA, Ministerul Justiţiei şi CSM.

Documente nedatate, nesemnate, incomplete, unele neştampilate şi declaraţii de martori infirmă aceste demersuri (MMMMMMMM., PPPPPPPP., GGGGGGGG., KKKKKKKK.).

Cu privire la cel de-al treilea folos, Parchetul a făcut speculaţii, exacerbează conflicte politice locale care prin ele însele nu pot constitui probe.

Momentul rezoluţiei infracţionale a fost stabilit la 25.04.2013 ocazionat de o întâlnire în domiciliul lui F.. Declaraţiile celor audiaţi - consilierii locali, primarul, viceprimarul etc. nu au dovedit această afirmaţie.

În opinia apărării, Parchetul şi-a fundamentat acuzaţiile, aproape în exclusivitate pe convorbirile interceptate în baza Legii nr. 51/1991 excluse din cauză şi despre care chiar procurorul în Ordonanţa din 12.12.2014, în mod expres a afirmat că nu pot fi refăcute în cadrul procedurii prevăzute de art. 345 alin. (3) C. proc. pen. şi care nu poate fi extinsă cu privire la mijloacele de probă.

Prin sentinţa penală nr. 339/16.03.2016 s-a constatat că excluderea probelor a fost concretizată de Parchet prin recunoaşterea imposibilităţii legale de a reface probele administrate în condiţii de nelegalitate.

Prin avocat, inculpatul a făcut o analiză de text a reglementării infracţiunii de trafic de influenţă şi susţine că procurorul trebuie să facă dovada că făptuitorul are influenţă sau lasă să pară că are, că există un raport de cauzalitate directă dintre influenţă (reală sau presupusă) şi exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Trebuia să existe înţelegere prealabilă, actul de traficare să fie detectabil.

Atribuţiile funcţionarului efectuate defectuos s-au datorat influenţei traficantului.

Inculpatul, a concluzionat prin avocat, iar în ultimul cuvânt a solicitat achitarea, în lipsa unor probe care să dovedească întrunirea cumulativă a elementelor infracţiunii de trafic de influenţă.

Examinând actele şi lucrările dosarului Curtea a constatat următoarele:

În rechizitoriu, procurorul a susţinut că G. a pretins faţă de H., că prin intermediul surorii sale W. îşi poate exercita influenţa asupra judecătorului care judecă la Curtea de Apel Craiova dosarul nr. x/2012 pentru ca H. să obţină o soluţie favorabilă.

În schimbul exercitării acestei influenţe G. a pretins trei foloase pe care să i le procure H.: să fie menţinut/promovat într-o funcţie de conducere în IGPR, soţia sa W. să fie numită într-o funcţie de conducere în DNA - Structura Centrală, iar tatălui lui G. să i se concesioneze de Consiliul local, prin hotărâre, suprafaţa de 242 mp teren în Orşova.

Procurorul a susţinut că H., a pretins faţă de G. că îşi foloseşte influenţa ca şef în organele de conducere PP. şi ca preşedinte al Consiliului judeţean, asupra unor înalţi funcţionari publici din guvern, MAI, IGPR, din consiliul local al municipiului Orşova pentru a obţine foloasele solicitate de G., prin modul în care acele persoane urmează a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu.

Procurorul a afirmat că H., în luna martie 2013, a demarat demersurile pentru obţinerea foloaselor lui G..

Din rechizitoriu, Curtea a reţinut că menţinerea şi promovarea lui G. se putea realiza cu inspectorul general al IGPR EEEEEEEE. de care depindea o propunere în acest sens.

Pentru a ajunge la chestorul EEEEEEEE., H. a apelat la K., adjunct al secretarului de stat L., care la un moment dat îl contactează pe G., îi face oferta de a se muta în Bucureşti ca director adjunct la Direcţia de ordine publică din IGPR.

G. a refuzat această ofertă şi se invocă drept motiv faptul că soţia lui G. rămânea în continuare la Craiova, fără post de conducere în DNA - Structura Centrală în Bucureşti.

În rechizitoriu s-a făcut o confuzie legată de mesajul ce urma K. să-l transmită lui L. din partea lui H. şi al prefectului judeţului Mehedinţi privind sprijinul acordat lui G. şi care nu avea nicio legătură cu promovarea acestuia la Bucureşti, ci cu atmosfera creată de nişte reclamaţii legate de modul cum gestiona activitatea în IPJ Mehedinţi.

- H. insistă, afirmă procurorul cu demersurile arătate şi în iunie 2013, vizând obţinerea celui de-al treilea folos pentru G..

Procurorul a susţinut că pentru obţinerea acestui folos H. a apelat la F. care controla modul în care se adoptau hotărârile Consiliului local al municipiului Orşova şi cum funcţionarii din aparatul tehnic al Primăriei Orşova îşi îndeplineau atribuţiile de serviciu.

În rechizitoriu s-a reţinut că F. a discutat cu G. în data de 9.04.2013 pentru a analiza situaţia terenurilor în discuţie.

De asemenea s-a reţinut că F. a întreprins mai multe acţiuni pentru a se realiza această concesiune de teren:

- demersuri pentru clarificarea regimului juridic al terenului de 242 mp şi intabularea acestuia ca domeniu privat al municipiului;

- demersuri pentru promovarea unei acţiuni de rectificare de carte funciară de către Consiliul local al oraşului;

- înlăturarea lui LLLLL. din funcţia de secretar al Primăriei pentru a înlătura o eventuală vigilenţă în verificarea legalităţii hotărârii Consiliului local şi a lui MMMMM. consilier KKKKKK., pentru a se asigura de o majoritate calificată la vot.

Cererea lui G. din 16.04.2013 a urmat raportului de evaluare a terenului la suma de 25.062 RON.

Audiaţi şi în instanţă şi la Parchet martorii LLLLL. şi MMMMM. au insistat asupra relaţiilor tensionate dintre fiecare dintre aceştia şi F.. MMMMM. a declarat că se află în relaţii de duşmănie cu F. şi chiar în aceste condiţii, niciunul dintre ei nu au afirmat că vreodată F. să fi intervenit, să fi făcut presiuni asupra lor sau a altor consilieri pentru a-i determina pe cei în drept să voteze în favoarea concesiunii pentru doctorul G..

Procurorul a lăsat să se creadă că între F. şi G. ar fi existat o discuţie în data de 19.04.2013 cu reproşuri legate că F. "l-ar fi uitat" înţelesul acestor vorbe fiind în opinia procurorului - lipsa demersurilor pentru concesiune (?!).

În 25.04.2013, la domiciliul lui F. au fost invitaţi să servească masa H., G., OOOOO. (primarul Orşovei) WWWWW. şef serviciu în IPJ Mehedinţi şi acestei întâlniri procurorul îi acorda o importanţă deosebită pentru că H. afirmă că la un apel oarecare telefonic:

"uite, sunt pe la Orşova, cu primarul, cu G. şi stau cu ăştia la masă, la un vin" şi într-o discuţie ulterioară cu F. ambii fac comentarii după cât "au vomitat", "n-a scos două vorbe" şi a fost "la wc", unul dintre comeseni.

Procurorul a invocat datele de trafic în perioada - sfârşitul lunii martie parcursul lunii aprilie 2013 - care ar atesta discuţiile telefonice ale lui G. cu H. şi cu F..

Procurorul a afirmat că "în urma realizării de către F. a demersurilor arătate, hotărârea Consiliului local a fost votată şi terenul în suprafaţă de 242 mp a fost trecut în domeniul privat al oraşului şi concesionată lui G." în condiţiile în care F. controla 11 din cei 17 consilieri.

Procurorul a mai afirmat că nu a fost respectată procedura legată de concesionare, iar aceasta s-a făcut la un preţ inferior valorii reale printr-un raport depus de concesionar.

Curtea a mai reţinut că la 13.06.2013 H. s-a întâlnit, în alt context, cu EEEEEEEE., chemat de către GGGGGGGG. - şeful Cancelariei premierului.

S-a susţinut în rechizitoriu că H. i-a cerut să-l menţină pe G. la IPJ Mehedinţi şi să-l numească cândva în funcţie de conducere la IGPR.

Ştiau că va merge la premier GGGGGGGG. şi K..

Procurorul a remarcat faptul că H. intenţiona la 13.06.2013 să-l pună pe premier "să sune" să rămână G. pe post, fără însă a preciza şi cui să-i dea telefon în acest sens.

Curtea, contrar a ceea ce lasă să se înţeleagă procurorul, a înţeles că H. voia să-l întâlnească pe G. la EEEEEEEE. nu să-l susţină în carieră ci să i se aducă la cunoştinţă greutăţile din IPJ Mehedinţi: lipsă personal, dotare precară şi atmosferă tensionată speculată de reclamaţii fără fond.

Potrivit rechizitoriului, repetitiv menţionat, H. i-a vorbit lui EEEEEEEE., în percepţia procurorului, de G. şi soţia acestuia, incidental.

H., a concluzionat în actul de sesizare, a obţinut cel de-al doilea folos pentru G..

H. şi-a folosit influenţa, s-a reţinut în rechizitoriu şi a întreprins demersurile necesare numirii lui W. şef secţie la DNA, la nivelul structurilor guvernamentale.

S-a susţinut că H. a luat masa cu premierul şi, între altele, ar fi discutat şi despre W. şi apoi l-a sunat pe KKKKKKKK. să-i aducă lui GGGGGGGG. cv-ul dnei G. pentru premier.

Procurorul pentru a da substanţă acestor afirmaţii care nu constituie decât supoziţii a afirmat că în convorbiri se evită referirile explicite referitoare la premier, folosindu-se expresiile "şefu' al mare" şi "omu" sau să vorbească la telefon acest subiect.

H. l-a contactat pe KKKKKKKK. la 12.08.2013 pentru a-i comunica lui GGGGGGGG. să-i parvină premierului mai multe cv-uri, între care şi cel al lui W..

S-a amintit în rechizitoriu despre adrese trimise de ministerul justiţiei la CSM care nu au fost înaintate către preşedinţie ca urmare a unei "retrageri" informale, deşi susţine procurorul că aceasta fusese chemată şi că totul "era OK".

Întreaga descriere a faptei de trafic de influenţă reţinută în sarcina inculpatului s-a rezumat la câteva convorbiri telefonice interceptate din 8.03.2013 - aprilie 2013, date de trafic din aceeaşi perioadă şi doar câteva din numeroasele declaraţii de martori: EEEEEEEEE., L., ZZZZZZZZ., MMMMM. .

Datele de trafic au fost generic enunţate, fără a fi identificate în dosarul de urmărire penală , nici ca numere de telefon, nici după titularii acestora, ori după frecvenţa, perioadele selectate, ce anume aspecte vizează etc.

În aceste condiţii, Curtea nu a edificat asupra utilităţii şi pertinenţei acestor date despre care nu are nici cele mai mici indicii cu privire la evaluarea lor de către procuror ca mijloace de probă.

Contrar afirmaţiilor procurorului, cele câteva convorbiri interceptate şi selectiv, secvenţial, redate în rechizitoriu după relevanţa apreciată de acesta, s-au efectuat în baza mandatelor de siguranţă naţională cu se precizează în actul de sesizare (nr. x/15.01.2013 şi y/13.08.2013 - f. x R) şi nicidecum a mandatelor emise de Curtea de Apel Bucureşti, cum se afirmă în concluziile scrise.

Anterior sesizării din oficiu a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA, la cererea SRI, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, în baza art. 3 din Legea nr. 51/1991 să se autorizeze şi să se emită mandate de siguranţă naţională pe numele lui H. şi al lui F..

Ulterior, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA a solicitat să se desecretizeze de către SRI convorbiri interceptate şi a procedat la transcrierea unora dintre acestea în procese-verbale.

Pentru motivele consemnate în încheierea din 28.11.2014 de către judecătorul de cameră preliminară aceste convorbiri telefonice interceptate, înregistrări în baza Legii nr. 51/1991 au fost excluse din probatoriu, măsură confirmată prin sentinţa penală nr. 339/16.03.2015.

În aceste împrejurări, descrierea infracţiunii a fost grefată pe aceste convorbiri care nu îşi pot depăşi nivelul de mijloace de probă.

Procurorul a susţinut că:

- "G. a pretins …";

- "H. a pretins …";

- "H. a apelat la …";

- "H. insistă cu demersurile …";

- "F. a făcut mai multe demersuri …";

- "în urma demersurilor lui F., hotărârea Consiliului local a fost votată …";

- "H. i-a cerut să-l numească pe G.,…";

- "H. intenţiona la 13.06.2013 să-l pună pe premier să sune …";

- "H. şi-a folosit influenţa şi a întreprins demersurile necesare numirii lui W. …";

- "H. a luat masa cu premierul şi a discutat despre W., între alte subiecte";

- "H. îl contactează pe KKKKKKKK. să ducă cv-ul lui GGGGGGGG. şi acesta premierului ….".

Toate aceste susţineri converg, spre constituirea elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în condiţiile prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) C. pen.:

"Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri constituie infracţiunea de trafic de influenţă".

Inculpatul subiect activ calificat doar în condiţiile art. 7 din Legea nr. 78/2000, acţionează cu intenţie directă, cu un scop determinat într-una din cele trei modalităţi pentru care trebuie să existe şi premisele: bani, folos etc. pentru sine sau altul.

Prin obiectul său juridic, se ocrotesc relaţiile sociale ale instituţiei publice sau private care prin integritatea funcţionarilor consolidează încrederea cetăţeanului şi dă credibilitate acestora.

Infracţiunea se realizează printr-o acţiune expresă sau tacită de a pretinde, de a accepta ori a primi bani, un folos etc.

Latura obiectivă a infracţiunii de trafic de influenţă constă în motivul determinant al tranzacţiei care este influenţa ce vizează atribuţiile funcţionarului într-una din variantele reglementate prin lege ca acesta să le îndeplinească, să nu le îndeplinească, să urgenteze sau să întârzie efectuarea unui act sau să îndeplinească un act contrar îndatoririlor.

Subiectul activ trebuie să aibă influenţă sau să lase să se creadă, vizibil, credibil că are trecere faţă de funcţionar, ori să accepte că viziunea încrederii funcţionarului în inculpat este reală, că relaţiile dintre aceştia sunt bune şi în măsură să susţină promisiunea determinării lui în scopul urmărit.

În acelaşi timp intervenţia traficantului de influenţă trebuie să aibă loc înainte ca funcţionarul, în îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu, să realizeze ceea ce se urmărea prin acţiunea subiectului activ al infracţiunii. Intervenţia lui ulterioară lipseşte fapta de conţinutul său ilicit.

Nu în ultimul rând ceea ce i se cere funcţionarului trebuie să fie în competenţa lui.

Urmarea imediată săvârşirii faptei ilicite este starea de pericol creată care se află în raport de cauzalitate cu acţiunea traficantului de influenţă.

Consumarea infracţiunii presupune existenţa unui acord de voinţă punctual, o convenţie ilicită care are loc în momentul pretinderii, ori al acceptării folosului fără să fie nevoie ca determinarea funcţionarului să aibe şi rezultatele scontate.

În speţă, inculpatul H. a fost cel despre care se afirmă că a promis să determine funcţionari ai statului, că prin îndeplinirea atribuţiilor lor de serviciu să se obţină folosul necuvenit pentru G. în componentele sale distincte.

Probele administrate pe parcursul urmăririi penale au avut menirea să fundamenteze actul de sesizare.

În instanţă s-au administrat probatorii care la rândul lor trebuie să clarifice, în ce măsură activitatea infracţională presupusă, existenţa ei, a vinovăţiei inculpatului şi urmările acesteia sunt dovedite.

Contrar afirmaţiilor din rechizitoriu, probele pe care le-a invocat procurorul pentru susţinerea acuzaţiei de trafic de influenţă (declaraţiile martorilor K. şi L.) nu au confirmat înţelegerea ilicită dintre H. şi G. în ceea ce priveşte influenţarea funcţionarilor publici din guvern, poliţie, consiliul local Orşova.

De altfel, nu s-a identificat funcţionarul, (nici legea nu obligă), care urma prin atribuţiile lui să dea curs influenţei.

Din declaraţiile lui K. a rezultat că G. nu i-a cerut nimic legat de carierele profesionale ale soţilor G.. Şi K. a apreciat că discuţiile dintre cei doi ca între foşti colegi, nu au fost de natură a insinua sau a cere vreun sprijin, ci a relata o situaţie familială, a dificultăţilor existente în viaţa conjugală cu privire la naveta de la Craiova la Orşova.

Nici H. nu i-a cerut în concret ceva legat de cariera soţilor G., când a declarat că-l sprijină în carieră pe G. pentru că e un om capabil.

Cum rezultă din probe, H. lui K., i-a cerut să se vadă cu EEEEEEEE., dar nu i-a spus şi scopul întrevederii.

Motivul unei astfel de întrevederi unde avea să fie şi G. de faţă era altul decât presupune procurorul prin actul de sesizare. Controalele frecvente, reclamaţii discutabile ce-l vizau pe G., problemele cu care acesta se confrunta în teritoriu constituiau motivele apărute mai evident, după intervenţia organelor de poliţie din Mehedinţi, în trafic, de suspendare a carnetului de conducere al unui parlamentar. În acest context, vroia să-l asigure ca G. avea tot suportul organelor administrative locale, că era apreciat ca un bun profesionist.

Aceasta s-a coroborat şi cu acelaşi mesaj pe care doreşte să-l transmită, prin K. şi lui L..

Înţelegerea ilicită dintre H. şi G. pe acest parcurs infracţional nu poate să se susţină prin supoziţii.

Nu se deduce cu certitudine nici momentul când s-a consumat infracţiunea, când au convenit asupra fiecărui folos în parte.

Nu în ultimul rând, chiar şi din declaraţiile trunchiate, secvenţial redate în rechizitoriu, ale martorilor, ale lui L. rezultă că acesta l-a inclus pe G. pe lista celor vizaţi să ocupe funcţiile de conducere vacante din IGPR. Acesta nemulţumit de cum gestionase G. deszăpezirea din iarna 2012/2013, găsise un prilej pe care a urmărit să-l valorifice şi după consultările de rigoare, între alţii şi cu K., i-a propus lui G. postul de director adjunct la Direcţia de Ordine Publică din IGPR, funcţie cu responsabilităţi mai puţine, dar cu acelaşi salariu.

VVVVV. a refuzat, destul de incomodat de această ofertă care a venit într-un moment care nu avantaja familia şi nici nu-l încânta ca statut.

Şi în ce-l priveşte pe L., cât şi pe EEEEEEEE., K. le-a menţionat, în contextul discuţiilor de personal, şi intenţia lui G. ca vreodată să lucreze în IGPR.

În mod constant, la Parchet şi în instanţă, martorul EEEEEEEE. i-a răspuns lui K., care personal şi-l dorea pe G. coleg în IGPR, că se va discuta de vreo numire a lui G. în IGPR când avea să facă un raport cu această cerere.

Or, din cronologia faptelor, susţinute şi de probatoriile completate în instanţă, a rezultat că dacă H. a abordat această problemă - sprijin pentru G., prin valorificarea eventualei sale influenţe din dubla sa calitate în partid şi administraţie - aceasta a intervenit ulterior tuturor acestor discuţii care au avut loc în februarie - martie 2013.

O cerinţă a legii este ca să se probeze că exercitarea influenţei se face faţă de persoana care are în atribuţii numirea lui G. la IGPR, să nu fie vorba de o sancţiune disciplinară pe de o parte, iar pe de altă parte aceasta să intervină înaintea luării unei decizii în cadrul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu vizate în demersurile respective.

Din probatoriile invocate de procuror nu a rezultat cu claritate să fi fost supus G. vreunei proceduri care să-l atenţioneze asupra posibilităţii mutării din funcţie şi acesta, vigilent, să facă demersuri pentru menţinerea sa.

Şi inculpatul şi martorii L. şi EEEEEEEE. au dat asigurări în declaraţii, că nu intră în discuţie o astfel de justificare în ideea mutării lui G. în IGPR.

Pe de altă parte, G. obţinuse postul prin concurs şi acest lucru presupunea o procedură aparte care nici nu s-a discutat şi nici nu s-a iniţiat.

Depoziţiile lui JJJJJ. şi GGGGGGGG. ori SS. sunt departe de a configura concluzia că influenţa exercitată de H. se manifesta în a determina pe aceştia să acţioneze conform intervenţiei lui.

K. i-a vorbit lui L. de G., tangenţial, consultat de L. şi nu la cererea lui H..

Inculpatul H. a cerut să i se transmită lui EEEEEEEE. aprecierea de care se bucură G. pe plan local, dar nu a solicitat ceva anume pentru acesta. În sensul legii are mai mult valoarea unei recomandări vis-a-vis de persoană şi nu în considerarea funcţiei, ceea ce pune în discuţie caracterul ilicit.

În ceea ce priveşte un alt folos pentru care se pretinde de procuror că H. s-a angajat să-i procure pentru G. numirea dnei W. într-o funcţie de conducere în DNA - Structura Centrală, procurorul apreciază că declaraţiile lui MMMMMMMM. şi PPPPPPPP., înscrisurile invocate sunt în măsură şi suficiente să dovedească acest aspect al activităţii pretins infracţionale a lui H..

Sarabanda adreselor din 2013 care pleacă din Ministerul Justiţiei dar ajung/nu ajung la CSM, adresele menite a demonstra existenţa adreselor din 2013 emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA către Minister şi CSM legate de un cv al doamnei W., sunt la rândul lor insuficiente sau vădit neclare.

În lipsa unor probatorii noi, relevante care să clarifice acele adrese, nesemnate, fără antet şi eventual doar o ştampilă, declaraţiile celor doi martori indicaţi de procuror nu sunt lipsite de credibilitate: - nu a ajuns niciun cv la Cancelaria premierului, la guvern.

Nici MMMMMMMM., nici JJJJJ. pe de o parte nu au văzut cv-ul lui W., iar pe de altă parte JJJJJ. şi NNNNNN. vorbiseră de cv-urile altor persoane: SS., FFFFFFFFF. etc.

H., în declaraţia sa, nu confirmă că ar fi discutat cu G. despre promovarea soţiei şi nici despre cv-ul acesteia care trebuia să ajungă pe biroul premierului.

Nu s-a verificat prin probatoriu de către procuror dacă varianta cv-ului primei soţii a lui G. se confirmă în contextul procedurilor de partid şi de susţinere pentru diferite funcţii.

Procurorul, prin multiple afirmaţii, a evidenţiat în rechizitoriu că H. şi respectiv F. s-au înţeles cu G. fiecare în parte şi respectiv H. prin F. să facă demersuri şi să influenţeze pe consilierii locali ai Orşovei să-i concesioneze doctorului G. o suprafaţă de 242 mp, teren din jurul cabinetului veterinar, folosit gratuit de acesta, încă de când imobilul a devenit proprietatea lui.

Nu a rezultat din probele invocate de procuror şi redate secvenţial în rechizitoriu când, în ce împrejurări H. a apelat la F. să-şi exercite influenţa direct şi prin intermediul acestuia faţă de consilierii Orşovei.

Deşi s-a susţinut de către procuror că G. i-ar fi reproşat că "l-a uitat" cu semnificaţia demersurilor pentru concesiune, că ar fi participat la o masă în domiciliul lui F. în compania lui H., WWWWW. şi OOOOO. (primar Orşova) unde s-ar fi discutat despre concesiunea terenului, probele în multitudinea şi varietatea lor din cadrul cercetării judecătoreşti nu confirmă supoziţiile din rechizitoriu:

- unul dintre aspecte priveşte reparaţia reţelei de alimentare de la locuinţa doctorului G. iar procurorul nu a combătut în nici un mod această mărturie, ştiut fiind că firma lui F., printre altele era responsabilă şi cu aceste neajunsuri create gospodăriilor din Orşova;

- toate declaraţiile celor prezenţi la masa luată în domiciliul lui F. sunt concordante şi atestă că n-au discutat despre concesionarea terenului pentru doctorul G..

De altfel în dovedirea acestei afirmaţii procurorul invocă două conversaţii care confirmă că se afla şi H. în compania celorlalţi la masă la un pahar de vin şi că a doua zi H. şi F. făceau comentarii glumeţe despre cine a băut vin, a vomat şi a fost la wc, dintre invitaţi (?!).

Declaraţiile tuturor consilierilor locali ai municipiului Orşovei au fost relevante, concludente, explicite.

Indiferent de apartenenţa lor politică, de relaţiile interpartinice, de colaborare sau de duşmănie (de principiu consilierii KKKKKK. nu votau, în nicio circumstanţă, proiectele promovate de primar, de PP.), toţi consilierii au declarat:

- niciodată H. nu a interferat cu activitatea Consiliului, nu a făcut demersuri direct, indirect, să influenţeze votul vreunui consilier indiferent de problemele ce le votau;

- H. nu a intervenit faţă de niciunul dintre consilieri pentru concesionarea terenului doctorului veterinar G.;

- F. nu a influenţat, în numele lui H. sau în nume propriu, votul vreunui consilier cu privire la nicio chestiune;

- F. nu a influenţat direct/indirect vreun consilier pentru concesionarea terenului de 242 mp lui G.;

- hotărârea de concesiune a terenului în discuţie s-a bazat pe respectarea procedurii legale, raportul de evaluare efectuat la cererea Primăriei a stabilit valoarea în raport de preţul pieţei, au existat toate avizele cerute de actele normative din partea comisiilor de specialitate din primărie;

- hotărârea a fost confirmată de prefect şi nu a fost contestată de nimeni.

În cauză au fost reaudiaţi şi martorii LLLLL., MMMMM. care încă de la Parchet şi în instanţă, distinct de relaţiile neprietenoase dintre fiecare dintre aceştia şi F., chiar de duşmănie (MMMMM.) au declarat că F. direct sau indirect, în nume personal sau din partea lui H. nu a făcut niciun demers să influenţeze vreun consilier juridic în votul fiecăruia pentru doctorul G..

Niciun membru KKKKKK. nu a fost supus vreunei presiuni sau exercitarea vreunei influenţe din partea lui H. sau F. şi din discuţiile cu ceilalţi consilieri, niciunul nu a confirmat ca vreodată H. sau F. să le fi cerut să voteze într-un fel anume.

Procurorul a sancţionat oral faptul că membrii familiei VVVVV. au invocat prevederile art. 117 C. proc. pen. şi că dacă nu erau motive discutabile ar fi trebuit să contribuie la aflarea adevărului; prin tăcerea lor, lasă posibilitatea confirmării acuzaţiilor din rechizitoriu.

În opinia Curţii, textul de lege invocat nu poate face obiectul unor comentarii ale procurorului sau judecătorului, câtă vreme este vorba de un drept rezervat unor anume categorii de persoane, de care se ia act, fără să se dea curs la interpretări pe care legiuitorul "ab initio" le-a exclus.

Nu a rezultat din context nici celelalte afirmaţii legate de acţiunile premergătoare şedinţei din 30.04.2013 a Consiliului local al Orşovei care nu se regăsesc dovedite prin probatoriul pe care se fundamentează rechizitoriul şi care îl vizează pe F..

Chestiunile juridice invocate legate de Cartea funciară, de cadastru, la rândul lor au fost pe larg discutate şi abordate de martorii CCCCCC., OOOOO., U., inclusiv de către martorii LLLLL., YYYYY., MMMMM., ale căror declaraţii secvenţial sunt redate în rechizitoriu şi nu diferă ca substanţă de ale celorlalţi audiaţi.

În consecinţă, evaluând toate aspectele legate de infracţiunea de trafic de influenţă, aplicate faptic la actele la care procurorul a făcut trimitere că definesc elementele ei constitutive, în cadrul probatoriului considerat ca relevant şi credibil Curtea a apreciat că acesta nu este în măsură să dovedească, din această perspectivă că fapta există:

- nu a rezultat că VVVVV. a pretins că prin sora acestuia, H. va obţine o soluţie favorabilă în dosarul nr. x/2012 judecat de Curtea de Apel Craiova;

- nu a rezultat că VVVVV. ar fi pretins de la H. trei foloase necuvenite din partea lui H.;

- nu a rezultat când, în ce împrejurări, H. a pretins faţă de G. că-şi poate utiliza influenţa din dubla sa calitate pentru a influenţa vreo trei categorii de funcţionari din mai multe instituţii ale statului să-şi îndeplinească atribuţiile astfel încât să satisfacă pretenţiile lui G.;

- nu a rezultat, când, în ce împrejurări H. a apelat la F. pentru a influenţa votul consilierilor locali din Orşova, sau i-a influenţat direct în considerarea funcţiilor sale de partid şi de stat;

- nu a rezultat din nicio probă invocată de procuror că a existat o înţelegere între F. şi G. cu referire la influenţarea favorabilă a votului consilierilor pentru concesionarea terenului;

- nu a rezultat de niciunde ce discuţii au purtat, când şi dacă ele au avut ca subiect cele pretinse de procuror ca supoziţii - H. şi premierul, H. şi EEEEEEEE., … H. şi ceilalţi comeseni din domiciliul lui F. etc.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. în condiţiile art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. reţinută în sarcina inculpatului, probele invocate de procuror ca fundament al acuzaţiilor din rechizitoriu nu se înscriu între cele care să dovedească vinovăţia persoanei cercetate, să convingă prin incidenţa lor că fapta există, mai departe de indicii, de supoziţii, bănuieli şi suspiciuni care pot să fie justificări pentru etape primare ale cercetării, dar în niciun caz suficiente şi prin ele însele să confirme fapta ilicită şi să justifice o condamnare.

Curtea a apreciat că probatoriul administrat în contextul judiciar legal nu a reuşit să înlăture dubiul cu privire la săvârşirea faptei de către inculpat, dincolo de orice îndoială rezonabilă în vreuna dintre modalităţile prevăzute de lege - pretindere, primire, acceptare şi cu referire la exercitarea unei presupuse influenţe asupra funcţionarului public de a-l determina să-şi îndeplinească atribuţiile în măsură să producă folosul urmărit ca scop.

Aşa fiind, în condiţiile aplicabilităţii principiului in dubio pro reo- Curtea, în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. l-a achitat inculpatul pentru infracţiunea de trafic de influenţă, fapta descrisă în Capitolul I - f. x R.

*

* *

2. În Capitolul I al rechizitoriului, între altele, procurorul a descris o situaţie de fapt pe care o încadrează juridic în infracţiunea de trafic de influenţă potrivit art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpaţilor G. şi H. .

"Corelativ acestei infracţiuni de trafic de influenţă, afirmă procurorul în rechizitoriu, în sarcina inculpatului H. se reţine infracţiunea de cumpărare de influenţă în modalitatea normativă prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) C. pen.." .

Textul incriminării infracţiunii de cumpărare de influenţă s-a referit la cele trei modalităţi alternative de comitere a acestei fapte prin: promisiune, oferire sau dare de bani, ori alte foloase pentru sine sau altul, direct ori indirect unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Procurorului i-a revenit obligaţia, pe parcursul urmăririi penale, să strângă probele care să dovedească existenţa faptei, împrejurările în care s-a produs, cine este autorul şi vinovăţia acestuia. Când s-a constatat că au fost respectate dispoziţiile legale, că există probele necesare şi legal administrate, instanţa este sesizată prin rechizitoriu (art. 327 şi urm. C. proc. pen.).

Această infracţiune, în plan teoretic, este definită ca una comisivă, care poate fi săvârşită de orice persoană, inclusiv de un funcţionar public care cumpără influenţă asupra altui funcţionar public, cu intenţie directă calificată ca scop.

Ea se realizează, se consumă în momentul promiterii expres sau implicit a unui folos necuvenit, când se remite efectiv folosul, bani ori când se oferă bani sau un folos traficantului de influenţă care trebuie să promită că va determina funcţionarul să acţioneze în folosul cumpărătorului de influenţă.

Acţiunea care constituie şi elementul material al laturii obiective trebuie să se realizeze mai înainte sau în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu ceea ce conduce la urmarea imediată, la pericolul ce vizează activitatea instituţională.

Din probele administrate trebuie să rezulte momentul şi împrejurările în care inculpatul H. ar fi promis, ar fi oferit sau dat traficantului de influenţă un folos pentru ca el să intervină în activitatea funcţionarului să îndeplinească acea atribuţie din care rezultă folosul cumpărătorului.

Din actul de acuzare a rezultat în ce modalitate se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii, făţiş sau aluziv, expres sau implicit".

Spre deosebire de "traficul de influenţă", în ceea ce priveşte cumpărarea de influenţă, iniţiativa o are cumpărătorul de influenţă; cele două infracţiuni au caracter autonom, există de sine-stătător şi au fiecare un conţinut constitutiv distinct (Î.C.C.J. - d.p. nr. 2296/16.07.2014).

Relevantă pentru cauză este şi identificarea momentului în care "traficantul" G. îl asigură pe H., "cumpărătorul" de influenţă, că acesta are capacitatea de a determina judecătorul să dea soluţia dorită ca folos pentru H. şi că în considerarea lui, acest efect se va şi produce.

Relaţia de rudenie speculată de procuror şi evidenţiată într-o postură ilicită care ar rezulta din nişte apeluri din datele de trafic ori frecvenţa unor convorbiri precum şi contactele vizuale dintre W. şi X., colege de secţie, considerate de procuror ca având conotaţie penală, fără vreo probă certă, solidă, obiectivă, nu pot constitui premise care să edifice un eşafodaj probatoriu convingător şi credibil.

Din aceleaşi probe ar trebui să reiasă şi modul în care martora X. a răspuns actului de influenţă exercitat de G., prin sora acestuia, în folosul lui H., dacă acesteia i s-a spus sau a realizat că influenţa lui G. este în folosul cumpărătorului de influenţă H..

Audiat la Parchet, inculpatul H. a negat că ar fi avut vreo discuţie cu vreun judecător în legătură cu soluţionarea dosarului aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova. Inculpatul H. a declarat că nu o cunoaşte pe W., nici pe judecătorul care i-a judecat cauza, nici dacă a fost vorba de un domn sau o doamnă .

În declaraţia din 12.06.2014, la Parchet inculpatul a arătat că acesta este posibil să fi remis lui G. un plic cu analizele fetiţei acestuia, mamei lui G., nişte fotografii de la un proiectant, iar convorbirea cu G., aflat în concediu, prin intermediul lui LLLLLLLL., şefa de cabinet, nu a constituit ceva aparte, utilizând această modalitate de comunicare şi cu alte persoane, întrucât nu erau chestiuni private la care aceasta să nu aibă acces.

În rechizitoriu nu s-a menţionat despre audierea lui H. şi nici dacă aceasta a vizat şi infracţiunea de cumpărare de influenţă, dacă s-au propus probe în apărare.

De altfel, procurorul nu a făcut nicio referire nici la declaraţiile acestuia din instanţă, nici cu privire la probatoriile în apărare solicitate la Parchet sau la martorii audiaţi în instanţă.

Inculpatul a declarat la 28.07.2015 şi 22.09.2017 în mod constant şi coroborat cu declaraţiile de la Parchet şi ale martorilor audiaţi în cauză că nu a cunoscut-o pe W. şi nu a avut nicio înţelegere cu fratele acesteia să intervină la judecătorul care judeca dosarul nr. x/2012 în folosul lui H..

Procurorul în susţinerea acuzaţiilor, inclusiv cu referire la fapta de cumpărare de influenţă a solicitat audierea de martori în condiţiile în care sunt contestări ale acestora:

- W.;

- G.;

- O.;

- W.;

- BB.;

- X.;

- LLLLLLLL. .

S-a solicitat de către procuror proba cu înscrisurile enumerate în Nota de probatorii din 6.11.2015 (punctele 1-6, 10,11) şi convorbirile telefonice interceptate în baza Legii nr. 51/1991 (excluse din 28.11.2014 de judecătorul de cameră preliminară).

Inculpatul, prin avocat, a solicitat audierea martorilor din lucrări şi proba cu înscrisurile depuse la dosar .

Procurorul a solicitat respingerea probelor testimoniale şi cu înscrisuri solicitate de inculpat.

Curtea a încuviinţat şi administrat probatoriile solicitate de Parchet proba testimonială şi cu înscrisuri, convorbirile interceptate fiind deja excluse din probatoriu din 28.11.2014, precum şi probele solicitate de inculpat.

Din contextul infracţional abordat în Capitolul I al rechizitoriului, între faptele ilicite la care se referă procurorul este şi infracţiunea de cumpărare de influenţă reţinută în sarcina inculpatului H., ce se rezumă la afirmaţii constatatoare, supoziţii şi prezumţii tributare fazei de urmărire penală.

Procurorul a afirmat că H. a formulat o cerere de anulare a raportului de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate întocmit cu privire la nerespectarea de către acesta a regimului juridic al conflictului de interese, cerere înregistrată sub nr. x/2012 pe rolul Curţii de Apel Craiova.

Anterior primului termen de judecată, A.N.I. a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să strămute judecarea cauzei la o altă instanţă, cerere respinsă.

Din motive medicale invocate de avocatul inculpatului H., cauza s-a amânat la primul termen de judecată pentru termenul data de 19.03.2012.

Între timp, la 13.03.2012 inculpatul H. a formulat o cerere de strămutare a judecării cauzei cu termen la 31.05.2012.

Procurorul a afirmat că H. a luat legătura cu inspectorul şef al IPJ Mehedinţi pentru a-l determina să efectueze demersuri pe lângă sora lui, W., pentru a obţine o soluţie favorabilă la Curtea de Apel Craiova, unde aceasta era preşedinta secţiei de contencios administrativ şi fiscal, pe rolul căreia se afla dosarul nr. x/2012.

Procurorul a mai arătat că H. urma să-i procure lui G. în schimb unele foloase.

În acelaşi context, procurorul a evidenţiat faptul că fraţii G. îşi petreceau sfârşitul de săptămână, în mod regulat, în locuinţa părinţilor lor în Orşova.

Procurorul precizează că în cauză s-au utilizat convorbirile telefonice interceptate din februarie 2013 în baza Legii nr. 51/1991, a mandatelor de siguranţă naţională nr. x/15.02.2013 şi y/13.08.2013 emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe numele inculpaţilor H. şi F..

La dosar s-au depus doar transcrierile convorbirilor declasificate şi care în opinia procurorului, constituie probe în condiţiile art. 139 alin. (3) C. proc. pen., la fel şi datele de trafic care cad sub incidenţa art. 170 C. proc. pen.

În rechizitoriu s-au redat parţial, selectiv, convorbirile care s-au considerat relevante.

*

* *

Faţă de precizările procurorului din rechizitoriu, Curtea a observat o confuzie conceptuală a acestuia între mijloacele de probă la care se referă articolele 139 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 170 C. proc. pen. şi probele astfel cum au fost ele definite prin art. 97 C. proc. pen.

Pe de altă parte, faţă de momentul autorizării acestor interceptări, Curtea a reţinut că la acea dată: februarie - august 2013, erau operante prevederile art. 911 C. proc. pen. şi judecătorul autoriza interceptarea/înregistrarea convorbirilor la cererea procurorului care efectua sau supraveghea urmărirea penală pentru stabilirea situaţiei de fapt, identificarea, localizarea făptuitorilor, care nu se putea realiza prin alte mijloace şi cercetarea se întârzia.

În acest sens opera şi art. 911 alin. (3) C. proc. pen.

Or, data sesizării din oficiu a procurorului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA a fost la 30.10.2013, urmărirea penală a început la 13.02.2014 cu mult după ce convorbirile au fost autorizate să fie interceptate într-o altă cauză generată de Legea nr. 41/1991 şi nu în cea în care au fost utilizate.

*

* *

Procurorul a precizat că în data de 8.03.2013 G. i-a trimis surorii sale 4 mesaje la care aceasta i-a răspuns cu 3 mesaje, ultima lor comunicare în acest mod fiind 16.03.2013. În seara aceleiaşi zile sora lui VVVVV. a apelat-o pe judecătorul X., colega de secţie care avea pe rol dosarul lui H.. Acestea, afirmă procurorul, au discutat 7 minute.

În rechizitoriu s-a făcut referire la o serie de convorbiri interceptate (excluse la 28-11-2014) şi de faptul că H. şi BB. evitau să pronunţe nume întrucât erau conştienţi că discuţiile puteau fi interceptate, astfel încât să nu se ştie că în discuţiile lor se refereau la G. cu care, se lasă impresia, că urma BB. să se întâlnească.

Curtea a observat că nu se dau nici măcar indicii de ce ar fi trebuit să fie cei doi "conştienţi că discuţiile pot face obiectul unor măsuri de interceptare, câtă vreme nu rezultă din rechizitoriu că erau cercetaţi pentru vreo faptă penală de care să aibă vreunul din ei cunoştinţă".

În caz contrar, procurorul avansa o teză în afara oricărei norme legale conform căreia, se poate opera oricând, oricum o intruziune în viaţa privată a unei persoane prin organele judiciare deşi legea nu permite restrângerea drepturilor constituţionale decât dacă există cel puţin o suspiciune rezonabilă că ar fi implicată într-o activitate infracţională.

*

* *

Procurorul a susţinut în rechizitoriu că G. a pretins faţă de H. că prin intermediul surorii sale, îşi poate exercita influenţa asupra judecătorului X. şi poate determina ca soluţia ce se va pronunţa să-i fie acestuia favorabilă.

Procurorul a afirmat că în schimbul acestei influenţe G. i-a pretins nişte foloase.

În rechizitoriu s-a reţinut că H. a pretins faţă de G. că îşi foloseşte influenţa de lider de partid şi de autoritate administrativă pentru a-i determina pe funcţionarii unor instituţii de stat să contribuie, prin atribuţiile lor la realizarea foloaselor pretinse de G..

Procurorul a relevat că H. a pretins de la G. influenţarea judecătorului pentru soluţia favorabilă în dosarul nr. x/2012.

În rechizitoriu s-a arătat că la 13.03.2013, BB., a depus o cerere de strămutare a cauzei la altă instanţă, ca să mai câştige timp prin suspendarea acesteia.

Frecvenţa discuţiilor telefonice dintre H. şi BB., a afirmat procurorul, reflectă nesiguranţa soluţiei aşteptate.

Cauza a fost amânată pe 16.04.2013 luându-se în calcul pronunţarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe cererea de strămutare, fără suspendarea cauzei de la Curtea de Apel Craiova.

Procurorul a susţinut că între timp H. a demarat acţiunile pentru realizarea solicitărilor pentru G..

În acest context sunt discuţiile cu K., cu referire la EEEEEEEE., şeful IGPR.

G. a declinat propunerea lui L. de a lucra în IGPR pentru motive familiale.

Procurorul a afirmat că i se va transmite lui L. că G. se bucură de susţinerea lui H. şi a prefectului judeţului.

S-a invocat în acest sens fragmente din declaraţiile secvenţiale ale lui K. şi L..

Între timp, H. continuă demersurile în 2013 pentru obţinerea folosului la care s-a obligat în favoarea lui G..

H. a apelat la F., care controla consilierii locali din Orşova.

F. a declanşat o acţiune de îndepărtare a lui LLLLL., secretarul Primărie Orşova şi a lui MMMMM., consilier local pentru a se asigura de voturile celor rămaşi.

Procurorul a susţinut că F. a purtat o discuţie cu G. despre analizarea situaţiei terenurilor. În realitate, discuţia vizează o problemă la reţeaua de aprovizionare cu apă pentru care acesta îl asigură că va trimite oameni să repare; redarea ei trunchiată denaturează în mod vădit adevăratul înţeles.

Procurorul a redat procedurile în care se afirmă că s-a implicat F..

S-au mai redat secvenţial şi declaraţiile lui LLLLL., MMMMM..

H., F. şi G. (19.04.2013) discută, spune procurorul, despre concesiune, iar acest lucru rezultă din afirmaţia lui G. "M-au uitat".

Procurorul a afirmat că în data de 25.04.2013, tot despre concesiune au discutat în domiciliul lui QQQQQQQ., H., VVVVV., OOOOO., MMMMMM. etc.

În rechizitoriu s-a reţinut că VVVVV. a fost în martie- aprilie 2013 în contact permanent cu H. şi QQQQQQQ..

Prin intervenţia lui F. s-a obţinut concesiunea terenului pentru doctorul G., tatăl lui G..

La 14 mai 2013 s-a fixat un alt termen pentru H. în dosarul Curţii de Apel Craoiva.

Între 5-7 mai 2013 a fost Paştele şi G. şi sora lui s-au aflat în locuinţa părinţilor din Orşova.

Procurorul a susţinut că pe 7 mai 2013 sora lui VVVVV. a sunat-o pe dna. judecător X. şi au discutat 5 minute, apoi s-au văzut în Craiova şi ulterior W. a revenit în domiciliul părinţilor. A doua zi sora lui G. s-a întâlnit cu X. seara iar G. a vorbit la telefon cu H..

Aceste aspecte au fost cuantificate de procuror ca "demersuri" pentru obţinerea de către G. a folosului promis lui H..

S-a considerat în rechizitoriu, pe de altă parte, că cele descrise l-au asigurat pe H. de o soluţie favorabilă şi astfel la 10.05.2013 renunţă la cererea de strămutare a judecării cauzei.

Procurorul a afirmat că BB. i-a transmis lui H. certificatul de grefă de atestare a renunţării la cererea de strămutare şi acesta a fost remis într-un plic opac A4 lui G. în aceeaşi zi în faţa hotelului "VV.".

Din rechizitoriu a rezultat că H. i-a procurat lui BB. practică judiciară şi a cerut avocatului A. să pregătească concluziile scrise pentru 14.05.2013.

G., cu soţia au plecat în străinătate în 13/14.05.2013 şi H. a ţinut legătura telefonică cu acesta, inclusiv prin telefonul lui LLLLLLLL. pentru a-i da o explicaţie, se afirmă de către procuror pentru amânarea pronunţării.

În această perioadă, o convorbire de 1 minut din 14.05.2013 dintre G. şi sora lui, este singurul contact telefonic pe parcursul întregii vacanţe dintre cei doi fraţi.

Fragmente din declaraţiile numitelor X. şi LLLLLLLL. sunt redate în rechizitoriu.

Procurorul a apreciat că în conversaţiile dintre H. şi G. s-a folosit un limbaj camuflat dându-se conotaţii anume cuvintelor "acia" şi respectiv "aicea".

În realitate, rezultă din parcursul rechizitorial că H. folosea frecvent aceşti termeni în înţelesul lor firesc - fila x, 115 ("acia") şi fila x, 119 ("aicea") R.

Procurorul a descifratdintr-o convorbire telefonică intenţia lui H. de a-i parveni lui O., mama fraţilor G. "nişte hârtii" pentru ca cineva să le vadă, ştiind că W. se afla în domiciliul părinţilor.

Soluţia de admitere a cererii lui H. dată pe 21.05.2013 a fost introdusă în sistemul informatic la 11:22.

La 11:47 W. în 21.05.2013, îi transmite un mesaj fratelui său.

H. a aflat soluţia în dosar de la BB. în jurul orei 17:22.

Procurorul a susţinut că G. l-a asigurat telefonic că soluţia îi este favorabilă şi H. a contactat-o pe O. pentru a se vedea la domiciliul acesteia.

Procurorul a procedat la o analiză a conţinutului hotărârii judecătorului făcând aprecieri asupra acurateţei motivării şi evidenţiind aspecte considerate de acesta lacunare.

În urma acestei succinte analize a hotărârii judecătoreşti şi pentru motivele arătate, procurorul a dispus disjungerea cauzei pentru a cerceta judecătorul care a pronunţat sentinţa pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.

După ce H. a obţinut folosul dorit de acesta de la G., la rândul său, precizează procurorul, a continuat demersurile pentru realizarea celor trei foloase la care s-a angajat faţă de G..

Tot din discuţii telefonice, procurorul a elaborat o naraţie a intervenţiilor lui H. cu ocazia întâlnirilor cu GGGGGGGG., KKKKKKKK., K. şi întâmplător cu EEEEEEEE..

Relatările procurorului din rechizitoriu nu au fost însă conforme cu conţinutul convorbirilor telefonice redate în rechizitoriu şi cu declaraţiile celor audiaţi la Pachet şi în instanţă.

Procurorul dă conotaţii personale prin relatarea unor aspecte care ar deriva din conversaţiile la care se rezumă aproape exclusiv fundamentul probator.

Din periplul adreselor nu rezultă circuitul parcurs de un posibil CV al soţiei lui G., despre care se susţine de procuror că H. i-a vorbit, într-un restaurant, premierului.

În finalul Capitolului I, procurorul a făcut câteva consideraţii teoretice doar cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă şi nici măcar o aluzie la infracţiunea de cumpărare de influenţă care se reduce la singura frază de la pagina 88 a rechizitoriului.

În dovedirea celor susţinute prin actul de acuzare, Curtea a procedat la audierea martorilor BB., LLLLLLLL., X..

În declaraţia dată la Parchet în 3.04.2014 BB. a fost audiat după ore întregi de aşteptare pe un scaun într-o încăpere cu 23 de persoane, în calitate de suspect.

În această calitate a mai fost audiat şi în iunie şi iulie 2014.

Audiat ca martor în instanţă la 19.07.2016, BB. şi-a menţinut declaraţiile anterioare şi a precizat că niciodată H. nu i-a cerut să-l contacteze pe G. pentru a interveni prin sora acestuia la judecătorul care era investit cu dosarul nr. x/2012.

Relaţiile martorului cu VVVVV. au fost strict instituţionale.

H. nu i-a cerut niciodată să contacteze pe W. - preşedintele secţiei de contencios şi fiscal al Curţii de Apel Craiova sau pe colega ei de secţie, X..

De pe site-ul Curţii, apelând la un coleg avocat a aflat soluţia pronunţată şi i-a comunicat-o telefonic lui H..

Şi la Parchet şi în instanţă, X. (7.07.2014 - f. x - vol. dup şi 4.07.2016 - f. x C.A.B.) a declarat că nu a discutat nimic cu W. despre dosarul în discuţie şi nici nu s-a aflat între colegii cu care au pus în dezbatere chestiuni de drept legate de speţa de faţă, care nu mai fusese pe rolul instanţei.

Relaţiile dintre acestea sunt colegiale, amicale legate de chestiuni familiale şi activitate în secţie.

H. nu a fost prezent la niciun termen de judecată, astfel că nu l-a cunoscut.

Hotărârea s-a pronunţat pe baza probelor din dosar, fără nicio influenţă. Odată pronunţată soluţia, grefierul de şedinţă o implementează în sistemul ECRIS.

Între cei audiaţi pe acest segment pretins infracţional a fost şi şefa de cabinet a Cancelariei Prefectului, LLLLLLLL., care, audiată la instanţă şi-a menţinut declaraţia de la Parchet .

Aceasta a arătat că H. obişnuieşte să-i folosească telefonul nu numai când ia legătura cu G., dar şi cu alte persoane care-l caută sau pe care îi contactează martora pentru H..

De altfel, la şedinţele cu directori, primari, deconcentrate, H. le-a spus să-l caute pe telefonul martorei dacă nu-l pot contacta pe numărul lui de telefon.

Mesajele primite pentru H., după ce le citea, i le retransmitea pe telefonul acestuia.

În declaraţie la Parchet s-a consemnat greşit în sensul că sms-ul trimis de G. martorei a fost transmis în ziua când l-a căutat H. pe G., ceea ce nu a semnalat cu ocazia consemnării şi semnării declaraţiei.

Martora nu avea cunoştinţă de conţinutul convorbirilor telefonice dintre H. şi persoanele de la telefon, inclusiv cu G..

Pentru motivele arătate, deplasări frecvente, activitate intensă, H. a apelat la utilizarea telefonului martorei, nu a avut sentimentul că s-a folosit de telefonul acesteia pentru că cel al lui H. ar fi fost vizat şi interceptat.

Faptul că martora avea acces la mesajele primite de acesta sau că el trimitea mesaje pe telefonul ei, era o dovadă că nu avea convorbiri private sau cu persoane pe care nu le-ar fi vrut ştiute în spaţiul public.

Martorii G., O., W. au solicitat aplicarea prevederilor art. 117 C. proc. pen.

În tot parcursul rechizitoriului nu s-a menţionat calitatea niciunei persoane care a fost audiat în cauză - inculpat, martor etc.

În timpul desfăşurării cercetării judecătoreşti a reieşit cu preponderenţă că aproape toţi cei audiaţi, cu puţine excepţii au fost audiaţi şi ca martori şi apoi şi ca suspecţi ori inculpaţi.

De altfel din dispozitivul rechizitoriului aceste aspecte au fost evidenţiate prin disjungerea cauzei faţă de persoane cu mai multe calităţi identificate dar şi cu privire la martori ce urmau a fi cercetaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 273, art. 269 C. pen.

*

* *

După administrarea de probatorii s-au declarat deschise dezbaterile în fond.

Printre altele, procurorul a solicitat condamnarea inculpatului H. pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă în baza art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.

S-a susţinut că fapta este dovedită prin declaraţia martorului BB. şi a convorbirilor interceptate, a datelor de trafic din acea perioadă.

S-a mai precizat că din 1.11.2013 interceptările convorbirilor au fost realizate în baza mandatelor date de Curtea de Apel Bucureşti.

S-a arătat că H. a încercat să obţină o soluţie favorabilă la Curtea de Apel Craiova, că a existat situaţia premisă - referatul ANI, cu privire la starea de incompatibilitate a acestuia; cererile de strămutare au urmărit tergiversarea soluţionării cauzei până la momentul când a avut garanţia unei soluţii favorabile şi a dorit judecarea cu celeritate a dosarului.

În cauză s-au demonstrat demersurile inculpatului pentru a obţine folosul şi cum să răsplătească pe G. pentru foloasele pretinse de acesta.

În concluziile scrise, procurorul a făcut trimitere la punctul 9 în care sunt redate în sistem copy-paste filele x din rechizitoriu li în copy-paste filele x din Nota de probatorii depusă la 6.11.2015 la dosar.

Inculpatul, prin avocat, a făcut o sinteză a situaţiei de fapt din Capitolul 1 al rechizitoriului, cum s-a ajuns la existenţa dosarului nr. x/2012 pe rolul Curţii de Apel Craiova prin care H. a contestat raportul întocmit de Agenţia Naţională de Integritate cu privire la incompatibilitatea acestuia prin participarea la votarea hotărârii nr. 104/31.08.2009 în calitate de consilier judeţean.

În acelaşi context, sesizarea ANI s-a finalizat cu netrimiterea în judecată a lui H..

Convorbirile interceptate de Parchet, excluse din probatoriu pentru modul neprocedural în care au fost administrate, nu fac, pe fondul lor decât să susţină nevinovăţia inculpatului.

Rezultă că H. nu ştia cine îl judecă, iar pe de altă parte speculaţia procurorului că inculpatul a avut revelaţia influenţei prin sora lui G. şi a renunţat la cererea de strămutare pentru a obţine judecarea cauzei şi o soluţie favorabilă s-a apreciat a fi o teză necredibilă.

Judecătorul X. a declarat cu sinceritate despre modul onest în care a judecat pricina în discuţie, ca şi celelalte cauze, cu precizarea că punctual nu a discutat cu nimeni, nici cu W. despre dosar, că nu a fost influenţată şi nu s-au făcut presiuni asupra acesteia.

Decizia Î.C.C.J. din 10.03.2015 a confirmat soluţia Curţii de Apel, cu amendamentul că votul sau lipsa acestuia din partea lui H. nu ar fi schimbat conţinutul hotărârii Consiliului Judeţean pentru că O.U.G. nr. 68/2008 era obligatorie pe tot teritoriul ţării, dar prezenţa acestuia în respectiva şedinţă nu a avut justificare.

Nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă. Nu este nicio dovadă că inculpatul, a susţinut apărarea, şi-a manifestat dorinţa, prin intermediul oricui, să influenţeze soluţia dosarului nr. x/2012

Declaraţia martorei X. este relevantă în acest sens.

Fapta în sine nu a existat ca acţiune în sensul elementului material al laturii obiective, nu se poate discuta de latura subiectivă, de o urmare imediată.

Inculpatul, prin avocat şi personal, în ultimul cuvânt şi-a susţinut nevinovăţia pe probatoriul din dosar şi a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

Fapta de cumpărare de influenţă este "corelativ" pusă în sarcina inculpatului H., fără ca procurorul să procedeze la o expunere a descrierii acesteia.

Nu există niciun element care să contureze distinct trăsăturile specifice ale acestei infracţiuni autonome. În opinia procurorului doar în condiţiile "premisă" ale unui trafic de influenţă se înfăptuieşte infracţiunea de cumpărare de influenţă.

Incertitudinea faptelor şi felul în care sunt redate ca alternative variabile, contribuie la nedefinirea infracţiunii, lipsită de elementele sale constitutive, care trebuie să se regăsească în planul infracţional.

Pe de o parte, subiectul activ ce acţionează cu intenţie directă şi cu un scop determinat este H., care are iniţiativa de cumpărător de influenţă pentru ca "mai în josul paginii" să apară G. care pretinde că are influenţă asupra judecătoarei pentru o soluţie favorabilă lui H..

Nu există nicio referire la vreo probă, fie şi enunţiativ deşi procurorul a avut obligaţia, înainte de sesizarea instanţei să verifice claritatea faptelor într-o descriere explicită în măsură să se înţeleagă coroborarea probelor pe care îşi fundamentează acuzaţia.

Decizia CCR nr. 324/2004 subliniază că strângerea probelor în faza de urmărire penală nu se rezumă la simpla inventariere a acestora. Mijloacele de probă, la rândul lor, trebuie verificate şi validate prin dovezile care depăşesc caracterul lor exemplificativ.

Procurorul a afirmat că H. a luat legătura cu G., ca acesta să o determine pe sora sa, colegă cu judecătorul X. să obţină o soluţie favorabilă pentru H. în cauza aflată pe rolul Curţii de Apel Craiova.

Procurorul nu a expus în ce condiţii, când, cum a luat H. legătura cu G. şi cum s-au înţeles ca acesta să obţină folosul dorit.

Nu a rezultat în ce circumstanţe G. la rândul său prezintă credibilitatea cerută de lege de a avea trecere la o judecătoare pe care nici nu o cunoaşte, ca aceasta să accepte o soluţie care să producă folos lui H..

În afara faptului că fraţii G. locuiesc la prinţii lor, sporadic şi că există legătura de rudenie între ei, alte elemente care să se conjuge şi să creeze climatul infracţional apt să conducă la atingerea scopului nu apar în context.

Rechizitoriul nu cuprinde date dacă G. a informat-o pe W. despre miza influenţei ei asupra judecătorului cauzei, inclusiv pentru familia G., dacă ea şi-a exprimat vreun acord în condiţiile în care nici nu-l cunoştea pe H..

Din rechizitoriu nu s-a evidenţiat niciun aspect al profilului fiecărui inculpat, persoane fie şi aparent implicate în acest cadru infracţional pentru a putea verifica susţinerile la care se face trimitere.

Cuantificarea minutelor de apel telefonic, frecvenţa lor, sunt elemente ale unei ecuaţii pretins infracţionale care nu subzistă decât în contextul convorbirilor interceptate. Aceste mijloace de probe trebuiau să conducă la probe utile, pertinente care să configureze situaţia de fapt în componentele ei descriptive.

Pe de o parte, H. e prezentat ca fiind preocupat de derularea etapelor judiciare din instanţă, îngrijorat până la un moment, care este doar anunţat 13.03.2013, dar despre care nu se evidenţiază niciun aspect concret.

Cu supoziţii, presupuneri nu se poate, în această fază procesuală, să se edifice un probatoriu convingător, credibil, explicit cu privire la datele care îi conferă lui H. o altă stare de spirit decât până la acest moment.

Dar, în lipsa unui cadru infracţional complet, complex intervine un paradox greu de explicat pentru care nu există vreo probă edificatoare.

H. devine mai încrezător, renunţă la cererea de strămutare, doreşte să se judece, să se redacteze de urgenţă concluziile scrise şi pe orice cale să ajungă la judecător, dar în acelaşi timp se află în aceeaşi stare de nesiguranţă.

Or, textul legii are în vedere faptul că funcţionarul urmează să-şi îndeplinească atribuţiile în condiţiile unei influenţe/presiuni din partea cuiva în care are încredere, iar cumpărătorul trebuie să fie sigur că cel care s-a obligat să-i producă folosul, la rândul său este de toată încrederea, motiv pentru care şi el cumpărătorul se îndatorează la rândul lui.

Pe acest aspect nu a existat nicio evaluare ori apreciere în rechizitoriu în măsură să contureze şi din această perspectivă starea infracţională.

S-au invocat "limbaj camuflat", semnificaţii anume pentru "aicea", "acia" comunicatori intermediari, dar nu s-a dovedit şi relevanţa acestora în înlăturarea prezumţiei de nevinovăţie.

Nu s-au regăsit în rechizitoriu probe concrete care să susţină varianta că plicul A4 înmânat de H. lui G. în faţa hotelului "VV." ar fi conţinut altceva decât acte medicale al fetiţei lui G..

Teza susţinută de procuror a fost că "plicul" ar fi conţinut practică judiciară/concluzii care să parvină judecătorului pe care H. nu l-a cunoscut nici în această calitate (nu s-a prezentat în instanţă) şi nici ca persoană (domn/doamnă).

Încă din faza de urmărire penală niciun martor nu a confirmat susţinerile acuzării cu privire la pretinsul cumpărător de influenţă. Depoziţiile martorilor după audierea sau lecturarea convorbirilor interceptate se pliază deja pe conţinutul acestora.

Despre soluţie H. a aflat de la BB., audiat în cauză şi ca suspect şi ca martor.

Declaraţiile lui X., LLLLLLLL. nu au fost contrazise de nicio probă din dosar şi cu toate acestea s-a dispus prin rechizitoriu disjungerea cauzei pentru cercetarea în condiţiile art. 273 şi 269 C. pen. a tuturor celor care nu au spus sau au ascuns adevărul.

Curtea nu a identificat probe exclusive, determinante cu o asemenea relevanţă şi importanţă ca să susţină acuzaţia procurorului.

Îndoiala profită inculpatului şi este recunoscută ca un corolar al prezumţiei de nevinovăţie. Regula "in dubio pro reo" are deplină aplicabilitate în cauză.

Judecata trebuie să se întemeieze pe probe decisive, solide, credibile, complete, sigure şi în măsură să reflecte realitatea obiectivă.

Ea nu se poate fundamenta pe supoziţii şi prezumţii care, eventual, pot genera activităţi de cercetare pentru eventuale fapte ilicite.

Întregul eşafodaj al probatoriului se reduce în cea mai mare măsură la mijloacele de probă provenite din activitatea SRI în executarea mandatelor de siguranţă naţională care au fost preluate de Parchet şi folosite ca atare în prezenta cauză.

"Datele de trafic", la rândul lor, reprezintă o sintagmă general invocată care nu se completează cu nicio informaţie care să le confirme punctual, aplicat pe speţă, în raport de aspecte concrete (persoane, perioade de timp, activitate infracţională) şi să fie utile şi pertinente.

Probele testimoniale selectate şi fragmentate după relevanţa apreciată de procuror nu sunt, la rândul lor, în măsură să susţină teza acuzării, chiar în situaţia în care ele s-au grefat pe convorbiri interceptate, audiate sau lecturate la Parchet înainte de audiere.

Toate împrejurările de fapt relevate în cele ce preced ca şi consideraţiile de ordin jurisprudenţial şi doctrinar, converg spre concluzia că în cauză, în lipsa descrierii faptei deduse judecăţii, a împrejurărilor în care se pretinde că s-a comis infracţiunea, a elementelor constitutive care nu se întrunesc cumulativ şi a incertitudinii existenţei vreunei vinovăţii, fapta reţinută în sarcina inculpatului H. nu există.

Curtea în consecinţă, a dispus achitarea inculpatului H. pentru fapta prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. în baza art. 396 alin. (1), (5) C. pen. raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen. (Capitolul 1 - f. x R).

*

* *

3. H. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 constând în folosirea influenţei inculpatului de preşedinte al organizaţiei judeţene Mehedinţi a PP. pentru a determina mai mulţi funcţionari publici de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi de la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Mehedinţi să-şi exercite atribuţiile de serviciu astfel încât acesta să obţină folosul urmărit.

S-a afirmat în rechizitoriu că H. controlează şi administrează în fapt S.C. TT. S.R.L., firmă care are ca obiect de activitate prestarea de servicii medicale paraclinice cu utilizarea laboratorului RMN situat în Drobeta Tr. -Severin.

S-a susţinut de către procuror că H. în 2013 a influenţat repartizarea de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a fondurilor destinate serviciilor medicale paraclinice şi a fondurilor destinate caselor judeţene de asigurări de sănătate, cu favorizarea CJAS Mehedinţi în raport de fondurile alocate celorlalte judeţe.

Inculpatul H. şi-a exercitat influenţa asupra preşedinţilor CNAS - DDDDD., HHHH. şi asupra lui UUU., director general în CNAS.

Aceeaşi influenţă de lider de partid şi-a exercitat-o H. şi asupra lui D. - preşedinte al CJAS Mehedinţi şi a lui C. consilier principal în CJAS Mehedinţi, care şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu în sensul favorizării societăţii controlate de către H..

În urma demersurilor lui H., peste 64% din fondurile pentru servicii paraclinice au fost direcţionate către S.C. TT..

Această societate a fost înfiinţată în aprilie 2007 şi H. a avut calitatea de administrator, deţinând 95% din părţile sociale şi 5% fiind deţinute de soţia acestuia EEEEE..

Din noiembrie 2010, E., inculpată în cauză, a devenit administratorul societăţii.

După alegerea în iunie 2012 a lui H. ca preşedinte al Consiliului Judeţean, în iulie 2012 acesta a cedat cele 95 de părţi sociale mamei sale TTTT..

Procurorul a afirmat că H. a continuat să administreze în fapt societatea.

H. a dobândit o influenţă deosebită înlăuntrul structurilor de partid şi, implicit, susţine procurorul, în condiţiile în care acest partid se află la guvernare, asupra funcţionarilor cu funcţii de conducere din cadrul instituţiilor publice centrale, respectiv CNAS, obţinând, prin intermediul TT. S.R.L. avantaje patrimoniale pentru sine considerabile.

În această activitate a fost ajutat, s-a reţinut în rechizitoriu, de către E., administrator al societăţii TT., care gestionează contabilitatea firmelor controlate de inculpat.

Procurorul a susţinut că în urma influenţei şi autorităţii inculpatului, CJAS Mehedinţi a primit de CNAS în 2013 - 5.586.000 RON pentru servicii medicale paraclinice, cu 28% mai mult decât în 2012.

Din această sumă S.C. TT. a primit de la CJAS Mehedinţi 3.595.862 RON, adică 64,37% din întreaga sumă alocată pentru servicii paraclinice pentru judeţul Mehedinţi.

În 2012, CJAS Mehedinţi, a decontat doar 1.583.026 RON pentru aceleaşi servicii către S.C. TT..

În 2013 veniturile obţinute de la CJAS Mehedinţi au fost în proporţie de 97,78% din totalul de venituri realizate de TT..

În urma demersurilor interesate ale lui H. pentru a obţine venituri pentru firma sa pe care o controla, în 2013, judeţul Mehedinţi a primit 1,71% din totalul sumelor plătite pentru astfel de servicii caselor judeţene de asigurări de sănătate, în condiţiile în care judeţul are doar 1,21% din numărul de asiguraţi la nivel naţional.

CJAS Mehedinţi, şi prin ea S.C. TT., au fost favorizate în raport de celelalte case judeţene de sănătate ca urmare a influenţei liderului de partid H..

Influenţa lui H. s-a exercitat cu preponderenţă în perioada întocmirii bugetului pentru anul 2013 pentru CNAS şi repartizarea acestuia către casele judeţene şi cu prilejul alocării unor sume suplimentare ca urmare a rectificărilor bugetare din 2013.

H. a avut în 8.03.2013 la sediul CNAS, o discuţie cu DDDDD., UUU. cu privire la bugetul ce urma a fi aprobat pe 2013 pentru judeţul Mehedinţi pentru servicii paraclinice.

Procurorul a afirmat că după ce, în 8.03.2013 H. s-a întâlnit la CNAS cu JJJJJ. şi UUU. şi au discutat despre bugetul pe 2013, H. i-a comunicat lui M. că vor încheia contractul cu CJAS Mehedinţi şi îşi vor achita datoriile către bănci ale firmelor sale.

În rechizitoriu s-a susţinut că H. administra în fapt S.C. TT. şi ZZZ. S.R.L..

Din Nota de informare privind criteriile de repartizare a fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, întocmită la 25.03.2013 de UUU. şi aprobată de DDDDD., rezultă că suma aflată la dispoziţia CNAS în 2013 pentru servicii paraclinice a fost de 355.500.000 RON. Ea a fost cuprinsă în Legea nr. 5/2013 a bugetului de stat.

Criteriile stabilite şi care au stat la baza repartizării sumelor pentru casele judeţene de sănătate vizau egalitatea puterii de cumpărare a serviciilor medicale de acelaşi tip şi numărul de asiguraţi.

Pentru casele judeţene de asigurări de sănătate s-au prevăzut 288.890.000 RON şi dintre aceste sume - 4.200.000 RON pentru CJAS Mehedinţi.

La nivel naţional s-a aprobat ca 1,70% din sume să fie pentru serviciile paraclinice, în timp ce la CJAS Mehedinţi aceste sume s-au ridicat al 4,98%.

Criteriile de repartizare au fost aprobate prin Hotărârea nr. 5/29.03.2013 a preşedintelui CNAS DDDDD., care a aprobat la 1.04.2013 referatul cu privire la aceste criterii întocmit de UUU. din care rezultă că 4.268.000 RON s-a alocat pentru CJAS Mehedinţi pentru investigaţiile RMN.

H. a contactat-o pe D. să discute despre contractul pe care TT. urma să-l încheie cu CJAS Mehedinţi pe anul 2013.

La 12.04.2013 IIII. i-a adus la cunoştinţă lui H. că CNAS trimisese bugetul pe 2013 şi finanţarea pentru servicii paraclinice era superioară altor domenii.

H. s-a interesat de la C. de firma concurentă EEE. S.R.L., despre care însă acesta nu ştia dacă îşi depusese cerere de evaluare.

S-a susţinut, de asemenea, că D. l-a determinat pe GGG. administrator al EEE. S.R.L. să accepte încheierea unui contract cu o valoare inferioară şi, în acest fel, firma lui H. primea mai mult.

La 23.04.2013 s-a încheiat contractul dintre CJAS Mehedinţi şi S.C. TT. reprezentat de E. cu valabilitate de la 1.05.2013, cu o sumă anuală contractată de 2.080.601,71 RON respectiv 48,74% din suma repartizată de CNAS pe 2013 pentru servicii paraclinice pentru întreg judeţul.

Prevederile contractului au fost cele din contractul cadru - doi medici cu program de 6 ore zilnic, asigurarea prezenţei medicului în laborator toată durata programului şi furnizarea de servicii să respecte criteriile de calitate.

Din discuţiile lui H. şi declaraţiile lui BBBB., CCCC. şi DDDD., în rechizitoriu s-a reţinut că medicii nu erau prezenţi la laborator şi erau plătiţi cu 5000-7000 RON lunar, investigaţiile se făceau superficial, se depuneau spre decontare bilete de trimitere pentru care nu se prezenta persoana indicată pe bilet, cea mai mare parte a biletelor de trimitere spre decontare erau eliberate de medicul GGGG., al cărui cabinet este găzduit fără plată în clinica S.C. TT..

Martorii au declarat după cum urmează:

DDDD. a arătat că:

- S.C. TT. este controlată de H. şi administrată de E.;

- cele mai multe diagnostice la RMN sunt herniile de disc;

- după efectuarea investigaţiilor, acestea se trimit pe skype dr. EEEE., rezultatele interpretării revin pe skype şi se introduc în folderul pacientului, dr. FFFF. transmite rezultatele pe format de hârtie şi urmează aceeaşi procedură de înregistrare în folderul pacientului;

- E. comunică zilnic plafonul ce trebuie atins pentru decontarea biletelor, iar plafonul lunar de decontare este de 350.000-400.000 RON;

- investigaţiile sunt mai scurte ca timp, unele se făceau altor persoane decât celor nominalizaţi pe biletele de trimitere sau erau pe numele salariaţilor lui H. de la hotelul "VV.", lucru cunoscut şi de H.;

- medicii FFFF. şi EEEE. nu au obiecţii cu privire la timpul de investigaţie, care asigură investigarea unui număr mai mare de pacienţi, întrucât H. şi M. le cer să lucreze cât mai multe bilete de trimitere;

- M. introduce zilnic biletele în sistem şi ea este cea care obţine de la CJAS plafonul ce poate fi decontat de CJAS Mehedinţi;

- la TT. s-au făcut lucrări de reabilitare prin zugrăveală şi montare termopan;

- plafonul de decontare s-a mărit substanţial de când H. este preşedinte al Consiliului Judeţean.

CCCC. a declarat:

- S.C. TT. aparţine lui H.;

- în sediul clinicii există cabinetele mai multor medici, dintre care dr. GGGG. eliberează cele mai multe bilete de trimitere pentru investigare hernie de disc la RMN;

- investigaţiile şi rezultatele acestora de cele mai multe ori se trimit prin skype şi apoi sunt introduse de DDDD. sau BBBBB. în folderele pacienţilor;

- administratorul M. se ocupă de decontarea acestor servicii la CJAS Mehedinţi până la un plafon de 400.000 RON;

- pe o tură sunt 10-15 pacienţi şi câteodată se fac mai puţine secvenţe cu ocazia investigaţiei şi medicii FFFF.,iar EEEE. îşi asumă responsabilitatea rezultatelor;

- de când H. este preşedinte al Consiliul Judeţean a crescut plafonul lunar de decontări.

BBBB. a declarat:

- S.C. TT. S.R.L. este administrată în fapt de H. şi de activităţile zilnice se ocupă E.;

- în TT.-RMN funcţionează mai multe cabinete de doctori, între care dr. GGGG. - neurolog şi GGGGGGGGG. - neurolog şi ortoped eliberează cele mai multe bilete de trimitere pentru investigaţii RMN;

- plafonul lunar de decontări era de 400.000 RON, uneori se micşorau timpii de investigaţie pentru a investiga cât mai mulţi pacienţi, lucru cunoscut şi de E.;

- TT. a avut însă suficienţi pacienţi pentru asigurarea plafonului;

- pentru pacienţii care nu făceau investigaţia RMN, trecuţi totuşi pe lista de decontare nu se consemna pe biletul de trimitere şi în registrul de înregistrare nu se trecea substanţa de contrast;

- la sfârşitul anului, la TT. s-au făcut lucrări de reabilitare, zugrăveală şi montare termopan.

Casa judeţeană de sănătate în cazul lipsei medicului de la clinică, putea să dispună rezilierea pe deplin a contractului; pentru nerespectarea altor obligaţii din contract se aplicau sancţiuni care puteau ajunge, la a treia constatare, la rezilierea deplină a contractului.

D. nu a dispus măsuri efective de control, erau formale verificările iar procesele-verbale aveau caracter stereotip.

Componenţa echipelor de control era aprobată de D. şi din acestea făcea parte C..

În Drobeta Tr. -Severin în afară de S.C. TT. mai exista un alt prestator de servicii medicale - RMN - S.C. EEE. S.R.L. al cărui contract a fost reziliat în 2012 după ce IIII. a devenit preşedinte al CJAS şi H. - preşedinte de Consiliu judeţean.

În aprilie 2013 CJAS a încheiat contract cu această societate cu o valoare anuală de contract de 553.614,29 RON, reprezentând 26,6% din valoarea contractului lui S.C. TT.;

- administratorul acestei firme este GGG. şi a declarat următoarele:

- societatea S.C. EEE. S.R.L. a fost supusă în august 2012 unui control de două săptămâni de către CJAS pentru verificarea activităţii martie 2010 - martie 2012, deşi în luna iulie 2012, din dispoziţia dr. I. mai fusese firma controlată pe aceeaşi perioadă;

- la 5.09.2012, în urma controlului, D. a dispus rezilierea contractului firmei lui GGG. şi i-a fost imputată suma de 105.000 RON contestată de acesta şi aflată la data declaraţiei sub măsura suspendării executării;

- S.C. TT. aparţine lui H.;

- GGG. a aplicat pentru încheierea unui nou contract cu CJAS pentru anii 2013-2014 şi a prevăzut pentru decontare x.000 RON lunar pentru servicii paraclinice RMN;

- la solicitarea lui C., GGG. a avut o discuţie cu D. cu privire la suma estimată pentru viitorul contract;

- apoi s-a prezentat comisia de evaluare compusă din C. şi dr. FFF. care au stabilit un punctaj şi la data de 30.04.2013 s-a încheiat contractul cu CJAS Mehedinţi pentru 69.201 RON lunar semnat de D.;

- la o săptămână de la încheierea contractului s-a defectat pentru o lungă perioadă aparatul RMN al S.C. EEE. S.A. şi la 27.05.2013 a cerut Casei redistribuirea sumei de 61.800 RON aferentă lunii mai.

În rechizitoriu s-a mai susţinut că H. şi-a continuat exercitarea influenţei faţă de UUU. - director general al CNAS şi faţă de D. - director CNAS.

D. şi C. au continuat să favorizeze TT. S.R.L. şi să defavorizeze pe S.C. EEE. S.R.L.:

- în urma cererii de redistribuire formulată în mai de firma lui GGG., s-a aprobat cererea lui E. de a se suplimenta valoarea anuală de contract şi a valorii aferente lunii iunie pentru S.C. TT.;

- s-a întocmit NOTA DE FUNDAMENTARE de către C., s-au încheiat acte adiţionale şi a operat diminuarea valorii anuale de contract pentru EEE. şi s-a majorat corelativ valoarea anuală de contract per S.C. TT.;

- cererile de suplimentare a valorii anuale de contract pentru anumite luni, formulate de E., erau urmate de diminuarea valorilor pe lunile următoare şi de încheierea de acte adiţionale cu referate prealabile întocmite de C. (21, 28.06.2013, 7.08.2013);

- la 27.08.2013 CNAS a întocmit o informare cu repartizarea influenţelor ce decurgeau din O.G. 17/30.07.2013 - rectificare buget pe 2013, aprobată de HHHH.;

- în urma rectificării bugetare pentru judeţul Mehedinţi - servicii paraclinice i s-au aprobat de CNAS o sumă suplimentară de 936.000 RON adică 2,74% din suma alocată la nivel naţional caselor judeţene - 36.625.500 RON, numărul de asiguraţi la Mehedinţi fiind de 1,21% din numărul de la nivel naţional;

- criteriile de repartizare au vizat numărul de asiguraţi, costul/asigurat la nivel naţional, propunerile caselor de asigurări de sănătate cu privire la necesarul de credite bugetare şi de angajamente până la sfârşitul anului.

Prin alocarea sumelor suplimentare, judeţul a primit 5.204.000 RON.

În rechizitoriu s-a afirmat că sumele suplimentare alocate CJAS Mehedinţi, inclusiv din noiembrie 2013, au fost direcţionate de D. exclusiv către TT..

Procurorul a afirmat în actul de sesizare că IIII. repartiza iniţial sumele lunare suplimentare către ambele societăţi, după care C. solicita administratorului GGG. de la S.C. EEE. S.R.L. să semneze cereri de renunţare la sumele suplimentare alocate, întocmea redistribuirile către TT. (acte adiţionale din 28.08.2013, 11.09.2013, 31.10.2013 de suplimentare valoare anuală de contract pentru ambele societăţi, de diminuare la cerere a acestei valori pentru S.C. EEE. şi respectiv suplimentare pentru ambele societăţi);

- anterior adoptării O.U.G. nr. 99/2013 cu privire la rectificarea din noiembrie a bugetului de stat pe 2013, CJAS Mehedinţi a formulat la 4.10.2013 o cerere către CNAS pentru suplimentare fonduri alocate pe 2013 pentru servicii paraclinice până la valoarea de 6.003.840 RON, motivat de realizările pe tipuri de investigaţii, numărul de investigaţii estimat pe 2013 şi listele de aşteptare.

La 3.11.2013, H. s-a întâlnit cu HHHH. şi au discutat în legătură cu fondurile ce aveau să fie alocate judeţului Mehedinţi pentru servicii paraclinice;

- HHHH., ca preşedinte al CNAS a semnat referatul cu privire la repartizarea influenţelor ce decurg din O.G. nr. 99/2013 din care rezultă că CJAS Mehedinţi avea să primească 795.840 RON sumă suplimentară - credite de angajament, adică 7,70% din suma suplimentară la nivel naţional alocată caselor judeţene;

- judeţului Mehedinţi i s-a alocat pentru servicii paraclinice suma suplimentară de 381.680 RON referitor la creditele bugetare, reprezentând 10.41% din întreaga sumă acordată la nivel naţional caselor judeţene de sănătate, mai mult fiind repartizat doar municipiului Bucureşti şi judeţului Galaţi.

Ulterior acestei noi rectificări bugetare s-au suplimentat valorile anuale de contract, pe baza notelor de fundamentare întocmite de C. ambelor firme - TT. şi EEE.;

- în urma cererilor de diminuare formulate de S.C. EEE. s-au încheiat acte adiţionale de diminuare a valorii anuale de contract pentru această firmă şi acte adiţionale de alocare sume pentru diferite luni pentru S.C. TT. (12.11.2013, 26.11.2013, 3,17,30.12.2013, 22,29.01.2014 şi 20.02.2014).

În susţinerea acestor afirmaţii se redă un fragment din declaraţia lui GGG., administratorul EEE.:

- în septembrie 2013 C. i-a adus la cunoştinţă lui GGG. că a primit o suplimentare de 170.000 RON pentru servicii paraclinice, despre care GGG. i-a spus că nu o poate deconta în raport de activitatea firmei, astfel că urma să restituie banii CJAS;

- la 14.10.2013 i-a spus şi i-a cerut lui C. să-i întocmească o cerere de renunţare a S.C. EEE. la suma de 200.000 RON, cerere care a reiterat-o şi lunile următoare pentru redistribuire de către CJAS, întocmite de N. şi semnate de GGG.;

- după aceste cereri de renunţare, controalele Casei nu mai erau atât de frecvente;

- redactarea cererilor de renunţare ale lui GGG., semnate de acesta, este "un aspect ce denotă faptul că practic nu s-a sugerat de către C. să renunţe la sumele de bani primite în plus şi era evident că IIII. ştia acest lucru ";

- cererile erau întocmite la jumătatea lunii pentru a se putea realoca sumele la care s-a renunţat către ceilalţi furnizori de servicii paraclinice din judeţ, dar o prejudicia pe "EEE." întrucât ar mai fi putut efectua până la începutul lunii următoare un număr de investigaţii RMN şi să ceară să i se deconteze o sumă mai mare;

- lui EEE., în urma verificărilor şi evaluărilor Comisiei de evaluare i se stabilise un punctaj maxim cu drept de decontare de 69.201 RON lunar, realizat uneori, dar se putea într-o lună ajunge şi la 180.000 RON, astfel că sumele alocate suplimentar nu le putea utiliza;

- în mai 2014 serviciile prestate, decontate de 141.016,88 RON de CJAS Mehedinţi au fost mai mari decât în aprilie 2014;

- în urma percheziţiei biroului lui C. (în dosar s-au efectuat peste 60 de percheziţii) s-a găsit, la 2.04.2014, o NOTĂ DE FUNDAMENTARE pentru actualizare valori de contract prin derulare sume EEE. şi suplimentare pentru S.C. TT.

În cauză, cu privire la această infracţiune - art. 13 Legea nr. 78/2000 a fost audiat la Parchet H.; despre declaraţiile acestuia nu s-au amintit şi nici de eventualele probatorii în apărare în ceea ce-l priveşte.

Inculpatul a fost audiat şi în instanţă, unde şi-a menţinut declaraţiile de la Parchet (12, 13.06.2013):

- S.C. TT. a fost înfiinţat în 2007 şi activitatea ei curentă contabilă şi administrativă este asigurată de E. care ţine contabilitatea tuturor firmelor familiei H.;

- în 2009, în urma unui control, TT. a fost închis pentru 6 luni de preşedintele CJAS Mehedinţi de atunci - I.;

- din august/ septembrie 2012 preşedinte la CJAS Mehedinţi este D. cu care H. s-a aflat în relaţii de serviciu şi care a fost numită în funcţie de JJJJJ. sau HHHHHHHHH. de la CNAS;

- contractele S.C. TT. cu CJAS Mehedinţi se încheie în baza unor criterii prestabilite, conform evaluării comisiei CJAS, astfel că TT. nu a beneficiat de nicio favoare din partea Casei judeţene;

- H. a purtat discuţii cu HHHH. şi alţi directori generali: ex. UUU. din CNAS legate de finanţarea Spitalului judeţean;

- H. nu a avut nicio contribuţie la numirea ca preşedinte CJAS Mehedinţi a lui D.;

- H. nu are niciun amestec în încheierea contractelor de prestări servicii dintre CJAS Mehedinţi şi S.C. TT.;

- H. a afirmat că nu a discutat cu HHHH. despre fonduri destinate serviciilor paraclinice RMN;

- pe durata mandatului său din 2012 a redeschis două spitale, s-a finalizat blocul materno-infantil, s-a reabilitat spitalul din municipiul Orşova şi peste 50% din infrastructura Mehedinţiului (declaraţie din 3.04.2014, camera de consiliu - ora 01:51).

Din declaraţiile date în instanţă de inculpatul H. (30.07.2014, 28.07.2015 şi 22.09.2017 C.A.B.) s-au reţinut următoarele cu privire la această faptă (art. 13 din Legea nr. 78/2000) reţinută în sarcina sa:

- inculpatul şi-a menţinut declaraţiile date la parchet;

- inculpatul a discutat în 2012 cu JJJJJ. şi UUU. (CNAS) pentru fondurile necesare Spitalului judeţean Mehedinţi, cel mai mare angajator cu 1800 de angajaţi de pe raza judeţului Mehedinţi;

- datoriile spitalului erau foarte mari şi I. l-a încunoştiinţat, ca director al Spitalului, pendinte de Consiliul judeţean, că alte spitale de acelaşi nivel primesc un buget mai consistent în funcţie de decontare/pacient;

- nici JJJJJ., nici IIIIIIIII. (CJAS Mehedinţi) nu i-au cerut şi el nu le-a cerut vreo intervenţie vreodată pentru nimic;

- E. nu i-a furnizat nici un fel de informaţii care să fie utilizate de H. în discuţiile cu JJJJJ. şi UUU.;

- M. nu i-a cerut niciodată vreun sprijin sau ca inculpatul să intervină la CJAS pentru alocare sume suplimentare pentru decontare, ea fiind cea care se ocupa în cunoştinţă de cauză de toată activitatea S.C. TT. S.R.L.;

- nu exista concurenţă între EEE. şi TT. întrucât CJAS Mehedinţi stabilea punctajul fiecărei firme conform criteriilor avansate de CNAS, ele fiind singurele firme de profil din Mehedinţi;

- preocupare primordială a inculpatului a fost finanţarea pentru dezvoltarea judeţului Mehedinţi pe latura medicală, pentru care nu existase preocupare până la numirea sa ca preşedinte al Consiliului Judeţean (CJ);

- la un moment dat, trezoreria judeţeană poprise conturile Spitalului şi nu se mai puteau face plăţi personalului sanitar, motiv pentru care în calitatea sa de preşedinte CJ, înarmat cu documente s-a adresat instituţiilor locale, centrale, a avut discuţii cu JJJJJ., HHHH., la Ministerul Sănătăţii, însoţit de I. - directorul Spitalului pentru a convinge autorităţile să sprijine resuscitarea unităţilor spitaliceşti din judeţ printr-o finanţare corespunzătoare;

- inculpatul a precizat că discuţiile cu IIII. şi N. au vizat problemele legate de Spital;

- de asemenea, inculpatul a afirmat că nu a făcut nici un fel de intervenţie în interesul firmei familiei sale - S.C. TT., iar discuţiile cu E. aveau o frecvenţă fluctuantă - de loc sau de 2-3 ori la telefon şi nu priveau aspecte concrete decizionale legate de activitatea firmei;

- inculpatul nu i-a cerut lui IIII. nici un favor, serviciu şi nici aceasta lui, în toate relaţiile lor instituţionale.

În dovedirea acuzaţiilor inculpatului H. procurorul a apreciat că reaudierea martorilor din lucrări se impune în măsura în care acestea se contestă.

Procurorul care a instrumentat cauza a solicitat să se audieze martorii din dosarul de urmărire penală: DDDD., CCCC.; BBBB.; EEEE.; FFFF.; GGG.; UUU.; GGGGG.; HHHHH. .

Totodată procurorul care a instrumentat dosarul de urmărire penală, în Nota de probatorii (10-18 file) f. x C.A.B. a solicitat să se aibă în vedere următoarele înscrisuri:

- Raport de constatare întocmit de specialiştii DNA (f. x dup,

- adresa nr. x/30.05.2015 a CNAS;

- înscrisuri cu sumele primite de S.C. TT. de la CJAS Mehedinţi;

- înscrisuri plăţi către case judeţene de sănătate plătite de CNAS în 2013;

- Informare criterii de repartizare FOND NAŢIONAL UNIC de asigurări sociale de sănătate;

- asistenţa medicală pentru specialităţi paraclinice, cu anexa alocărilor de sume;

- Hotărârea nr. 5/29.03.2013 emisă de CNAS - DDDDD.;

- contract furnizare servicii medicale;

- procese-verbale de constatare controale CJAS Mehedinţi;

- dispoziţia nr. x/134.05.2013;

- dispoziţia nr. x/7.06.2013 (f, 230-231 - vol. 26 dup);

- adresa nr. x/12.08.2013;

- adresa nr. x/11.10.2013;

- dispoziţia nr. x/10.12.2013;

- notificare nr. x/2012 pentru S.C. EEE. S.R.L.;

- contract nr. x/30.04.2013;

- cerere nr. x/27.05.2013;

- cerere nr. x/7.06.2013;

- Notă de fundamentare nr. x/7.06.2013;

- acte adiţionale;

- cerere din 22.06.2013;

- act adiţional;

- cerere din 28.06.2013;

- act adiţional nr. x/15.07.2013;

- cerere nr. x/7.08.2013;

- act adiţional nr. x/7.08.2013;

- informare repartizare influenţe ordonanţa Guvernului nr. 17/2013;

- Referat nr. x/27.08.2013 repartizare influenţe;

- acte adiţionale (f. x dup; f. x dup; f. x dup; f. x dup; f. x dup; f. x dup; f. x dup; f. x dup; f. x dup; f. x dup; f. x dup; f. x dup; f. x dup; f. x dup; f. x dup; f. x dup; f. x dup);

- cerere nr. x/2.09.2013;

- cerere nr. x/14.10.2013;

- Notă de fundamentare nr. x/18.10.2013;

- adresa nr. x/4.10.2013;

- referat nr. B6 862/7.11.2013;

- cerere nr. x/11.11.2013;

- cerere nr. x/26.11.2013 .

Cererea de probatorii a fost însuşită de procurorul desemnat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA în dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, oral şi sub semnătură la 9.10.2015.

Inculpatul H., prin avocat, a solicitat reaudierea martorilor din rechizitoriu, audiaţi în dosarul de urmărire penală şi proba cu înscrisurile care atestă relaţionarea cu CNAS şi CJAS Mehedinţi, cu privire inclusiv la S.C. TT., pe toate aspectele puse în discuţie de Parchet.

Procurorul a solicitat respingerea tuturor probelor cerute de inculpat, atât cele administrate în faza de urmărire penală cât şi cele solicitate să fie administrate, întrucât nu sunt utile şi pertinente cauzei pe niciun palier infracţional (Încheierea din 11.09.2015).

Curtea, după deliberare, cu privire la cererea de probatorii a încuviinţat probele cu înscrisuri şi audierea martorilor menţionaţi, iar pentru inculpatul H., a încuviinţat audierea martorilor solicitaţi şi proba cu înscrisuri apreciindu-le concludente, utile şi pertinente cauzei (Încheierea din 9.10.2015).

Martora UUU., la Parchet şi în instanţă a declarat în esenţă (16.09.2016) că:

- la stabilirea bugetului, Casele judeţene, între care şi CJAS Mehedinţi prezentau o situaţie a activităţii acestora directorului general financiar GGGGG.;

- documentele pentru decontare servicii paraclinice erau verificate şi semnate, între alţii de GGGGG. şi HHHHH.;

- discuţii telefonice a avut cu directorii de Case judeţene de sănătate, inclusiv cu D. din cauza întârzierii bugetului alocat Caselor judeţene;

- H. suna insistent să vorbească cu DDDDD., preşedintele CNAS, cu care s-a întâlnit de vreo două ori în tot mandatul acestuia;

- H., la telefon, se recomanda vicepreşedinte naţional al unei formaţiuni politice şi preşedinte al Consiliului Judeţean (CJ);

- toate convorbirile telefonice priveau bugetul pentru CJAS (Mehedinţi), cum de altfel se interesau şi alţi preşedinţi de CJ;

- niciodată H. nu i-a spus că ar avea în familie sau el însuşi o firmă cu obiect de activitate medical şi nici n-a cerut vreodată ei, lui GGGGG. sau F., să-i deblocheze vreo sumă de bani pentru servicii paraclinice;

- martora, într-o discuţie de curtoazie (demisionase) i-a spus lui H. că s-a semnat bugetul pentru paraclinice;

- CNAS nu a favorizat nicio casă judeţeană, bugetul fiind aprobat şi repartizat conform legii;

- toate demersurile lui H. la CNAS se refereau la CJAS Mehedinţi, interesul său fiind justificat de funcţia ce o deţinea la Consiliul Judeţean;

- H., nici la DDDDD. şi nici la martoră, nu a venit cu vreo solicitare şi nici nu ar fi avut vreo şansă cu vreo intervenţie (Bădescu fusese comisar de poliţie);

- aşa cum se interesau toţi preşedinţii de CJ, şi lui H. martora i-a răspuns, ceea ce era deja public, că s-a aprobat bugetul pentru casele judeţene;

- nimeni nu putea influenţa cuantumul bugetului stabilit pentru fiecare Casă judeţeană, acesta era conceput într-un sistem informatizat SIUI, care avea în vedere plăţile şi datele despre asiguraţi, contracte, număr de medici etc.;

- la nivelul CNAS nu opera nicio intervenţie cu repartizarea în termen a bugetului primit de CJAS;

- Casa Naţională verifica dacă au rămas cheltuieli ce nu s-au consumat şi nu mai proceda la rectificare bugetară, iar dacă apărea vreo suspiciune de diferenţe se trimiteau organele de control la CJAS respectivă;

- bugetul unei Case judeţene informatizat nu poate fi modificat, el creşte sau scade numai în raport de servicii şi numărul de asiguraţi dacă suferă modificări;

- nu a favorizat pe nimeni niciodată şi H. nu era nici dator, nici obligat faţă de martoră;

- martora şi-a menţinut declaraţia de la Parchet.

Martora HHHHH. a declarat (16.09.2016):

- lucrează la CNAS din 1999, e director al Direcţiei Buget din CNAS şi are ca atribuţii:

- să elaboreze propunerile de buget;

- să estimeze bugetul pe următorii 3 ani;

- repartizarea fondurilor pe Casele judeţene de asigurări de sănătate;

- urmărirea execuţiei bugetare pe fiecare Casă judeţeană şi CNAS.

- direcţia Buget împreună cu alte direcţii, elaborează criteriile de repartizare pe Casele judeţene, care au în vedere propunerile acestora, argumentaţiile şi justificările lor, avându-se în vedere creditele de angajament şi creditele bugetare realizate în anii precedenţi;

- conform Legii nr. 500/2002, ordonatorul principal de credite - CNAS repartizează bugetul pe casele judeţene care transmit propuneri de trimestrializare a fondurilor aprobate, inclusiv pentru serviciile paraclinice;

- se centralizează şi se emite fila de buget cu repartizarea pe trimestre şi se are în vedere asigurarea creditelor bugetare necesare decontării serviciilor medicale paraclinice în limita creditelor de angajament aprobate;

- nu a avut nicio discuţie cu D. de la CJAS Mehedinţi cu privire la decontarea serviciilor paraclinice;

- Casele judeţene au relaţii contractuale cu diverşi furnizori de servicii medicale şi lunar se raportează serviciile realizate în S.I.U.I., fiind verificate şi validate de CJAS, inclusiv Mehedinţi;

- martora nu îl cunoaşte pe H. şi nimeni, niciodată, nici H., nici IIIIIIIII., JJJJJ., HHHH. sau UUU. nu i-au cerut să semneze acte, adrese legate de decontarea de servicii paraclinice pentru CJAS Mehedinţi.

Martora şi-a menţinut declaraţia de la Parchet şi a făcut câteva precizări în instanţă:

- CJAS nu a solicitat niciodată prin intermediul preşedintelui CNAS sau a directorului general al CNAS vreun favor pentru CJAS Mehedinţi;

- procedurile sunt clare, informatizate şi nu se poate interveni peste acestea;

- ca o chestiune de principiu, se aplică criterii generale şi în raport de buget sau de rectificarea de buget, fiecare Casă judeţeană poate primi o creştere de buget pe un domeniu de asistenţă medicală;

- nimeni nu a făcut vreo presiune, vreo solicitare să se dea Casei Judeţene Mehedinţi un buget mai mare;

- toate Casele judeţene cer măriri de buget, dar ele sunt analizate şi avute în vedere cu ocazia deblocării de fonduri sau rectificări bugetare;

- nu îi parvin informaţii legate de persoanele care au legături cu administraţiile caselor judeţene de sănătate, dacă deţin sau sunt prestatori de servicii medicale.

Martora GGGGG., audiată la Parchet (22.05.2014) şi în instanţă (16.09.2016) a declarat:

- din 2012 a îndeplinit funcţia de director general adjunct şi de director general al CNAS ca delegat sau titular;

- avea ca atribuţii - coordonarea activităţii CNAS, a Direcţiei economice;

- bugetul anual în faza de proiect, ia în calcul propunerile Caselor judeţene; ele se centralizează la CNAS, se aprobă de Consiliul de administraţie al CNAS, se transmite Ministerului de Finanţe şi după aprobarea bugetului de Parlament se stabilesc criteriile de repartizare pe casele judeţene, avizate de Consiliul de administraţie şi aprobate de preşedintele CNAS;

- acestea se transmit caselor judeţene pe fiecare domeniu, inclusiv pe servicii paraclinice;

- în baza contractului cadru de acordare a asistenţei medicale, CJAS cu obligaţia să încheie contracte cu furnizorii de servicii medicale, inclusiv paraclinice, conform şi Hotărârii de Guvern şi normele de elaborare ale contractului cadru, potrivit cărora stabilesc sumele care se contractează cu fiecare furnizor;

- domeniul de asistenţă medicală paraclinică are în vedere pe cea de laborator şi de investigaţii de imagistică (RMN);

- lunar CJAS cere CNAS să deschidă credite bugetare în limita creditelor angajament şi a creditelor bugetare aprobate trimestrial;

- martora nu îl cunoaşte pe H., nu a discutat niciodată nimic cu această persoană şi nici cu JJJJJ., UUU. sau HHHHH. despre acesta sau despre servicii paraclinice în legătură cu el;

- majorările de buget pentru plăţi şi servicii paraclinice se fac în mod general pentru toate Casele judeţene care solicită, dar nu şi-a amintit să fi existat în timpul lui JJJJJ. sau HHHH. vreo solicitare a CJAS de bani pentru servicii paraclinice;

- nici H., nici IIIIIIIII., JJJJJ., HHHH. sau UUU. nu i-au cerut să semneze acte legate de decontare servicii paraclinice pentru CJAS Mehedinţi;

- nu a cunoscut că H. a deţinut o firmă cu obiect de activitatea servicii paraclinice tip RMN;

- nu a observat ca Mehedinţi să aibă sume mai mari pentru aceste servicii, câtă vrem CJAS Mehedinţi în 2013 a avut aproximativ 5-6 milioane RON, iar la CJAS Timişoara - au fost 11 milioane RON pentru servicii paraclinice;

- în instanţă declaraţia a fost menţionată cu precizările că:

- nu s-a cunoscut personal cu H. şi nici nu au comunicat telefonic;

- nimeni nu a venit cu vreo intervenţie pentru CJAS Mehedinţi;

- toate casele de sănătate au primit bugetul mărit sau o majorare a acestuia în cazul suplimentării sau rectificării de buget la nivel naţional, pe baza criteriilor aprobate de consiliul de administraţie al CNAS;

- nu au fost sesizări cu privire la repartizarea şi administrarea bugetului de către CJAS Mehedinţi;

- nu a cunoscut ca H. ori familia acestuia să aibe o firmă în domeniul medical;

- niciodată preşedintele CNAS nu i-a spus că H. se interesează de chestiuni bugetare sau adiacente legate de CJAS şi serviciile medicale.

HHHH. a declarat în instanţă (11.11.2016) următoarele:

- martorul este din Drobeta Tr. -Severin, a absolvit facultatea de medicină din Timişoara şi s-a intersectat cu H. în activitatea politică, cu ocazia înfiinţării UUUUU.;

- H. a fost permanent preocupat de problemele instituţiilor de sănătate din judeţ, s-a ocupat de finalizarea unor lucrări - blocul materno-infantil, inaugurarea redeschiderii spitalului din Strehaia, se implica pentru interesele legitime ale comunităţii;

- stabilirea bugetului CNAS şi a caselor judeţene se făcea după o procedură care se aplica şi în situaţia rectificărilor bugetare;

- propunerile de buget ale CJAS-urilor erau analizate, se întocmea un referat, se aproba de către Consiliul de administraţie al CNAS;

- reprezentanţi ai Consiliilor judeţene, obişnuiau să-l contacteze în preajma întocmirii proiectului bugetului pentru a-i spune de nevoile din teritoriu, dar totul rămânea la nivel de discuţii, pentru că era o procedură care era obligatorie şi nu putea să nu fie respectată;

- în general cererile bine argumentate ale CJAS-urilor erau, cu ocazia rectificărilor bugetare, satisfăcute, fără discriminare sau favoruri;

- Mureş nu are număr mare de asiguraţi, dar are multe Spitale Universitare şi beneficiază de un buget mai mare;

- în alte judeţe nu sunt furnizori şi atunci nici repartizare sume pentru servicii paraclinice;

- niciodată H. nu i-a cerut vreo intervenţie punctuală, pe finanţare pentru CJAS Mehedinţi;

- martorul vorbea frecvent cu H., despre politică şi "bârfă politică";

- H. nu i-a cerut niciodată nimic pentru firma cu activitate medicală a familiei acestuia şi nici n-ar fi obţinut nimic;

- nu s-a plâns de plăţi către CJAS Mehedinţi pentru serviciile paraclinice;

- la începutul mandatului, H. i-a spus că e posibil să se fi rătăcit în nelucrare o hârtie a CJAS şi dacă putea să se verifice şi e posibil să fi cerut dnei GGGGG. să verifice dacă era blocată în parcursul ei din departamentele CNAS, fără însă să afle dacă s-a verificat şi ce s-a avut în vedere cu acest act în funcţie de ce solicita;

- nu a interpretat această solicitare ca o intervenţie, întrucât nu i-a cerut nimic în legătură cu ce cuprindea acel act;

- H. nu i-a cerut niciodată nici un favor, pentru sine, pentru vreo firmă sau pentru vreun altul;

- în cazul în care erau cereri fundamentate de suplimentare fonduri pentru două servicii paraclinice, ele se aveau în vedere şi la aprobarea rectificării de buget se ţinea cont de ambele solicitări;

- Gorj nu are nicio unitate de acest gen, CJAS Cluj şi Iaşi au fost menţinute pe bugetele repartizate şi nu s-a întâmplat să existe contestări pe cât buget s-a dat uneia sau alteia dintre Casele judeţene de sănătate.

Martora FFF., audiată la 4.12.2015, a declarat că:

- este director executiv medic şef la CJAS Mehedinţi şi din 2005 face parte din comisiile de evaluare a punctajelor pentru furnizorii de servicii paraclinice; din 2009 e colegă cu C.;

- vizitele de evaluare aveau ca obiect verificarea aplicării normelor medicale, a metodologiei de aplicare a contractului cadru corespunzător criteriilor care sunt publice şi permit şi autoevaluarea;

- rapoartele de evaluare ce privesc TT. nu au fost niciodată, inclusiv pe punctaj, contestate de vreun alt furnizor de servicii paraclinice şi niciodată E. directorul societăţii nu a cerut comisiei să facă modificări ori să se menţioneze altceva decât au găsit în teren;

- nimeni, nici N. nu putea să influenţeze calcularea punctajului şi să favorizeze un furnizor, în speţă, TT., întrucât normele metodologice sunt foarte clare;

- după 2013-2014 au rămas doar contractele operaţionale în teritoriu şi cele tematice, iar din Ordinul CNAS controalele operative nu au mai fost prevăzute în structura de control al Casei;

- martora a făcut parte, alături de N., din comisiile pe anii 2012-2013;

- la TT. nu s-au găsit nereguli sancţionabile, nu s-au aplicat amenzi şi nu s-au constatat disfuncţionalităţi dintre raportări, înregistrările din registrele societăţii şi cu ce s-a raportat Casei;

- activitatea TT. a fost suspendată când nu au avut numărul de medici ceruţi de normele legale;

- există diferenţieri între TT. şi EEE. S.R.L. şi diferenţa de punctaj cu avantaj pentru TT. este din aparatul RMN mai performant, cu mai multe accesorii, o antenă în plus faţă de S.C. EEE. S.A., etc.

KKK. - audiată la 4.12.2015 a declarat, între altele:

- este şef serviciu constatare decontare servicii medicale din CJAS Mehedinţi, iar C. din 2009 lucra în funcţia de consilier la serviciul de contractare decontare a serviciilor medicale paraclinice;

- în această calitate, N. se ocupa de primirea dosarelor de contractare ale furnizorilor de servicii, calcula valoarea de contract, elabora forma acestor contracte supusă aprobării conducerii, primea raportările făcute de furnizori, le verifica şi se ocupa de decontarea serviciilor;

- prin decizia conducerii CJAS, N. putea fi membru în comisiile de control ale furnizorilor de servicii şi participa la astfel de contracte;

- nimeni, vreodată, nu s-a plâns de activitatea lui C., nici furnizorii de servicii şi nici conducerea CJAS;

- raportările furnizorilor de servicii paraclinice nu se fac manual, ci prin sistemul informatic, on-line;

- nu există nicio posibilitate tehnică de a eluda sistemul informaţional, nu poate fi folosit sistemul pentru a favoriza pe vreun furnizor sau să facă alte raportări sau decontări diferite decât s-a raportat;

- verificarea reală, efectivă a serviciilor paraclinice efectuate se realizează de echipele de control la sediul furnizorilor de servicii, în raport de biletele de trimetre transmise şi înregistrările din documentele firmei;

- de la Biroul de control se ştia că exista un control anual, dar s-a emis un ordin al CJAS pentru organizarea unui control lunar operativ înainte de finanţare; de asemenea se mai constituiau echipe de control dacă era vreo sesizare cu privire la vreun furnizor de servicii medicale;

- TT. are contracte cu CJAS din 2007 şi i se stabilesc fondurile pentru serviciile paraclinice în funcţie de documentele depuse pentru evaluare, personalul angajat şi îndeplinirea celorlalte condiţii impuse de CJAS-CNAS;

- sistemul informaţional nu permite ca furnizorul să reporteze mai multe servicii decât a realizat în concret, deci nu se poate repartiza mai mult decât valoarea anuală de contract;

- martora nu l-a cunoscut pe H., ci îl ştia ca persoană publică; nu a contactat-o în nicio problemă, nu au discutat niciodată şi nu ştie ca N. să fi discutat cu H. despre nivelul contractual al plafonului pentru TT. sau altcineva din conducerea CJAS;

- procedura de contractare este foarte complexă, strictă şi nu se poate interveni în etapele derulării acestuia;

- IIII., ca şef al CJAS nu a intervenit în nici un fel în procedura de contractare ori de suplimentare a fondurilor;

- CNAS trimitea fondurile suplimentare din fila bugetului anului respectiv şi se proceda la suplimentarea fondurilor diferiţilor furnizori, între care şi cei de servicii paraclinice pe aceleaşi criterii de la contractare şi în funcţie de punctajul fiecărui furnizor;

- suplimentarea fondurilor avea o procedură standard în format electronic, informatizat care nu putea fi încălcată, astfel că nicio persoană din conducerea Casei; nici IIII., şefa CJAS nu a solicitat vreo suplimentare pentru vreun furnizor de servicii;

- serviciile paraclinice presupun investigaţii RMN şi de laborator pentru care sunt furnizori specializaţi;

- C. era singura care avea atribuţii de contractare şi decontare la nivelul CJAS;

- în afara TT. există şi "EEE.", care are un personal mai redus ca număr şi un RMN - aparat mai puţin performant;

- în 2013-2014 "EEE." a avut frecvent solicitări legate de imposibilitatea atingerii plafonului dat de casă pe motive de lipsă de personal, defecţiuni multiple ale aparatului RMN;

- când unul din furnizori nu îşi ating plafonul acordat într-o lună, în termenul prevăzut de lege acesta are obligaţia să aducă CJAS la cunoştinţa şi în baza procedurilor instituite de casă, fondurile rămase necheltuite se repartizează la alt furnizor, care are capacitatea să le cheltuie, raportat şi la listele de aşteptare a pacienţilor;

- relaţionarea între CJAS şi furnizori se face în scris, la 3 luni sunt întâlniri între CJAS şi furnizori şi nu s-a întâmplat ca vreun furnizor să nu poată cheltui fondurile şi să nu sesizeze CJAS pentru redistribuirea fondurilor rămase necheltuite;

- GGG. de la S.C. EEE. nu s-a plâns vreodată că ar avea nemulţumiri în relaţionarea cu CJAS;

- se mai obişnuieşte la depunerea dosarelor de contractare sau în cazul altor solicitări, pentru a facilita relaţionarea cu CJAS, indiferent de furnizor, să se printeze formulare din calculatorul CJAS şi solicitanţii le completează pe loc.

Martora TTT. audiată la 4.12.2015, la rândul său a declarat:

- până în august 2013, la pensionare, martora a îndeplinit funcţia de consilier superior în Biroul de control;

- comisia de control operativ era una mixtă, pe lângă reprezentantul Biroului de control mai erau reprezentanţii celorlalte departamente din CJAS;

- delegarea membrului din Comisia operativă din partea Biroului de control se făcea din cei 6 consilier prin rotaţie;

- controalele vizau furnizorii de servicii - farmacii, laboratoare, servicii paraclinice;

- martora a făcut pare dintr-o comisie operativă care a verificat pentru evaluare S.C. TT.;

- controlul dura într-un număr de zile restrâns, se pleca de la raportările făcute de furnizori, se verifica concordanţa cu serviciile prestate, documentele primare, registrul de înregistrări, cronologia biletelor de trimitere;

- biletele de trimitere erau verificate dacă erau corect completate, ce anume urma să se examineze ca segmente, dacă aveau parafa mediului specialist şi fişa de solicitare;

- se mai verifica dacă programarea pacientului se făcea înlăuntrul celor 30 de zile de la emiterea biletului de trimitere, substanţa de contrast folosită în raport de documentele de magazie, se verificau stocul şi cât s-a consumat într-o lună;

- nu s-au constatat, în urma controalelor, nereguli sau neconcordanţe între ce s-a raportat faptic şi s-a înregistrat la CJAS;

- nici la TT., nici la alt furnizor nu s-a întâmplat ca înaintea controlului să i se sugereze că sunt nereguli şi dacă le constată comisia să nu fie luate în considerare;

- martora nu a ştiut cine este patronul firmei, a cunoscut-o doar pe E., administratorul societăţii, care a semnat şi toate documentele;

- nimeni nu a cerut în Biroul de control operativ, colectivului acestuia vreun favor, sau avantaj prin raportul de evaluare;

- EEE. a contestat rezultatele controlului efectuat cu privire la activitatea firmei;

- comisia de control operativ avea în componenţă trei membri, între care unul era din Biroul de control operativ;

- martora lucrează în CJAS din 1998 şi în Biroul operativ de prin 2004/2005;

- în urma controlului tematic din 2012 s-au constatat la S.C. EEE. S.R.L. neconcordanţe cu privire la stocul de substanţă de contrast şi aprovizionarea declarată, medici care erau trecuţi în evidenţă cu examinări RMN, iar ei erau de fapt la Spitalul judeţean, ştersături şi modificări în registre, lipsă medic anestezist şi a unui cabinet de profil şi efectuarea RMN la copii până în 8 ani etc.;

- rezultatul acestui control a fost retragerea de la plata a S.C. EEE., măsură contestată de firmă.

GGG. audiat la Parchet 23.05.2014 şi la 6.11.2015 de instanţă şi-a menţinut declaraţia dată în faţa comisarului şef şi a făcut completări şi precizări după cum urmează:

- martorul a înfiinţat S.C. EEE. în 2007 şi din decembrie anul 2007 a încheiat cu CJAS contracte de prestări servicii paraclinice - RMN şi în 2009/2012;

- în urma unui control - iulie 2012 i-a fost imputată de CJAS suma de 20.000 RON, preşedinte fiind dr. I.;

- în august 2012, noul preşedinte al CJAS D. a dispus un al doilea control cu aceeaşi tematică şi perioadă de verificat, în urma căruia i s-a reziliat contractul la 5.09.2012 şi i-a fost imputată suma de 105.000 RON;

- actul de control este suspendat, fiind contestat de martor;

- după aprobarea contractului cadru din aprilie 2013, martorul a depus documentaţia pentru contractarea de servicii paraclinice şi pentru care a fost evaluat şi stabilit un punctaj maxim de 69.201 RON lunar la 30.04.2013;

- în luna mai 2013, s-a defectat după o săptămână de activitate aparatul RMN, iar repararea lui a durat o perioadă mai lungă, astfel că prin adresa din 27.05.2013 către CJAS Mehedinţi a cerut redistribuirea sumei de 61.800 RON aferentă lunii mai în lunile următoare;

- în septembrie 2013, în urma rectificării bugetului, C. l-a anunţat că are un plafon mai mare, de aproximativ 170.000 RON pe care firma martorului nu avea condiţii să o consume, astfel că i s-a spus că urmează să-i restituie Casei sumele necheltuite;

- la 14.10.2013, în biroul lui N., martorul i-a spus acesteia să-i întocmească o cerere, pe care a şi semnat-o, prin care arăta că renunţă la 200.000 RON, cerere înregistrată la CJAS;

- aceste sume urmau a fi redistribuite şi astfel martorul a luat spusele lui N. ca o sugestie să renunţe la sumele în plus; el a afirmat că îi este imposibil să consume fondurile suplimentare date pentru că nu există timp fizic necesar pentru programul de lucru pe care îl avea firma pentru investigaţii;

- adresele de renunţare la sumele suplimentare erau întocmite de N. pe calculatorul său la mijlocul lunii, astfel încât era răgaz pentru redistribuire, altfel se returnau la bugetul statului;

- SIU Drobeta Tr. -Severin nu are aparatură pentru investigaţii RMN, există o altă firmă ce aparţine lui H., familiei sale;

- până în 2007 nu au existat firme în Mehedinţi şi CJAS a încheiat contracte cu firme din Timiş, Dolj;

- punctajul stabilit de comisia de evaluare a CJAS pentru S.C. TT. a fost superior firmei EEE. în raport de aparatură şi personal;

- firma EEE. nu a fost dezavantajată prin punctaj, pentru că sunt criterii stricte cuprinse în contractul cadrul, iar rezultatul este afişat pe site-ul CJAS;

- TT. are doi medici, doi operatori, personal calificat, două ture, program de câte 6 ore, un număr de pacienţi mai mare, program şi sâmbăta câteodată, spre deosebire de EEE. care are doar un medic, un asistent, o singură tură şi un program "luni-vineri";

- contestaţia la actul de constatare al CJAS în urma căruia i s-a reziliat contractul a fost respinsă de CNAS, dar nu i s-a comunicat hotărârea;

- echipa de control a găsit ştersături în registru, bilete de trimitere cu ştersături şi corecturi cu pastă corectoare, rubrici cu modificări din evidenţe etc.;

- punctajul a fost stabilit corect când s-a încheiat contractul în 2013 cu CJAS;

- martorul a evidenţiat că în relaţionarea profesională cu C. nu a avut ce să îi reproşeze, au conlucrat bine legat de activitatea firmei - prestator de servicii paraclinice;

- martorul după rectificarea de buget a primit o suplimentare de fonduri pe care el nu o putea satisface, ceea ce îl obliga să restituie sumele pentru a fi redistribuite celorlalţi furnizori care aveau contracte cu CJAS;

- din septembrie 2013 - martie 2014, martorul a renunţat la sumele suplimentare adăugate plafonului deja existent şi sumele au fost redistribuite;

- martorul nu a avut elemente concrete, ci doar îndoieli că exagerările constatate în actul de control ascundeau alte interese;

- din auzite ştia ca S.C. TT. aparţinea lui H., cu care s-a întâlnit o singură dată pe culoarele unei bănci;

- contractele se făceau la sesizare, la reclamaţii, erau inopinate, erau cu tematică, când se anunţa perioada şi subiectul de verificare;

- au mai fost controale, s-au mai găsit deficienţe, dar au fost şi situaţii când nu s-au găsit nereguli;

- în mai 2013 a avut o discuţie cu IIII., şefa CJAS şi în octombrie cu N., căreia i-a spus că nu poate cheltui sumele suplimentare primite;

- N. nu a făcut decât să-l ajute să conceapă şi să dactilografieze cererea referitoare la imposibilitatea de cheltuire a sumei primite;

- martorul a făcut câteva luni astfel de cereri pentru că în mod real nu le putea utiliza, astfel că nu avea nicio problemă că aceste sume erau redistribuite către cealaltă firmă competitoare;

- contrar celor declarate la Parchet, s-au mai efectuat controale la firmă şi după ce a renunţat la sumele suplimentare;

- nu a dat nicio conotaţie discuţiei cu IIII. de la CJAS şi nici nu a discutat cu N. despre suplimentarea de sume, pentru că ele veneau după rectificarea de buget şi în raport de punctaj;

- EEE. a atins plafonul când a avut doi medici şi două ture de program;

- când martorul a fost audiat la Parchet, a avut sentimentul că cel care îl audia îi sugera fraza din declaraţie că "N. i-ar fi cerut să renunţe la sumele alocate";

- în timp ce martorul relata la Parchet, comisarul şef SSS. dicta unei persoane care scria la calculator şi fiind obosit şi târziu, martorul nu a reacţionat, n-a avut vreo obiecţie când comisarul a dictat ce martorul nu declarase în legătură cu N.;

- cererile de renunţare la sumele suplimentare alocate erau semnate, ştampilate de martor şi înregistrate în registrul firmei;

- N. nu a făcut parte din echipa de control care i-a imputat 120.000 RON;

- în 2010 s-a reziliat şi contractul lui TT. iar firma EEE. a angajat unul din medicii de la TT. pe perioada rezilierii de 5-6 luni;

- în urma controlului care a dus la rezilierea contractului s-au constatat diferenţe legate de substanţa de contrast, faptul că a făcut o examinare RMN unei minore de 8 ani, că nu avea sală de preanestezie şi angajat un anestezist pentru a face astfel de examinări RMN;

- laboratorul are sediul lângă Spital şi are permanent clienţi pentru RMN; atunci când aparatul a fost defect, o perioadă firma nu a fost în activitate;

- CJAS nu poate fi indusă în eroare cu privire la numărul de examinări efectuate şi pentru că există un program integrat.

Martora FFFF. a fost audiată la parchet la 15.05.2014 şi la instanţă la 6.11.2015 şi la 19.07.2016, declarând următoarele:

- lucrează în S.C. TT. din 2007 în baza unui contract de muncă ca medic radiolog şi imagistică medicală, cu un program de 6 ore pe tură, efectuând investigaţii ale pacienţilor programaţi cu bilete de trimitere de la medicul specialist;

- s-au relatat etapele procedurii, care presupune o fază scriptică de evidenţiere, o fază de investigaţie imagistică cu sau fără substanţă de contrast pe segmentul indicat de medic şi faza de examinare a expunerii imagistice a pacientului, întocmirea documentaţiei medicale evidenţiate în sistem informatic;

- documentele sunt semnate şi ştampilate de medic, ştampilă pe care nu a folosit-o decât medicul căruia îi aparţine;

- activitatea din clinică avea fluctuaţii de program în funcţie şi de activitatea din Spital, dar şi în aceste condiţii, asigura examinarea tuturor investigaţiilor şi când mai erau nevoie de mai multe secvenţe, se repeta investigaţia RMN gratuit;

- substanţa de contrast se foloseşte la recomandarea medicului pacientului ori se stabileşte de mediul radiolog, atunci când aceasta este necesară şi pacientul nu are reacţii alergice;

- colectivul are o bună colaborare cu E. - administratorul firmei;

- nu au existat situaţii ca să se examineze alte persoane decât cele de pe biletele de trimitere;

- niciodată E. nu i-a cerut să parafeze bilete de trimitere pentru care nu au avut loc examinări;

- nici direct, nici prin E., H. nu a intervenit în activitatea de medic a martorei, nu i-a solicitat nici un favor şi nici nu a văzut ca acesta să aibe vreo implicare în activitatea firmei;

- M. nu implica medicii în probleme administrative şi nu l-a pomenit niciodată pe H. ca având vreo legătură cu activitatea clinicii.

EEEE., în declaraţia de la Parchet (15.05.2014) şi de la instanţă (6.11.2015 şi 19.07.2016) a arătat că îşi desfăşoară activitatea de medic specialist radiolog imagistică medicală din 2003 la Spitalul judeţean şi din 2012 la S.C. TT., în baza contractului încheiat cu E. cu un salariu de 1000 RON şi un program de 6 ore/zi;

- martora a descris procedura investigaţiei, examinării şi a evidenţierii în sitemul informatic al pacientului şi al rezultatului investigaţiei;

- au fost situaţii când, în mod excepţional a mai avut întârzieri la program dar acest lucru nu a afectat actul medical, examinările semnate şi parafate au fost la timp întocmite şi documentaţia inclusă în fluxul informatic;

- nu are cunoştinţă să fi existat pacienţi care au fost înregistraţi dar nu şi investigaţi;

- a aflat că S.C. TT. ar aparţine lui H.; că de fapt ar fi a familiei H.;

- nu a primit mai mult de 1000 RON lunar şi o primă de 200 RON, de la S.C. TT.;

- niciodată M. nu i-a solicitat parafa şi nimeni nu a folosit parafa medicului EEEE.;

- în afara celor programaţi pentru examinare cu RMN, mai sunt şi urgenţele;

- substanţa de contrast se aplică la solicitarea medicului specialist sau medicul radiolog dispune în funcţie de investigaţie ori lipsa vreunei alergii la substanţa pe care o administrează asistentul/tehnicianul;

- s-a utilizat şi examinarea pe skype a investigaţiilor, evaluarea diagnosticului transmis apoi pentru evidenţierea informatică în fişa pacientului;

- niciodată M. nu i-a spus, nu i-a cerut să limiteze numărul de secvenţe în examinarea pacientului pentru stabilirea diagnosticului;

- nici un asistent nu s-a plâns de M. sau de altcineva că li s-a cerut micşorarea numărului de secvenţe în examinarea pacienţilor;

- M. este apreciată şi respectată, percepută pozitiv de colectiv;

- M. nu i-a cerut niciodată martorei să semneze un document al unui pacient neexaminat;

- niciodată într-o şedinţă de personal, de colectiv nu li s-a spus că este un plafon şi să li să ceară să desfăşoare activitatea de natură a fi atinsă suma respectivă;

- într-un program de 6 ore se examinau 11-14 pacienţi;

- se lucra câteodată şi sâmbăta, iar când se considera că nu este edificatoare investigaţia aceasta se refăcea gratuit;

- martora s-a întâlnit cu H. de vreo trei ori din 2007, de la angajarea sa şi aceasta odată când îşi vizita soţia internată în spital şi când colectivul a fost invitat la sărbătorirea zilei de naştere a acestuia;

- nu are cunoştinţă ca H. să se fi implicat în activitatea sau conducerea S.C. TT..

DDDD. a fost audiată la 2.04.2014 la Parchet şi la 4.12.2015 în instanţă.

Martora a declarat între altele că a lucrat din 2007 în S.C. TT., se ocupă cu programarea pacienţilor pentru investigaţiile RMN;

- societatea TT., afirmă martora, este controlată în fapt de H., şi în concret E. se ocupă de administrarea firmei;

- martora a relatat procedurile administrative de evidenţiere a pacienţilor ce urmează a fi investigaţi şi apoi examinate secvenţele imagistice, introduse în sistemul informatic;

- plafonul lunar era de 300.-400.000 RON şi, pentru atingerea lui, pacienţii erau ţinuţi mai puţin timp în aparatul RMN;

- martora a mai relatat că erau pacienţi care nu fuseseră investigaţi, cu bilete de trimitere pe numele altor persoane; unele bilete erau cu numele salariaţilor lui H. de la hotelul VV.;

- se efectuau 15-16 investigaţii în intervalul 8-21 zilnic;

- H. şi M. le spuneau că trebuiau introduse cât mai multe bilete de trimitere;

- plafonul s-a mărit după ce H. a devenit preşedinte al Consiliului Judeţean.

În data de 2.04.2013 a fost împreună cu alţi colegi, chemată la ora 13 la o întâlnire cu un procuror care le-a cerut la orele 15 să fie prezenţi de la Drobeta Tr. -Severin la Bucureşti pentru audiere;

- martora a fost audiată la ora 23;

- li s-a spus, martorei, lui CCCC. şi BBBB. că vor fi luaţi cu duba şi duşi la DNA dacă nu se vor prezenta;

- în timp ce era audiată, cel care o audia i-a spus că din martoră devine inculpată dacă nu spune adevărul;

- urmare unui eveniment de familie din 1.04.2013, de emoţie i s-a făcut rău şi în timp ce i s-a adus un pahar de apă, o persoană i-a zis:

"dacă nu vorbeşte, nu vorbeşte!";

- datorită presiunii care a resimţit-o în noaptea audierii din partea procurorilor, a Parchetului, nu-şi mai aminteşte clar declaraţia dată;

- la Parchet i s-a cerut să vorbească despre decontările către CJAS;

- martora, din 2007 este secretara S.C. TT.;

- din 2007-2012 H. a fost acţionar al societăţii, după care a devenit mama acestuia; până în 2010 administratorul firmei a fost SSSS., urmată din 2010 de E.;

- martora relatează etapele procedurii de la înregistrare, investigaţie, examinare şi evidenţiere informatică;

- există lista de aşteptare şi pacienţii sunt invitaţi şi telefonic;

- nu se poate examina altă persoană decât cea trecută în biletul de trimitere;

- media unei examinări este de 15-20 minute, în funcţie de afecţiune;

- activitatea TT. a fost suspendată în 2009, fără a afecta pe cei care-şi plăteau investigaţia;

- firma a avut încă de la înfiinţare un plafon mare şi apoi a mai apărut pe piaţa medicală o altă societate de profil;

- numirea lui H. nu a avut nicio importanţă pentru mărirea plafonului societăţii TT.;

- plafonul era în raport de pacienţii programaţi se ajungea la 2-3 miliarde vechi, iar la data audierii acesta era de 1.8 miliarde lunar, deşi lista de aşteptare are deja înscrişi 150 de pacienţi;

- angajaţi ai hotelului VV. au făcut investigaţii în baza biletelor de trimitere;

- nici M. sau H. nu le-a cerut să înregistreze mai multe bilete de trimitere decât era legal;

- H. nu a avut nicio intervenţie, implicare în activitatea societăţii;

- după ce a fost audiată, martora a semnat declaraţia fără să o citească pentru că abia aştepta să semneze şi să plece;

- martora a precizat că pentru atingerea plafonului lunar se restrângea timpul examinării RMN (consemnare nereală);

- nu-şi aminteşte să fi spus că au fost investigate alte persoane decât cele menţionate pe biletele de trimitere;

- nu este adevărat ce s-a consemnat de către procuror că pe biletele de trimitere ale angajaţilor din VV. au fost investigate alte persoane;

- nu este real, chiar dacă procurorul a consemnat în acest mod, că ar fi spus că atingerea plafonului se făcea cu înscrierea a cât mai multor bilete de trimitere;

- E. nu i-a cerut să înregistreze bilete de trimitere pentru vreo persoană;

- nu se puteau face raportări false, întrucât la finalul zilei biletele de trimitere erau verificate şi semnate de dr. FFFF., EEEE. şi M.;

- au existat controale anuale, de fond şi tematice;

- CJAS controla biletele de trimitere, însemnările din registru, înregistrările din calculator;

- cu o lună, o lună jumătate înainte de zugrăvirea Spitalului RMN şi montarea unui geam termopan fuseseră achiziţionate materialele folosite la igienizare.

CCCC., martoră în dosar a fost audiată la Parchet la 2.04.2014 şi în instanţă la 4.12.2015 şi la 14.10.2016

Din declaraţiile sale s-au reţinut următoarele:

- martora funcţionează în Spitalul judeţean din 1995 şi din octombrie 2007 şi la S.C. TT.;

- din câte cunoaşte, societatea TT. aparţine preşedintelui Consiliului Judeţean şi este administrară în concret de către E.;

- martora a relatat procedura în care se desfăşoară investigaţia, examinarea şi transmiterea rezultatelor de către medici inclusiv prin skype pentru a fi evidenţiate în sistemul informatic şi fişa pacientului;

- la sfârşitul zilei, biletele de trimitere sunt predate lui E., care se ocupă de decontarea serviciilor la CJAS;

- plafonul lunar este de 400.000 RON şi se fac investigaţii la 10-15 pacienţi/tură; se fac un număr de secvenţe mai redus pentru a atinge numărul de examinări, iar medicii FFFF. şi EEEE. îşi asumă examinarea pacienţilor;

- plafonul lunar de decontări de servicii a crescut după ce H. a devenit preşedinte de Consiliu Judeţean;

- martora a fost chemată la ora 15 la DNA Bucureşti în data de 2.04.2014 fără să cunoască în ce calitate şi ameninţată de un comisar de poliţie că dacă nu se prezintă va primi o amendă de 50.000.000 RON vechi;

- înştiinţarea se referea la o infracţiune de fals în înscrisuri;

- martora a fost audiată la DNA Bucureşti în jurul orelor 23 şi din cauza stresului, a oboselii îşi aminteşte frânturi din declaraţia dată legată de investigarea unor pacienţi de prin anii 2007-2008;

- martora este asistent medical radiologie şi din 2007 funcţionează la S.C. TT.;

- după efectuarea investigaţiei, medicul este cel care analizează şi face interpretarea secvenţelor imagistice;

- din 2011 până în 2015 a fost administrator M. Valşentina;

- la nivelul clinicii, medici, asistenţi au stabilit câţi pacienţi să fie examinaţi pe zi - 10-12 examinări RMN, cu o medie de timp de examinare de 15 minute;

- întotdeauna au fost examinaţi pacienţi cu biletele de trimitere şi nu are cunoştinţă să se fi examinat o persoană pe biletul de trimitere al altcuiva, al unei rude etc;

- nu a fost impusă normă de pacienţi pentru plafonul de 400.000 RON lunar;

- medicul este cel care stabileşte numărul de secvenţe şi în lipsa lui, investigaţia se efectuează la un număr de secvenţe pe care dacă medicul nu-l consideră suficient, în mod gratuit se repetă investigarea;

- M. nu le-a impus niciodată câte examinări să realizeze şi ca număr de secvenţe în timp;

- nu a susţinut unele fragmente din declaraţia de la Parchet, pentru că ele au fost induse prin întrebări sugestive;

- la Parchet i s-a spus că e audiată ca martor, că se ştie deja totul şi se urmăreşte doar să se vadă dacă spune adevărul în legătură cu decontarea serviciilor RMN;

- afirmaţia că s-au prezentat alte persoane pe bilete de trimitere decât titularii s-a referit la anii 2007-2008 la începutul activităţii TT.;

- comisarul care a audiat-o nu a consemnat toate răspunsurile martorei la întrebările puse; cu titlu de exemplu, răspunsul că H. nu era prezent în TT. care nu se regăseşte în declaraţie;

- plafonul s-a mărit pentru investigaţii RMN investirea ca preşedinte al Consiliul Judeţean, dar este adevărat că înainte de acest moment prin ordinul CNAS s-a mărit plafonul pentru servicii paraclinice şi nu crede că această mărire s-a datorat noii funcţii a lui H.;

- martora nu a fost ameninţată sau sub presiunea vreunui inculpat cu privire la declaraţiile sale;

- de societate se ocupă TTTT., cu care are discuţii legate de administrarea societăţii;

- comisarul, audiind-o, i-a spus că a venit la audiere ca martor, dar poate să i se schimbe această calitate;

- după lecturarea la parchet a declaraţiei, deşi a avut nemulţumiri după cum s-a consemnat, s-a simţit vulnerabilă faţă de modul cum reacţiona comisarul la obiecţiunile de consemnare a declaraţiei;

- deşi a spus celui ce o audia că nu ştia date despre decontarea biletelor de trimitere, a continuat să o audieze, fără ca ea să ştie ce anume doreşte să afle de la acesta în condiţiile, în care o anunţase că îi putea schimba calitatea în raport de răspunsurile date;

- este imposibil să se folosească secvenţe de la un pacient pentru alt pacient, pentru că totul este informatizat;

- biletele de trimitere ajungeau la E.;

- au fost două contracte de fond pe an, câte două contracte operative pe an pe verificarea câte 2 luni de activitate la TT.;

- după numirea lui H. ca preşedinte, au fost mai multe controale, care putea să fie şi la vreo sesizare sau reclamaţie;

- controalele erau efective, făcute de echipe de 3-4 persoane de la CJAS;

- există liste de aşteptare cu mulţi pacienţi;

- nu s-au făcut presiuni, intervenţii în activitatea martorei ca asistentă de laborator;

- activitatea RMN a firmei a fost suspendată 3-6 luni, când a prestat investigaţii doar cu plata acestora;

- clinica este foarte solicitată şi în prezent;

- patronul firmei este familia H.;

- martora a menţionat doar declaraţia din 4.12.2015;

. trecător l-a văzut martora pe H. în clinică; nu s-a amestecat în activitatea medicală;

- în 2014 au crescut fondurile alocate societăţii ceea ce s-a resimţit în activitatea TT., care este intensă şi cu liste de aşteptare.

La 2.04.2014 a fost audiat la parchet martorul BBBB. şi reaudiat în instanţă la 6.11.2015

- din 1997 martorul este asistent la Spitalul judeţean şi din 2012 şi la TT.,N;

- societatea este administrată în fapt de H., preşedintele Consiliului Judeţean şi de activităţile curente, zilnice se ocupă E.; martorul nu ştie de drept cine sunt administratorii firmei;

- martorul relatează modul în care se desfăşoară procedura de investigare;

. plafonul este de 400.000 RON lunar şi pentru atingerea acestuia se lucrează în ture prelungite, unele investigaţii sunt superficiale şi au fost investigate alte persoane decât cele de pe biletele de trimitere;

- E. introducea biletele de trimitere în sistemul informatic;

- firma are foarte mulţi pacienţi, nu exista timpul fizic să facă faţă şi sunt liste de aşteptare;

- unele investigaţii se fac cu substanţă de contrast care se consemnează pe biletul de trimitere;

- interpretarea se face de către cei doi medici;

- se ajungea cam la 10 pacienţi pe tură cu programare şi urgenţe;

- se făceau între 18-22 secvenţe pe segment la investigarea pacienţilor; aparatul fiind programat ca în raport de segment, afecţiune să arate numărul necesar de secvenţe;

- în lipsa medicului, se aplica substanţa de contrast pacientului pentru investigaţie, dacă din fişa medicală a acestuia reieşea că i s-a mai aplicat;

- de decontarea biletelor se ocupa M., care le introducea în sistem;

- pentru acoperirea plafonului s-a lucrat şi sâmbăta;

- a fost o singură situaţie de care a aflat că o rudă ar fi fost investigată pe biletul de trimitere al titularului, ceea ce a spus la Parchet, dar s-a consemnat altfel;

- investigarea pacientului era, ca procedură aceeaşi, indiferent că erau medici sau nu, pentru că ei făceau analiza examinării imagistice;

- nu au existat situaţii să fie înregistrate bilete de trimitere fără examinarea bolnavului;

- reducerea numărului de secvenţe se făcea în limita în care să nu se afecteze diagnosticul;

- au fost controale la TT. pe registre, documente, personal.

După administrarea probatoriilor, luând act că nici procurorul şi nici inculpatul nu a mai formulat vreo cerere sau excepţie, s-au declarat deschise dezbaterile conform art. 387 şi art. 388 C. proc. pen.

În concluziile sale procurorul a solicitat condamnarea inculpatului H. pentru cele trei infracţiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 între care şi cea care priveşte folosirea influenţei de lider de partid pentru obţinerea pentru sine de foloase necuvenite faţă de funcţionarii de la CNAS şi CJAS Mehedinţi.

Procurorul şi-a fundamentat acuzaţiile pe convorbirile telefonice interceptate în temeiul Legii nr. 51/1991 (excluse la 28.11.2014 din probatoriu) pe datele de trafic, invocând declaraţiile martorilor UUU., HHHH. şi GGG..

S-a susţinut că H. şi-a exercitat influenţa cu ajutorul inculpatei E., între aceştia înregistrându-se frecvente convorbiri telefonice; de asemenea H. era în contact cu preşedinţii CNAS - HHHH., directori generali CNAS - UUU., cu preşedintele CJAS şi alţi doi funcţionari ai CNAS ori CJAS. UUU., în mărturia sa, evidenţiat că la un moment dat H. o suna cam des, ceea ce o deranja.

După ce H. a devenit preşedinte al Consiliului Judeţean a crescut cifra de afaceri a TT..

Contrar susţinerilor apărării şi a depoziţiei martorului GGG., între cele două firme cu acelaşi obiect de activitate existau diferenţe prea mari cu privire la sumele alocate de CJAS, iar aceste diferenţe să se justifice doar pentru că S.C. EEE. S.R.L. avea un singur medic angajat.

Acest lucru s-a datorat, a susţinut procurorul, poziţiei inculpatului, care şi-a folosit influenţa ca lider politic şi a făcut demersuri care au adus un folos necuvenit pentru S.C. TT. în raport de S.C. EEE. S.R.L..

Concluziile scrise depuse de procuror la dosar constituie redarea în sistem copy-paste a 22 de pagini din Capitolul II al rechizitoriului, la care s-au adăugat şi referirile de la punctul 7 al concluziilor ce o privesc pe inculpata E. (pct. 7 - fila x se referă însă la C.).

Faptul că cei trei martori audiaţi la Parchet şi care audiaţi în instanţă, au revenit asupra declaraţiilor, s-a justificat prin aceea că sunt încă angajaţii societăţii TT. ce aparţine familiei H.; ei nu au oferit motive plauzibile - intimidare şi oboseală - pentru că erau prezenţi avocaţii inculpaţilor, nu puteau fi influenţaţi, fiind persoane cu o anume pregătire. Pe de altă parte, declaraţiile acestora, a evidenţiat procurorul, s-au coroborat cu declaraţiile lui EEEE., convorbirile dintre M. şi H. care nici nu voiau să mai ştie că medicii nu respectau programul de lucru şi nu se respectau clauzele contractuale.

Procurorul a precizat că aceste convorbiri telefonice interceptate sunt extrem de relevante pentru întreaga cauză. Astfel, rezultă cum H. acţiona în calitatea sa de preşedinte al Consiliului Judeţean, era interesat de bugetul Casei de Asigurări pentru buna funcţionare a sistemului medical din judeţ, dar în realitate îl interesa doar bugetul pentru paraclinice.

H. s-a oferit, pe de altă parte, să o susţină pe UUU. să rămână pe post la schimbarea conducerii CNAS, pentru ca aceasta la rândul ei să-i fie suport pe viitor.

În declaraţia din instanţă, martora UUU. nu şi-a adus aminte acele momente care nu i-ar fi convenabile, dar îşi menţine declaraţiile de la urmărirea penală.

S-au menţionat ca probe de susţinere a acuzaţiilor şi înscrisurile:

- procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate (excluse la 28.11.2014);

- declaraţiile martorilor DDDD., CCCC., BBBB., EEEE., UUU., HHHH.;

- declaraţiile inculpatului H.;

- înscrisurile enunţate din concluziile care se referă la D., E. şi C.;

- adresa x/30.05.2014 a CNAS;

- înscrisuri cu referire la plăţile pentru casele judeţene;

- contract furnizare servicii medicale;

- date trafic - vol. 13 dup.

Inculpatul, prin avocat, cu privire la folosirea influenţei asupra funcţionarilor CNAS şi CJAS pentru obţinerea unui folos necuvenit pentru sine/altul, a arătat că în mod greşit s-a reţinut că în urma rectificărilor bugetare, alocarea de fonduri către CJAS Mehedinţi au fost mai mari; aceste fonduri au fost mai mari pentru toate casele judeţene de asigurare de sănătate;

- dr. HHHH. a exemplificat situaţia judeţului Mureş, judeţ mic, cu număr de locuitori mic, dar care întotdeauna a primit alocări bugetare mai mari, fiind şi centru universitar, cu spitale clinici mari;

- criteriile de evaluare sunt analizate de CNAS, indiferent că toate casele judeţene cer fonduri mai mari, mai multe (martor UUU.);

- criteriile în raport de care se fac alocările nu ţin de rugăminţi, solicitări, implorări (martor DDDDD.), se au în vedere capacitatea de a se cheltui fondurile, de administrarea şi gestionarea lor, pentru ca la sfârşitul exerciţiului bugetar să nu revină la buget fonduri nefolosite şi reportate pentru anul următor (martor dr. HHHH.);

- bugetul pentru servicii paraclinice în anul 2013 a fost mai mare pentru toarte casele judeţene de sănătate;

- CJAS repartizează pentru fiecare instituţie ce acordă servicii paraclinice după criterii prestabilite - număr pacienţi, capacitatea de a asigura serviciul medical, posibilitatea de a cheltui şi a raporta sumele de bani alocate, cu restituirea lor în caz contrar;

- TT. a primit sume care puteau fi cheltuite în raport de criteriile publice stabilite de CNAS pentru CJAS Mehedinţi;

- martorul GGG. a relatat cum a primit un punctaj maxim şi o valoare anuală de contract de 71.000 RON lunar, dar nu a putut fizic să cheltuie mai mult de 69.000 RON şi a returnat diferenţa, dată fiind situaţia firmei sale - are un RMN mai vechi, cu perioade lungi în reparaţii, capacitate redusă de examinare, iar pe de altă parte este un program luni-vineri, o singură tură, un singur medic radiolog, două asistente şi un informatician;

- martorul GGG. a mai arătat că firma lui H. funcţionează în două schimburi, câteodată şi sâmbăta, program de 6 ore, cu doi medici şi personal mediu care lucrează şi la Spitalul judeţean;

- s-a susţinut prin rechizitoriu că pentru a avea mai multe examinări, erau scurtate procedurile, investigaţiile, alegaţii care nu au fost dovedite cu eventuale sesizări, semnalări, reclamaţii de la medici, pacienţi, inclusiv către CJAS;

- în mod nereal s-a reţinut în rechizitoriu că au fost alocate fonduri exagerate către TT., care depăşeau posibilităţile de cheltuire;

- în actul de sesizare se afirmă că IIII. - preşedinte CJAS şi C., consilier CJAS, protejau de controale S.C. TT. şi controlau frecvent pe S.C. EEE. S.R.L.;

- GGG. a declarat că firma sa a avut activitatea suspendată datorită unei investigaţii a unei minore fără să respecte protocolul, iar TT. la rândul său, pentru vreo 6 luni a avut de asemenea suspendată activitatea pentru nişte nereguli, timp în care S.C. EEE. a avut doi medici şi a putut acţiona la întreaga capacitate de cheltuire a banilor;

- există Hotărârea de Guvern care stabileşte criteriile după care CNAS repartizează fondurile, iar cheltuirea acestora se cenzurează de Curtea de Conturi.

Apărarea a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen.

În concluziile scrise, inculpatul, prin avocat, a făcut referire la declaraţiile directorului general al CNAS - UUU. care cu privire la alocările bugetare suplimentare nejustificate acordate în anul 2013 către CJAS Mehedinţi, apreciate ca atare de Parchet.

Aceasta a arătat că era imposibil, obiectiv vorbind ca să se aloce sume în alt cuantum decât cuvenit fiecărei Case judeţene de către CNAS, faţă de condiţiile ce vizau numărul de locuitori, volumul serviciilor medicale prestate, sistemul informatizat de transmitere şi preluare a datelor, controalele permanente la nivelul CNAS, fluctuaţiile fiind determinate de numărul angajaţilor şi numărul serviciilor prestate;

- suma alocată pentru servicii paraclinice către CJAS Mehedinţi nu a avut nicio legătură cu eventualul interes personal al inculpatului; care nu avea cunoştinţă martora că familia H. avea o firmă cu astfel de obiect de activitate;

- UUU. a vorbit de două ori cu H. la telefon şi asemenea tuturor preşedinţilor de consilii judeţene a solicitat şi el majorarea şi suplimentarea plafoanelor după aprobarea bugetului, nevoia de fonduri având un caracter general, iar CNAS posibilităţi limitate;

- a mai avut loc o discuţie protocolară după ce UUU. a demisionat;

- martorele HHHHH. şi GGGGG. nu l-au cunoscut pe H. şi ele au confirmat cele spuse de UUU. că nu au fost niciodată contactate cu vreo solicitare de H., fiind în funcţie de conducere în CNAS (audiate la 16.09.2016 - director direcţie buget şi respectiv director general adj. economic);

- martorul HHHH. (audiat la 11.11.2016) preşedinte al CNAS din vara anului 2013 a confirmat cele deja declarate în cauză, evidenţiind caracterul obiectiv al datelor şi informaţiilor raportate din teritoriu avute în vedere la rectificările anuale pentru suplimentările bugetare;

- cunoscându-se cu H. de mulţi ani, martorul nu a fost niciodată abordat de acesta în legătură cu bugetul alocat către CJAS Mehedinţi, discuţiile lor telefonice erau personale;

- despre modul cum funcţiona S.C. TT. s-au evidenţiat de apărare declaraţiile martorilor CCCC., BBBB., FFFF., EEEE., GGG., care, sintetic, au arătat în mod concordant că.

- H. nu s-a implicat în activitatea TT.;

- au fost perioade când la Spitalul judeţean şi la TT. decontările de la CJAS au fost mult întârziate, iar numărul de pacienţi este foarte mare şi după ce H. nu mai deţine o funcţie publică;

(CCCC. - asistentă la Spitalul judeţean şi de 9 ani şi la S.C. TT.);

- M. se ocupa de activitatea administrativă curentă a S.C. TT. care este foarte solicitată, are un plafon mediu lunar de 400.000 RON, atins şi depăşit datorită numărului mare de cereri;

- în lipsa medicului radiolog, asistenţii efectuau investigaţiile, examinate apoi de medici pentru a satisface toate programările;

- substanţa de contrast se folosea numai din dispoziţia medicului (BBBB., audiat la 6.11.2015);

- martora FFFF. audiată la 6.11.2015 şi 19.07.2016 lucrează în clinică din 2007, clinică administrată de E. şi despre care nu are vreo informaţie că H. ar avea vreo implicaţie în activitatea acesteia;

- nu au existat niciodată nemulţumiri din partea pacienţilor referitoare la examinare, durata investigaţiei, utilizarea substanţei de contrast, procedura de comunicare, inclusiv cu mediul specialist, ori că investigaţiile ar avea un caracter superficial sau incomplet;

- martora a evidenţiat că examinarea efectivă a pacienţilor era informatizată, cu centralizarea datelor, a biletelor de trimitere, secvenţe corespunzător diagnosticului, cu sau fără substanţă de contrast;

- solicitare foarte mare, liste de aşteptare în condiţiile în care sunt doar două aparate RMN, iar TT. are unul nou şi performant, cu investigaţii prin programare sau sistem de urgenţă;

- nu a semnat niciodată documente de examinare pentru persoane care nu au fost consultate.

Martora EEEE., între altele a declarat că M. se ocupa de activitatea curentă a societăţii, de aprovizionare, igienă, decontările lunare, iar pe H. l-a văzut doar la organizarea 1-2 evenimente festive ale angajaţilor;

- în urma audierii martorului GGG. la 6.11.2015, s-a considerat că firma acestuia are o activitate mai redusă faţă de cea a familiei H., ca volum, personal, performanţă, program de lucru;

- activitatea firmei a fost întreruptă ca urmare a unor deficienţe tehnice, de evidenţiere în registre şi după remedierea acestora în 2013, a încheiat contract cu CJAS, iar după rectificarea bugetară i s-au alocat sume pe care nu aveau cum să le deconteze;

- martorul a declarat că a avut o relaţie corectă cu D. şi C. şi nu a avut sentimentul că H., prin funcţionari CJAS, i-ar sabota activitatea;

- nu s-a pus problema de competiţie între cele două singure firme de profil, întrucât ambele lucrau la capacitate maximă;

- CJAS în urma raportărilor, dispunea controale, verificări ale datelor de identificare ale pacienţilor, numărul, tipul investigaţiilor, costul examinării; se aveau în vedere punctajele, autoevaluarea şi neregulile erau menţionate într-un raport cu propuneri de măsuri (martora FFF.);

- în condiţiile în care nu se puteau cheltui sumele alocate de la buget sau suplimentar, normele legale obligau la returnarea lor şi redistribuirea acestora în acelaşi plan.

Concluzionând, inculpatul prin avocat a evidenţiat următoarele:

- criteriile de repartizare a fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate nu au fost de natură a avantaja judeţul Mehedinţi şi nici nu se puteau da fonduri la cererea oricui anume, câtă vreme orice creştere a bugetului unei Case judeţene trebuie să aibă acoperire prin datele informatice (martori - UUU., HHHHH., GGGGG.);

- procedura este clară, aprobată prin hotărârea CNAS şi nimeni, nici H. nu a cerut niciun favor la repartizarea fondului bugetar (martor HHHH.);

- apelurile telefonice, analiza bugetară comparativă a valorilor procentuale alocate altor judeţe, ponderea bugetară a serviciilor paraclinice în judeţul Mehedinţi nu au relevanţă faţă de incriminarea faptei;

- procurorul nu dovedeşte cu probe că IIII. şi N., în exercitarea atribuţiilor lor, ar fi favorizat S.C. TT. prin încheierea contractului cu CJAS şi i-ar fi adus un folos necuvenit lui S.C. TT.;

- nu există nicio probă că GGG. ar fi fost determinat să accepte o valoare anuală de contract inferioară lui S.C. TT. - fondurile au fost alocate conform criteriilor CNAS aplicate de CJAS Mehedinţi;

- nu este nicio dovadă că măsurile de control dispuse de D. au fost formale, câtă vreme ele se derulau potrivit hotărârii CNAS;

- nu au fost sesizări care să determine şi alte măsuri deja dispuse prin rapoartele de control referitoare la nerespectarea prevederilor contractuale;

- repartizarea sumelor suplimentare către fiecare din cele două societăţi s-a făcut potrivit criteriilor şi hotărârilor CNAS, cu obligaţia returnării sumelor necheltuite (martorii GGG., KKK., FFF., TTT.);

- C. era singura cu atribuţii de contractare, decontare la nivelul CJAS şi cu privire la care nu a existat nicio plângere/sesizare;

- capacitatea firmei nu a putut valorifica sumele suplimentare de la buget şi le-a returnat pe cele necheltuite, conform actelor normative şi nu presiunii lui N. de a renunţa în vederea redistribuirii.

Nu există elementul material al infracţiunii şi nu există fapta pentru care H. a fost trimis în judecată.

În ultimul cuvânt, inculpatul a afirmat că nu e vinovat şi a solicitat achitarea pentru această faptă.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele:

Inculpatul H. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru mai multe fapte de corupţie şi asimilate acestora.

Între infracţiunile supuse cercetării judecătoreşti se află şi trei fapte reglementate prin art. 13 din Legea nr. 78/2000 privind folosirea influenţei şi autorităţii de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite.

În speţă, s-a reţinut în rechizitoriu că H., în calitate de preşedinte al organizaţiei judeţene Mehedinţi a PP.., şi-a folosit influenţa şi autoritatea în scopul obţinerii pentru S.C. TT. a unor foloase necuvenite constând în decontarea din bugetul asigurărilor sociale de sănătate a unor sume mult superioare celor care i s-ar fi cuvenit.

Capitolul II al rechizitoriului a conţinut referiri la această faptă în dovedirea căreia sunt redate convorbiri telefonice, fragmente, interceptate în baza Legii nr. 51/1991 excluse din probatoriu la 28.11.2014 de către judecătorul de cameră preliminară, secvenţe din declaraţiile martorilor DDDD., CCCC., BBBB., GGG. .

S-au mai invocat drept probatorii în susţinerea acestei acuzaţii, în mod generic, proba cu date de trafic . Pe acest aspect, care în aceeaşi manieră se regăseşte şi la celelalte fapte ilicite imputate inculpatului, nu se fac nici un fel de precizări legate de persoanele aflate în datele de trafic, despre ce perioade este vorba, despre frecvenţa acestora, despre durata lor, ce anume segment infracţional priveşte, eventualele corelaţii cu alte probatorii pentru a le putea distinge dintre datele de trafic cuprinse în cele peste 400 de pagini ale volumului 13 al dosarului de urmărire penală nr. 321/P/2013, care privesc pe toţi inculpaţii trimişi în judecată prin rechizitoriu.

Aceste date, în astfel de circumstanţe, nu au fost nici relevante şi nici utile sau pertinente cauzei, câtă vreme sunt lipsite de orice identificare, aplicare directă la speţa în sine şi nu particularizează de loc contribuţia ce ar fi putut s-o aducă această probă. Pe de altă parte, convorbirile interceptate pe mandate de siguranţă naţională au fost excluse încă din Camera preliminară pentru motivele care s-au regăsit amplu explicate în încheierea din 28.11.2014 rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 339/16.03.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; de asemenea, a fost îndoielnică relevanţa multora din fragmentele de convorbiri redate din procesele-verbale secvenţiale expuse după importanţa apreciată de procuror.

Cu titlu de exemplu a fost evidenţiat dialogul dintre H. şi "Domnul"; dintre H. şi "Doamna" fără identificarea acestor domni şi doamne, ori convorbirile care se rezumă la:

"vin să vorbim ceva"; "să treci pe la mine"; "te-ai văzut cu omu'ală?"; "e în regulă totu' "; "te aştept aicea"; "poate veni mătuşi-mea … până la tine?" .

Procurorul a apreciat ca fiind relevante discuţiile în care inculpatul primeşte informaţii publice legate de bugetul primit de CJAS de la CNAS, referitor la neplata în lipsa banilor de buget rectificat care a întârziat, din motive mai mult sau mai puţin birocratice, să parvină CJAS etc., ori se preocupă de plata datoriilor, a creditelor firmei familiei H. către stat şi alţi furnizori .

Şi la Parchet şi în instanţă s-au audiat inculpaţii şi martorii despre care însă nu şi-a amintit nimic, inclusiv cu ocazia dezbaterilor, a concluziilor orale şi scrise unde se face trimitere, ca fiind valabile, la concluziile ce o privesc pe D. şi pentru H., deşi fiecare stă în proces în nume propriu, IIII. fiind acuzată de luare de mită iar H. pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Procurorul a făcut referire la trei declaraţii ale martorilor DDDD., CCCC. şi BBBB., consemnate cu ocazia audierii la Parchet, în condiţii care se confirmă prin menţiunile organului de cercetare penală de pe declaraţie.

În instanţă, aceşti martori, între alţii, audiaţi în dosar, au adus precizări, completări, inclusiv martorul GGG., la declaraţiile de la Parchet, iar pentru unii dintre ei (DDDD., CCCC. şi BBBB.), s-au soldat cu declaraţia procurorului de şedinţă, în timpul audierii martorilor, înainte de finalizarea şi semnarea declaraţiei, că se sesizează împotriva fiecăruia dintre cei trei inculpaţi pentru infracţiunile de favorizare a infractorului şi mărturie mincinoasă.

Până la finalizarea cercetării judecătoreşti, Parchetul nu a informat Curtea ca răspuns la adresele emise de instanţă dacă există, pentru faptele sesizate din oficiu de procurorul de şedinţă, vreo hotărâre definitivă în ceea ce îi privea pe cei trei martori, astfel încât declaraţiile acestora rămân câştigate cauzei.

Prin rechizitoriu s-au făcut următoarele afirmaţii constatatoare de către procuror - H. a controlat în fapt şi a administrat în fapt S.C. TT..

I.1. H. şi-a folosit influenţa conferită de funcţia preşedinte PP. Mehedinţi pentru a determina mai mulţi funcţionari publici din CNAS şi CJAS Mehedinţi să-şi exercite atribuţiile de serviciu în sensul obţinerii folosului urmărit de acesta - crearea premiselor decontării de către această societate S.C. TT. a unor sume cât mai mari din bugetul asigurărilor sociale de sănătate (în 2013 - S.C. TT. a decontat 3.595.762 RON).

2. H. a influenţat modalitatea în care CNAS a repartizat, cu prilejul aprobării bugetului pentru 2013, a rectificărilor bugetare către casele judeţene de sănătate fondurile destinate serviciilor paraclinice, cele repartizate judeţului Mehedinţi fiind disproporţionate în raport cu cele alocate celorlalte judeţe.

3. H. şi-a exercitat influenţa faţă de DDDDD., UUU. şi HHHH. de la CNAS (preşedinţi şi director general);

4. H. a făcut demersuri pentru direcţionarea celei mai mari părţi a sumelor alocate către judeţul Mehedinţi pentru servicii paraclinice (peste 64% din totalul acestor sume) către TT..

5. H. şi-a folosit influenţa faţă de D. şi C. (preşedinte şi consilier CJAS), care şi-au desfăşurat atribuţiile de serviciu favorizând S.C. TT..

6. Rezultatul exercitării de către H. a influenţei şi autorităţii sale a fost că, potrivit adresei x/30.05.2014 a CNAS, suma totală plătită în 2013 pentru specialităţi paraclinice în judeţul Mehedinţi a fost de 5.586.000 RON, cu 28,70% mai mare decât în 2012.

7. Din această sumă TT. a primit de la CJAS 3.595.762 RON cu o creştere de 127,14% mai mult decât în 2012;

- în 2013, cvasi-totalitatea veniturilor realizate sunt obţinute de S.C. TT. de la CJAS-97,78%.

8. H., prin demersurile sale în 2013 a făcut să se primească de către CJAS 1,71 % la nivel naţional din sumele pentru serviciile paraclinice, în condiţiile în care judeţul Mehedinţi are doar 1,21% din numărul de asiguraţi la nivel naţional.

9. H. şi-a exercitat influenţa în martie - aprilie 2013 la întocmirea bugetului pe 2013 faţă de DDDDD., UUU. şi în mai 2013 pentru rectificarea bugetului - sume suplimentare faţă de HHHH..

Procurorul a afirmat că la 8.03.2013 la CNAS, H. s-a întâlnit cu JJJJJ. şi cu UUU. şi au discutat despre bugetul pe 2013.

Nicio probă nu a dovedit că această discuţie a avut loc şi că subiectul acesteia l-au constituit sumele alocate pentru servicii paraclinice.

Şi dacă nu s-ar fi exclus convorbirile interceptate de SRI pentru infracţiuni prevăzute de Lega nr. 51/1991, singura convorbire, redată şi ea parţial cu UUU. şi tot nu s-ar fi putut aprecia ca o probă concludentă că H. spune:

"Uite acum vin şi vreau să mă văd cu tine şi cu şefu' tau cinci minute …" şi nimic mai mult. Şi nicio altă probă nu vine, nu adaugă la frazele eliptice cărora procurorul le dă valoare definitorie pentru acuzare.

În opinia procurorului sintagma "admisibilă în fapt" s-a tradus prin faptul că H. i-ar fi spus (nu sunt probe în acest sens) că vor încheia contractul pe 2013 cu CJAS, că se vor plăti datoriile la bancă lui M., care era administratorul firmelor familiei H.. Nu rezultă ce anume ar fi putut să fie spectaculos pentru M. legat de două aspecte care se presupuneau de la sine şi nu constituiau informaţii confidenţiale, ci cât se poate de publice.

S-a afirmat că rezultatul demersurilor făcute se reflectă în bugetul 2013 stabilit de JJJJJ. şi UUU. la CNAS.

Pe tot parcursul filelor x R nu a rezultat în concret ce demersuri, în ce au constat ele, ce au vizat şi cum au determinat întregul buget al CNAS pe 2013, astfel ca H. să fie beneficiarul unui folos necuvenit pentru S.C. TT..

Referindu-se la Nota de informare întocmită la 25.03.2013 de UUU. referitoare la criteriile de repartizare a fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, procurorul a afirmat, după ce a evidenţiat intervenţia lui H. la stabilirea bugetului pe 2013 pentru CNAS, că "acestea nu erau de natură a avantaja judeţul Mehedinţi" (?!).

S-a făcut trimitere la cifrele care statuează că judeţului Mehedinţi CNAS i-a alocat 4.200.000 RON, adică 1,45% din 288.890.000 RON la nivel naţional şi din aceasta 4,98% pentru servicii paraclinice din bugetul anual propus de 84.300.000 RON.

II. H., a afirmat procurorul în rechizitoriu, a convocat-o pe D. - preşedinte CJAS să discute despre contractul S.C. TT. cu CJAS.

Singura probă care ar susţine, în opinia procurorului, această afirmaţie, dacă ea nu ar fi exclusă din 28.11.2014, s-ar reduce la "Treci până la mine, mâine …" şi niciun alt probatoriu care să susţină, să confirme ceea ce s-a consemnat în actul de sesizare a instanţei.

În rechizitoriu s-a mai reţinut că D. îi aduce la cunoştinţă lui H. că s-a primit de a CNAS fila de buget, că finanţarea serviciilor paraclinice este mai bună în raport de alte domenii, dar nu se spune nimic de faptul că este încunoştiinţat că "pentru spital, avem cu 60 de miliarde mai mult decât anu' trecut", de unde rezultă că referirile speculative şi scoase din context dau altă turnură convorbirii, dialogului.

Procurorul a făcut vorbire despre o discuţie dintre H. şi C. pentru a afla informaţii despre societatea rivală "S.C. EEE.", dar nu punctează şi faptul că discuţia nu are nicio finalitate pentru că N. face conversaţie din politeţe, că altfel nu ştie despre ce s-ar putea interesa H., câtă vreme, o convorbire interceptată pe Legea nr. 51/1991 - mandat de siguranţă naţională nu are acoperire într-un probatoriu testimonial etc.

III. Nicio probă nu a confirmat că IIII. l-a determinat pe GGG. să încheie un contract cu o valoare inferioară pentru EEE. pentru ca să-i profite lui S.C. TT..

La 23.04.2013 CJAS Mehedinţi şi S.C. TT. prin E. a încheiat contractul de furnizare de servicii medicale - specialităţi paraclinice, valabil de la 1.05.2013 ale cărui prevederi sunt conforme cu forma contractului - cadru stabilit de CNAS şi în ceea ce privesc obligaţiile ce decurgeau în sarcina societăţii contractante.

Rechizitoriul a redat declaraţiile lui DDDD., CCCC. şi BBBB. care concordă cu privire la câteva aspecte selectate şi redate în actul de sesizare:

- TT. e controlată în fapt de H. - preşedinte al Consiliului Judeţean;

- în concret de administrarea societăţii se ocupă E.;

- plafonul este de 400.000 RON şi M. îi anunţă plafonul zilnic;

- li se spune să introducă mai multe bilete de trimitere;

- bilete de trimitere ale salariaţilor familiei H. cu investigarea rudelor acestora;

- secvenţe reduse ca număr pentru investigaţii, să crească numărul pacienţilor examinaţi;

- plafon substanţial mărit de când H. e preşedinte consiliu judeţean (DDDD.);

- S.C. TT. aparţine preşedintelui H. de la Consiliul Judeţean şi administrată în concret de E.;

- M. se ocupă de decontarea biletelor de trimitere;

- pe o zi sunt 10-15 pacienţi investigaţi;

- se fac mai puţine secvenţe şi se creşte numărul pacienţilor pentru a realiza plafonul zilnic mai mare de când H. este preşedinte Consiliu Judeţean (CCCC.);

- firma e administrată în fapt de preşedintele Consiliului Judeţean - H. şi de activităţile zilnice se ocupă E.;

- M. se ocupă de decontarea biletelor de trimitere;

- se lungesc turele până la ora 21, sau se lucrează şi sâmbăta pentru a realiza plafonul zilnic;

- s-au investigat persoane pe bilete de trimitere care erau eliberate pe numele altor pacienţi;

- S.C. TT. are mulţi pacienţi, cu liste de aşteptare;

- pe biletele de trimitere se menţionează folosirea substanţei de contrast pentru titularii biletelor, nu şi când investigaţiile se fac altor persoane decât titularii (BBBB.).

Curtea a mai reţinut că aceste probatorii tindeau, în concepţia Parchetului, să susţină faptul că la TT. nu se respectau clauzele contractuale şi pentru că D., sub influenţa lui H. dispunea controale formale şi fără măsuri efective după constatarea deficienţelor care impuneau rezilierea contactului. De altul, subscriind acestei abordări, procurorul afirmă că procesele-verbale de constatare aveau un caracter stereotip, întocmite de C., care făcea permanent parte din echipele de control.

Procurorul a mai susţinut şi în considerarea declaraţiei lui GGG., că CJAS Mehedinţi avea o altă atitudine faţă de acest al doilea prestator de servicii paraclinice căruia, la un moment dat, în urma unui control i s-a reziliat contractul cu CJAS şi i s-au imputat importante sume de bani, contestate de altfel la CNAS de GGG..

Noul contract încheiat la 30.04.2013 cu EEE. are prevăzută valoare anuală de contract de 553.614,29 RON, deci doar 69.201,79 RON/lunar, adică 26,6% din valoarea anuală de contract a S.C. TT..

În fragmentul de declaraţie dată la Parchet de GGG. şi menţionată în rechizitoriu a rezultat, între altele, că prin C., D. l-a invitat pe GGG. la CJAS şi i-a comunicat că se va prezenta la firma acestuia o comise de evaluare pentru încheierea contractului de prestare şi furnizare servicii paraclinice - RMN.

În urma evaluării, punctajul stabilit a fost mai mic decât îşi apreciase GGG. nivelul acestuia (72.000 RON lunar).

La puţin timp, conform clauzelor contractuale, GGG. a solicitat redistribuirea sumei de 61.800 RON aferentă lunii mai, întrucât urmare unor defecţiuni majore, aparatul RMN nu mai putea funcţiona.

Procurorul a făcut noi afirmaţii în sensul că H. a continuat cu exercitarea influenţei sale asupra lui UUU. şi D. în vederea plăţii sumelor solicitate pentru TT..

Din contextul probator lipsesc însă tocmai dovezile care să demonstreze cum îşi exercita H. influenţa pentru ca cele două instituţii să-şi îndeplinească obligaţiile de a plăti sumele la care se obligaseră prin contract.

Este larg acceptat în doctrină şi practică faptul că înregistrarea, interceptarea unor convorbiri telefonice, nu se pot substitui probelor la care se face referire în art. 97 şi urm. C. proc. pen., art. 327 şi urm. C. proc. pen.

Ele pot eventual constitui puncte de plecare în administrarea unor probe care să le confirme sau nu, care să se coroboreze între ele şi să conducă spre adevăr.

Pe de altă parte, nici administrarea de probe testimoniale nu se poate reduce la ascultarea prealabilă a unor convorbiri telefonice ori lecturarea transcriptului acestora pentru a fi în măsură, valorificând eventuală stare emoţională, să se inducă răspunsuri confirmative la întrebări sugestive.

Din rechizitoriu a rezultat că după încheierea contractelor şi TT. şi EEE. au formulat cereri de renunţare la anumite sume pentru redistribuire, prin diminuare valoare anuală de contract, fie suplimentarea acesteia pentru luna următoare.

În acest mod, a evidenţiat procurorul în rechizitoriu că s-au încheiat acte adiţionale semnate de D. (CJAS Mehedinţi) şi E. (SC TT.) şi GGG. (SC EEE.) cu Note de fundamentare semnate de C..

Acest lucru s-a exemplificat cu cererile formulate de E. de suplimentare a valorii anuale de contract pentru iulie, august 2013 etc.

Rechizitoriul a redat unele pasaje care să dovedească prin relevanţa lor relaţia dintre HHHH. şi H..

În considerarea activităţii lor de partid, relaţionarea acestora nu a reflectat aspecte discutabile pentru vreunul dintre ei.

Ordonanţa nr. 17/30.07.2013, de rectificare a bugetului de stat pe 2013, a fost urmată de o informare cu privire la repartizarea influenţelor, de un referat întocmit de CNAS la 27.08.2013 prin care s-au alocat pentru servicii paraclinice, între altele, sume suplimentare caselor judeţene în sumă de 36.625.500 RON şi din acestea 2,75% - 936.000 RON către CJAS Mehedinţi.

S-a susţinut prin rechizitoriu că sumele aplicate pentru servicii paraclinice judeţului Mehedinţi au fost direcţionate de D. exclusiv către TT..

Această susţinere a fost raportată la evaluarea cererilor S.C. TT. şi EEE., de suplimentare de diminuare pentru redistribuire a sumelor suplimentare.

Cererile erau urmate de Note de fundamentare întocmite de C. şi încheierea de acte adiţionale (28.08.2013, 2, 11 septembrie 2013, 4, 14, 30, 31 octombrie 2013).

În octombrie 2013 s-a adoptat O.U.G. pentru rectificarea bugetului pe 2013 urmată de referatul din 7.11.2013 aprobată de HHHH. - preşedinte CNAS.

CJAS Mehedinţi a primit 795.840 RON pentru servicii paraclinice, deşi are doar 1,21% din asiguraţi, reprezentând 7,70% din suma suplimentară alocată la nivel naţional al CJAS.

În ce priveşte creditele bugetare judeţul Mehedinţi pentru servicii paraclinice a primit suma suplimentară de 381.680 RON, adică 10,41% din întreaga sumă alocată tuturor caselor de sănătate pentru servicii paraclinice.

După rectificarea din noiembrie 2013 se menţionează în rechizitoriu cererile lui EEE. în imposibilitate să utilizeze sumele suplimentare, cele de suplimentare a valorii anuale de contract pe diferite luni formulate de S.C. TT. şi încheierea actelor adiţionale în baza notelor de fundamentare .

Declaraţia martorului GGG. a reprezentat suportul probator prin care Parchetul tinde să se ateste că N., determinându-l pe GGG. să renunţe la sumele suplimentare, putea să opereze apoi redistribuirea sumelor prin CJAS.

Totodată, GGG. a precizat că firma sa a obţinut punctajul maxim din partea comisiei de evaluare, astfel că în mod inutil i se alocaseră sume suplimentare.

Dintre cele peste 60 de percheziţii efectuate, dar despre care nu se face nicio referire legată de faptele reţinute în sarcina inculpatului, a celorlalţi inculpaţi din dosar, o percheziţie domiciliară din Biroul lui C. - a evidenţiat o Notă de fundamentare privind propunerea de actualizare a valorilor de contract şi un proiect de act adiţional de suplimentare sume pentru TT..

Instrumentarea cauzei penale de către procuror s-a finalizat în condiţiile art. 327 coroborat cu art. 328 C. proc. pen. raportat la art. 286 C. proc. pen. şi art. 97 şi urm. C. proc. pen. cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu pentru cercetarea judecătorească a acuzaţiilor aduse inculpatului.

Probele între care nu există o ierarhizare, au menirea să dovedească existenţa infracţiunii, săvârşirea ei de către inculpat, faptele, împrejurările în care aceasta a fost comisă.

În ambele faze procesuale s-au administrat probe de către procuror şi inculpat, şi motivat organele judiciare pot respinge probe considerate neutile ori nefondate.

Probele se evaluează în ce măsură se coroborează, converg spre dovedirea sau nu a acuzaţiilor şi prin concludenţa lor se formează convingerea judecătorului cu privire la judecata ce o va face, la hotărârea ce o va pronunţa în măsură să fie convingătoare, motivată şi argumentată.

În speţă, Curtea, sesizată prin rechizitoriu, a administrat probele invocate de acuzare, cele solicitate în apărare şi cele rezultate din amplul proces al cercetării judecătoreşti.

Fapta dedusă judecăţii şi reţinută în sarcina inculpatului H. presupune acţiunea unei persoane cu funcţie de conducere într-un partid, care se foloseşte de această calitate şi îşi exercită influenţa ori autoritatea asupra unui funcţionar public; ca urmare, prin îndeplinirea neîndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu, inculpatul obţine pentru sine sau altul bani, bunuri, folos necuvenit.

Inculpatul este un subiect activ, calificat, care, cu intenţie directă, aduce atingere relaţiilor sociale ce constituie obiectul juridic al infracţiunii (protejarea credibilităţii celor care îndeplinesc funcţii într-un partid politic).

Folosirea influenţei/autorităţii datorate funcţiei şi nu personalităţii celui care conduce un partid, sindicat etc. duce la realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii; ea se traduce prin exercitarea aptitudinii, capacităţii inculpatului de a avea trecere, de a determina schimbarea atitudinii, conduitei, hotărârii, deciziei funcţionarului.

Starea de pericol creată pentru relaţiile sociale proteguite este urmarea imediată, legătura de cauzalitate rezultând din fapta comisă prin acţiune; pericolul este iminent, inevitabil.

Latura subiectivă a infracţiunii comise cu intenţie,a fost calificată prin scopul de a obţine un folos.

Din aceste considerente a rezultat că nu este suficient să afirmi, să susţii că inculpatul şi-a folosit funcţia de conducere din partid pentru a induce funcţionarului ideea îndeplinirii atribuţiilor sale astfel încât să-i producă un folos.

1. Nu a rezultat din dosar cum s-a manifestat influenţa inculpatului H. asupra funcţionarilor CNAS ori CJAS, cum s-a ajuns, în ce mod să se creeze premisele ca TT. să beneficieze de decontarea unor sume mai mari şi în raport de care variantă modificată prin exercitarea influenţei acestuia.

Un singur apel telefonic în care se anunţă o vizită la birou, nu a constituit prin el însuşi o justificare pentru a face afirmaţia că H., cu JJJJJ. şi UUU., au discutat despre bugetul 2013 şi i-au hotărât soarta, altfel decât cei doi funcţionari publici avuseseră intenţia să-l propună Ministerului Finanţelor, Parlamentului.

2. Procurorul nu a amintit nimic despre modalitatea în care CNAS repartizase bugetul caselor judeţene, asupra căreia, în urma influenţei lui H., s-au operat modificări. Aceeaşi chestiune s-a pus şi cu privire la rectificările bugetare şi fondurile alocate Caselor judeţene de sănătate.

Nu a rezultat care este acţiunea prin care H. a schimbat decizia funcţionarilor publici de la CNAS şi s-a ajuns la o altă alocare de sume suplimentare în favoarea judeţului Mehedinţi, superioară altor judeţe.

A lipsit din dosar acele probatorii care să dovedească că până la intervenţia lui H., prin influenţa sa de lider de partid, altul era cuantumul alocării sumelor suplimentare destinate CJAS Mehedinţi.

3. Descrierea faptei nu se poate rezuma doar la o frază prin care s-a afirmat că H. şi-a exercitat influenţa faţă de JJJJJ., UUU. şi HHHH..

Niciuna din mărturiile la care procurorul face trimitere în rechizitoriu nu constituie un suport pentru această afirmaţie pentru a fi dovedită, inclusiv sub aspectul modalităţii în care influenţa s-a manifestat.

S-a afirmat că H. a contribuit prin influenţa lui la direcţionarea a 64% din totalul sumelor pentru serviciile paraclinice către TT..

Nu a existat parametrii la care instanţa să se raporteze de unde s-a plecat cu direcţionarea şi prin ce metode, asupra cui a lucrat influenţa lui H. ca să se dirijeze sumele alocate pentru serviciile paraclinice, în marea lor parte către firma familiei H..

5. Potrivit procurorului, D. şi C. - preşedinte şi consilier în CJAS, şi-au desfăşurat atribuţiile prin încălcarea legii (se presupune), pentru a favoriza pe S.C. TT..

În această situaţie, ar fi trebuie să se prezinte în rechizitoriu care erau statul de funcţii, fişa postului, statutul funcţionarului public aplicabil celor două funcţionare, unde se regăsesc reglementate atribuţiile fiecăreia care ar fi trebuit corect îndeplinite şi în ce măsură au încălcat sau nu aceste norme generale şi specifice profesiei şi, bineînţeles, care este gradul sancţionabilităţii.

Or, în Ordonanţa din 12.12.2014, ulterioară excluderii convorbirilor interceptate în temeiul Legii nr. 51/1991 (28.11.2014), procurorul a afirmat că obligaţiile de serviciu, sarcinile şi îndeplinirea acestora se regăsesc în C. pen. care sancţionează încălcarea atribuţiilor de serviciu.

6. Adresa evidenţiată de procuror în rechizitoriu nr. x din care a rezultat că suma totală pe 2013, plătită de CNAS către CJAS Mehedinţi a fost cu 28,79% mai mare decât în 2012 - 5.586.000 RON nu se completează şi cu alte documente care să explice mai mult decât o face afirmaţia procurorului că este rezultatul exercitării influenţei şi autorităţii sale.

Adică pe lângă influenţa care a schimbat hotărâri, decizii, atitudini, concepţii, a mai funcţionat şi prestigiul, consideraţia inculpatului H., adică autoritatea lui.

Nu a fost exclus ca din documentele CNAS, al Ministerului Sănătăţii, Economiei, Finanţelor, ale Camerei de Conturi şi în legea bugetului nr. 500/2013 să existe nişte acte care să fie eventual relevante în balanţă cu exerciţiul influenţei lui H. pentru a da explicaţii riguroase la acest aport financiar consistent pentru judeţul Mehedinţi.

Nu în ultimul rând, o radiografie a situaţiei, inclusiv economice a judeţului Mehedinţi ar fi fost edificator şi mai explicativ pentru a înţelege dacă şi în ce măsură s-a favorizat judeţul Mehedinţi sau s-a reparat vreo nedreptate anterioară.

În activitatea amplă a cercetării judecătoreşti, Curtea a dat posibilitatea şi acuzării şi apărării să producă probe care să fundamenteze susţineri, să înlăture lacune şi să concure la definitivarea unui probatoriu concludent, pertinent şi util cauzei.

7. Cifrele avansate pentru S.C. TT. primite de la CJAS Mehedinţi, crescute faţă de 2012, precum şi faptul că 97,78% din veniturile firmei vin din alocaţiile bugetare nu merg mai departe de supoziţiile care le justifică prin influenţa inculpatului ca lider de partid.

În primul rând în relaţionarea cu CNAS şi CJAS, H. se prezenta ca preşedinte al Consiliului Judeţean şi rezultă din declaraţii testimoniale că atât la nivelul caselor de asigurări de sănătate cât şi a altor contracte cu alte instituţii, adresabilitatea reprezentanţilor acelor instituţii era cu titulatura de preşedinte în considerarea Consiliului Judeţean pe care-l conducea.

8. Rechizitoriul nu a oferit şi alte explicaţii cel puţin la fel de plauzibile ca exercitarea influenţei inculpatului H. pentru faptul că deşi judeţul Mehedinţi are doar 1,21% din numărul de asiguraţi la nivel naţional, pentru anul 2013 CJAS a primit 1,71% din sumele pentru serviciile paraclinice la nivel naţional.

S-a vorbit în rechizitoriu de demersuri şi exercitarea influenţei de către H. trimestrial sau cu ocazia întocmirii bugetului, alocării, rectificării acestuia.

9. Din materialul probator nu s-a distins nici un înscris sau depoziţie de martor din care să rezulte că H., în vreuna din etapele arătate la care se mai adaugă şi "aşa-zisele demersuri din octombrie şi noiembrie 2013, a avut realmente o convorbire cu JJJJJ., UUU., HHHH. în care să discute despre buget şi să le mai schimbe şi deciziile cu privire la acesta prin simpla sa exercitare de influenţă.

Paradoxal, deşi influenţa inculpatului a fost plenară, atotcuprinzătoare şi perpetuă, astfel încât în cursul doar a unei presupuse întâlniri de 5 minute, determină schimbarea oricărei decizii luate de responsabili ai instituţiei CNAS în favoarea sa şi a firmei familiei H., Nota de informare întocmită de UUU. şi aprobată de JJJJJ. nu este, potrivit procurorului, de natură a avantaja judeţul Mehedinţi".

III. În aceeaşi termeni de autoritate dată de prestigiu, consideraţie, în rechizitoriu s-a afirmat că H. a convocat-o pe preşedinte CJAS - D. să discute contractul pe care TT. urma să-l încheie cu CJAS.

Nici frânturile de convorbiri interceptate şi selectiv redate în rechizitoriu şi nicio altă probă nu a susţinut afirmaţia că cei doi s-au întâlnit şi au avut subiect de discuţie o problemă de familie a inculpatului H..

D. îi aduce la cunoştinţă lui H. că CNAS a trimis fila de buget şi pentru spital cu 60 de miliarde mai mult decât în 2012 pentru spital, dar în rechizitoriu acest aspect nu este socotit relevant, deşi informaţia îi parvine lui H. în aceleaşi împrejurări în care s-a spus că şi finanţarea serviciilor paraclinice era mai bună, inclusiv faţă şi de alte domenii.

Nu este de neglijat faptul că Spitalul judeţean de urgenţă se află în administrarea, custodia Consiliului judeţean, ceea ce dă o justificare, în parametrii de legalitate a dispoziţiei dintre directorul CNAS şi preşedintele Consiliului judeţean, inclusiv cu privire la servicii paraclinice care cuprindeau în afară de servicii RMN şi laboratoarele de specialitate pendinte şi de Spitalul judeţean.

O dovadă în plus indică faptul că prioritatea autorităţii dintre funcţiile lui H., cea de preşedinte al Consiliul Judeţean este cea mai prezentă în mentalul public, instituţional şi relaţional.

În opinia Curţii, invocarea de către procuror a unor discuţii telefonice (excluse la 28.11.2014) dintre H., IIII. şi respectiv cu C. nu a fost suficientă pentru a convinge că influenţa, autoritatea lui H. le impunea cum să-şi îndeplinească sarcinile sau cum să-i servească interesele.

În primul rând, informaţiile despre care procurorul a afirmat că IIII. le-ar fi dat lui H. sunt informaţii publice, care se puteau regăsi pe site-ul CJAS, inclusiv cu privire la buget, alocare, redistribuire, rectificare etc.

III. Un alt segment care are menirea de a configura modul în care se exercită influenţa lui H. asupra funcţionarilor din CJAS se referă la contractele de furnizare de servicii paraclinice încheiate cu CJAS de cele două (singure) firme private cu activitate în domeniul medical din Mehedinţi.

Nici Spitalul judeţean de urgenţă Drobeta Tr. -Severin nu avea în dotare un aparat RMN, astfel că aceste servicii din 2007 erau asigurate de EEE. administrată de GGG. şi S.C. TT., administrată din 2010 de E. complice, coinculpată în cauză.

O primă critică acuzatoare din rechizitoriu a vizat Notele de fundamentare, referatele de evaluare întocmite de C., participarea acesteia în comisiile de evaluare sau controale operative.

În acelaşi context s-a situat şi preşedintele CJAS care o desemnează pe N. în comisii şi controale apreciate de rechizitoriu formale, stereotipe, să întocmească acte adiţionale şi care semnează contractele de furnizare servicii.

Depoziţiile martorilor CCCC., DDDD., BBBB. şi GGG. au evidenţiat câteva aspecte care se afirmă că au fost ignorate de CJAS, ca efect al exercitării influenţei lui H. asupra funcţionarilor publici care îşi îndeplinesc sarcinile aşa încât să fie în folosul necuvenit al familiei H., sau a lui H. personal.

- prezenţa medicilor la program;

- decontarea biletelor de trimitere peste numărul real cu pacienţi investigaţi;

- plafonul şi valoarea anuală de contract;

- investigarea pe bilete de trimitere ai căror titulari nu sunt persoanele respective;

- bilete de trimitere pentru pacienţi care nu sunt examinaţi;

- reducerea secvenţelor imagistice pentru a creşte numărul de pacienţi pe tură etc.;

- amestecul lui H. în administrarea firmei.

Toate acestea au fost situaţii care, potrivit dispoziţiilor contractului-cadru ar fi trebuit constatate şi să atragă sancţiuni, până la rezilierea temporară a contractului cum s-a întâmplat în 2009 la S.C. TT. şi în 2012 firmei EEE..

Or, lipsa evidenţierii acestora potrivit rechizitoriului, denotă rezultatele influenţei lui H. asupra celor care dispuneau controale fie că erau tematice, fie operative.

În rechizitoriu s-a susţinut că D. a direcţionat sumele suplimentare după rectificarea bugetară exclusiv spre S.C. TT..

C., la rândul său, după ce repartiza sumele lunare suplimentare către fiecare din cele două firme, îi solicita lui GGG. să semneze cereri de renunţare la sumele alocate şi ele erau apoi redistribuite către TT. .

Procurorul nu a explicat, de principiu, care, în raport de lege, erau încălcările ce aveau ca efect această redistribuire a sumelor suplimentare către singura firmă de altfel în măsură să le primească.

Încă din declaraţiile de la Parchet GGG. a prezentat aspectele legate de aceste cereri de renunţare pe care le justifică prin faptul că nu avea un RMN performant, reparaţiile durau perioade îndelungate, avea personal redus şi doar o singură tură de luni până vineri etc.

Cererile erau semnate, parafate şi înregistrate în firmă.

După rectificarea influenţelor ce decurg din O.G. nr. 99/2013 din octombrie 2013 şi creditele bugetare puteau fi achitate, ca sume, în 2013, judeţul Mehedinţi a primit pentru servicii paraclinice 381.680 RON, sume mai mari primind doar Bucureşti şi Galaţi.

Au fost exemplificate în dosar cererile de diminuare formulate de S.C. EEE. S.R.L. urmate de cererile de suplimentare a valorii anuale de contract în lunile noiembrie, decembrie 2013, ianuarie şi februarie 2014.

Ceea ce nu rezultă din datele statistice a fost în ce a constat nelegalitatea încheierii acestor acte adiţionale şi în ce măsură legea interzice operaţiuni de felul acesta.

S-a susţinut în rechizitoriu că în lipsa acestei redistribuiri, sumele necheltuite se întorceau în bugetul CNAS, cu reconsiderarea, în anii ce urmau, a constituirii bugetelor pentru Casele judeţene de sănătate.

Tot din probe, încă de la Parchet, de stabilea că nivelul sumelor suplimentare se stabileau pentru direcţionarea lor spre beneficiari (TT. şi EEE. după aceleaşi criterii de repartizare a bugetului, plecându-se de la punctajul stabilit de comisia de evaluare.

Mai mult, GGG., încă de la Parchet recunoaşte că punctajul său era unul maxim, de necontestat, căruia îi corespundeau sumele alocate, dar pentru care nu avea timpul fizic să le cheltuie.

Pe multe din aspectele rămase neelucidate, martorii audiaţi în instanţă au făcut precizări, completări celor afirmate la Parchet sau au explicat împrejurările în care au făcut declaraţiile şi cât de conforme sunt cu ce s-a reţinut şi consemnat în scris de cei care i-au audiat.

Punctual cu privire la bugetul pentru judeţul Mehedinţi şi la rectificările acestuia martorii au arătat, inclusiv referitor la relaţionarea CNAS cu H. următoarele:

- DDDDD., fost comisar de poliţie, preşedintele CNAS şi UUU. - director general în CNAS au respectat procedura în respectarea condiţiilor pentru elaborarea proiectului de buget pentru casele de asigurări de sănătate;

- niciodată H. nu a venit la vreunul dintre aceştia cu solicitări, intervenţii, cel mult se interesa, ca şi ceilalţi preşedinţi de Consilii judeţene, dacă s-a adoptat bugetul şi dacă se rezolvase o cerere a CJAS Mehedinţi sau se rătăcise prin birourile CNAS;

- în raport de criteriile ce vizează întocmirea proiectului de buget nu se poate interveni în sistemul informatic care generează în final bugetul, ce urmează a-şi primi viza de la Ministerul Finanţelor şi votul parlamentar;

- CNAS verifica acurateţea informaţiilor transmise de casele judeţene şi orice creştere a bugetului unei case judeţene de sănătate are acoperire în datele evidenţiate informatic;

- nu s-a primit nicio sesizare, contestare a bugetului CJAS Mehedinţi din partea cuiva;

- la nivelul CNAS nu a fost nimeni favorizat pe nici un aspect bugetar;

- H. nu era dator sau obligat pentru că nu i s-a făcut nicio favoare;

- la nivelul CNAS nu s-a ştiut că familia H. avea o afacere cu obiect de activitate în domeniul medical (UUU. - 22.05.2014 - Parchet şi 16.09.2016 C.A.B.);

- relaţiile dintre HHHH. şi H. erau derulate pe linie de partid şi instituţional;

- H. preocupat de situaţia spitalelor din Mehedinţi, redeschiderea spitalelor vechi, finalizarea altora noi etc.;

- procedura de constituire a proiectului bugetului nu permitea vreo imixtiune, toate etapele sunt informatizate, la fel şi cu privire la rectificarea bugetară care se face după criterii prestabilite;

- cererile caselor judeţene sunt analizate de comisii, în departamente de specialitate;

- ca exemplu, judeţul Mureş nu are un număr mare de asiguraţi dar primeşte un buget mai mare pentru că are pe teritoriul său multe spitale universitare;

- niciodată H. nu i-a cerut ceva, punctual sau indirect în legătură cu finanţarea CJAS Mehedinţi;

- a aflat în perioada preelectorală din 2012, din mediile publice că familia H. ar avea o afacere în domeniul prestării serviciilor paraclinice;

- discuţii cu D. - CJAS Mureş au fost legate de datoriile acumulate de spitalul judeţean;

- cererile fundamentate, cu respectarea procedurilor legale, cu privire la servicii paraclinice la nivelul judeţului Mehedinţi li se dau curs;

- H. nu i-a făcut niciodată vreo solicitare legată de buget, iar faptul că s-a interesat de o adresă transmisă CNAS dacă a fost rezolvată şi nu cum a fost rezolvată nu a fost perceput ca o intervenţie;

- la rectificare buget pe 2013, CJAS Cluj şi Iaşi au fost mulţumite cu finanţările primite; de altfel niciodată casele de sănătate judeţene nu au contestat finanţările date uneia sau alteia (HHHH. - 11.11.2016);

- niciodată CJAS Mehedinţi nu a cerut vreun favor cu ocazia întocmirii bugetului şi pentru că nu se poate interveni în procesul informatic al constituirii acestuia;

- pentru fiecare din casele judeţene de sănătate se aplică aceleaşi criterii, iar cererile acestora, cu rigoare şi conform procedurilor se analizează în contextul documentelor de fundamentare;

- nu parvin informaţii legate de persoanele din sistem dacă au firme cu activitate şi specific medical (HHHHH. - 12.05.2014 parchet şi 16.09.2013 C.A.B.);

- nu l-a cunoscut niciodată pe H., nu a comunicat cu acesta telefonic;

- niciodată nu i-a cerut cineva creşterea bugetului CJAS Mehedinţi;

- nu au existat sesizări cu privire la sau de la CJAS Mehedinţi;

- nu a ştiut şi nu ştia ce afaceri familiare are H.;

- tuturor caselor judeţene de sănătate li se aplica aceleaşi criterii stabilite de CNAS (GGGGG. - 22.05.2014 parchet; 16.09.2016 C.A,B.);

- membrii comisiei de evaluare stabileau în teren în ce măsură societatea evaluată respecta normele şi metodologia de aplicare;

- niciodată E. nu a cerut comisiei să nu se consemneze în raport eventualele deficienţe stabilite;

- punctajul stabilit pentru TT. nu a fost niciodată contestat;

- normele metodologice sunt publice şi nu poate fi favorizat niciun furnizor;

- se fac controale tem,atice şi operaţionale şi nu s-au înregistrat nereguli sancţionabile la S.C. TT.;

- diferenţe între cele două societăţi reies şi din punctajul stabilit fiecăruia;

- C. şi-a îndeplinit atribuţiile conform normelor şi a făcut parte din comisiile de evaluare (FFF. 4.12.2015 .C.A.B.);

- din 2009, C. este consilier la serviciul de contractare-decontare a serviciilor medicale paraclinice;

- N. a făcut parte din comisiile de control a furnizorilor de servicii paraclinice;

- nimeni nu a formulat vreo sesizare, vreo plângere faţă de activitatea lui N.;

- se lucrează în sistem informatic on-line şi astfel se transmit raportările către CJAS;

- nu există nicio posibilitate tehnică de a se eluda sistemul informatic al CJAS;

- verificările realităţii efective a serviciilor se face în teren de echipele de control;

- nu se pot raporta date fictive în condiţiile sistemului informatic;

- H. este cunoscut doar ca persoană publică şi nu a contactat pe membrii echipei de control;:

- niciodată D. nu a intervenit în procedura de contractare;

- CNAS transmite fondurile suplimentare din fila de buget şi se au în vedere aceleaşi criteriile şi pentru repartizarea sumelor suplimentare;

- N. este singura care se ocupa de contractare şi decontare la CJAS;

- procedura obligă furnizorul care nu cheltuie sumele alocate să anunţe CJAS printr-o cerere de diminuare pentru a opera redistribuirea, altfel sumele se întorc la buget;

- în 2013-2014 EEE. a făcut multe cereri din imposibilitate de a atinge plafonul dat de casă din motive de personal, program, aparat RMN;

- la CJAS au loc întâlniri cu furnizorii la 3 luni;

- niciodată GGG. nu s-a plâns de relaţionarea cu CJAS;

- la CJAS, în calculator exista formulare pentru diferite cereri pentru a facilita relaţionarea cu furnizorii, care le completează, semnează, parafează şi se depun la casă (KKK. 4.12.2015 C.A.B.);

- comisia de control de la CJAS este mixtă cu reprezentanţi de la Biroul de control şi celelalte departamente;

- procedura de verificare se aplică oricărui furnizor de servicii conform criteriilor publice din contractul-cadru aprobat de CNAS;

- nu a constatat nereguli, nu i s-au sugerat nereguli cu ocazia controlului la S.C. TT.;

- EEE. a contestat o dată raportul comisiei de control în 2012, dar ceea ce s-a contestat a fost real şi i s-a respins contestaţia la CNAS (TTT. - 4.12.2015);

- punctajul lui S.C. TT. este superior lui EEE. pentru că are doi medici, program în două ture, - luni - sâmbătă, personal auxiliar specializat, aparatură performantă;

- criteriile de evaluare ale comisiei de control sunt stricte, conform contractului-cadru, afişat pe site-ul CJAS;

- în urma unui control în 2012 CJAS a reziliat contractul, i-a imputat o sumă importantă, GGG. a contestat-o, însă CNAS i-a respins contestaţia;

- punctajul stabilit după reluarea colaborării cu CJAS este corect;

- în relaţionarea profesională cu C. nu a avut ce să-i reproşeze legat de activitatea firmei sale;

- în urma rectificărilor de buget, CNAS a trimis CJAS sumele suplimentare pe care însă EEE. nu avea potenţialul să le cheltuie;

- potrivit procedurii, aceste sume se redistribuie altor furnizori de pe piaţă şi cu contract cu Casa;

- din septembrie 2013 - martie 2014 a anunţat EEE. că nu poate cheltui sume suplimentare;

- GGG. nu a avut nicio problemă cu IIII. legată de contractul lui;

- au fost controale care au găsit nereguli, altele care nu au găsit la firmă;

- în octombrie 2013, în discuţia cu N., i-a comunicat că nu poate cheltui sumele alocate şi i-a dactilografiat cererea pe care a semnat-o şi a depus-o la Casă;

- ulterior, renunţării la sumele alocate a continuat să primească controale de la Casă;

- GGG. nu a avut nicio problemă că sumele necheltuite de EEE. se direcţionau către S.C. TT.;

- nu este în vreo relaţie cu H., s-a întâlnit întâmplător pe culoarele unei bănci cu acesta;

- nu are niciun element să creadă că ar fi avut vreun amestec în rezilierea din 2012 a contractului sau cu CJAS;

- cu ocazia întâlnirii cu preşedinta CJAS i s-a adus la cunoştinţă că urma să fie evaluat de comisia de evaluare pentru punctaj;

- suplimentarea bugetară vine de la CNAS prin CJAS şi se face în raport de punctaj asupra căruia nu se poate interveni;

- la Parchet s-au consemnat lucruri pe care nu le-a declarat, dar fiind audiat după multe ore de aşteptare, nu-şi aminteşte cum s-a procedat aşa, pentru că nu este adevărat că N. i-ar fi cerut să renunţe la sumele suplimentare primite;

- nu a avut niciodată vreo discuţie cu E. referitor la plafonul stabilit de CJAS;

- sunt întâlniri trimestriale între CJAS şi furnizori de servicii paraclinice;

- Casa nu poate fi indusă în eroare prin raportări false întrucât există un program integrat (GGG. 6.11.2015 C.A.B., 23.05.2014 Parchet);

- H. nu a fost văzut venind în clinică de când este preşedinte CJ;

- E. se ocupă de administrarea firmei şi nu a amintit niciodată că H. ar avea vreo implicare;

- din 2007 de când lucrează în clinică H. nu i-a cerut niciun serviciu, favor direct sau prin persoane interpuse;

- lucrează în ture, cu un program, de 6 ore, cu recuperarea orelor atunci când din motive profesionale sau personale (graviditate, naştere copil) prezenţa în clinică a fost mai redusă în orele de program;

- asistenţii realizează investigaţia imagistică şi medicul o examinează şi stabileşte diagnostic;

- nu ştie să fi existat investigate alte persoane decât titularii biletelor de trimitere;

- nu a aflat niciodată că ar fi fost bilete de trimitere fără persoane investigate;

- investigaţiile se făceau în baza de programări şi urgenţe;

- substanţa de contrast se folosea când o cerea medicul specialist sau decidea medicul radiolog în raport de starea alergică a pacientului;

- asistenţii administrau substanţa de contrast când reieşea din fişa pacientului că s-a mai folosit cu prilejul altor investigaţii;

- E. este administratorul firmei şi foarte apreciată de personal, nu au existat diferende între medici, asistenţi, personal şi dânsa;

- nimeni nu a folosit parafa dr. FFFF.;

- biletele de trimitere sunt trimise în fluxul informatic, iar de decontarea lor se ocupă E.;

- în cazul în care numărul de secvenţe apar ca insuficiente, se face gratuit o nouă investigaţie, nu există rabat de la actul calificat medical;

- H. nu a avut niciodată vreo implicare în activitatea sa de medic (FFFF. 15.05.2014 - parchet, 19.07.2016 C.A.B.);

- E., administratorul S.C. TT. este apreciată de colectiv;

- nici M., nici H. nu i-au cerut vreun serviciu, favor;

- investigaţiile se fac conform programării;

- în cadrul activităţii sale au fost situaţii când a trimis prin skype rezultatul examinării investigaţiilor imagistice ce intră în atribuţiile asistentelor;

- nu i s-a cerut de nimeni să investigheze un anume număr de pacienţi, se lucra câteodată şi sâmbăta datorită listelor cu număr mare de pacienţi în aşteptare;

- niciodată nu i s-a cerut să parafeze un bilet de trimitere fără ca pacientul să fie consultat, sau alt pacient decât cel din bilet;

- se consultau 11-14 pacienţi pe tură, iar dacă se aprecia că mai sunt necesare secvenţe imagistice, se repeta investigaţia gratuit;

- ca şi FFFF. era plătită 1000 RON lunar în baza contractului de angajare;

(15.05.2014 parchet, 6.11.2015, 19.07.2016 C.A.B.) EEEE.

- se investigau pacienţi programaţi şi în general cam 7-10 pacienţi pe tură;

- aparatul RMN este performant şi faţă de diagnostic sau segment pentru investigaţie stabileşte numărul de secvenţe imagistice necesare;

- substanţa de contrast se aplică conform prescripţiei medicale; în lipsa acesteia, când este necesară, se face o analiză pentru alergie;

- clinica are un plafon lunar de 4 miliarde RON şi de decontare bilete de trimitere se ocupă E.;

- pentru atingerea plafonului s-a lucrat şi până la orele 22 şi chiar sâmbăta;

- nu a existat să se investigheze pacienţi care nu aveau bilete de trimitere sau să fie altcineva decât titularul;

- la Parchet a relatat de o situaţie care a auzit prin 2007-2008, dar care nu există de atunci practicată în clinică, după cum a făcut precizări şi la audiere, dar nu s-a mai consemnat;

- nu se reduc secvenţele imagistice în defavoarea actului medical şi creşterea numărului de pacienţi, întrucât aparatul stabileşte acest lucru la debutul investigaţiei;

- clinica este supusă controalelor CJAS pe toate aspectele (2.04.2014 parchet, 6.11.2015 C.A.B. BBBB.);

- declaraţia dată la parchet a fost sub presiunea oboselii, a celui care a interogat-o, ameninţată că va fi amendată, că poate primi o altă calitate decţt cea de martoră şi deşi unele consemnări nu-i aparţin, nu au fost declarate de aceasta, nu a mai obiectat faţă de reacţiile la unele din afirmaţiile sale, ceea ce a condus la semnarea declaraţiei fără a o mai citi;

- în 2013 a crescut plafonul stabilit de CJAS pentru TT., care are o activitate intensă cu mulţi pacienţi pe listele de aşteptare;

- pe ture se fac 10-12 examinări RMN, media de investigaţie este de 14 minute;

- prin 2007-2008, la începutul activităţii TT. s-a investigat persoană pe biletul de trimitere al alteia;

- în clinică se investighează pacienţi programaţi, la urgenţă, cu bilete de trimitere, nu exista situaţie să nu se investigheze persoanele care prezintă bilete de trimitere care sunt decontate de M. la CJAS;

- M. nu a impus personalului să examineze mai mulţi pacienţi, nici să reducă numărul de secvenţe, pentru a acoperi plafonul se prelungeau turele, se lucra sâmbăta;

- nu a existat nicio legătură între mărirea plafonului clinicii TT. şi numirea lui H. la CJ;

- nimeni nu a făcut presiuni asupra martorei după audierea de la Parchet;

- nu se pot folosi secvenţele imagistice ale unui pacient la alt pacient deoarece totul este integrat într-un program informatic;

- Clinica este supusă controalelor CJAS şi numărul lor s-a mărit de când H. este la CJ; controalele sunt efective şi riguroase pe toate aspectele activităţii clinicii;

- activitatea S.C. TT. s-a suspendat câteva luni pentru pacienţii cu decontare servicii, în urma unui control (2.04.2014 Parchet, 14.10.2016,. 4.12.2015 C.A.B. - CCCC.);

- declaraţia a fost dată după multiple ore de aşteptare de la ora 13 la ora 23:00, sub ameninţarea de a fi transportată cu duba la audiere, că din martor poate deveni inculpat "dacă nu vorbeşte …" şi într-o stare emoţională datorată şi unei probleme de familie;

- a semnat declaraţia fără să o citească şi sub imperiul acelei stări, nu-şi aminteşte ce a declarat şi cum s-a consemnat;

- după 2012, TTTT. a preluat S.C. TT. şi administrator este E.;

- se funcţionează în două ture 8-14 şi se examinează 14-20 pacienţi cu bilete de trimitere programaţi, urgenţe etc.;

- există liste de aşteptare cu mulţi pacienţi;

- nu se investighează un pacient pe biletul de trimitere al altuia, nici programul informatic nu permite;

- pentru a asigura investigaţiile se prelungesc turele şi se lucrează şi sâmbăta;

- în 2009 activitatea S.C. TT. a fost suspendată pentru pacienţii asiguraţi, în urma unui control al CJAS;

- au fost investigaţi şi angajaţi ai hotelului VV. în baza trimiterilor medicilor specialişti;

- nici H., nici M. nu le-a solicitat să înregistreze mai multe bilete de trimitere decât se investigau;

- de când H. este preşedinte Consiliul Judeţean nu a mai avut nicio activitate, intervenţie în clinică;

- au fost afirmaţii pe care martora nu le-a făcut dar sunt consemnate în declaraţia pe care a semnat-o fără să citească;

- M. nu i-a cerut niciodată să înregistreze bilete de trimitere fără examinare pacient;

- nu se pot raporta date false la CJAS datorită fluxului informatic, al programului informatizat;

- biletele de trimitere sunt verificate şi semnate de medici şi de E. care le decontează la CJAS;

- clinica este supusă controalelor CJAS (2.04.2014 - Parchet, 4.12.2015 C.A.B. - DDDD..

Deşi audiaţi în cauză, procurorul nu face nicio referire la declaraţiile de la Parchet şi din instanţă ale inculpaţilor H., D., C. şi E..

Inculpatul H. a declarat că toate contractele dintre S.C. TT. şi CJAS au fost încheiate în baza unor criterii prestabilite;

- S.C. TT. nu a fost favorizată de D., comisia de evaluare din CJAS a respectat criteriile legale;

- discuţiile cu JJJJJ., HHHH. şi UUU. au vizat finanţarea necesară pentru Spitalul Judeţean de Urgenţă:

- nu are cunoştinţă ca C. să-i fi cerut lui EEE. să renunţe la anumite sume de bani (13.06.2014 Parchet);

- se află în relaţii bune cu HHHH., dar nu i-a cerut bani pentru RMN;

- H. nu are nicio legătură cu încheierea contractelor dintre S.C. TT. şi CJAS;

- pe UUU. a văzut-o o singură dată în biroul lui JJJJJ. şi a avut o discuţie telefonică de curtoazie legată de plecarea ei din CNAS (3.04.2014 Parchet);

- H. nu a cerut lui C. nicio intervenţie, vreun folos, acesta nu are nicio obligaţie faţă de N.;

- când era acţionarul firmei S.C. TT., tot E. se ocupa de administrarea firmei ca şi din 2010;

- nu a cerut lui M. informaţii pe care să le folosească în discuţiile cu JJJJJ., UUU. sau HHHH.;

- M. nu i-a cerut niciodată lui H. să facă intervenţii pentru clinică la CJAS;

- discuţiile cu M. se refereau la plata datoriilor firmei pentru a nu avea vreo reclamă negativă pentru incidente de plăţi şi o imagine negativă la adresa persoanei lui H.;

- nu a existat concurenţă între S.C. TT. şi EEE. pentru că aveau punctaj diferit;

- nu s-a implicat în activitatea firmei;

- deciziile în S.C. TT. se luau de M. şi TTTT.;

- discuţiile cu D. şi C. le-a avut în legătură cu Spitalul Judeţean de Urgenţă;

- spitalul se afla în custodia, administrarea Consiliului Judeţean şi cu privire la acesta discuta cu JJJJJ. şi HHHH.;

- nu a făcut nicio intervenţie nici la CNAS ori la CJAS pentru S.C. TT.;

- problemele legate de TT. erau rezolvate de TTTT. şi M., nu a solicitat lui D. nici un folos sau vreun favor (28.07.2015, 22.09.2017 C.A.B.);

- D., ca director general - preşedinte CJAS se ocupă de gestionarea eficientă a FNUAS, de încheierea de contracte cu furnizorii de servicii autorizaţi, de controlul şi monitorizarea derulării contractelor încheiate etc.;

- din 2013 CNAS a impus trimestrializarea creditului de angajament, cu trimiterea valorii de contract pe trimestru;

- în 2013, defalcarea pe domenii de paraclinice a bugetului a fost stabilită de către Comisia Paritară, avizată de Consiliul de administraţie al CJAS;

- potrivit contractului cadru şi normelor metodologice, valoarea nerealizată se contractează cu ceilalţi furnizori;

- nu s-a implicat în activitatea de decontare servicii paraclinice, în scăderea adresabilităţii unei firme;

- decontarea serviciilor paraclinice se face prin raportările transmise electronic, verificate şi semnate de C. şi E./GGG. (3.04.2014 - Parchet);

- niciodată, H. nu i-a cerut vreun serviciu şi nici IIII. nu a pretins vreun favor;

- H. era interesat de situaţia Spitalului judeţean, de calitatea serviciilor, de asigurarea de medici de familie, de plăţile restante ale Consiliului Judeţean faţă de Spital;

- informaţiile date lui H., erau publice, se regăseau pe site-ul CJAS;

- bugetele furnizorilor de servicii paraclinice au crescut din 2013 şi pentru că Ministerul Sănătăţii a primit în 2013 buget mai mare, s-a pus accentul pe creşterea calităţii pe sănătate, degrevarea Spitalelor şi asigurarea de servicii ambulatorii;

- în 2013 crescând bugetul pentru spitale, a crescut şi pentru serviciile paraclinice;

- până în 2013 celelalte judeţe au primit un buget mult mai mare decât judeţul Mehedinţi, iar în 2013 acest judeţ a primit buget mai mare decât cel primit în anii anteriori dar nu în comparaţie cu celelalte judeţe;

- până la publicarea bugetului, furnizorii de servicii paraclinice se interesau de sumele alocate sau cu privire la plăţile restante ale Casei către aceştia ca şi H.;

- s-au instituit controale tematice, inopinate, operative inclusiv la S.C. TT.;

- C. lucrează cu 20 de furnizori de servicii şi nu au existat plângeri cu privire la activitatea acesteia;

- dintre furnizorii de servicii, TT. este cea care are volumul cel mai mare de activitate, e cea mai performantă;

- nu este posibil să se raporteze consultaţii fictive, dat fiind programul informatizat şi imagistica aparatului;

- IIII. nu a avut relaţii cu furnizorii, şi nu se poate ca cineva să ceară diminuarea punctajului, care se stabileşte de o comisie de evaluare (16.07.2015);

- C. este din 1999 consilier principal la CJAS şi se ocupă cu verificarea documentelor justificative pentru decontarea de către furnizorii de servicii paraclinice;

- decontarea serviciilor medicale se face prin aplicaţia informatică S.I.U.I., sistem care validează raporturile transmise de furnizori şi se întocmeşte decontul cu factura însoţită de biletele de trimitere, borderourile emise de aplicaţia S.I.U.I. de la furnizor, cu semnătură electronică, apoi se întocmesc documentele de plată;

- niciodată H. nu a interferat cu atribuţiile sale de serviciu, nu i-a cerut vreun ajutor, nu a avut vreo solicitare pentru TT. (03.04.2014 parchet);

- niciun furnizor nu poate fi favorizat, toate operaţiunile sunt informatizate;

- H. nu a relaţionat în niciun mod cu S.C. TT., singura care administra firma era E.;

- bugetul CJAS este stabilit de CNAS, Comisia paritară (5-6 membri) stabileşte modul de distribuire al bugetului pentru toate serviciile medicale care sunt evaluate după criteriile prestabilite, publice;

- S.C. TT. are o dotare superioară, îndeplineşte condiţii pe care S.C. EEE. nu le are fiind confruntată cu lipsă de personal, program redus, aparat RMN cu frecvente defecţiuni etc.;

- sumele suplimentare alocate de CNAS pentru CJAS se repartizează după aceleaşi criterii şi evaluări;

- nu avea cum să ajute/defavoriza vreunul din furnizori, date fiind atribuţiile de serviciu, activitatea informatizată;

- CJAS a avut o bună colaborare cu GGG. şi i-a redactat o cerere ca să nu se mai deplaseze la firmă;

- N. nu a avut nicio discuţie cu H. nici cu referire la S.C. EEE. nici pe alte subiecte;

- Comisia paritară este independentă de preşedintele CJAS;

- la documente se depun şi listele cu cei programaţi, avute în vedere la redistribuirea sumelor suplimentare necheltuite de unii furnizori (30.06.2015);

- inculpata E. a arătat că este administratorul S.C. TT. de care s-a ocupat efectiv şi până în 2012 când era acţionar H.;

- se ocupă de relaţia cu CJAS, cu finanţele publice, cu furnizorii, salariaţii etc.;

- decontează serviciile paraclinice la CJAS;

- investigaţiile se fac prin programare, ele durează de la 20 de minute la mai mult de o oră, zilnic sunt consultate 20-25 de persoane în cele două ture de câte 6 ore;

- secvenţele imagistice sunt transferate la medicii specialişti care fac interpretările;

- biletele de trimitere se introduc în S.I.U.I. pentru decontare;

- nu s-au trimis niciodată bilete de trimitere fără consultul pacienţilor;

- lunar S.C. TT. decontează servicii de aproximativ 400.000 RON;

- nu a avut decât relaţii instituţionale cu D., căreia nu i-a făcut nicio solicitare şi nu i-a cerut nici un favor;

- lunar trimitea on-line lui C. raportarea pe serviciile paraclinice şi îi preda biletele de trimitere şi factura de furnizare servicii (audiere între 1:35 - 2:45 - 3.04.2014 Parchet);

- CJAS trimitea controale, verificând între altele actele şi secvenţele imagistice;

- au existat situaţii când mai învoia pentru un timp de la program pe medici fără a se afecta activitatea, se transmiteau secvenţele imagistice pe skype şi examinările erau transmise pe calculator pentru a intra în fluxul programului informatic;

- exista diferenţă importantă de punctaj între cele două firme de pe piaţa serviciilor paraclinice;

- S.C. TT. a investit în achiziţie importante, pentru aparatură performantă astfel că H. se interesa de plata datoriilor la bănci, furnizori, taxe şi impozite la stat etc;

- în cazul în care apar nereguli, lipsă de corespondenţă între ce se transmite şi documente reacţionează sistemul informatic on-line care le sesizează să se înlăture;

- aparatul RMN are prevăzute date tehnice care preia toate informaţii despre persoană şi investigaţie peste care este imposibil să se intervină (16.07.2015).

Curtea a constatat că declaraţiile inculpaţilor se coroborează cu cele ale martorilor, cei mai mulţi audiaţi şi la Parchet, astfel încât multe dintre datele ce le cuprind erau cunoscute încă din faza de urmărire penală.

Majoritatea covârşitoare a probelor administrate a constituit rezultatul unei activităţi judiciare concrete care este departe de a confirma susţinerile din rechizitoriul cu care procurorul a investit instanţa.

Sub toate aspectele - folosirea influenţei/autorităţii, intenţia directă a subiectului calificat de a-şi atinge scopul, folosul necuvenit pentru sine/altul - H.-TT., nu au fost în mod cert dovedite de probatoriul invocat de procuror, care se reduce la câteva declaraţii testimoniale şi circa 10 convorbiri interceptate pe mandat de siguranţă naţională, cu mult înainte ca Parchetul să se sesizeze cu această faptă.

Pe de altă parte, în nicio modalitate probatoriile nu au fost nici combătute, nici completate de procuror astfel încât acestea să fie apte să formeze convingerea deasupra oricărui dubiu că persoana cercetată H. şi-a folosit influenţa, cu intenţie şi a urmărit scopul de a determina funcţionari să facă rabat la obligaţiile lor de serviciu şi să-i procure lui sau S.C. TT. un folos care nu i/li se cuvenea: decontări de bilete de trimitere la un nivel valoric mare, obţinere de buget şi sume suplimentare într-un procent major, cu ignorarea unor eventuale nereguli în clinică ori defavorizarea firmei concurente.

În situaţia unor probe aduse în acuzarea inculpatului fără să fie relevante, convingătoare, pentru motivele mai sus evidenţiate, Curtea, în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. l-a achitat, din lipsă de probe, pe inculpatul H. pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 (faptă descrisă în Capitolul II - f. x R).

Regula "in dubio pro reo" corolar la prezumţiei de nevinovăţie are, contextul menţionat, deplină aplicabilitate.

*

* *

Prin rechizitoriul nr. x/2013, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a dispus trimiterea în judecată a mai multor inculpaţi între care şi pe inculpatul H., în stare de arest la sesizarea instanţei.

Printre acuzaţiile care i s-au adus inculpatului au fost şi cele privind folosirea influenţei şi autorităţii, de către o persoană care deţinea o funcţie de conducere într-un partid politic în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

S-au avut în vedere comiterea de către H. a două astfel de infracţiuni în urma cărora IIII. a fost numit într-o funcţie de inspector vamal în cadrul biroului vamal Porţile de Fier 1 şi respectiv III. a fost numit într-o funcţie de conducere în cadrul unei direcţii din subordinea Primăriei Drobeta Turnu-Severin.

Aceste infracţiuni au fost descrise în Capitolul II . În cuprinsul acestui segment al rechizitoriului au fost transcrise convorbiri telefonice interceptate la cererea SRI prin Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în baza mandatului de siguranţă naţională emis pe numele lui H. de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală .

Convorbirilor interceptate şi redate secvenţial din procesele-verbale de transcriere, excluse la 28.11.2014 de judecătorul de cameră preliminară, măsură confirmată de sentinţa penală nr. 339/16.03.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie li s-au adăugat redarea fragmentată a declaraţiilor martorilor JJJJ. (în realitate numele corect al martorului este MMMM.) şi KKKK. (cu referire la beneficiarul folosului necuvenit IIII.) şi a declaraţiei martorului HHH. (cu referire la beneficiarul folosului necuvenit III.).

Procurorul a explicat faptul că, în astfel de situaţii ilicite folosul are un caracter necuvenit în sensul că beneficiarul nu e îndreptăţit să îl obţină şi chiar dacă ar exista o eventuală îndreptăţire, el este necuvenit dacă s-a obţinut prin încălcarea procedurilor legale ori prin acte de dispoziţie discreţionare.

Legiuitorul a statuat că nicio persoană nu a fost îndreptăţită să obţină un folos interzis de lege, obţinut prin mijloace nelegale ori prin exercitarea discreţionară a atribuţiilor funcţiilor publice.

La speţă, s-a arătat în rechizitoriu că pentru ca numirile în funcţiile publice de conducere să aibă un caracter cuvenit, trebuie să aibă la bază criterii de natură exclusiv profesionale, nu subiective ori discreţionare sau bazate pe influenţe politice în activitatea administraţiei publice.

I. S-a susţinut că H. şi-a folosit influenţa şi autoritatea conferite de dubla sa calitate de preşedinte de Consiliu Judeţean şi de partid - lider PP. Mehedinţi pentru ca soţul numitei D. - preşedinta CJAS Mehedinţi să fie numit inspector vamal la Biroul Vamal Porţile de Fier I şi apoi şef de birou.

Acesta este un folos necuvenit s-a amintit în rechizitoriu pentru că respectiva mutare temporară la Biroul Vamal Porţile de Fier I a lui IIII. s-a realizat prin influenţa lui H., care la rândul lui urmărea ca în exercitarea atribuţiilor sale, D. să favorizeze TT. la momentul încheierii contractului cu CJAS.

S-a mai afirmat că H. a făcut şi demersuri pentru a-l înlătura pe KKKK. de la conducerea Biroului Vamal Porţile de Fier I în considerarea numirii lui IIII. în acest post.

Traiectul profesional al lui IIII. a fost evidenţiat din momentul transferării acestuia din funcţia de consilier juridic al comunei Şimian în cea de inspector vamal în cadrul DJAOV - Caraş-Severin, Biroul Vamal Reşiţa şi mutat apoi temporar la FRAOV - Timişoara, Biroul Vamal Porţile de Fier, cu prelungirea delegării până în iunie 2014.

Pentru o scurtă perioadă de timp KKKK. a fost mutat temporar la Biroul Vamal Porţile de Fier I după o lună de zile (13.06. - 19.07.2013).

Toate convorbirile telefonice interceptate excluse din probatorii, au fost invocate de procuror ca fiind baza doveditoare a infracţiunii comise de H., pe lângă care a evidenţiat cele două declaraţii ale lui KKKK. şi JJJJ. (corect de fapt MMMM.) .

Din declaraţie acestuia din urmă a rezultat că MMMM. (şi nu JJJJ.) director al DRAOV Timişoara însoţit de IIII., l-a vizitat, într-o vizită de curtoazie, după instalare în funcţie, pe H. la sediul Consiliului Judeţean, înainte de a se vedea cu prefectul judeţului şi şeful Biroului Vamal Porţile de Fier I.

Cu acea ocazie, discutând despre personalul din vămi, martorul a spus că este posibil să fi vorbit şi de mutarea lui IIII. la Porţile de Fier I şi ulterior H. să se fi interesat de acesta şi telefonic .

La rândul său, KKKK. a declarat că după ce IIII. a fost mutat la Biroul Vamal Porţile de Fier I, s-au înteţit controalele; era un zvon că H. vroia să-l pună şef în locul lui, dar el nu a avut nici un element care să-l determine să creadă că H. a avut vreo implicare în prelungirea detaşărilor lui IIII..

Deşi audiat la Parchet, declaraţiile lui H. nu au fost menţionate în rechizitoriu pentru niciuna din faptele pentru care a fost trimis în judecată, deci nici cea cu referire la fapta prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Audiat în instanţă, H. (22.09.2017) şi-a menţinut declaraţiile de la parchet şi le-a completat în susţinerea nevinovăţiei sale.

La cererea procurorului şi a inculpatului prin avocat, Curtea a încuviinţat audierea martorilor din lucrări, precum şi audierea lui IIII., MMMM., KKKK., RRRR. şi proba cu înscrisuri.

Din probatoriul administrat au rezultat următoarele:

- IIII. nu a apelat la nimeni pentru mutarea temporară şi prelungirea acesteia;

- obişnuia să mai vorbească cu H. despre detaşarea lui, cu formalităţile pe care presupunea o astfel de situaţie;

- nu a participat la discuţia dintre MMMM. şi H. (IIII.).

MMMM. a relatat că mutarea lui IIII. s-a datorat lipsei de personal şi nu crede că în discuţiile cu H. la prima vizită după instalarea acestuia în funcţie de preşedinte al Consiliului Judeţean să fi discutat despre IIII., prelungirea mutării sale şi numirea ca şef birou Biroul Vamal Porţile de Fier I.

Nu a fost exclus a declarat martorul, ca H. ulterior dispoziţiilor de prelungire a mutării lui IIII. să se fi interesat de situaţia acestuia.

Nu şi-a amintit ca vreodată H. să fi cerut ca IIII. să fie pus în locul lui KKKK..

Martorul n-a ştiut că familia H. deţine TT. şi nici cu ce se ocupa soţia lui IIII..

Acesta a mai explicat că Porţile de Fier I a fost un punct vamal aglomerat, cu trafic intens, se practicau în mod obişnuit detaşări şi prelungirile acestora cu acordul inspectorilor vamali.

Din septembrie 2013 Biroul Vamal Porţile de Fier I a trecut sub autoritatea Direcţiei Generale Craiova şi nici martorul nu a mai lucrat la DRAOV Timişoara.

KKKK. şi-a menţinut declaraţia de la Parchet şi a făcut următoarele precizări:

- IIII. a lucrat la Biroul Vamal Porţile de Fier I până în 2011 şi a revenit în 2013 ca inspector vamal la Porţile de Fier I fiind mutat temporar, cu prelungiri succesive;

- a dat crezare unor zvonuri şi apoi datorită şi frecvenţei unor controale, acţiuni disciplinare, abateri contravenţionale în rândul personalului, a avut sentimentul că s-ar urmări înlăturarea acestuia din funcţia de şef birou şi înlocuirea cu IIII. care fusese văzut în compania lui MMMM. când acesta îl vizitase pe H.;

- cât timp a fost detaşat la Biroul Vamal Porţile de Fier II, KKKK., Biroul Vamal Porţile de Fier I a fost condus cu delegaţie de adjunctul său;

- mutarea lui KKKK. la Biroul Vamal Porţile de Fier II s-a datorat faptului că acest birou nu avea şef, era condus de un inspector vamal cu delegaţie care după încetarea acesteia nu mai vroia să conducă biroul;

- relaţia cu IIII. durează de mult, aceştia au lucrat din 1999 împreună până la disponibilizarea lui IIII., care este apreciat ca profesionist, cu experienţă şi vechime în muncă, îndeplineşte condiţiile pentru îndeplinirea funcţiei, iar pe de altă parte erau prieteni de familie, iar soţia lui IIII. medicul de familie al lui KKKK.;

- KKKK. era apreciat la nivelul conducerii locale şi judeţene, se confrunta cu lipsa de personal, transferările, delegările erau frecvente.

RRRR. a fost cel care a aflat de la prefectul judeţului că intenţiona să-l schimbe pe KKKK. întrucât erau probleme, discuţii, scandaluri legate de traficul de ţigări;

- martorul l-a avertizat pe KKKK., dar nu i-a spus şi cine urmărea să-l schimbe din postul de la Porţile de Fier I.

În concluziile orale, cu ocazia dezbaterilor, procurorul s-a referit la una dintre cele trei infracţiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 782/000 şi a cerut condamnarea inculpatului H. pentru cele trei fapte de folosire a influenţei şi autorităţii sale. Acestea s-au completat cu concluziile scrise ce conţineau referirile făcute de procuror la infracţiunile comise de D. şi C. şi care reprezintă redarea fidelă a susţinerilor din rechizitoriu în sistem copy-paste.

Inculpatul, prin avocat, a apreciat că dacă acesta avea o asemenea autoritate şi influenţă nu a înţeles de ce trebuia pentru a-şi impune voinţa dincolo de limitele legii, să mai dea mită.

În opinia Parchetului, IIII. nu avea de ce să fie vameş, iar N. nu era capabil să fie şef serviciu.

În opinia apărării ambele infracţiuni nu s-au regăsit asociate faptelor de dare de mită şi a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Inculpatul în ultimul cuvânt a solicitat achitarea susţinând-şi nevinovăţia.

Examinând actele şi lucrările cauzei, Curtea pentru considerentele arătate a dispus achitarea inculpatului H. în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. pentru fapta prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 vizând folosul necuvenit adus numitului IIII..

În rechizitoriu s-a reţinut că inculpatul şi-a folosit autoritatea şi influenţa de şef local de partid şi a procurat lui IIII. un folos necuvenit constând în numirea acestuia ca inspector vamal mutat temporar de la biroul vamal Reşiţa la Biroul vamal Porţile de Fier I (PF 1), delegare prelungită până în iunie 2014.

S-a mai susţinut că H. a făcut demersuri ca IIII. să fie numit şef la biroul Vamal Porţile de Fier I prin înlăturarea lui KKKK. şef al acelui punct de vamă.

Procurorul a apreciat că declaraţiile martorilor redate secvenţial în rechizitoriu, convorbirile interceptate în baza Legii nr. 51/1991 şi transcrise şi ele fragmentar în actul de sesizare şi datele de trafic, enunţate generic fără vreo particularizare la speţa de faţă reprezintă un fundament probator suficient să dovedească că IIII. a ocupat postul de inspector vamal exclusiv datorită influenţei inculpatului H..

În cauză, deşi H. a fost audiat la Parchet, procurorul nu face nicio referire la conţinutul acesteia în rechizitoriu şi nici cu privire la alte probe testimoniale efectuate în faza de urmărire penală care nu rezultă că au fost înlăturate, dar nici nu sunt evaluate într-un fel.

De altfel nicio probă administrată în faza de cercetare judecătorească nu a constituit un subiect de analiză pentru procuror care se rezumă strict la conţinutul rechizitoriului.

Rechizitoriul însuşi a fost lipsit de o astfel de abordare analitică în ce priveşte fapta şi împrejurările în care aceasta se susţine că s-a comis. Descrierea ei s-a redus la afirmaţii constatatoare cu valoare de concluzii exprimate de procuror care face trimitere la convorbirile transcrise în rechizitoriu, dar care prin natura lor nu pot constitui nici măcar probe şi cu atât mai puţin oglinda fidelă descriptivă a faptei.

Potrivit art. 13 din Legea nr. 78/2000 în cauză se pune problema exercitării influenţei şi autorităţii lui H. doar ca lider de partid, nu se are în vedere şi calitatea sa de preşedinte al Consiliului Judeţean pentru că legea nu o prevede.

Folosirea acestei autorităţi are drept scop obţinerea pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Infracţiunea se comite de un subiect activ calificat, cu intenţie directă şi care urmăreşte un scop determinat.

Elementul material al laturii obiective constă în folosirea influenţei ori a autorităţii pentru obţinere de bani, bunuri, alte foloase necuvenite.

Traducerea termenului de "influenţă" corespunde aptitudinii, capacităţii unei astfel de persoane cu funcţie de conducere în partid de a avea trecere, de a schimba atitudinea, hotărârea, decizia cuiva tocmai datorită funcţiei pe care o deţine.

Autoritatea la rândul ei a semnificat în termenii legii prestigiul, consideraţia general acceptate ale persoanei cu funcţie de conducere în partid.

Ambele nu derivă din calităţile sale personale, care eventual au fost evidenţiate prin alegerea în funcţia de conducere în partid, ci din poziţia deţinută.

Infracţiunea se realizează numai printr-o acţiune şi are ca urmare o stare de pericol pentru relaţiile sociale proteguite de lege.

Fără existenţa unei situaţii premisă respectiv existenţa unui partid în cadrul căruia să ase exercite funcţia de conducere nu se poate vorbi de săvârşirea acestei infracţiuni.

Văzând dubla calitate a lui H., procurorul nu a lămurit atunci când susţine că a săvârşit această infracţiune, dacă atunci când a acţionat prin influenţă/autoritate să obţină folosul necuvenit pentru IIII., a avansat calitatea sa de şef de partid şi atunci analiza cu privire la existenţa infracţiunii este pertinentă, ori s-a avut în vedere calitatea de preşedinte de Consiliu Judeţean, calitate care nu este specifică potrivit legii infractorului care comite fapta prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, unde subiectul este calificat - "fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid …". În acest mod, prin reglementarea menţionată s-au ocrotit anumite relaţii sociale, credibilitatea şi încrederea cetăţeanului în entităţile politice angajate în procesul de dezvoltare socio-economică a ţării.

De aceea, această distincţie a fost necesară în speţă, utilă şi în lipsa unor elemente care să o lămurească operează principiul in dubio pro reo.

Procurorul a afirmat contrar probelor din dosar că H. a făcut demersuri în februarie 2013 să-l determine pe JJJJ. (nu există acest martor, poate MMMM. - director DRAOV Timişoara), să facă la rândul său demersuri în favoarea lui IIII. pentru mutarea şi prelungirea acesteia la Biroul Vamal Porţile de Fier I, ca inspector vamal, a încercat numirea lui ca şef al biroului şi că datorită influenţei inculpatului, KKKK. a fost mutat temporar la Biroul vamal Porţile de Fier II, de unde a revenit la Biroul Vamal Porţile de Fier I în 19.07.2013.

Din perspectiva procurorului, IIII. este doar soţul doamnei D. director la CJAS Mehedinţi.

În pofida acestei abordări, din probele dosarului a rezultat că IIII. este funcţionar vamal de peste 20 de ani, nu a fost numit într-o funcţie publică şi nici de conducere la momentul în care s-au emis acuzaţii împotriva soţiei sale pentru fapte penale presupus săvârşite de aceasta.

IIII. s-a bucurat din partea autorităţilor vamale, a şefului Biroului Vamal Porţile de Fier I - KKKK. de apreciere pentru profesionalismul său, experienţa, vechimea în munca de lucrător vamal.

Cel care a hotărât detaşarea lui IIII. şi prelungirea acestei mutări temporare a fost şeful ANAF de la Bucureşti şi nu directorul MMMM..

Şi martorii KKKK. şi MMMM. în declaraţiile lor au afirmat că se confruntă în zonă cu lipsă de personal, că este un flux de trecere în creştere, că erau frecvente detaşările pentru rezolvarea de situaţii punctuale şi că niciunul nu a simţit vreo presiune, influenţă în activitatea de manageriere a personalului în punctele de vamă, inclusiv cu privire la IIII. din partea lui H..

KKKK. a declarat că n-a avut niciun element care să-i confirme că H. ar fi fost artizanul mutării sale la Biroul Vamal Porţile de Fier II.

De altfel, în locul său la Biroul Vamal Porţile de Fier I nu a fost numit altcineva, nici IIII., ci adjunctul său a fost delegat să conducă Biroul Vamal Porţile de Fier I. În ceea ce priveşte Biroul Vamal Porţile de Fier II, acesta nu mai avea nicio conducere titulară sau delegată, întrucât inspectorului vamal delegat în funcţia de conducere al acelui birou, i se terminase delegarea, şi fiind şi lipsit de experienţă refuzase un nou mandat, ceea ce presupunea găsirea urgentă a unei soluţii.

De altfel în perioada de o lună cât KKKK. a fost în concediu de odihnă, în concediu medical dat de dr. D. medic şi prietenă de familie şi la Biroul Vamal Porţile de Fier II a luat urgente măsuri organizatorice. Tot din declaraţia acestuia care este în concordanţă cu cea a martorului RRRR. a rezultat că zvonul că era vizat să fie mutat de la Biroul Vamal Porţile de Fier I, alimentat de întâlnirea dintre H. şi MMMM. însoţit de IIII., venea ca urmare a intenţiei prefectului judeţului, nemulţumit de discuţiile legate de traficul de ţigări, de abaterile disciplinare şi contravenţionale a personalului vamal aflat în subordinea, de a-i găsi un înlocuitor. Din zvonistica locală, KKKK. a aflat că un fost coleg de frontieră era interesat să revină în rândul sistemului vamal.

Atitudinea lui KKKK. în raport de abordarea procurorului a apărut paradoxală câtă vreme pe de o parte invoca lipsa de personal şi cerea prelungirea detaşării unor inspectori vamali, între care şi a lui IIII., iar pe de altă parte dă ascultare unor zvonuri de stradă că H. l-ar înlocui din funcţie, în condiţiile în care tot KKKK. spune că era respectat şi apreciat de acesta şi de celelalte autorităţi vamale.

În acelaşi context, din probe a rezultat că la momentul emiterii Ordinului din 13.06.2013 al ANAF privind mutarea temporară a lui KKKK., singura persoană despre care se afirmă în dosar că fusese contactat de H. pentru primirea, mutarea şi prelungirea mutării lui IIII., MMMM. (şi nu JJJJ., cum greşit se reţine de procuror în rechizitoriu şi concluziile orale) era deja detaşat la Biroul Vamal Porţile de Fier I.

Este relevant în cauză că a rezultat din proba cu înscrisuri şi depoziţiile testimoniale de asemenea următoarele:

- H. nu-l cunoştea pe MMMM. la momentul când el dispusese cu privire la mutarea lui IIII. în condiţiile procedurii care se finaliza cu hotărârea ANAF (a se vedea Ordinul din 18.02.2013 privind transferul lui IIII. şi mutarea acestuia începând din 27.02.2013, conform Ordinului din 25.02.2013);

- nu rezultă din probatoriu că MMMM. l-a vizitat pe preşedintele PP. Orşova şi nici că a fost la sediul partidului să se întâlnească cu H.;

- JJJJ., potrivit declaraţiei sale, necombătute de procuror, înaintea unor întâlniri cu prefectul judeţului (sediu în aceeaşi clădire cu Consiliul judeţean) şi cu KKKK. - şef de birou vamal Porţile de Fier I, a făcut o vizită de curtoazie după investitura cu funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean, lui H., unde printre altele s-a discutat despre lipsa de personal, context în care, a afirmat martorul, s-ar fi putut ca H. să-i vorbească de IIII., dar nici atunci, nici ulterior nu i-a cerut să-l numească pe IIII. şef în locul lui KKKK..

H., în oricare din calităţile sale de autoritate, nu avea cum să facă demersuri pentru numirea lui IIII. ca inspector vamal întrucât acesta fusese în exerciţiul funcţiei până în 2011 şi revenise în sistem la 15.02.2013.

Pe de altă parte la acel moment, H. nu-l cunoştea pe MMMM., iar când s-au întâlnit la sediul Consiliului Judeţean, MMMM. dispusese deja mutarea temporară a lui IIII. la Biroul Vamal Porţile de Fier I prelungită apoi din lipsa de personal la acest punct de vamă, inclusiv la cererile scrise ale lui KKKK. până la 30.06.2014, inclusiv de cel care i-a urmat la conducerea DRAOV.

În măsura în care preşedintele Consiliului Judeţean (şi nu preşedintele PP. - Mehedinţi) H. l-a abordat pe MMMM. cu referire la IIII., cuvintele de apreciere la adresa lui IIII., eventuala recomandare călduroasă nu putea decât, post factum, să-i confirme lui MMMM. că măsurile luate în privinţa acestui lucrător vamal fuseseră bune, constructive, de apreciat.

Mutarea lui IIII. s-a făcut cu acordul acestuia la fel şi prelungirea delegaţiei, în condiţiile înc are nu exista nici un avantaj ca salarizare fiind la un punct de frontieră sau altul, iar apropierea de casă a locului de muncă reprezenta un beneficiu atât pentru instituţie, cât şi pentru el, dar în niciun caz o asemenea consecinţă nu poate fi asimilată unui "folos necuvenit".

Probele au atestat că IIII. era un profesionist apreciat, cu experienţă, care în urma concursului de ocupare a postului funcţionează şi în continuare la Biroul Vamal Porţile de Fier I.

Or, în aceste condiţii, parcursul real profesional al lui IIII., fundamentat pe probe devine şi a fost confirmat ca real şi necombătut de procuror cu vreun probatoriu care să aibă credibilitate.

Afirmaţii care au natura unor constatări ce izvorăsc, eventual, din nişte convorbiri telefonice interceptate ce nu reprezintă probe sau mijloace de probă menite să concure la aflarea adevărului, nu au constituit argumente că traiectul profesional al lui IIII. din 15.02.2013 la 25.02.2013 şi mai departe este un folos necuvenit.

Este greu de acceptat că au operat considerente subiective şi discreţionare (despre care procurorul nu pomeneşte nimic în rechizitoriu) bazate pe "ingerinţa factorului politic" în activitatea administraţiei publice, când, cu titlu de exemplu, IIII., deja inspector vamal din 15.02.2013, lucru pe care H. nu-l ştia, la 22.02.2013 când avea actele de mutare în faţa sa, IIII. îi explica lui H. "ce înseamnă funcţie de execuţie" (?!)

Nu în ultimul rând, procurorul a vorbit de un folos şi nu-l califică nicicum, adică nici că ar fi "necuvenit" cum cere legea pentru ca fapta să existe, în schimb avansează teorii care rămân la acest nivel fără aplicabilitate în speţă, în raport de probe, martori, înscrisuri şi nu în ultimul rând al laturii subiective, a participaţiei subiective a inculpatului care nu a avut reprezentarea că oarecari aprecieri cu privire la o persoană pot căpăta o conotaţie ilicită, sancţionabilă penal.

În mod clar percepţia lui H. în mediul conjunctural presupus penal nu este avut în vedere ca şef al PP. - Mehedinţi, nici de IIII., cu care se afla într-o relaţie de amiciţie, nici de MMMM. care nu l-a vizitat la investitura sa de lider de partid, ci în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean şi nici de KKKK. care se raportează în declaraţiile sale doar la autorităţile administrative.

Dând curs tezelor teoretice din rechizitoriu fără o abordare practică, punctuală în funcţie de probele din dosar, Curtea a reţinut următoarele, având în vedere dovezile cauzei:

- caracterul necuvenit al folosului, spune procurorul, presupune că beneficiarul să nu fie îndreptăţit la obţinerea acestuia;

- în speţă IIII. este numit la 15.02.2013 în funcţia de inspector vamal şi revine în sistemul vamal unde lucrase din 1999 până în 2011, înainte ca H. să aibă cunoştinţă de acest episod profesional al lui IIII. sau vreo intervenţie în orice calitate de prieteni, de şef de partid sau şef al administraţiei judeţene. În opinia Curţii nicio probă nu combate pe cele identificate şi de procuror şi care atestă ca IIII. era absolut îndreptăţit să fie numit în această funcţie;

- caracterul necuvenit al folosului, spune procurorul, presupune că acesta, chiar dacă ar exista o îndreptăţire, să fi fost obţinut prin încălcarea procedurilor legale ori prin acte de dispoziţie discreţionare;

- în speţă, IIII., asemenea altor vameşi colegi, a fost mutat temporar, conform actelor de la dosar, cu respectarea tuturor formalităţilor cerute de lege, (adresele emise de KKKK. pentru solicitare de personal, de prelungire a delegaţiilor, între care şi a lui IIII., de MMMM. - director al DRAOV -Timişoara, de hotărârile ANAF, cu acordul persoanelor mutate temporar, inclusiv al lui IIII.).

Nu a fost suficient, ca organul judiciar să afirme că "s-a încălcat procedura legală" prin obţinerea folosului necuvenit (numire, mutare, prelungire în cazul lui IIII.) fără să-şi arate care anume proceduri sau norme legale au fost încălcate, mai ales că probele sunt la dosar de la începerea urmăririi penale.

Deşi s-a afirmat existenţa unor acte discreţionare, procurorul nu face trimitere la niciun astfel de act şi la persoana de la care provine.

În aceste condiţii a fost dificil ca inculpatul să-şi facă apărarea câtă vreme nu rezultă din dosar care sunt acele acte care eventual îl incriminează.

Când MMMM. l-a cunoscut pe preşedintele Consiliului Judeţean, documentaţia legală privind parcursul profesional al lui IIII. era deja în procedurile prevăzute de lege, astfel că din perspectiva acestuia nu se identifică nici mijloace, nici dispoziţii nelegale, discreţionare.

Raportat la datele din dosar, sentinţa penală nr. 336/2.03.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a confirmat faptul că în cazul în care beneficiarul IIII. este îndreptăţit să obţină folosul - numire, mutare, prelungire, mutare pentru considerentele deja arătate, nu se întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Pe de altă parte, atât doctrina cât şi practica au statuat că "demersurile, rugăminţile, insistenţele, recomandările nu se pedepsesc de legea penală, chiar dacă ar avea ca rezultat determinarea funcţionarului să facă un act nedrept şi să încalce, din slăbiciune, îndatoririle funcţiei sale" (curs univ. 2014 - JJJJJJJJJ.).

Lipsa unei evaluări, a unei analize a elementelor materiale, ale laturii obiective, a laturii subiective ca elemente constitutive ale infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, a urmării imediate şi a legăturii de cauzalitate între urmare şi pericolul social în condiţiile în care probatoriul existent în dosarul de urmărire penală permitea clarificarea tuturor aspectelor aparent incerte, împrejurările concrete în care cu vinovăţie sau nu inculpatul a fost presupus vinovat de săvârşirea infracţiunii, sunt esenţiale în soluţionarea cauzei.

Curtea a apreciat, în contextul materialului probator existent că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, că nu s-a realizat un raport de cauzalitate între presupusa activitate infracţională a lui H. şi urmarea acesteia, un rezultat socialmente periculos.

Numirea lui IIII. şi mutarea lui la Biroul Vamal Porţile de Fier I ca inspector vamal nu a constituit decât complinirea lipsei de personal, el nu a fost numit în locul altuia, dovadă că prelungirea mutării s-a făcut până s-a titularizat, prin concurs pe post.

Pe de altă, parte nu se poate vorbi de o încălcare a relaţiilor de serviciu pe parcursul instituţional - birou vamal Porţile de Fier I, DRAOV - Timişoara, ANAF Bucureşti, care definesc subiectul pasiv specific pentru că lipseşte ilicitul ca element definitoriu al faptei.

Sub aspectul laturii subiective nu s-au identificat probatorii care să contureze atitudinea ilicită a inculpatului care, în cazul în care a abordat subiectul IIII. în discuţia cu MMMM., s-a limitat la "vorbe frumoase" intervenite ulterior mutării, ca o confirmare a calităţilor umane, personale, profesionale ale unui inspector vamal apreciat în forurile instituţiilor respective.

Chiar probele administrate în faza de urmărire penală au demonstrat cu, şi fără eventualele "vorbe frumoase ale lui H.", că IIII. pentru toate motivele arătate deja, era unul dintre inspectorii vamali solicitaţi, pe baza acordului sau să funcţioneze la Biroul Vamal Porţile de Fier I.

Nu în ultimul rând a fost evidentă o dublă abordare de către procuror a aceleiaşi acţiuni considerate ilicite puse în sarcina inculpatului, care în funcţie de infracţiunea descrisă se defineşte ca folosirea de influenţă şi autoritate prin actul de conduită ilicită - element material al laturii obiective al acestei infracţiuni, sau ca dare de mită care se materializează într-una din variantele alternative - promisiune, oferire, dare.

Din coroborarea tuturor acestor consideraţii Curtea în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul H. pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 (folosirea influenţei sau a autorităţii de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid în favoarea lui IIII.) - (fapta din Capitolul II - f. x R).

*

* *

II. Inculpatul H. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 acuzat fiind şi de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 de folosire a influenţei şi autorităţii sale de preşedintele PP. - Mehedinţi în scopul obţinerii pentru III. de foloase necuvenite constând în numirea acestuia într-o funcţie de conducere a unui serviciu în cadrul Direcţiei de Impozite şi Taxe aflată în subordinea Primăriei Drobeta Turnu-Severin.

În rechizitoriu s-a reţinut că H. a început demersurile pentru a determina numirea lui III. într-o funcţie de conducere utilizându-şi influenţa şi autoritatea deţinută prin funcţie în contextul în care TT. S.R.L. urma să încheie un contract de prestări servicii medicale pe anul 2013 cu CJAS unde C. îşi exercita atribuţiile de serviciu.

H. a reuşit să-l determine pe HHH. - primarul municipiului Drobeta Turnu-Severin să îl numească pe III. într-o funcţie publică de conducere în aparatul tehnic al primăriei se susţine în rechizitoriu.

S-a afirmat, de asemenea, că urmare a demersurilor lui H., prin dispoziţia nr. x/23.01.2013, primarul HHH. l-a numit pe N. temporar şef Serviciu Asistenţă Contribuabili, soluţionare contestaţii şi petiţii pe o perioadă de 6 luni cu o creşte salarială corespunzătoare funcţiei.

III. din 2.12.2013, tot din dispoziţia primarului (nr. 3413/2013) fusese desemnat să coordoneze activitatea aceluiaşi serviciu.

În rechizitoriu s-a afirmat că H. a început demersurile în aprilie 2013, la data când (12.04.2013) întâi a discutat telefonic cu soţia lui N., despre evaluarea societăţii medicale EEE. S.R.L. societate concurentă celei controlate de H., în vederea încheierii contractului de furnizare servicii medicale paraclinice (RMN) cu CJAS Mehedinţi, şi apoi cu HHH..

Procurorul a concluzionat în sensul ca H. a urmărit să o recompenseze pe C. pentru felul în care îşi îndeplinea atribuţiile de serviciu şi a făcut demersuri pentru promovarea soţului ei III..

În susţinerea acestor acuzaţii aduse inculpatului H. de a fi săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 se redă în rechizitoriu un fragment din declaraţia martorului HHH. din care s-a reţinut următoarele:

- în aprilie 2013 într-o convorbire telefonică cu preşedintele Consiliului Judeţean H., martorul afirmă că H. i-a cerut să-l pună şef pe III. la Serviciul Persoane fizice întrucât avea o obligaţie faţă de acesta şi posibil şi faţă de soţia acestuia (nu-şi aminteşte sigur martorul);

- în urma discuţiei cu JJJ., directorul Direcţiei de Taxe şi Impozite, HHH., şi cu acordul directoarei prin dispoziţia nr. x/23.01.2014 l-a numit pe III. şef Serviciu asistenţă contribuabili martorul a purtat discuţii chiar cu III. căruia i-a spus că şi H. a insistat să-l pună şef.

Descrierea faptei s-a redus la reiterarea unor fraze care au acelaşi conţinut, respectiv cărora li se alătură două convorbiri telefonice înregistrate de SRI în baza mandatului de siguranţă naţională, excluse la 28.11.2014 din probatoriu de judecătorul de cameră preliminară şi declaraţia unui singur martor, redată secvenţial şi din care rezultă că aceasta a fost consemnată după luarea, audierea sau lecturarea transcriptului unei convorbiri telefonice dintre H. şi HHH..

În rechizitoriu nu s-a făcut nicio referire la audierea inculpatului cu privire la această faptă, la eventualele probe pe care acestea le-ar fi administrat în faza urmăririi penale ori cu referire la alte dovezi.

S-a arătat aceeaşi descriere a situaţiei de fapt, prin rechizitoriu, unde procurorul a stabilit încadrarea juridică a infracţiunii de dare de mită şi a infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, reţinute în sarcina inculpatului.

Inculpatul H. a fost audiat în instanţă la 30.07.2014, 28.08.2015 şi la 22.09.2017 şi-a menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală din 3.04.2014, 12.06.2014 şi 13.06.2014 cu privire la care procurorul nu a făcut nicio referire.

Din declaraţiile inculpatului H. s-au reţinut următoarele:

- nu a intervenit cu vreo rugăminte la MMMM. să-l numească inspector de vamă pe IIII., iar pe primarul HHH. l-a rugat să-l primească în audienţă pe III.;

- IIII. a lucrat 20 de ani în vamă, după restructorare a figurat într-un registru de rezervă şi s-a reangajat în sistem;

- inculpatul nu a avut nicio legătură nici cu angajarea, nici cu transferul, nici cu prelungirea detaşării lui IIII. la Biroul Vamal Porţile de Fier I;

- în vara anului 2013, IIII. l-a însoţit pe MMMM. de la Timişoara DRAOV într-o vizită de curtoazie, pentru a se cunoaşte cu H., întâlnire în cursul căruia nu a avut nicio intervenţie cu privire la IIII.;

- discuţia a durat vreo 10 minute, la acel moment IIII. era deja angajat la Timişoara şi detaşat la Porţile de Fier I;

- odată cu reangajarea lui OOOOOOOOOOOOO. au mai fost reangajate alte două persoane care fuseseră anterior disponibilizate;

- nu şi-a pus problema IIII. să ajungă şef la punctul vamal, iar cu privire la KKKK., inculpatul avea cunoştinţă despre nişte afaceri dubioase în vamă;

- H. nu a avut nici un amestec în detaşarea lui KKKK.;

- III. urma să fie promovat şef la unul din serviciile ce se înfiinţau în cadrul Direcţiei de Taxe şi Impozite şi i-a adus la cunoştinţă lui H. că urma să fie şef la alt serviciu decât îşi dorea el şi în urma unei discuţii cu primarul, lui H. i s-a spus că N. o să fie şef la Serviciul la care se decisese deja;

- nu a avut inculpatul nicio obligaţie faţă de vreunul din soţii N.;

- III. l-a abortat pe H. după o şedinţă de partid şi i-a spus că este numit şeful unui serviciu nou înfiinţat, dar el doreşte să funcţioneze în serviciul anterior; dintr-o discuţie cu primarul HHH. a aflat că N. rămâne unde a fost mutat şi i-a spus acestuia:

"Asta e".

În dovedirea acuzaţiilor, procurorul a solicitat audierea martorilor KKKK., JJJJ., IIII., HHH., III. (133-135 - vol. 6 dup), proba cu înscrisuri: Ordinele nr. 322/15.02.2013 ANV, nr. 355/25.02.2013 ANV, nr. 1769/13.06.2013 ANV, nr. 1826 din 28.06.2013 ANV, nr. 2267/30.07.2013 ANV, decizia nr. 3151/1.10.2013, decizia nr. 6/6.01.2014 şi convorbiri telefonice perioada februarie - iulie 2013, date de trafic vol. 13 + CD şi înscrieri, dispoziţia nr. x/23.01.2014, dispoziţia nr. x/2.12.2013 .

Inculpatul, prin avocat, a solicitat audierea martorilor din lucrări şi proba cu înscrisuri.

Instanţa a încuviinţat probatoriile solicitate şi a procedat la audierea martorilor:

Martorul III., la instanţă ca şi la Parchet a declarat că lucrează din 1999 în Direcţia de Taxe şi Impozite Primăria Drobeta Tr. -Severin, din 2006 este inspector principal şi a funcţionat în Serviciul de persoane fizice şi juridice din DITL Drobeta Turnu-Severin;

- şi-a desăvârşit pregătirea profesională printr-un masterat, a urmat cursuri postuniversitare;

- la momentul când s-a reorganizat DITL în trei servicii specializate şi pentru unul din ele era avut şi martorul în vedere pentru funcţia de şef serviciu, III. a apreciat că faţă de activitatea sa de peste 20 de ani în direcţie, cu pregătirea sa profesională, cu vechimea cea mai mare în funcţie, în direcţie, cu atribuţiile de serviciu de la acel moment - coordona din decembrie 2013 serviciul în care funcţiona, era îndrituit să aibă o opţiune pentru vreunul din servicii;

- martorul era apreciat profesional de către directorul JJJ., de către primar la care a făcut mai multe încercări nereuşite de a avea o audienţă pentru a-şi exprima dorinţa sa profesională;

- după o şedinţă de partid a PP., într-un cerc restrâns de lideri şi câţiva cetăţeni, de faţă fiind şi martorii PPP. şi LLL., stând de vorbă la o cafea, martorul a întrebat dacă cineva îl poate ajuta să intre în audienţă la primar să-şi rezolve o problemă profesională, întrebare la care H. i-a răspuns să-l caute a doua zi;

- în urma discuţiilor cu primarul şi cu directorul JJJ., martorul a rămas să fie numit temporar şef la Serviciul Asistenţă Contribuabili, apreciindu-se că este în măsură şi calificat pentru această funcţie pentru care nu avea contracandidat, întrucât pentru fiecare serviciu se stabilise deja cine avea să le conducă temporar;

- nu exista nicio diferenţă de grad sau salariu între cele trei funcţii de conducere;

- în urma concursului din 2015, martorul s-a titularizat pe acest post;

- soţia sa, C. nu a avut nicio contribuţie la promovarea sa, atribuţiile sale de serviciu nu o presupunea ca factor de decizie,l iar martorul nu ştia dacă H. a cunoscut-o şi în ce împrejurări.

Martorul HHH. şi-a menţinut, în mare parte declaraţia de la Parchet şi a făcut următoarele precizări şi completări:

- s-a luat decizia înfiinţării a trei servicii în cadrul Direcţiei DITL Drobeta Turnu-Severin conduse de JJJ. care a avut o decizie în numirea temporară a şefilor acestor servicii, respectată de primar pentru că aceasta cunoştea oamenii şi performanţele lor profesionale;

- până la organizarea concursului pentru titularizare pe funcţie pentru a le ocupa erau suficiente: o cerere, referat din partea DITL, îndeplinirea condiţiilor pentru ocuparea postului;

- primarului în diferite ocazii sau situaţii i se dau sugestii, i se fac recomandări, dar acesta nu a luat nicio decizie fără să verifice îndeplinirea de condiţii, calităţile care-l susţineau pe candidat pentru funcţie şi numirile le făcea numai în urma consultării cu directorul JJJ.;

- III. îndeplinea toate condiţiile pentru postul de conducere şi indiferent de opţiunea acestuia şi recomandarea cuiva, s-a apreciat că putea fi performant la conducerea serviciului hotărât la primărie şi pentru care s-a şi titularizat mai târziu prin concurs;

- martorul se cunoaşte cu H. din 1995, şi din 2012 au relaţii instituţionale, ambii lideri de partid - QQQ. şi H. la PP.;

- H. i-a spus martorului că N. ar vrea să fie numit în funcţia de conducere în Serviciul în care lucra deja, numire care a avut loc la Serviciul stabilit de JJJ. la 5-6 luni de la această discuţie telefonică şi care s-a circumscris, în opinia purtătorului, situaţiei frecvente în care primea sugestii, recomandări.

Martorul PPP., viceprimar, lider KKKKKK., a fost de faţă când N. a reuşit să aibă audienţa la primar care avea o relaţie mai restrictivă cu angajaţii Primăriei, când i s-a spus categoric că va fi numit în funcţia de şef serviciu unde s-a stabilit şi nu avea niciun contracandidat, discuţie în care N. nu a pomenit numele lui H., şi a fost asigurat că este apreciat şi se va descurca în noua sa postură, cu tot ajutorul conducerii Primăriei;

- martorul a declarat că nu ştie să fi existat vreodată relaţii de amiciţie dintre H. şi HHH.;

- s-a mai precizat de către martor că N. a abordat pe toată lumea, inclusiv pe acesta pentru a putea avea o discuţie cu primarul legat de Serviciul unde urma să fie numit şi pentru faptul că primarul nu discuta decât cu directorii de departamente şi cu mare greutate accepta să primească cu ceilalţi angajaţi ai Primăriei.

LLL., primar al comunei Jiana (2012 - 2014) şi lider PP., prin declaraţia sa de martor a confirmat susţinerile lui III. şi H.;

- după şedinţele de partid, obişnuiau să mai stea de vorbă şi cu diverşi cetăţeni care apelau pentru sprijin, sfaturi, H. fiind cunoscut ca o persoană care era disponibilă să ajute în caz de nevoie;

- N. a spus celor prezenţi că nu reuşea să intre în audienţă la primar să-şi rezolve o problemă personală, la care H. i-a replicat să-l contacteze a doua zi să-i spună dacă poate să-l ajute;

- martorul nu a aflat despre ce era vorba şi dacă N. s-a văzut cu primarul şi şi-a rezolvat problema;

- la rândul său ceruse ajutor lui H. pentru repararea drumului judeţean care străbătea comuna, iar alţii îi ceruseră sprijinul să procure un medicament sau să găsească un loc de muncă.

După administrarea probatoriilor şi faţă de precizările inculpaţilor, prin avocaţi, că nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea a declarat conform art. 388 C. proc. pen. deschise dezbaterile în fond:

Procurorul a cerut condamnarea inculpatului H. pentru trei infracţiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 şi s-a referit succint la fapta legată de societatea TT. în raport de care şi-a exercitat influenţa cu ajutorul lui E..

În concluziile scrise nu a făcut nicio referire la cele trei fapte prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 apreciind că ceea ce s-a concluzionat în ceea ce o priveşte pe coinculpata D. la punctele respective din concluziile scrise sunt valabile şi în ceea ce privesc infracţiunile de folosire a influenţei şi autorităţii unui lider de partid pentru obţinerea unui folos necuvenit pentru sine sau altul.

Inculpatul, prin avocat, a făcut o descriere a faptelor pentru care H. a fost trimis în judecată, inclusiv cu privire la presupusul folos necuvenit pentru III.. S-a arătat că martorii au clarificat împrejurările în care, rugat de N., H. l-a contactat pe HHH. să-l primească în audienţă, că vrea să funcţioneze ca şef la serviciul unde a lucrat până la momentul schimbării organigramei. S-a subliniat că N. era apreciat pentru profesionalismul său, îşi merita postul şi chiar dra normal faptul că dorea să se ţină cont şi de opţiunea sa. H. nu a avut nici un scop de a-i aduce lui N. un folos necuvenit, a acţionat în ideea posibilităţii ca acesta să-şi exprime într-o audienţă primarului, reticent a se întâlni cu angajaţii, doleanţa cu privire la o problemă personală.

În opinia apărării, nu a fost vorba de un folos necuvenit, câtă vreme N. era apreciat, bine pregătit profesional, cu experienţă şi vechime în muncă şi se hotărâse deja, la nivelul conducerii Primăriei să fie numit într-o funcţie de conducere.

Nu a rezultat de ce H. a făcut un demers considerat injust, şi nici de ce numirea ca şef de secţie la cea dorită de N. ar fi reprezentat un folos necuvenit.

S-a arătat că nu rezultă care este rezultatul material în urma acţiunii lui H., dacă acesta este consecinţa acţiunii sale, şi care este raportul de cauzalitate între acţiune şi urmare.

Pe de altă parte, s-a susţinut de apărare, nu sunt îndeplinite trei condiţii din norme de incriminare - rezultatul socialmente periculos, legătura de cauzalitate şi subiectul pasiv al infracţiunii - titular al valorii sociale ce constituie obiectul juridic al infracţiunii - Direcţia de Taxe şi Impozite din cadrul Primăriei Drobeta Turnu-Severin.

În opinia Parchetului, funcţia de şef la Serviciul Asistenţă Contribuabili îndeplinită de N. la eventuala influenţă a autorităţii lui H. faţă de primarul HHH., a reprezentat rezultatul socialmente periculos, în condiţiile în care acesta era pregătit profesional şi apreciat de conducere.

Martorii au arătat condiţiile în care H. a aflat de problema serviciului unde să fie numit şef N. şi de asemenea că rezultatul discuţiei H. - HHH. nu s-a configurat în nimic, decizia cu privire la N. fiind luată deja în forul conducerii Primăriei astfel că şi din acest punct de vedere nu se realizează raportul de cauzalitate dintre acţiune şi urmare.

H. s-a adresat lui HHH., dar decizia a aparţinut directorului JJJ. ca titular al valorilor sociale proteguite de lege (relaţiile de serviciu din DTIL - Primăria Drobeta Turnu-Severin) şi care în această ecuaţie juridică constituie subiectul pasiv special.

HHH. nu a perceput contactarea de către H. ca o exercitare de influenţă sau autoritate, întrucât, deja se hotărâseră numirile temporare de şefi de secţie, iar pe de altă parte această discuţie s-a înscris în frecventele situaţiei când primarul primea solicitări, recomandări, sugestii etc.

Pe de altă parte, şi HHH. şi H. erau lideri de partid, numai că la partide diferite (RRR., PP.) astfel că, s-a apreciat de apărare, este greu de dovedit şi acceptat că într-o astfel de conjunctură politică adversă, influenţa ori autoritatea lui H. ar fi avut vreo eficienţă, ceea ce altfel s-a şi văzut.

Discuţia dintre cei doi nu a indus nicio modificare faţă de ceea ce se hotărâse cu mult înainte acesteia.

S-a cerut achitarea inculpatului H. pentru obţinerea unui folos necuvenit pentru III. prin presupusa folosire a influenţei şi autorităţii acestuia de lider de partid.

Inculpatul a declarat că este nevinovat şi a solicitat să fie achitat.

Examinând actele şi lucrările dosarului administrate legal în ambele faze procesuale ale cauzei, Curtea a constatat următoarele:

Procurorul a susţinut că inculpatul H. a contribuit exclusiv la numirea lui III. în funcţia de conducere a unui serviciu din cadrul Direcţiei de Taxe şi Impozite - Primăria Drobeta Turnu-Severin, exercitându-şi influenţa şi autoritatea funcţiei sale de preşedinte al Consiliului Judeţean şi de lider de partid faţă de primarul HHH. şi în acest mod N. a primit un folos necuvenit - funcţia de conducere, cu o salarizare mai mare în detrimentul contracandidatului său.

Această acuzaţie s-a sprijinit pe declaraţia martorului HHH., redată secvenţial în rechizitoriu şi pe două convorbiri telefonice interceptate de SRI excluse din probatoriu de judecătorul de cameră preliminară la 28.-11.2014 pentru motivele deja arătate în preambulul hotărârii.

În cauză au fost audiaţi inculpaţii C., H., martorii III., HHH., PPP., LLL.; despre declaraţiile acestora procurorul nu aminteşte şi nu face nicio analiză, evaluare a probatoriului desăvârşit în condiţii de contradictorialitate şi publicitate în instanţă.

Generic, procurorul a invocat datele de trafic, indicându-se volumul 13 al dosarului de urmărire penală - nr. 321/P/2013, care are peste 400 de pagini şi vizează pe toţi inculpaţii, pe perioade considerabile de timp.

Nu s-a făcut nicio precizare cu privire la date de identificare - respectiv perioada, frecvenţa, aspectul ce trebuie dovedit, numerele de pagină la care sunt îndosariate, pe cine priveşte etc.

În acest context, doar invocarea datelor de trafic între alte probe fără să se precizeze ce corelare există între acestea, nu a reprezentat o solicitare fundamentată ca probatoriu şi nici nu-şi susţine utilitatea, pertinenţa ori eficienţa.

Mărturia lui HHH., completată şi cu precizările făcute în instanţă nu converg spre varianta susţinută de procuror.

În prezenţa a mai multor martori, prin februarie - martie 2013 N. i-a abordat dacă cineva dintre cei prezenţi, între care se afla şi H., îl puteau ajuta să intre în audienţă la primar pentru o problemă personală.

Tot din probatorii a rezultat că această rugăminte a fost formulată în contextul în care era ştiut că primarul nu discuta decât cu şefii de departamente, nu şi cu angajaţii Primăriei (martor PPP. - viceprimar), ceea ce justifica într-un fel în concepţia sa sprijinul cuiva, cu un statut superior celui de simplu angajat, pentru a accede, pur şi simplu, la o audienţă.

Încă din faza de urmărire penală rezultă că H., cunoscut ca o persoană care avea disponibilitate să-şi ajute semenii (în cauză se dau şi câteva exemple în acest sens) fie că erau probleme personale sau instituţionale (martorii PPP. şi LLL., III. etc) i-a spus lui N. să-l contacteze a doua zi, să vadă dacă îl poate ajuta cu ceva. Aceste afirmaţii au fost făcute în prezenţa martorilor, iar ulterior, i-a spus lui N. că "o să fie şef de serviciu acolo unde hotărăşte primarul".

Martorul HHH., în altă ordine de idei, a aflat unde lucrează soţia lui N., după ce s-a declanşat procedura judiciară împotriva lui H..

Cei doi (HHH. şi H.) se cunoşteau din 1995 şi au avut relaţii strict instituţionale din 2012.

Pentru HHH., contactarea lui de către H., subiectiv vorbind, s-a înscris în categoria obişnuită de rugăminţi, solicitări, recomandări care ajungeau la primar pentru diferite chestiuni.

Fără a avea siguranţa că îşi aminteşte spusele lui H., HHH. a declarat că este posibil ca acesta să-i fi spus că ar avea o obligaţie faţă de N. şi fără nicio certitudine şi faţă de soţia acestuia; H. nu i-a explicat în ce ar fi constat aceste obligaţii, care puteau, foarte bine să fie doar cuvinte de circumstanţă, considerate oportune pe subiectul discuţiei cu HHH..

Declaraţia de la Parchet a lui HHH. a fost structurată în parcursul ei pe o discuţie telefonică (fragmentată selectiv) dintre H. şi HHH..

De altfel, convorbirile telefonice interceptate nu au fost, potrivit doctrinei şi practicii, mijloace sau probe, prin ele însele.

Probele administrate pe tot parcursul procesului de procuror şi de instanţă au confirmat sau nu acele surse de informaţie, legal la rândul lor obţinute şi prin concordanţa lor să concure la aflarea adevărului şi o judecată corectă, echitabilă.

În mod evident, discuţia cu H. a venit după ce subiectul era tranşat, hotărârea privind numirile şefilor noilor servicii luată, directorul JJJ. susţinându-l pe N. pentru Serviciul de asistenţă contribuabili pentru care în final acesta şi-a dat acordul pentru interimat; în 2015, după concurs, s-a şi titularizat pe postul în care a fost numit prin dispoziţie la 23.01.2014.

Încă de la Parchet, HHH. a arătat că în luarea acestor decizii privind şefii noilor secţii, egale în grad şi salarizare, a dat toată disponibilitatea directorului JJJ. pentru că aceasta cunoştea oamenii cu care lucra, performanţele lor umane şi profesionale prin care să asigure eficienţa activităţii serviciilor şi nu în ultimul rând era ea însăşi un profesionist, corect şi onorabil.

A rezultat astfel, contrar afirmaţiilor procurorului, că H. nu avea cum să-şi folosească influenţa şi autoritatea de lider de partid (norma legală afirmă influenţa ori autoritatea) pentru numirea lui N. într-o funcţie de conducere pentru că directorul JJJ. i-a adus la cunoştinţă acesteia în februarie 2013 dă o să fie numit şef al unui Serviciu ce urma să se înfiinţeze, şi deşi era o numire temporară, era nevoie de acordul său.

Într-un context public H. află că N. o să fie şef şi că acesta era nemulţumit de serviciul respectiv (în februarie - martie 2013).

Pe de altă parte cel care a împărtăşit "necazul" într-un cerc de persoane, într-o discuţie în public, nu privat şi a vorbit despre intransigenţa directorului JJJ., peste voinţa căreia primarul, pentru motivele arătate nu înţelegea să treacă, indiferent de rugăminţile sau insistenţele din partea oricărui ar fi venit - N., PPP., H. etc. a fost N..

Potrivit teoreticienilor, subiectul activ calificat al acestei infracţiuni, acţionează cu intenţie şi are iniţiativa activităţii de a obţine, ca scop, folosul pentru altul, în speţa de faţă.

Acest folos nu a putut fi o plată ori o răsplată şi nici obţinut la cerere.

Subiectul pasiv special - Direcţia de Taxe şi Impozite este, într-adevăr, titularul ocrotirii valorilor sociale transpuse în relaţiile dezvoltate în cadrul instituţiei şi ele reprezintă obiectul juridic al infracţiunii.

Elementul material al laturii obiective al infracţiunii în discuţie se traduce prin acţiunea lui H. care iniţiază, potrivit procurorului, demersuri pentru ca HHH. primarul oraşului Drobeta Turnu-Severin să le dea curs.

Legea penală nu sancţionează însă rugăminţi, insistenţe, recomandări, demersuri despre care chiar primarul vorbeşte în declaraţie că aria acestor acte binevoitoare este mare, cu scopul de a-l "ajuta" pe primar să ia decizii cât mai bune şi să fie omul potrivit la locul potrivit.

Or, H. exact acest lucru a făcut, a folosit tertipul propriei obligaţii faţă de persoana - aspect de care HHH. nu-şi aminteşte cu siguranţă, motiv pentru care nu este exclus ca organul judiciar să-l fi audiat după ce a luat la cunoştinţă, sub o formă sau alta, convorbirea telefonică interceptată,. Singurul loc unde se vorbeşte de orice obligaţii faţă de unul sau ambii soţi N. este acesta.

Procurorul a afirmat că H. şi-a folosit şi autoritatea şi influenţa de preşedinte al Consiliului Judeţean Mehedinţi şi de organizaţie judeţeană a PP. pentru numirea lui N. într-o funcţie publică de conducere în primărie.

Obiectul juridic al infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 îl constituie relaţiile sociale referitoare la corectitudinea, cinstea persoanelor care îndeplinesc, în speţă, o funcţie de conducere într-un partid şi care îşi folosesc influenţa ori autoritatea pe care le au.

Autoritatea constituie prestigiul, consideraţia general acceptate pentru persoana care îndeplineşte funcţie de conducere în partid.

Influenţa, la rândul ei se defineşte prin aptitudinea, capacitatea persoanei care îndeplineşte, în speţă, o funcţie de conducere într-un partid de a avea trecere, de a-i schimba cuiva atitudinea, concepţia, hotărârea, decizia, datorită funcţiei pe care o îndeplineşte.

O conotaţie comună atât pentru exercitarea influenţei şi/ori a autorităţii este că acestea derivă din funcţie şi nu din calităţile personale.

Partidele politice, persoane juridice fără scop lucrativ cu rol important în viaţa socio-economico-politică a ţării, sunt marcate, uneori, de personalitatea celor care îndeplinesc funcţii de conducere şi care bucurându-se de influenţa şi autoritatea pe care o au, le pot folosi în scopul obţinerii pentru sine sau pentru alţii de bani, bunuri, foloase necuvenite, creându-se grave stări de pericol.

În aceste condiţii s-a ajuns la incriminarea prin art. 13 din Legea nr. 78/2000 a faptelor persoanelor care îndeplinesc funcţii de conducere în partid, într-un sindicat, ori o persoană juridică fără scop lucrativ şi care folosesc influenţa şui autoritatea funcţiei cu scopul obţinerii unui folos necuvenit.

Prin această incriminare se ocrotesc relaţiile sociale ce vizează corectitudinea, onestitatea, prestigiul, credibilitatea de care trebuie să se bucure persoanele cu funcţii de conducere, dar şi partidele, sindicatele, patronatele etc.

În condiţiile în care este vorba de o reglementare strictă care vizează doar persoanele cu funcţii de conducere în partid etc., eventual exercitare doar a influenţei şi/ori autorităţii funcţiei de preşedinte al Consiliului Judeţean de către H., lider PP. Mehedinţi faţă de HHH., lider KKKKKK., procurorul nu produce nicio probă că subiectul activ calificat - H. ar fi acţionat cu intenţie directă şi scop declarat să-şi impună influenţa faţă de HHH.; adică printr-o convorbire telefonică să-i schimbe/modifice/înlăture decizia deja luată în forul de conducere al Primăriei, de HHH., şi nici dacă şi în ce condiţii, pe linie de partid, ar fi putut să aibă vreo influenţă şi din ce postură, asupra liderului altui partid - KKKKKK., primar al oraşului Drobeta Turnu-Severin.

În rechizitoriu s-a învederat şi de autoritate, care la rândul ei presupunea că H. s-ar fi bucurat sau ar fi trebuit să se bucure de o recunoaştere publică, generală, de consideraţie, şi prestigiu în îndeplinirea funcţiei sale în partid.

Or, în discuţie nu s-a pus autoritatea înlăuntrul său la nivelul partidului a cărui organizaţie judeţeană o conducea, ci în afara acesteia.

Pe de altă parte, martorul HHH. a declarat că se cunoaşte cu H. din 1995, dar din 2012 nu au decât relaţii instituţionale - din perspectiva calităţilor dobândite de preşedinte de Consiliu Judeţean şi respectiv de primar al municipiului Drobeta Tr. -Severin, cu autoritatea funcţiei dată prin lege.

În aceşti termeni ai ecuaţiei, a fost greu de admis, în lipsa oricăror probe care să dovedească contrariul, că III. a fost numit într-o funcţie de şef serviciu urmare a demersurilor lui H. despre care procurorul afirmă că au început în aprilie 2013 până la emiterea dispoziţiei nr. 171/23.01.2013 (corect este 2014) de către primar.

În rechizitoriu, s-a susţinut că H. a întreprins demersurile arătate în data de 12.04.2013, după o convorbire telefonică cu soţia lui N. care nu are nicio relevanţă în cauză.

Probele administrate în instanţă, ignorate de procuror care s-a rezumat numai la ceea ce s-a instrumentat în urmărirea penală nu au făcut decât să menţină, să completeze şi să precizeze punctual cele declarate la parchet încă de la primele audieri.

Astfel, a rezultat cu certitudine că III. la sfârşitul anului 2012, cu ocazia unei noi organigrame stabilite pentru anul 2013, era un candidat serios pentru numirea în funcţia de şef al noului Serviciu ce urma să se înfiinţeze.

În februarie 2013, directorul JJJ. de la DTIL - Primăria Drobeta Tr. -Severin l-a numit şef al unui nou serviciu. N. a făcut în perioada februarie - martie 2013 multiple încercări pentru a discuta cu primarul despre această numire şi dorinţa lui de a deveni şef la serviciul unde lucra deja.

Martorul PPP. a declarat că erau trei servicii unde erau deja stabiliţi a şefi dna KKKKKKKKK. la persoane fizice, dna JJ. la persoane juridice şi N. la insolvenţă, funcţii cu acelaşi grad, cu salarizare egală şi pentru care nu existau contracandidaţi. PPP. l-a sfătuit pe N. să insiste să discute cu primarul, iar LLL. cel care după o şedinţă de partid l-a asigurat că unul din cei prezenţi aveau să-l ajute să discute cu primarul.

Aflaţi între cei care au asistat la cele spuse de N., H. l-a invitat să-l caute a doua zi, să-i spună dacă îi poate fi de ajutor.

La oarece timp, s-a întâlnit întâmplător cu H. care l-a întrebat dacă l-a primit primarul. N. a reuşit să se întâlnească cu primarul, au purtat o discuţie în prezenţa lui PPP., viceprimar, în care N. a fost asigurat că se va descurca la noul serviciu, va avea tot concursul conducerii în problemele juridice.

Nici N. şi nici HHH. nu au pomenit nimic de H., a declarat martorul PPP..

La următoarea întâlnire cu H., acesta i-a replicat, în trecere, "vei fi şef acolo unde o să hotărască primarul".

N., din probe, era preocupat de desăvârşirea lui profesională, absolvise un masterat, cursuri universitare de specializare, era apreciat pentru profesionalismul său, avea experienţa aşi vechimea cea mai mare din Primărie, îndrituit să ocupe funcţia oferită pentru care îndeplinea şi condiţiile prevăzute de lege.

Pentru a ocupa temporar această funcţie a fost evaluat profesional, a primit o recomandare de la DTIL şi a formulat o cerere în care şi-a dat acordul pentru numirea ca şef la Serviciul Asistenţă Contribuabili.

Cererea scrisă depusă la cabinetul Primarului cu opţiunea sa pentru Serviciul persoane fizice nu a influenţat în niciun fel decizia directorului JJJ. ca N. să conducă, nou serviciu.

Această hotărâre a avut de la început girul Primarului, care la rândul său aprecia performanţele profesionale ale lui N..

În acest fel, s-au respectat toate normele legale, iar în 2015 după organizarea concursului, N. s-a titularizat pe postul Serviciului Asistenţă Contribuabili.

III. a fost numit temporar în funcţie de conducere la 23.01.2014 cu respectarea condiţiilor şi procedurilor legale, era îndreptăţit la această funcţie datorită calităţilor sale personale şi profesionale, îndeplinea condiţiile prevăzute de lege, fără ingerinţa vreunui factor politic şi fără ca un lider de partid să-şi impună influenţa şi/sau autoritatea funcţiei de partid.

De altfel, determinarea, intransigenţa directorului JJJ. s-a impus tuturor celor care apreciau că hotărârea acesteia de a numi în funcţie după capacităţi, profesionale, a eficienţei şi abilităţilor personale, a persoanelor vizate şi evaluate obiectiv, nu ar fi putut fi anihilate.

Dovada a fost convorbirea în care H. l-a sesizat pe HHH. cu dorinţa lui N. de a conduce Serviciul pe care urma să-l coordoneze din decembrie 2013 şi care a rămas la nivelul de discuţie, întrucât directorul JJJ. s-a bucurat de multă încredere în onestitatea, corectitudinea şi credibilitatea acesteia de a lua hotărâri din partea primarului HHH..

De altfel, în aprilie când s-a antamat această unică discuţie redată de procuror, dar fără relevanţă, din perspectiva măsurilor luate de judecătorul de cameră preliminară, deja nu se mai punea problema de numire, ci de serviciul unde urma să funcţioneze N. care se stabileşte la 23.01.2014.

În cauză inculpatul H. nu a avut iniţiativa unei acţiuni care, prin natura ei, să constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii în discuţie; III. a cerut să fie ajutat să intre în audienţă la primar pentru a continua să lucreze în serviciul unde era şi pe care de altfel, urma să-l coordoneze din decembrie 2013.

N. fusese propus şi susţinut de directorul JJJ. şi agreat de primarul HHH. pentru că era apreciat pentru meritele sale profesionale şi a celorlalte calităţi care l-au promovat în funcţie, îndeplinind toate condiţiile prevăzute de lege.

H. nu a avut iniţiativa discuţiei cu HHH., ci N. a fost cel care a formulat o cerere de sprijin. H. a reacţionat în numele aprecierii pe care o avea faţă de acesta, pentru activitatea lui de om de campanie, simpatizant şi apoi coleg de partid.

În discuţia cu HHH., H. l-a recomandat pe N. şi acesta a fost un gest de răsplată pentru ceea ce el făcuse în campanie ca om devotat şi de încredere.

Acest lucru a fost evident, inclusiv prin replica:

"o să fii şef unde hotărăşte primarul", care s-ar traduce prin aceea că în afara unei sugestii, recomandări H. nu marşase la mai mult adică să schimbe hotărârea primarului, ceea ce este de esenţa infracţiunii.

Nici nu se punea problema ca H. să-şi impună influenţa sau autoritatea de lider de partid, când cei doi HHH. (KKKKKK.) şi H. (PP.) erau din partide diferite, situate şi în sfera adversităţii politice. Astfel, H. s-a rezumat la o recomandare şi nu şi-a propus să-l determine pe HHH. într-un anumit fel, acceptând din start varianta pe care acesta oricum hotărâse să o dea.

În cauză nu se putea opera eventual o favoare ca între colegi de partid, dat fiind că făceau parte din entităţi politice adverse.

Aşadar, sintetizând, H. nu a avut nicio iniţiativă în a-l susţine pe N., de la care vine solicitarea; la momentul în care are loc discuţia cu HHH., deja hotărârea luată (fusese eligibil încă din 2012 şi la începutul anului directorul JJJ. îi confirmase că-l numise şef serviciu), iar H., doar îl recomandă pentru calităţile lui profesionale deja recunoscute.

Legea nu sancţionează recomandarea ori răsplata, iar iniţiativa nu i-a aparţinut lui H. şi ea a intervenit ulterior deciziei luate la nivelul conducerii primăriei, faţă de N. care îndeplinea toate condiţiile prevăzute de lege.

Astfel nu s-a putut vorbi de un folos necuvenit în interesul legii, nici de exercitarea influenţei şi/ori a autorităţii lui H. pentru toate considerentele deja expuse.

Nu au fost întrunite cumulativ elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, lipsind atât latura obiectivă cât şi vinovăţia pretinsă de lege ceea ce a condus la achitarea inculpatului H. în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen.

Prin rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a trimis în judecată pe inculpatul H. pentru două infracţiuni de dare de mită în modalitatea normativă prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (în forma anterioară modificării prin Legea nr. 178/2012) şi art. 5 C. pen.

În Capitolul II al rechizitoriului procurorul a afirmat că inculpata D., "în exercitarea atribuţiilor funcţiei de preşedinte al Casei judeţene de asigurări de Sănătate Mehedinţi, a pretins şi primit de la H. un folos constând în numirea soţului acesteia într-o funcţie de inspector vamal în cadrul Biroului vamal Porţile de Fier 1 în scopul de a-şi îndeplini diverse acte privitoare la îndatoririle acesteia de serviciu, respectiv realizarea intereselor patrimoniale al TT. SRL".

Procurorul a mai afirmat că fapta reţinută în sarcina inculpatei D. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 5 C. pen.

În continuare, în rechizitoriul verificat sub aspectul legalităţii şi al temeiniciei la 28.07.2014 conform art. 328 alin. (1) C. proc. pen. s-a arătat că:

"Corelativ acestei infracţiuni de luare de mită, în sarcina inculpatului H. se va reţine infracţiunea de dare de mită, în modalitatea normativă prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969)" raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (în forma anterioară modificării prin Legea nr. 178/2012) şi art. 5 C. pen.

În acelaşi Capitol II al rechizitoriului, despre inculpata C., după descrierea faptei, s-a arătat că în "exercitarea atribuţiilor funcţiei de consilier principal în cadrul Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Mehedinţi a pretins şi primit de la H. un folos constând în numirea soţului acesteia într-o funcţie din subordinea Primăriei Drobeta Turnu-Severin în scopul de a-şi îndeplini diverse acte privitoare la îndatoririle acesteia de serviciu în sensul realizării intereselor patrimoniale ale TT. SRL".

Fapta reţinută în sarcina inculpatei s-a arătat în rechizitoriu "întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 5 C. pen..".

În continuare, procurorul a afirmat în rechizitoriu:

"corelativ acestei infracţiuni de luare de mită, în sarcina inculpatului H. se reţine infracţiunea de dare de mită, în modalitatea normativă prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969)" raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 178/2012 şi art. 5 C. pen.

I. Între filele x ale Capitolului II al rechizitoriului au fost cuprinse 13 transcrieri a unor convorbiri telefonice interceptate în baza Legii nr. 51/1991, redate parţial, care prin încheierea din 28.11.2014 au fost excluse din probatoriu de judecătorul de cameră preliminară, încheiere rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 339/16.03.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Au fost redate parţial două declaraţii de martori - JJJJ. şi KKKK. în care s-a consemnat că H. s-a întâlnit cu JJJJ. şi este posibil să fi discutat de prelungirea detaşării temporare a lui IIII. Biroil Vamal Porţile de Fier 1, că KKKK. nu cunoştea ce implicaţie să fi avut H. în acordarea prelungirilor detaşării lui IIII. şi pe de altă parte era de notorietate că H. şi-l dorea pe IIII. în locul lui KKKK..

În rechizitoriu s-a afirmat că H. şi-a folosit autoritatea şi influenţa conferite de calitatea de preşedinte al Consiliului Judeţean Mehedinţi, de preşedinte al organizaţiei judeţele de partid al PP. pentru a obţine foloase necuvenite pentru IIII., soţul lui D..

În acelaşi context s-a susţinut că, în 2013 inculpatul H. l-a determinat pe directorul executiv al Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara JJJJ. ca IIII. să fie mutat şi menţinut în funcţie de inspector vamal la Porţile de Fier I (PF1).

H. a determinat schimbarea din 13.06.2013 a lui KKKK. din funcţia de şef birou vamal şi cu toate că a făcut demersuri, nu a reuşit ca IIII. să fie numit în funcţia de şef la Biroul Vamal Porţile de Fier 1 (PF 1).

Procurorul a susţinut că toate aceste demersuri se justificau pentru a o determina pe D. în exercitarea atribuţiilor ei de serviciu să favorizeze S.C. TT. cu ocazia încheierii contractului de prestări de servicii medicale pentru anul 2013 cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Mehedinţi.

În parcursul profesional al lui IIII. s-a reţinut că până în 15.02.2013 IIII. a funcţionat în comuna Şimian drept consilier juridic şi apoi a fost transferat ca inspector vamal în Biroul Vamal Reşiţa.

La 21.02.2015, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara a dispus mutarea temporară cu începere de la 25.02.2013 a lui IIII. la Biroul de Vamă PF I până în 30.06.2013.

Procurorul a afirmat că această mutare temporară a lui IIII. la Biroul de vamă PF I s-a datorat influenţei exercitate de H., care în aceeaşi perioadă a început demersurile pentru schimbarea lui KKKK. din funcţia de şef al Biroului Vamal respectiv.

S-a arătat în rechizitoriu că urmare presiunilor exercitate de H., KKKK. a fost mutat la Porţile de Fier 2 - birou vamal de unde a revenit în funcţia deţinută la 19.07.2013.

În acelaşi timp dispoziţia de mutare temporară a lui IIII. s-a prelungit până la 31.07.2013 şi apoi încă 60 de zile cu începere de la 1.08.2013 până în 30.06.204. Aceste date au fost confirmate de JJJJ. şi KKKK..

II. Două convorbiri interceptate în baza Legii nr. 51/1991 excluse din probatoriu la 28.11.2014 pentru motivele deja expuse şi declaraţia parţial redată a martorului HHH. constituie probele prin care procurorul a reţinut şi a considerat că H. şi-a folosit autoritatea şi influenţa ca preşedinte al Consiliului Judeţean şi ca preşedinte PP. Mehedinţi pentru a o determina pe C. consilier principal la CJAS Mehedinţi să-şi exercite atribuţiile de serviciu în interesul acestuia.

Tot din rechizitoriu a mai reieşit că H. a făcut demersuri pentru obţinerea de foloase de către III., soţul lui C. în perioada când TT. urma să încheie contractul de prestări de servicii medicale pentru anul 2013 cu CJAS Mehedinţi.

În aceeaşi modalitate şi în considerarea funcţiilor sale, H. l-a determinat pe HHH. primarul municipiului Drobeta Turnu-Severin să îl numească pe III. într-o funcţie publică în cadrul aparatului tehnic al primăriei.

În rechizitoriu s-a mai afirmat că datorită demersurilor lui H. încă din aprilie 2013, HHH. l-a numit pe III., temporar şef Serviciu asistenţă contribuabili pe o perioadă de 6 luni cu creşterea salariului. Procurorul a invocat faptul că aceste demersuri se realizau în timp ce H. se interesa de evaluarea societăţii medicale EEE. S.R.L., societate concurentă pentru TT. şi controlată de H. în vederea încheierii unui contract de furnizare de servicii medicale paraclinice.

S-a reţinut, totodată că H. a urmărit să o recompenseze pe C. pentru cum înţelegea să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, prin demersurile pentru promovarea soţului acesteia.

În declaraţia sa, martorul HHH. a arătat că H., în aprilie 2013 i-a sugerat să-l numească pe III. şef serviciu la persoane fizice întrucât ar fi avut o datorie faţă de acesta, cum de altfel şi N. îi ceruse într-o întrevedere. Sfătuindu-se cu JJJ., şefa Direcţiei Impozite şi Taxe, primarul l-a numit pe N. la Serviciul Asistenţă Contribuabili, temporar şef de birou.

Judecătorul de cameră preliminară, constatând neregularităţi ale actului de sesizare nr. 321/P/2013 a cerut procurorului să aprecieze asupra unei completări a descrierii faptelor reţinute în sarcina inculpatei C..

Prin ordonanţa din 12.12.2014 verificată conform art. 328 alin. (1) C. proc. pen. s-a afirmat că prin coroborarea probatoriului se demonstrează săvârşirea faptei, că s-a realizat latura obiectivă prin furnizarea folosului de către H. conform declaraţiei lui HHH.. Promovarea lui III. s-a făcut exclusiv prin demersurile lui H. ceea ce i-a adus şi o creştere de salariu.

În ce priveşte latura subiectivă a cauzei, inculpata C. a recunoscut că folosul urma să fie unul necuvenit şi că scopul viza modul în care îşi îndeplinea atribuţiile de serviciu.

Probatoriile au dovedit, în opinia procurorului, infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina inculpatei C..

Inculpatul a fost audiat la 12 şi 13.06.2014 la parchet, la 3.04.2014 în Camera de Consiliu a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală .

În aceste declaraţii, inculpatul a negat că ar fi avut vreo implicare în mutarea temporară a lui IIII. şi prelungirea acesteia la Biroul Vamal PF I şi că ar fi intervenit în numirea într-o funcţie de conducere a lui III. în aparatul tehnic al Primăriei; primarul HHH. dorea numirea lui N. ca şef la Serviciul Asistenţă Contribuabili, iar acesta dorea să fie numit la un alt serviciu, despre care inculpatul i-a comunicat primarului urmând ca acesta să decidă.

Inculpatul a fost audiat şi în instanţă la 30.07.2014, la 28.07.2015 şi la 22.09.2017 când şi-a menţinut declaraţiile anterioare faţă de soţii IIII. şi N., că nu s-a implicat în detaşarea (IIII.) sau promovarea (III.) vreunuia dintre ei. Discuţia cu primarul HHH. s-a rezumat în a-i comunica faptul că III. vroia să rămână în serviciul în care lucra de multă vreme, fără vreo solicitare anume, decizia primarului fiind cea care s-a socotit utilă pentru primărie.

În rechizitoriu nu s-a făcut nicio menţiune despre audierea inculpatului la Parchet, susţinerile sale ori probele solicitate în apărare.

În dovedirea acuzaţiilor procurorul a solicitat audierea martorilor KKKK., JJJJ., IIII., HHH. şi III. şi proba cu înscrisuri, convorbiri interceptate, date de trafic - vol. 13 dup, ordine şi decizii ale conducătorilor celor două instituţii (vamă şi primărie - f. x - cerere de probe).

Inculpatul a solicitat audierea martorilor din lucrări şi proba cu înscrisuri.

Curtea a încuviinţat probele cu martori şi înscrisuri pentru procuror şi inculpat, probatoriul fiind completat cu declaraţii testimoniale rezultate din dezbateri.

S-a procedat la audierea martorilor IIII., MMMM. şi RRRR. la 26.05.2017 .

IIII. în faza de urmărire penală a declarat că nu a cerut nicio intervenţie nici lui MMMM. şi nici lui H. pentru mutarea sa temporară la Biroul Vamal PF I, că discuta prieteneşte cu H. cu privire la chestiuni de serviciu, fără vreo implicare a acestuia în cariera sa profesională (14.05.2014 şi 3.03.2017 C.A.B.).

MMMM. (aşa cum se numeşte în realitate şi nu JJJJ.), după investirea lui H. ca preşedinte al Consiliului Judeţean i-a făcut o vizită de curtoazie în calitate de director al Direcţiei regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, ocazie cu care au discutat despre problemele lipsei de personal din vămi şi posibil şi despre IIII., care lucra la PF I prin mutare temporară, de care probabil ulterior H. s-a mai interesat.

Martorul RRRR. a declarat că prefectul XXXX. era nemulţumit de activitatea şefului Biroului vamal PF I KKKK. pentru că erau multe scandaluri şi discuţii cu privire la traficul de ţigări în punctul de vamă. Martorul i-a adus la cunoştinţă faptul că se intenţionează schimbarea lui KKKK. din funcţie fără a preciza însă şi unde, în forurile de conducere se discutau aceste chestiuni.

KKKK. a fost audiat la 13.05.2014 la Parchet, la 19.07.2016 şi la 3.03.2017 în instanţă.

Martorul şi-a menţinut declaraţiile date la Parchet în care a precizat că după mutarea temporară şi prelungirea acesteia a lui IIII., la Biroul Vamal PF I a avut sentimentul că s-au înmulţit controalele ordonate de DRAOV Timişoara, i se reproşa nerespectarea unor proceduri în vamă şi mai mulţi lucrători erau cercetaţi disciplinar.

În aceste condiţii, martorul a considerat şi în raport de nişte zvonuri şi după vizita lui MMMM. însoţit de IIII. la H., că preşedintele Consiliului Judeţean urmărea să-l schimbe cu IIII. în funcţia de şef Biroul Vamă la PF I. Nu a avut niciun alt element care să justifice această supoziţie.

KKKK. a fost mutat temporar în aceeaşi funcţie de conducere la Biroul Vamal PF II când era în concediu de odihnă, punct de vamă unde a funcţionat o lună şi jumătate, a fost şi în concediu medical acordat de mediul IIII., soţia lui IIII., Martorul a revenit apoi la conducerea Biroului Vamal PF I.

Martorul a declarat că are cuvinte de apreciere cu privire la IIII. care este un profesionist, un inspector vamal cu multă experienţă şi cu care se află în relaţii de prietenie.

Acesta a mai făcut precizări legate de lipsa mare de personal şi necesitatea practicării detaşărilor temporare, mai ales pe timp de vară, în situaţia lui IIII. fiind foarte mulţi inspectori vamali.

Curtea a procedat şi la audierea martorilor III. (14.05.2014 la Parchet - f. x dup; 11.11.2016 - f. x C.A.B.), HHH. (23.04.2014 la Parchet - f. x dup; 14.10.2016 - f. x C.A.B.), PPP. (26.04.2017 - f. x C.A.B.) şi LLL. (26.05.2017 - f. x C.A.B.).

III. şi-a menţinut declaraţia de la Parchet, completată în instanţă şi a precizat că:

- funcţionează din 1999 la DITL - Primăria Drobeta Turnu-Severin şi din 2013 şef serviciu Asistenţă Contribuabili;

- în urma reorganizării Direcţiei de Impozite şi Taxe s-au înfiinţat trei servicii şi martorul era vizat pentru o funcţie de conducere la unul din servicii; întrucât şi-ar fi dorit să conducă Serviciul constatare persoane fizice din DITL - Turnu Severin şi nu cel de Asistenţă Contribuabili a încercat, fără succes, să discute cu primarul această situaţie; astfel i-a cerut lui H., după o şedinţă de partid unde martorul participase ca simpatizant, să-l ajute să intre în audienţă la primar cu privire la numirea lui în funcţie de conducere;

- ulterior discuţiei dintre martor şi HHH., H. i-a spus că va fi şef de serviciu acolo unde hotărăşte primarul municipiului Drobeta Turnu-Severin;

- nu a avut cunoştinţă ca H. să fi discutat cu primarul cu privire la care serviciu să fie numit şef.

Martorul în instanţă a arătat că primarul a luat în consideraţie hotărârea directorului JJJ. şi a fost numit temporar în funcţie de şef serviciu pentru ca în 2015 să fie titularizat pe funcţie după examenul de promovare la Serviciul constatări şi petiţii;

- N. a apreciat că în raport de pregătirea profesională, cea mai mare vechime în domeniu i s-ar fi cuvenit să aleagă unde temporar, să fie şef serviciu şi nu ca un favor, ci în considerarea a ceea ce îl caracterizează;

- martorul a apelat la H. să-i faciliteze o audienţă la primar pentru că el era cunoscut ca unul care asculta păsurile oamenilor, ajuta pe cine putea dintre cei care aveau probleme personale, situaţii de viaţă.

HHH. în instanţă şi-a menţinut declaraţia de la Parchet la care a făcut unele precizări:

- martorul a purtat mai multe discuţii cu III. pentru funcţia unde intenţiona temporar să-l pună şef serviciu şi în acest sens a discutat şi cu H.;

- H. nu s-a interferat în activitatea Primăriei, iar în ceea ce-l priveşte pe N. l-a recomandat pentru un serviciu din Direcţia de Impozite şi Taxe, dar i-a comunicat că directorul JJJ. a optat pentru N. pentru şefia Serviciului de Asistenţă contribuabili;

- numirea în funcţii temporare se face de Direcţia respectivă printr-o solicitare scrisă, N. adresându-se şi în acest mod conducerii Primăriei;

- N. îndeplinea condiţiile pentru a ocupa funcţia de conducere, dar JJJ. a avut decizia pe cine şi unde să numească şef serviciu;

- martorul nu ştia, la momentul acelor discuţii nici cine era şi nici unde lucra soţia lui N.;

- indiferent de discuţiile cu H. pe acest subiect, dacă persoana îndeplinea condiţiile, distinct de orice recomandare martorul lua măsura în funcţie de respectarea criteriilor şi opinia directorului JJJ. care îşi cunoştea oamenii şi era o femeie corectă.

La cererea inculpatului H. s-au mai audiat martorii PPP. şi LLL. .

PPP. viceprimar al oraşului Drobeta Turnu-Severin între anii 2012-2014 l-a cunoscut pe H. după ce a devenit preşedintele Consiliului Judeţean şi între aceştia au fost doar relaţii instituţionale, martorul fiind vicepreşedinte al QQQ.;

- timp de 12 ani a fost consilier local şi din această postură a interacţionat cu toate serviciile primăriei, cu funcţionarii acesteia, respectiv şi cu III.;

- odată cu înfiinţarea a trei servicii în cadrul Direcţiei de Impozite şi taxe erau trei candidaturi - dna KKKKKKKKK. la persoane fizice, dna JJ. la persoane juridice şi N. la insolvenţă, toţi fiind competenţi şi faţă de care ultimul cuvânt îl avea primarul ce se sfătuia cu directorul JJJ.;

- HHH. era mai greu de abordat, aşa că N. a discutat cu PPP. şi sfătuit de acesta a reuşit să vorbească cu primarul chiar în prezenţa martorului, cerându-i lui HHH. să fie numit şef serviciu persoane fizice unde lucra de multă vreme, ocazie în care nu a pomenit de H. sau că s-ar bucura de susţinerea acestuia;

- martorul nu a auzit ca H. să fi discutat cu HHH. referitor la N. şi pentru că primarul era membru KKKKKK. şi nu exista între aceştia o relaţie amicală.

S-a audiat şi martorul LLL. care, între 2012-2014 a fost primar al comunei Jiana şi era vicepreşedinte PP. Mehedinţi;

- pe III., martorul îl ştia de multă vreme, mai ales pe tatăl acestuia;

- III. era un simpatizant al PP. şi obişnuia, împreună şi cu alţi cetăţeni, după şedinţă să rămână la o cafea cu liderii locali cărora le mai spuneau din problemele lor;

- N. şi în prezenţa lui H. a cerut sprijin şi în prezenţa martorului, să acceadă la o audienţă la primar pentru problema sa;

- H. i-a cerut să-l caute a doua zi, dar martorul nu a aflat dacă şi cum şi a rezolvat N. problema, cu sau fără sprijinului H.;

- au mai fost situaţii discutate după şedinţe, ridicate de cei adunaţi la discuţii -însuşi LLL. vroia sprijin pentru repararea unui drum judeţean.

În dezbaterile orale pe fond, procurorul a solicitat ca inculpatul H. să fie condamnat pentru cele două infracţiuni de dare de mită în condiţiile art. 290 C. pen.

S-a apreciat că din convorbirile interceptate din datele de trafic, documentele de la dosar şi depoziţiile martorilor s-a dovedit de către Parchet, cu prisosinţă că cele două funcţii ocupate de IIII. şi III. se datora intervenţiei lui H. care la rândul lui a primit un folos.

Infracţiunile de dare de mită prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 constau în faptul că inculpatul a dat mită lui D. şi C., cum rezultă din descrierea faptelor celor două inculpate în sensul că i s-a asigurat soţului lui IIII. un post la Punctul Vamal Porţie de Fier II, iar soţului lui N. poziţia de director în cadrul ANAF.

În concluziile scrise, procurorul a precizat că în sarcina inculpatului s-au reţinut şi două infracţiuni de dare de mită constând în oferirea lui D. numirea soţului acesteia ca inspector vamal la Biroul Vamal PF I, pentru ca aceasta să-şi îndeplinească diverse acte privitoare la îndatoririle de serviciu în vederea realizării intereselor patrimoniale ale TT. S.R.L., societate a cărei activitate o controla inculpatul H..

Inculpatul a oferit inculpatei C. un folos constând în numirea soţului într-o funcţie de conducere în cadrul unui serviciu din subordinea Primăriei Drobeta Tr. -Severin în scopul ca aceasta să-şi îndeplinească acte diverse potrivit îndatoririlor de serviciu pentru realizarea intereselor patrimoniale ale TT..

Procurorul a precizat că aceste infracţiuni sunt în strânsă relaţionare cu mijloacele de probă, consideraţiile la care s-a referit în punctele IV, V, VI, VII din concluziile scrise sunt valabile şi pentru dovedirea infracţiunilor de dare de mită reţinute în sarcina inculpatului.

Inculpatul, prin avocat, în concluziile orale a arătat:

Cu privire la infracţiunile de dare de mită ai căror beneficiari sunt IIII. şi III., apărarea a invocat lipsa unui folos injust ceea ce presupune că dacă ar fi fost în acest fel, ar fi însemnat că cei doi nu aveau nici un merit profesional, pregătire şi experienţă şi ar fi fost numiţi în funcţii doar din dispoziţia lui H..

Martorul JJJJ., director al Direcţiei regionale vamale Timişoara a arătat că la funcţionarii publici operează principiul mobilităţii, că în vamă se practică rotirea inspectorilor vamali pentru a acoperi nevoile de personal, valorificarea experienţei acestora şi pentru a nu apărea obiceiuri neadecvate.

H. nu a avut nicio implicare în numirea lui IIII. ca vameş, întrucât el îndeplineşte această funcţie de aproximativ 20 de ani.

H. nu a avut nici un amestec în mutarea lui KKKK. la Biroul Vamal PF II şi nici nu s-a pus problema numirii lui IIII. în locul acestuia. Martorul a declarat că prin 2011 - 2012 a auzit că unii ar fi dorit să-l mute din postul de la Biroul Vamal PF I, dar nu ştia în concret cine anume, iar martorul RRRR. a relatat că prefectul judeţului intenţiona să-l schimbe dar nu cu IIII..

KKKK. a declarat că de la momentul în care s-a dispus să funcţioneze la Biroul Vamal PF II, a intrat în concediu de odihnă şi apoi în concediul medical acordat de medicul său D. şi prietenă de familie, soţia lui IIII..

S-a mai arătat că nu era nicio diferenţă salarială între Birourile Vamale PF I şi PF II, responsabilităţile erau aceleaşi, IIII. era vameş de mult timp, iar martorul LLLL. a arătat că astfel de mutări temporare în vămi sunt frecvente, aşa încât nu există niciun element care să conducă la ideea de mită sau la influenţa presupusă a lui H..

Martorul JJJJ. a declarat că l-a cunoscut pe H. după investire în funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean, au discutat generalităţi şi nu i-a cerut nici să pună, nici să mute vreun vameş.

În ceea ce-l priveşte pe III. din ampla cercetare judecătorească a rezultat că este funcţionar în cadrul Direcţiei de taxe şi impozite cu o vechime în muncă mare şi la un moment dat a fost propus pentru şefia unui serviciu în cadrul acestei direcţii.

La sfârşitul unei şedinţe de partid, la care participa ca simpatizant, când mulţi veneau să discute cu liderii şi să le ceară un sfat, un sprijin l-a abordat pe H. să-l ajute să intre într-o audienţă, pentru că deşi încercase nu reuşise să vorbească cu primarul HHH. despre serviciul în care acesta vroia să-l numească şef.

Viceprimarul a relatat că primarul HHH. nu primea în audienţă, fiind şi o persoană mai dificilă, astfel că el era cel care stătea însă de vorbă cu oamenii şi l-a sfătuit pe N. să discute cu primarul.

Primarul, în discuţia cu N. i-a spus că directorul JJJ. îl vrea pe acesta la Serviciul Asistenţă contribuabili şi în această funcţie va fi numit.

In opinia apărării, nu a existat nicio infracţiune de mită, întrucât H. nu a avut nicio contribuţie în numirea ca şef a lui N., care nu era nici incapabil, nici novice în meserie, ca să-l pună şef H. prin influenţa sa politică.

A sugera să fie primit un cetăţean, un funcţionar în audienţă de către primar nu înseamnă că s-a exercitat o influenţă, cu intenţie de a oferi mită sau de a genera foloase necuvenite pentru terţ.

În ultimul cuvânt, inculpat H. a solicitat achitarea sa pentru că este nevinovat.

Examinând ansamblul probator administrat, în condiţiile legii în ambele faze procesuale, Curtea a reţinut următoarele:

În zece fraze, în Capitolul II al rechizitoriului procurorul a susţinut că inculpatul H. a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1968) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.

Descrierea acestei fapte s-a rezumat la următoarele susţineri:

- H. şi-a folosit autoritatea şi influenţa conferite de calitatea sa de preşedinte al Consiliului Judeţean şi de preşedinte al PP. Mehedinţi pentru a obţine foloase necuvenite pentru IIII., soţul lui D.;

- în această modalitate, H. a determinat-o pe D., preşedinta Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate (CJAS) Mehedinţi, să-şi exercite atribuţiile de serviciu în interesul lui;

- în luna februarie 2013 H. şi-a folosit autoritatea şi influenţa să-l determine pe JJJJ. - director al DRAOV - Timişoara să facă demersuri pentru ca IIII. să fie mutat şi apoi menţinut într-o funcţie de inspector vamal la Biroul Vamal Porţile de Fier I;

- H. a încercat să determine numirea lui IIII. în funcţia de şef al Biroului Vamal Porţile de Fier I, fără rezultat;

- H. a reuşit însă, graţie influenţei şi autorităţii sale să determine schimbarea la 13.06.2013 a lui KKKK. din funcţia de şef Birou Vamal PF I;

- toate aceste demersuri au fost făcute de H. pentru că TT. urma să încheie contractul de prestări de servicii medicale pentru anul 2013 cu CJAS Mehedinţi şi acesta urmărea ca preşedinta Casei - D. să-şi exercite atribuţiile de serviciu pentru favorizarea acestei societăţi;

- IIII. la 15.02.2013 este mutat din funcţia de consilier juridic al comunei Şimian în funcţia de inspector vamal la Biroul Vamal Reşiţa şi urmare a influenţei lui H. DRAOV Timişoara cere la 21.02.2013 şi se dispune la 25.02.2013, mutarea lui IIII. din 27.02.2013 până la 30.06.2013 la Biroul Vamal PF I din municipiul Orşova;

- H. în acelaşi timp demarează demersurile pentru înlăturarea lui KKKK. din funcţia de şef Biroul Vamal PF I, care este mutat de la 13.06.2013 la 1.08.2013 la Biroul Vamal PF II în aceeaşi funcţie, dar care revine la PF I la 19.08.2013;

- în baza solicitării DRAOV Timişoara din 14.06.2013 se prelungeşte mutarea temporară a lui IIII. până la 31.07.-2013 şi din 15.07.2013 se dispune prelungirea acestei mutări de la 1.08.2013 cu încă 60 de zile, pentru ca la 6.01.2014 mutarea temporară să se prelungească până în 30.06.2014.

Această faptă reţinută în sarcina inculpatului H. fost dovedită potrivit susţinerilor din rechizitoriu de declaraţiile martorilor JJJJ. şi KKKK. .

În rechizitoriu, s-a apreciat de procuror, în temeiul art. 5 C. pen., că legea mai favorabilă aplicabilă în speţă este art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 luându-se în calcul calitatea de funcţionar sau a celei prevăzute în art. 308 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (2) C. pen. În concluziile orale, s-a opinat pentru aplicarea art. 290 C. pen. actual.

Darea de mită, constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, direct sau indirect, foloase care nu i se cuvin, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri (art. 255 alin. (1) raportat la art. 254 C. pen.).

Doctrina propune o analiză şi o evaluare teoretică a faptei ilicite reglementate de lege în măsură să clarifice, din punct de vedere juridic, actele persoanei inculpate care înfrâng normele, sfidează protecţia relaţiilor sociale ocrotite şi creează un pericol cu urmări grave faţă de valorile sociale.

Infracţiunea de dare de mită este de sine-stătătoare, chiar dacă este corelativă luării de mită.

Ea se realizează prin promisiune, oferire sau dare de bani, de foloase în modurile şi scopurile prevăzute de art. 254 C. pen.

Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană, nu este calificat şi acţionează cu intenţie directă. El este o persoană care printr-o activitate ilicită caută să-şi rezolve în mod fraudulos interesele şi pune în pericol bunul mers al activităţii altor persoane publice sau private.

Infracţiunea se consumă instantaneu.

Promisiunea se defineşte şi prin făgăduinţă, angajament, obligaţia unei persoane faţă de un funcţionar public de a-i remite un folos dacă va acţiona în interesul ei.

Promisiunea este un act unilateral care se realizează în scris, verbal şi ea trebuie să ajungă la cunoştinţa destinatarului (funcţionarului), în orice mod, fără să aibă relevanţă dacă o acceptă sau o respinge. Infracţiunea de dare de mită înseamnă şi oferire în diferite forme: a prezenta, a arăta, a etala, a înfăţişa banii, un folos funcţionarului care urmează să le primească pentru în îndeplinirea/neîndeplinirea unui act din atribuţiile sale de serviciu. Oferta nu este afectată de termen şi ea trebuie să fie precisă, neechivocă, concretizată într-o acţiune efectivă şi reală, să fie iniţiativa mituitorului.

Oferta precedată de promisiune presupune că infracţiunea de dare de mită se consumă la momentul formulării promisiunii.

Darea de mită, de bani, de foloase presupune ca mituitorul să-i dea, să-i remită efectiv funcţionarului o valoare - bani, un folos, din proprie iniţiativă sau la solicitarea funcţionarului.

"Legea penală nu pedepseşte, se afirmă de către teoreticienii dreptului, demersurile, rugăminţile, recomandările, chiar dacă ar avea drept rezultat determinarea funcţionarului să facă un anumit act nedrept, să încalce din slăbiciune, îndatoririle funcţiei sale", dacă nu se urmăreşte vreun folos injust de către nicio persoană.

În acelaşi context, folosul promis trebuie să fie necuvenit, adică să nu constituie o plată/răsplată în vederea efectuării unui act determinat, să fie dat, promis pentru cel mituit sau pentru o terţă persoană; oferirea, promisiunea, datul să fie pentru un act ce stă în atribuţiile mituitorului, indiferent dacă e licit sau ilicit.

Legea nu condiţionează existenţa infracţiunii de producerea unui rezultat determinat, concret.

Infracţiunea de dare de mită este calificată ca una de pericol, care conduce la îndeplinirea unor acte incorecte ori la neîndeplinirea unor atribuţii.

Nu este infracţiune de dare de mită dacă fapta se realizează prin constrângere.

Fiind îndeplinite cumulativ elementele laturii obiective, a raportului de cauzalitate dintre activitatea infracţională (actul de a promite) şi urmarea imediată - pericolul pentru valorile sociale apărate prin lege, a laturii subiective care se traduce prin intenţia directă şi un scop determinat, infracţiunea de dare de mită se realizează în momentul în care se promite, când se înmânează ce se oferă sau dă.

Potrivit art. 327 C. proc. pen. când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de inculpatul care răspunde penal, că s-au respectat dispoziţiile legale, garanţiile unui proces echitabil şi există probele necesare şi legal administrate, procurorul dispune trimiterea în judecată a acestuia.

Rechizitoriul s-a referit la fapta şi persoana urmărită penal şi conţinea date privitoare la faptă, încadrarea sa juridică, date cu privire la persoana inculpatului, motivele de fapt şi de drept, probele şi mijloacele de probă în măsură să dovedească acuzaţiile aduse.

Procurorului îi revinea sarcina să probeze faptele ilicite reţinute în sarcina inculpatului să relateze împrejurările în care acestea au fost săvârşite, să evidenţieze, prin coroborarea lor toate aspectele definitorii, iar prin evaluarea acestora să se determine coordonatele infracţionale care conduc la întrunirea cumulativă a elementelor laturii obiective şi subiective ale infracţiunii.

În speţă, a lipsit descrierea faptei reţinute în sarcina inculpatului H. acuzat de comiterea infracţiunii de dare de mită în condiţiile art. 255 alin. (1) C. pen.

Procurorul circumscrie descrierea faptei unor afirmaţii care s-au rezumat la:

- H. face demersuri pentru a o determina pe D. din perspectiva funcţiei şi atribuţiilor sale să-şi exercite îndatoririle în interesul acestuia;

- H. îşi foloseşte autoritatea şi influenţa pentru a-l determina pe JJJJ. (numele este greşit martorul se numeşte MMMM. - director al DRAOV - Timişoara) să facă demersuri pentru mutarea temporară a lui IIII. la BV PF I;

- H. face demersuri pentru ca la încheierea contactului de prestări de servicii medicale pentru anul 2013 CJAS Mehedinţi condusă de D. să favorizeze societatea TT. prin atribuţiile pe care le exercită;

- IIII., din consilier juridic este numit inspector vamal la biroul vamal Reşiţa şi în urma influenţei exercitate de H. acesta e mutat temporar la Biroul Vamal Porţile de Fier I şi i se prelungeşte această delegare până în iunie 2014;

- H. demarează demersuri pentru schimbarea lui KKKK. din funcţia de şef birou vamal Porţile de Fier I, care pentru câteva săptămâni este mutat temporar la Biroul Vamal Porţile de Fier II, revenind la 19.08.2013 la Porţile de Fier I.

În cauză a fost audiat la Parchet inculpatul H., dar în rechizitoriu nu s-a făcut vorbire de aceasta, deşi este o probă în dosar şi operează imperativ dispoziţiile art. 97 C. proc. pen.

La Parchet s-au audiat mai mulţi martori, dintre care sunt nominalizaţi doar KKKK. şi un alt martor căruia i s-a greşit numele, nu este JJJJ. cu apare în rechizitoriu ci MMMM.. Nu rezultă dacă procurorul a înlăturat restul de probatorii şi cu ce motivare.

În rechizitoriu s-au redat de convorbiri telefonice secvenţiale, interceptate în baza legii nr. 51/1991 care prin ele însele nu pot constitui probe şi cu atât mai puţin oglindă descriptivă a faptei incriminate, convorbiri excluse la 28.11.2014 de judecătorul de cameră preliminară.

Pe de altă parte, inculpatul, are dreptul, urmărit penal fiind, să i se aducă la cunoştinţă în mod concret, obiectiv, clar fapta pentru care e acuzat şi tot ceea ce prefigurează presupusa activitate infracţională pentru a-şi construi apărarea.

Procurorul a susţinut că H. "face demersuri", "foloseşte autoritatea şi influenţa pentru a determina …", "îşi exercită influenţa" … "demarează demersuri"…

S-au transcris secvenţial, fragmente din declaraţiile a doi martori şi apoi s-a stabilit încadrarea juridică a faptei.

Nu a existat nicio evaluare, o analiză, o coroborare a probelor câte sunt din care să se înţeleagă mecanismul, logica gândirii şi abordării procurorului cu privire la care dintre variantele alternative ale activităţii infracţionale se regăseşte în cauza de faţă.

Infracţiunea de dare de mită este, aşa cum s-a arătat, de sine-stătătoare şi se realizează prin promisiune, ofertă, dare a unui folos necuvenit pentru cel mituit sau altă persoană.

La care oare dintre cele trei alternative de acţiune ale mituitorului se referă procurorul şi cum se poate aprecia dacă este vorba de o făgăduială, un angajament, de o obligaţie faţă de funcţionar sau este vorba de a oferi, de a prezenta, de a înfăţişa mituitului bani sau un folos necuvenit ce urmează a primi funcţionarul dacă săvârşeşte/nu săvârşeşte un act ce intră în atribuţiile sale şi e pentru interesul mituitorului.

În timp ce în situaţia promisiunii, infracţiunea se consumă instantaneu, la momentul promisiunii, în cazul ofertei, ea nu este afectată de termen, în schimb trebuie să fie precisă, neechivocă, concretă, efectivă, reală şi din iniţiativa mituitorului.

În cazul în care mita este sub forma dăruirii de bani sau foloase, asta presupune că i se remite funcţionarului la cererea lui sau din iniţiativa mituitorului o valoare, un folos necuvenit, în nici un caz o plată datorată sau răsplată ori prin constrângere.

Pe de altă parte şi în doctrină şi în practica judiciară s-a consacrat faptul că "legea penală nu sancţionează demersurile, rugăminţile, insistenţele, recomandările chiar dacă ar avea drept rezultat determinarea funcţionarului să facă un act nedrept, să încalce, din slăbiciune, îndatoririle funcţiei sale".

Or, în speţă, mai departe de transcrierea unor secvenţe de convorbiri interceptate, care ar fi trebuit să conducă spre administrarea de probe apte să confirme sau nu cele invocate şi de restricţionarea probatoriului testimonial, procurorul nu mai instrumentează nicio altă dovadă.

Nu a rezultat din rechizitoriu în ce sens trebuia să acţioneze D. ca prin îndeplinirea sarcinilor de serviciu să avantajeze TT. la încheierea contractului cu CJAS.

Legea prevede ca mituitul să aibă în atribuţiile lui posibilitatea să întreprindă acel act, ori în raport de normele emise de Ministerul Sănătăţii şi CNAS rezultă că nu se puteau ignora cerinţele punctuale, informatizate ale contactului tip aplicat la nivel naţional.

Din orice perspectivă s-ar privi nu rezultă din rechizitoriu să fi existat o înţelegere între D. şi H. ca să primească drept folos mutarea soţului la Biroul Vamal Porţile de Fier I şi eventual şi avansat şef de birou vamal, iar H. să beneficieze de condiţii de contractare mai avantajoase decât concurenţa şi în ce să constea ele.

Până să-l cunoască H. pe directorul DRAOV - MMMM., acesta deja formulase solicitarea şi se dispusese mutarea temporară a lui IIII. la Biroul vamal Porţile de Fier I.

Lipsa de personal, incidentele profesionale din zona vămilor, afluxul mare la punctele de frontieră sunt doar câteva aspecte de notorietate care explică sistemul mutărilor temporare, a birourilor de vamă conduse de persoane cu puţină experienţă şi ele delegate în funcţie, inclusiv delegarea lui IIII. pentru care acesta şi-a dat acordul.

Plecând de la un zvon, în rechizitoriu se croieşte o încrengătură infracţională care l-a avut în vedere pe KKKK..

Prieten de familie cu familia IIII., KKKK. pe de o parte a solicitat prelungirea mutării temporare a lui IIII. la Porţile de Fier I, pe de altă parte îl bănuia că îi vrea funcţia de şef; în acelaşi context, KKKK. afirmă că H. îl apreciază şi sunt în relaţii cordiale ori că se ştie deja, e de notorietate că H. îl vrea pe IIII. la Biroul Vamal Porţile de Fier I şef de vamă.

Şi în aceste condiţii, KKKK. în declaraţia dată la Parchet a afirmat că nu ştia ca inculpatul H. să fi fost implicat în prelungirea delegării lui IIII. la Biroul Vamal Porţile de Fier I.

În altă ordine de idei KKKK. l-a apreciat pe IIII. pentru că este profesionist, până în 2011 lucrase la Biroul Vamal Porţile de Fier I şi revenise în 2013, avea experienţă, vechime mare şi îndeplinea condiţiile ca inspector vamal.

Deşi scopul probatoriului ar fi fost să se dovedească faptul că H. şi-a folosit influenţa pentru obţinerea de foloase necuvenite pentru IIII., probatoriul a dovedit contrariul: IIII. avea toate atuurile să funcţioneze la Biroul Vamal Porţile de Fier I ca inspector vamal. Încă din faza urmăririi penale s-a evidenţiat acest lucru prin înscrisurile de la dosar, declaraţiile martorilor MMMM. şi KKKK..

În schimb, în rechizitoriu s-a accentuat situaţia personală a martorului KKKK. audiat şi în instanţă şi care a afirmat, contrar spuselor procurorului, că odată ce s-a dispus mutarea temporară a acestuia la Biroul Vamal Porţile de Fier II, nimeni nu a fost numit în locul lui, ci adjunctul său a preluat conducerea biroului.

Din probe a rezultat că la Biroul Vamal Porţile de Fier II era condus de o persoană fără experienţă, numită cu delegaţie şi care refuzase să mai continue pe funcţie; astfel era nevoie de o persoană cu experienţă, de încredere, ca KKKK., care de altfel cum a ajuns la acest punct vamal a luat urgente măsuri organizatorice.

Pentru ca să rezulte şi să fie dovedită infracţiunea de dare de mită trebuie identificate toate elementele, împrejurările de fapt care să califice fapta, dacă ea există, ca dare de mită într-una din variantele el alternative.

Procurorul nu a acţionat la vreo analiză a elementelor laturii materiale obiective - acţiunea de a promite, oferi, a da, a laturii subiective în ce măsură există legătură de cauzalitate între urmarea imediată a faptei ilicite şi pericolul social care-l presupune.

Declaraţiile lui IIII. de la Parchet, ale lui RRRR. şi ale celorlalţi la care s-au făcut referiri, nu au fost în măsură să configureze infracţiunea de dare de mită în sarcina lui H..

Totul este generic, mai mult conceptual ca exprimare şi foarte puţin aplicat la faptele în sine care să lămurească: ce aştepta H. de la D.? ştia ea în concret ce trebuia să facă în măsură să satisfacă interesul lui H. şi el să-i promită/să-i ofere/să-i dea un folos apreciat ca necuvenit în sensul legii?

Nu e nicio dovadă că a existat un moment în care H. i-a făcut lui D. vreo promisiune, din proprie iniţiativă ori o ofertă la cererea lui IIII..

Nu a existat vreo probă care să dovedească că IIII. a luat la cunoştinţă de acţiunile lui H., exceptând "două cuvinte de apreciere" ale lui H. la momentul când IIII. funcţiona deja la Biroul Vamal Porţile de Fier I.

Pe de altă parte, chiar procurorul a afirmat că acţiunile lui H. s-au rezumat, în mare lor majoritate la demersuri, recomandări etc. cărora legea nu le dă conotaţie penală.

Pentru considerentele arătate, Curtea în baza at. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul H. pentru infracţiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. (1968) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. (fapta cu privire la IIII. - Capitolul II - f. x R). *

* *

II. Ordonanţa din 12.12.2014 a procurorului este o completare a rechizitoriului, în urma constatării unor neregularităţi, inclusiv cu referire la descrierea faptei reţinute în sarcina inculpatei C. - luare de mită.

Procurorul a afirmat că C. a pretins şi primit folosul de la H. - numirea soţului în funcţia de conducere "în scopul de a-şi îndeplini îndatoririle care îi reveneau în calitate de consilier principal la CJAS Mehedinţi";

- obligaţiile profesionale încălcate "sunt cele impuse de C. pen. funcţionarilor - să nu pretindă şi să nu primească foloase pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu";

- C. şi-a îndeplinit neadecvat atribuţiile - a întocmit NODE DE FUNDAMENTARE în baza cărora s-au întocmit acte adiţionale favorabile S.C. TT., a efectuat controale formale la această firmă, se evidenţiază în rechizitoriu.

S-a afirmat în Ordonanţă că latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită reţinută în sarcina numitei C. constă în declaraţia lui HHH. şi discuţia telefonică a acestuia cu H.. Din aceste probe rezultă că "numirea în funcţia de conducere a lui III." s-a făcut exclusiv ca urmare a demersurilor lui H. şi a adus o creştere de salariu în familia N.. Funcţia şi mărirea de salariu au natura unor foloase obţinute, afirmă procurorul, de C. de la H.. Susţine procurorul că III. nu a fost promovat pentru performanţele sale profesionale, ci ca urmare a influenţei exercitate de un lider politic.

A mai subliniat procurorul că H. a afirmatcă avea obligaţii faţă de C. şi indirect rezultă că el a acţionat ca urmare a unei solicitări anterioare a inculpatei. Procurorul evidenţiază că această împrejurare e demonstrată de probele indirecte pentru că altfel "nu s-ar putea accepta că inculpatul a formulat o cerere specifică referitoare la funcţia pe care urma să o dobândească III. în lipsa unei cereri exprese a inculpatei C.".

În Ordonanţă s-a mai susţinut că inculpata cunoştea cum urma, în ce modalitate necuvenită să fie obţinut folosul său şi că scopul viza modul cum îşi îndeplinea atribuţiile de serviciu.

Probele se spune în Ordonanţa din 12.12.2014 pe care se sprijină acuzaţia adusă lui C. au fost convorbirile înregistrate (Legea nr. 51/1991, excluse la 28.11.2014 din probatoriu) între H. şi HHH. (obligaţia de a da curs solicitării inculpatei, care prin atribuţiile sale avea legătură cu bugetul alocat de CJAS S.C. TT.) dintre H. şi C., în care aceasta îi cere ca numirea soţului să se realezeze prin înlăturarea persoanei care urma să ocupe funcţia de conducere.

Infracţiunea dedusă judecăţii (luare de mită) s-a desfăşurat din martie 2013 până în ianuarie 2014 când s-a emis dispoziţia de numire a lui III. în funcţia de conducere şi soţia acestuia a primit folosul necuvenit.

Instanţa a reţinut că în rechizitoriu, procurorul a susţinut că H. şi-a folosit autoritatea şi influenţa celor două funcţii publice să obţină pentru III. un folos necuvenit;

- demersurile au fost făcute de H. pentru că urma TT. să încheie cu CJAS Mehedinţi contractul de prestări servicii pe 2013, activitate de care erau pendinte şi atribuţiile lui C.;

- folosindu-şi atuurile funcţiilor, afirmă procurorul, H. l-a determinat pe HHH. primarul oraşului Drobeta Turnu-Severin să-l numească pe III. într-o funcţie de conducere în primărie prin dispoziţia nr. x/23.01.2013 (2014 corect)de promovare temporară cu creştere salariu. Anterior din dispoziţia nr. x/2.12.2013 N. fusese desemnat să coordoneze activitatea aceluiaşi serviciu de către HHH..

Procurorul a invocat o conexiune între aceste circumstanţe şi o convorbire telefonică dintre H. şi C. despre evaluarea firmei concurente, S.C. EEE..

În final, procurorul a redat o declaraţie, secvenţial transcrisă a lui HHH., concluzionează că demersurile lui H. au fost în sensul de a da o recompensă pe C. pentru felul cum îşi îndeplinea atribuţiile şi stabileşte încadrarea juridică.

Singurele probe la care face referire procurorul în dovedirea infracţiunii de dare de mită reţinută în sarcina inculpatului H., în afara declaraţiei redate la pag. 133 au fost două pasaje din două convorbiri telefonice dintre H. şi HHH. (12.04.2013) şi dintre H. şi N. (12.04.2013) ambele excluse deja de judecătorul de cameră preliminară la 28.11.2014, anterior emiterii Ordonanţei din 12.12.2014.

Curtea, în considerarea aspectelor teoretice evidenţiate cu privire la infracţiunea de dare de mită reglementată de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. şi a contextului infracţional descris în rechizitoriu cu privire al folosul necuvenit presupus obţinut de H. în favoarea lui C. pentru soţul acesteia III., a avut în vedere următoarele:

Sintetizând afirmaţiile procurorului care se fundamentează pe o declaraţie de martor şi două convorbiri telefonice s-a reţinut:

- H. îşi foloseşte autoritatea şi influenţa de persoană publică ca să obţină un folos necuvenit pentru III. pentru a o determina pe C. să-şi exercite atribuţiile de serviciu în interesul inculpatului, adică încheierea contractului S.C. TT. cu CJAS Mehedinţi în favoarea firmei controlate de H.;

- H., l-a determinat pe HHH. să îl numească pe III. într-o funcţie publică de conducere în cadrul primăriei, uzitând de autoritatea şi influenţa sa de preşedinte al Consiliului Judeţean şi de preşedinte PP. Mehedinţi;

- III. a fost numit temporar în funcţia de conducere la 23.01.2013 (corect 2014) - afirmă procurorul în rechizitoriu x cu o creştere salarială; N. exercita din 2.12.2013 (?!) coordonarea activităţii aceluiaşi serviciu din dispoziţia primarului;

- procurorul susţine că toate demersurile efectuate de către H. au urmărit să o recompenseze pe C. pentru felul în care îşi îndeplinea sarcinile de serviciu;

- în ordonanţă se susţine că C. a pretins şi primit folosul de la H. pentru motivele deja arătate;

- N. a încălcat C. pen. şi a primit un folos necuvenit contrar obligaţiilor profesionale;

- folosul necuvenit reprezintă numirea în funcţie de conducere şi salariul mărit ce urma să-l primească III.;

- H. a afirmat faţă de primarul HHH. că avea obligaţii faţă de C.;

- indirect, în opinia procurorului, H. a acţionat ca urmare a unei solicitări anterioare a lui C.;

- procurorul evidenţiază că "această împrejurare e demonstrată de probele indirecte", pentru că altfel "nu s-ar putea accepta ca inculpatul a formulat o cerere specifică referitoare la funcţia pe care urma să o dobândească III. în lipsa unei cereri exprese a inculpatei C.".

Inculpatul H. a fost audiat la Parchet cu privire la această faptă, s-au reaudiat martorii din lucrări, inculpata C., inculpata C., martorul III., precum şi martorii HHH., JJJ., PPP., LLL..

Procurorul nu a amintit de niciuna dintre aceste probe, nu a procedat la vreo evaluare şi nici nu a solicitat înlăturarea lor din probatoriu. Şi în rechizitoriu şi în concluziile orale s-a făcut trimitere doar la convorbirile interceptate, date de trafic, generic enunţate fără vreo particularizare la infracţiunea de faţă ca persoane, timp, durată ori număr de înregistrări.

În lipsa unei descrieri a faptei, procurorul a enumerat nişte constatări, care, în opinia Curţii, ar fi trebuit să constituie eventualele concluzii ale unei analize a tuturor elementelor care configurează conţinutul infracţiunii de dare de mită, împrejurările care ar fi trebuit detaliate, în măsură să o definească în sensul legii.

Chiar dacă este corelativă luării de mită, darea de mită este o infracţiune de sine-stătătoare, săvârşită de orice persoană care, fără a fi un subiect calificat, acţionează cu intenţie directă, iar infracţiunea se consumă instantaneu.

Câtă vreme procurorul vorbeşte pe de o parte că H. "urmăreşte să o determine pe C. … să-l determine pe HHH. …, iar pe de altă parte se afirmă că H. a urmărit să o recompenseze pe C. …, că avea obligaţii faţă de ea … (deci răsplată) şi într-o altă variantă că C. i-a pretins şi a şi primit de la H. un folos necuvenit, nu se poate identifica sub ce formă din cele alternativ prevăzute de lege s-ar fi realizat existenţa infracţiunii de dare de mită.

Mai mult, chiar procurorul interogativ, a avansat varianta probelor indirecte pe care nu le exprimă sau explică, dar care îi conferă o justificare în sensul că, "altfel nu s-ar putea accepta că inculpatul a formulat o cerere specifică referitoare la funcţia ce urma să o dobândească III. în lipsa unei cereri exprese a soţiei".

Nu a rezultat din precaritatea probatoriului restricţionat de procuror dacă în speţă este vorba de un act unilateral al inculpatului H., o promisiune şi sub ce formă - angajament, făgăduială, obligaţie - despre care funcţionarul are cunoştinţă, ori H. prezintă funcţionarului, (ca ofertă), ce urmează să primească ca folos necuvenit - respectiv funcţia de conducere pentru III..

Nu a rezultat din doar aceste aspecte, nici dacă H. a discutat şi a promis lui C. un folos necuvenit şi aceasta a acceptat şi la rândul ei a acţionat în interesul lui H., nici ca aceasta i-ar fi cerut lui H. o funcţie de şef pentru soţul ei şi acesta ar fi obţinut un astfel de folos pentru soţii N.. În lipsa identificării chiar şi a unor probe indirecte afirmaţiile din rechizitoriu rămân doar alegaţii.

Mai mult, procurorul a avansat şi ideea că de fapt, funcţia de şef serviciu pentru III. presupus obţinută de H. reprezintă o recompensă pentru C., ori o răsplată pentru o obligaţie pe care se presupune că o avea faţă de aceasta. Nu în ultimul rând procurorul vorbeşte despre demersuri, încercări să determine pe unul (C.) pe altul (HHH.).

Probele existente încă din instrumentarea cauzei la Parchet, menţinute şi completate în instanţă, în condiţii de publicitate, contradictorialitate, nu a confirmat că eventualele demersuri, în sensul legii, s-au finalizat ca urmare sau chiar exclusiv intervenţiei lui H..

III., încă de la Parchet şi în instanţă a declarat că a dorit să i se faciliteze intrarea în audienţă la primar, nu pentru a discuta numirea într-o funcţie de conducere, ci unde să o exercite, la care dintre noile servicii derivate din Direcţia de impozite şi taxe. III. era apreciat la nivelul conduceri primăriei, ca profesionist, cu experienţă şi vechime în muncă, îndeplinea condiţiile prevăzute de lege, deja din decembrie 2013 coordona activitatea serviciului în discuţie, directorul JJJ. îl avea în vedere pentru unul dintre cele trei servicii, deci nu avea contracandidaţi, astfel că i se părea firesc să-şi facă cunoscută dorinţa să conducă serviciul unde funcţionase în vechea organigramă în loc de Serviciul Asistenţă contribuabili.

HHH. l-a primit în audienţă pe III. şi aşa cum i-a spus şi lui H., era decis deja ca N., potrivit directorului JJJ. să funcţioneze la Serviciul Asistenţă Contribuabili pentru că s-a apreciat că este în măsură să facă faţă acestor sarcini.

Pe de altă parte, viceprimarul PPP. a asistat când a avut loc discuţia dintre HHH. şi N., iar acesta nu a invocat în vreun fel sau altul numele lui H..

În altă ordine de idei, nici influenţa şi nici autoritatea lui H. nu ar fi avut vreo şansă la HHH., cei doi şi viceprimarul fiind lideri la partide diferite şi în posturi diferite (PP., KKKKKK., QQQ.), potrivit declaraţiei lui PPP..

Iar dacă procurorul a evidenţiat că demersurile acestea ale lui H. ar fi fost eficiente, exclusive prin autoritatea şi aşa zisă influenţă a acestuia, este de observat ce valoare juridică dă legiuitorul unor astfel de demersuri. "Legea penală nu pedepseşte insistenţele, rugăminţile, recomandările, demersurile chiar dacă ar avea drept rezultat determinarea funcţionarului să facă un act nedrept, să încalce, din slăbiciune îndatoririle funcţiei sale", cum se reţine şi de doctrină.

În raport de celelalte aspecte ale speţei relevate de procuror - recompensă, plată pentru o obligaţie etc., folosul promis trebuia să fie necuvenit pentru ca fapta să existe, adică să nu constituie o plată/răsplată în vederea unui act determinant, care să fie dat, oferit, promis pentru cel mituit sau pentru o terţă persoană, indiferent dacă e licit/ilicit.

Audierile inculpaţilor H. şi C. au fost în concordanţă cu depoziţiile martorilor HHH., JJJ., PPP., LLL. (audiaţi la Parchet, unii reaudiaţi în instanţă) despre care procurorul nu aminteşte, după cum nu se acordă atenţie nici replicii lui H. care-i spune lui N. "o să fii şef de serviciu acolo unde are să hotărască primarul".

Deci, la momentul "demersului" lui H., deja era luată decizia la nivelul primăriei cu privire la N.. Şi aşa cum rezultă din probe,nu se punea problema dacă să-l pună în funcţie de conducere pe N., ci care serviciu să-l conducă.

Iar influenţa şi autoritatea lui H. nu a avut valoare faţă de autoritatea directorului JJJ. în care HHH. avea toată încrederea că este corectă, că îşi cunoaşte oamenii şi valenţele lor profesionale pentru a asigura toate condiţiile unei bune funcţionări a aparatului tehnic al primăriei după principiul "omul potrivit, la locul potrivit".

Nu în ultimul rând, nu a rezultat din vreo probă că C. ştia sau a intervenit pe lângă H. să-i fie soţul promovat şi să aducă acasă un salariu mai mare.

Până la publicitatea cauzei penale, HHH. nici nu ştia cu ce se ocupa soţia lui N., o dovadă în plus că în CJAS aceasta avea o funcţie fără o vizibilitate şi fără putere de decizie.

Nu au fost aspecte concret în cauză din care să rezulte că nu ar fi contat meritele profesionale recunoscute ale lui III., ci doar influenţa de partid.

Evidenţa a rezultat din faptul că N. nu avea contracandidat, şi era vorba doar despre serviciu urma să-l conducă, toate cele trei servicii având importanţă egală, cu renumeraţii simulare, doar cu specialităţi diferite.

Curtea, evaluând întregul material probator administrat în cele două faze procesuale - martori, înscrisuri, exceptând interceptările efectuate de SRI în baza Legii nr. 51/1991 pentru motivele arătate în preambulul hotărârii şi datele de trafic înlăturate din probatoriu în temeiul art. 100 alin. (3) C. proc. pen. în condiţiile în care au fost evidenţiate generic, fără a viza aspecte concrete ale cauzei, pentru a fi nişte probe utile şi pertinente, a constatat că nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită reţinută în sarcina lui H..

Nu a rezultat că C. ar fi acţionat în atribuţiile sale de serviciu în interesul lui H..

Nu s-a evidenţiat vreo înţelegere, când şi cu privire la ce dintre C. şi H. pentru ca acesta să aibă iniţiativa unei promisiuni, a unei oferte sau să-i dea un folos necuvenit acesteia sau soţului.

Niciuna din variantele avansate de procuror nu şi-a găsit acoperire, fundamentare în mărturiile testimoniale, în înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală şi mai ales nu a cuantificat substanţa materială a faptei ilicite reţinute în sarcina lui H..

Pe de o parte s-a afirmat că fapta s-a comis de către H. la 23.01.2013 (2014 corect) când HHH. a emis dispoziţia de numire în funcţia de şef serviciu a lui III., iar pe de altă parte, în rechizitoriu procurorul afirmă că infracţiunea s-a comis în intervalul aprilie 2013 - ianuarie 2014 (nu 2013 cum apare în rechizitoriu) odată cu demersurile lui H..

Câtă vreme lipseşte descrierea faptei, a împrejurărilor concrete în care aceasta s-a consumat, nu s-a făcut nicio referire la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de dare de mită, şi nu s-a făcut o analiză a probelor şi în ce măsură acestea, legal administrate dovedesc existenţa faptei, că inculpatul este subiectul activ care cu vinovăţie a săvârşit fapta pentru care trebuie să răspundă penal, Curtea, în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului H. pentru lipsa existenţei infracţiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. (1968) coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. (fapta privind pe III. - Capitolul II - f. x R). În Capitolul II al rechizitoriului, procurorul a descris faptele inculpatului H. de a fi efectuat operaţiuni financiare ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Potrivit actului de sesizare al instanţei, în perioada iunie 2012 - martie 2014 H. a acţionat ca de administrator de fapt al societăţii comerciale TT. S.R.L., calitate incompatibilă cu funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean, a efectuat prin persoane interpuse operaţiuni financiare ca acte de comerţ, cu scopul de a obţine pentru această societate foloase necuvenite, constând în decontarea din bugetul asigurărilor sociale de sănătate a unor sume mult superioare celor justificate, tocmai ca urmare a exercitării de către inculpat a influenţei conferite de funcţia publică deţinută.

Totodată, s-a susţinut în rechizitoriu că în perioada iunie 2012 - martie 2014, H. a acţionat ca administrator de fapt al societăţii comerciale ZZZ. S.R.L., calitate incompatibilă cu funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean, a efectuat prin persoane interpuse operaţiuni financiare ca acte de comerţ, cu scopul de a obţine pentru această societate foloase necuvenite constând în obţinerea în activitatea comercială a acesteia, tocmai ca urmare a exercitării de către inculpat a influenţei conferite de funcţia publică deţinută, a unor venituri suplimentare substanţiale, nefiscalizate.

Procurorul a redat în rechizitoriu normele art. 87 din Legea nr. 161/2003 din care rezultă că funcţia, între altele, de preşedinte al Consiliului Judeţean este incompatibilă cu orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale.

Potrivit rechizitoriului, H. a exercitat în fapt funcţia de director al TT. S.R.L..

S-a arătat că prin "operaţiuni financiare ca acte de comerţ" se înţelege desfăşurarea, cu titlu comercial, în cadrul unei activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, a oricărei operaţiuni care presupune o plată, o circulaţie a banilor sau creditelor (art. 8 alin. (2) Legea nr. 71/2011).

În cazul de faţă operaţiunile comerciale s-au realizat prin intermediul altor persoane (interpuse).

H. a fost cel care a luat nemijlocit decizii referitoare la încheierea celor mai importante tranzacţii ale societăţilor comerciale controlate de acesta şi a dat dispoziţii angajaţilor să le execute.

Preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi a desfăşurat activităţi incompatibile cu funcţia sa, exercitând activităţi specifice unei funcţii de conducere ale societăţilor TT. S.R.L. şi ZZZ. S.R.L..

În opinia procurorului, inculpatul, deşi nu avea formal nicio calitate, prin conduita lui a desfăşurat cu titlu comercial activităţi incompatibile cu funcţia sa publică şi a avut drept scop obţinerea de bunuri, bani sau alte foloase care au un caracter necuvenit.

Cele două fapte penale reţinute în sarcina inculpatului au fost relatate în Capitolul II al rechizitoriului filele x, între care au fost redate convorbiri telefonice interceptate şi o declaraţie a suspectei Y..

Între paginile 137 - 162 şi 174 - 179 au fost transcrise convorbiri telefonice interceptate în baza unor mandate de siguranţă naţională emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe numele inculpatului H., excluse din probatoriu de judecătorul de cameră preliminară la 28.11.2014, măsură confirmată prin sentinţa penală nr. 339/16.03.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Între filele x au fost redate convorbirile telefonice din perioada 9.12.2013 - 3.01.2014 interceptate în baza mandatului de supraveghere tehnică emis de Curtea de Apel Bucureşti.

În aceste convorbiri interceptate, redate secvenţial, fragmentate se poartă discuţii între H. şi E. care s-au referit la preocupările conducerii administrative a firmelor pentru plata datoriilor la stat şi furnizori, inclusiv a comisioanelor şi datoriilor restante, la banii, valoarea de contract ce urma a fi vărsată în cont, cu referire la definitivarea igienizării clinicii, la măsurile pentru eficientizarea programului de clinică al medicilor, la date referitoare la venituri ale soţiei inculpatului de trecut în declaraţia de avere a acestuia.

I. 1. În rechizitoriu s-a susţinut următoarele:

- probele dovedesc că H. a administrat în fapt cele două societăţi comerciale sus-menţionate şi a exercitat întreaga putere de decizie cu privire la activitatea lor.

H. a dat dispoziţii administratorului societăţii TT. S.R.L. E. care administra şi ZZZ. S.R.L. unde figurează EEEEE., soţia inculpatului - administrator şi lui Y. - manager la ZZZ. S.R.L. care se ocupa de activitatea hotelului VV. din Drobeta Turnu-Severin, cu privire la toate operaţiunile financiare:

- încasarea veniturilor provenite din activitatea economică curentă;

- efectuarea de plăţi către partenerii economici şi către bugetele publice;

- restituirea împrumuturilor bancare contractate de acestea" etc.

În rechizitoriu s-a precizat că H. a administrat în fapt cele două societăţi prin faptul că a negociat contractul încheiat între TT. şi Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Mehedinţi, ori cu alţi parteneri comerciali, a urmărit derularea încasărilor şi plăţilor aferente activităţii comerciale, a făcut demersuri directe pentru a determina creşterea acestora şi grăbirea efectuării plăţilor către firmele contractate de el, a controlat cum M. repartiza sumele de bani provenite din încasări, a dispus ce plăţi să se facă, în ce cuantum, inclusiv în cazul plăţilor care nu aveau caracter curent, a făcut demersuri ca societăţile menţionate să beneficieze de servicii gratuite din partea altor agenţi economici şi a negociat cu directorul BBB. Mehedinţi condiţiile de rambursare a creditelor bancare luate de cele două societăţi.

Ulterior achitării cheltuielilor curente, veniturile erau utilizate pentru achitarea unor linii de credit contractate de cele două societăţi. H. primea în mod nemijlocit sume de bani substanţiale care nu figurau în evidenţele contabile, periodic sub formă de bani lichizi prin M. şi Y..

În declaraţia, selectiv fragmentată după relevanţa apreciată de procuror a suspectei Y. s-a arătat că aceasta este manager la ZZZ. şi se ocupă de contractele de publicitate ale RR., iar asociată la aceste firme este TTTT., iar administrator EEEEE.. Activitatea de televiziune a fost coordonată de S..

Banii facturaţi din activitatea ZZZ. s-au depus în contabilitate şi banii strânşi în urma organizării de evenimente la hotelul LLLLLLLLL. - nunţi, botezuri etc. - în număr de 3-4 pe lună şi în sumă de 15.000 - 30.000 RON după fiecare eveniment îi sunt remişi personal sau prin secretară lui H..

Martora se ocupa de procurarea produselor ce se servesc la masă cu ocazia organizării acestor evenimente.

În rechizitoriu nu s-a regăsit depoziţiile altor martori ori vreo declaraţie a inculpatului H. cu privire la acuzaţiile aduse şi nicio referire la o altă probă.

Deşi inculpatul H. a fost audiat de procuror de mai multe ori la 12.06.2014, 13.06.2014 şi cu ocazia prezentării judecătorului de drepturi şi libertăţi la 3.04.2014 acesta nu a fost de loc cu privire la cele două fapte prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 integrat.

În instanţă, H. a fost audiat la 30.07.2014, la 28.07.2015 şi 22.09.2017.

În mod constant, în declaraţiile date H. a arătat că E., ca administrator al societăţii S.C. TT. şi a celorlalte firme ale familiei, se ocupa exclusiv de relaţionarea cu CJAS Mehedinţi, cu furnizori şi de orice alte relaţii economice. Până la investirea lui H. în funcţii publice şi acesta era acţionar al firmei, tot M. era cea care avea în atribuţii plăţi, încasări, relaţii cu alte firme. Fiind o afacere de familie, H. se interesa de bunul mers al firmelor, de plata datoriilor la stat întrucât o reclamă negativă, ori incidente de plăţi ar fi putut crea o imagine nedorită cu privire la persoana acestuia. Discuţiile telefonice cu M. nu au însemnat nimic altceva decât preocuparea comună pentru bunul mers al firmelor, întrucât M. era cea care lua măsuri, ea întocmea acte legate de administrarea firmelor şi în niciun caz H. care nu se prea ocupa de firme nici când era acţionar, M. fiind cea care răspundea de activitatea lor.

După ce nu a mai fost acţionar la cele două firme, inculpatul a declarat că nu a mai îndeplinit niciun act legat de activitatea firmelor, nu a semnat acte, nu s-a întâlnit cu parteneri de afaceri, nu a negociat, nu a încheiat contracte, nu a avut semnătură în bancă.

Fiind afaceri de familie, discuţiile avute erau la nivelul informării din această postură.

De administrarea firmelor se ocupau E. şi Y..

Locuinţa familiei se află la 40 km de Turnu-Severin, astfel că mama inculpatului nu se deplasează zilnic la firme. Cu ocazia evenimentelor de la hotelul "VV.", sumele rezultate din organizarea acestora îi parveneau lui TTTT. prin inculpat, un fel de curierat. Evenimentele aveau loc în general la sfârşit de săptămână, Y. nu putea depozita la domiciliul său sume atât de importante, motiv pentru care le trimitea lui TTTT. prin inculpat, aceasta le punea în seif şi apoi a doua zi le depunea la bancă. Decizii legate de TT. s-au luat de TTTT. şi E..

Discuţiile dintre H. şi M. aveau o frecvenţă instabilă când nu vorbeau de loc timp de săptămâni, fie vorbeau de 2-3 ori pe zi când M. îi transmitea prin el lui TTTT. să vină în oraş pentru chestiuni ale firmei, fie îi comunica lui H. vreun mesaj din partea lui TTTT. să facă ceva cumpărături etc.

Inculpatul nu a discutat nici cu TTTT., nici cu M. chestiuni punctuale, despre activitatea vreuneia dintre firme şi nu a intervenit în vreun fel în favoarea acestora la vreun for.

I. 4. Procurorul a solicitat ca probatorii prin concluziile orale şi scrise, audierea lui Y., a invocat în dovedirea existenţei faptelor şi a vinovăţiei inculpatului, probatorii cu transcrierile convorbirilor telefonice, parte interceptate pe mandatul emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, parte autorizate de Curtea de Apel Bucureşti şi înscrisuri astfel cum au fost enumerate în scris.

Inculpatul, prin avocat, a solicitat audierea tuturor martorilor din lucrări, a martorilor MMMMMMMMM. şi NNNNNNNNN. şi proba cu înscrisuri privind documente emise de ZZZ., legate de relaţionarea S.C. TT. cu CJAS Mehedinţi.

Procurorul a solicitat respingerea tuturor probelor solicitate de inculpatul H., atât cele din lucrări, cât şi probele solicitate în apărare în instanţă deoarece toate susţinerile Parchetului sunt probate astfel că cererile inculpatului nu sunt utile cauzei, fiind în favoarea doar a audierii lui Y..

Curtea, prin încheierea de şedinţă din 9.10.2015 s-a pronunţat asupra cererilor de probatorii consemnate în încheierea de şedinţă din 11.09.2015, încuviinţând proba testimonială şi cea cu înscrisuri cu solicitarea ca ele să fie identificate ca atare pentru parchet şi proba cu martori şi înscrisuri pentru inculpatul H..

Audiată în instanţă la 11.11.2016, martora Y. a completat declaraţia de suspectă dată la 13.04.2014 la Parchet, pe care şi-a amintit-o, în parte, şi a menţinut-o.

Martora a relatat condiţiile în care a fost audiată de procuror: la ora 6 a.m. un comisar şef şi jandarmi i-au percheziţionat locuinţa şi hotelul VV., apoi a fost luată şi împreună cu aceştia a fost adusă la DNA Central în Bucureşti, unde a stat până la 3 dimineaţa într-o sală, fără mâncare şi fără apă, când a fost audiată timp de o jumătate de oră.

La data audierii de instanţă, martora Y. funcţiona la S.C. OOOOOOOOO. S.A. consilier juridic, firmă care nu are nicio legătură cu firmele familiei H.. Activitatea martorei la ZZZ. era sub coordonarea lui TTTT..

- martora, ca manager, se ocupa de organizarea de evenimente - nunţi, botezuri, petreceri etc, încheia antecontracte cu un avans fix de 2000 RON pentru asigurarea programării;

- înainte cu o săptămână de eveniment TTTT. se întâlnea cu beneficiarii şi se stabileau detaliile, se emitea factura;

- evenimentele aveau loc sâmbăta, plăţile se făceau după eveniment, astfel că duminica dimineaţa avea asupra sa o sumă importantă de bani pe care la solicitarea lui TTTT. i-o remitea lui H.;

- TTTT. locuia la 40-50 km de oraş şi aceasta îi cerea să-i remită sumele de bani prin H. când era în localitate, aceasta fiind o convenţie generală;

- martora locuia cu chirie la acel moment şi nu avea curajul să ţină în casă sume prea mari de bani;

- aşa cum a declarat şi procurorului, administratorii hotelului, societăţii erau EEEEE. şi TTTT. şi martora era în permanentă legătură, în contact cu acestea ca manager;

- după cum au convenit, în general, martora, telefonic îi comunia lui TTTT. cum se derula evenimentul, ocazie cu care îi spunea când era H. în oraş să-i trimită prin acesta banii cash plătiţi la sfârşitul evenimentului;

- pe lună se organizau cam 3-4 evenimente şi după terminarea acestora se făcea curăţenie, se transmitea lui TTTT. banii prin fiul său, banii primiţi după eveniment erau în baza unei facturi pe care martora o avea în copie;

- niciodată banii cash nu rămâneau la martoră, iar dacă fiul lui TTTT. nu putea să vină în localitate, găsea o altă modalitate să-i parvină acesteia sumele respective;

- în hotel se cazau grupuri de turişti, se organizau mese festive, rareori se făcea cazare pentru o persoană;

- hotelul avea 10-12 angajaţi, avea structuri departamentale specializate pe achiziţionare produse, hrană, băuturi, toate sub supravegherea lui TTTT. care se ocupa şi de instruirea şi calificarea personalului;

- TTTT. era cea care avea semnătură în bancă şi facturile se plăteau cash sau prin bancă;

- martora a declarat că n-a avut nicio informaţie că H. s-ar fi implicat într-o negociere cu BBB. Mehedinţi cu privire la condiţii de rambursare a unor credite bancare luate pentru cele două societăţi, inclusiv pentru cea unde era ea manager;

- au fost diferite contracte cât martora era manager la hotelul VV., era persoana de contact care dădea informaţiile şi documentele necesare şi când solicitările excedeau informaţiile sale, TTTT. era cea care intervenea;

- banii trimişi prin H., dnei TTTT., după câte ştia erau depuşi în bancă de aceasta;

- convorbirile telefonice cu H. în afara celor legate, la solicitarea lui TTTT., de trimiterea sumelor încasate după evenimente, priveau situaţiile când venea să servească masa la hotel şi ce anume să-i pregătească sau când se organizau evenimente ale familiei H..

La 31.03.2017, a fost audiată martora TTTT. care, între altele, a declarat că pentru evenimentele festive Y. încheia precontracte cu solicitanţii care primeau chitanţe, facturi pentru avansul achitat, apoi în preajma datei prestabilite, se încheiau contractele, se plătea şi se emiteau facturile. Y. şi personalul se ocupau de aprovizionare, martora fiindu-le de asemenea de ajutor.

La finalul evenimentului, sau înaintea lui BB., dacă acesta era la sfârşit de săptămână îi trimiteau bani plătiţi de beneficiari prin fiul acesteia;

- Y. trimitea banii şi factura în copie, le punea în maşină şi astfel martora era cea care avea grijă să le ia din maşină, pentru ca a doua zi să le predea contabilei pentru a le înregistra în contabilitate şi a le depune în bancă, unde contabila avea semnătură.

La Parchet a fost audiată la 23.04.2014 ca suspect E. care a declarat că:

- aceasta îndeplinea funcţia de administrator la S.C. TT., unde sunt asociate TTTT. şi EEEEE.;

- martora a susţinut că H. nu s-a implicat şi nu se implică în activitatea de administrare a acestei societăţi şi nici nu au existat aspecte pe diferite activităţi în care să i se furnizeze în concret informaţii acestuia;

- martora a declarat că ea răspunde de toată activitatea firmei în relaţia cu CJAS Mehedinţi, cu furnizorii, cu salariaţii;

- între TT. şi CJAS Mehedinţi exista un contract şi lunar firma decontează servicii paraclinice prin CJAS Mehedinţi.

În referirile procurorului la faptele incriminate de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 nu s-a făcut nicio referire la declaraţia lui E. care a fost audiată la parchet. În instanţă la 16.07.2015 a fost audiată inculpata E., care între altele a declarat:

- a fost angajata firmelor familiei H. din decembrie 2007 până în 22 mai 2015, s-a ocupat de contabilitatea acestora şi ca administrator s-a ocupat de colaborarea firmelor cu instituţiile statului, cu furnizorii, cu banca, cu personalul etc.;

- în perioada dinaintea investiturii de preşedinte al Consiliului Judeţean când H. se ocupa de S.C. TT., tot martora era cea care efectiv desfăşura activitatea de administrator;

- martora se ocupa inclusiv cu încheierea şi derularea contractului cu CJAS Mehedinţi;

- din 2010 martora a devenit administrator şi dacă era nevoie, pe diferite chestiuni, se consulta cu TTTT.;

- S.C. TT. a făcut credite pentru servicii şi credite pentru care sunt de făcut plăţi până în 2018, astfel că H. se interesa la societate cu privire la plăţile făcute, întrucât vroia să se asigure că se face plata datoriilor care erau importante; martora ştia ce are de făcut, nu avea nevoie de indicaţii sau ordine să facă plăţile datoriilor;

- martora a declarat că nu i-a înmânat personal lui H. bani lichizi care să provină din activitatea societăţii TT..

La parchet şi în instanţă s-au mai audiat martorele EEEE. (15.05.2015) la 6.11.2015 şi 19.07.2016 (C.A.B. şi f. x C.A.B.) - instanţă şi FFFF. (15.05.2014 - f. x d.u.p.) la Parchet şi la 6.11.2015 şi 19.07.2016 în instanţă.

În abordarea infracţiunilor prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, procurorul nu a făcut nicio trimitere la declaraţiile celor două martore care fac referiri la aspecte enunţate în Capitolul II al rechizitoriului privindu-l pe H..

EEEE. a declarat că:

- de la angajare din 2007 ştia că firma S.C. TT. aparţinea familiei H.;

- de la angajare la data audierii în instanţă s-a întâlnit de vreo 3 ori cu H., când era soţia acestuia spitalizată, la sărbătorirea zilei acestuia de naştere;

- nu avea informaţii ca H. să se fi implicat în activitatea sau conducerea TT.;

- de administrarea firmei se ocupa E. şi nimeni din personal nu s-a plâns de managementul acesteia;

- cu privire la programul de lucru de 6 ore se mai întâmpla să întârzie sau în unele zile să presteze la clinică mai puţine ore, dar acestea se întâmplau în corelaţie cu activitatea din Spital, alte zile recupera orele neefectuate şi în niciun caz nu afecta activitatea sa, întrucât citea şi analiza examinările pacientului, comunicând rezultatul potrivit procedurilor stabilite pentru actul medical;

- nu a primit vreo indemnizaţie de 5000 RON de la S.C. TT..

La parchet, martora FFFF. a declarat că e angajată la S.C. TT. din 2007 unde niciodată nu a primit salariu de 5000 RON, iar administrator al firmei este E. care se ocupă de activitatea acesteia.

În instanţă martora a făcut câteva completări, menţinându-şi declaraţiile de la Parchet.

- martora s-a angajat la TT. înainte de venirea lui E.;

- nimeni din personal nu are vreo nemulţumire faţă de activitatea de administrator a dnei M.;

- H. nu a avut nicio implicare în vreun fel sau altul în activitatea desfăşurată de martoră, nu i s-a impus nici un act medical;

- nici H., nici M. nu au intervenit în activitatea martorei;

- M. nu implica medicii în probleme administrative pe care le efectua, niciodată nu l-a pomenit pe H. că acesta ar fi avut vreo contribuţie, implicare în vreo activitate a societăţii;

- martora, pe parcursul activităţii desfăşurate în TT. nu l-a văzut pe H. la clinică;

- la angajare a crezut că cei care conduceau firma erau prof. dr. FFFFF. şi dl. H., iar apoi în timp şi până în prezent nu ştie cui aparţine aceasta;

- din 2007 de când funcţionează la clinică dl. H. nu i-a cerut niciun favor direct sau indirect, prin persoane interpuse în ce priveşte activitatea martorei, (consultaţii, programări, în legătură cu aparatura medicală sau cu referire la orice alte aspecte).

I. 6. În concluziile orale cu privire la aceste fapte (art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000) procurorul a solicitat condamnarea inculpatului, întrucât ele şi vinovăţia acestuia sunt dovedite.

Dovadă acestor fapte au fost convorbirile telefonice existente la dosar, datele de trafic care arată că existau convorbiri telefonice frecvente şi nejustificate în opinia procurorului între H. şi M. în condiţiile în care se neagă că acesta ar fi controlat activitatea firmelor.

Procurorul a prezentat situaţia de fapt după care a afirmat că H. în exerciţiul funcţiei de preşedinte al Consiliului Judeţean a controlat practic activitatea de la S.C. ZZZ. şi de la S.C. TT..

S-a susţinut de procuror că M. "nu făcea nici măcar un pas fără a-l contacta şi a-l întreba pe acesta care la rândul său, suna şi dădea nenumărate dispoziţii ca un veritabil şef al respectivei societăţi".

"Din declaraţiile tuturor martorilor, spune procurorul, rezultă că avea un interes vădit pentru sumele ce se acordau spre decontare Casei Judeţene şi apoi cele de la Casa Judeţeană către el".

S-a mai afirmat de acuzare că "toate probele administrate în cauză atestă că H., pe de o parte, era extrem de interesat în modul în care îşi desfăşoară activitatea această societate, iar pe de altă parte, sunt declaraţii de martori din care rezultă că acesta făcea demersuri pentru a obţine tot felul de favoruri pentru TT.. Poziţia pe care o are inculpata M. şi toate convorbirile existente între aceştia nu fac decât să conducă la concluzia că el controla această societate şi a controlat-o în toată această perioadă".

"Din înscrisurile de la dosar s-a evidenţiat de procuror că această societate (TT.)" a aparţinut tot timpul familiei H. într-o formă sau alta şi că este uşor să pui pe altcineva ca administrator pentru ca formal să nu mai figurezi în acte, dar să continui să controlezi activitatea; practica şi Curtea Constituţională, într-o decizie recentă a stabilit, afirmă procurorul că efectuarea de acte de comerţ incompatibile cu funcţia înseamnă atunci când controlezi activitatea societăţii respective".

Procurorul a solicitat înlăturarea declaraţiei martorei TTTT. pentru că este subiectivă, este pro cauza, în susţinerea fiului ei inculpat, iar pe de altă parte nu este în acord cu celelalte probe care au dovedit aspectele evidenţiate.

Deşi a afirmat că martora a controlat tot timpul societatea "nu există nici măcar o convorbire din datele de trafic pe care să o fi avut, M. cu TTTT.". S-a afirmat că H. era sunat când TTTT. nu răspundea la telefon; nu a rezultat, arată procurorul, în niciun fel, în ce modalitate controla TTTT. activitatea societăţii TT., în schimb a rezultat cu prisosinţă că acest lucru îl făcea inculpatul H. şi nu în mod ocazional, în mod excepţional şi nu ca un ajutor pe care îl dădea mamei sale. Şi nici ca un ajutor mamei sale nu ar fi fost în regulă având în vedere poziţia sa.

Activitatea inculpatului H. era incompatibilă cu orice fel de act de comerţ sau activitate comercială asemenea incompatibilităţii altor profesiuni.

În ce priveşte societatea ZZZ., convorbirile interceptate, traficul de date au dovedit că H. controla şi activitatea acestei societăţi, cum rezultă şi din acte: tot timpul a fost controlată de inculpatul H., un exemplu fiind convorbirile cu Y. în acest sens.

Această martoră audiată în instanţă, în faţa evidenţelor, a recunoscut convorbirile telefonice cu H., că acesta o ajuta luând banii şi ducându-i lui TTTT. astfel rezultă că H. controla şi această societate şi în acest mod a încălcat prevederile legale art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Concluziile scrise depuse de procuror se referă la aceste două fapte în filele de la 216 la 270 care au redat în întregul lor, în sistem copy-paste filele x din Capitolul II al rechizitoriului, iar filele x sunt redarea fidelă a filelor x din Nota de probatorii depusă de procurorul de la urmărirea penală şi însuşită de procurorul de şedinţă la 9.10.2015.

Inculpatul, prin avocat, în apărare oral a solicitat achitarea acestuia pentru faptele prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 în baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru următoarele considerente:

- procurorul prin rechizitoriu şi concluziile orale afirmă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că faptele de comerţ sunt incompatibile cu funcţia persoanei care se află într-o astfel de stare datorită funcţiei publice, inclusiv controlul activităţii unei firme;

- actul de comerţ înseamnă o tranzacţie, o vânzare-cumpărare, o achiziţie, o negociere, un transfer bancar ceea ce implică să se semneze actele, să se negocieze, să se identifice partenerii contractuali, să existe semnătura persoanei în bancă, să emită ordine de plată, să facă încasări, să dispună;

- procurorul, în concluziile sale, a afirmat că inculpatul H. controla firma, ceea ce nu este real, administrarea acesteia fiind făcută de TTTT. chiar şi când înainte de investirea în funcţia publică se ocupa inculpatul de firmă;

- H. nu avea cunoştinţele care să-i permită controlul vreunei firme, iar administratorii firmelor familiei H., SSSS. şi E. erau persoane serioase, pricepute, cu cunoştinţe în domeniu de contabilitate, raportări, exerciţiu financiar, stabilire şi plată impozite;

- în acest context faptul că H. dădea telefon să se asigure că s-au plătit datoriile şi că totul e în ordine fiind vorba de o firmă de familie nu poate în acest context, în opinia apărării, să aibă conotaţie penală faptul că dorea să se informeze şi să-i îndrume să aibă grijă să nu facă datorii, să plătească facturile, să plătească furnizorii;

- inculpatul, prin avocat, susţine că a te informa nu înseamnă nici acte de comerţ, nici controlul asupra unei firme, în înţelesul legii;

- control poate fi considerat ca atare când nu negociezi, dar aduci clienţi, tranzacţionezi, recomanzi, acţionezi astfel încât să influenţezi rezultatele financiare ale societăţii;

- la TT. nu era ce să se controleze, întrucât firma a mers bine inclusiv după arestarea inculpatului şi în prezent, există liste de aşteptare, este singurul aparat RMN care funcţionează etc.;

- declaraţia martorei Y. a fost edificatoare în sensul că împreună cu TTTT. administrau ZZZ., se încheiau antecontracte, contracte, se eliberau facturi, chitanţe, se făcea aprovizionarea pentru evenimentele publice;

- cum evenimentele aveau loc la sfârşit de săptămână, în ziua de luni următoare se contabilizau şi se depuneau banii în bancă, astfel afirmaţia procurorului că erau bani nefiscalizaţi nu are niciun suport probator;

- H. era cel care câteodată aducea banii şi factura fiscală în copie de la Y. lui TTTT., întrucât managerul, locuind la bloc, cu chirie îi era teamă să aibă asupra acesteia sume atât de consistente;

- nu rezultă de niciunde că inculpatul a făcut acte de comerţ, TTTT. ocupându-se de activitatea hotelului cu aprovizionarea etc., el neavând nicio implicare.

În concluziile scrise, inculpatul prin avocat, completând pe cele orale, a evidenţiat că procurorul nu a identificat nicio acţiune concretă întreprinsă de H. în activitatea celor două firme şi totuşi acesta a apreciat că interesul manifestat de inculpat pentru situaţia financiară a familiei are un caracter ilicit şi constituie un act de comerţ incompatibil cu funcţia publică deţinută.

S-au invocat dispoziţiile deciziei CCR nr. 603/2015 care a constatat că sintagma "raporturi comerciale" este lipsită de claritate şi previzibilitate referindu-se la prevederile art. 301 C. pen. şi care îşi găsesc aplicabilitate şi în cazul art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, unde nu se poate determina cu precizie conţinutul noţiunii de "act de comerţ".

În înţelesul unui act de comerţ nu pot fi cuprinse decât activităţi efectiv comerciale prin care se generează beneficii societăţilor comerciale controlate în mod implicit.

Probele administrate de instanţă au infirmat, între altele, că H. ar fi intervenit la CJAS Mehedinţi să i se repartizeze sume mai mari faţă de anii anteriori, o alocare bugetară suplimentară, câtă vreme le rectificarea bugetară din 2013 toate casele judeţene au primit alocaţii bugetare mai mari;

- nu pot fi considerate acte de comerţ interesul manifestat de H. ca să fie achitate facturile către furnizori, să se respecte programul de activitate; nu poate fi calificat penal un astfel de demers.

Nu s-au dovedit afirmaţiile din rechizitoriu că H. s-ar fi implicat în încheierea contractului dintre CJAS Mehedinţi şi TT. prin faptul că urmărea constant derularea încasării şi plăţilor, faţă de explicaţiile clare ale lui E. semnatara contractului cu respectarea clauzelor privind raportul dintre numărul pacienţilor examinaţi şi timpul de investigaţii.

O altă afirmaţie nedovedită de procuror s-a referit la faptul că H. s-ar fi comportat ca un administrator de fapt şi că ar fi încercat să deturneze o parte a bugetului de sănătate alocat judeţului Mehedinţi către societatea sa. Se susţine de apărare că nu există vreo dovadă a prejudicierii bugetului CJAS Mehedinţi în condiţiile în care, modalităţile de efectuare a decontărilor sunt prevăzute de lege, datele sunt publice, iar contractul de prestări servicii este un formular standard care nu permite intervenţii.

În ceea ce priveşte săvârşirea faptei în legătură cu activitatea firmei S.C. ZZZ. S.R.L. în rechizitoriu s-a susţinut, neadevărat, că H. a negociat un contract cu BBB. şi condiţiile de rambursare a unui credit al societăţii, că a beneficiat de servicii gratuite din partea unor agenţi economici.

Nu s-a cuantificat nici un folos material injust de procuror de care să fi beneficiat această firmă.

Contractul de creditare şi condiţiile de restituire erau nenegociabile cu BBB. şi nu putea H., în virtutea funcţiei să le modifice.

Contractul dintre BBB. şi S.C. ZZZ. s-a încheiat la 27-07.2011, iar la acel moment, H. nu îndeplinea nicio funcţie publică şi pe parcurs clauzele contractului nu au fost modificate, împrumutul rambursându-se în condiţiile stabilite iniţial.

Martorele Y. şi TTTT. au făcut declaraţii concordante cu privire la menirea lui H. de a transmite de la Y. la TTTT. sumele de bani din plăţile efectuate pentru evenimentele de la sfârşitul săptămânii, întrucât managerul nu avea posibilitatea să asigure aceste mari în locuinţa ei de la bloc.

Aceste sume de bani erau apoi contabilizate şi depuse în bancă.

S-a mai susţinut că prin ea însăşi, simpla efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ nu determină elementul material al infracţiunii, acestea însemnând realizarea unor tranzacţii referitoare la bani şi credite, adică:

- emitere de ordine de plată;

- formulare de retragere numerar;

- emiterea şi semnarea unor facturi pentru societăţile administrate de inculpat;

- semnare a avizelor de însoţire marfă;

- negocierea şi semnarea unor contracte comerciale;

- întocmirea unor borderouri pentru cursele auto;

- încheiere procese-verbale de recepţie lucrări etc.

Pe de altă parte, s-a susţinut de avocatul inculpatului H. că un act de speculaţie sau intermediere în circulaţia bunurilor, făcut în mod organizat reprezenta o operaţiune financiară efectuată ca act de comerţ.

Totodată s-a evidenţiat că realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 impune ca operaţiunile financiare să fie realizate ca acte de comerţ, să fie incompatibile cu funcţia, atribuţia, sarcinile pe care le îndeplineşte subiectul activ calificat conform legii.

Actul de comerţ presupune operaţiuni cu bani, titluri de credit, circulaţie de valori într-un cadru comercial.

Infracţiunea este săvârşită când există un scop special - obţinere de bani, bunuri, foloase necuvenite pentru sine, pentru altul; în lipsa acestuia lipseşte caracterul ilicit al faptei.

În rechizitoriu sunt asimilate ca operaţiuni financiare ca acte de comerţ legate de cele două firme următoarele presupuse acţiuni ale inculpatului:

- negocierea condiţiilor contractelor încheiate de TT. cu CJAS Mehedinţi;

- urmărirea în amănunt a derulării încasărilor şi plăţilor;

- demersuri pentru ca cele două societăţi comerciale să beneficieze de servicii gratuite din partea altor agenţi economici.

S-a arătat în concluziile apărării că lui H. nu îi sunt imputate efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ; nici negocierea condiţiilor contractuale cu CJAS Mehedinţi nu poate fi asimilată operaţiunilor financiare, iar pe de altă parte, această negociere nu a existat pentru că E. a semnat contractul cu CJAS Mehedinţi care are clauze standard şi valoare stabilită după punctajul obţinut în urma evaluării documentaţiei depuse de S.C. TT. S.R.L. şi unde administratorul, fie el de drept sau de fapt nu poate interveni (a se vedea f. x R).

În considerarea rechizitoriului, scopul acţiunilor inculpatului era decontarea de sume necuvenite din bugetul asigurărilor de sănătate cu prejudicierea bugetului CJAS Mehedinţi. Or, din dosar nu a rezultat şi nici nu a existat vreo dovadă că CJAS Mehedinţi ar fi suferit vreun prejudiciu, ci doar un document care atestă modalitatea legală în care s-au făcut decontările către S.C. TT..

În acelaşi context nu s-a făcut dovada că H. se informa despre veniturile şi cheltuielile S.C. TT. S.R.L. - afacere de familie cu scopul de a se deconta de la bugetul asigurărilor sume mai mari decât cele cuvenite.

În sarcina lui H. s-a mai reţinut că efectua demersuri ca firma să beneficieze de servicii gratuite de la alţi agenţi economici, demersuri care nu sunt operaţiuni financiare ca acte de comerţ şi nu implică un scop dovedit de a obţine pentru societate foloase necuvenite.

În ceea ce priveşte contractul de credit nr. x/27.07.2011 încheiat între BBB. şi S.C. ZZZ. S.R.L. împrumutat şi S.C. TT. S.R.L. coîmprumutat a fost semnat a afirmat apărarea, înainte ca H. să fie preşedinte al Consiliului Judeţean, iar clauzele iniţiale, nemodificate sunt active.

Şi dacă acest contract ar fi fost încheiat în alte împrejurări, negocierea cu BBB. a condiţiilor de rambursare a creditului nu este o operaţiune cu scopul obţinerii unui folos necuvenit întrucât e vorba de o cheltuială şi nu de un venit.

Nu a apărut în rechizitoriu că H. ar fi modificat sau ar fi încălcat condiţiile de rambursare a creditului prin documente bancare obţinute datorită funcţiei, în defavoarea băncii şi cu folos necuvenit pentru S.C. PPPPPPPPP. S.R.L. ca să se constate ilicitul penal.

S-a cerut achitarea inculpatului H. în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) sau c C. proc. pen.

I. 7. Inculpatul în ultimul cuvânt, între altele, a solicitat achitarea pentru faptele de care este acuzat, fiind nevinovat.

II. 1. Examinând actele şi lucrările dosarului Curtea a reţinut următoarele:

Inculpatul H. a fost trimis în judecată, între alte infracţiuni, pentru comiterea a două fapte penale prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale.

Reglementarea acestei norme a urmărit apărarea relaţiilor sociale referitoare la corectitudinea, onestitatea, credibilitatea, prestigiul persoanei şi ale instituţiei unde activează ca funcţionari şi care în îndeplinirea funcţiei, a atribuţiilor, însărcinărilor, trebuie să se abţină de la efectuarea unor operaţiuni financiare ca acte de comerţ, ori de la încheierea de tranzacţii financiare utilizând informaţiile deţinute sau obţinute în virtutea funcţiei şi obţinerea prin aceasta a unor avantaje.

Cel care săvârşeşte această faptă este o persoană care exercită o funcţie, îndeplineşte o anume însărcinare care legal sunt incompatibile cu efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, cu obţinerea de informaţii şi folosirea lor în tranzacţii financiare.

Subiectul infracţiunii este un subiect activ, nemijlocit şi calificat.

În ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunii, doctrina a analizat conţinutul material al laturii obiective şi a arătat că efectuarea de operaţiuni financiare înseamnă realizarea unor tranzacţii privitoare la bani şi la credite.

Săvârşirea unei astfel de infracţiuni a presupus ca aceste operaţiuni financiare să fie efectuate ca acte de comerţ prin care se înţeleg operaţiuni de bancă şi schimb care se definesc ca "acţiuni cu un scop final - act de speculaţie ori intermediere în circulaţia bunurilor, făcută în mod organizat" şi respectiv schimbul monedelor în cele două forme ale sale.

În acelaşi context faptele de comerţ au fost definite celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant.

Pentru ca operaţiunile financiare să aibă relevanţă penală, ele trebuiau realizate ca acte de comerţ şi să fie incompatibile conform legii cu funcţia, cu atribuţiile şi sarcinile pe care le îndeplineşte ca funcţionar ori demnitar.

A doua modalitate normativă al elementului material al laturii obiective constă în încheierea de tranzacţii financiare folosind informaţiile obţinute în exercitarea funcţiei - adică înţelegeri intervenite între cel puţin două persoane prin care se stabileşte modalitatea transmiterii unor drepturi ori se efectuează schimburi comerciale, ca urmare a informaţiilor obţinute numai în virtutea funcţiei deţinute şi care prin natura lor facilitează tranzacţiile.

Urmarea unor astfel de tranzacţii este starea de pericol pentru relaţiile sociale protejate de lege în acest domeniu.

Infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 este una comisivă şi intenţionată şi are ca scop dobândirea pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri, foloase necuvenite.

Câtă vreme prin rechizitoriu s-a susţinut că inculpatul a efectuat operaţiuni financiare ca acte de comerţ şi se vorbeşte clar de o activitate comercială întreprinsă de H., iar aceasta presupune funcţionarea unor raporturi comerciale, este firesc, faţă de abordarea Curţii Constituţionale a României în mai multe decizii, să se identifice în actul de acuzare sensul, semnificaţia sintagmei "raporturi comerciale" în raport de funcţionarul incompatibil cu astfel de relaţii când utilizează informaţii în virtutea funcţiei, sau urmăreşte folos necuvenit pentru sine sau altul dintr-o activitate care-i este interzisă prin lege.

În acest context, procurorul în rechizitoriu nu s-a preocupat în ce măsură aceste relaţii exprimă elementul material al infracţiunii prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, textul incriminator stabilind, în conexiune cu celelalte elemente existenţa/inexistenţa infracţiunii.

Aşa cum a evidenţiat Curtea Constituţională standardul de protecţie a libertăţii individuale a impus ca limitarea acesteia să se realizeze prin lege, clar, precis, transparent, previzibil pentru ca beneficiarul acestei norme să-şi decidă conduita în cunoştinţă de cauză. În consecinţă actele de comerţ se consumă în raporturile comerciale, care trebuie să exprime neechivoc obiectul material al unui text incriminatoriu cu valenţe referitoare la situaţia funcţionarului public are urmăreşte un folos necuvenit prin realizarea unor activităţi incompatibile prin lege.

Este deja general acceptat că de la intrarea în vigoare a noului C. civ. "raportul comercial nu mai are un înţeles normativ determinat sau determinabil, el îşi găseşte aplicabilitatea şi înţelesul propriu în funcţie de spectrul legii în care devine operabil".

Sub acest aspect art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 în circumstanţele prevăzute de lege, este îndoielnic că exprimă înţelesul clar, determinat al semnificaţiei sintagmei "raporturi comerciale", astfel cum apare ea în viziunea constituţională în contextul penal.

II. 2. La fel de importante şi în consonanţă cu normele constituţionale au fost şi acele dispoziţii obligatorii care prevăd prin art. 327 şi urm. C. proc. pen. că odată respectate "dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, urmărirea penală este completă şi există probele necesare şi legal administrate se emite rechizitoriul, se sesizează instanţa când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că inculpatul a săvârşit-o cu vinovăţia şi răspunde penal".

Rechizitoriul s-a limitat la faptă şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, a cuprins obiectul dosarului, motivele de fapt şi de drept, date privitoare la persoana inculpatului, la fapta reţinută, probele şi mijloacele de probă şi orice alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei.

În speţă, în lipsa descrierii faptelor reţinute în sarcina inculpatului H., procurorul a prezentat generic încadrarea juridică a acestora, o sinteză a aspectelor considerate definitorii pentru presupusa activitate infracţională care se fundamentează exclusiv pe interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatului H. cu E., D., coinculpate în aceeaşi cauză.

Prin rechizitoriu s-a afirmat, fără elemente concrete că inculpatul H., în condiţii de incompatibilitate, a efectuat, prin persoane interpuse, operaţiuni financiare ca acte de comerţ ca să obţină pentru S.C. TT. foloase necuvenite - decontare din bugetul asigurărilor sociale de sănătate a unor sume mai mari, urmare influenţei conferite de funcţie şi respectiv pentru ZZZ. - susţinere în activitatea comercială a firmei de venituri suplimentare, substanţiale, nefiscalizate.

Prin cele 4 fraze de precizări de la filele x (R) procurorul a afirmat că cele câteva zeci de pagini de transcrieri de interceptări descriu, prin ele însele, situaţiile de fapt care se rezumă la conţinutul convorbirilor telefonice şi la declaraţia suspectei Y..

Aşa cum s-a arătat, majoritatea convorbirilor au fost interceptate în baza mandatului de siguranţă naţională cerut şi pus în executare de SRI prin Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care s-a adresat Înaltei Curţi şi care acoperă perioada februarie- noiembrie 2013.

Prin încheierea din 28.11.2014, rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 339/16.03.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, judecătorul de cameră preliminară, în condiţiile legii a exclus din probatoriul cauzei convorbirile interceptate în baza Legii nr. 51/1991 şi transcrise în procesele-verbale aflate în dosarul nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Direcţia Naţională Anticorupţie.

Această măsură a fost dispusă după ce judecătorul de cameră preliminară a luat la cunoştinţă aceste interceptări din rechizitoriu redate, secvenţial, fragmentate, după relevanţa dată de procuror.

Replicile lui H. au fost consemnate de la fila x R şi urm.; acestea sunt repetitive prin înţelesul lor comun şi au redat preocuparea inculpatului H.:

- pentru plata datoriilor la stat, a TVA-ului, a arieratelor, a ratei la RMN, a curentului electric, a chirie, a leasing-ului, a impozitelor, a salariilor, a creditului de la BBB., a penalităţilor;

- pentru prezenţa personalului medical în clinică, un act medical de standard calificat şi un dialog medic-pacient eficient;

- pentru igiena şi curăţenia clinicii.

Interceptările efectuate din decembrie 2013 - ianuarie 2014 încuviinţate de Curtea de Apel Bucureşti au reflectat o inabilitate de înţelegeri a lui H. faţă de discursul prea tehnic al lui E. şi măsurile pe care le decidea la nivelul S.C. TT. şi ZZZ., faţă de relaţionarea acesteia în termeni contractuali cu CJAS atât în privinţa decontărilor cât şi al numeroaselor contractelor Casei la S.C. TT..

Referirile la dialogul dintre H. şi D. s-a particularizat în sensul că în dorinţa de a afla o informaţie H. o întreabă pe IIII. - directorul CJAS dacă se procedează ca în 2012 şi se face plata decembrie pe decembrie la deconturile potrivit contractului, întrebare fără altă conotaţie, căreia IIII. îi răspunde că pentru servicii, inclusiv firma familiei H., pentru deconturi sunt prevăzuţi banii ca valoare de contract pe luna noiembrie cu plata pe decembrie.

IIII. i-a mai spus că plata decontării serviciilor urmează a se face în funcţie de cât rămâne din luna noiembrie pentru că nu existau fonduri mai mari decât bugetul Casei şi că plata decembrie pe decembrie urma să se facă doar pentru spitale.

Replica lui H. la această informaţie nu a fost nici contrariată, nici ameninţătoare, nici de presiune sau de a pretinde mai mult, ci una pur constatatoare:

"Lasă, bine că sunt spitalele".

Din discuţia lui H. cu "QQQQQQQQQ." (despre care procurorul într-o paranteză spune că o cheamă QQQQQQQQQ. şi era angajata S.C. RRRRRRRRR. SRL), a rezultat că urmau nişte lucrări de pavoazare a curţii motelului ce aparţinea familiei H. şi la maternitate, unde se plantaseră nişte pomi pentru care facturarea se făcuse şi se făcea din dispoziţia lui "SSSSSSSSS." cu WW. S.A. şi predarea acestora primăriei cu plantarea pe aliniamentele stradale.

Cu E. a mai purtat discuţii H. cu privire la soţia acestuia EEEEE. care este angajata S.C. TT. şi realizează venituri, informaţii care trebuiau consemnate în declaraţia de avere a inculpatului.

Nu a existat altă discuţie despre alţi bani, sume pe care M. urma să-i remită lui H., decât cei declaraţi soţiei acestuia, în considerarea statutului său în firmă, de persoană remunerată, salariată.

Exceptând interceptările convorbirilor telefonice redate în rechizitoriu, procurorul şi-a mai fundamentat acuzaţiile pentru două fapte prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pe declaraţia suspectei Y., care viza însă alte aspecte decât cele ale convorbirilor interceptate.

În dosarul de urmărire penală, volumul 4 - f. x şi filele x se aflau două procese-verbale de efectuare a unor percheziţii domiciliare şi informatice, la domiciliul şi la biroul suspectei, iar în volumul 6 fila x demersuri pentru cazierul suspectei la filele x declaraţia acesteia şi la filele x procesul-verbal prin care i se aduce la cunoştinţă învinuirea care i s-a adus.

Procurorul urmare dispoziţiei instanţei, a procedat la opisarea celor 37 de volume ale dosarului de urmărire penală nr. 321/P/2013 şi din evidenţa acestui opis nu rezultă fapta pentru care a fost, dacă a fost inculpată Y., ordonanţele procurorului prin care a dispus măsurile cuvenite într-o procedură de urmărire penală, care era statutul acesteia la sfârşitul acestei proceduri, câtă vreme în dispozitivul rechizitoriului nu este nicio prevedere, care să o privească.

Nu a rezultat deci, dacă Y. a avut sau nu vreun statut de martor ori înainte sau după ce a fost inculpată sau nu.

Din declaraţia de suspectă, Curtea a reţinut că aceasta era manager la ZZZ., iar la RR. se ocupa cu încheierea de contracte de publicitate. De activitatea de televiziune se ocupa S..

Administrator şi respectiv asociat au fost EEEEE. şi TTTT. cu care Y. ţinea legătura şi-i remitea sumele de bani plătite pentru evenimentele festive de la hotelul "VV." prin H..

La sfârşitul evenimentelor în special de la sfârşit de săptămână, banii strânşi din astfel de mese festive - 3-4 pe lună, - care se ridicau la 15-30.000 RON/eveniment erau înmânaţi lui H. pentru a-i remite lui TTTT..

Y. se ocupa cu aprovizionarea: mâncare, băutură, decorare mese etc. pentru unele produse nu se luau facturi, iar din banii rezultaţi din organizarea acestor evenimente banii facturaţi se contabilizau şi alţii îi remitea lui H..

Audiată şi de Curte, în calitate de martoră, Y. şi-a menţinut declaraţiile pe care le-a completat cu privire la modul în care a fost audiată la 3 dimineaţa la DNA - Structura Centrală, circumstanţele în care se afla de ore întregi de aşteptare fără apă şi mâncare pentru a fi audiată 30 de minute (pe declaraţia de suspect nu este menţionată ora audierii).

Alte precizări s-au referit la faptul că ea a răspuns doar la întrebările procurorului punctual, că la acel moment locuia cu chirie într-un bloc şi îi era teamă să păstreze în locuinţa acesteia peste week-end o sumă atât de mare, astfel că de cele mai multe ori când era în oraş H. şi trecea pe la VV. îi remitea banii şi o copie a facturii pentru TTTT..

TTTT. încheia precontractele, se plătea o sumă fixă de 2000 RON de asigurare programare, în avans, iar cu o săptămână înainte de eveniment TTTT. încheia contractul cu beneficiarul evenimentului şi la sfârşitul festivităţii se făceau plăţile.

Banii remişi lui TTTT., după câte ştia martora urmau să fie contabilizaţi şi introduşi în bancă.

La data declaraţiei, martora lucra la o altă instituţie care nu este pendinte de vreo firmă a familiei H..

Pe lună erau 3-4 evenimente organizate cu ajutorul celor 10-12 angajaţi, de care se ocupa TTTT.; aceasta supraveghea toată activitatea, ocupându-se de contactele firmei, inclusiv în relaţia cu băncile.

Cele declarate de martoră sub toate aspectele, inclusiv faptul că TTTT. având locuinţa la 40-50 km de oraş, îi cerea ca sumele achitate în baza facturii să-i fie remise prin H., sunt în concordanţă cu restul materialului probator.

Deşi au fost audiate de Parchet E., în calitate de suspect, şi EEEE. şi FFFF. în calitate de martore, pe aspecte ce privesc între altele şi efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ în legătură cu S.C. TT., procurorul, nu face nicio referire la conţinutul acestora în rechizitoriu.

La Parchet şi în instanţă, E., administrator la firma S.C. TT. unde sunt asociate TTTT. şi EEEEE. a declarat în consonanţă cu ceilalţi martori că ea, până în 2015, a fost responsabilă cu toată activitatea acestei firme, inclusiv când H., înainte de investirea sa ca preşedinte al Consiliului Judeţean administra S.C. TT..

Între altele, în instanţă ca martoră, E. a declarat că ea se ocupa de contractul cu CJAS Mehedinţi, cu furnizorii cu banca - etc, că H. era preocupat ca firma să-şi desfăşoare activitatea fără să-i creeze probleme de imagine şi să-l asigure că se plăteau datoriile la stat, eventuale penalităţi, datorii, credite, salariile personalului, se respectau obligaţiile contractuale cu furnizorii să nu existe nemulţumiri care să genereze subiecte publice etc.

Personalul lui H. nu i-a remis bani lichizi proveniţi din activitatea societăţii, care era de fapt o afacere ce aparţinea familiei H..

Ambele martore, a reţinut Curtea, medici angajaţi din 2007 la TT.-RMN au declarat că în toţi anii când au funcţionat la această societate nu ştie ca H. să se fi implicat în activitatea firmei unde a fost văzut de vreo 3 ori în toată această perioadă (EEEE.) cu ocazii diferite - festive şi vizitarea soţiei spitalizate; tot personalul ştia că TTTTTTTTT. se ocupa de firmă şi nu erau nemulţumiri faţă de managementul acesteia; niciodată H. nu le-a cerut vreun favor direct sau prin persoane interpuse, nu s-a implicat în vreo activitate administrativă.

Procurorul a redus materialul probator la câteva fragmente de convorbiri interceptate de SRI şi unele în baza mandatelor date de Curtea de Apel Bucureşti, secvenţial redate, considerate ca fiind relevante împreună cu un fragment din declaraţia suspectei Y. pentru a susţine două fapte de încălcare a dispoziţiilor art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 prin efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ, cu scopul de a obţine pentru S.C. TT., prin persoane interpuse, foloase necuvenite, prin decontarea din bugetul asigurărilor sociale de sănătate a unor sume mult superioare celei convenite, ca urmare a exercitării influenţei conferite de funcţia publică a lui H..

Folosind o exprimare similară, procurorul în rechizitoriu a susţinut că aceleaşi fapte le-a săvârşit şi în ceea ce priveşte S.C. ZZZ. S.R.L., H. exercitându-şi influenţa conferită de funcţia publică pentru obţinerea în folosul firmei a unor venituri suplimentare substanţiale nefiscalizate.

Descifrarea înţelesului sintagmei "operaţiuni financiare ca acte de comerţ", realizate, afirmă procurorul, prin persoane interpuse, susţinerea că H. lua nemijlocit decizii la încheierea celor mai importante tranzacţii ale celor două societăţi comerciale controlate de el şi dădea dispoziţii angajaţilor nu sunt urmate şi de relatări/aspecte concrete, punctuale cu privire la ambele firme.

Mai departe de fraze generice fără ancorare în activitatea propriu-zis infracţională procurorul nu marşează şi se referă în acelaşi registru doar la enunţarea unor dispoziţii date lui M. şi Y. cu privire la încasarea veniturilor firmelor, la efectuarea de plăţi către partenerii economici şi bugetele publice, restituirea împrumuturilor bancare contractate, dispoziţii apreciate ca intervenţii aplicate în fapt, în activitatea celor două societăţi.

În rechizitoriu s-au mai făcut afirmaţii rămase în această fază în lipsa de probatorii în sensul că H. ar fi negociat contractul dintre CJAS şi S.C. TT., că folosindu-se de influenţa posturii sale politico-administrative, prin demersuri directe a determinat creşterea şi grăbirea efectuării plăţilor către firmele familiei, controlate de acesta.

S-a mai susţinut că H. se interesa de activitatea lui M. cu referire la: încasări, plăţi, că beneficia pentru aceste firme de servicii gratuite din partea altor agenţi economici, că a negociat cu directorul BBB. Mehedinţi condiţiile de rambursare a creditelor bancare ale celor două societăţi, că după cheltuielile curente, firmele procedau la achitarea liniei de credit contractate şi că primea, de la M. şi Y. nemijlocit, sume de bani substanţiale care nu figurau în evidenţele contabile.

În concluziile orale, procurorul a apreciat ca faptele şi vinovăţia inculpatului sunt dovedite de interceptările convorbirilor telefonice şi datele de trafic, că M. se supunea dispoziţiilor lui H., că rezultă cu claritate ca acesta avea interes pentru un folos necuvenit, că îşi folosea funcţia pentru a obţine favoruri pentru S.C. TT..

Aceeaşi atitudine - afirmă procurorul - a avut-o H. şi faţă de S.C. ZZZ., câtă vreme, potrivit declaraţiei martorei Y. prin intermediul lui, aceasta îi transmitea numitei TTTT., sumele încasate la finalul evenimentelor festive organizate de firmă, activitate incompatibilă cu funcţia acestuia.

Curtea a reţinut, în acest context că probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege, ele se evaluează în ansamblul lor şi instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele care trebuie să dovedească, dincolo de orice îndoială rezonabilă existenţa faptelor şi vinovăţia inculpatului.

În acelaşi timp, instanţei îi revenea obligaţia de a lua act de probatoriile administrate de procuror atât în favoarea cât şi în defavoarea inculpatului cu privire la toate cerinţele reglementate de art. 98 C. proc. pen., la împrejurările de fapt de care depinde aplicarea legii.

Instanţa, în mod nemijlocit, în condiţii de contradictorialitate, oralitate şi publicitate, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale prevăzute de lege (art. 4 şi urm. C. proc. pen.) a încuviinţat administrarea de probatorii atât pentru acuzare cât şi apărare, astfel încât acestea să asigure aflarea adevărului cu privire al faptele şi împrejurările cauzei, precum şi la persoana inculpatului.

Inculpatul H., trimis în judecată pentru mai multe fapte penale, aşa cum rezultă din rechizitoriu, a fost audiat de cel puţin 3 ori şi cu ocazia fiecăreia dintre audieri, nu a fost interogat de procuror cu privire la aceste două fapte incriminate de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

În concluziile orale procurorul a cerut condamnarea inculpatului în baza exclusivă a probatoriilor administrate în faza de urmărire penală, nu a făcut nicio referire la declaraţiile din instanţă, ale inculpatului, ale martorilor audiaţi, cu excepţia solicitării înlăturării probei testimoniale a martorei TTTT., pe care a calificat-o drept subiectivă.

Concluziile scrise depuse de procuror, câtă vreme redau fidel paginile din rechizitoriu şi din cererea de probatorii, la rândul lor nu au evaluat şi probatoriul administrat în instanţă şi nici nu se motivează oral sau în scris raţiunile şi criteriile care să justifice o astfel de abordare.

Procurorul, în concluziile orale a amintit şi a invocat datele de trafic al convorbirilor inculpatului pe care-l apreciază consistent şi cu valoare probatorie evidentă.

În opinia Curţii, evidenţierea generică a datelor de trafic care sunt cuprinse în volumul 13 de urmărire penală cu peste 430 de file, cuprinzând date cu privire la toţi inculpaţii din prezenta cauză, fără a le particulariza în funcţie de faptă, de perioada, de persoanele implicate şi a le identifica în raport de opisul paginilor dosarului redactat la cererea instanţei, nu a contribuit la îmbogăţirea materialului probator şi nici nu-şi dovedeşte eficacitatea.

Exceptând convorbirile interceptate de SRI şi excluse de judecătorul de cameră preliminară şi care nu a operat în cauză convorbirile interceptate în lunile decembrie şi ianuarie 2014 în baza mandatului de supraveghere tehnică emis potrivit încheierii curţii de Apel Bucureşti au fost transcrise parţial în rechizitoriu şi unele cu un înţeles deloc explicit şi lipsit de relevanţă (ex.: f. x R - convorbire 23.01.2014 ora 11:00:06).

Convorbirile telefonice pe care procurorul şi-a fundamentat acuzarea s-au referit la plăţile pe care E. spune că le are de făcut cu referire la salarii, leasing, comisioane, datorii sau pe are le-a efectuat deja.

Contrar a ceea ce rezultă tocmai din acest probatoriu determinant în acuzaţiile aduse inculpatului, procurorul a invocat negocieri dintre H. şi CJAS Mehedinţi pentru a obţine sume suplimentare pentru S.C. TT.. Aceste afirmaţii au fost contrazise de replicile dintre H. şi D. care-i aduce la cunoştinţă că plata " decembrie pe decembrie se face doar pentru Spitale" ceea ce-l face pe H. să afirme că:

"Foarte bine, lasă, bine că sunt spitalele", că nu se fac plăţi decât la valoarea de contract în decembrie pentru noiembrie, întrucât CJAS nu avea mai mult decât bugetul "să plătească ca în urmă cu un an, adică decembrie pe decembrie".

Evident, nu a fost o negociere, nu a fost o dovadă a exerciţiului presupusei influenţe date de funcţia inculpatului, iar informaţiile date de IIII. erau publice, nu private.

Şi că lucrurile stăteau aşa, dovadă au fost convorbirile în care M. îi spunea inculpatului că iar au control de la CJAS, apoi că aşteaptă evaluarea de la CJAS, că a devenit imună la câte controale este supus TT. .

Or, dacă s-ar fi adeverit prin vreo probă că afacerea familiei H. ar fi beneficiat de vreo protecţie în considerarea funcţiei inculpatului, evident nu ar mai fi existat sau doar într-un număr redus controale de la CJAS.

Procurorul a avansat ideea că acestea ar fi fost formale, dar în speţă nu reiese din ce considerente ar rezulta că ele erau formale şi chiar şi în această variantă nesusţinută de nicio probă din cele două convorbiri telefonice şi declaraţia lui Y., tot nu erau excluse controalele la S.C. TT. pentru că H. era Preşedinte la Consiliul Judeţean.

Procurorul nu a evidenţiat din convorbirile între inculpat şi M., faptul că H. considera că dialogul dintre medic şi pacient este important chiar şi în condiţiile noii tehnologii de evaluare şi comunicare informatică inclusiv în medicină şi în acest context aprecia prezenţa medicilor în clinică.

Din dialogul cu "QQQQQQQQQ." nu s-a evidenţiat de către procuror faptul că brazii constituiau un subiect cu privire la care SSSSSSSSS. (!?) îi spusese acesteia că s-au facturat când s-au luat de la UUUUUUUUU. şi dat primăriei, astfel că ce se mai plantează intră în alte aliniamente stradale.

S-a mai interesat inculpatul H. dacă e "gata curăţenia aici" şi M. urmează să vadă în ce stadiu se mai află igienizarea clinicii şi să-l informeze şi pe acesta.

"A-l informa" nu se traduce nici prin negociere, tranzacţie, operaţiune financiară ca act de comerţ şi nici de firmă aflată sub control al unei persoane incompatibile, cel puţin în împrejurările la care se reduce acest episod, fără alte elemente care să-i imprime un caracter penal.

Edificator pentru a configura persoana inculpatului, inclusiv în relaţia cu E. a fost modul în care se interesează de datele ce trebuiesc menţionate în declaraţia de avere, de salariul soţiei EEEEE. retribuită conform legii.

Din ansamblul convorbirilor telefonice această discuţie ar fi singura care ar avea vreo conexiune cu afirmaţia că M. i-ar fi înmânat bani lichizi lui H.; în lipsa oricăror alte detalii explicite pe acest aspect, dacă M. nu ar fi negat că acest lucru s-ar fi întâmplat vreodată şi s-ar fi marşat pe ideea că ar fi putut fi vorba de salariul numitei EEEEE..

Declaraţia martorei Y. nu a fost în contradicţie cu apărarea inculpatului. Încă de la Parchet în succinta declaraţie, ca suspectă, Y. a relatat ceea ce a menţinut şi completat în declaraţia din instanţă ca martoră.

Ea a fost confirmată în susţineri de martora TTTT. care sub prestare de jurământ, sub incidenţa art. 117 raportat la art. 114 C. proc. pen. a detaliat relaţionarea acesteia cu martora Y. cu privire la firma ZZZ. S.R.L. - VV..

Procurorul nu a administrat nicio altă probă, în măsură să consolideze acuzaţiile că inculpatul a efectuat în fapt acte de administrare.

Cu titlu de exemplu procurorul a afirmat că din conţinutul următoarei convorbiri rezultă că H. făcea acte de administrare în fapt:

H.: Ce faci VVVVVVVVV.?

WWWWWWWWW.: Ce să fac? Uite, pe-aci, pe la treabă.

H.: Ai finalizat-o, în regulă cu ăia?

WWWWWWWWW.: Da. Unde...? Eşti aci?

H.: Nu. Am plecat acuma.

WWWWWWWWW.: Da. Da. Este în regulă.

H.: Bine . . . . . . . . . .Ce faci cu ăştia, cu drumu' ăla?

WWWWWWWWW.: Mâine dimineaţă, deci vine XXXXXXXXX. şi cred că turnăm şi asfaltu' până seara.

H.: Da. Băi, nu-i normal ce se întâmplă. Am avut o mizerie pe-acolo! Fir-ai dracu' să fie!

WWWWWWWWW.: Sper să nu ne mai plouă, să ne lase dracu' în pace! Sper să nu mai plouă . . . . . . . . . .Dacă nu plouă, mâine seară, aproape sigur o ai rezolvată acolo. Îi pun să şi măture, să-şi facă treaba până la cap.

H.: Bine. Bine.

În afară de această conversaţie, plasată în două ore la un interval de o oră (?!), de precizarea procurorului că H. face acte de administrare în fapt la S.C. ZZZ. nu a existat nici un alt element care să permită o evaluare, o coroborare cu vreo altă probă din dosar cu privire la aceste pretinse fapte de încălcare a prevederilor art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

A afirmat procurorul despre negocieri cu CJAS Mehedinţi care nu se regăsesc în nicio convorbire telefonică;

- se susţine că H. negociază contracte încheiate cu parteneri comerciali fără să spună concret cu cine anume, care contracte, cu ce obiect, cu privire la care dintre firme, când, în ce împrejurări, şi aceasta în condiţiile în care nu particularizează măcar aceste subiecte din ce discuţie telefonică rezultă şi cu cine este în dialog;

- în aceeaşi modalitate sunt redate şi aşa-zisele demersuri directe ale lui H. pentru a determina creşterea încasărilor şi grăbirea plăţilor către firmele controlate de el fără a spune ceva concret, în ce constau ele, la care dintre firme se referă, în ce împrejurări, demersuri faţă de cine etc.; în acelaşi context rezultă că H. ar fi grăbit efectuarea de plăţi către firmele controlate de el în condiţiile în care din discuţiile telefonice rezultă că H. era preocupat de imaginea sa publică şi vroia să se asigure că prin activitatea ei la firma familiei, M. plăteşte dările la stat, penalităţile, leasingul, salariile, creditele la bancă, comisioanele etc.;

- procurorul, în lipsa oricăror dovezi, având în vedere cele pe care îşi fundamentează acuzaţiile, afirmă că H. făcea demersuri folosindu-se de calitatea de preşedinte al Consiliului Judeţean pentru ca cele două societăţi comerciale să beneficieze de servicii gratuite din partea altor agenţi economici;

- nu rezultă în ce împrejurări în ce condiţii, cu cine, când şi în ce au constat aceste demersuri şi cum şi-a folosit calitatea oficială;

- nu se face nicio corelaţie cu vreo probă când se spune că aceste servicii gratuite pentru firmele familiei H. sunt plătite din fonduri publice;

- o altă remarcă a procurorului priveşte negocierea lui H. cu directorul BBB. Mehedinţi a condiţiilor de rambursare a creditelor bancare luate de cele două societăţi comerciale;

- nu rezultă ce calitate avea H. la momentul contractării creditului şi ce condiţii erau stabilite la acel moment şi dacă acestea au suportat modificări, când, în ce împrejurări ?!;

- se afirmă că H. beneficia de sume de bani substanţiale neînregistrate în evidenţele contabile ori rezultate din denaturarea acestora, primind bani lichizi de la M. şi Y.;

- astfel de susţineri nu pot fi confirmate doar prin afirmaţii dintr-o conversaţie telefonică, ele trebuie fundamentate pe documente, evidenţe contabile, rapoarte de constatare, probe testimoniale credibile şi concordante cu alte probe indiferent ca natură.

Declaraţia lui Y. de la Parchet, (cu titlu de exemplu), percheziţionată la 6 dimineaţa, luată cu jandarmii şi dusă la DNA - Structura Centrală în Bucureşti şi audiată la 3 dimineaţa (declaraţia nu are consemnată ora audierii, nici că a fost înregistrată, audio sau video), din postura de suspect nu a confirmat varianta procurorului nici când a fost audiată de instanţă. Nu există alte probatorii care să lămurească acest aspect privind curieratul banilor plătiţi la finalul evenimentelor festive de la VV., transmişi de Y. prin H. lui TTTT.. Probatoriul procurorului nu s-a completat la momentul derulării urmăririi penale cu o verificare a scriptelor contabile ale acestei firme.

Cât priveşte banii lichizi daţi de M. lui H., situaţie contestată constant de aceasta a fost o supoziţie bazată pe fraze eliptice, care nu se conjugă între ele şi nu conturează o situaţie concretă, clară, confirmată de probatorii credibile şi concordante.

În opinia Curţii nu a fost suficient să afirmi doar că situaţia de fapt rezultă din multitudinea de convorbiri telefonice.

Interceptările autorizate pentru cercetarea acestor presupuse două infracţiuni (art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000), nu pot fi decât nişte eventuale premise de la care se strâng probe care le confirmă sau nu.

Or, procurorul, aşa cum s-a arătat, s-a rezumat la două categorii de probe care nu se conjugă între ele şi la cele patru generice fraze prin care, după un calup de transcrieri parţiale de secvenţe de convorbiri, relevante şi suficiente în opinia organului judiciar, anunţă DDDDDDDD. că:

"situaţia de fapt descrisă mai sus rezultă din conţinutul multitudinii de convorbiri telefonice"; "administrarea în fapt de către H. rezultă din conţinutul convorbirilor"; "efectuarea în fapt de către H. de acte de administrare … rezultă din conţinutul următoarelor convorbiri telefonice" (f, 178 R); "din această convorbire rezultă că drept urmare a influenţei exercitate de către H. a beneficiat de …".

Nu aceeaşi abordare a manifestat-o procurorul în instrumentarea cauzei privindu-l pe inculpatul F. şi cu referire la inculpatele E. şi C. .

În ordonanţa din 12.12.2014 de remediere a neregularităţilor identificate în cuprinsul rechizitoriului nr. x din 25.07.2014, procurorul a analizat obiectul juridic al infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 face referiri la subiectul activ şi pasiv, evaluează elementul material al laturii obiective şi latura subiectivă a infracţiunii cu privire la alte două inculpate trimise în judecată în aceeaşi cauză.

Procurorul chiar a afirmat că prin "analiza coroborată a probatoriului administrat în cauză demonstrează atât săvârşirea faptei, cât şi forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpata".

O analiză a laturii subiective a infracţiunii s-a efectuat în ceea ce-l priveşte pe inculpatul F. trimis în judecată prin acelaşi rechizitoriu.

În actul de sesizare nu s-a făcut însă nicio analiză, evaluare a activităţilor infracţionale reţinute în sarcina inculpatului H. în condiţiile art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000. Nu menţionează în ce măsură inculpatul este subiect activ, calificat care acţionează intenţionat, nu se face nicio referire la elementele constitutive ale infracţiunilor - latura lor materială şi subiectivă, elementul material al laturii obiective, al legăturii de cauzalitate între acestea şi eventuală urmare cu caracter periculos pentru relaţiile protejate prin lege.

Interceptările iniţiate în temeiul art. 3 din Legea nr. 51/1991 nu au fost urmarea unor date şi indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea infracţiunii de corupţie incriminată în condiţiile Legii nr. 78/2000 şi nici nu s-au impus pentru stabilirea situaţiei de fapt, identificarea sau localizarea inculpaţilor pentru că nu se putea face altfel prin alte mijloace or cercetarea ar fi fost întârziată.

Din oficiu, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA a cerut SRI să declasifice aceste interceptări înregistrate cu privire la mai multe fapte ilicite, între care şi cele referitoare la art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu privire la H.. Ulterior, la DNA s-au întocmit procesele-verbale cu transcrierile interceptărilor autorizate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-au redat secvenţial, parţial, fragmente considerate de procuror relevante în rechizitoriu, ele constituind în opinia sa probe, unice dovezi de altfel, prin care s-a descris situaţia de fapt pentru fiecare din cele două fapte prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Curtea a apreciat că aceste interceptări urmau să fie, în afara datelor ori indiciilor temeinice care le-au genera, un punct de plecare în administrarea de probe în înţelesul art. 100 şi urm. C. proc. pen. modif. (art. 62 şi urm. C. proc. pen. anterior modificării prin Legea nr. 281/2003).

Ori ele, în mod nelegal, din mijloace de probe în înţelesul legii de la momentul instrumentării lor, au devenit direct probe apreciate de procuror ca atare.

Mai mult, decizia Curţii Constituţionale a României nr. 91/2018 a arătat imperativ că Legea nr. 51/1991 nu conferă calitatea de probă/mijloace de probă datelor şi informaţiilor rezultate din activităţi specifice culegerii de informaţii autorizate prin această lege, ceea ce exprimă şi textul art. 911 C. proc. pen. care se referă la date şi informaţii.

În acest context, un probatoriu precar, completat cu interceptările încuviinţate de Curtea de Apel Bucureşti şi puse de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA la dispoziţia SRI ca beneficiar terţiar a vizat doar unele dintre presupusele aspecte infracţionale.

Pe de altă parte, situaţia judiciară a lui Y. a rămas incertă pentru că la dosarul de urmărire penală nu se află decât declaraţia sa de suspectă, supusă unor percheziţii domiciliare şi informatice; din dosarul de urmărire penală nu a rezultat şi nu s-a evidenţiat de către procuror, în opisul celor 37 volume al dosarului de urmărire penală o Ordonanţă prin care să se dispună vreo măsură în ceea ce o priveşte şi nici în capitolul VIII al rechizitoriului nu s-a dispus nimic în acest sens.

Dar chiar şi în această situaţie, de a se încerca dovedirea comiterii infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 prin declaraţia suspectei Y. (cu doza ei prezumată de subiectivism), s-a remarcat faptul că nu s-a confirmat ceea ce procurorul a susţinut în prezentarea succintă a situaţie de fapt; prin completările, ca martor, în instanţă, Y. a confirmat mai degrabă declaraţiile inculpatului H. şi a martorei TTTT. de la cercetarea judecătorească.

Nu în ultimul rând, apare de neînţeles ca pe parcursul urmăririi penale, inculpatul H. să fie audiat de câteva ori şi niciodată cu privire la aceste două fapte.

O atare stare de lucruri în mod cert a afectat exercitarea drepturilor procesuale garantate prin art. 82 şi urm. C. proc. pen., art. 88 şi urm., art. 100 şi urm. C. proc. pen. şi normele constituţionale care se coroborează şi cu art. 6 CEDO.

Inculpatul, în condiţiile legii, în orice fază procesuală avea dreptul să combată prin probe aserţiunile procurorului şi ansamblul probator care le-a susţinut, în cunoştinţă de cauză.

Ori, în speţă, procurorul nu a lămurit, punctual, factual dacă ceea i se impută inculpatului sunt acte ce se înscriu între operaţiunile financiare ca acte de comerţ.

În doctrină s-a făcut distincţia clară între acte de comerţ ca atare şi operaţiuni financiare ca acte de comerţ.

Prin definiţie operaţiunile financiare nu au fost acte comerţ, iar eventuala implicare activă în administrarea unei societăţi etc. nu se încadrează în termenul şi consecinţa constitutivă a operaţiunilor financiare.

În rechizitoriu nu a existat vreo corelare între descrierile situaţiilor de fapt prin convorbiri interceptate, cu probe care să le şi dovedească; nu este suficient doar să se afirme modul, circumstanţele în care inculpatul subiect activ calificat s-a folosit intenţionat de funcţia lui pentru a obţine pentru sine sau pentru cele două societăţi comerciale un folos necuvenit, legal nedatorat.

Nu s-a făcut dovada că H., în virtutea funcţiei sale, a avut acces la pârghii economice şi la informaţii de natură să îi confere avantaje faţă de ceilalţi participanţi la circuitul economic.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, precaritatea materialului probator nu a fost în măsură să convingă instanţa că inculpatul a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina lui. Câtă vreme a operat principiul in dubio pro reo în favoarea inculpatului şi în cauză nu s-a probat concludent, fundamentat, dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele au fost săvârşite de inculpat, Curtea în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul H. pentru fiecare din cele două infracţiuni prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 (fapte descrise în Capitolul II - f. - 180 R).

*

* *

În Capitolul V al rechizitoriului s-a descris fapta inculpatului H. de trafic de influenţă în modalitatea prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 modificată prin Legea nr. 178/2012 şi art. 5 alin. (1) C. pen. (Legea nr. 286/2009).

Fapta reţinută în sarcina inculpatului a fost aceea de "a pretinde şi primi de la Z. foloase patrimoniale (prin renunţarea acestuia la plata contravalorii manoperei şi materialelor pe care le-a utilizat la lucrările pe care le-a efectuat în beneficiul lui H. în august 2013 şi în realizarea cu titlu gratuit de lucrări la punctul de lucru al TT. SRL) pentru a o determina pe I. (manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă Drobeta Turnu-Severin, funcţionar public) asupra căreia avea influenţă, să facă acte care intra în atribuţiile acesteia de serviciu, respectiv să-i acorde, prin atribuire directă două contracte de lucrări publice către societatea YYYYYYYYY. S.R.L.."

Procurorul a afirmat că în august 2013 H. i-a solicitat lui Z., administratorul firmei YYYYYYYYY. S.R.L. să schimbe învelitori din tablă la imobilul din zona Valea Cernei, între Orşova şi Topleţ - locuinţă a familiei H..

Z. a achiziţionat materialele cu suma de 28.039,51 RON potrivit facturii din 1.08.2013 şi a efectuat lucrarea, fără însă a-i solicita lui H. plata costului materialelor şi a manoperei în considerarea calităţii acestuia de preşedinte al Consiliului Judeţean. Aceste lucrări au fost facturate şi plătite la 25 aprilie 2014, după arestarea preventivă a inculpatului H..

S-a mai reţinut în rechizitoriu că H. i-a cerut în octombrie 2013 directorului Spitalului I. să încheie un contract, prin achiziţie directă, cu S.C. YYYYYYYYY. S.R.L. pentru lucrările de renovare a secţiei de ortopedie a Spitalului.

I. a încheiat două contracte cu această firmă administrată de Z. pentru lucrări de instalaţii - în 4.11.2013 şi pentru lucrări de compartimentare, datat 14.11.2013 prin procedura achiziţiei directe în condiţiile art. 19 O.U.G. nr. 34/2006.

H. a alocat din fondurile Consiliului Judeţean sumele necesare efectuării plăţilor către YYYYYYYYY. S.R.L. de către Spitalul Judeţean. Valoarea celor două contracte s-a ridicat la 180.794,47 RON şi respectiv 303.018,26 RON fără TVA.

La 6 decembrie 2013 Trezoreria judeţului Mehedinţi a sistat efectuarea plăţilor de către Spitalul judeţean către YYYYYYYYY. S.R.L. ca urmare a datoriilor neplătite faţă de alţi furnizori - art. 14 alin. (8) din Legea nr. 273/2006.

H. a exercitat demersuri pentru ca funcţionarii DGFP Mehedinţi să identifice o soluţie de deblocare a plăţilor şi la 18.12.2013 s-a procedat la achitarea sumelor datorate de Spital societăţii YYYYYYYYY. S.R.L. prin deblocarea plăţilor.

În această perioadă, H. i-a cerut lui Z. să efectueze cu titlu gratuit lucrări de renovare la sediul S.C. TT. S.R.L., lucrări pe care acesta le-a executat.

Între filele x au fost redate convorbiri interceptate - transcrise, excluse din probatoriu la 28.11.2014 de către judecătorul de Cameră preliminară, măsură rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 339/16.03.2015 a Î.C.CJ.; între filele x sunt redate transcrierile convorbirilor interceptate în baza mandatului de supraveghere emis de Curtea de Apel Bucureşti.

Depoziţiile martorilor Z. şi ZZZZZZZZZ., a inculpatei I. au fost redate la finalul prezentării presupusei activităţi infracţionale a inculpatului H., urmate de încadrarea juridică dată faptei.

În baza art. 318 C. proc. pen. s-a renunţat la urmărirea penală împotriva lui Z. cercetat pentru infracţiunea prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Audiat la parchet, Z. la 26.06.2014 a declarat că a fost abordat de H. pentru schimbarea unei învelitori din ţiglă în tablă la restaurantul de pe Valea Cernei ce aparţine familiei.

Z. a cumpărat materialele respective: jgheaburi, burlane, tablă, pe care H. a zis că i le va plăti, fără a preciza însă când şi a trimis 5-6 muncitori care nu erau angajaţii săi şi au efectuat lucrarea.

În octombrie 2013 şi H. şi I., directorul Spitalului judeţean i-au cerut să facă nişte lucrări de reabilitare la secţia de ortopedie a Spitalului judeţean.

În octombrie/ noiembrie 2013 S.C. YYYYYYYYY. S.R.L. a încheiat un contract în valoare de 200.000-300.000 RON . În timpul lucrărilor de reabilitare, Z. a observat că erau necesare şi alte lucrări la instalaţii termice, sanitare etc. În urma discuţiei pe acest aspect cu directorul I. s-au făcut verificări de angajaţii Spitalului şi în două săptămâni s-a încheiat un alt contract în valoare de 200.000-300.000 RON pentru schimbarea instalaţiei termice, sanitare, dotare saloane cu grupuri sanitare proprii, pături, noptiere.

În noiembrie/ decembrie 2013 H. i-a cerut să facă o lucrare la sediul societăţii TT. de igienizare a holurilor, a unei încăperi şi a unei băi. Într-un week-end a trimis doi angajaţi ai societăţii şi au executat lucrările de igienizare şi montare a 2 mp de linoleum într-o baie.

În ce priveşte plata, H. nu a achitat firmei, ci i-a plătit direct pe muncitori. Materialele fuseseră cumpărate de Spital, iar cu muncitorii a stat o doamnă din partea instituţiei care le-a dat câte 100-200 RON şi mâncare.

La două săptămâni după o audiere la DNA, părinţii lui H. i-au achitat în trei tranşe contravaloarea materialelor şi firma le-a eliberat facturile respective.

Martorul a precizat că a mai avut contracte cu Spitalul, printre altele cel pentru reabilitarea secţiei de chirurgie.

După reabilitarea secţiei de ortopedie, Spitalul avea de achitat 500.000 RON, iar plăţile fuseseră oprite.

Z. a discutat numai cu directorii AAAAAAAAAA. şi J. de la care a aflat că un ordin de plată fusese blocat la trezorerie. Aceste aspecte nu le-a discutat nici cu H., nici cu I.. La sfârşitul anului 2013 i-au fost plătite lucrările.

Declaraţia lui I. redată doar cu aspectele considerate relevante, a fost consemnată la dosar şi s-au reţinut următoarele:

- după reabilitarea secţiei de chirurgie a Spitalului judeţean de către S.C. YYYYYYYYY. S.R.L. administrată de Z., directorul Spitalului a făcut demersurile Consiliul Judeţean pentru reabilitarea şi a secţiei de ortopedie după rectificarea bugetară din vara anului 2013.

Calculele făcute în comparaţie cu cheltuielile reabilitării secţiei de chirurgie au condus la suma de 450.000 RON.

În şedinţa Consiliului Judeţean s-a hotărât alocarea sumei de 600.000 RON pentru reabilitarea secţiei de Ortopedie.

Prin luna octombrie 2013, în biroul lui H., I. l-a întâlnit pe Z. pe care îl cunoştea şi cu privire la care H. i-a spus ca reabilitarea secţiei urma să o facă cu dânsul. I. a fost de acord cu această propunere şi în considerarea ca secţia de chirurgie fusese reabilitată de firma acestuia.

Z. a vizitat Spitalul, a făcut o estimare a cheltuielilor necesare care s-au ridicat la 100.000 euro fără TVA cu referire la instalaţii electrice, încălzire, apă, canal şi lucrări de compartimentare.

Achiziţia de mobilier nou depăşea 100.000 euro.

I. a avut mai multe discuţii cu AAAAAAAAAA. şi J. - directori financiar-contabil şi economic, în urma cărora s-a realizat că nu putea să încheie un alt contract pentru achiziţionare de mobilier, pentru că era imposibil să se schimbe destinaţia banilor alocaţi deja.

Pe de altă parte, fiind sfârşitul anului, nu putea organiza o licitaţie care necesita o procedură îndelungată şi exista riscul să piardă alocaţia bugetară pe anul 2013.

În urma discuţiei şi cu H., au stabilit că lucrările de reabilitare să fie împărţite în două contracte în raport de estimările făcute - unul cu nr. x având ca obiect lucrări de instalaţii electrice, de încălzire, sanitare pentru 180.794 (fără TVA) RON şi un alt contract nr. x pentru lucrările de compartimentare şi achiziţie mobilier sanitar în sumă de 308.018 RON fără TVA. H. a asigurat-o pe martoră că Z. lucrează bine, că i-ar fi reparat acestuia acoperişul casei.

În rechizitoriu a fost redată şi declaraţia martorului ZZZZZZZZZ., referent de specialitate în Biroul de achiziţii al Spitalului judeţean care a declarat următoarele:

Cele două contracte cu YYYYYYYYY. S.R.L. au fost încheiate la sfârşitul anului, la 4 şi 14.11.2013, prin încredinţare directă; Nota justificativă a fost redactată de martor pentru alegerea procedurii de atribuire, semnată de ZZZZZZZZZ., AAAAAAAAAA. şi I..

Cele două contracte aveau ca obiective lucrări de instalaţii electrice, de încălzire şi canalizare, respectiv de compartimentare în secţia de ortopedie.

Valoarea celor două contracte depăşea 100.000 euro.

I. i-a adus la cunoştinţă martorului că firma YYYYYYYYY. S.R.L. urma să presteze aceste servicii, că era administrată de Z., fără însă a-i preciza cum s-a ajuns la această firmă pentru contractare.

În rechizitoriu nu s-a evidenţiat poziţia procesuală faţă de acuzaţia adusă inculpatului H..

În concluziile orale completate cu cele scrise (11.09.2015), procurorul a solicitat audierea martorilor Z. şi ZZZZZZZZZ. şi proba cu înscrisuri:

- factura din 1.08.2013 emisă de YYYYYYYYY. S.R.L.;

- informaţii de la ONRC;

- două contracte de prestări servicii nr. x/4.11.2013 şi nr. y/14.11.2013;

- documente privind situaţia plăţilor restante şi a arieratelor Spitalului Judeţean de Urgenţă;

- proces-verbal de redare scrisă a unor convorbiri telefonice din 28.03.2014;

- documente privind reparaţiile efectuate la imobilul din Topleţ;

- plata pentru materialele achiziţionate în august 2013 de Z. conform facturii din 25.04.2014 făcută de părinţii lui H., după arestare a fiului lor.

Inculpatul H., prin avocat, a solicitat audierea martorului Z..

Probatoriile au fost încuviinţate la 9.10.2015 de către Curte.

Inculpatul H. a fost audiat la Parchet la 12 şi 13.06.2014, la 3.04.2014 în camera de consiliu la propunerea arestării preventive.

În niciuna din aceste declaraţii nu i s-a cerut inculpatului H. să relateze aspecte legate de infracţiunea de trafic de influenţă reţinută în sarcina acestuia, ce se regăseşte în CAPITOLUL V al rechizitoriului.

In instanţă, H. a fost audiat la 30.07.2014, 28.07.2015 şi la 22.09.2017 .

Audiat fiind, inculpatul H., cu privire la contractele încheiate de Z. cu Spitalul judeţean de Urgenţă şi la lucrările de reparaţii a acoperişului imobilului proprietate a familiei sale, a declarat următoarele:

- inculpatul l-a cunoscut pe Z. cu ocazia recepţiei lucrărilor de la Şcoala generală nr. 1, când l-a întrebat pe acesta dacă face lucrări de renovare acoperiş, fiind în căutarea unor meşteri buni.- H. l-a prezentat pe Z. mamei sale, care s-a ocupat de cei 5-6 muncitori trimişi ulterior de Z. să repare acoperişul de la locuinţa părinţilor, de cazarea şi plata acestora. Z. s-a oferit să cumpere el materialele necesare pentru lucrările la acoperiş, urmând să efectueze toate cheltuielile şi plata să se facă la sfârşitul lucrării. H. nu s-a mai preocupat de această problemă, rămasă în sarcina mamei sale.

Înainte ca H. să devină preşedinte al Consiliului Judeţean, Z., prin firma sa, a făcut lucrările de renovare a secţiei de chirurgie a spitalului. H. şi-a propus pe perioada mandatului său să asigure fonduri Spitalului pentru renovarea secţiei de Ortopedie. H. i-a cerut lui Z. să facă o estimare pentru finanţarea acestui obiectiv, care s-a ridicat la 6 miliarde RON vechi.

Consiliul judeţean, după rectificarea bugetară, prin Hotărâre, a alocat sumele aferente lucrărilor de renovare a secţiei spitalului.

Au existat discuţii pe care H. le-a avut cu I., F. de la direcţia economică a Consiliului Judeţean cu privire la sumele alocate de Consiliul judeţean a căror destinaţie nu se putea schimba. În urma acestei situaţii, s-a hotărât să se încheie două contracte, dar H. nu i-a cerut lui I. să procedeze astfel, ci din discuţii s-a găsit această soluţie, fiind lucrări prea mici ca să se organizeze licitaţie.

Această alegere a fost similară celei pentru secţia de chirurgie.

Z. a aflat din presă de preocuparea Consiliului Judeţean de a renova spitalul, şi cum el mai avusese lucrări contractate cu unitatea spitalicească a luat legătura cu cei de la conducerea spitalului pentru a le face o ofertă.

Până la 28.07.2014, Z. era urmărit penal, perioadă în care a fost audiat de procuror şi ca martor, ori numai ca martor (nu rezultă clar din dosar) la datele de 26.06.2014 şi 2.04.2014 redate în rechizitoriu.

Renunţarea la urmărirea penală a lui Z. nu a urmat procedura prevăzută de art. 318 C. proc. pen., în sensul că nu s-a renunţat printr-o Ordonanţă de renunţare supusă prevederilor acestui text, ci prin rechizitoriul prin care s-au trimis în judecată mai mulţi inculpaţi, între care şi H..

La data de 3.02.2017 a fost audiat în instanţă martorul Z. care şi-a menţinut declaraţiile de la Parchet şi a făcut câteva completări:

- martorul a executat o lucrare la o vilă pe Valea Cernei, proprietatea familiei H., în sensul că a achiziţionat materialele necesare reparării acoperişului efectuate de o echipă de muncitori care nu făceau parte din firma lui Z. şi care au fost plătiţi de părinţii lui H.;

- H. i-a prezentat pe părinţii săi când martorul a venit cu echipa de muncitori care a lucrat o lună şi ceva la vila familiei H.;

- materialele au fost achiziţionate în august 2013 şi prin octombrie- noiembrie martorul a avut o discuţie cu părinţii lui H. cu privire la o lucrare la Herculane, iar la finalizarea acesteia urmau să-i facă martorului şi plata pentru costul materialelor, propunere acceptată de martor; lucrarea de la Herculane nu a început;

- în timpul lucrărilor din Valea Cernei mama lui H. i-a zis martorului că vrea o igienizare la sediul policlinicii unde este RMN-ul şi să-i trimită doi muncitori;

- H. l-a contactat telefonic şi împreună cu martorul s-au deplasat la policlinică să vadă acesta despre ce era vorba;

- fiind o lucrare de o zi-două, martorul nu s-a implicat cu firma sa, ci a recomandat doi muncitori care la sfârşit de săptămână, pe timpul lor liber au făcut igienizarea şi au fost plătiţi de beneficiar;

- martorul a contractat lucrări cu Spitalul Mehedinţi din 2009, a participat la licitaţiile organizate, în general nu prea s-au prezentat firme de construcţii, fiind mai tot timpul singurul înscris la licitaţie, deoarece lucrările de spitale sunt dificile, plăţile la bugetari se fac anevoios;

- pentru lucrarea de renovare de la Spitalul judeţean a fost căutat şi de H. şi de I., s-au încheiat două contracte şi activitatea s-a finalizat într-o lună;

- plăţile către firmă s-au făcut foarte greu, spre sfârşitul anului 2013;

- din discuţiile cu H. înţelesese că locurile unde lucrase martorul erau proprietăţile acestuia, pentru ca ulterior să afle de la mama acestuia că aparţineau părinţilor lui, familiei H.;

- în realitate, martorul nu a ştiut care sunt proprietarii imobilelor unde a avut lucrări pe vremea cât H. era preşedintele Consiliului Judeţean;

- martorul a declarat că la Parchet a răspuns tuturor întrebărilor ofiţerului judiciar de poliţie, iar în instanţă a făcut completări la ce a întrebat ofiţerul şi a consemnat în declaraţie;

- recepţia lucrării de la Spital s-a făcut în octombrie - noiembrie şi plata în decembrie de către spital;

- martorul nu a încheiat contracte cât a fost H. preşedintele Consiliului judeţean cu acesta, dar anterior şi după aceea a avut vreo 3-4 contracte cu Consiliul judeţean;

- au mai fost organizate şi de spital vreo două licitaţii, între care la una nu a fost declarat câştigător;

- martorul a declarat că nu i s-a permis să plece din DNA până nu i s-au adus de la sediul firmei sale bonurile de consum de materiale folosite pentru restaurantul din Valea Cernei ce au fost contabilizate;

- după ce H. l-a prezentat părinţilor, când martorul a însoţit echipa pentru lucrare, nu a mai purtat nicio discuţie cu acesta, doar după terminarea lucrării l-a sunat să discute de igienizarea sediului policlinicii cu RMN.

La 31.03.2017 a fost audiată la cererea inculpatului H., audiere care a fost încuviinţată, TTTT. care, între altele, a declarat:

- martora a prezentat instanţei firmele care aparţin familiei şi pe care le coordonează, având administratori de firmă angajaţi;

- casa în care locuiesc soţii H. este proprietatea acestora şi în ea locuieşte şi H. cu familia;

- în apropierea unui eveniment fericit în familie, TTTT. şi soţul acesteia au dorit să renoveze casa, acoperişul, motiv pentru care l-au rugat pe fiul lor să le găsească pe cineva să le facă lucrarea;

- în aceste condiţii, H. i l-a prezentat pe Z. care le-a procurat materialele şi i-a adus o echipă de muncitori, urmând să le facă plata acestora pentru munca depusă;

- cum în 2005 achiziţionase o pensiune la Băile Herculane, a discutat cu Z. să înceapă şi acolo o lucrare cu repararea acoperişului, dar s-a decis să se facă plata totală, inclusiv a contravalorii pentru materialele procurate pentru imobilul din Valea Cernei la finalizarea lucrării de la Herculane;

- aceste lucrări nu au mai continuat, că începuseră ploile, astfel că n-au apucat decât să plătească echipa de muncitori;

- materialele venite de la Z. erau cu avize de marfă, facturi.

În concluziile orale cu privire la această faptă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., procurorul, după o succintă descriere a faptei a concluzionat că H. şi M. au recunoscut ce rezultă şi din convorbirile telefonice, că s-au făcut lucrări de renovare la TT.. În opinia procurorului nu contează costurile acestei activităţi, ci faptul că fapta a existat, fiind o infracţiune periculoasă.

Pe de altă parte, nimeni nu a negat că s-au încheiat, prin atribuire directă, două contracte firmei care a renovat secţia de ortopedie.

Convorbirile telefonice interceptate şi martorii audiaţi confirmă săvârşirea de către inculpat şi a acestei infracţiuni.

Între filele x ale concluziilor scrise procurorul a redat copy-paste filele x din rechizitoriu şi a evidenţiat înscrisurile menţionate în cererea de probatorii de la f. x depusă în instanţă la 11.09.2015.

Inculpatul, prin avocat, a solicitat să se reţină încadrarea din vechiul C. pen.. I. şi Z. au declarat că exista o colaborare veche contractuală cu privire la lucrări ce priveau Spitalul judeţean efectuate de YYYYYYYYY. S.R.L., pentru că era o firmă serioasă, făceau lucruri de calitate şi la termen, fiind foarte apreciată. După încheierea contractului s-a constatat că mai erau şi alte spaţii de renovat şi în acest fel s-a încheiat un act adiţional la contractul iniţial. I. a declarat că nu era nevoie să-l recomande pe Z. pentru lucrări H., pentru că acesta era deja un partener contractual cunoscut al spitalului, prin calitatea lucrărilor.

H. l-a prezentat pe Z. mamei sale care s-a ocupat de echipa venită să lucreze la recopertarea acoperişului şi căreia i-a achitat contravaloarea muncii prestate, iar materialele conform înţelegerii dintre TTTT. şi Z., urmau să se plătească la finalizarea lucrării de la pensiunea din Herculane care a întârziat să înceapă.

Z. s-a jenat la arestarea lui H. să ceară plata pentru materiale de la familia H. când lucrarea a început târziu, din cauza ploilor s-a mai întrerupt şi muncitorii au întârziat finalizarea lucrării în Valea Cernei, urmând ca în primăvară să se înceapă lucrări şi în Herculane, lucrări care n-au mai avut loc.

Z. a dovedit existenţa tuturor actelor contabile legate de această lucrare, astfel încât nu sunt elemente care să conducă la ideea că H. ar fi avut nevoie să-şi trafice influenţa faţă de I. pentru a-i atribui lui Z. contractul şi actul adiţional.

Nu există folos injust, banii fiind achitaţi conform dovezilor de la dosar.

Inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În concluziile scrise, inculpatul prin avocat, a arătat că Z. a negat că ar fi apelat la H. să i se atribuie lucrări la Spital, câtă vreme firma acestuia de construcţii, una din ele, puţine în oraş, este apreciată pentru că e serioasă, respectă termenele.

Acesta a arătat că el a discutat cu TTTT. în legătură cu lucrarea de la Valea Cernei şi igienizarea de la policlinică.

Nu a existat nicio înţelegere în luna august 2013 între H. şi Z., ca H. să-i promită lui Z. că va exercita influenţa asupra lui I. pentru executarea unor lucrări la Spital.

Aceste lucrări urmau să se execute prin octombrie- noiembrie 2013, în această perioadă nu a existat nicio discuţie între cei doi, în sensul că H. nu îi mai plăteşte materialele în schimbul traficării influenţei.

În mod eronat, Parchetul a transformat contravaloarea materialelor de construcţie achiziţionate în august 2013, şi care urmau a fi plătite la finalizarea şi a lucrării de la Herculane, în primăvara anului 2014, cu un folos pretins de H..

Nici contravaloarea muncii prestate de echipa de muncitori şi plătiţi de TTTT. nu poate constitui un folos. Z., şi la Parchet şi în instanţă, a afirmat că H. a zis că plăteşte materialele, lucru confirmat şi de părinţii lui H., care vroiau să mai înceapă o lucrare la Băile Herculane şi să facă o plată finală.

Nu a existat nicio discuţie ulterioară între H. şi martorul Z. cu privire la contravaloarea materialelor în sensul ca H. să pretindă neplata contravalorii materialelor achiziţionate, iar Z. să accepte propunerea în schimbul încheierii contractelor de prestări servicii cu Spitalul judeţean.

Interesul în executarea lucrării nu a fost manifestat de Z., nu a existat un moment de "negociere" în atribuirea contractului.

Z. şi I. au constatat necesitatea şi a altor lucrări şi au încheiat două contracte de achiziţie.

I., în declaraţia dată, a arătat că după rectificarea bugetară s-a pus problema renovării secţiei de ortopedie, că nu era timp fizic pentru o licitaţie şi se pierdea alocaţia bugetară; pe de altă parte a verificat cum şi cine făcuse renovarea secţiei de chirurgie, respectiv firma administrată de Z..

Igienizarea de la S.C. TT. s-a realizat după renovarea secţiei de ortopedie de către persoane particulare şi plata manoperei s-a achitat de beneficiar.

Nu există nicio probă, a susţinut inculpatul prin avocat, care "să confere certitudinea că în octombrie 2013 inculpatul H. pentru a nu-i plăti lui Z. contravaloarea materialelor şi-a exercitat influenţa asupra lui I. pentru a contracta, prin achiziţie directă, cu firma YYYYYYYYY. S.R.L. lucrarea de la secţia de ortopedie".

În consecinţă, inculpatul a solicitat aplicarea art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. - trafic de influenţă, constatându-se lipsa vinovăţiei inculpatului.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

Inculpatul H. a fost trimis în judecată pentru mai multe fapte de corupţie, între care şi cea de trafic de influenţă, în modalitatea normativă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 din Legea nr. 78/2000 modif. prin Legea nr. 178/2012 şi art. 5 alin. (1) C. pen. (Legea nr. 286/2009).

S-a susţinut prin rechizitoriu că inculpatul a pretins şi primit de la Z. un folos necuvenit constând în neplata unor materiale de construcţie, achiziţionate de Z. pentru renovarea acoperişului locuinţei familiei H. şi lucrări de renovare - un hol, o cameră, o baie din spaţiul TT. ce aparţine de asemenea familiei H..

În schimbul acestui folos, H. urma să o determine pe I., managerul Spitalului judeţean de Urgenţă Mehedinţi, funcţionar public, asupra căruia el avea influenţă, să facă acte care intrau în atribuţiile acesteia de serviciu - să acorde, prin achiziţie directă două contracte de lucrări publice către S.C. YYYYYYYYY. S.R.L..

Faptele incriminate s-au petrecut sub imperiul vechiul C. pen., dar încadrarea juridică stabilită de procuror a avut în vedere aplicarea legii mai favorabilă, apreciată ca fiind, în considerarea art. 5 alin. (1) C. pen., traficul de influenţă prevăzut de art. 291 alin. (1) C. pen.

Generic vorbind, infracţiunea de trafic de influenţă este o infracţiune de pericol, săvârşită de un subiect activ care se află sau pretinde că se află în bune relaţii cu persoana - funcţionar public, asupra căruia are sau afirmă că are influenţă, element determinant în cuantificarea faptei ilicite ca atare.

Potrivit doctrinei, influenţa se exercită înainte ca funcţionarul să fi îndeplinit actul - obiect al influenţei, când există un acord de voinţă punctual, şi când subiectul activ acţionează cu intenţie directă, cu un scop.

Cel care îşi trafichează influenţa îşi exprimă cât mai credibil relaţia cu persoana asupra căreia o va exercita, în măsură să nu existe îndoială că n-ar avea înţelegere, atitudinea acestuia manifestându-se nemijlocit sau indirect, dar într-o manieră de care nu se poate dezice.

Inculpatul trebuie să promită că îl va determina pe funcţionar să acţioneze în sensul solicitat.

Promisiunea explicită sau implicită trebuie dovedită prin probe şi mijloace de probă, valide, solide, suficient de credibile că promisiunea făcută s-a realizat - exercitarea influenţei, care nu presupune obligatoriu şi atingerea scopului în favoarea celui pentru care s-a traficat.

Acţiunea inculpatului se realizează în mai multe modalităţi alternative.

În lipsa promisiunii faptei de a pretinde, primi ori accepta un folos nu există infracţiunea de trafic de influenţă, pentru că lipseşte unul din elementele sale constitutive.

Prezentarea cvasi-narativă a faptelor de care este acuzat inculpatul se completează cu 9 convorbiri telefonice interceptate în luna decembrie 2013 în baza mandatului de supraveghere tehnică emis de Curtea de Apel Bucureşti şi alte convorbiri interceptate în perioada iulie- noiembrie 2013 în bază de mandat de siguranţă naţională, transcrise parţial, secvenţial din procesele-verbale excluse din materialul probator de judecătorul de cameră preliminară la 28.11.2014 potrivit încheierii rămase definitivă prin sentinţa penală nr. 339/16.03.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Inculpatul, deşi a fost audiat de mai multe ori la Parchet, în rechizitoriu nu se regăseşte vreo declaraţie care să exprime poziţia sa procesuală în această cauză şi probatoriul propus în apărare. De altfel, în niciuna din declaraţiile sale, inculpatul nu a fost audiat cu privire la această faptă.

În instanţă, inculpatul a declarat cu privire la împrejurările în care l-a cunoscut pe Z., la preocupările directorului Spitalului judeţean de Urgenţă Mehedinţi de a renova/reabilita secţia de ortopedie a Spitalului, în condiţiile în care în urmă cu câţiva ani renovase secţia de Chirurgie (2012) cu firma YYYYYYYYY. S.R.L. a lui Z., la eforturile de asigura finanţarea acestui proiect de către Consiliul Judeţean cu resursele din rectificarea bugetară.

Inculpatul H. a mai explicat modalitatea în care s-a încheiat contractul cu Z. prin atribuire directă şi actul adiţional, ambele fiind baza reabilitării instalaţiilor Spitalului, al mobilierului acestuia, al compartimentării secţiei. S-a urmărit realizarea obiectivului, evitarea pierderii alocaţiei bugetare, în condiţiile în care organizarea unei licitaţii, din motive procedurale şi de timp - sfârşitul anului, nu mai era posibilă în raport de momentul când s-au primit sumele alocate, urmare a rectificării bugetare. În acest sens, s-au purtat discuţii cu J. - directorul economic al Consiliului Judeţean şi AAAAAAAAAA. - director financiar-contabil al Spitalului judeţean.

Contrar susţinerilor din rechizitoriu fragmentele de declaraţii alese după relevanţa apreciată de procuror, date de Z., I. şi ZZZZZZZZZ., coroborate între ele, nu au fost în măsură să fundamenteze acuzaţia adusă.

Z., aflat şi el sub acuzaţie până la 28.07.2014 când prin rechizitoriu s-a renunţat la urmărirea sa penală, l-a cunoscut pe H. după ce mai efectuase lucrări la instituţii publice, printre ultimele fiind o şcoală a cărei recepţie a avut loc în vara lui 2013.

A rezultat din ansamblul probator testimonial că Z. se bucura de o bună reputaţie, firma acestuia era printre singurele care aveau lucrări de anvergură ca dificultate la Spitalul judeţean de Urgenţă etc., era serioasă în respectarea contractelor, a termenelor asumate.

În luna iulie 2013 H. se interesa de o firmă cu specialişti pentru repararea acoperişului locuinţei familiei, care să-i garanteze calitatea lucrărilor în baza unui contract, cu plăţi prin bancă.

În urma bunelor recomandări, H. l-a contactat pe Z. şi l-a pus în contact cu TTTT.; după ce a vizitat imobilul al cărui acoperiş urma să fie schimbat, s-a convenit şi cu privire la efectuarea plăţilor şi a achiziţionării materialelor de către Z., cu plata la final.

Astfel, cum a rezultat din dosar, echipa de 5-6 muncitori recomandată de Z. a lucrat vreo lună şi ceva şi au fost plătiţi de familia H..

S-a mai arătat că TTTT. l-a mai solicitat pentru renovarea unei pensiuni din Băile Herculane şi s-au învoit să facă o plată totală la terminarea lucrărilor angajate pentru familia H.. Din motive, inclusiv de vreme nefavorabilă, lucrările la noul punct de lucru au întârziat să înceapă şi Z., întrucât nu stabiliseră un termen de plată pe achiziţiile facturate de el pentru acoperişul locuinţei familiei H., decât generic, la terminarea tuturor proiectelor discutate, nu a formulat vreo solicitare pentru plata materialelor achiziţionate de firma lui; pe de o parte pentru că spusese că îl va plăti (n-avea motive să creadă că nu o va face) şi pe de altă parte, funcţia îndeplinită de H., de preşedinte al Consiliului Judeţean îl îndreptăţea să creadă că din această postură H. nu şi-ar fi permis să nu plătească, iar în viitor avea să mai contracteze lucrări cu oficialităţile.

La 25.04.2014, familia H. a achitat pe bază de factură contravaloarea materialelor de construcţie, manopera fiind plătită echipei la terminarea lucrării, ceea ce nu a fost negat nici de către Parchet.

A mai reţinut Curtea că H., pe lângă faptul că era atent cu imaginea sa publică, era preocupat să realizeze proiecte judeţene, de a se finaliza cele rămase din legislaturile anterioare şi care necesitau finanţări importante, în beneficiul comunităţii dar şi pentru satisfacerea vanităţii sale ca aceste eforturi să fie cunoscute şi mediatizate.

Şi din declaraţia acestuia, a lui I. şi ZZZZZZZZZ. a rezultat că s-au făcut demersuri legale pentru ca după rectificarea bugetară, Consiliul Judeţean, pe baza evaluării conducerii Spitalului, să aprobe finanţarea renovării secţiei de ortopedie şi să se contracteze lucrările respective.

Procurorul a interpretat probatoriul ce îi fundamentează acuzaţia diferit de ceea ce rezultă cu evidenţă din declaraţiile din dosar pe care, pe de altă parte, nu le combate cu nicio altă dovadă.

În rechizitoriu s-a susţinut că inculpatul a dispus ca Spitalul să încheie două contracte prin achiziţie directă în loc să se organizeze licitaţia pentru lucrările de renovare a secţiei de ortopedie a spitalului.

Or, raportat la etapele premergătoare finanţării a rezultat că după evaluarea la nivelul Spitalului a costurilor care se ridicau la 400-600.000 RON pentru renovare, a urmat o rectificare bugetară târzie, spre toamnă şi Hotărârea Consiliului judeţean Mehedinţi pentru a se înlocui instalaţiile, mobilierul şi a se face o nouă compartimentare a secţiei.

S-a explicat de I. că la nivelul conducerii financiar-contabile a Consiliului (director J.) şi a Spitalului (AAAAAAAAAA.) s-a decis că organizarea unei licitaţii, care prevede o procedură cu respectarea unor termene stricte, risca pierderea alocaţiei bugetare ce trebuia până la sfârşitul anului întrebuinţată.

Pe de altă parte, I. şi-a exprimat dorinţa, pentru a grăbi efectuarea lucrărilor să încheie un al doilea contract pentru mobilier cu o altă firmă decât YYYYYYYYY. S.R.L., în aceeaşi procedură de achiziţie directă.

Hotărârea Consiliului Judeţean nu permitea însă divizarea finanţării în funcţie de lucrări şi natura lor, ci aceasta viza un obiectiv unic.

De altfel, iniţial la nivelul conducerii spitalului, intenţia era să renoveze, să reabiliteze instalaţiile termice, electrice etc. ale spitalului. În urma unei verificări ale celorlalte aspecte legate de buna funcţionare a unităţii spitaliceşti, s-a apreciat că sunt necesare şi alte lucrări - mobilier şi compartimentare, pentru care s-a ales, în condiţiile date, încheierea unui act adiţional în 14.11.2013 la cel din 4.11.2013.

În mod concordant şi Z. şi I. au afirmat că au mai lucrat împreună, (spitalul şi YYYYYYYYY. SRL); un alt contract important fusese cel din 2011 pentru renovarea secţiei de chirurgie, la un moment când H. nu îndeplinea o funcţie publică.

ZZZZZZZZZ. este de altfel cel care a şi redactat Nota justificativă de a se urma această procedură în termenii conveniţi de conducerile financiar-contabile ale celor două entităţi. Prin rechizitoriu în afară de o afirmaţie nesusţinută probator, cele mai sus relatate nu sunt combătute de procuror sub nicio formă.

S-a mai pretins în rechizitoriu că în afara folosului - reparare gratuită a acoperişului casei familiei H., inculpatul ar mai fi pretins o igienizare la TT. a familiei H. în aceleaşi condiţii.

Procurorul s-a rezumat, în dovedirea acestei infracţiuni doar la audierea celor care aveau la rândul lor un statut judiciar similar a inculpatului H.. Nu s-a invocat nicio probă testimonială care să confirme ori să combată afirmaţiile celor audiaţi de către procuror.

În declaraţiile lor, pe parcursul urmăririi penale şi în instanţă, s-au făcut referiri şi la împrejurările în care s-au efectuat lucrări la secţia de ortopedie, ori la TT. a familiei H. (declaraţiile lui E., TTTT. etc.).

La TT.-RMN, materialele fuseseră achiziţionate de Clinică pentru igienizarea unui hol, a unei camere şi a unei băi. Z. nu a angajat firma în această lucrare, pe care a apreciat-o minoră, ci a pus la dispoziţie doi muncitori, care la un sfârşit de săptămână au efectuat această activitate. E. le-a cumpărat mâncare, iar TTTT. le-a plătit acestora câte 100 - 200 RON, sumă ce ar fi încasat şi firma lui Z. dacă ar fi contractat această lucrare.

Nu a existat în rechizitoriu sau în concluziile orale ale procurorului vreo abordare, analiză, evaluare a acestor declaraţii şi probe cu care să le combată.

De altfel, procurorul în concluziile sale orale, cele scrise au reprezentat de fapt retranscrierea rechizitoriului, nu a făcut referiri decât la probele administrate în faza de urmărire penală, în pofida amplului material probator, edificator administrat în timpul cercetării judecătoreşti.

Schema infracţională propusă prin rechizitoriu a constat în:

- H. îi promite lui Z. că o determină pe I., directorul spitalului, să contracteze lucrările de renovare a secţiei de ortopedie cu firma acestuia şi pretinde şi primeşte în schimbul traficării acestei influenţe un folos constând în:

- repararea gratuită a acoperişului casei familiei H., fără plata manoperei şi a materialelor şi

- igienizarea gratuită a unor spaţii ale TT. a familiei H..

Procurorul a precizat că la 25.04.2014 familia H. a plătit contravaloarea materialelor achiziţionate de Z., manopera fiind achitată echipei de muncitori la finalizarea lucrării, versiune agreată şi de acuzare şi necombătută în vreun fel.

Materialele pentru igienizarea unor spaţii ale TT. - rezultă din probatoriul agreat şi de procuror că a fost achiziţionat la nivelul clinicii.

A mai precizat procurorul că H., în decembrie 2013, a cerut sprijin de la DGFD Mehedinţi pentru deblocarea conturilor Spitalului judeţean de Urgenţă pentru a se plăti debitele, inclusiv faţă de firma YYYYYYYYY. S.R.L..

Demersurile lui H., sancţionate de procuror, au vizat mai mult decât interesul cuiva, şi anume dorinţa de finalizare a lucrărilor de la secţia de Ortopedie inclusiv pentru mediatizarea acesteia, dar în principal în folosul bolnavilor şi al cadrelor medicale.

Grefarea presupusei activităţi infracţionale a inculpatului H. în acest tipar conceptual al procurorului nu a reflectat din punct de vedere probator un element definitoriu pentru existenţa acestei fapte ilicite - promisiunea făcută de H. lui Z. că I. determinată de el, îi va oferi contractul privind lucrările de renovare a secţiei de ortopedie.

În raport de datele cauzei, fie şi rezumate doar la probele pe care-şi fundamentează procurorul acuzaţia, nu a rezultat când, nemijlocit sau indirect, această promisiune s-a făcut şi s-a pretins folosul necuvenit.

Aşa cum s-a arătat, doctrina statuează în mod clar că lipsa promisiunii înseamnă lipsa existenţei faptei ilicite, după cum şi lipsa unor probe valide, credibile, consolidate prin această promisiune să fie dovedită are aceeaşi finalitate.

Infracţiunea se consumă la momentul când se face promisiunea în condiţiile cerute de lege (credibilitate etc).

Renunţarea la urmărirea penală a lui Z., pentru motive care nu au fost cunoscute în cauză şi într-o procedură distinctă de cea prevăzută de lege, a fost un element care prin sine are un aport la clarificarea situaţiei judiciare dedusă judecăţii.

În concret:

- în iulie 2013 H. caută o firmă să-i repare acoperişul locuinţei familiei sale;

- primeşte recomandări pentru firma lui Z., pe care H. nu îl cunoaşte dar despre care i se spune că are cea mai serioasă firmă de construcţii, cu un renume foarte bun;

- din dosar rezultă că H., atent cu imaginea lui publică, doreşte să încheie un contract cu o firmă, cu plată prin bancă şi aceasta să aibă contracte cu Consiliul judeţean;

- Z., contactat pentru această lucrare, trimite echipa de muncitori la locuinţa familiei H. şi se înţelege cu TTTT. ca plata finală (materiale acoperiş) la care se obligase H. la întâlnirea cu Z. să se facă la finalizarea unei alte renovări a unei proprietăţi a familiei în Băile Herculane;

- reabilitarea acoperişului locuinţei respective a durat vreo lună şi jumătate, spre toamnă, când din cauza sezonului de ploi nu au mai început lucrările la Băile Herculane;

- nu rezultă, în această situaţie să fi existat vreo discuţie între Z. şi H. sau TTTT., care-i făcuse propunerea unei plăţi finale pentru toate lucrările, în care să se fi pus problema achitării contravalorii materialelor pentru acoperiş; aceasta înseamnă că, pe de o parte, familia H. chiar dorea reabilitarea pensiunii, iar Z. era interesat de acea lucrare; situaţia în sine era o garanţie că înţelegerea lor rămâne valabilă pentru acest proiect;

- pe de altă parte, Z. la rândul său, nu a iniţiat la sfârşit de an vreo discuţie cu referire la plata acestui debit, iar în primăvară nu i s-a părut decent şi oportun să facă o astfel de solicitare, iniţiativa aparţinând familiei H. să-i facă, în aprilie 2014 această plată;

- existenţa însăşi a facturilor contabilizate de Z., dorinţa lui H. de a se angaja pentru lucrările de reparaţii o firmă cu garanţii şi plată prin bancă constituie premise că permanent s-a avut în vedere plata acestui debit - contravaloarea materialelor şi nicidecum sustragerea de la obligaţia de plată; la aceasta se mai adaugă şi grija lui H. pentru imaginea sa publică şi evitarea oricăror subiecte de presă în ceea ce-l privea;

- acesta ar reprezenta primul folos pretins cerut de H. (în iulie 2013 cum susţin probele propuse în rechizitoriu şi nu în august, cum se afirmă în rechizitoriu), fără însă a se specifica ceva în legătură cu vreo discuţie înţelegere dintre Z. şi H. ca în schimbul acestui folos, Z. să-i ceară să-şi valorifice influenţa asupra directorului I. pentru a-i oferi un contract pentru Spitalul judeţean, nici direct, nici indirect.

Or, la acest moment, potrivit procurorului, H. a primit deja un folos necuvenit şi nu a rezultat dacă a avut loc vreo înţelegere între Z. şi H., dacă H. a făcut vreo promisiune celuilalt;

- în iulie 2013 nu avusese loc rectificarea bugetară, nu se cunoştea cuantumul alocaţiei bugetare, Consiliul Judeţean nu luase nicio hotărâre pentru finanţarea reabilitării secţiei de ortopedie a Spitalului, deci nu existau premisele reale, valide, credibile care să fundamenteze un act ilicit în sensul estimat de procuror;

- spre deosebire de H., care l-a cunoscut pe Z. la o inaugurare a unei şcoli reabilitate de firma acestuia şi i-a fost laudativ recomandat, I. îl cunoştea în urma altor colaborări avute de Spital cu societatea acestuia care în 2011 reabilitase secţia de Chirurgie;

- abia în luna octombrie 2013 I. are o discuţie cu H., la solicitarea acestuia despre reabilitarea secţiei de Ortopedie şi i-l propune pe Z. ca fiind recomandabil pentru lucrări de calitate;

- în timp ce H. invocă faptul că este nemulţumit de lucrările efectuate la locuinţa familiei acestuia (acoperiş, casă), I. îi spune că îl cunoaşte pe Z. şi că acesta reabilitase, cu ani în urmă, secţia de chirurgie şi a fost pe deplin de acord cu o nouă colaborare a Spitalului cu firma acestuia;

- Z. în declaraţiile sale, inclusiv în instanţă, confirmă faptul că a executat mai multe lucrări la spital, că a participat la mai multe licitaţii, că în general era singurul ofertant, faţă de dificultatea şi specialitatea lucrărilor pentru o instituţie spitalicească;

- Z. mai afirmă că l-au contactat şi H. şi I. şi în final s-au încheiat, în împrejurările arătate, prin achiziţie directă, două contracte în noiembrie; cu privire la plăţile corelative s-au stopat pentru un timp, dar din cauza arieratelor Spitalului şi blocarea activităţii lui bancare pe o durată scurtă de timp;

- pe baza Notei justificative, în urma unei evaluări, Consiliul Judeţean aprobă finanţarea acestei lucrări;

- conducerile financiar-contabile ale Consiliului şi spitalului, în condiţiile lipsei obiective de timp pentru organizarea unei licitaţii până la sfârşitul anului, şi a riscului de a pierde alocaţia bugetară au ales varianta de atribuire directă unei singure firme, deoarece hotărârea Consiliului Judeţean se referise la această finanţare pentru o lucrare şi nu lucrări de reabilitare a secţiei Spitalului;

- această explicaţie se află în rechizitoriu ea nu a fost completată cu alte probatorii de procuror, astfel încât a fost agreată, dar distorsionat, punând în sarcina exclusivă a inculpatului H. atribuirea directă a celor două contacte, contrar celor ce reies din probe;

- nici în această fază, procurorul nu aminteşte dacă H. a făcut promisiunea lui Z. că va primi lucrarea, dacă H. a pretins vreun folos, nici dacă a adus la cunoştinţă lui Z. discuţia dintre H. şi I. din octombrie 2013 şi în ce mod a fost privită ca o recomandare, etc.;

- mai mult, Z. declară că atât I. cât şi H. l-au căutat şi interesat fiind de lucrările de la spital, unde mai lucrase, a făcut o vizită, a evaluat şi a propus o reabilitare mai extinsă, dat fiind starea secţiei;

- discuţiile dintre I., director al Spitalului şi H., preşedintele Consiliului Judeţean, în toate aceste etape ale perfectării lucrării în discuţie, erau fireşti, câtă vreme Spitalul se alfa în custodia, administrarea Consiliului Judeţean, ceea ce explică şi autoritatea lui H. pe care o invocă I. în relaţiile sale de subordonat;

- cu două convorbiri interceptate în decembrie 2013 între H. şi E. rechizitoriul fundamentează cel de a-l doilea presupus folos pretins de H. în traficarea influenţei sale faţă de I. pentru atribuirea lui Z. a contractului de reabilitare a secţiei de ortopedie a spitalului;

- la 10.12.2013 ora 13:35:58 au loc următoarele replici dintr-o convorbire telefonică (secvenţială) în care:

DIA: … "Au venit oamenii?

DV: … n-aţi zis că vin vineri? Nu veniră."

- de la 15.12.2013 ora 10:49:59 (duminică) sunt redate, parţial câteva replici:

DV:

"Ce să fac gătesc. Fusei de dimineaţă şi deschisei acolo şi scoaserăm … şi rămaseră să zugrăvească la ….

DIA: O ieşit frumos, holu'ăla e superb".

- aceste convorbiri selectate de procuror pentru relevanţa lor vin tocmai să confirme afirmaţiile lui Z. că nu a angajat firma în acea igienizare, ci la sfârşit de săptămână s-au dus doi muncitori care pentru lucrare au primit mâncare şi bani.

Concluzionând, primul folos a fost realizat, în opinia procurorului, în iulie 2013, al doilea folos s-a efectuat în decembrie 2013; cu privire la niciunul din cele două foloase necuvenite (unul anterior şi altul ulterior încheierii contractelor prin atribuire directă în conformitate cu O.U.G. nr. 34/2006) nu a existat vreo referire punctuală, temporală, în rechizitoriu că H. a promis că a primit în schimb foloase, iar Z. contractele.

Nici I., nici Z., în declaraţiile lor nu pomenesc despre vreo înţelegere, despre promisiuni, angajamente care le-ar fi făcut H. sau s-ar fi lăsat să se înţeleagă că le-a făcut pentru un folos propriu sau pentru altul (TT.), cu scopul ca Z. să dobândească acest contract;

- niciuna din convorbirile interceptate, atent selecţionate şi transcrise fragmentat nu pomenesc când, dacă, cum, în ce împrejurări H. a promis, şi ce a promis, ce a pretins de la Z. pentru a-şi trafica influenţa asupra directorului I., înainte ca acestea să încheie actele contractuale cu YYYYYYYYY. S.R.L..

Toate aceste aspecte au rezultat din modul în care s-a instrumentat această cauză şi în care, prin naraţia aparent descriptivă, lipsită de orice evaluare analitico-juridică nu s-au dovedit elementele definitorii pentru ca infracţiunea de trafic de influenţă să existe: - un acord de voinţă, punctual, o convenţie ilicită care să dea consistenţă unei promisiuni a inculpatului să-şi traficheze influenţa, pentru care să pretindă un folos necuvenit, iar scopul acţiunii sale directe, intenţionate, să se realizeze şi prin folosul urmărit de cel pentru care s-a traficat influenţa.

Cuplarea artificială a unor evenimente în care au fost implicaţi inculpatul H., ceilalţi coinculpaţi Z. şi I., într-un interval de timp care se desfăşoară din luna iulie până în decembrie nu şi-a găsit confirmarea în conexiunile făcute în rechizitoriu. Singurele probe au provenit din audierile inculpaţilor, concordante şi care nici măcar aparent au susţinut acuzaţiile din rechizitoriu.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, cu ocazia audierilor lui AAAAAAAAAA., J. etc, a inculpatului H., nu s-a verificat dovedirea tezelor avansate de acuzare.

În considerarea celor arătate, pentru motivele amplu dezvoltate, Curtea în baza art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. a dispus în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. achitarea inculpatului H. pentru motivul că fapta de trafic de influenţă, descrisă în Capitolul V - f. x R, nu există.

*

* *

În Capitolul V al rechizitoriului procurorul a reţinut în sarcina inculpatului H. fapta de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 178/2012) şi a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) C. pen. (Legea nr. 286/2009).

Potrivit rechizitoriului, între contractele de investiţii publice încheiate de Consiliul Judeţean Mehedinţi s-au aflat şi cele cu SC "DDDDDDDDDD." S.A. privind edificarea blocului materno-infantil al Spitalului Judeţean de Urgenţă Drobeta Turnu Severin (BMI) şi reabilitarea "Muzeului Regiunii Porţile de Fier" Drobeta Turnu Severin.

Această firmă de construcţii a subcontractat anumite lucrări - achiziţionarea şi montarea de tâmplărie PVC societăţii SC "BBBBBBBBBB." SRL administrată de CCCCCCCCCC..

În septembrie 2013, H. a dat dispoziţie să se facă plata de către Consiliul judeţean Mehedinţi a sumelor datorate societăţii DDDDDDDDDD. pentru lucrările efectuate la Blocul materno-infantil al Spitalului judeţean şi a semnat documentele de plată - propunere de angajare de cheltuieli, angajamentul bugetar individual şi ordonanţarea de plată din 20.09.2013 în valoare de 1.385.000,17 RON.

Plata s-a achitat la 25.09.2013 şi respectiv 11.10.2013 de către Consiliul judeţean societăţii DDDDDDDDDD. S.R.L..

Această firmă, la rândul ei, avea obligaţii de plata către BBBBBBBBBB. S.R.L., astfel că după plăţile efectuate pentru lucrările finalizate de DDDDDDDDDD. S.R.L., a onorat obligaţiile sale de plată către BBBBBBBBBB. S.R.L..

În decembrie 2013 când se efectuau lucrări de renovare a spaţiului în care îşi desfăşura activitatea S.C. TT. S.R.L., H. a solicitat lui CCCCCCCCCC. "să i se monteze, cu titlu gratuit, în această locaţie, o tâmplărie tip termopan, folos pe care l-a şi primit". Filele x cuprind transcrierea a trei convorbiri telefonice şi a unui mesaj SM interceptate la 24.09.2013 (interceptate pe mandat de siguranţă naţională şi excluse din probatoriu la 28.11.2014 de judecătorul de cameră preliminară) şi la 9,16,18 şi 19.12.2013 în baza mandatului de supraveghere emis de Curtea de Apel Bucureşti. Din convorbirile redate a reieşit că H. şi cu CCCCCCCCCC. urmau să se întâlnească în oraş, la policlinică (9.12.2013) că CCCCCCCCCC. urma avea să monteze tâmplărie în câteva zile (16.12.2013) când venea sticla (18.12.2013), care a sosit la 19.12.2013.

Filele x cuprindeau fragmente selectate din declaraţiile martorilor CCCCCCCCCC., EEEEEEEEEE. şi E..

Audiat la Parchet, CCCCCCCCCC. a declarat că firma lui a subcontractat de la DDDDDDDDDD. o lucrare de montaj tâmplărie din lemn stratificat la obiectivul "Muzeul regiunii" Porţile de Fier din Drobeta Turnu Severin.

Întrucât nu i s-au plătit lucrările efectuate la acest obiectiv şi acumulase datorii la stat, firma sa nu a mai continuat montajul tâmplăriei, deşi conducerea Consiliului Judeţean îi solicita să finalizeze lucrarea contractată pentru 90.000 euro.

La nivelul Consiliul Judeţean au fost multe şedinţe cu participarea lui H., J., EEEEEEEEEE., FFFFFFFFFF. de la DDDDDDDDDD. pe acest subiect. S-a decis să se facă plata restantă de Consiliul Judeţean pentru lucrările deja efectuate de către DDDDDDDDDD.. În urma acestei plăţi, în septembrie 2013 CCCCCCCCCC. a primit la rândul său sumele datorate în baza contractului şi a finalizat lucrările ce-i reveneau la muzeu.

În decembrie 2013, CCCCCCCCCC. s-a întâlnit cu H. care i-a cerut să monteze tâmplărie tip termopan în sediul policlinicii unde funcţiona S.C. TT., despre care martorul ştia că-i aparţine acestuia.

Nu i-a cerut lui H. nicio plată, pentru că s-a simţit obligat, deoarece acesta, prin diligenţele de la Consiliul Judeţean, deblocase plăţile restante.

Vicepreşedintele Consiliului Judeţean, EEEEEEEEEE. a declarat procurorului următoarele:

- H. i-a convocat la o şedinţă pe EEEEEEEEEE., J. şi pe reprezentanţii firmelor DDDDDDDDDD. (FFFFFFFFFF.) şi S.C. BBBBBBBBBB. S.R.L. (CCCCCCCCCC.) în iulie 2013, pentru a le cere să se finalizeze montarea tâmplăriei tip termopan aflate din 2011 în custodia DDDDDDDDDD. la Muzeul Regional;

- incidentul generat de neplata lucrărilor subcontractate firmei S.C. BBBBBBBBBB. S.R.L. de către DDDDDDDDDD. a evidenţiat că, la rândul său, Consiliul Judeţean avea de făcut plăţi pentru lucrări deja efectuate la Muzeul Regional şi din lipsa de fonduri băneşti, firma titulară a contractului pentru lucrări de renovare nu le putea efectua, iar S.C. BBBBBBBBBB. S.R.L. refuza continuarea lucrărilor până la plata datoriilor acumulate faţă de această firmă;

- în interval de o lună, H., consultându-se şi cu directorul economic J., a hotărât să se facă de către Consiliul Judeţean plăţile pentru lucrările deja efectuate de DDDDDDDDDD.; astfel nu se mai putea invoca motivul că nu-şi poate plăti datoriile astfel ca S.C. BBBBBBBBBB. S.R.L. să finalizeze montajul termopanului, iar GGGGGGGGGG. să poată desfăşura lucrări în interiorul clădirii muzeului.

Audiată la Parchet, E. a declarat că în decembrie 2013 s-a procedat la igienizarea unui spaţiu (hol, baie, birou) aparţinând S.C. TT. S.R.L. şi la înlocuirea unei ferestre de lemn cu rama din PVC. EEEEE. sau TTTT. au dispus să se facă igienizarea spaţiului; lavabilul l-a cumpărat martora şi pentru montajul ferestrei au venit doi muncitor care au fost plătiţi de una din doamnele H.; mâncarea pentru muncitori a fost achiziţionată de martoră, fără să se întocmească acte contabile pentru aceste cheltuieli.

Procurorul a reţinut că "se observă încercările inculpatei E. de a minimaliza valoarea lucrărilor efectuate".

Încadrarea juridică a vizat fapta inculpatului H., descrisă mai sus, de a pretinde şi primi de la CCCCCCCCCC. foloase pentru acte la care era obligat în temeiul funcţiei de preşedinte al Consiliului Judeţean Mehedinţi (în sensul dispunerii efectuării de plăţi), cunoscând că acestea vor fi folosite de către beneficiar pentru plata unor creanţe către societatea BBBBBBBBBB. S.R.L., "întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite în modalitatea normativă prevăzută de art. 256 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 178/2012) şi a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) C. pen. (Legea nr. 286/2009)".

În cuprinsul rechizitoriului nu a existat nicio referire la o eventuală audiere a inculpatului H. de către procuror ori cu privire la exprimarea poziţiei sale procesuale faţă de acuzaţiile aduse - primire de foloase necuvenite.

În faza de urmărire penală H. a fost audiat ca suspect ca inculpat, declaraţiile fiind consemnate în volumul 2 al dosarului nr. x/2013 la filele x, evidenţiate în opisul întocmit de parchet la solicitarea Curţii.

Secţia I penală a Curţii de Apel Bucureşti l-a audiat pe inculpat la 3.04.2014 în camera de Consiliu, dispunând arestarea preventivă a acestuia.

Inculpatul a mai fost audiat în Camera preliminară din data de 30.07.2014 în condiţiile discutării prelungirii măsurii preventive a acestuia.

În niciuna din aceste declaraţii procurorul nu i-a cerut inculpatului să declare cu privire la acuzaţiile de primire de foloase necuvenite cuprinse în Ccapitolul 5 al rechizitoriului.

În instanţă, în faza cercetării judecătoreşti inculpatul a fost audiat la 28.07.2015 şi la 22.09.2017 pentru completări la declaraţia anterioară, la cererea acestuia .

Audiat de instanţă, inculpatul a declarat că:

- firma DDDDDDDDDD., în 2009, pe baza unor fonduri europene a preluat contractul de modernizare a Muzeului Regiunii Porţile de Fier, iar BBBBBBBBBB. S.R.L. administrat de CCCCCCCCCC., avea în subcontractare montarea geamurilor termopan:

- în 2011, Consiliul judeţean a plătit lui DDDDDDDDDD. suma de 5 miliarde RON vechi, contravaloarea tuturor geamurilor termopan care nu fuseseră date în custodia S.C. BBBBBBBBBB. subcontractor pentru montarea acestora. DDDDDDDDDD. a efectuat doar un avans ca plată către subcontractor pentru lucrările efectuate;

- în vara 2013 cu ocazia unei şedinţe convocate de H. cu participarea reprezentanţilor muzeului, a celor două firme, ai Consiliului Judeţean, acesta a aflat că deşi Consiliul făcuse plata cu privire la montarea tâmplăriei tip termopan din 2011, aceasta nu fusese montată. H. a dispus constituirea unei comisii disciplinare pentru sancţionarea directorului HHHHHHHHHH., responsabil cu acest obiectiv din partea Consiliului Judeţean.

Pentru a urgenta şi finaliza montarea termopanelor de la Muzeul Regional, H. i-a pus în vedere firmei DDDDDDDDDD. care derula o lucrare la Blocul materno-infantil, să-şi rezolve problemele cu S.C. BBBBBBBBBB. pentru ca acesta să desăvârşească lucrarea subcontractată, şi a se dispune efectuarea plăţilor datorate de Consiliul Judeţean titularului de contract;

- s-au efectuat plăţile şi fiecare constructor şi-a finalizat obiectivele aflate sub contract;

- dintre cele 50 şi ceva de geamuri ale S.C. TT. S.R.L., fereastra de la Serviciul contabilitate a rămas cu geamul termopan nemontat;

- în discuţiile purtate între H. şi mama acestuia, ea i-a sugerat, ca într-o zi de sâmbătă, să vorbească cu numitul CCCCCCCCCC. să trimită pe cineva să monteze tâmplăria tip termopan; discuţia a avut loc în decembrie 2013, iar montajul ferestrei plătit celor care l-a executat de mama inculpatului (aproximativ 100 RON).

În dovedirea acuzaţiei aduse inculpatului H., procurorul a solicitat audierea martorilor din lucrări CCCCCCCCCC. şi a lui EEEEEEEEEE. .

Inculpatul, prin avocat, a solicitat audierea martorului IIIIIIIIII. care a efectuat lucrarea montajului ferestrei tip termopan şi a martorilor din lucrări.

Curtea a încuviinţat administrarea probei testimoniale şi a procedat la audierea martorilor din lucrări. În urma audierilor din timpul cercetării judecătoreşti, s-a mai încuviinţat şi audierea martorei JJJJJJJJJJ., rezultată din dezbateri.

EEEEEEEEEE. a fost audiată de ofiţerul de poliţie judiciară la 4.06.2014 şi între altele a declarat că din dispoziţia lui H., după discuţiile din vara 2013, referitoare la plăţi de lucrări către DDDDDDDDDD. şi aceasta către S.C. BBBBBBBBBB. S.R.L., a dat în lucru situaţiile privind blocului materno-infantil pentru ca J. să efectueze plata pentru lucrări efectuate de DDDDDDDDDD.. Ulterior martora a aflat că se monta tâmplăria la muzeu.

În declaraţia dată de EEEEEEEEEE. în instanţă la 11.11.2016 s-au consemnat următoarele completări:

- renovarea Muzeului Porţile de Fier a începutul în 2012, dar din 2011 Consiliul Judeţean plătise tâmplăria termopan din fondurile europene accesate firmei DDDDDDDDDD., căreia i s-a dat în custodie tâmplăria;

- întrucât directorul HHHHHHHHHH. nu înregistrase procesul-verbal de custodie la Consiliul Judeţean existau nişte discuţii pentru recuperarea materialului şi montarea ferestrelor de către firma subcontractoare S.C. BBBBBBBBBB. S.R.L., chestiuni care au fost lămurite de H. prin organizarea şedinţei, cu participarea celor implicaţi.

La cererea inculpatului H. a fost audiată martora la 28.05.2017 care a declarat:

- din 2013 este directorul Muzeului regiunii Porţile de Fier, care în 2010 a câştigat o finanţare europeană pentru restabilirea şi definitivarea muzeului ca un produs turistic;

- săptămânal erau organizate vizite pe şantier şi şedinţe de analiză la Consiliul Judeţean de către H. în prezenţa reprezentanţilor beneficiarilor, a constructorului;

- într-una din vizitele pe şantier, prin 2013, H. a aflat că lucrările nu pot avansa pe şantier la două pavilioane, întrucât nu se montase tâmplăria decât pe o suprafaţă de 100 mp din 500 mp proiectaţi, astfel că a cerut verificări, procese-verbale de constatare a situaţiei şi soluţii;

- la şedinţa următoare a cerut DDDDDDDDDD. custodele tâmplăriei al cărei montaj îl subcontractase lui S.C. BBBBBBBBBB. S.R.L., să-şi rezolve divergenţele între cele două firme şi să se monteze termopanele;

- în câteva luni S.C. BBBBBBBBBB. S.R.L. a montat şi cei 400 mp de tâmplărie;

- H. a avut o atitudine fermă faţă de ambele firme constructoare pe care l-a avertizat foarte serios ca lucrarea trebuie finalizată până în 2014 pentru a nu pierde finanţarea europeană; în caz contrar, era decis să sesizeze organele statului, cu atât mai mult cu cât plata se efectuase pentru montaj din 2011;

- martora nu a considerat şi nici nu a perceput vreo atitudine mai prietenoasă faţă de CCCCCCCCCC., proprietarul firmei S.C. BBBBBBBBBB. S.R.L., H. fiind realmente supărat că din cauza celor două firme ar fi putut pierde finanţarea proiectului, ceea ce altfel s-a şi întâmplat în 2016, Consiliul Judeţean fiind nevoit să facă în 2016 un împrumut cu termen de finalizare renovare decembrie 2017.

La 3.03.2017 a fost audiat martorul CCCCCCCCCC., care a completat declaraţia de la Parchet cu următoarele precizări:

- şi-a menţinut declaraţia de la parchet deşi ofiţerul de poliţie judiciară care l-a audiat în punea întrebări cu tentă acuzatoare faţă de H. şi-l făcea să se simtă oarecum sub o anume presiune în timpul audierii;

- S.C. BBBBBBBBBB. S.R.L. a încheiat în aprilie 2011 contract pentru montare termopane la Muzeul Porţile de Fier cu firma KKKKKKKKKK., pendinte de DDDDDDDDDD. S.R.L. a lui FFFFFFFFFF.;

- această firmă (KKKKKKKKKK. SRL) nu şi-a respectat angajamentele contractuale şi au apărut întârzieri la montaj; după plata unui avans, cu toate notificările nu s-a mai făcut nicio plată şi firma a intrat în insolvenţă;

- prin 2012, preşedintele Consiliul Judeţean H. a organizat o întâlnire la Consiliu despre contractele şi stadiul de realizare legate de Muzeul Porţile de Fier cu reprezentanţii firmelor KKKKKKKKKK. FFFFFFFFFF., LLLLLLLLLL., dnele F. şi EEEEEEEEEE., ocazie în care au fost întrebaţi când finalizează lucrarea;

- martorul i-a adus la cunoştinţă problemele cu care se confruntau şi acesta le-a cerut să-şi rezolve firmele chestiunile între ele şi să se finalizeze lucrarea;

- deşi a durat ceva timp, în cele din urmă, s-au făcut plăţile de rigoare şi s-au montat termopanele;

- încă lucra la Muzeul Porţile de Fier când s-a întâlnit întâmplător cu H. şi mama acestuia, căreia i-a fost prezentat ca fiind cel care se ocupă de lucrările de la muzeu;

- cu acea ocazie, dna H. l-a întrebat dacă poate monta o fereastră din termopan rămasă nemontată la sediul TT. S.R.L. care aparţine familiei H.;

- martorul i-a spus că îi va trimite doi oameni ca să monteze fereastra când îi va avea liberi;

- apoi a stabilit telefonic, cu H. să meargă să vadă unde era de pus fereastra şi nu au mai purtat nicio discuţie pe acest subiect şi nici nu a mai trecut martorul pe la sediul policlinicii;

- cum s-a stabilit, rama au adus-o la atelier să-i pună geamul şi apoi doi oameni trimişi de CCCCCCCCCC. au montat fereastra şi au primit de la o doamnă câte 50 RON;

- martorul a declarat că la firma lui se mai fac câteva mici lucrări, fără vreo semnificaţie pentru câte o cunoştinţă şi nu sunt percepute propriu-zis ea o "lucrare";

- şi în speţă, martorul a subliniat că montarea unei ferestre termopan nu se ridica la mai mult de 70 de RON şi în nici un caz nu a perceput montajul ferestrei ca o mită pentru H., el se aştepta ca muncitorii să primească un "ciubuc" sau chiar câte o bere,

- lucrările firmei sale la Muzeul Porţile de Fier valorau miliarde; faptul că H. în urma şedinţei de la Consiliu, a deblocat lucrările şi s-au finalizat nu înseamnă că montarea ferestrei era o răsplată;

- martorul nu s-a simţit obligat faţă de H., iar unele mici servicii fără importanţă chiar le face fără nici un cost;

- nici înainte şi nici după ce a montat fereastra nu a primit vreo comandă de la S.C. TT. sau de la H. sau familia acestuia;

- pentru că lucrările de la muzeu tărăgănau iar cheltuielile erau acoperite prin fonduri europene, existând riscul de a se pierde dacă nu se finaliza lucrarea s-a convocat acea şedinţă la Consiliu, întrucât DDDDDDDDDD. avea contract pentru refacerea muzeului.

Martora TTTT. audiată de Curte la 31.03 2017 a declarat următoarele:

- în 1994 familia H. a înfiinţat firma MMMMMMMMMM. S.R.L. şi TTTT. era administrator unic; în 2006 s-a fondat firma ZZZ. condusă de H. ca administrator unic, în fapt firma fiind condusă tot de TTTT.;

- în 2007, H. împreună cu doctorul FFFFF. au înfiinţat în Turnu Severin firma TT. S.R.L.;

- TTTT., datorită unei experienţe de 12 ani în domeniul carburanţilor, s-a ocupat practic de cele 3 firme, de staţiile de benzină luate în franciză de la NNNNNNNNNN.;

- H. nici în firma din 2007 nu a avut nicio participare, nu a întocmit documente, nu a avut specimen de semnătură în bancă etc.;

- în 2008 a numit-o administrator pe SSSS. şi în 2012 pe Y. la TT. - respectiv ZZZ.; din 2010 administrator la TT. a fost numită E., care avea şi semnătură în bancă;

- coordonatorul general al firmelor familiei H. a fost dintotdeauna martora, fiul acesteia nu a fost interesat de aceste activităţi fiind ocupat cu activitatea din Consiliul Judeţean din 2007, sau de partid;

- întotdeauna firmele familiei au avut raporturi directe cu banca, NNNNNNNNNN. aducea marfa, banca venea şi ridica banii rezultaţi din vânzări şi firma primea un comision;

- în 2012 TTTT. a preluat părţile sociale ale lui H. devenit preşedinte de Consiliul Judeţean;

- E. a propus şi TTTT. a fost de acord să zugrăvească de sărbători spaţiul deţinut de S.C. TT., nu înainte de a se monta geamul cu fereastră termopan de la biroul contabilei;

- martora a apelat mai întâi la Z., dar muncitorii acestuia nu mai lucrau la sfârşit de an;

- fiind în mall-ul din Turnu Severin cu H. s-au întâlnit întâmplător cu numitul "CCCCCCCCCC."; din discuţii, a înţeles că dl. "CCCCCCCCCC." se ocupa cu montajul de termopane şi l-a rugat s-o ajute cu montatul unei ferestre pe care o aveau depozitată la hotelul "VV.";

- rama de termopan a ferestrei şi geamul au fost trimise la firmă la CCCCCCCCCC. şi el a trimis pe cineva pentru o sumă mică de câteva zeci de RON să monteze fereastra.

Curtea, după audierea martorilor a luat act de precizarea procurorului şi a inculpaţilor că nu mai sunt cereri sau solicitări de alte probatorii şi a declarat deschise dezbaterile în fond.

Procurorul a solicitat condamnarea inculpatului H. la pedepse orientate spre maximul special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenţie întrucât în raport de poziţia deţinută, modalitatea în care a săvârşit faptele, scopul pedepsei nu ar putea fi atins fără executarea ei prin privare de libertate.

În opinia procurorului, legea aplicabilă este noua lege care absoarbe această infracţiune de primire de foloase necuvenite în infracţiunea de mită, întrucât în prezent legiuitorul se referă la scopul săvârşirii infracţiunii şi nu la momentul anterior sau ulterior de primire a folosului patrimonial, iar practica a stabilit cu valoare de certitudine că infracţiunea de primire de foloase necuvenite reprezintă mită.

S-a descris pe scurt fapta săvârşită în luna august 2013, dovedită prin audierea martorilor, care se coroborează chiar cu declaraţiile lui H. şi TTTT., care nu neagă că s-au realizat aceste lucrări.

În opinia procurorului nu contează dacă suma era sau nu importantă întrucât nu există un prag valoric.

Procurorul a susţinut că H. a pretins de la CCCCCCCCCC. primirea de foloase patrimoniale constând în efectuarea unei lucrări în mod gratuit la S.C. TT. S.R.L., după ce H. a îndeplinit în folosul lui CCCCCCCCCC. acte la care era obligat în temeiul funcţiei de preşedinte, respectiv dispoziţia efectuării de plăţi, cunoscând că acestea vor fi folosite de către beneficiar pentru plata unor creanţe către societatea BBBBBBBBBB. S.R.L., administrată de CCCCCCCCCC..

În concluziile sale, procurorul a afirmat că fapta este dovedită prin convorbirile telefonice şi modalitatea în care au avut loc evenimentele.

Referirile la infracţiunea prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen. în concluziile scrise se regăsesc la filele x în sistem copy-paste filele x din rechizitoriu.

În concluziile orale, inculpatul, prin avocat, a făcut o scurtă descriere a situaţiei de fapt şi a afirmat că fapta este corect încadrată juridic pe principiul ultraactivităţii legii penale mai favorabile.

Un act de normalitate de a interveni să se deblocheze o situaţie pendinte de Consiliul Judeţean de către H. ca preşedinte al Consiliului i se dă de procuror o conotaţie penală, constând în rezolvarea acesteia în schimbul montării unui geam de către CCCCCCCCCC. la S.C. TT..

Declaraţia martorului CCCCCCCCCC. a punctat cu claritate că s-a angajat să trimită pe cineva să monteze fereastra şi să-i "cinstească" cu câteva zeci de RON.

În concluziile scrise s-a precizat că nu există nicio legătură între intervenţia absolut legitimă a lui H. de a rezolva, ca preşedinte al Consiliului Judeţean, un incident dintre firmele angajate pentru renovarea Muzeului Regional, legat de neplata unor lucrări cu efecte asupra continuării montării termopanului, finalizarea acestora şi înlăturarea riscului de a pierde fondurile europene, şi montarea, pe de altă parte de către firma lui CCCCCCCCCC. a unei ferestre de termopan la sediul TT..

Intervenţia lui H. a nu a însemnat un favor făcut DDDDDDDDDD. S.R.L. şi nici o situaţie convenabilă martorului CCCCCCCCCC. în schimbul unui folos necuvenit.

Valoarea prestaţiei de montare a geamului TT. a fost de câteva zeci de RON, în timp ce sumele ce urmau să le primească BBBBBBBBBB. era de sute de milioane.

Nicio probă nu a dovedit vreo înţelegere explicită cu CCCCCCCCCC. în sensul de a-i fi promis acestuia deblocarea plăţilor în schimbul montării geamului termopan la un preţ de 50 RON, la S.C. TT..

Elementul material al laturii obiective al infracţiunii de primire de foloase necuvenite constă în acţiunea de primire de către subiectul activ, căruia i se dă un folos patrimonial pentru realizarea atribuţiilor de serviciu; or în speţă, în varianta acuzării cumpărătorul îi oferă funcţionarului şi acesta primeşte bani sau folosul necuvenit după ce a îndeplinit un act specific funcţiei, fără o înţelegere prealabilă.

Pe de altă parte, inculpatul, prin avocata susţinut că folosul trebuie să fie o plată/preţ pentru un act determinat ce stă în atribuţiile funcţionarului, folos primit după îndeplinirea actului de serviciu şi care este proporţional în raport de valoarea actului întocmit de funcţionar şi valoarea folosului patrimonial primit.

Din această perspectivă lipseşte elementul material şi intenţia infracţională, câtă vreme nu CCCCCCCCCC. este cel care oferea drept recompensă montarea geamului termopan lui H. ci H. îi solicita prestarea unui serviciu (plătit de altfel).

A mai susţinut H. că interesul major în deblocarea situaţiei existente la Muzeul Regional era al Consiliului Judeţean, să nu piardă finanţarea europeană, să se finalizeze lucrările, confirmat şi de martora JJJJJJJJJJ..

Plata lucrărilor lui DDDDDDDDDD. nu a fost condiţionată de plata pe mai departe către S.C. BBBBBBBBBB. S.R.L..

CCCCCCCCCC. nu a avut percepţia că l-ar recompensa pe H. cu montarea unei ferestre pentru că deblocase lucrurile.

Ordinul de plată al Consiliului Judeţean a fost de 1.385.000,17 RON, plătit în două tranşe.

În ultimul cuvânt inculpatul a solicitat şi pentru această faptă achitarea pentru că actele sale nu au intrat în sfera ilicitului penal.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

Normele procesual penale reglementează condiţiile în care procurorul emite rechizitoriul şi trimite în judecată când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că s-au respectat dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, urmărirea penală este completă, există probele necesare şi legal administrate care atestă că inculpatul a săvârşit fapta cu vinovăţie (art. 327 C. proc. pen.).

Cuprinsul rechizitoriului conţinea datele referitoare la faptă, încadrarea juridică dată acesteia, probele şi mijloacele de probă doveditoare, date referitoare la persoana inculpatului, motivele de fapt şi de drept care trebuie să se fundamenteze pe întreg materialul cuprins în volumele dosarului de urmărire penală ce însoţeşte rechizitoriul la sesizarea instanţei (art. 327 -329 C. proc. pen.).

Fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este reglementată de art. 256 alin. (1) C. pen. 1969 şi se referă la "primirea de către un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia".

Textul de lege, de incriminare a faptei, urmăreşte sancţionarea creării unei stări de pericol pentru valorile sociale ocrotite, prin incorectitudine, prin lipsa de probitate, cu efecte în creşterea neîncrederii cetăţenilor în instituţiile statului, în autoritatea şi prestigiul lor.

Fapta prin ea însăşi, este una de pericol, mai puţin gravă decât celelalte infracţiuni care se înscriu în aceeaşi categorie a actelor de corupţie. În privinţa acestei infracţiuni, cel care dă un folos după ce actul funcţional s-a efectuat, o face din mulţumire, de bună voie şi nu din constrângere ca în alte situaţii infracţionale.

Primirea unui folos prezumă, spre deosebire de alte situaţii, că funcţionarul, în mod cinstit, corect îşi exercită atribuţiile de serviciu la care este obligat şi că există o recompensare pe care o primeşte, un favor pe care îl acceptă după efectuarea actului respectiv, deşi nu era un contraserviciu cuvenit şi reglementat.

Subiectul activ al infracţiunii este funcţionar, deci calificat şi săvârşirea actului ilicit se face cu intenţie directă.

Elementul material al laturii obiective constă în primirea, luarea în posesiune, în stăpânire de către funcţionar a banilor sau a foloaselor care i se remit.

Actul licit, dintre cele care intră în atribuţiile funcţionarului este unul dintre criteriile de diferenţiere dintre infracţiunea de primire de foloase (necuvenite) şi aceea de luare de mită cum de altfel s-a evidenţiat în doctrină şi practică. Lipsa unei înţelegeri anterioare între cel ce dă şi cel care primeşte folosul este de asemenea esenţială.

Pe de altă parte banii sau folosul nu pot fi, în sensul legii, datorate funcţionarului în conformitate cu normele serviciului său, ele trebuie să constituie o răsplată nedatorată şi fără vreo înţelegere anterioară.

Urmarea imediată constă, potrivi doctrinei, în crearea unei stări de pericol pentru bunul mers al activităţii instituţiei unde este angajat funcţionarul, făptuitor al unui act de primire de foloase necuvenite.

Din actele infracţionale trebuie să rezulte şi o legătură de cauzalitate dintre fapta în sine (activitatea infracţională) şi urmarea imediată. Fapta este comisivă şi instantanee în substanţa ei.

Latura subiectivă presupune ca funcţionarul în mod conştient să primească folosul pe care îl vrea sau îl acceptă, cu intenţie directă, ceea ce se diferenţiază de situaţia când funcţionarul este în eroare, nu-şi dă seama că primeşte un folos necuvenit. În acelaşi context, este de evidenţiat că folosul primit direct/indirect este pentru sine, nu pentru altul, ca în cazul altor infracţiuni de corupţie.

Teoreticienii au evidenţiat în planul laturii subiective că intenţia presupune din partea subiectului cunoaşterea faptei pe care el şi-o propune să o săvârşească şi producerea urmărilor; prin această faptă el ştie şi acceptă să se creeze starea de pericol pentru buna reputaţie a funcţionarilor sub raportul probităţii.

În evaluarea gravităţii faptei incriminate trebuie să se ţină seama de natura şi importanţa actului îndeplinit anterior, dar şi de natura şi cuantumul folosului, dacă primirea folosului este directă, indirectă etc.

În speţă, în patru fraze, procurorul a afirmat că în septembrie 2013 H. a acţionat cu scopul ca DDDDDDDDDD. să-şi achite obligaţiile de plată către BBBBBBBBBB. S.R.L. şi a dispus întocmirea documentelor de plată aferente lucrărilor efectuate de DDDDDDDDDD. la blocul materno-infantil al Spitalului judeţean. Astfel, la 20.09.2013 şi 11.10.2013 s-au achitat sumele datorate acestei firme, care mai avea un contract pentru lucrări de reabilitare a Muzeului Regiunii Porţile de Fier, parte din ele pentru montaj termopane subcontractate către S.C. BBBBBBBBBB. S.R.L..

Într-o ultimă fază înainte de redarea încadrării juridice, procurorul a afirmat că în decembrie 2013, în condiţiile în care se făceau lucrări de renovare a spaţiului deţinut de S.C. TT. S.R.L., H., după ce a exercitat atribuţiile de serviciu (din vara lui 2013) a solicitat de la CCCCCCCCCC. montarea cu titlu gratuit de tâmplărie tip termopan la acest spaţiu, folos pe care l-a primit.

În rest, rechizitoriul cuprindea patru transcrieri de convorbiri telefonice dintre care cea din 24.09.2013 face parte din probatoriul exclus la 28.11.2014, măsură confirmată definitiv prin sentinţa penală nr. 339/2015 a Î.C.C.J. şi redarea în sistem copy-paste a trei fragmente din declaraţiile a trei martori.

În ultima frază a CAPITOLULUI V al rechizitoriului la încadrarea juridică s-a arătat că "sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite, în modalitatea normativă prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (în forma anterioară modificărilor aduse de Legea nr. 178/2012) şi a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) C. pen. (Legea nr. 286/2009) prin faptul că, inculpatul, după ce a îndeplinit în folosul lui CCCCCCCCCC. acte la care era obligat în temeiul funcţiei de preşedinte al Consiliului Judeţean Mehedinţi - dispoziţie pentru efectuarea de plăţi către DDDDDDDDDD. care să-şi plătească nişte creanţe către S.C. BBBBBBBBBB. S.R.L. administrată de CCCCCCCCCC. - a pretins şi primit un folos patrimonial constând în realizarea cu titlu gratuit de lucrări la punctul de lucru al TT. SRL".

În rechizitoriu nu s-au regăsit aplicate cerinţele legale reglementate de art. 327 C. proc. pen., ci doar o înşiruire de transcrieri de convorbiri telefonice şi declaraţii testimoniale, care nu sunt evaluate în contextul actului presupus infracţional. În această modalitate, practic lipseşte descrierea faptei şi în afara încadrării juridice, nu există nicio viziune explicită, analitică a cauzei din partea procurorului care a instrumentat dosarul, nu rezultă ce conexiuni, interpretări ale probatoriului au condus spre fundamentarea acuzării. Simpla înşiruire a unor probatorii existente în dosarul de urmărire penală, la care se limitează procurorul în redactarea rechizitoriului, nu este prin ea însăşi suficientă pentru a acuza şi a cere instanţei să condamne.

În rechizitoriu nu a rezultat data când i s-a remis folosul lui H..

Deşi audiat în cauză de procuror, H. nu a fost întrebat nimic despre această acuzaţie, nu a fost evidenţiată poziţia sa declarativ procesuală faţă de probatoriile administrate, nu s-a amintit de nicio probă în apărare, în situaţia în care inculpatul nu a recurs la dreptul la tăcere şi şi a avut o conduită procesual-activă.

Declaraţiile martorilor audiaţi la Parchet nu au fost în măsură să ateste în mod determinant că montarea unei ferestre termopan a constituit un "folos", în înţelesul legii pentru H..

Nu în ultimul rând, nu este de ignorat o altă cerinţă evidenţiată de doctrină, de practică şi care se referă la disproporţionalitatea dintre valoarea actului licit efectuat de funcţionar şi contravaloarea folosului primit de la beneficiarul actului emis în condiţiile legii.

În niciun caz nu putea fi împărtăşită opinia procurorului că în lipsa unui prag, disproporţionalitatea este nesemnificativă.

În rechizitoriu nu s-a menţionat momentul când se consumă primirea folosului de către inculpat, direct sau indirect, în schimb se afirmă că în decembrie 2013 acesta i-a cerut lui CCCCCCCCCC. să-i monteze o fereastră.

În doctrină şi literatura juridică s-a statuat că actul licit efectuat conform atribuţiilor de serviciu de către funcţionar este urmat imediat de primirea folosului de cel care ar beneficia de actul licit.

În aceste condiţii varianta înţelegerii dintre TTTT. şi CCCCCCCCCC. ar fi fost mai plauzibilă pentru că montajul ferestrei a avut loc în timp, mai aproape de momentul întâlnirii întâmplătoare din mall, decât de momentul când s-a emis actul licit - vara lui 2013.

S-a justificat această susţinere, pentru că săptămânal, H. făcea vizite pe şantierul muzeului şi şedinţe la Consiliul Judeţean cu cei implicaţi în derularea contractelor de renovare încheiate de Consiliu.

În aceste condiţii, dacă CCCCCCCCCC. ar fi intenţionat să facă un gest de mulţumire faţă de H., ocazii ar fi fost multiple imediat după ce s-a dat decizia, s-au făcut plăţi către DDDDDDDDDD. şi aceasta către S.C. BBBBBBBBBB. S.R.L.. Nu era nevoie ca CCCCCCCCCC. să aştepte, potrivit susţinerilor procurorului, ca H. să-i fi cerut un folos şi să-l accepte.

Spre deosebire de alte fapte de corupţie folosul primit, acceptat direct sau indirect este pentru sine, nu pentru altul. Or, din actele dosarului rezultă clar că de la investirea ca preşedinte al Consiliului Judeţean, H. a cedat cele 95 părţi sociale lui TTTT., care coordonează afacerile TT..

Pe de altă parte, au fost concordante declaraţiile martorilor CCCCCCCCCC. şi TTTT. cu privire la solicitarea unui montaj pentru o fereastră din termopan realizat de doi muncitori trimişi de la firma S.C. BBBBBBBBBB. S.R.L. şi plătiţi de TTTT., situaţie confirmată de E..

Procurorul a afirmat că H. a solicitat folosul pe care l-a primit după câteva luni (?!), în timp ce martorii CCCCCCCCCC., TTTT. şi E. au susţinut că TTTT. a solicitat montarea ferestrei care s-a realizat în câteva zile.

Diligenţele preşedintelui Consiliului Judeţean de a debloca întârzierea unor lucrări finanţate cu fonduri europene ce riscau a se pierde, nu a rezultat să fi fost în interesul de a primi, după câteva luni, un folos constituit din montarea, în valoare de aproximativ 50 - 100 RON a unei ferestre termopan la sediul S.C. TT., firmă la care, de la investirea sa, nu mai avea nicio participaţie, părţile sale sociale fiind preluate de TTTT., care a şi plătit contravaloarea operaţiunii.

Or, când într-o şedinţă cu toţi factorii implicaţi, preşedintele Consiliului Judeţean le pune în vedere să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale pentru a nu se crea consecinţe neplăcute, iar atitudinea acestuia a fost percepută ca fiind una hotărâtă şi determinată faţă de ambii reprezentanţi ai firmelor respective, este greu de crezut că acesta avea în vedere să primească un "folos" drept mulţumire şi recunoştinţă din partea S.C. BBBBBBBBBB. S.R.L. (JJJJJJJJJJ.), ca CCCCCCCCCC. să nu fi gândit, dacă avea această intenţie, ori urmărea vreun scop viitor, să-i remită un folos lui H., de îndată ce i-au fost plătite creanţele de DDDDDDDDDD..

A existat concordanţă între declaraţiile inculpatului audiat de instanţă, martorii EEEEEEEEEE., JJJJJJJJJJ., E., TTTT., CCCCCCCCCC. şi ceea ce rezultă din convorbirile din decembrie 2013, iar aceste probatorii nu converg spre dovedirea săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 256 C. pen.

Încă din 2014, E. a declarat că fereastra termopan a fost montată de doi muncitori pe care TTTT. sau EEEEE. i-a plătit, iar martora le-a cumpărat mâncarea care le-a fost servită.

TTTT., audiată în instanţă, a declarat (şi CCCCCCCCCC. în declaraţia sa completată a confirmat), că întâmplător, însoţită fiind de fiul ei, s-au întâlnit cu CCCCCCCCCC. care i-a fost prezentat ca persoana care lucra montajul termopanelor la Muzeul regional. În această conjunctură, TTTT. a abordat subiectul montării unei ferestre din termopan la un birou al firmei TT., rămasă nemontată dintr-o lucrare de 50 de astfel de obiecte.

Convorbirile telefonice au confirmat şi ele că nu CCCCCCCCCC. a fost cel care s-a gândit să monteze o fereastră termopan, ca gest de mulţumire, la proprietatea unuia dintre membrii familiei H.. Mai mult, rezultă din probatoriu că nici nu se prea grăbea cu realizarea acestei lucrări, întrucât urma să trimită muncitorii, când aceştia erau liberi, pentru o sumă mică de bani, ştiind că aceştia urmau să fie răsplătiţi. Martorul a declarat că frecvent din firmă mai ajută cunoştinţe cu mici lucrări, pe care nu le contorizează ca lucrări ale firmei, ci un mijloc în care angajaţii săi mai câştigă un ban.

În acest context, sub toate aspectele a rezultat concludent că disponibilitatea lui CCCCCCCCCC. de a răspunde solicitării lui TTTT., el însuşi nu a perceput-o altfel decât în felul conduitei sale obişnuite, necondiţionate, uzuale şi nu "intuitu personae".

Martorul a afirmat că audierea acestuia la Parchet s-a derulat sub presiunea celui care l-a ascultat, prin tendinţa acuzatoare a întrebărilor care îl vizau pe H., astfel că şi răspunsurile s-au circumscris în sensul consemnărilor pe care a înţeles să le completeze în instanţă.

Aşa cum au arătat martorele, înţelegerea dintre TTTT. şi CCCCCCCCCC. nu s-a constituit într-o formă contractuală cu evidenţa contabilă, întrucât montajul ferestrei din termopan s-a făcut de muncitorii care, liberi de alte activităţi la firmă, au executat lucrarea pentru care şi ei au înţeles că îşi păstrează plata primită, fără a o remite cuiva la firmă. Şi acest lucru denotă că mărturia lui CCCCCCCCCC. este în sensul celor declarate de TTTT. şi E..

În altă ordine de idei, CCCCCCCCCC. a afirmat că după montarea ferestrei la TT. nu s-a ales cu nicio comandă, nici mică şi nici mare de la această firmă sau legată de familia H..

Toate aceste aspecte nu au fost contracarate din partea acuzării nici pe parcursul cercetării judecătoreşti şi nici în concluziile orale ori scrise (cele scrise reprezintă transcrierea celor 5 file din rechizitoriu); nu se face nicio referire la probele administrate de instanţă, în ce măsură încadrarea juridică a faptei presupuse realizează o concordanţă între conţinutul legal al infracţiunii şi trăsăturile concrete, faptice ale acesteia.

Declaraţiile celor trei martori, transcrierea secvenţială a 3-4 convorbiri interceptate nu pot prin natura lor să complinească lipsa cu desăvârşire a descrierii faptei inculpatului, care se limitează doar la o încadrare juridică şi texte de lege.

Interesul manifestat de H. a vizat evitarea pierderii fondurilor europene, finalizarea lucrărilor de renovare a Muzeului Regional şi nicidecum o favoare pentru firma lui CCCCCCCCCC.. H. nu a făcut decât o plată datorată lui DDDDDDDDDD. căreia, ca parte contractantă, i-a cerut să finalizeze lucrarea de la Muzeul Regional. H., în această relaţie contractuală, din poziţia sa de preşedinte al Consiliului judeţean, în exercitarea funcţiei, era decis, deşi neconvenabil sub presiunea termenelor impuse de finanţarea europeană, să sesizeze organele statului faţă de DDDDDDDDDD..

Rezolvarea divergenţelor dintre DDDDDDDDDD. şi S.C. BBBBBBBBBB. S.R.L. era la latitudinea acestora şi numai ei puteau să găsească soluţia pentru a-şi îndeplini fiecare angajamentele lor contractuale, în care Consiliul judeţean nu avea nicio participare. Scopul inculpatului a fost ca DDDDDDDDDD. să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale.

În atare situaţie, Curtea pentru considerentele arătate a apreciat că în înţelesul legii nu există o faptă penală, un act ilicit care să cadă sub incidenţa art. 256 alin. (1) C. proc. pen. în ceea ce-l priveşte pe H..

În concluziile orale procurorul a solicitat să se aplice legea penală nouă acestei fapte care nu mai este incriminată distinct, ci este cuprinsă în infracţiunea de luare de mită. Această infracţiune de primire de foloase necuvenite, abordată în noua redactare nu mai este ţinută de momentul în care a fost primită ci de scopul săvârşirii faptei.

Pentru aceste consideraţii s-a cerut condamnarea inculpatului pentru luare de mită.

În cadrarea juridică dată de rechizitoriu în considerarea art. 5 C. pen. (Legea nr. 286/2009) a infracţiunii prevăzute de art. 256 alin. (1) C. pen. (1968) cu aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în firma anterioară modificărilor aduse pe Legea nr. 178/2012 s-a circumscris aplicării prevederilor art. 7 C. pen. cu privire la ultraactivitatea legii penale, incidentă în cauză.

Pentru considerentele arătate, Curtea în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul H. pentru infracţiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen. (1968) cu aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.

*

* *

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii H., J. şi I., Curtea a reţinut următoarele:

În Capitolul III al rechizitoriului al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie nr. 321/P2013, procurorul a descris infracţiunile comise de inculpatul H., arestat preventiv la trimiterea în judecată, de inculpatele J. şi I., cercetate în stare de libertate, în legătură cu încheierea de către Spitalul judeţean de Urgenţă - Drobeta Tr. -Severin cu societăţile OOOOOOOOOO. S.R.L. şi PPPPPPPPPP. S.A., a unui contract de achiziţii de aparatură medicală.

Fapta reţinută în sarcina fiecăruia dintre cei trei inculpaţi a fost prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 - permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii.

S-a susţinut de către procuror că în perioada ianuarie- septembrie 2013 inculpaţii au permis reprezentanţilor furnizorilor de echipamente medicale S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. şi societăţii de leasing PPPPPPPPPP. S.A. "accesul la informaţii care nu erau destinate publicităţii ce constau în preconizarea de către reprezentanţii Consiliului judeţean Mehedinţi şi ai Spitalului Judeţean de Urgenţă Drobeta Tr. -Severin a demarării unei proceduri de achiziţie publică având ca obiect achiziţionarea de echipamente medicale şi de mobilier necesar utilării blocului materno-infantil din cadrul Spitalului judeţean de Urgenţă, precum şi date tehnice şi financiare necesare întocmirii documentaţiei de atribuire a achiziţiei publice".

Prin acţiunea inculpaţilor, a susţinut procurorul, au fost înlăturaţi competitori economici şi iar cei doi agenţi economici menţionaţi au obţinut în acest mod un folos necuvenit şi li s-a asigurat o marjă de profit maximală.

Probatoriile pe care procurorul şi-a fundamentat acuzaţiile au fost:

- fragmente din convorbirile telefonice dintre H. şi D., I., J., QQQQQQQQQQ., dintre J. şi I., RRRRRRRRRR. şi SSSSSSSSSS. interceptate în perioada aprilie- septembrie şi noiembrie 2013 potrivit mandatelor de siguranţă naţională emise în baza încheierilor date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la solicitarea SRI prin Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înainte de începerea urmăririi penale utilizate, în dosarul nr. x/2013, selectate după relevanţa apreciată de procuror . Aceste convorbiri telefonice transcrise în proces-verbale au fost excluse din probatoriu de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea din 28.11.2014, rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 339/16.03.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală;

- fragmente din declaraţiile lui I., J., AAAAAAAAAA., ZZZZZZZZZ., TTTTTTTTTT., UUUUUUUUUU., VVVVVVVVVV., WWWWWWWWWW. şi EEEEEEEEEE. (213-214 R);

În Rechizitoriu s-a făcut trimitere la textul legal care reglementa atribuirea contractelor de achiziţie publică O.U.G. nr. 34/2006, care prin art. 2 prevede scopul şi principiile care stau la baza atribuirii acestor contracte, respectiv:

- promovarea concurenţei, garantarea tratamentului egal, fără discriminare a operatorilor economici;

- asigurarea transparenţei şi integrităţii procesului de achiziţie publică precum şi a utilizării eficiente a fondurilor publice, prin respectarea procedurilor de atribuire de către autorităţile contractante;

- aplicarea principiilor nediscriminării, al tratamentului egal, al necunoaşterii reciproce, al transparenţei, al proporţionalităţii, al eficienţei utilizării fondurilor, al asumării răspunderii în atribuirea contractului de achiziţie publică.

Potrivit legii, valoarea contractului de achiziţie publică a fost estimată şi determinată înainte de iniţierea procedurii de atribuire a contractului respectiv (art. 26); pe de altă parte, se transmite în scris orice comunicare, solicitare, informare, notificare; orice document scris se înregistrează în momentul transmiterii şi primirii, iar comunicarea, transmiterea şi stocarea informaţiilor se realizează cu asigurarea integrităţii şi confidenţialităţii datelor respective (art. 59).

Prin respectarea normelor legale se apără interesele autorităţilor contractante de a achiziţiona bunuri şi servicii optime tehnice şi financiare (în speţă în beneficiul cetăţenilor judeţului Mehedinţi) precum şi ale operatorilor economici care se bucură de o concurenţă economică corectă, o creştere a calităţii serviciilor ofertanţilor în favoarea beneficiarilor acestora.

Procurorul a susţinut că stabilirea bunurilor, estimarea valorică s-au realizat cu participarea beneficiarului la momentul procedurii de negociere, contrar normelor O.U.G. nr. 34/2006; cei trei inculpaţi, din considerente obscure au acţionat în mod direct şi susţinut pentru ca operatorii economici OOOOOOOOOO. S.R.L. şi PPPPPPPPPP. S.A. să obţină contractul de achiziţii cu o valoare semnificativă.

Procurorul a apreciat că inculpatul H. a manifestat un interes vădit pentru încheierea acestui contract de achiziţie cu cei doi operatori economici şi în realizarea scopului său le-a atras şi pe I. şi pe J..

În rechizitoriu s-a reţinut că după terminarea construcţiei blocului materno-infantil aparţinând Spitalului judeţean de Urgenţă Drobeta Tr. - Severin, în cursul anului 2012, directorul spitalului, I. a convenit cu reprezentanţii OOOOOOOOOO. S.R.L. să realizeze echiparea cu echipament medical şi mobilarea acestuia încă de la începutul anului 2013.

Pe de o parte, I. i-a cerut lui UUUUUUUUUU. reprezentantul S.C. OOOOOOOOOO. să-i prezinte materiale referitoare la produsele vândute de această societate, iar pe de altă parte, le-a solicitat medicilor din secţiile ce urmau să fie găzduite de blocul materno-infantil, să întocmească liste cu echipamente şi materiale pentru dotarea acestora.

Această acţiune s-a soldat cu elaborarea unor liste de echipamente şi mobilier, de utilităţi, dintre care una înregistrată la 4.07.2013 şi cu materiale promoţionale a produselor aparţinând S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L.. Cu ocazia percheziţiei efectuate în biroul managerului spitalului, I., pe lângă aceste documente s-a mai găsit o notă de calcul a valorii echipamentelor necesare utilării blocului materno-infantil cu suma de 2.627.467 euro (fără TVA).

Cu ajutorul cadrelor medicale ale societăţii OOOOOOOOOO. S.R.L., directorul de vânzări XXXXXXXXXX. a estimat necesitatea de utilare a blocului materno-infantil până în iunie 2013, beneficiind de datele tehnice (nepublice) puse la dispoziţie de I. cu privire la structura blocului maternal-infantil şi necesităţile constatate ce urmau să facă obiectul părţii tehnice a documentaţiei de atribuire a achiziţiei publice.

I. i-a adus la cunoştinţă lui H. că era în legătură cu S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. pentru dotarea blocului maternal-infantil al spitalului, proprietatea Consiliului judeţean Mehedinţi, cel puţin din luna aprilie 2013, astfel că acesta la rândul său a avut la 8.05.2013 o primă discuţie cu UUUUUUUUUU., promotor al produselor acestei societăţi şi cu XXXXXXXXXX., director de vânzări.

S-a mai susţinut în rechizitoriu că au existat mai multe întâlniri cu reprezentanţi ai acestei societăţi pentru a se stabili valoarea contractului de achiziţii publice şi modalitatea concretă de finanţare a acestuia.

În acest scop, H., preşedinte al Consiliului judeţean, J., director executiv al Consiliului Judeţean Mehedinţi şi preşedinte al Consiliului de administraţie al Spitalului judeţean de Urgenţă au pus, afirmă procurorul, la dispoziţia reprezentanţilor OOOOOOOOOO. S.R.L. date financiare (nepublice), disponibilităţi financiare al Consiliului judeţean, valoarea contractului de achiziţii publice, modalitatea concretă de finanţare.

Având la cunoştinţă informaţii tehnice (furnizate de I.) şi cele financiare (date de H. şi J.), reprezentanţii S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L., împreună cu H. au convenit, potrivit rechizitoriului, (încălcându-se prevederile legale ale O.U.G. nr. 34/2006), să se desfăşoare procedurile pentru atribuirea achiziţiei publice de către această societate şi ca modalitate de finanţare să se încheie un contract de leasing pe o perioadă de 7 ani cu PPPPPPPPPP. S.A. ca finanţator.

S-a mai susţinut că între reprezentanţii celor două societăţi şi H., J. şi I. au avut loc mai multe întâlniri în Drobeta Tr. -Severin, Bucureşti şi Mamaia, s-a întocmit un "proiect" al documentaţiei de atribuire pus la dispoziţia Consiliului judeţean şi Spitalului judeţean în vederea publicării în sistemul electronic de achiziţii publice (SEAP).

H. s-a manifestat de multe ori în sensul urgentării încheierii contractului în condiţiile convenite şi a cerut lui J. şi I. să grăbească demersurile pentru încheierea acestuia.

În acelaşi context, a mai precizat procurorul, din dispoziţia lui H., la 19.07.2013, J. s-a întâlnit cu reprezentanţi ai S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. la Bucureşti şi aceştia i-au remis "proiectul" documentaţiei de atribuire a contractului pe suport de hârtie şi în format electronic (pe un memory-stick).

Prin directorul executiv al direcţiei de resurse umane YYYYYYYY., această documentaţie a ajuns la TTTTTTTTTT. (consilier juridic în cadrul compartimentului de achiziţii publice), pentru a fi verificată şi implementată pe SEAP.

La 25.07.2013 H. şi J. s-au întâlnit la Mamaia, se reţine în rechizitoriu, cu reprezentanţii lui S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. şi PPPPPPPPPP. şi au definitivat cadrul financiar în care urma să se încheie contractul de achiziţii publice.

Totodată H., la întâlnirea din Mamaia, a adus la cunoştinţa societăţii OOOOOOOOOO. faptul că achiziţia publică urma să fie realizată de Spitalul judeţean de Urgenţă, deşi blocul materno-infantil aparţinea, ca şi spitalul în care urma să funcţioneze; Consiliului judeţean, ca proprietar al clădirii.

Hotărârea aceasta se justifica prin faptul că Legea nr. 273/2006 prevedea prin art. 563 limitări bugetare pentru gradul de îndatorare, la nivelul finanţelor publice locale.

În mod constant s-a arătat în rechizitoriu că H. pretindea atât lui I. cât şi lui J., să grăbească încheierea contractului de achiziţie, să se publice în SEAP documentaţia de atribuire a acestuia.

La 9 august 2013 UUUUUUUUUU. (SC OOOOOOOOOO.) şi YYYYYYYYYY. (PPPPPPPPPP. SA) s-au întâlnit în sediul Consiliul Judeţean cu J. şi TTTTTTTTTT., cărora le-au înmânat varianta actualizată a documentaţiei de atribuire ce urma a fi publicată pe SEAP.

În şedinţa Consiliului de administraţie al Spitalului judeţean de Urgenţă din 21.08.2013, prezidat de J., I. a prezentat spre aprobare o Notă justificativă referitor la valoarea de 2.700.000 euro (fără TVA) reprezentând costul echipamentelor medicale şi al mobilierului pentru blocul materno-infantil.

În afara aprobării acestei Note, s-a hotărât ca achiziţia să se facă prin încheierea unui contract de achiziţii publice pentru acţiuni multianuale, cu valoare totală de rambursat de 3.800.000 euro (fără TVA).

La 2.09.2013, J. şi TTTTTTTTTT., în sediul Consiliului Judeţean şi în prezenţa reprezentanţilor celor doi operatori economici - S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. şi PPPPPPPPPP. S.A., au verificat documentaţia de achiziţie transmisă, în aceeaşi zi de Spitalul judeţean de Urgenţă la Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice pentru verificări înainte de publicarea pe SEAP.

Prin anunţul de participare (nr. x) valoarea estimată a achiziţiei publice a fost de 16.872.200 RON. S-au menţionat în anunţ doar codurile CPV pentru echipamente medicale şi servicii de instalare de echipament medical, deşi contractul prevedea furnizare şi leasing.

I. i-a adus la cunoştinţă lui H. la data de 11.09.2013 că documentaţia urma să fie publicată pe SEAP şi până la Crăciun urmau să fie aduse şi echipamentele.

Documentaţia a fost publicată pe SEAP la 13.09.2013.

În aceeaşi zi, reprezentanţii S.C. PPPPPPPPPP. S.A. le-au transmis lui J. şi I. că din documentaţia publicată pe SEAP lipsea codul CPV aferent serviciilor de leasing.

Urmare acestei omisiuni, în data de 14.09.2013 H., nemulţumit de întârzierea încheierii contractului de achiziţii publice cu S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. şi PPPPPPPPPP. S.A., potrivit rechizitoriului, le-a pus în vedere numitelor J. şi I. să repare greşeala făcută, astfel riscând să piardă funcţiilor de conducere deţinute.

La 16.09.2013 I. s-a întâlnit la Bucureşti cu reprezentanţii celor doi operatori economici şi s-a hotărât anularea acestei proceduri în data de 17.09.2013.

Procurorul a afirmat că această anulare rapidă a avut ca scop împiedicarea înscrierii vreunui eventual alt competitor care ar fi putut să conteste anularea procedurii, modul de desfăşurare sau rezultatul acesteia.

După emiterea deciziei de anulare nr. x/17.09.2013 a procedurii de atribuire, I., în sediul Consiliului judeţean şi în prezenţa celor două societăţi, prin reprezentanţii lor şi a lui J. a transmis în sistemul electronic de achiziţii publice (SEAP) documentaţia de atribuire nr. x cu valoarea estimată de 3.800.000 euro şi cu CPV pentru serviciile de leasing.

În rechizitoriu s-a reţinut că în caietul de sarcini aferent acestei proceduri de atribuire se regăseşte oferta transmisă de S.C. OOOOOOOOOO., cu aceeaşi formatare a textului scris al situaţiei tabelare şi cu o ordonare alfabetică centralizată pe categorii de produse, diferită sub acest aspect de ceea ce cuprindea oferta găsită la percheziţie în biroul lui I..

Aceasta a retransmis către ANRMAP la 24.09.2013 documentaţia pentru verificări, comunicând acest aspect lui H..

Noua documentaţie a fost publicată pe SEAP la 2.10.2013, iar la 31.10.2013 s-a încheiat, s-a susţinut prin rechizitoriu (formal) acordul-cadru de asociere între cei doi operatori economici.

SC OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP. S.A. au depus la 12 noiembrie un formular de ofertă cu 3.341.336,36 euro (fără TVA) şi 4.143.257,0864 euro cu TVA pentru serviciile ce făceau obiectul achiziţiei publice.

Procurorul a afirmat că în data de 13.11.2013 I. l-a anunţat pe H. să s-a înscris S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L., că este o singură oferă, ceea ce a iscat o autointerogaţie apreciată în rechizitoriu cu un substrat ironic de "preconstituire a dovezii inocenţei acestora în cazul interceptărilor de convorbiri".

Un medic din Spitalul judeţean de Urgenţă, QQQQQQQQQQ. l-a avertizat la 22.11.2013 pe H. că aparatura ce urma a fi achiziţionată făcea parte din categoria de "chinezisme", cu un standard îndoielnic.

În urma negocierii dintre cei doi operatori economici, Spitalul judeţean a acceptat toate condiţiile financiare impuse de cele două societăţi asociate. S.C. OOOOOOOOOO. a încasat imediat valoarea produselor furnizate, iar PPPPPPPPPP. S.A. urma să primească de la Consiliul Judeţean Mehedinţi peste 1.600.000 euro pentru o finanţare pe o perioadă medie de 7 ani.

În acest contract, Consiliul Judeţean în calitate de garant, s-a prevăzut, să aloce către spital banii pentru plăţi şi în calitate de fidejusor să garanteze cu veniturile sale efectuarea lor.

Pe de altă parte, Spitalul judeţean a acceptat să emită câte o cambie pentru fiecare rată lunară în favoarea PPPPPPPPPP. S.A., care să fie avalizată de către Consiliul Judeţean Mehedinţi.

Contractul, se afirmă de către procuror, a fost încheiat în forma propusă de cele două societăţi, convenindu-se la o valoare totală, inclusiv TVA, de 4.143.257,99 euro din care 2.421.212,78 euro pentru echipamente medicale şi mobilier şi 1.093.465,75 euro preţul leasingului cuprinzând dobânda, alte costuri în sumă de 688.579,46 euro reprezentate de comision de asigurare a bunurilor ce fac obiectul leasingului (54.110 RON fără TVA), comision de administrare (140.214 RON fără TVA) comisionul de risc (57.726 RON fără TVA), comision de risc tehnic (27.336 RON fără TVA) şi comision de risc valutar (32.694 RON fără TVA).

Pentru a se putea angaja ca garant, Consiliul Judeţean avea nevoie de avizul Comisiei pentru garantarea împrumuturilor locale din cadrul Ministerului Finanţelor, aviz pe care l-a obţinut prin Hotărârea nr. 3421/21.01.2014 pentru suma de 2.421.212,78 euro ca finanţare rambursabilă. Această sumă reprezenta doar costul produselor achiziţionate, nu şi cel al leasingului.

S-a afirmat în Rechizitoriu că H. a încălcat prevederile H.G.. Nr. 9/2007 cu privire la încadrarea valorii împrumutului în plafonul anual de îndatorare publică, în care ar fi trebuit să se cuprindă şi dobânzile şi comisioanele aferente. Or, din acest motiv, prin adresa din 17.12., semnată de H. nu s-a solicitat avizarea pentru suma totală de 4.143.257,99 euro ci doar pentru preţul produselor.

Procurorul a susţinut că H. prin intermediul secretarului de stat din Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi directorul general adjunct a exercitat presiuni asupra membrilor Comisiei de avizare, reuşindu-se pentru avizul favorabil să se schimbe votul unuia dintre membrii Comisiei ZZZZZZZZZZ., care iniţial apreciase că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege.

În acest sens au fost invocate declaraţiile martorilor EEEEEEEEEE., ZZZZZZZZZZ. şi AAAAAAAAAAA..

La 5.02.2014 s-a încheiat contractul dintre Consiliul Judeţean Mehedinţi reprezentat prin H. şi J. şi Spitalul judeţean de Urgenţă Drobeta Tr. -Severin reprezentat de director I. pe de o parte şi S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. şi PPPPPPPPPP. S.A. pe de altă parte pentru suma de 4.143.257,99 euro.

În rechizitoriu s-au redat selectiv şi secvenţial fragmente din declaraţiile numiţilor I., J. (fără a se preciza calitatea în care au fost audiate), AAAAAAAAAA. - director financiar contabil al Spitalului judeţean de Urgenţă, ZZZZZZZZZ., TTTTTTTTTT., referent de specialitate şi respectiv consilier juridic, UUUUUUUUUU. - promotor produse ale S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L., VVVVVVVVVV. - director general al OOOOOOOOOO. S.R.L., WWWWWWWWWW. - fost director PPPPPPPPPP. S.A., EEEEEEEEEE. - vicepreşedinte al Consiliului judeţean Mehedinţi.

În Rechizitoriu nu s-a făcut trimitere la nicio declaraţie a inculpatului H. şi nici la alte probatorii administrate în faza de urmărire penală.

Declaraţie I.

1. Din declaraţia lui I. s-au selectat fragmente considerate relevante de procuror şi s-a reţinut:

- în data de 8.05.2013, I. s-a deplasat la Consiliul Judeţean, însoţită de reprezentanţii S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L., UUUUUUUUUU. şi XXXXXXXXXX. şi au purtat discuţii cu H. cu privire la dotarea blocului materno-infantil;

- I. i-a prezentat pe cei doi reprezentanţi ai societăţii drept potenţiali ofertanţi;

- H., preşedinte al Consiliului judeţean, cu ocazia altor discuţii, i-a cerut lui I. să întocmească listele cu necesarul de echipamente pentru blocul materno-infantil;

- la 25.07.2013, I. a aflat de la H. că el, împreună cu J. au mai avut convorbiri cu cei de la S.C. OOOOOOOOOO. şi în urma lor, s-a hotărât ca Spitalul judeţean să facă achiziţia cu finanţare de la Consiliul Judeţean, întrucât acesta nu mai avea plafon de garantare;

- I. a prezentat lui H. şi alţi ofertanţi care însă nu şi-au mai făcut apariţia, dintre ofertanţi fiind preferată de H. şi J. S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L.;

- I. a aflat de întâlnirea dintre H. şi reprezentanţii S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. de la Mamaia la 25.07.2013, inclusiv cu privire la organizarea licitaţiei pentru achiziţiile publice stabilite de către spital;

- din dispoziţia lui H., I. a organizat şedinţa Consiliului de Administraţie al Spitalului judeţean, unde aceasta are doar statut de invitată, la 30.07.2013;

- J., reprezentanta Consiliului judeţean a propus Consiliului de Administraţie al Spitalului ca Spitalul să facă licitaţia, ceea ce s-a şi aprobat, iar ulterior, prin hotărârea Consiliului nr. 14/21.08.2013, s-a stabilit ca valoarea estimată pentru dotarea blocului materno-infantil să fie de 2.700.000 euro fără TVA, cu finanţarea asigurată de Consiliul Judeţean Mehedinţi;

- Spitalul a făcut un studiu de piaţă privind costul dotărilor blocului materno-infantil, bazat pe ofertele de la BBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCC., OOOOOOOOOO., DDDDDDDDDDD. şi alte oferte de la alţi furnizori, ce au stat la baza stabilirii maximului sumei pe care Consiliul Judeţean putea să o suporte;

- perioada de 7 ani din contractul de leasing a fost stabilită de Consiliul Judeţean;

- la 11.09.2013 s-a introdus pe SEAP documentaţia de atribuire, prezenţi în Consiliul Judeţean fiind EEEEEEEEEEE., ZZZZZZZZZ., J. şi reprezentanţii OOOOOOOOOO.;

- publicarea pe SEAP s-a făcut fără codul de leasing;

- în data de 14.09.2013, I. a avut o discuţie la Spital cu UUUUUUUUUU. şi FFFFFFFFFFF. care i-au adus la cunoştinţă lipsa de pe SEAP a codului de leasing, CPV;

- I. a încercat şi a crezut că i-a lămurit că era prevăzută pe SEAP o achiziţie în sistem de leasing şi astfel, lipsa codului CPV nu impieta cu nimic asupra procedurii licitaţiei;

- ulterior acestei discuţii, reprezentanţii S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. au mers la Consiliul Judeţean, au discutat cu H. şi F., insistând să fie introdus în SEAP codul de leasing CPV;

- la cererea finanţatorului acestei achiziţii, respectiv a Consiliului judeţean prin H. şi J., I., cu respectarea normelor legale, a efectuat modificarea pe SEAP.

2. J., în declaraţia dată la urmărirea penală (nu rezultă în ce calitate), în fragmentul selectat de procuror, ca fiind relevant, în cauză a arătat că:

- a acceptat să poarte discuţii cu reprezentanţii S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. şi PPPPPPPPPP. S.A. cu privire la documentaţia ce urma să fie publicată pe SEAP din dispoziţia lui H. care în mod direct şi prin I., a avertizat-o că în cazul în care nu se încheia acel contract, pleca din Consiliul Judeţean, pierzându-şi şi funcţia şi locul de muncă;

- J., la mijlocul lunii iulie 2013 s-a întâlnit la sediul OOOOOOOOOO. cu reprezentanţii acestei societăţi care i-au dat un plic ce conţinea "ceva oferte financiare" şi pe care prin YYYYYYYY. l-a trimis lui H.;

- plicul conţinea datele financiare despre care F. discutase cu cei de la OOOOOOOOOO.;

- reprezentanţii OOOOOOOOOO. au solicitat o întâlnire cu H. pentru a discuta despre dotarea blocului materno-infantil, întâlnire pe care H. a acceptat-o;

- la 25.07.2013, J. s-a întâlnit în Mamaia cu reprezentanţii OOOOOOOOOO. între care era şi UUUUUUUUUU. şi i-a condus pe terasa hotelului GGGGGGGGGGG. unde aceştia au rămas să discute cu H., discuţie la care F. nu a participat, întrucât a crezut că se negociau preţurile produselor ce urmau a fi achiziţionate de la acest operator economic;

- la şedinţa din 21.08.2013 a Consiliului de administraţie al Spitalului judeţean, J., ca reprezentant al Consiliului judeţean, a făcut propunerea pentru valoarea estimată şi cu privire la cine urma să efectueze finanţarea pentru blocul materno-infantil;

- F. nu a avut decât mandat verbal de la H. şi de la el a cunoscut că valoarea estimată era de 2.700.00 euro cu TVA, astfel cum îi comunicaseră cei de la OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP. S.A. ca sumă pentru care aceştia puteau încheia contractul, discuţie la care participase şi F.;

- în luna septembrie, la solicitarea lui H., în biroul lui J. a avut loc o discuţie cu reprezentanţi ai OOOOOOOOOO., o doamnă şi UUUUUUUUUU. şi cu I. care a venit cu aceştia la Consiliu;

- cu ocazia acelei discuţii, reprezentanţii OOOOOOOOOO. i-au înmânat lui F. un stick şi un biblioraft cu oferta acestei societăţi pentru dotarea blocului materno-infantil - produse medicale, fişe tehnice, alte fişiere etc.;

- documentaţia de pe stick a suferit nişte modificări pe calculatorul lui J., făcute de cei de la OOOOOOOOOO., după care stickul şi biblioraftul cu listarea produselor, F. i le-a remis lui TTTTTTTTTT.;

- cei de la S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. au cerut lui H. şi lui F. ca aceştia să asiste la introducerea datelor pe care le discutaseră în aplicaţia SEAP pentru a fi sigur că acestea aveau să fie trecute aşa cum stabiliseră;

- iniţial s-a încercat introducerea datelor pe aplicaţia SEAP din biroul lui F., fiind prezenţi cei de la OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP. S.A. şi TTTTTTTTTT., şi întrucât nu s-a reuşit, această activitate s-a realizat în sediul Spitalului, fără ca F. să mai fie prezentă;

- datele introduse în SEAP au fost cele stabilite de către reprezentanţii celor două societăţi - operatori economici cu H., I. şi J. pe aspectele financiare;

- după publicarea documentaţiei de atribuire pe SEAP, reprezentanţii PPPPPPPPPP. au sesizat că lipsea codul CPV; F. i-a îndreptat spre I., pentru ca ulterior H. să decidă anularea licitaţiei după discuţiile cu reprezentanţii celor două societăţi care au venit cu propunerea de anulare şi repunere ulterior pe SEAP a documentaţiei cu CPV;

- documentaţia a fost reintrodusă pe SEAP, din biroul lui F. de către TTTTTTTTTT. în prezenţa reprezentanţilor celor doi operatori economici care îi dictau datele ce trebuiau introduse;

- licitaţia a fost adjudecată de aceste două societăţi, în asociere, singurele înscrise altfel;

- până la încheierea contractului de furnizare echipamente medicale s-a solicitat potrivit legii, dat fiind calitatea de garant a Consiliului judeţean, avizul de la Comisia de avizare a împrumuturilor publice de la Ministerul Finanţelor pentru suma de 2.420.000 euro;

- dintr-o eroare, reprezentaţii Consiliului judeţean au avalizat o serie de cambii, faţă de condiţiile impuse de PPPPPPPPPP. S.A., până la concurenţa sumei de 4.143.000 euro şi nu de 2.420.000 euro, contravaloarea bunurilor din contract, întrucât la primirea cambiilor nu le-au calculat valoarea totală;

- după negocieri, s-a încheiat contractul de furnizare echipamente medicale cu nr. x/5.02.2014, pentru preţul convenit de 4.143.257,09 euro cu TVA, Consiliul Judeţean urmând să garanteze plata sumelor datorate de către utilizator conform art. 9 pct. 4 din contract.

3. AAAAAAAAAA. - director financiar contabil la Spitalul judeţean de Urgenţă Drobeta Tr. -Severin a declarat că:

- de la începutul anului 2013 se discuta despre dotarea blocului materno-infantil;

- directorul I. a purtat numeroase discuţii cu un reprezentant al S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L., care se ocupa cu furnizarea de materiale sanitare şi cu participarea directorului HHHHHHHHHHH.;

- întrucât AAAAAAAAAA. ca director financiar contabil al Spitalului nu era de acord ca dotarea să se facă de Spital, întrucât nu avea fondurile necesare, clădirea nu era încă în administrarea spitalului, iar dotarea trebuia făcută de Consiliul Judeţean căruia îi aparţinea proiectul construcţiei ce includea şi dotarea cu echipamente medicale, aceasta nu a fost cooptată în discuţiile cu cei de la OOOOOOOOOO.;

- deşi proiectantul blocului materno-infantil prevăzuse şi dotarea cu aparatură medicală, acest lucru nu s-a avut în vedere la întocmirea caietului de sarcini pentru noua licitaţie; astfel au fost prevăzute echipamente medicale pe care medicii QQQQQQQQQQ. şi IIIIIIIIIII. le-au considerat "nişte chinezării sau care nu erau necesare";

- de la I., AAAAAAAAAA. a aflat prin luna august că exista o hotărâre a Consiliului judeţean prin care s-a aprobat ca licitaţia să fie făcută de Spitalul judeţean şi că fondurile urmau să vină de la Consiliu;

- AAAAAAAAAA. a aflat până la publicarea pe SEAP a documentaţiei, că cei de la OOOOOOOOOO. au avut permanent discuţii cu I., cu directorul HHHHHHHHHHH. şi cu cei din Consiliul Judeţean;

- publicarea pe SEAP s-a făcut de către I. împreună cu HHHHHHHHHHH. şi EEEEEEEEEEE.;

- de la SSSSSSSSSS., AAAAAAAAAA. a aflat că după ce i-a comunicat lui I. că s-au înscris deja doi participanţi, aceasta a dispus anularea licitaţiei şi a doua zi, acesta cu I. cu laptopul de la achiziţii, au mers la Consiliul Judeţean Mehedinţi pentru a introduce din nou pe SEAP modificările necesare;

- aceştia au fost însoţiţi de o doamnă de la OOOOOOOOOO. şi s-au deplasat cu o maşină cu nr. de Cluj;

- AAAAAAAAAA. a făcut parte din comisia de licitaţie dar nu a fost chemată la deschiderea plicurilor şi verificarea documentelor de către SSSSSSSSSS., JJJJJJJJJJJ., KKKKKKKKKKK., doctorul QQQQQQQQQQ., urmând a fi solicitată când se ajungea la partea economică;

- a fost declarată câştigătoare a licitaţiei S.C. OOOOOOOOOO. în asociere cu PPPPPPPPPP. S.A.;

- la spital s-a primit un model de contract unde erau nişte articole care, în opinia martire F. dezavantaja spitalul, astfel încât a solicitat nişte lămuriri înainte de a-l semna;

- I. i-a cerut AAAAAAAAAA. să meargă să aibă o discuţie cu H. privind obiecţiile pe care aceasta le ridica faţă de contract, discuţie în care H. i-a reproşat că nu e loială şi "ochii din verzi, ţi-i fac negri";

- la insistenţele lui I., AAAAAAAAAA. a vizat şi cambiile, deşi îi spusese că acestea, emise de PPPPPPPPPP. S.A., nu pot fi acceptate întrucât legislaţia nu permitea acest sistem de decontare la instituţiile publice;

- toate documentele care se întocmeau cu privire la licitaţie au fost aprobate de Consiliul Judeţean, inclusiv în ce priveşte "echipamente în format global" în valoare de aproximativ 6 miliarde RON vechi şi care nu au fost identificate în detaliu.

4. ZZZZZZZZZ., referent de specialitate în cadrul Biroului de achiziţii al Spitalului judeţean de Urgenţă Drobeta Tr. -Severin a declarat, între altele, următoarele:

- înainte de punerea pe SEAP a documentaţiei de atribuire, ZZZZZZZZZ. şi EEEEEEEEEEE., jurist din cadrul Biroului Achiziţie şi şefa lui directă s-au deplasat la Consiliul Judeţean în biroul lui TTTTTTTTTT., unde se mai afla o doamnă şi unde a venit şi J.;

- cei doi s-au deplasat la Consiliu din dispoziţia lui I. şi de la TTTTTTTTTT., EEEEEEEEEEE. a primit caietul de sarcini şi documentaţia aferentă pe stick pentru blocul maternal-infantil;

- până la publicarea pe SEAP a documentaţiei, EEEEEEEEEEE. s-a întâlnit de mai multe ori cu doamna de la OOOOOOOOOO. în biroul lui I.;

- din dispoziţia directorului Spitalului, ZZZZZZZZZ. şi EEEEEEEEEEE. au făcut prima introducere pe SEAP a documentaţiei;

- din dispoziţia lui I., atât ZZZZZZZZZ., cât şi ceilalţi colegi urmau să o anunţe câţi participanţi s-au înscris la licitaţie;

- când ZZZZZZZZZ. i-a comunicat că sunt înscrişi doi participanţi, I. a afirmat:

"trebuie să o anulăm";

- la două-trei zile, i s-a cerut acestuia să revină la serviciu din concediu de către dna LLLLLLLLLLL., din dispoziţia lui I. în legătură cu anularea licitaţiei;

- I. i-a spus lui ZZZZZZZZZ. că s-au identificat nişte erori ce trebuiau înlăturate - lipsa din titlu a denumirii leasing, lipsa codului leasing CPV, încă a unui cod şi modificarea în caietul de sarcini la "numărul de bucăţi";

- după două zile de la anularea licitaţiei, ZZZZZZZZZ. a însoţit-o pe I. la Consiliul Judeţean, având asupra lui laptopul Biroului de achiziţie; deplasarea s-a efectuat cu o maşină x albă condusă de un domn de la OOOOOOOOOO.;

- în Consiliul Judeţean, aceştia au mers în biroul lui J. unde se mai afla o doamnă, probabil tot de la OOOOOOOOOO.;

- ZZZZZZZZZ. a introdus documentaţia pe SEAP fiind corectat şi supravegheat de I., F. şi doamna de la OOOOOOOOOO.;

- ZZZZZZZZZ. a fost numit de I. în Comisia de evaluare a ofertei - singura depusă fiind cea a S.C. OOOOOOOOOO. în asociere cu PPPPPPPPPP. S.A.;

- din discuţiile dintre I. şi F., ZZZZZZZZZ. a înţeles că EEEEEEEEEEE. greşise la prima introducere a documentaţiei pe SEAP prin neintroducerea codului CPV.

5. TTTTTTTTTT., consilier juridic în cadrul Serviciului de achiziţii al Consiliului judeţean Mehedinţi, la rândul său a declarat, printre altele:

- în luna august 2013, J. i-a comunicat lui TTTTTTTTTT., că din dispoziţia lui H. urma să se ocupe de achiziţia în vederea dotării blocului materno-infantil, ce urma să fie făcută de Spitalul judeţean de Urgenţă Drobeta Tr. Severin;

- în prezenţa şefului serviciului de contabilitate MMMMMMMMMMM., J. i-a făcut cunoştinţă lui NNNNNNNNNNN. cu YYYYYYYYYY. de la PPPPPPPPPP. şi cu UUUUUUUUUU. de la S.C. OOOOOOOOOO. despre care F. a afirmat că:

"urmează să se ocupe de dotarea blocului maternal din dispoziţia lui H.";

- la aceeaşi întâlnire, reprezentanţii celor două societăţi i-au înmânat lui J. un stick de culoare albastră şi un biblioraft care cuprindeau documentaţia ce urma să fie pusă pe SEAP, care la rândul ei i le-a dat lui NNNNNNNNNNN. să le studieze;

- din discuţiile purtate de NNNNNNNNNNN. cu cei doi operatori economici, acesta a înţeles că ei făcuseră "documentaţia prin care trebuia să se achiziţioneze în sistem de leasing aparatura necesară blocului materno-infantil, iar lui îi revedea sarcina să facă corecturile necesare pentru a se putea publica pe SEAP";

- studiind documentaţia, TTTTTTTTTT. nu a constatat că pe SEAP trebuia pus un cod de leasing, ci codul de furnizare echipamente, modelul de contract ataşat fiind cel al furnizării de echipamente;

- la o întâlnire ulterioară dintre TTTTTTTTTT. şi o altă doamnă de la spitalul judeţean s-a stabilit ca spitalul să se ocupe de această achiziţie şi de proceduri, astfel încât TTTTTTTTTT. a predat lui J. stick-ul şi biblioraftul ce au fost remise celor doi reprezentanţi ai spitalului;

- pe stick şi în documentaţia din biblioraft se aflau: fişa de date achiziţii, modele de formulare pentru licitaţie, caiete de sarcini cu datele tehnice ale echipamentelor ce urmau a fi achiziţionate, date care apoi, cu mici modificări au fost puse pe SEAP;

- într-una din discuţiile purtate de TTTTTTTTTT. cu J., aceasta i-a spus că cele două societăţi ar fi putut câştiga licitaţia, întrucât condiţiile din documentaţie îi avantajau foarte mult; în opinia lui ZZZZZZZZZ., putea să mai apară şi altă firmă concurentă;

- prin septembrie 2013, F. l-a chemat la o întrunire la preşedintele H., unde se mai găsea şi directorul spitalului, I., cerându-i-se să se ocupe de introducerea pe SEAP a caietului de sarcini a blocului materno-infantil;

- în opinia lui TTTTTTTTTT., la acel moment, astfel cum i-a spus şi lui J., achiziţia trebuia făcută de spital, pentru că beneficiarul final al echipamentelor nu era Consiliul Judeţean, ci spitalul, iar "Ministerul Finanţelor nu mai dădea voie consiliilor judeţene să ia împrumuturi pentru investiţii, întrucât fondurile erau alocate achitării creditelor de întârziere ";

- NNNNNNNNNNN. a aflat că varianta de leasing cu garantarea Consiliului judeţean a fost cea cu care au venit cei de la PPPPPPPPPP. şi OOOOOOOOOO.;

- clădirea ce urma să fie dotată cu echipament la momentul publicării pe SEAP a documentaţiei ca şi la data declaraţiei la Parchet, nu se afla în administrarea Spitalului;

- TTTTTTTTTT. mai precizează că, la prima încărcare pe SEAP s-a folosit codul pentru contract de furnizare echipamente şi nu cel de leasing, iar apoi, deşi s-a menţionat codul de leasing, modelul de contract a rămas cel de furnizare echipamente propus de cei doi operatori economici;

- TTTTTTTTTT. a făcut parte din comisia de evaluare, dar a participat doar la ultima şedinţă de evaluare; s-au înscris doar PPPPPPPPPP. şi OOOOOOOOOO., în asociere, declaraţi câştigători ai licitaţiei;

- la negocierea contractului au participat I., J., OOOOOOOOOOO., dna LLLLLLLLLLL., dna PPPPPPPPPPP. juristul Spitalului şi din partea societăţilor comerciale: YYYYYYYYYY., QQQQQQQQQQQ. şi UUUUUUUUUU. de la OOOOOOOOOO.; contractul de leasing era diferit de contractul publicat pe SEAP, ceea ce legal nu ar fi fost posibil, dar probabil s-a întâmplat, după opinia lui NNNNNNNNNNN., din lipsa de experienţă a celor de la spital;

- cu ocazia negocierilor s-au purtat discuţii pe condiţiile de garantare şi clauze noi contractuale pe care cei de la PPPPPPPPPP. le-au impus;

- în decembrie 2013, din dispoziţia lui H., TTTTTTTTTT. a depus dosarul pentru obţinerea avizului de garantare la Comisia din secretariatul Ministerului Finanţelor Publice;

- în ianuarie 2014, TTTTTTTTTT., împreună cu EEEEEEEEEE., vicepreşedinte al Consiliului judeţean, s-au deplasat la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, unde nu l-au întâlnit pe secretarul de stat la care îi trimisese H., dar care au fost îndreptaţi către RRRRRRRRRRR., care la rândul ei i-a pus în contact cu şeful de cabinet al preşedintelui Comisiei de avizare JIRU, respectiv secretarul Comisiei dna AAAAAAAAAAA. şi cu alte două persoane;

- la întâlnirea cu aceste ultime persoane, TTTTTTTTTT. l-a invitat şi pe YYYYYYYYYY. de la PPPPPPPPPP. care se întâlnise deja cu dl. Jiru, cu câteva zile înainte, iar pe de altă parte, contractul semnat de ambele părţi trebuia depus de operatorii economici;

- s-au mai depus câteva copii de pe nişte documente xeroxate la PPPPPPPPPP., la dosarul aflat spre avizare şi cu privire la care se făcuseră demersuri să se explice conţinutul actelor din dosar.

La cererea lui H., vicepreşedintele Consiliului Judeţean EEEEEEEEEE. s-a deplasat, însoţită de TTTTTTTTTT., la începutul lunii ianuarie 2014, la Bucureşti să verifice dacă dosarul pentru avizarea garantării contractului ce urma să-l încheie spitalul judeţean cu cei doi operatorii economici era complet.

6. EEEEEEEEEE. a declarat că până la acel moment nu cunoştea date despre acest contract astfel încât a aflat amănunte de la TTTTTTTTTT.;

- Comisia de Autorizare a Împrumuturilor locale din cadrul Ministerului Finanţelor Publice îl avea preşedinte pe dl Jiru, iar secretariatul tehnic era asigurat de SSSSSSSSSSS. - şef serviciu şi AAAAAAAAAAA.;

- în demersurile de a verifica dacă dosarul depus spre avizare era complet, Bxxădănoiu şi NNNNNNNNNNN. s-au întâlnit cu RRRRRRRRRRR. de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, la iniţiativa lui H., doamnă care i-a îndreptat spre altă persoană de la Ministerul Finanţelor publice, care la rândul ei i-a pus în legătură cu cei de la secretariatul tehnic al Comisiei;

- în discuţia cu AAAAAAAAAAA. şi SSSSSSSSSSS., acestea le-au comunicat că trebuie să mai depună şi alte documente şi totodată NNNNNNNNNNN. le-a înmânat nişte acte provenite de la Consiliul Judeţean;

- în 19.01.2014, H. i-a adus la cunoştinţă martorei că urma să plece la Bucureşti să mai depună nişte documente la dosarul aflat la Comisia de avizare pentru şedinţa din 21.01.2014 şi că avea să o contacteze pe RRRRRRRRRRR. cu privire la aceste date;

- EEEEEEEEEE., în data de 20.01.2014 a depus la secretariatul Comisiei documentele primite de la TTTTTTTTTT. şi care urmau să completeze actele de la dosar, a contactat-o pe RRRRRRRRRRR., care, asemenea l AAAAAAAAAAA., i-a spus să aştepte "şedinţa din 21.01.2014 şi să aşteptăm să vedem rezultatul şedinţei", "să aşteptăm rezultatul de la Comisie";

- AAAAAAAAAAA. i-a comunicat că dosarul era complet iar "comisia va hotărî dacă le acorda avizul sau nu";

- RRRRRRRRRRR. i-a făcut cunoştinţă lui EEEEEEEEEE. cu Jiru, fără să-i spună ceva despre avizul pe care aceasta îl aştepta de la comisie;

- în biroul lui Jiru, SSSSSSSSSSS. i-a comunicat acestuia că dosarul depus de Consiliul Judeţean Mehedinţi era complet;

- EEEEEEEEEE. a revenit în Ministerul Finanţelor Publice în jurul orelor 14:00 şi a mers la secretariatul biroului dlui Jiru, aşteptând pe hol cu TTTTTTTTTTT.; când s-a întâlnit cu acesta, i-a comunicat că sunt discuţii de ordin legislativ cu privire la dosarul de la Mehedinţi;

- EEEEEEEEEE. a avut în ziua de 20 şi 21.01.2014, numeroase discuţii telefonice cu H., căruia i-a spus că sunt probleme de ordin legislativ în comisie pentru avizul cerut de Mehedinţi şi că urma în data de 22.01.2014 să se ia "hotărâre în acest sens";

- potrivit afirmaţiilor lui EEEEEEEEEE., H. a avut mai multe convorbiri telefonice cu RRRRRRRRRRR., UUUUUUUUUUU. şi Jiru cu privire la discuţiile legate de aviz;

- în dimineaţa de 22.01.2014, prin email, a primit de la Mehedinţi copia unui aviz dat de comisie unor cazuri similare asemeni celui în situaţia în care aparent se afla Consiliul Judeţean Mehedinţi;

- EEEEEEEEEE. a aflat că doi membrii se opuneau avizării favorabile a cererii Consiliului judeţean şi au cerut în comisie lămuriri;

- invitată în biroul unde se ţinea şedinţa Comisiei, EEEEEEEEEE. nu a cunoscut bine datele tehnice, dar a prezentat din perspectiva beneficiului spitalului, importanţa avizului pentru ca acest contract să se realizeze;

- la terminarea şedinţei Comisiei, la o oră, după audierea lui EEEEEEEEEE., membrii Comisiei au avizat favorabil cererea Consiliului judeţean Mehedinţi, şi după o oră i-a fost înmânat avizul de către AAAAAAAAAAA..

În cauză, în faza de urmărire penală, între alte persoane, au mai fost audiaţi şi UUUUUUUUUU. (fg. 299 R), WWWWWWWWWW. şi VVVVVVVVVV. .

7. UUUUUUUUUU., în declaraţia redată, secvenţial, fragmentat după relevanţa apreciată de procuror, a arătat că:

- este distribuitor şi promotor al produselor comercializate de OOOOOOOOOO. S.R.L. şi în această calitate, la sfârşitul anului 2012, a aflat de la I. că urma să se doteze cu echipamente medical şi mobilier blocul materno-infantil al Spitalului judeţean;

- I. i-a solicitat să-i prezinte o ofertă spitalului şi pe durata ianuarie - iunie reprezentanţi ai S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. prin XXXXXXXXXX., director de vânzări, FFFFFFFFFFF., VVVVVVVVVVV. şi alte persoane au făcut mai multe vizite la spital, au purtat discuţii cu I. şi cu medicii şefi de secţie cu privire la necesarul de echipamente;

- înainte de terminarea întocmirii ofertei, I. i-a dus pe UUUUUUUUUU. şi XXXXXXXXXX. şi i-a prezentat lui H., în faţa căruia s-a afirmat că după 3-4 luni de muncă, oferta e spre finalizare, conform cu cele solicitate de specialiştii din Spitalul judeţean;

- întâlnirea s-a justificat prin faptul că H. era finanţatorul proiectului şi că acesta nu găsise încă o sursă de finanţare;

- OOOOOOOOOO. s-a ocupat să găsească o sursă de finanţare care s-a identificat în societatea S.C. PPPPPPPPPP. S.A. şi în luna august UUUUUUUUUU., cu un reprezentant al S.C. PPPPPPPPPP. S.A. au prezentat procedura de finanţare lui I., lui H. şi J.;

- ca reprezentant al PPPPPPPPPP., YYYYYYYYYY. însoţit de UUUUUUUUUU., au mai făcut 2-3 vizite la spital şi la Consiliul Judeţean, solicitând o serie de informaţii;

- UUUUUUUUUU., XXXXXXXXXX. şi YYYYYYYYYY., în luna august şi în lunile următoare ale lui 2013 au fost de mai multe ori în biroul lui J. unde de altfel i s-a înmânat, conform practicii în domeniu, caietul de sarcini întocmit de S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. în format electronic şi pe format de hârtie sub nr. de înregistrare al Consiliului;

- după predarea ofertei tehnice, au mai existat discuţii între spital şi Consiliul Judeţean şi firma de leasing cu privire la codul de licitaţii;

- UUUUUUUUUU. i-a însoţit pe XXXXXXXXXX. şi FFFFFFFFFFF. la întâlnirile cu I. şi F. când li s-au prezentat variantele de finanţare identificate de XXXXXXXXXX.;

- J. le-a spus că se pot întâlni cu H. la Mamaia unde UUUUUUUUUU. şi XXXXXXXXXX., în holul hotelului GGGGGGGGGGG. le-au prezentat într-o discuţie de 5 minute variante de finanţare;

- după ce s-a retras de pe SEAP anunţul de licitaţie, UUUUUUUUUU., împreună cu YYYYYYYYYY. şi XXXXXXXXXX. au purtat discuţii cu Spitalul judeţean şi ulterior a fost repus pe SEAP anunţul de licitaţie;

- cele două societăţi au câştigat licitaţia iar negocierile au durat 2-3 luni întrucât cei din comisie nu înţelegeau conţinutul contractului pus la dispoziţie într-un interval de o lună de PPPPPPPPPP., ai cărei reprezentanţi s-au deplasat la Drobeta Tr. -Severin pentru a da explicaţiile necesare;

- UUUUUUUUUU. a afirmat că la momentul licitaţiei, OOOOOOOOOO. nu deţinea echipamentele ce urmau a fi livrate în cadrul contractului către Spitalul judeţean.

8. VVVVVVVVVV. directorul general al OOOOOOOOOO. S.R.L., a declarat între altele, în fragmentul de declaraţie redat în Rechizitoriu că:

- în vara anului 2013 (iunie- iulie 2013), UUUUUUUUUU. le-a adus la cunoştinţă că Spitalul de Urgenţă judeţean Drobeta Tr. Severin urmează să doteze cu echipamente medicale blocul materno-infantil;

- FFFFFFFFFFF., VVVVVVVVVVV., XXXXXXXXXX. specialişti în diferite domenii ai medicinei, în numele OOOOOOOOOO., au avut discuţii cu directorul spitalului, I., dar mai ales cu medicii din spital pe o perioadă de vreo 2 luni pentru a identifica necesarul de echipamente şi a se prezenta gama de produse medicale oferite;

- VVVVVVVVVV. a apreciat că XXXXXXXXXX., în perioada iunie- decembrie 2013 este posibil să se fi întâlnit cu reprezentanţi ai Consiliului judeţean care era finanţatorul proiectului şi pentru finalizarea acestuia; a avut mai multe prospectări pentru ca în final să se agreeze o înţelegere cu S.C. PPPPPPPPPP. S.A. care a şi prezentat spitalului şi Consiliului judeţean o ofertă de finanţare la sfârşitul lunii august - începutul lunii septembrie 2013;

- publicaţia documentaţiei de atribuire a apărut pe SEAP în luna octombrie; ea a fost retrasă şi publicată din nou, cu adăugarea codului de leasing CPV;

- până la semnarea contractului au mai fost negocieri pe contract;

- OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP. S.A. au încheiat un contract de asociere în luna octombrie, înainte de publicaţia pe SEAP a documentaţiei de atribuire, PPPPPPPPPP. fiind lider de asociere, iar în ianuarie 2014, după câştigarea licitaţiei şi încheierea negocierilor, cele două societăţi au încheiat un contract de furnizare echipamente;

- la solicitarea spitalului, contractul este suspendat.

9. WWWWWWWWWW., fost director de departament la PPPPPPPPPP. a declarat următoarele aspecte redate în rechizitoriu:

- în luna iulie 2013 a fost contactat de XXXXXXXXXX. pentru un proiect legat de dotarea unui bloc materno-infantil cu echipamente medicale, din cadrul spitalului judeţean de urgenţă din Drobeta Tr. -Severin;

- acesta s-a întâlnit de vreo două ori cu I. - directorul Spitalului, cu J. şi H., în scopul clarificării unor aspecte legate de produsele de leasing, la cererea acestora ori a reprezentanţilor S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L.;

- WWWWWWWWWW. a dat celor de la OOOOOOOOOO. o serie de 7-8 simulări pe diferite sume de produs standard leasing;

- însoţit de FFFFFFFFFFF., WWWWWWWWWW. a mers la Consiliul Judeţean pentru a-i explica lui J. "încă odată" ce înseamnă leasingul financiar", fiind de faţă şi o persoană căreia J. i-a dat dispoziţie să se ocupe de documentele legate de proiect;

- prin septembrie- octombrie, cei de la Spital au publicat, pe SEAP documentaţia de licitaţie privind blocul materno-infantil, lipsind codul de leasing, fără de care PPPPPPPPPP. S.A. nu putea să participe în asociere cu OOOOOOOOOO. la licitaţie;

- prima licitaţie s-a anulat şi după ceva vreme a apărut anunţul pe SEAP cu un cod ce prevedea finanţarea în leasing;

- ulterior s-a încheiat acordul de asociere dintre PPPPPPPPPP. S.A. şi OOOOOOOOOO. şi după ce s-au depus documentele de licitaţie, acesta a încheiat contractul său de muncă cu PPPPPPPPPP.;

- WWWWWWWWWW. a mai precizat că în cadrul discuţiilor avute cu reprezentanţi ai spitalului şi ai Consiliului judeţean nu s-a pus problema decât "de garantarea de către Consiliul Judeţean cu un contract de fidejusiune şi nu cu avalizarea unor cambii pentru că garanţiile constituite sub formă de cambii, tehnic nu sunt posibile şi trezoreria nu acceptă în decontare aceste efecte de comerţ".

Faţă de situaţia de fapt descrisă, procurorul a stabilit încadrarea juridică a faptelor fiecărui inculpat, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 .

*

* *

În faza de urmărire penală, H. a fost audiat ca suspect, ca inculpat de procuror, de judecătorul de drepturi şi libertăţi în dosarul nr. x/2014 al secţiei I penală - Curtea de Apel Bucureşti la 3.04.2014 .

În rechizitoriu nu s-a menţionat absolut nimic din cele declarate de inculpatul H. cu privire la infracţiunile reţinute în sarcina sa, astfel cum rezultă din procesele-verbale de aducere la cunoştinţă a învinuirilor aflate la filele x dup şi din Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale împotriva acestuia .

Procurorul nu a precizat în Rechizitoriu care este poziţia procesuală a inculpatului H. faţă de acuzaţiile care i s-au adus.

Inculpatul H. a fost audiat la 30.07.2014 în faza camerei preliminare, în camera de consiliu de Curtea de Apel Bucureşti şi apoi în şedinţă publică după începerea cercetării judecătoreşti la 28.07.2015 şi respectiv la 22.09.2017 .

Cu privire la acuzaţia întemeiată pe art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 inculpatul în faza de urmărire penală a declarat că:

- Spitalul judeţean a organizat licitaţia, iar Consiliul Judeţean avea doar calitatea de girant al acestei investiţii;

- este posibil ca încă din 8 mai I. să îi fi comunicat de intenţia S.C. OOOOOOOOOO. de a participa la licitaţie şi că dorea să vină cu reprezentanţii societăţii la H., aspecte de care la audiere nu şi-a amintit;

- cu cei de la OOOOOOOOOO., a declarat H., nu s-a întâlnit la mare la GGGGGGGGGGG., ci la Bucureşti cu tot sfatul lor de conducere, după adjudecarea lucrării, în luna ianuarie pentru ca acesta să se asigure că dotarea urma să se facă conform caietului de sarcini până la 25 aprilie, întrucât în 28 aprilie primeau vizita Premierului;

- a doua întâlnire a fost la sediul Consiliului judeţean, într-o zi de luni, după întâlnirea de la Bucureşti la care au participat H., J., I., reprezentanţii celor două societăţi care au venit să completeze documentele, asigurându-i că 25 aprilie era un termen fezabil pentru finanţare;

- la Mamaia, s-a întâlnit întâmplător cu directorul economic al Consiliului judeţean (J.) care i-a comunicat intenţia unei firme să doteze maternitatea şi care urma să participe la licitaţie;

- inculpatul H. a mai precizat că J. nu a fost niciodată angajata vreuneia din societăţile familiei sale .

În declaraţia de inculpat din 13.06.2014, audiat de procuror, H. a făcut următoarele precizări referitoare la dotarea blocului materno-infantil ce aparţinea Spitalului judeţean de Urgenţă Drobeta Tr. -Severin:

- în 2008 când H. era vicepreşedinte al Consiliului judeţean condus de WWWWWWWWWWW. s-a încheiat un contract cu firma "DDDDDDDDDD." din Timişoara, aparţinând lui FFFFFFFFFF., pentru finalizarea construcţiei unei maternităţi noi, în valoare de 10.000.00 euro;

- până în iunie 2012 s-au efectuat lucrări în proporţie de 65-70%, fiind utilizate până în noiembrie 2011 toate cele 10.000.000 euro;

- s-au mai încheiat anexe la contract, după ce H. a devenit preşedintele Consiliului judeţean pentru anumite lucrări ce nu fuseseră prevăzute în proiectul iniţial şi s-au aprobat finanţări suplimentare de 50.000 euro, lucrările fiind terminate în octombrie- noiembrie 2013;

- demersurile pentru utilizarea maternităţii au început în primăvara anului 2013; Ministerul Sănătăţii i-a spus că nu sunt bani pentru investiţii;

- pentru construirea maternităţii, Consiliul Judeţean contractase un credit în valoare de 10.000.000 euro, gradul de îndatorare era foarte ridicat, astfel încât s-au căutat alte soluţii pentru finanţarea dotării cu echipamente medicale;

- împreună cu I., directorul spitalului, cu directorul economic J. din Consiliul Judeţean, vicepreşedinţii Consiliului au stabilit ca I. să se ocupe de întocmirea necesarului de aparatură şi dotări, să întocmească caietul de sarcini, iar Consiliul Judeţean să asigure partea de finanţare;

- la nivelul spitalului s-a constituit o comisie care să stabilească necesarul de utilare, iar pe de altă parte, atât la spital cât şi la Consiliu, firmele specializate în echipamente medicale se interesau de condiţiile de contractare pentru maternitatea a cărei construire se finalizase;

- I. a venit cu două, trei firme pentru a discuta despre dotare şi condiţii, ocazie cu care H. le-a transmis că nu pot asigura fonduri proprii pentru finanţare, astfel încât cei interesaţi trebuiau să găsească o soluţie în acest sens;

- în iulie 2013, aflându-se în Mamaia, în urma unui apel telefonic de la J., care se afla şi ea în Mamaia, în vacanţă probabil, H. a acceptat să se vadă cu trei persoane despre care a aflat atunci că sunt de la OOOOOOOOOO., interesaţi de dotarea maternităţii, cărora le-a spus, ca şi celorlalţi interesaţi, că vor trebui să găsească o soluţie pentru finanţarea proiectului;

- până la întâlnirea din hotelul GGGGGGGGGGG. din Mamaia, care a durat aproximativ 10 minute, H. a afirmat că nu ştia despre ce firmă era vorba şi nici ce ofertă avea;

- H. în august- septembrie 2013 s-a mai întâlnit întâmplător prin Consiliul Judeţean cu reprezentanţi ai firmei OOOOOOOOOO., care veneau probabil în legătură cu utilarea maternităţii;

- caietul de sarcini a fost întocmit de Consiliul Judeţean, dar el nu a avut nicio contribuţie la stabilirea necesarului şi nici nu a avut cunoştinţă dacă acesta, înainte de a se publica pe SEAP, a fost comunicat persoanelor interesate;

- H. a mai afirmat că a aflat că OOOOOOOOOO. a găsit o sursă de finanţare, după ce s-a publicat proiectul pe SEAP şi s-a înscris în procedura de licitaţie;

- ulterior, H. a aflat de la J. că se greşise un cod CPV, chestiune tehnică pe care nu a înţeles-o, dar care trebuia urgent remediată, astfel că le-a cerut lui I. şi F. să rezolve problema, să nu se pericliteze licitaţia;

- H. a aflat de parteneriatul dintre OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP. la momentul când s-au înscris la licitaţie;

- H. a fost interesat doar de finalizarea proiectului în condiţii optime şi nicidecum să favorizeze OOOOOOOOOO.;

- OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP. au fost singurele firme înscrise, declarate de comisie câştigătoare, contractul fiind semnat de H., mandatat de Consiliul Judeţean, în calitate de girant; condiţiile financiare au fost cele din caietul de sarcini, cu rambursarea cât mai îndelungată în timp, după dorinţa preşedintelui Consiliului judeţean;

- contractul s-a semnat în a doua jumătate a lunii ianuarie 2014, după obţinerea avizului Comisiei din Ministerul Finanţelor;

- avizul dat a fost favorabil şi acesta angaja răspunderea Ministerului Finanţelor de a achita împrumutul, dacă nu s-ar fi plătit sumele de Consiliul Judeţean;

- pentru asigurarea contactului cu secretariatul acestei Comisii, H. a delegat-o pe EEEEEEEEEE., vicepreşedinte al Consiliului;

- H. nu a cunoscut niciun membru al Comisiei, nu a exercitat nicio influenţă asupra acestora, iar pe de altă parte nu a avut nicio cunoştinţă că s-ar fi transmis date de către spital către OOOOOOOOOO. sau invers, pentru întocmirea caietului de sarcini în relaţie cu oferta acestei firme;

- la 6.01.2014 a discutat cu J. despre situaţia unei finanţări a acestui proiect de către Ministerul Sănătăţii dacă XXXXXXXXXXX. ajungea ministru .

În declaraţia din 30.07.2014, inculpatul H., cu privire la această infracţiune reţinută în sarcina sa, a arătat că:

- la Turnu-Severin se află o maternitate din 1960, în 1990 s-a început construcţia unui alt sediu, care s-a finalizat după ce H. s-a implicat ca preşedinte al Consiliului Judeţean;

- problema importantă a fost dotarea maternităţii care nu se putea finanţa de Ministerul Sănătăţii în mijlocul anului 2013, dar se putea organiza o licitaţie de către spital, iar girant să fie Consiliul Judeţean;

- multe firme erau interesate de acest proiect, doar pentru dotare, nu şi pentru finanţare;

- în acest context, H. a discutat cu doi reprezentanţi ai OOOOOOOOOO. în prezenţa directorului economic al Consiliului judeţean (J.) ca aceştia să vină şi cu dotarea şi cu finanţarea;

- licitaţia a parcurs o procedură legală, nu a fost contestată de nicio firmă, H. nu a avut nicio implicare în realizarea acestei achiziţii, în schimb s-a ajuns, în urma discuţiilor cu această firmă de la 4.000.100 euro la 2.400.000 euro fără TVA, cu un termen de rambursare de la 2 la 7 ani.

În alte declaraţii cu referire la alte infracţiuni puse în sarcina inculpatului H., acesta, la 28.07.2015 a făcut câteva precizări legate de dotarea blocului maternal-infantil şi condiţiile în care s-au efectuat procedurile de achiziţie, după cum a urmat:

- construcţia clădirii maternităţii noi din Tr. Severin şi dotarea acesteia s-a început în 1990 cu o finanţare de 10 milioane de euro împrumutaţi de Consiliul Judeţean de la BBB.;

- banii s-au consumat în totalitate însă construcţia se afla în 2012 edificată doar în proporţie de 70%, ceea ce a presupus alocarea a 30 miliarde de RON vechi de către Consiliul Judeţean pentru finalizarea lucrării;

- dată fiind îndatorarea Consiliului, singura soluţie de finanţare pentru dotarea blocului materno-infantil era fie o rectificare de buget a Ministerului Sănătăţii, fie ca spitalul să facă un împrumut girat de Consiliul judeţean;

- H. i-a cerut lui I. să aplice ultima variantă, şi la cererea acesteia a desemnat pe J. - directorul economic al Consiliului judeţean şi pe TTTTTTTTTT. - şeful departamentului de achiziţii, să gestioneze această activitate;

- la nivelul Spitalului, s-a constituit o comisie din care făceau parte şi medici şi s-a constituit o listă cu necesarul de utilităţi;

- din lipsa de fonduri pentru un studiu de fezabilitate, după ce s-a întocmit lista cu echipamentele medicale şi mobilier, s-au prezentat mai multe firme de specialitate interesate, au vizitat spaţiile clădirii, au avut întâlniri cu I. şi cu H., care le-a explicat că se va întocmi caietul de sarcină, dar firmele vor trebui să vină şi cu finanţarea şi cu o perioadă mare de returnare;

- H. a precizat că nici el, nici I. şi nici altcineva nu a venit la Consiliu să spună că ar avea vreo afinitate pentru vreo firmă;

- caietul de sarcini a fost întocmit de comisia de la spital şi s-a afişat pe SEAP;

- la câteva zile după publicare, J. l-a anunţat că lipseşte codul CPV, cu riscul anulării licitaţiei, motiv pentru care le-a cerut lui I. şi F. să remedieze greşeala şi să se menţioneze C. pen. SEAP;

- după remediere, procedura s-a derulat corect, fără contestaţii, reclamaţii, s-a înscris o singură firmă în parteneriat cu un finanţator;

- la Mamaia s-a întâlnit cu reprezentanţii OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP. şi cu J., unde au discutat de finanţarea proiectului şi despre cine făcea licitaţia;

- la o săptămână-două s-au finalizat toate actele, s-au completat documentele cerute de Comisia de avizare din cadrul Ministerului de finanţe, Consiliul fiind reprezentat de EEEEEEEEEE., vicepreşedinte delegat de H.; după şedinţa de Consiliu, acesta, abilitat ca girant, a semnat minuta şedinţei din ianuarie 2014, discutarea contractului făcându-se în prezenţa presei şi a dnelor I. şi F.;

- la sfârşitul lunii februarie, începutul lunii martie 2014, prin J. a stabilit o întâlnire cu toată conducerea OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP., vreo 10 persoane, întrucât era nemulţumit că firma nu realizase dotarea în 30 de zile, cum se obligase şi cu ocazia acelei întâlniri, le-a cerut ca până în luna aprilie să se realizeze dotarea cu echipamente, în caz contrar se mergea până la anularea contractului;

- H. a mai precizat că discuţiile pe care le-a făcut cu cele 5-6 firme aduse de I. şi F. au vizat obligativitatea asigurării de acestea a finanţării.

În declaraţia din 22.09.2017, inculpatul H. şi-a menţinut declaraţiile anterioare, care concordă cu probele testimoniale (audierea a aproximativ 200 de martori) administrate în cauză. H. a depus acte noi constând într-o decizie a Î.C.C.J. şi o Ordonanţă de clasare dată de Parchetul DNA Craiova cu privire la fapte identice cu cele ce i se reţin în sarcină în prezenta cauză în susţinerea nevinovăţiei.

Inculpatul H. a arătat că după arestarea sa, Curtea de Conturi a făcut un control al activităţii economice a Consiliului judeţean pe perioada 2012-2014, fără să constate vreo ilegalitate.

Raportul a fost trimis, pentru verificări la DNA Craiova şi înregistrat pe rolul Parchetului în 2015, iar în aprilie 2017, după audierea inculpatului, a directorului J., a membrilor Consiliului Judeţean s-a dat Ordonanţa de clasare.

În această Ordonanţă, a arătat inculpatul există pasaje care se referă la dotarea blocului maternal-infantil şi la faptul că nu s-au identificat ilegalităţi, aspecte care sunt cercetate şi în prezenta cauză.

În cadrul Ministerului finanţelor exista Comisia de creditare şi avizare cu un număr mare de dosare pe rol la nivel naţional, motiv pentru care solicitanţii aveau obligaţia să-şi trimită delegaţi - persoane specializate să dea explicaţiile necesare pentru edificarea membrilor Comisiei, pentru completarea dosarelor cu acte la momentul verificării secretariatului Comisiei.

Cu o zi-două înainte de şedinţa Comisiei, Secretariatul acţiona ca un filtru pentru a se asigura că dosarele erau complete şi a intra în discuţia acesteia; Bxxădănoiu şi NNNNNNNNNNN. au fost delegaţi şi telefonic s-a comunicat la Consiliu ce acte mai erau necesare de depus. Inculpatul H. nu a cunoscut pe niciunul din cei 9 membri ai Comisiei, care în final au dat un aviz favorabil şi chiar directorul trezoreriei din Ministerul finanţelor ZZZZZZZZZZ. care iniţial s-a abţinut de la vot, la câteva luni, s-a convins că cererea Consiliului judeţean Mehedinţi era legală.

În funcţia sa de preşedinte al Consiliului judeţean nu se prevedeau atribuţii care să vizeze informaţii ce nu se dădeau publicităţii sau să nu se permită accesul unor persoane neautorizate.

Toţi cei care au lucrat la acest proiect şi-au îndeplinit corect atribuţiile, în discuţiile cu mai mult firme, inclusiv în Mamaia, nu s-a discutat ceva punctual legat de licitaţie.

Pe de altă parte, J. era obligată să-l anunţe pe inculpatul H. de lipsa codului CPV, cu riscul pierderii unei investiţii de 30 milioane de euro; el trebuia să cunoască toate aspectele legate de dotare şi finanţare, el a vrut, de la numirea sa ca preşedinte al Consiliului judeţean, să cunoască în amânunt toată activitatea angajaţilor Consiliului judeţean şi ai instituţiilor subsecvente. H. nu avea nici cunoştinţele, nici informaţiile de care ar fi fost eventual interesate firmele.

- I. şi F. au rezolvat consecinţele acestei scăpări şi l-au informat pe H. cu privire la aspectele respective.

Nimeni nu a susţinut vreo firmă, nici pe OOOOOOOOOO., existau la Spital o comisie de organizare a licitaţiei şi una de monitorizare a licitaţiei la Consiliul Judeţean, procedura desfăşurându-se în condiţii de legalitate.

2. Inculpata I. a fost audiată ca suspect în datele de 3 aprilie 2014 şi 19.06.2014, ca inculpat (declaraţie f. x dup) în faza de urmărire penală, precum şi cu ocazia cercetării judecătoreşti la datele din 30.06.2015 şi 22.09.2017 .

I., la Parchet a declarat următoarele:

- după finalizarea construcţiei clădirii noii maternităţi, inaugurarea acesteia a fost televizată: apoi s-au prezentat mai multe firme - BBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCC., OOOOOOOOOO. şi o firmă din Bucureşti de echipamente medicale în vederea dotării blocului materno-infantil;

- s-au purtat discuţii cu aceste firme interesate, cu participarea şi a lui J., YYYYYYYY., alte persoane, iar la întâlnirile cu OOOOOOOOOO., BBBBBBBBBBB. şi o firmă din Bucureşti a participat şi H., ca preşedinte al Consiliului judeţean;

- evaluările acestor firme erau estimate între 4,5 şi 5 milioane euro pentru echiparea clădirii, astfel încât s-a hotărât ca acest necesar de utilităţi să fie stabilit la nivelul spitalului pentru echipamente cu un preţ mai scăzut;

- din discuţiile cu H. nu a rezultat să existe vreo preferinţă pentru vreo firmă din cele interesate în dotarea clădirii;

- documentaţia de atribuire a fost întocmită de funcţionarii Biroului de achiziţie pe baza referatelor şi listelor provenite de la medicii şefi de secţie (EEEEEEEEEEE., YYYYYYYYYYY., ZZZZZZZZZZZ. şi ZZZZZZZZZ.);

- după încărcarea pe SEAP s-a constatat că nu era trecut codul CPV pentru operaţiunile de leasing, ceea ce s-a adus la cunoştinţa lui H. care a dispus ca I. şi F. să remedieze această omisiune;

- această necesară corecţie i-a fost adusă la cunoştinţă de UUUUUUUUUU. de la OOOOOOOOOO., cu care s-a întâlnit la o conferinţă în Bucureşti;

- documentaţia a fost afişată din nou pe SEAP, şi în final, după depunerea ofertelor s-a constatat că era o singură ofertă a două societăţi asociate OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP. S.A., declarată câştigătoare;

- după negocieri, s-a semnat la sfârşitul lui ianuarie 2014 contractul, fiind obţinut avizul Comisiei de avizare din cadrul Ministerului Finanţelor;

- la data declaraţiei nu se livraseră echipamentele, data limită fiind stabilită la 5.05.2014;

- I. a ţinut legătura cu firma de leasing, - cu YYYYYYYYYY. şi cu privire la modalitatea de finanţare s-au avansat mai multe variante - finanţarea spitalului din fonduri de la minister şi parţial venituri proprii ori din fonduri ale Consiliului judeţean .

În Rechizitoriu a fost redată parţial declaraţia de suspect a lui I. (19.06.2014, f. x dup) cu privire la fapta care i se impută.

În acelaşi context, aceasta a mai arătat, la fel de relevant următoarele:

- îşi menţine declaraţia din 3.04.2014;

- dl UUUUUUUUUU. de la OOOOOOOOOO. s-a interesat la I. de dotarea clădirii noii maternităţi şi a primit permisiunea, ca împreună cu dl. AAAAAAAAAAAA. de la Biroul administrativ să meargă să viziteze clădirea, să facă o schiţă cu necesarul de utilităţi;

- ulterior, I. s-a mai întâlnit de vreo 2-3 ori cu alţi reprezentanţi ai OOOOOOOOOO., între care şi cu dl FFFFFFFFFFF., înainte de publicarea pe SEAP a documentaţiei de atribuire;

- cu acordul lui I., reprezentanţii S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L., BBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCC. şi DDDDDDDDDDD. interesaţi de dotarea noii maternităţi au purtat discuţii cu medicii din secţia de obstetrică-ginecologie pentru a le spune de ce aparatură au nevoie şi ce pot oferi firmele dintre tipurile de echipamente promovate;

- aceste firme i-au transmis lui I., inclusiv de la BBBBBBBBBBBB. proiecte privind dotarea blocului materno-infantil;

- modele pentru caietul de sarcini şi documentaţia de atribuire au fost luate de la J. şi de pe SEAP, care este posibil să-i fi parvenit de la directorul economic de la OOOOOOOOOO.;

- documentaţia de la Consiliul Judeţean i-a fost dată şefei Serviciului de achiziţii de la Spitalul judeţean - EEEEEEEEEEE., care urma să se ocupe de aceasta şi de caietul de sarcini;

- Consiliul Judeţean a luat decizia ca acesta să fie garant, iar Spitalul Judeţean, autoritate contractuală întrucât nu mai exista plafon de garantare la Ministerul Finanţelor pentru spitale;

- necesarul de aparatură medicală a fost vizat de medicii şefi de secţie, apoi I. a avizat documentaţia prezentată la sfârşitul lunii august 2013 de EEEEEEEEEEE., aceasta s-a transmis pentru validarea ANRMAP, într-un interval de vreo două săptămâni s-au mai făcut mici corecturi şi la 11 sau 13.09.2013 s-a publicat documentaţia pe SEAP;

- după 4-6 zile, nu se înscrisese nicio firmă şi între timp (termenul maxim este de 45 zile) s-a constatat de către J. că lipseşte codul CPV, cod de leasing;

- CCCCCCCCCCCC. nu i-a cerut nimănui, nici lui NNNNNNNNNNN., să-i comunice dacă s-a înscris vreun ofertant la prima publicare pe SEAP;

- împreună cu SSSSSSSSSS. şi cu laptopul Biroului de achiziţii, s-au deplasat cu un autoturism CIELO al Spitalului, fără a fi însoţită de vreun reprezentant al OOOOOOOOOO., (nu s-a întâlnit în acea zi cu niciunul dintre aceştia), la Consiliul Judeţean;

- cu o zi înainte de a merge la Consiliu, s-a întâlnit cu dl. UUUUUUUUUU. de la OOOOOOOOOO., care s-a interesat dacă se face finanţare directă şi căruia I. i-a spus că s-a făcut o eroare ce avea să fie corectată;

- în ziua când s-a reintrodus documentaţia pe SEAP în biroul dnei F. era I., SSSSSSSSSS. şi o doamnă care crede că era din Consiliul Judeţean;

- în mai 2013 au avut loc una-două întâlniri la Consiliul Judeţean la care au participat şi reprezentanţii OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP. firme asociate ce au instigat licitaţia;

- modelul de contract din documentaţia de atribuire era de tipul "furnizare", iar contractul încheiat în final a fost de tip "leasing" dat prin oferta de finanţare de către PPPPPPPPPP.;

- în documentaţia de pe SEAP nu s-a prevăzut vreo garanţie cu privire la achiziţia echipamentelor, dar în urma negocierilor cu câştigătorul licitaţiei s-a constituit o garanţie pe sumele din contul Spitalului judeţean Mehedinţi, cu destinaţia dotarea blocului materno-infantil;

- deşi ştia că Trezoreria nu accepta să lucreze cu cambii şi dacă acestea ar fi fost introduse la plată de PPPPPPPPPP. S.A. nu ar fi fost decontate, I. a acceptat în numele spitalului aceste cambii până la concurenţa a 3.800.000 euro avalizate şi de Consiliul Judeţean Mehedinţi;

- în contract există o prevedere în care societatea se obligă să le folosească doar în cazul în care legislaţia permite utilizarea cambiilor;

- în discuţiile cu H., acesta a luat act de intenţiile firmelor prezentate de I., interesaţi de dotarea clădirii noii maternităţi care nu este în administrarea Spitalului, (OOOOOOOOOO., BBBBBBBBBBB., BBBBBBBBBBBB. etc) şi i-a cerut să facă listele cu necesarul de utilităţi;

- I., în legătură cu finanţarea proiectului i-a spus lui H. că Spitalul nu putea face această investiţie cu fonduri proprii întrucât legea prevedea la momentul respectiv că investiţiile din fondurile proprii erau de maxim 15.000 euro, exceptând investiţiile din veniturile proprii care erau mici.

I. a fost audiată de instanţă, în şedinţa publică la 30.06.2015 când şi-a menţinut declaraţiile anterioare pe care le-a completat cu următoarele:

- şi-a îndeplinit în mod legal atribuţiile şi achiziţia publică s-a făcut cu respectarea normelor legale, se consideră nevinovată şi nu recunoaşte infracţiunea reţinută în sarcina sa;

- finalizarea construcţiei noii maternităţi ca şi dotarea acesteia constituiau priorităţi determinate de Raportul de control al Direcţiei Sanitare în care se consemna că maternitatea existentă nu mai corespundea criteriilor sanitare de funcţionare şi de vizita Comisiei de acreditare din trimestrul patru al anului 2013 pentru a aviza funcţionarea maternităţii care în condiţiile date risca să nu primească avizul de acreditare;

- AAAAAAAAAAAA., şeful biroului administrativ i-a spus lui I. că nu exista un necesar de mobilier şi echipamente, motiv pentru care i-a contactat pe furnizorii care lucrau deja cu Spitalul - IIIIIIIIIII. de la BBBBBBBBBBB., DDDDDDDDDDDD. de la BBBBBBBBBBBB. din Bucureşti, EEEEEEEEEEEE. de la CCCCCCCCCCC., II. de la DDDDDDDDDDD. şi UUUUUUUUUU. de la OOOOOOOOOO. pentru a lua informaţii de piaţă privind aceste produse.

I. i-a însoţit pe IIIIIIIIIII. de la BBBBBBBBBBB., pe DDDDDDDDDDDD. de la BBBBBBBBBBBB., pe UUUUUUUUUU. şi XXXXXXXXXX. de la OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP. S.A. să poarte discuţii cu H., J. şi NN. din Consiliul Judeţean cu privire la dotarea noii maternităţi, fără să existe vreun interes anume pentru vreuna din acestea, ci doar dorinţa să se rezolve problema finanţării;

- aceste firme, în ianuarie- februarie 2013 i-au adus cataloage, au vizitat instituţia, au făcut o sistematizare cu privire la necesarul de utilităţi şi i-au înaintat câte o ofertă de preţ:

- BBBBBBBBBBB. - 5 milioane euro

- BBBBBBBBBBBB. - 2 milioane euro pentru o parte din necesarul de echipamente; aceste două firme, la cererea lor, au primit cu aprobarea lui I. şi planşele cu poziţionarea etajelor şi a încăperilor pe etaj

- CCCCCCCCCCC. - 3 milioane euro

- DDDDDDDDDDD. - 5 milioane euro

- OOOOOOOOOO. - 2,5 milioane euro;

- I., în calitate de manager al spitalului a transmis Ministerului Sănătăţii şi Consiliului judeţean, proprietarul şi administratorul clădirilor spitalului, o adresă prin care a estimat valoarea investiţiilor pe anul 2013 la 27.000.000 RON, respectiv 5 milioane euro, necesarul financiar pentru blocul materno-infantil;

- Ministerul Sănătăţii nu a răspuns adresei emise de I., iar din discuţiile cu H. a rezultat că exista posibilitatea suportării unei finanţări până la concurenţa sumei de 2-3 milioane euro;

- în acest context au existat discuţii cu reprezentanţii firmelor cărora li s-a adus la cunoştinţă că Ministerul Sănătăţii nu a comunicat nicio implicare în finanţarea proiectului, că finanţarea acestuia s-ar fi putut realiza cu sprijinul Consiliului judeţean şi că se punea problema unui eventual parteneriat privat şi eventual furnizorii să aducă soluţii, întrucât investiţia era urgentă;

- societăţile BBBBBBBBBBB., FFFFFFFFFFFF. şi DDDDDDDDDDD. au afirmat că aşteaptă rectificarea bugetară din vară, BBBBBBBBBBBB. a propus un credit furnizor pe o perioadă de 2-3 ani, după verificare ca timp şi sumă, Consiliul Judeţean n-a agreat oferta, iar OOOOOOOOOO. prin XXXXXXXXXX. a propus un parteneriat cu un leasing financiar, cu privire la care nici I. şi nici la nivelul Consiliului judeţean nu aveau expertiză, singurele informaţii fiind explicaţiile date de XXXXXXXXXX.;

- în iulie 2013, telefonic, H., aflat la mare, i-a comunicat că nu există plafon la Ministerul Finanţelor decât pentru spital, care este beneficiarul direct al sumelor necesare pentru achiziţii şi la solicitarea acestuia, la 30 iulie 2013 I. a convocat Consiliul de administraţie al spitalului şi s-a hotărât ca spitalul să facă această achiziţie publică;

- s-a hotărât să se elaboreze fişa de date, s-a primit de la Consiliul Judeţean documentaţia care avea la bază fundamentările făcute de Spital şi la 21.08.2013, Consiliul de administraţie, prin hotărâre, a stabilit valoarea de achiziţie la 2.700.000 euro;

- s-a respectat întru totul prevederile O.U.G. nr. 34/2006 cu modificări, cu privire la procedura şi publicarea documentaţiei de atribuire, nu şi modalitatea de stabilire a valorii achiziţiei;

- publicarea achiziţiei pe SEAP s-a făcut de EEEEEEEEEEE., din documentaţie rezultă că finanţarea era pe 7 ani în 84 de rate lunare, dar lipsea codul de leasing, CPV, semnalată lui CCCCCCCCCCCC. de H. telefonic;

- întrucât asocierea între două societăţi ca furnizor şi finanţator nu a fost agreată că acoperă lipsa CPV, I. a anulat prima aplicaţie de pe SEAP ceea ce au dorit şi H. şi F. şi s-a făcut o nouă publicare la Consiliul Judeţean de către ZZZZZZZZZ. în prezenţa lui J.;

- singurul motiv al anulării primei publicări pe SEAP a fost, precizează I., lipsa codului CPV;

- după 45 de zile s-a deschis unica ofertă ce aparţinea S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. în parteneriat cu S.C. PPPPPPPPPP. S.A.;

- după avizul Ministerului Finanţelor s-a semnat contractul cu firma câştigătoare pentru 4.000.000 euro şi 7 ani de finanţare, rezultând un avantaj pentru finanţator pentru care exista 6% dobânda anuală, care este media de piaţă la toate băncile din România şi un avantaj pentru spital care nu a plătit niciun avans;

- proiectul blocului materno-infantil exista din 2001, o investiţie publică importantă şi aşteptată, pentru finalizarea căruia s-au depus străduinţe să se găsească sursă de finanţare şi s-a realizat fără încălcarea legii;

- nu s-a produs nici un prejudiciu spitalului s-au economisit 18.000 euro onorariu pentru un studiu de fezabilitate, documentaţia fiind întocmită de spital;

- I. a bănuit că H. a discutat cu cei de la OOOOOOOOOO. despre finanţare, care îi prezentaseră nişte cataloage cu două zile înainte ca acesta să plece la mare şi că ar fi fost un interes vis-a-vis de această firmă cu reprezentanţii căreia s-a văzut şi la mare;

- I. a aflat, telefonic, de la H. de lipsa codului CPV şi la câteva zile de la publicarea pe SEAP, UUUUUUUUUU. şi FFFFFFFFFFF. s-au prezentat la biroul lui I. şi aceasta a avut discuţii de ordin tehnic cu cel de la PPPPPPPPPP.;

- ofertanţii nu pot, a afirmat I., după publicarea anunţului pe SEAP să ceară modificarea anunţului, şi dacă chiar emit o astfel de solicitare nu poate fi primită,în speţă s-a apreciat că s-ar fi întârziat realizarea achiziţiei prin eventualele dificultăţi ce s-ar fi creat în zona finanţării şi I. a preferat să anuleze primul anunţ, să publice documentaţia de atribuire cu indicarea codului de leasing CPV;

- caietul de sarcini a fost preluat de EEEEEEEEEEE. pe un stick unde se aflau caracteristicile tehnice ale echipamentelor pentru noua maternitate, de la Consiliul Judeţean;

- I. apreciază că toate firmele contactate sau care s-au adresat conducerii spitalului au fost tratate egal, au avut acces la spaţiile clădirii, li s-a adus la cunoştinţă necesarul de echipamente medicale şi mobilier, s-a organizat, la finalizarea construcţiei clădirii noii maternităţi, o conferinţă de presă unde s-a vorbit de interesul pentru această investiţie publică şi li s-a adus fiecăreia la cunoştinţă problema finanţării în lipsa fondurilor de la Ministerul Sănătăţii şi din partea spitalului;

- trei dintre firmele interesate au fost însoţite de I. la discuţiile cu preşedintele Consiliului judeţean, cu directorul economic, care au vizat chestiunile de finanţare;

- H. şi-a luat, la investirea sa ca preşedinte al Consiliului judeţean, angajamentul politic că "în toamnă, se va naşte în noua maternitate" şi solicita să se urgenteze efectuarea procedurii de licitaţie, interesându-se de mersul acesteia, în mod justificat şi a desemnat pe J. ca persoană de contact în proiectul cu dotarea blocului materno-infantil;

- I. i-a adus la cunoştinţă că s-a înscris un singur ofertant;

- caietul de sarcină s-a întocmit inspirându-se din documentele de pe SEAP, din oferta OOOOOOOOOO. şi din cele ale altor firme ce prezentaseră oferte în cunoştinţă de cauză, pentru că li s-au oferit informaţii pentru o ofertă viabilă care urmărea preţul cel mai mic, caracteristicile tehnice fiind minimale;

- directorul economic AAAAAAAAAA. şi dr. QQQQQQQQQQ. au furnizat informaţii eronate legate de echipamentele ce se doreau achiziţionate: s-a apreciat că era o ocazie să se doteze cu câteva echipamente şi restul Spitalului judeţean, unde aparatura era mai veche de 25 de ani;

- I. a mai precizat, că "indiferent de numărul de ofertanţi înscrişi, autoritatea contractantă poate anula procedura dacă există deficienţe în cele câteva situaţii prevăzute de lege" .

La 22.09.2017 după finalizarea administrării probatoriilor în ceea ce o privea pe inculpata I. aceasta a mai făcut câteva precizări cu relevanţă în cauză. Astfel:

- planşele legate de clădirea blocului maternal sunt publice, afişate pe site-uri la Primărie, la Consiliul judeţean şi la Inspectoratul de stat pentru construcţii;

- I. a procedat la o cercetare de piaţă pentru stabilirea necesităţilor de utilităţi în baza Ordonanţei nr. 34/2006 şi Directivei europene nr. 24/ februarie 2014;

- I. a afirmat că a respectat prevederile art. 67 din Ordonanţa nr. 34/2000 antrenând mai multe firme interesate de proiect, fără a le afecta starea concurenţială dintre ele;

- şedinţele de evaluare finalizate cu procese-verbale, au fost semnate şi de directorul economic AAAAAAAAAA.;

- decizia de anulare a licitaţiei a fost semnată de ZZZZZZZZZ. şi avizată de I. în temeiul Ordonanţei nr. 34/2006;

- înscrierea celui de-al doilea anunţ pe SEAP era necesar pentru a respecta decizia Consiliului de administraţie şi a Consiliului judeţean şi în afara datelor legate de leasingul financiar-codul CPV, mai erau de făcut şi alte corecţii, între care şi avansul zero pentru ofertanţi;

- necesarul de echipamente şi evaluarea de 5 milioane euro erau cunoscute din documentele publice încă din martie- iulie 2013 când I. s-a adresat Consiliului judeţean şi Ministerului Sănătăţii cu referire la proiectul legat de spital;

- AAAAAAAAAAAA., şeful Biroului de achiziţii a apreciat că nu era nevoie de două lavoare pentru sălile de operaţie (cost 7000 euro/1 obiect), deşi utilitatea acestora era evidentă şi că erau suficiente oxigenatoare, în condiţiile în care solicitările Spitalului nu fuseseră satisfăcute de Direcţia Sanitară;

- cu privire la afirmaţiile lui ZZZZZZZZZ. legate de accesul şi intervenţiile în SEAP, I. a precizat că fiecare funcţionar care avea acces la SEAP avea o parolă personală şi în orice moment putea şti şi cine anume intervenea cu informaţii pe SEAP; nu a cerut parola niciunuia dintre funcţionari;

- I. a mai afirmat că "între prima şi a doua licitaţie nu s-a făcut nicio contestaţie şi dacă într-adevăr ar fi existat vreo suspiciune cu privire la prima licitaţie, cea de-a doua era deschisă pentru orice alt ofertant care era interesat de această licitaţie".

3. În faza de urmărire penală, J. a fost audiată de procuror şi de ofiţerul de poliţie judiciară la 3.04.2014 şi la 19.06.2014

În instanţă J. a fost audiată la 30.06.2015 şi la 11.09.2015 .

J. a declarat la 30.04.2014 că:

- din 2012 este directorul executiv al Consiliului judeţean Mehedinţi;

- după finalizarea construcţiei noii maternităţi, în 2012 Consiliul a luat hotărârea să doteze cu aparatură blocul materno-infantil;

- în lipsă de fonduri proprii ale Consiliului pentru investiţii, s-a hotărât de către H. preşedinte şi cei doi vicepreşedinţi ai Consiliului EEEEEEEEEE. şi NN. să se folosească fondurile Spitalului judeţean, iar Consiliul să fie garant în contract;

- la solicitarea directoarei Spitalului I., H. a dispus ca TTTTTTTTTT., jurist la compartimentul Achiziţii Publice al Consiliului şi J. să-i acorde sprijin în acest proiect, la întocmirea documentaţiei şi pentru a găsi fondurile pentru necesarul de utilităţi;

- în iunie 2013, I. i-a comunicat inculpatei J. că o serie de firme şi-au manifestat interesul să participe la dotarea blocului maternal;

- era de notorietate că Spitalul de Urgenţă urma să doteze clădirea noii maternităţi;

- între firmele interesate era şi S.C. OOOOOOOOOO. cu privire la care în august 2013, în prezenţa lui I., H. i-a cerut lui J. să ia legătura cu dl. UUUUUUUUUU. pentru a avea o discuţie în legătură cu acest proiect;

- în drum spre mare, J. s-a întâlnit la sediul S.C. OOOOOOOOOO., sau la un punct de lucru al acestuia în Bucureşti, cu dl UUUUUUUUUU. căruia i-a explicat că nici spitalul şi nici Consiliul Judeţean nu aveau fonduri, singura şansă a proiectului fiind creditarea;

- la Mamaia, J. s-a întâlnit cu H. şi i-a adus la cunoştinţă cele discutate la Bucureşti;

- cei de la Spital, cu TTTTTTTTTT. şi o doamnă de la OOOOOOOOOO. au lucrat la întocmirea caietului de sarcini fie la spital, fie în Consiliul Judeţean şi cu participarea sporadică a lui J., care îl informa personal pe H. de stadiul activităţii;

- la sfârşitul anului conducerea spitalului a publicat în SEAP cererea de ofertă privind dotarea noii maternităţi, însă ulterior s-a observat că s-au greşit două coduri legate de finanţare, motiv pentru care s-a hotărât retragerea ofertei şi repunerea ei cu codul corect;

- în ianuarie 2014, OOOOOOOOOO. în asociere cu PPPPPPPPPP. S.A. a fost declarată câştigătoarea ofertei şi s-a format o comisie pentru încheierea contractului cu cele două societăţi asociate;

- din comisia respectivă de negociere şi încheiere contract făceau parte I., dna ZZZZZZZZZZZ., alţi angajaţi ai Spitalului şi TTTTTTTTTT. şi J. de la Consiliul Judeţean;

- contractul s-a încheiat la 5.02.2014 cu o valoare de 2.400.020 euro a bunurilor, iar diferenţa de aproximativ 1.400.000 euro, fiind dobânzi şi comisioane;

- Consiliul Judeţean are în contract calitatea de garant al valorii bunurilor livrate de OOOOOOOOOO. faţă de PPPPPPPPPP. S.A.;

- în cadrul contractului, Consiliul Judeţean a avalizat 83 de cambii în valoare totală de 3.900.000 euro, care în lipsa plăţilor de către spital, pot fi puse în executare;

- pentru garantarea Consiliului Judeţean s-a cerut avizul Ministerului de Finanţe, vicepreşedintele Consiliului EEEEEEEEEE. fiind desemnată de H. să susţină interesele proiectului în faţa Comisiei de avizare, înainte de încheierea contractului.

În declaraţia din 19.06.2014, J. a mai precizat la Parchet următoarele:

- înainte de publicarea pe SEAP a documentaţiei de atribuire, la solicitarea lui H., în luna septembrie a avut loc în biroul său o întâlnire cu I. care i-a adus pe dl. UUUUUUUUUU. şi o doamnă Y. de la S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. ce urmau să-i remită, potrivit spuselor lui H., o ofertă legată de dotarea blocului maternal;

- J. a primit de la cei de la firmă un stick ce cuprindea produse medicale, fişe tehnice, serie de alte fişiere şi un biblioraft cu produsele listate de pe stick;

- la data instalării, ca preşedinte, H. luase hotărârea ca licitaţia să fie făcută de spital, cei din Consiliu, conform dispoziţiei acestuia, urmând să-i sprijine în realizarea proiectului;

- cei de la OOOOOOOOOO. S.R.L. au făcut câteva modificări pe stick, după care J. l-a chemat pe TTTTTTTTTT. din dispoziţia lui H. şi i-a înmânat stickul şi biblioraftul cunoscând ce avea de făcut;

- în iulie 2013, J. a avut o întâlnire la Bucureşti cu cei de la OOOOOOOOOO. şi au discutat despre finanţarea proiectului şi la cererea acestora la 25.07.2013 s-au întâlnit la Mamaia - GGGGGGGGGGG. cu H.;

- J. la 19.07.2013 a primit de la reprezentanţii firmei S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. un plic cu oferte financiare, pe care prin YYYYYYYY. le-a trimis lui H.;

- până la publicarea pe SEAP a anunţului, la discuţii veneau şi reprezentanţi ai S.C. OOOOOOOOOO. ŞI PPPPPPPPPP., iar după publicarea pe SEAP, discuţiile s-au purtat cu YYYYYYYYYY. de la PPPPPPPPPP.;

- pe preşedintele Consiliului de Administraţie al Spitalului, J. l-a convocat şi prin hotărâre s-a aprobat dotarea blocului maternal pentru valoarea de 2.700.000 euro cu TVA şi finanţarea prin Consiliul Judeţean;

- pentru propunerile făcute în Consiliul de Administraţie al Spitalului, J. avea mandatul verbal al lui H. şi niciodată unul scris din partea lui sau a Consiliului Judeţean;

- mandat verbal din partea lui H. a avut şi când a propus suma de 2.700.000 euro pe care o ştia de la H., căruia cei de la OOOOOOOOOO. i-o comunicaseră;

- acest lucru l-a aflat într-una din discuţiile pe care H. le-a avut cu cei de la această societate, în biroul lui şi în prezenţa lui J.;

- cei de la S.C. OOOOOOOOOO. au cerut să fie prezenţi la introducerea datelor în aplicaţia SEAP pentru a fi sigur că se introduceau datele pe care le discutaseră;

- cei de la cele două societăţi asociate au însoţit personalul la spital unde s-a făcut introducerea pe SEAP a datelor din documentaţie şi în prezenţa lui TTTTTTTTTT.;

- datele introduse pe SEAP, au fost cele convenite cu H., I., J. şi cei de la cele două firme, cu menţiunea că reprezentanţii celor două societăţi au discutat cu J. doar aspectele financiare;

- după publicare, cei de la PPPPPPPPPP. au observat că lipseşte codul CPV şi au anunţat-o pe J., iar aceasta pe I.;

- în urma discuţiilor avute de H. cu cei doi reprezentanţi ai firmelor implicate, acesta i-a cerut lui I. să anuleze licitaţia şi ulterior să se repună pe SEAP documentaţia de atribuire cu codul de leasing;

- această reintroducere s-a făcut din biroul lui J. de pe laptopul lui TTTTTTTTTT., în prezenţa celor de la PPPPPPPPPP. şi OOOOOOOOOO., care îi dictau acestuia datele de introdus; J. a acceptat să aibă discuţii cu cele două firme cu privire la documentaţia ce urma să se publice pe SEAP, din dispoziţia lui H.;

- J. nu a vrut să participe la discuţiile dintre H. şi reprezentanţii celor doi operatori economici din holul hotelului GGGGGGGGGGG., la Mamaia pentru că "nu vroia să fie de faţă dacă negociau cumva preţurile produselor ce urmau a fi achiziţionate de la dânşii";

- contractul încheiat sub nr. x/502.2014, după negocieri, prevedea preţul de 4.143.259,09 euro cu TVA;

- anterior semnării contractului s-a obţinut avizul Comisiei de avizare a împrumuturilor publice de la Ministerul Finanţelor pentru suma de 2.420.000 euro, contravaloarea bunurilor din contract;

- EEEEEEEEEE., vicepreşedintele Consiliului Judeţean s-a ocupat, din dispoziţia lui H. de obţinerea avizelor iar J. a întocmit documentaţia trimisă la Comisie;

- întrucât această documentaţie cuprindea câteva erori, sesizate de doamna de la minister, de la Comisie, acestea au fost corectate, H. implicându-se direct să vadă de ce nu se dădea avizul;

- Spitalul de Urgenţă nu avea în administrare clădirea blocului maternal când s-a luat decizia organizării de către spital a licitaţiei;

- una din condiţiile impuse de PPPPPPPPPP. S.A. a fost ca să se avalizeze de către Consiliul Judeţean o serie de cambii, care în final s-a ridicat la 4.143.000 euro în loc de 2.420.000 euro conform art. 9 pct. 4 din contract;

J. a afirmat că "dacă nu executa cele dispuse de dl. preşedinte H., îşi pierdea nu numai funcţia ci şi locul de muncă", afirmaţie făcută de H. în faţa Consiliului judeţean, faţă de I., întărită şi prin numirea lui GGGGGGGGGGGG. şef de serviciu contabilitate, adjunct al lui J., întrucât se exprimase că nu avea încredere că i se vor respecta dispoziţiile;

- de asemenea, inculpata a mai menţionat că din acest contract încheiat cu cele două firme, nu a avut niciun avantaj de niciun fel.

La termenul de judecată de la 30.06.2015 inculpata J. a declarat instanţei că recunoaşte faptele ce i s-au reţinut în sarcina sa, astfel cum au fost fundamentate pe probatoriul administrat de Parchet.

Inculpata a mai arătat că la întâlnirea din Mamaia dintre H. şi UUUUUUUUUU., a asistat doar la o parte din discuţii, când reprezentantul firmei i-a adus la cunoştinţă lui H. că există la Ministerul Finanţelor un fond de investiţii motiv pentru care i-a solicitat preşedintelui Consiliului Judeţean să determine urgentarea acţiunilor privind finanţarea acestei investiţii;

- H. a contactat-o pe I. şi i-a cerut să urgenteze procedura licitaţiei în urma discuţiei cu UUUUUUUUUU. pe care îl cunoştea din întâlniri anterioare;

- inculpata a mai arătat că au mai fost şi alte firme interesate de proiect, dar că oferta lui S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. era cea mai avantajoasă, astfel încât s-au purtat, la nivelul Consiliului judeţean, prin J., din dispoziţia lui H., mai multe discuţii;

- s-a mai precizat de inculpată că prelucrările datelor regăsite în procedura de licitaţie nu au fost făcute la nivelul Consiliului judeţean;

- inculpata a mai punctat aspecte deja declarate la Parchet legate de sesizarea celor de la OOOOOOOOOO. cu privire la lipsa codului CPV, prin telefon atât a dnei F. cât şi a dnei I., prin intermediul directorului executiv fiind anunţat şi H. care le-a cerut celor două directoare o remediere urgentă a acestor lipsuri şi republicarea corectă a anunţului pe SEAP;

- J. a fost desemnată să se ocupe de relaţia cu S.C. OOOOOOOOOO., motiv pentru care îl anunţa pe H., cu privire la tot ce avea legătură cu această firmă şi proiectul în care erau implicaţi .

Această declaraţie a fost completată la data de 11.09.2015 de către inculpată în faţa instanţei cu următoarele:

- toate măsurile luate de J. au fost urmarea dispoziţiilor lui H. care a desemnat-o să se ocupe de relaţia cu S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. şi căruia inculpata F. îi aducea la cunoştinţă tot ce ţinea de derularea proiectului de dotare al blocului materno-infantil;

- H. l-a desemnat şi pe TTTTTTTTTT. să sprijine pe I. în organizarea licitaţiei de către spital;

- pe cei de la OOOOOOOOOO. S.R.L. i-a cunoscut în cursul anului 2013 în biroul lui H., unde se afla şi I. şi unde i s-a spus de către H. că firma respectivă avea posibilităţile pentru a participa la această dotare, fiind desemnat ca om de legătură dl. UUUUUUUUUU., care s-a ocupat de formalităţi din partea acesteia;

- la momentul acestor discuţii blocul maternal nu se afla în administrarea spitalului şi în lipsa fondurilor Consiliului judeţean, H. a hotărât ca licitaţia să fie organizată de spital;

- discuţii cu firma S.C. OOOOOOOOOO. şi H. au mai fost, una dintre ele fiind în vara lui 2013 la Mamaia, dar J. nu a participat decât la cele din biroul lui H.;

- la întâlnirea de la hotelul GGGGGGGGGGG., după ce Ministerul Finanţelor nu a mai dat finanţări consiliilor judeţene, au participat H., UUUUUUUUUU. şi încă 2-3 persoane, între care şi reprezentanţi ai firmei PPPPPPPPPP. pe care, potrivit spuselor inculpatei, H. nu-i cunoscuse, se pare până la acel moment;

- cei prezenţi i-au cerut lui H. să urgenteze procedurile şi acesta a contactat-o telefonic pe I.;

- OOOOOOOOOO. a participat la elaborarea caietului de sarcini şi acest lucru a fost privit ca un ajutor întrucât TTTTTTTTTT. nu cunoştea bine ce date tehnice ar fi trebuit să conţină acest caiet;

- H. a fost de acord ca PPPPPPPPPP. să participe cu cealaltă firmă la acest proiect;

- inculpata a mai declarat că toate aceste discuţii şi întâlniri dintre H. şi reprezentanţii celor două firme asociate în proiect nu au fost aduse la cunoştinţa membrilor Consiliului judeţean;

- remedierea lipsei codului CPV despre care J. a fost sesizată de UUUUUUUUUU. nu a fost văzută ca un favor pentru S.C. OOOOOOOOOO., ci s-a considerat necesar în raport de problema finanţării şi deşi I. nu împărtăşea acest punct de vedere, a achiesat la anularea licitaţiei şi repunerea ofertei de licitaţie cu CPV - cod de leasing;

- Consiliul Judeţean a fost încunoştiinţat că urma să fie o achiziţie prin licitaţie şi prin hotărâre s-a stabilit calitatea de garant a acestuia;

- de obţinerea avizului de la Ministerul Finanţelor s-a ocupat EEEEEEEEEE.;

- evaluarea blocului maternal s-a făcut la 2.500.000 euro;

- H. le-a ameninţat şi pe F. şi pe I. că le dă afară dacă nu se relua repede licitaţia;

- I., în Consiliul de administraţie al spitalului a mai nominalizat alte trei firme interesate de proiect, pe care F. nu le-a reţinut şi nici nu a relaţionat cu ele, exceptând S.C. OOOOOOOOOO. cu privire la care avea dispoziţie de la H. să păstreze contactul.

- cu privire la H., inculpata a arătat că se implica în mod real în toate activităţile Consiliului judeţean astfel că preocuparea lui pentru realizarea procedurii de licitaţie, de finalizare a dotării maternităţii era în firescul atitudinii acestuia;

- acest proiect a fost mult mediatizat, maternitatea din clădirea veche nu mai îndeplinea condiţiile sanitare, astfel încât el vroia să mute mamele şi nou-născuţii în noua clădire şi era de înţeles interesul manifestat de H. în grăbirea procedurilor:

- inculpata a reconfirmat că la momentul când I. i-a prezentat lui H. pe reprezentanţii S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. de faţă erau şi cei doi vicepreşedinţi EEEEEEEEEE. şi NN. de la Consiliul Judeţean;

- în Consiliul Judeţean s-a discutat acest proiect al dotării prima dată în ianuarie 2014 şi apoi în alte şedinţe, fiind un subiect de interes public;

- în Consiliul de administraţie al spitalului s-au discutat probleme legate de procedură, s-au prezentat firmele interesate de proiect, s-a discutat generic de dotare, nimic în concret despre sume de bani şi alte detalii;

- inculpata a arătat că singura modalitate de finanţare era cea prin leasing;

- la aplicarea pe SEAP a documentaţiei de atribuire s-au deplasat la Spital CCCCCCCCCCCC., UUUUUUUUUU., Lxxorena de la firmă şi NNNNNNNNNNN.;

- din declaraţia lui J. a mai reieşit că I. a făcut mai multe demersuri la mai multe bănci pentru creditare, pentru finanţare, dar fără succes;

- procedura licitaţiei a fost realizată de spital, J. doar a ţinut legătura cu firmele asociate din dispoziţia şi cunoştinţa lui H. căruia îi comunica toate datele legate de proiectul în care era implicată şi această firmă;

- inculpata a declarat că menţine solicitarea de la prima sa audiere în sensul că îşi recunoaşte vinovăţia, doreşte să i se aplice procedura simplificată, să se ia act că îşi însuşeşte probatoriile instrumentate la Parchet şi înţelege să solicite ca probatorii în instanţă înscrisuri.

În fundamentarea acuzaţiilor aduse inculpaţilor H., I. şi J. trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, procurorul a apreciat că în condiţiile în care probele administrate de Parchet în faza de urmărire penală nu au fost contestate, operează prevederile art. 374 alin. (8) C. proc. pen.

În Notele scrise procurorul a solicitat audierea martorilor:

- UUUUUUUUUU.;

- VVVVVVVVVV.;

- HHHHHHHHHHHH.;

- YYYYYYYYYY.;

- WWWWWWWWWW.;

- ZZZZZZZZZ.;

- TTTTTTTTTT.;

- AAAAAAAAAA.;

- UUUUUUUUUUU.;

- RRRRRRRRRRR.;

- ZZZZZZZZZZ.;

- AAAAAAAAAAA.;

- EEEEEEEEEE. .

Între probatoriile solicitate de procuror în concluziile scrise au fost enumerate şi următoarele înscrisuri:

- liste de echipamente şi mobilier necesare şi materiale de promovare;

- nota justificativă prezentată de către I. pentru valoarea de 2.700.000 euro;

- hotărârea nr. 14/21.08.2013 a Consiliului de administraţie al Spitalului judeţean;

- hotărârea din 2.09.2013 - documentaţia de atribuire;

- anunţul de participare nr. x cu valoare estimată a achiziţiei publice exprimată în RON 16.872.200 RON;

- publicaţia documentaţiei din 13.09.2013 aplicată pe SEAP;

- decizia de anulare a procedurii de atribuire nr. x/17.09.2013 emisă de I.;

- noua documentaţie de atribuire nr. 1x din 17.09.2013;

- caietul de sarcini;

- noua documentaţie de atribuire la 2.10.2013;

- asocierea dintre cele două firme;

- formular de ofertă din 12.11.2013;

- convorbiri redate prin datele de trafic din vol. 13 dup;

- convorbiri interceptate şi transcrise în procesele-verbale aflate la fila x dup (excluse la 28.11.2014 de judecătorul de cameră preliminară);

- contractul nr. x/5.02.2014 încheiat între Consiliul Judeţean şi Spitalul judeţean;

- adresa din 17.12.2012 pentru avizare pentru suma de 2.421.212,78 euro solicitată de H.;

- hotărârea nr. 3421/21.01.2014 de avizare favorabilă pentru garantarea solicitată de H.;

- Contractul nr. x/5.02.2014 pentru suma de 4.143.257,99 euro.

Inculpatul H., prin avocat, a solicitat audierea a patru martori: JJJJJJJJJJJ.- asistent medical, pe medicul şef al secţiei de obstetrică-ginecologie, medicul şef al secţiei de neonatologie şi şeful biroului de achiziţii publice şi reaudierea martorilor din lucrări, precum şi proba cu înscrisuri:

- hotărârea Consiliului judeţean din ianuarie 2014, decizia de numire a comisiei de evaluare;

- hotărâri ale Consiliului judeţean şi corespondenţa legală de dotarea blocului materno-infantil, fotografii ale clădirii noii maternităţi.

I., prin avocat, a solicitat audierea martorilor AAAAAAAAAA., ZZZZZZZZZ., TTTTTTTTTT., reprezentanţii firmelor care au relaţionat în legătură cu realizarea obiectivului - dotarea noii maternităţi, şefii din sectorul administrativ de la Spitalul judeţean şi medicii şefi de diverse specialităţi şi secţii, un număr de 14 martori dintre care instanţa urma să aprecieze.

Inculpata J. a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere, respectiv, caracterizări.

Procurorul a solicitat respingerea administrării probatoriilor solicitate de H., admiterea în parte a martorilor propuşi de I. şi proba cu înscrisuri, fără a se opune la probele în circumstanţiere solicitate de J..

Instanţa, la 9.10.2015 a încuviinţat probele solicitate de Parchet, mai puţin cele excluse la 28.11.2014, de inculpatul H. privind audierea martorilor JJJJJJJJJJJ., IIIIIIIIIIII., JJJJJJJJJJJJ. şi ZZZZZZZZZZZ. martorii din lucrări şi înscrisuri.

S-au încuviinţat proba cu înscrisuri originale şi certificate conform legii aflate în vol. 10 C.A.B. şi audierea martorilor propuşi de I. respectiv: IIIIIIIIIII. - BBBBBBBBBBB., EEEEEEEEEEEE. - "CCCCCCCCCCC.", DDDDDDDDDDDD. - BBBBBBBBBBBB., KKKKKKKKKKKK. - DDDDDDDDDDD., AAAAAAAAAAAA. - şeful serviciului administrativ, LLLLLLLLLLLL. şi ZZZZZZZZZZZ., şi martorii din lucrări.

Instanţa a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere solicitată de inculpata J..

Pe parcursul cercetării judecătoreşti s-a continuat cu audierea, sub prestare de jurământ, a martorilor audiaţi de procuror în faza de urmărire penală şi a celor propuşi în instanţă, după cum urmează:

1. Martorul ZZZZZZZZZ., audiat la Parchet la 18.06.2014 şi-a menţinut declaraţia, (redată şi în rechizitoriu f. x R) şi cu ocazia audierilor din 29.01.2016 şi 11.11.2016 de către instanţă, a declarat:

În calitatea sa de referent de specialitate din cadrul Biroului de achiziţii al Spitalului judeţean de Urgenţă, ZZZZZZZZZ. a participat la organizarea licitaţiei pentru dotarea blocului materno-infantil cu echipamente medicale şi mobilier.

Acesta, pe lângă cele deja declarate la Parchet, a mai făcut câteva precizări legate de organizarea de licitaţii în general de către Spitalul Judeţean şi de modul cum s-au desfăşurat etapele procedurii de dotare a noii maternităţi.

Între altele, ZZZZZZZZZ. a declarat următoarele:

- până la organizarea acestei licitaţii şi ulterior ei "nu s-a obişnuit ca în perioada pregătirii documentaţiei, înregistrării ei pe SEAP sau ulterior, în perioada definitivării contractului să se ia legătura cu vreunul dintre posibilii participanţi la licitaţiile ce urmau să se organizeze";

- caietul de sarcini nu a fost elaborat de spital care era şi organizatorul licitaţiei;

- caietul de sarcini i-a fost remis martorului de către TTTTTTTTTT. sub forma unui stick (format electronic), la momentul când acesta, împreună cu directorul I. şi şefa biroului de achiziţii, EEEEEEEEEEE., s-au deplasat la Consiliul Judeţean (iunie 2013);

- până în septembrie 2013 când au postat pe SEAP documentaţia de aplicare, martorul nu a mai participat la nicio discuţie, la nicio întâlnire legată de acest proiect;

- în schimb, potrivit spuselor EEEEEEEEEEE., martorul a aflat că reprezentanţii S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L., până la publicaţia pe SEAP, au venit de nenumărate ori în spital, în biroul managerului;

- S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. este apreciată de martor ca fiind o firmă serioasă de la care spitalul a cumpărat numeroase produse, derulând, la data declaraţiei, două alte contracte cu aceasta;

- Spitalul mai colabora şi cu alte firme care frecvent îşi promovau produsele în faţa conducerii acestuia;

- martorul a declarat în mod constant că la cererea directorului I., după prima publicaţie pe SEAP, i-a comunicat acesteia că s-au înscris doi participanţi la licitaţie, situaţie pe care i-a comunicat-o şi colegei lui dna ZZZZZZZZZZZ.;

- martorul a precizat că atât el cât şi ZZZZZZZZZZZ. au văzut înregistraţi doi participanţi la prima publicaţie pe SEAP;

- la anunţul făcut de martor, în prezenţa şi a altor persoane care erau într-o şedinţă cu directorul I., aceasta a reacţionat cu expresia "trebuie să anulăm licitaţia";

- a fost solicitat de directorul spitalului să revină din concediu pentru a proceda la anularea licitaţiei, mesajul fiind transmis insistent, telefonic prin dna ZZZZZZZZZZZ.;

- pe de o parte, martorul afirmă că nu s-a făcut nicio motivare cu privire la anularea primei publicaţii (29.01.2016), iar pe de altă parte, în aceeaşi declaraţie spune "bănuiesc că şeful de birou de achiziţii a făcut acel document justificativ pentru anularea primei publicări pe SEAP";

- în acelaşi context, martorul, în declaraţia din 11.11.2016, a afirmat că la întoarcerea din concediu "a făcut o notă de anulare, un proces-verbal în care a prevăzut că lipsea din publicaţie codul CPV şi codul de leasing din documentaţia întocmită de EEEEEEEEEEE.";

- la ceva timp, martorul, la cererea directorului I., a însoţit-o cu laptop.-ul Biroului de achiziţii la Consiliul Judeţean în biroul directorului J., deplasându-se cu un autoturism x alb condus de o persoană de la S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L.;

- în biroul lui J. se mai aflau în afara lui CCCCCCCCCCCC. şi martorii - o doamnă şi domnul de la OOOOOOOOOO., martorul având sentimentul că şi doamna era de la aceeaşi firmă, purtându-se discuţii la care NNNNNNNNNNN. nu a intervenit;

- martorul a reintrodus datele în SEAP, care cuprindea şi codul de leasing CPV; la prima publicare acest cod a lipsit şi martorul nu a avut cunoştinţă, dacă iniţial, s-a hotărât să existe şi un contract de leasing care necesita şi codul CPV, şi nici nu şi-a amintit ca în documentaţia postată iniţial pe SEAP să fi existat vreo menţiune legată de un leasing pentru 24 de luni, iar dacă în documentaţia întocmită de EEEEEEEEEEE. s-ar fi aflat vreo menţiune cu privire la vreo finanţare, de plata în sistem leasing, le-ar fi introdus în publicaţia SEAP şi ar fi apărut şi codurile;

- martorul a arătat că s-a înscris un singur participant - S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. asociată cu PPPPPPPPPP. S.A., iar lipsa altor ofertanţi s-a datorat, în opinia acestuia, faptului că nu dispuneau de un sistem de leasing;

- martorul a făcut parte din comisia de licitaţie, desfăşurată cu respectarea prevederilor legale, condusă de JJJJJJJJJJJ., care i-a convocat pe membrii comisiei mai puţin pe AAAAAAAAAA.; aceasta s-a prezentat totuşi, participând la finalul şedinţei când s-a hotărât primirea ofertei de la cei doi agenţi economici asociaţi şi s-a închis licitaţia;

- între directorul I. şi directorul AAAAAAAAAA. era o stare tensionată, generată şi de faptul că I. era percepută ca o persoană severă, de care personalul se temea, mai apropiată fiindu-i JJJJJJJJJJJ.;

- martorul a declarat că AAAAAAAAAA. colabora bine cu personalul şi era percepută într-o notă favorabilă;

- fiecare dintre cei din birou au o parolă de acces pentru sistemul SEAP, nu se pot face modificări ci doar să se introducă o altă publicaţie a precizat martorul;

- H. nu a participat la nicio întâlnire sau discuţii legate de această fază a licitaţiei.

2. Martora ZZZZZZZZZZZ. a fost audiată la 14.10.2016 de instanţă, la propunerea inculpatului H..

Aceasta a declarat următoarele:

- a făcut parte din comisia de licitaţie cu privire la dotarea blocului maternal, comisie care a respectat toate prevederile legale şi a dat dovadă de transparenţă;

- ca membru al comisiei, martora nu a purtat nicio discuţie cu vreun ofertant, distribuitor sau furnizor de materiale;

- la elaborarea caietului de sarcini au colaborat vreo cinci persoane, şefii de secţie;

- în vederea întocmirii acestui caiet pentru achiziţionarea de aparatură, cei de la serviciul de achiziţii au pus la dispoziţie informaţii, cataloage, documentaţii lămuritoare, sau studiat procedurile de achiziţii de la alte spitale;

- martora a precizat că nicio firmă furnizor, distribuitor, indiferent dacă a participat său nu la licitaţie, nu putea să participe la redactarea caietului de sarcini;

- mai multe firme, între care şi OOOOOOOOOO., au vizitat blocul maternal pentru a cunoaşte necesităţile de utilităţi, inclusiv şi sub aspectul dimensiunilor, vizite care au avut loc înainte de a începe procedura propriu-zisă de achiziţie;

- în opinia martorei, nu s-au încălcat prevederile O.U.G. nr. 34/2006, s-a făcut publicitate acestui proiect şi furnizori din acest domeniu medical erau interesaţi de a face funcţională noua maternitate;

- nici în această procedură şi în nicio alta, martora nu a fost contactată de H., nu i-a solicitat niciodată să dea mai multă atenţie vreunuia dintre ofertanţi şi nici aceasta nu l-a contactat să-l anunţe despre vreo etapă a procedurii de achiziţie, sau de modificările făcute pe SEAP şi completarea codului de leasing;

- martora a precizat că personalul de execuţie nu comunică informaţii legate de administrarea spitalului către Consiliul Judeţean, ci contactele se stabilesc cu administraţia spitalului;

- accesul la site-ul SEAP se făcea cu parola pe care o avea fiecare, nu se puteau face modificări pe SEAP, iar dacă se anula o procedură, aceasta se făcea doar motivat; orice modificare este publică, vizibilă şi dacă publicaţia nu este conformă se menţionează "documentaţie respinsă";

- în prima procedură de achiziţie, în fişa tehnică era menţionat şi modul de finanţare, iar în caietul de sarcini era prevăzut că urma să aibă loc finanţare prin leasing;

- martora a arătat că şi în condiţiile în care OOOOOOOOOO. nu ar fi îndeplinit condiţiile, chiar dacă era singura ofertantă, ar fi fost descalificată încă din perioada evaluării documentelor de calificare, deşi era o firmă cunoscută, de la care s-au achiziţionat, în timp, multiple aparaturi şi cu care s-a colaborat foarte bine;

- după părerea martorului, lipsa codului de leasing, la prima postare pe site, a fost o omisiune care a fost îndreptată prin cea de-a doua postare;

- directorul spitalului, dr. I. a luat decizia anulării primei postări pe site şi completarea documentaţiei cu CPV de leasing;

- în legătură cu anularea primei proceduri de achiziţie, martora a mai adăugat că în întreaga documentaţie nu era decât codul CPV cu privire la instalare şi furnizare a materialelor şi s-a constatat că Spitalul nu putea, conform legii nr. 73/2013 să efectueze în 60 de zile plăţile, achitarea facturilor, ceea ce a condus, cu acordul ANREMAP, la anularea procedurii; în a doua postare s-a adăugat codul de leasing constată pe site-ul SEAP.

În declaraţia de la 26.02.2016, martora ZZZZZZZZZZZ. propusă şi de I. a detaliat aspecte legate de activitatea comisiei de licitaţie făcând şi unele precizări lămuritoare referitoare la etapa premergătoare întocmirii caietului de sarcini pentru achiziţia de echipamente necesare noii maternităţi:

- martora a făcut parte din comisia de deschidere a licitaţiei în discuţie, fiind prezenţi toţi membrii la 14.11.2013, în prealabil din 13.11.2013 a curs termenul de depunere a ofertelor;

- la deschiderea documentelor de calificare s-a constatat că era o singură ofertă, deşi nu au fost clauze restrictive şi oricine putea participa la această licitaţie, s-a încheiat un proces-verbal şi s-a stabilit să se treacă la evaluarea tehnică, efectuată în 40 de zile în loc de 20 zile cât prevede legea, ca urmare a unui mare număr de fişe tehnice de evaluat;

- în acest interval au avut loc discuţii, clarificării, s-a primit lista principalelor livrări pe ultimii 3 ani, s-au cerut puncte de vedere ale altor beneficiari, inclusiv pe segmentul de service;

- nici un medic şef secţie, membru în comisie nu a ridicat vreo excepţie sau vreo critică în sensul că produsele n-ar fi fost necesare şi le aveau deja în dotare;

- dr. IIIIIIIIIII. a solicitat nişte lămuriri cu privire la unele produse medicale ofertate;

- după evaluarea tehnică s-a constatat valabilă oferta şi a urmat evaluarea financiară cu acele clauze prevăzute de lege;

- oferta financiară a fost analizată punct cu punct, s-au discutat clauzele contractuale şi numai după a cincea variantă s-au finalizat discuţiile;

- modelul de contract în forma iniţială a fost elaborat de ofertanţi şi astfel postat pe SEAP; membrii comisiei au lucrat până au ajuns la o formă finală care s-a regăsit şi în oferta financiară cu preţul care nu putea fi negociat;

- martora, ca şef al Biroului de achiziţii, cu 3-5 zile înainte de deschiderea ofertelor a întocmit un referat cu propuneri de membri pentru comisia de licitaţie, înaintat conducerii spitalului, care a emis decizia de numire, astfel încât aceştia ştiau că au fost desemnaţi şi când avea să aibă loc deschiderea ofertelor;

- AAAAAAAAAA., director financiar-contabil a participat la deschiderea licitaţiei şi la deschiderea ofertei;

- au fost multe firme interesate de acest proiect, dar s-au reţinut de la ofertare datorită chestiunilor financiare, a condiţiei leasingului;

- şi după prima postare pe SEAP s-a înscris un singur ofertant când în documentaţia de aplicare era trecut doar cod CPV pentru furnizare şi instalare de echipamente medicale;

- din caietul de sarcini postat prima dată pe SEAP rezultă că acest contract nu putea să aibă loc decât în condiţii de leasing care s-a hotărât încă de la momentul deciziei declanşării procedurii de achiziţie şi era obligatoriu să fie menţionat "expresssis verbis" CPV pentru leasing sub denumirea "contract de leasing multinaţional";

- martora a avut discuţii cu I. cu referire la anularea primei publicaţii, a cerut argumente care au fost consemnate într-un raport de 6 pagini transmis şi agreat de ANRMAP, ceea ce a permis în urma anulării primei postări, publicarea documentaţiei de achiziţie pe SEAP cu completările omise;

- fără avizul ANRMAP nu se poate face nicio modificare pe SEAP;

- această licitaţie cu leasing a fost singura de acest gen între licitaţiile care în timp au mai fost organizate de spital şi unde s-a mai întâmplat să fie doar un singur ofertant;

- în orice procedură de achiziţie, a precizat martora, este necesar să se cunoască ce produse s-ar înscrie în valoarea estimată de spital, care le sunt preţurile, produsele promoţionale şi cataloagele.

4. La 14.10.2016 a fost audiat martorul IIIIIIIIIIII. propus de inculpatul H., şeful secţiei de obstetrică al Spitalului judeţean şi membru în comisia de licitaţie pentru dotarea noii maternităţi .

Acesta a declarat că vechea clădire a maternităţii avea mari probleme de igienă, de construcţie, nu avea avize de funcţionare şi necesita aparatură şi mobilier nou.

În vederea stabilirii caietului de sarcini s-au studiat oferte din cataloage, s-au interesat la centrele universitare medicale din Craiova şi Timişoara despre aparatura şi funcţionalitatea acesteia, şi-au expus punctele de vedere cu privire la achiziţiile considerate ca necesare.

Martorul nu a fost niciodată contactat de H. sau de vreun reprezentant al vreunei firme furnizoare, nici de OOOOOOOOOO., lui i s-a cerut părerea pur profesională despre indicii de performanţă ai aparaturilor în vederea întocmirii caietului de sarcină.

Acesta nu a fost în teren cu alţi şefi de secţie şi conducerea administrativă ci a consultat doar cataloagele, astfel că nici la momentul declaraţiei nu ştia în ce a constat oferta OOOOOOOOOO..

5. Martora JJJJJJJJJJJJ. propusă de inculpatul H. a fost audiată la 11.11.2016 şi a declarat următoarele:

- a făcut parte din comisia de licitaţie pe o perioadă de o lună, după care demisionând din funcţia de şef secţie neonatologie, a demisionat şi din funcţia de membru al acestei comisii;

- martora a apreciat că nu era nevoie să se facă achiziţii de aparatură câtă vreme echipamentele existente nu îndepliniseră termenul de casare, MMMMMMMMMMMM. în mod gratuit, în mai multe tranşe, în 2000, 2006 îi dotaseră cu echipamente şi mobilier încă în stare de bună de funcţionare; primiseră donaţii de la firma NNNNNNNNNNNN.;

- martora, împreună cu directorul medical OOOOOOOOOOOO. s-au deplasat la Primărie, unde au avut discuţii cu două doamne care au afirmat că investiţia este necesară şi trebuie profitat de finanţarea existentă;

- faţă de aceste aprecieri, martora a replicat în sensul că nu e necesară nicio investiţie, întrucât incubatoarele, mesele de reanimare erau la fel de performante ca cele deja existente, monitorul ce se dorea achiziţionat diferea doar că avea ecran color, iar pe de altă parte nu exista posibilitatea valorificării aparaturii vechi, care are o destinaţie specifică;

- împreună cu alţi colegi a vizitat construcţia nouă, şi-au exprimat nişte doleanţe în legătură cu circuitele de maternitate, locaţia spaţiilor pentru terapie intensivă de care nu s-a ţinut cont;

- nu a participat la întâlnirea cu CCCCCCCCCCCC., PPPPPPPPPPPP., HHHHHHHHHHH. şi AAAAAAAAAAAA. pentru a discuta despre această dotare, dar este posibil să fi întocmit nişte liste cu necesar şi să fi avizat achiziţionarea unei mese de reanimare pentru o sală septică şi un incubator nou de transport;

- în faţa instanţei, martora a recunoscut un înscris semnat de aceasta datat 1.06.2013 parte componentă a altui înscris din 5.06.2013, semnat şi de doctorul IIIIIIIIIII., înaintat Direcţiei Spitalului judeţean şi care cuprindea lista cu echipamente funcţionale din 1.06.2013;

- în aceeaşi declaraţie, martora a arătat că nu era responsabilitatea acesteia să decidă dacă un aparat/echipament mai era util, funcţional pentru secţie;

- aparatura din secţie se afla sub mentenanţa unei firme care, în baza unui referat, proceda la repararea defecţiunilor, astfel că nu putea să întocmească o listă cu echipamentele defecte pentru că acestea nu existau în departamentul său.

6. La propunerea lui I. la 26.02. şi 11.11.2016 a fost audiată martora JJJJJJJJJJJ., director îngrijiri medicale până în 2015 în Spitalul judeţean de Urgenţă, care a declarat următoarele:

- în vara anului 2013 s-a organizat o conferinţă de presă cu ocazia deschiderii oficiale a blocului maternal, când s-a anunţat şi preocuparea Consiliului Judeţean şi a Spitalului de a declanşa procedurile pentru dotarea blocului materno-infantil cu echipamente medicale şi mobilier;

- s-au arătat interesate multe firme din domeniul medical şi reprezentanţii acestora au primit aprobarea de a vizita clădirea, au avut acces la planurile clădirii, li s-au înmânat schiţe pentru a propune echipamente utile în raport de dimensiunile aparatelor şi spaţialitatea clădirii;

- aceştia luau contact cu directorul I., căreia i-au prezentat produse promoţionale, cataloage şi, din dispoziţia acesteia, erau însoţiţi de martoră sau de dl. AAAAAAAAAAAA. de la serviciul administrativ prin clădirea noii maternităţi;

- dintre firme s-au prezentat cei de la "BBBBBBBBBBB.", ce are deja un contract de mentenanţă cu spitalul;

- în urma vizitelor, firmele au făcut nişte oferte care au fost evaluate şi suma estimativă a fost transmisă Ministerului Sănătăţii, care nu a alocat nicio finanţare pentru blocul maternal;

- conducerea spitalului a cerut medicilor şefi de secţie să facă propuneri de echipamente, apoi au avut loc discuţii cu firmele interesate raportat la acestea;

- s-a procedat la o comparaţie dintre lista din 2009 întocmită de proiectantul clădirii şi cea rezultată după consultări cu medicii şefi, privind produsele ofertate, mult mai apropiate de nevoile actuale ale Spitalului;

- martora a fost desemnată de I., preşedintele comisiei de licitaţie şi în această calitate a deschis licitaţia; au apărut discuţii cu privire la unele echipamente legate de ţara de provenienţă, chestiuni ce nu au fost invocate la momentul întocmirii listei cu echipamente, dar care s-au lămurit în urma informaţiilor favorabile primite de I. de la spitalele unde funcţionau unele din utilităţile trecute pe lista de achiziţie;

- s-a mai precizat de martoră că fără cooperarea cu firmele care au făcut diferite oferte şi au prezentat echipamente nu s-ar fi reuşit să se stabilească valoarea estimativă, cu atât mai mult cu cât produsele de pe lista din 2009 nu mai corespundea cerinţelor medicilor în 2013;

- membrii comisiei au participat la toată procedura, evaluările au fost conforme cu legea şi nu au fost motive pentru respingerea unicului ofertant, deşi teoretic ar fi fost posibil;

- I. nu a avut nicio intervenţie în procedura de deschidere a licitaţiei, în cea de evaluare tehnică şi financiară, nu s-a exercitat nicio influenţă asupra comisiei.

Martora a mai relatat că în nicio licitaţie la care a participat ca membru al comisiei de licitaţie (catering, dezinfecţie, consumabile), inclusiv cea legată de dotarea noii maternităţi nu a simţit nicio presiune, influenţă din partea inculpatului H.;

- preocuparea acestuia pentru dotarea blocului maternal nu a părut neobişnuită, era de notorietate publică dorinţa lui H. să se pună în funcţie noua maternitate şi nici nu i s-ar fi părut martorei deplasat dacă acesta s-ar fi interesat de licitaţie, atâta timp cât nu-i cerea date tehnice, mărci etc;

- martora nu s-a deplasat cu nicio firmă la H. la Consiliul Judeţean, acesta nu a fost văzut în spital şi nu au existat discuţii între martoră şi H. pe acest subiect .

7. În declaraţia dată la 26.02.2016, martorul AAAAAAAAAAAA., propus de I., inginer în cadrul departamentului administrativ al Spitalului Judeţean de Urgenţă a declarat următoarele:

- I. i-a cerut martorului să contacteze firmele DDDDDDDDDDD. şi BBBBBBBBBBB. pentru ca aceasta să-i întâlnească pe reprezentanţii lor, să discute despre evaluarea necesară de echipamente, să viziteze spaţiile clădirii, să primească planşe şi schiţe pentru a avea reprezentarea dimensiunilor aparaturii pentru dotare;

- I. s-a întâlnit cu cei de la BBBBBBBBBBB., BBBBBBBBBBBB., OOOOOOOOOO. şi din dispoziţia directorului, martorul i-a însoţit în sala de naşteri, de operaţie şi sterilizare;

- martorul a primit de la inginerul QQQQQQQQQQQQ. de la Biroul de achiziţii al Consiliului judeţean o listă cu echipamente, după ce firmele au vizitat clădirea noii maternităţi, listă care exista în secţiunea investiţiei pentru blocul materno-infantil;

- după pensionarea lui YYYYYYYYYYY., AAAAAAAAAAAA. este cel care se ocupa de aparatura medicală - reparare, înlocuire, achiziţionare;

- după deschiderea licitaţiei au existat discuţii că se achiziţionau echipamente medicale deja existente, erau noi - instalaţii de apă sterilă şi oxigenare, situaţiei pe care martorul le-a adus la cunoştinţa lui J. şi lui I. care i-a motivat că aceste aparate urmau a fi folosite la Spitalul judeţean unde era nevoie de astfel de utilităţi.

8. AAAAAAAAAA. a fost audiată la Parchet la 18.06.2014, declaraţie redată parţial în rechizitoriu şi ulterior în instanţă la 29.01.2016, şi 11.11.2016, martor din lucrări propusă spre audiere de I. şi H..

Martora şi-a menţionat declaraţia de la Parchet şi a mai precizat următoarele:

- relaţia dintre aceasta şi directorul I. erau strict profesionale;

- cu martora nu s-a discutat nimic legat de necesitatea dotării blocului materno-infantil până în momentul când trebuia semnată NOTA justificativă pentru iniţierea demersului de a organiza o licitaţie;

- au fost discuţii contradictorii pe acest subiect până când Consiliul Judeţean a hotărât să asigure finanţarea spitalului, aflat în deficit bugetar;

- martora obţinea informaţii de la ZZZZZZZZZ. referitoare la întocmirea documentaţiei, a caietului de sarcini, introducerea datelor în SEAP, înscrierea a doi ofertanţi după prima postare şi anularea primei licitaţii;

- ZZZZZZZZZ. a mai informat-o cu privire la întâlnirea lui I. şi ZZZZZZZZZ. la Consiliul Judeţean unde s-au deplasat cu o maşină cu număr de Cluj şi s-a introdus documentaţia SEAP, de faţă fiind şi o doamnă de la OOOOOOOOOO. care i-a însoţit, aceasta i-a însoţit la Consiliul Judeţean;

- martora nu a fost consultată în acest proiect, serviciul de achiziţii fiind în subordinea lui I.;

- martora şi-a exprimat constant punctul de vedere că licitaţia trebuia organizată de Consiliul Judeţean;

- deşi făcea parte din comisia ce urma să deschidă plicurile cu ofertele făcute, acesteia i s-a spus de către HHHHHHHHHHH. că urma să fie invitată la comisie când ajungeau la partea financiară a ofertei;

- unica firmă ofertantă a fost declarată câştigătoare şi, potrivit uzanţei, în ofertă se cuprindea şi modelul de contract;

- contractul propus de S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. avea multe referiri juridice, martora a solicitat lămuriri de la dl. RRRRRRRRRR., consilierul juridic al Spitalului, a cerut membrilor comisiei o discuţie pe toate aspectele contractului ceea ce nu s-a acceptat, astfel că în final împreună cu I., la Consiliul Judeţean au avut o discuţie cu H. care i-a reproşat şi în prezenţa lui J. că nu este loială şi "din ochi verzi, i-i face negri";

- H. nu i-a făcut un reproş, martora nu s-a simţit ameninţată, iar în finalul discuţiei acesta a dispus să se ia toate măsurile pentru a finaliza dosarul;

- discuţii au mai fost între martoră şi I. cu privire la semnarea cambiilor în condiţiile în care, deşi PPPPPPPPPP. cerea cu insistenţă ca acestea să fie semnate, era ştiut că trezoreria nu ar fi autorizat o astfel de procedură;

- la încheierea contractului cu OOOOOOOOOO., AAAAAAAAAA. le-a sesizat faptul că erau prevăzuţi 6 miliarde de RON vechi pentru achiziţionarea de echipamente în format global, fără identificarea aparaturii şi se cumpărau lămpi scialitice, deşi se achiziţionaseră deja nu cu multă vreme în urmă;

- până la înregistrarea documentelor pe SEAP, în secretariatul direcţiei conduse de I. l-a văzut pe dl. UUUUUUUUUU. un reprezentant al S.C. OOOOOOOOOO.;

- martora nu a semnat vreo NOTĂ către Ministerul Sănătăţii ori Consiliul Judeţean în demersurile lui I. de a obţine fonduri pentru acest proiect, iar în condiţiile în care Consiliul Judeţean a hotărât să-şi asume finanţarea nu a mai avut obiecţiuni cu privire la organizarea licitaţiei;

- martora a mai declarat că reprezentantul OOOOOOOOOO. - UUUUUUUUUU. venea frecvent în spital când se aborda problema licitaţiei, că existau discuţii între CCCCCCCCCCCC. şi HHHHHHHHHHH. şi respectiv medicii şefi de secţie care criticau suplimentarea listei cu materiale care nu erau necesare sau fuseseră achiziţionate anterior;

- martora a mai aflat şi de la şeful biroului administrativ că faţă de lista iniţială de achiziţii, au fost, în final, cumpărate şi alte aparate care în opinia acestuia nu erau necesare ori cantităţile de produse erau mai mari decât se prevăzuse în listă;

- spitalul a colaborat bine cu firma OOOOOOOOOO., fiind o firmă serioasă care respecta termenele, produsele erau de bună calitate şi s-au încheiat contracte multiple, finanţările fiind asigurate fie de Consiliul Judeţean, fie din bugetul instituţiei;

- în condiţiile suspendării contractului încheiat după licitaţia din 2013, Spitalul a mai organizat alte licitaţii pentru proiecte cu finanţare proprie şi completare din partea Consiliului judeţean, achiziţionându-se deja dintre materialele cuprinse în contractul iniţial cu S.C. OOOOOOOOOO.;

- AAAAAAAAAA. a fost apreciată din punct de vedere profesional, astfel că relaţiile deficitare cu I. nu au influenţat factorii de decizie din Consiliul Judeţean;

- martora s-a aflat în relaţii bune cu H., acesta a răspuns solicitărilor formulate de aceasta de a se asigura, de exemplu, prezenţa lui TTTTTTTTTT. la şedinţele Comisiei pentru finalizarea contractului şi a beneficia şi de informaţiile juridice de care aveau nevoie;

- în relaţia cu autoritatea judeţeană, Consiliul Judeţean a mai organizat două licitaţii şi s-a semnat de către spital un contract pe 2 ani;

- disensiunile dintre martoră şi directorul I. erau cunoscute în spital de subordonaţii lui AAAAAAAAAA., de aceea a avut sentimentul că în proiectul de faţă, deşi era membru al Comisiei de licitaţie, deşi cunoştea bine procedurile legale, era evitată prezenţa ei;

- această stare de lucruri nu a avut nicio influenţă asupra relaţiilor sale cu H. care nu s-a implicat în nicio discuţie cu privire la dotarea noii maternităţi, nu a auzit să fi dat indicaţii sau să fi avut vreo predilecţie pentru vreun ofertant;

- martora nu are informaţii ca în perioada premergătoare licitaţiei să fi existat şi alte firme decât cea reprezentată de UUUUUUUUUU. care să fi făcut oferte de produse medicale şi să fi vizitat spitalul, interesate fiind de proiect;

- martora a menţionat că s-au întocmit liste cu aparatură după discuţiile cu medicii şefi de secţie, că au existat discuţii în sensul că unele nu erau necesare, alte echipamente nu trebuiau înlocuite ori cantitatea era mai mare decât necesarul;

- martora nu a fost informată şi nici ea nu s-a interesat care a fost motivul unei noi postări .

9. În faza de urmărire penală a fost audiat martorul TTTTTTTTTT. la 2.04.2014 şi la 4.06.2014 (declaraţie redată selectiv în rechizitoriu, declaraţiile aflate în vol. 16 dup şi la 3.02.2017 în instanţă .

Martorul a făcut o remarcă importantă în declaraţiile date, consemnate de procuror şi cu relevanţă în cauză:

- "din experienţa mea în acest domeniu (al licitaţiilor) afirm faptul că, majoritatea licitaţiilor, din cauza insuficienţei calificări a funcţionarilor din instituţiile publice, documentaţia tehnică este pusă la dispoziţie de către operatorii economici care intenţionează să participe la licitaţie. În cvasitotalitatea cazurilor, operatorul economic care aduce această documentaţie tehnică ajunge să fie şi câştigătorul licitaţiei", "… punerea la dispoziţie a documentaţiei tehnice de către agenţii economici interesaţi este o practică curentă în domeniul achiziţiilor publice".

TTTTTTTTTT. a precizat că menirea acestuia a fost să verifice documentaţia tehnică de pe stick din punctul de vedere al legislaţiei de achiziţii şi în urma analizei nu a avut observaţii şi a restituit stickul lui J., care-l primise de la S.C. OOOOOOOOOO..

J. i-a comunicat lui NNNNNNNNNNN. că cele două societăţi urmau să se ocupe de dotarea blocului materno-infantil urmare a dispoziţiei date de H..

La declaraţiile date în faza de urmărire penală, menţinute în instanţă, TTTTTTTTTT. a mai adăugat:

- în documentaţia tehnică elaborată de S.C. OOOOOOOOOO. în format electronic se afla modelul unui contract de leasing şi din dispoziţia lui H., martorul a fost desemnat ca împreună cu J. să acorde sprijin Spitalului în negocierea şi încheierea contractului cu firma câştigătoare a licitaţiei;

- nu a existat nicio presiune a lui H. sau F. asupra martorului cu ocazia analizei documentaţiei tehnice; negocierile au durat vreo două zile pentru încheierea contractului;

- în urma analizei, martorul nu a sesizat pe nimeni că în documentaţia tehnică dată spre studiu ar fi existat greşeli sau lipsuri;

- lipsa CPV privind leasingul constituia un impediment în procedura de licitaţie ceea ce a justificat rectificarea intervenită pe SEAP;

- martorul a luat la cunoştinţă decizia comisiei de evaluare, a semnat procesele-verbale şi, ca membru, dacă ar fi fost cazul, ar fi putut să-şi exprime o opinie separată;

- în ceea ce o priveşte pe AAAAAAAAAA., directorul financiar-contabil, a participat la şedinţele de negocieri cu ceilalţi membrii.

H. şi I. au solicitat audierea martorilor - reprezentanţi ai firmelor furnizoare de echipamente medicale - IIIIIIIIIII. (SC BBBBBBBBBBB. - f. x C.A.B.) audiat la 29.01.2016; DDDDDDDDDDDD. (BBBBBBBBBBBB. - f. x C.A.B.) audiat la 26.02.2016; KKKKKKKKKKKK. (DDDDDDDDDDD. - f. x C.A.B.) audiată la 29.01.2016; EEEEEEEEEEEE. (CCCCCCCCCCC. - f. x C.A.B.) audiat la 26.02.2016; WWWWWWWWWW. (RRRRRRRRRRRR.) audiat la 18.06.2014 la parchet şi la 29.01.2016 în instanţă; UUUUUUUUUU. audiat la 16.06.2014 la parchet şi la 29.01.2016 în instanţă; VVVVVVVVVV. audiat la 17.06.2014 la parchet şi la 9.12.2016 în instanţă; XXXXXXXXXX. audiat la 11.11.2016; YYYYYYYYYY. audiat la 18.06.2014 la parchet şi la 11.11.2016 în instanţă; HHHHHHHHHHHH. audiat la 16.06.2014 la parchet şi la 3.02.2017, ultimii cinci martori reprezentanţi ai S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. şi S.C. PPPPPPPPPP. S.A..

10. Martorul IIIIIIIIIII., în perioada 2006-2015 a avut funcţia de administrator şi director general al firmei S.C. BBBBBBBBBBB. şi din 2012, firma a asigurat service-ul şi mentenanţa echipamentelor din spital.

Din presă, martorul a aflat de intenţia Spitalului de a dota noua maternitate şi a contactat-o pe I. care i-a permis să viziteze încăperile clădirii, i-a remis informaţii legate de suprafeţele încăperilor, o schiţă sumară a construcţiei. Discuţii a purtat şi cu H., întrucât el era cel care patrona spitalele. Martorul a lăsat mape de materiale, pliante, broşuri, listă cu preţuri unitare şi la spital şi la Consiliu şi timp de două luni au pregătit şi a depus la cele două instituţii oferta firmei de dotare pe etaje, pe camere, cu echipamente. Discuţii cu I. a avut martorul şi despre finanţarea proiectului dar, nu i-a dat nişte răspunsuri clare pe acest aspect. A existat o corespondenţă pe e-mail între firmă şi I., căreia martorul i-a transmis şi un model de plăţi lunare ce urma să le facă Spitalul.

Martorul a mai afirmat că nu a fost necesar şi nici obligatoriu să se procedeze la vizitarea clădirii când cumpărătorul indica ce echipamente doreşte, care erau capacităţile şi dimensiunile acestora în raport de spaţiile unde urmau să fie depozitate. El a purtat discuţii şi cu medicii spitalului care a dorit şi o verificare a circuitelor de sterilizare din spital.

Martorul nu şi-a amintit să fi fost vreo publicare pe site SEAP fără să se prevadă în caietul de sarcini finanţarea cu leasing. Neavând un astfel de parteneriat, firma nu a putut să participe la licitaţie, deşi a depus o ofertă şi la Consiliu şi la spital cu câteva luni de zile înainte de caietul de sarcini.

11. DDDDDDDDDDDD., din 2013 a reprezentat o firmă germană BBBBBBBBBBBB. ce activează în domeniul construcţiilor şi dotărilor de spitale.

Martora a aflat de dotarea Spitalului de la H., prieten de familie, care a întrebat-o dacă nu este interesată să facă eventual o ofertă. Acesta a pus-o în legătură cu I., au avut discuţii cu privire la ce echipamente se doreau a fi achiziţionate, a făcut o ofertă generală spitalului.

Întrucât I. i-a spus că nu au finanţare, iar firma nu avea o schemă de finanţare, nu putea să participe la licitaţie.

După cum a aflat de la I., spitalul, prin aceste discuţii a urmărit să îşi evalueze cât de mare era proiectul, să aprecieze de câtă finanţare aveau nevoie.

Martora a vizitat spitalul, a primit schiţele şi planul clădirii, în general, firma când are discuţii cu beneficiarii, stabileşte oferta. Când beneficiarul nu este prea lămurit cu privire la ceea ce îşi doreşte să solicite, atunci firma face în locul acesteia proiecţia bugetară pe baza de informaţii pe care le primeşte de la beneficiar, inclusiv prin vizitarea locaţiei.

Pentru a fi realizat o ofertă nu era suficient ca spitalul să spună că doreşte să doteze instituţia medicală şi pe vorbe, firma să elaboreze o ofertă cum era cazul în situaţia dată. În consecinţă trebuia vizitată clădirea, luate la cunoştinţă schiţa, planurile şi orice alte informaţii utile de la beneficiarul în cunoştinţă de cauză.

Martora a făcut o ofertă generală cu denumirea unor echipamente, fără date tehnice şi cu un preţ general şi nu s-a discutat nimic despre achiziţie, procedură de licitaţie după ce i s-a spus despre oferta cu schemă de finanţare.

Martora nu a discutat nimic cu H. despre acest proiect, iar firma nu a avut nicio colaborare cu spitalul până la data declaraţiei.

12. KKKKKKKKKKKK. de la "DDDDDDDDDDD." nu a putut da relaţii despre colaborarea cu Spitalul în proiectul de dotare a Spitalului întrucât era angajata firmei din septembrie 2014.

13. Reprezentantul firmei "CCCCCCCCCCC." martorul EEEEEEEEEEEE. a aflat de proiectul de dotare al noii maternităţi, s-a prezentat la secretariatul Spitalului şi a avut o discuţie cu I. care i-a cerut să o ajute şi să-i aducă o ofertă de echipamente medicale. S-au purtat discuţii şi cu medicii spitalului şi în final i s-a remis lui I. o listă cu echipamente, fără date tehnice şi menţiuni despre preţuri. Conducerea firmei a comunicat însă că nu puteau livra echipamente la preţurile de care era interesat beneficiarul, potrivit listei ce o pusese la dispoziţia firmei. I. a mai avut discuţii cu cei din conducerea societăţii, se ajunsese la un preţ iniţial de 4 milioane euro. În final martorul a pus la dispoziţia directorului spitalului oferta cu lista de echipamente şi cu menţiunile acestuia legate de date tehnice şi preţ şi liste cu propuneri de echipamente.

Firma nu a primit de la spital nici planşe, nici schiţe; ea nu a participat la licitaţie pentru că nu se pliau pe buget.

14. WWWWWWWWWW. audiat la Parchet a prezentat informaţii legate de relaţia dintre S.C. PPPPPPPPPP. S.A. şi Spitalul judeţean de urgenţă, respectiv Consiliul Judeţean, cu directorul I. şi preşedintele H.. Declaraţia redată în Rechizitoriu a fost menţinută de martor cu ocazia audierii de către instanţă la 29.01.2016.

Martorul a mai purtat discuţii cu directorul J., căreia i-a mai explicat ce înseamnă leasing-ul financiar.

PPPPPPPPPP. a fost solicitat de S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L., prin XXXXXXXXXX. să colaboreze şi să facă o ofertă de finanţare într-un proiect legat de dotarea noii maternităţi din Drobeta Tr. -Severin. Împreună s-au deplasat în luna august 2013, însoţiţi şi de FFFFFFFFFFF. la Consiliul Judeţean, au avut loc discuţii cu J. şi cu I., iar în septembrie - octombrie s-a publicat pe SEAP documentaţia de licitaţie fără să cuprindă codul de leasing.

Martorul i-a spus lui FFFFFFFFFFF. de la S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. că din punct de vedere juridic a fost exclusă orice colaborare dacă nu se remediază această omisiune.

După republicarea documentaţiei de achiziţie, sau înaintea acesteia, PPPPPPPPPP. S.A. şi OOOOOOOOOO. au semnat acordul de asociere.

Martorul a mai precizat că în urma discuţiilor cu Spitalul Mehedinţi şi Consiliul Judeţean "nu s-a pus problema garantării de către Consiliul Judeţean decât cu un contract de fidejusiune şi nu cu avalizarea unor cambii, întrucât constituirea garanţiilor sub formă de cambii nu este tehnic posibilă, întrucât Trezoreria nu acceptă în decontare aceste efecte de comerţ".

În declaraţia de la instanţă s-au mai făcut câteva precizări relevante legate de promovarea leasingului în discuţiile cu preşedintele Consiliului judeţean, cu directorul financiar al Consiliului, de explicaţiile legate de detaliile şi avantajele utilizării leasingului financiar. Martorul a făcut şi 5-7 simulări începând de la 1 milion de RON. De asemenea, le-a explicat că cel ce organizează licitaţia are posibilitatea să apeleze la un credit, la o formă de leasing sau la un finanţator şi în raport de acestea face şi menţiunile respective în caietul de sarcini, care cuprinde şi un model de contract tip.

S-au dat multiple explicaţii celor două instituţii pe fiecare subiect legat de finanţare în cele 2-3 vizite făcute înainte de publicarea documentaţiei pe SEAP.

Martorul a mai declarat că finanţatorul sau furnizorul nu pot întocmi caietul de sarcini şi cum nici Consiliul Judeţean şi nici Spitalul nu aveau experienţă în acest domeniu financiar, acesta i-a îndrumat să studieze caietele de sarcini publice ale altor municipalităţi care au apelat la leasing pentru achiziţionare de echipamente medicale.

Au mai avut loc discuţii înainte de publicarea pe SEAP legate de lipsa garanţiilor.

Lipsa CPV pentru leasing din caietul de sarcini publicat pe SEAP a fost considerată ca alegerea altei variante de finanţare prin resurse proprii sau audit. Beneficiarul alege modelul de contract, respectiv cel care organizează licitaţia.

Martorul a apreciat acest contract benefic pentru firmă, întrucât interesul este să-şi promoveze produsele şi în caietul de sarcini pe partea de finanţare s-au prevăzut condiţii normale, aplicabile în orice altă situaţie de folosire a sistemului de plăţi în leasing.

La punerea publicaţiei pe SEAP, în lipsa codului CPV leasing, cele două asociate nu s-au înscris pentru licitaţie.

15. În declaraţiile date la Parchet şi în instanţă martorul UUUUUUUUUU., reprezentant din 2013 a S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L., a susţinut următoarele:

- la sfârşitul anului 2012 martorul a auzit de la directorul spitalului, I. că vor să doteze noua maternitate şi i-a cerut acestuia o ofertă;

- în 3-4 luni, (ianuarie- iunie 2013) martorul şi alte persoane din firmă au făcut mai multe vizite în clădirea maternităţii, au discutat cu medicii, cu şefii de secţii pentru a afla ce echipamente medicale doresc, care este necesarul de aparatură;

- I., spre finalul pregătirii ofertei, i-a prezentat lui H. pe UUUUUUUUUU. şi XXXXXXXXXX. la Consiliul Judeţean unde s-au deplasat din motive care nu i-au fost clare martorului, decât dacă se avea în vedere că el era finanţatorul proiectului;

- cei de la firmă i-au prezentat stadiul ofertei, iar H. le-a spus că nu a găsit încă sursa de finanţare;

- S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. a găsit drept finanţator pe PPPPPPPPPP. S.A. şi reprezentanţii celor două firme au avut discuţii cu H., cu I., cu F. în cele două-trei vizite făcute la cele două instituţii. I. a ţinut legătura cu aceştia telefonică, prin e-mail.

XXXXXXXXXX. şi YYYYYYYYYY. au avut, de asemenea, multe discuţii cu J..

OOOOOOOOOO. a întocmit caietul de sarcini care a fost remis lui J. sau I., înregistrat la Consiliul Judeţean, sub formă electronică (stick) şi pe suport de hârtie de către UUUUUUUUUU..

Din august- septembrie discuţiile cu J. şi I. au fost preluate de PPPPPPPPPP., respectiv de YYYYYYYYYY., care a prezentat mai multe variante de finanţare.

Discuţia de la hotelul GGGGGGGGGGG. din Mamaia cu H. în prezenţa lui J. a durat sub 5 minute, XXXXXXXXXX. i-a prezentat acestuia câteva variante de finanţare, după ce firma PPPPPPPPPP. contactase 2-3 bănci.

După ce s-a retras publicaţia de pe SEAP, UUUUUUUUUU., XXXXXXXXXX. şi YYYYYYYYYY. au avut discuţii cu I. şi ulterior s-a repus documentaţia pe SEAP cu CPV de leasing.

Negocierea contractului după câştigarea licitaţiei a durat 2-3 luni.

Cei de la PPPPPPPPPP. au transmis un model de contract care a fost analizat vreo lună, au necesitat explicaţii întrucât cei din comisa de contractare nu înţelegeau prea bine conţinutul acestuia.

Martorul a aflat, dar nu a cunoscut ofertele altor firme, probabil mai scumpe decât oferta avantajoasă a S.C. OOOOOOOOOO., sub preţul pieţei.

Martorul UUUUUUUUUU. şi-a menţinut declaraţia de la Parchet şi a precizat că au contactat Consiliul Judeţean, întrucât a aflat de la I. că acesta era finanţatorul proiectului.

Au fost 3-4 firme care se mai interesau de proiect, au vizitat Spitalul; s-au purtat discuţii cu bănci, firme de leasing pentru ca OOOOOOOOOO. să se implice în acest proiect cu finalizarea unui contract.

Directorul I., de altfel, a adus la cunoştinţa reprezentanţilor OOOOOOOOOO. că mai erau firme interesate de proiect.

Martorul a afirmat că firma s-a înscris pentru licitaţie şi după prima şi după a doua postare pe SEAP, iar proiectul de finanţare a fost elaborat de PPPPPPPPPP..

La momentul licitaţiei firma nu avea echipamentele medicale pentru care se organizase acea licitaţie, echipamente de ultimă generaţie şi de bună calitate.

Martorul a predat lui J. documentaţia şi discuţiile la Mamaia s-au purtat şi în prezenţa acesteia.

Martorul a mai precizat că era în practică firmei să vizualizeze spaţiile ce urmau a fi dotate cu echipamente.

16. Audiat la Parchet şi de instanţă la 11.11.2016 martorul XXXXXXXXXX. a declarat că din 2013 lucra la OOOOOOOOOO. şi firma, prin UUUUUUUUUU. îşi promova produsele în zona judeţului Mehedinţi, a aflat că Spitalul judeţean se interesa de procurarea de echipamente pentru o maternitate.

Martorul, la jumătatea anului 2013 a făcut câteva deplasări la Tr. -Severin unde s-a întâlnit cu H., J. de la Consiliul Judeţean şi cu I. de la Spitalul judeţean înainte de declanşarea procedurii de achiziţie.

Pentru o bună documentare, specialiştii firmei, potrivit uzanţei acesteia, a vizitat spaţiile ce urmau a fi echipate, se instruiau după schiţele şi planşele ce li se remitea şi totodată a făcut prezentarea echipamentelor sub aspectele calitative, tehnice, garanţii, marcă etc.

După prima deplasare la Tr. Severin, li s-au adus la cunoştinţă datele tehnice ale echipamentelor medicale necesare şi din caietul de sarcini au constatat că acestea se află şi în portofoliul firmei produse care de altfel se regăsesc şi la alţi producători; există alte firme care produc la aceleaşi cote tehnice ca şi OOOOOOOOOO. echipamentele respective.

Nu au primit nicio promisiune că vor câştiga această licitaţie din partea nimănui;

- firma a avut sentimentul că s-ar afla într-o competiţie deşi nu aveau astfel de date.

Discuţiile cu directorul Spitalului au vizat reducerea costurilor echipamentelor şi în acest context s-a căutat un partener finanţator, prin asociere pentru OOOOOOOOOO..

În vara anului 2013, martorul împreună cu UUUUUUUUUU. au avut o întâlnire de 5-10 minute cu H. şi J. la Mamaia despre calitatea produselor şi despre costuri.

Martorul a mai afirmat că aceste discuţii, cu siguranţă, s-au purtat şi cu alte firme interesate.

Ofertele firmei lui XXXXXXXXXX. în ce priveşte mobilierul medical era de provenienţă chineză, 25% din produse erau de această natură, iar instrumentarul medical de provenienţă germană, avea recomandări din partea unor spitale din Suedia, Germania şi Franţa.

Martorul a mai subliniat că pentru participarea la o licitaţie "nu este definitorie deplasarea fizică în locaţia ce urmează a fi dotată, dar este importantă".

17. Declaraţia de la Parchet dată la 17.06.2014 şi redată secvenţial în rechizitoriu, a martorului VVVVVVVVVV. a fost menţinută în instanţă, la 9.12.2016 .

Martorul a declarat următoarele:

"S.C. OOOOOOOOOO. prin XXXXXXXXXX. a avut discuţii cu preşedintele H. de la Consiliul judeţean, cu directorul J. şi directorul I. de la Spitalul judeţean în perioada premergătoare semnării contractului, iar după finalizarea acestei etape discuţiile au continuat cu reprezentantul PPPPPPPPPP., VVVVVVVVVV., cel care în octombrie 2013 a semnat contractul de asociere din partea S.C. OOOOOOOOOO., înainte de publicarea pe SEAP a documentelor în vederea licitaţiei".

Martorul VVVVVVVVVV. s-a întâlnit o singură dată cu H., în martie 2014, în sediul Consiliului Judeţean, unde în prezenţa a 10 persoane, s-au semnat nişte documente pentru completarea unor rubrici ce vizau garanţia pentru plata, de către H., I., PPPPPPPPPP. şi S.C. OOOOOOOOOO..

S-a mai precizat că firma îşi promovează produsele în spitale înainte de a le lansa în procedura de contractare.

Contractul de furnizare de echipamente a fost încheiat în ianuarie 2014.

În ceea ce priveşte produsele din ofertă acestea au fost de bună calitate, la standardele cele mai înalte ca randament şi tehnică, proveneau de la producători importanţi, firme recunoscute, între care una se află pe locul 3 mondial.

SC OOOOOOOOOO. nu a avea exclusivitate pe vreunul din produsele oferite spitalului, mai sunt firme specializate în domeniu.

Firma nu a avut sentimentul că a fost favorizată de către beneficiarul echipamentelor medicale şi mobilier, întrucât s-a înscris într-o procedură obişnuită, astfel încât până la rezultatul final n-a avut nicio certitudine că va fi declarată câştigătoarea licitaţiei.

18. Declaraţiile date de martorul HHHHHHHHHHHH., director general al firmei PPPPPPPPPP. S.A. (16.06.2014 la parchet - f. x dup şi la 3.02.2017 în instanţă - f. x C.A.B.) au făcut referire la contractul încheiat de această firmă şi S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. şi între aceşti doi operatori economici şi Spitalul judeţean de urgenţă şi Consiliul Judeţean.

Negocierile dintre cele două firme au început după apariţia documentaţiei pe SEAP, iar cele privind contractul de furnizare echipamente după ce acestea au fost declarate câştigătoarele licitaţiei.

La aceste negocieri a participat YYYYYYYYYY. din partea societăţii PPPPPPPPPP..

Preţul contractului a fost de 4.143.259,09 euro din care 801.920,73 euro TVA.

Valoarea totală a cambiilor emise de PPPPPPPPPP., acceptate de Spital şi avalizate de Consiliul Judeţean se ridică la valoarea preţului contractului.

Potrivit condiţiilor din contract, Consiliul judeţean a solicitat, conform legii, avizul Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale înainte de încheierea contractului, constituindu-se astfel garanţiile legale.

Martorul nu s-a întâlnit niciodată nici cu H., nici cu YYYYYYYYYY. a fost cel care a purtat discuţii la Ministerul Finanţelor şi cu reprezentanţii Consiliului Judeţean şi ai Spitalului.

Serviciile oferite de PPPPPPPPPP. puteau fi oferite şi de alte societăţi de profil din ţară; firma a mai încheiat astfel de contracte şi cu alte societăţi de profil, cu alte spitale din ţară şi în demersurile acesteia nu a existat vreo favorizare din partea beneficiarului.

19. Martorul YYYYYYYYYY. a fost audiat la Parchet la 13 şi 18 iunie 2014 şi la 11.11.2016 de către instanţă.

Acesta a declarat constant că în cursul lunii octombrie 2013 a aflat de pe SEAP de procedura de achiziţie publică pentru Spitalul judeţean şi la sfârşitul lunii s-a încheiat un acord de asociere între firma PPPPPPPPPP. şi OOOOOOOOOO. S.R.L., în vederea participării în această procedură de licitaţie.

Pe baza ofertei comerciale a furnizorului, în perioada prealabilă licitaţiei propriu-zise, firma PPPPPPPPPP. a pregătit documentele pentru oferta de finanţare.

În prima jumătate a lunii noiembrie s-a depus oferta pe SEAP, în format electronic şi, după efectuarea procedurii, prin decembrie au fost anunţaţi că au fost declaraţi câştigătorii licitaţiei.

YYYYYYYYYY. a declarat că nimeni din firma sa nu a avut nici un contact cu spitalul, cu conducerea Consiliului Judeţean înaintea invitării la negocierea contractului OOOOOOOOOO. nu a comunicat firmei PPPPPPPPPP. ca anterior începerii negocierii să fi fost în contact cu spitalul sau alte instituţii legate de dotarea acestuia.

Ulterior negocierii, prin primăvara anului 2014 YYYYYYYYYY., VVVVVVVVVV. şi o altă persoană de la OOOOOOOOOO. s-au întâlnit în Bucureşti, la un hotel unde era cazat H. şi în 5-10 minute, aceştia i-au dat câteva informaţii care-l interesau legate de termenele de livrare a echipamentelor şi despre măsura în care acestea urma să fie respectat. Nici YYYYYYYYYY., nici VVVVVVVVVV. nu au ştiut care era scopul acelei întâlniri până nu s-au văzut cu H..

PPPPPPPPPP. a mai încheiat contracte, acorduri de asociere, firma asigurând finanţarea în parteneriat pentru participare la licitaţii.

Prin leasingul financiar, firma şi-a obţinut câştigul ce provenea din dobânzi, comisioane etc.

La negocieri PPPPPPPPPP. a fost reprezentat de YYYYYYYYYY. asistat de avocatul firmei, reprezentantul S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L., directorul Spitalului şi comisia de negocieri cu 4-5 membri de la judiciar, achiziţii şi financiar.

La sfârşitul lunii ianuarie YYYYYYYYYY. s-a întâlnit cu directorul economic F. şi contabilul Y. de la Consiliul Judeţean, care i-au pus la dispoziţie documentele necesare încheierii şi derulării contractului.

În urma discuţiilor s-au modificat la cererea spitalului, multe clauze contractuale pentru care li s-au oferit consultanţă şi multiple explicaţii.

Oferta a fost fermă, s-a avut în vedere preţul cel mai scăzut, astfel că nu putea fi modificat cu ocazia negocierilor.

Preţul contractului a fost de 4.143.257,09 euro inclusiv TVA.

Consiliul judeţean a obţinut, conform legii, avizul Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale pentru garantarea obligaţiilor de plată rezultate din contract.

20. Martorul din acte EEEEEEEEEE. audiată la parchet la 4.06.2014 declaraţie în rechizitoriu, a fost audiată de instanţă la cererea inculpatului H. la 11.11.2016 .

EEEEEEEEEE. şi-a menţinut declaraţia şi a făcut alte câteva precizări şi completări:

- a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte al Consiliului judeţean şi la începutul anului 2014, H. a delegat-o să meargă la Ministerul Dezvoltării Regionale pentru a lua legătura cu RRRRRRRRRRR., să se asigure că dosarul pentru avizarea garantării împrumutului pentru achiziţionarea de echipamente are documentaţia completă;

- martora însoţită de TTTTTTTTTT., a aflat de situaţia dosarului de la personalul secretariatului tehnic al Comisiei, care le-a cerut să mai depună nişte documente de ordin economic;

- aceste acte le-a depus în preziua şedinţei Comisiei de avizare la Secretariat;

- şi personalul din Secretariatul Comisiei din Ministerul Finanţelor şi RRRRRRRRRRR. i-au spus martorei să aştepte hotărârea Comisiei conduse de dl Jiru;

- întâmplător EEEEEEEEEE. l-a întâlnit pe dl. Jiru în secretariatul RRRRRRRRRRR., căruia i-a fost prezentată şi pe care l-a întâlnit şi a doua zi, când acesta a afirmat că sunt probleme de ordin legislativ;

- în toată această perioadă, EEEEEEEEEE. s-a aflat în contact telefonic cu H. şi cu J., care i-au trimis pe email o hotărâre a Comisiei dată într-o speţă similară celei a judeţului Mehedinţi;

- Comisia de avizare i-a cerut nişte date tehnice de care nu avea martora cunoştinţă şi a fost solicitată să dea câteva explicaţii legate de necesitatea definitivării dotării noii maternităţi şi situaţia echipamentelor;

- martora mergea frecvent la aceste instituţii Ministerul Finanţelor, Ministerul Dezvoltării regionale şi susţinea multiplele cereri formulate de Consiliul judeţean, cu privire la implementarea proiectelor finanţate cu fonduri europene;

- H. i-a comunicat că l-a contactat pe dl Jiru, dar nu i-a spus ce au discutat;

- H. nu i-a cerut niciodată lui EEEEEEEEEE. să-şi încalce atribuţiile legale, nu i-a impus vreo decizie, au avut o relaţie profesională corectă şi nu a avut niciun interes personal legat de obiectivul dotării noii maternităţi;

- martora a mai afirmat că obţinerea avizului şi realizarea dotării blocului materno-infantil a devenit o dispută politică, subiect de declaraţii politice ale fostului preşedinte al Consiliului judeţean WWWWWWWWWWW. care într-o conferinţă de presă televizată a declarat că niciodată nu se va obţine avizul cerut de noul preşedinte al Consiliului.

21. Din declaraţiile martorei RRRRRRRRRRR. date la Parchet (3.06.2014 - f. x dup) şi în instanţă (03.02.2017 - f. x C.A.B.) a rezultat că din 2013 este director general adjunct al Direcţiei generale de programe europene din Ministerul Dezvoltării regionale şi administraţiei publice, şi prin natura serviciului este contactată zilnic de zeci de persoane cu diferite solicitări între care este posibil să fi fost şi H. pe care l-a cunoscut cu ocazia unui eveniment organizat de minister ori EEEEEEEEEE., vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Mehedinţi.

Martora a declarat că din multitudinea de persoane care au contacte cu direcţia pe care o conduce nu-şi aminteşte de vreo persoană cu numele de NNNNNNNNNNN., nu cunoaşte membrii din Comisia de avizare şi nici pe cei care funcţionează în Secretariatul Comisiei, deci nici pe dna F..

În ce priveşte accesul la un secretar de stat, inclusiv UUUUUUUUUUU. nu a constituit vreo problemă şi nu e nevoie să se apeleze la cineva pentru a-i face intrarea.

22. Martora AAAAAAAAAAA. a declarat la Parchet (29.05.2014 - f. x dup) şi în instanţă în 3.02.2017 următoarele:

- martora lucrează din 2000 în Direcţia generală de trezorerie din Ministerul Finanţelor - consilier superior şi face parte din Secretariatul Comisiei pentru analizarea împrumuturilor locale cu următoarele atribuţii:

- verifică documentaţia depusă de autorităţile locale contractante;

- sprijină autorităţile locale în întocmirea dosarelor cu actele necesare;

- transmite documentele pentru verificare la Direcţia de Buget;

- asigură şi răspunde la cerinţele de informaţii ale membrilor Comisiei, întocmeşte hotărârea de avizare/neavizare şi comunicarea acesteia;

- în decembrie 2013 şefa de serviciu SSSSSSSSSSS. i-a repartizat spre verificare documentaţia Consiliului judeţean pentru obţinerea avizului privind garantarea unei finanţări nerambursabile ce urma a fi contactată de Spitalul judeţean Mehedinţi;

- martora a luat legătura cu dl. NNNNNNNNNNN. şi o doamnă de la Consiliul Judeţean Mehedinţi şi le-a comunicat ce documente mai trebuiesc depuse, fie pentru şedinţa de la sfârşitul anului ori pentru cea de la începutul anului 2014;

- la 17.01.2014, cu adresa nr. x s-au înregistrat copiile şi actele complementare la cererea de autorizare a garantării financiare transmise apoi pentru verificări la Direcţia de buget;

- originalele oricăror documente se depun în ziua în care se întruneşte Comisia (22.01.2017 în speţă);

- dacă se confirmă de către solicitant că s-au trimis documentele prin poştă, cererea se pune pe ordinea de zi a Comisiei;

- cererea Consiliului judeţean a fost aprobată pentru suma ce era trecută în documentele transmise - 2.421.218,78 euro, ce urma a fi contractată, preţul contactului fiind de 4.143.257,09 euro;

- hotărârea semnată de preşedintele Comisiei, SSSSSSSSSSSS., a fost înmânată dnei vicepreşedinte a Consiliului judeţean în 22.01.2014;

- Consiliul Judeţean putea avaliza cambii de către Spitalul judeţean până la concurenţa sumei de 2.421.212,78 euro, dacă această avalizare se făcea în raport de avizul primit;

- o altă obligaţie a Consiliului Judeţean este ca în termen de 10 zile de la semnarea contractului de leasing prin care se garantează împrumutul pentru spital să fie trimis la Ministerul Finanţelor;

- în cazul în care Consiliul Judeţean ar fi garantat pentru o sumă mai mare decât cea avizată de minister se sesizează, conform Legii nr. 273/2006 Direcţia Finanţelor publice pentru control;

- cererea Consiliului Judeţean Mehedinţi s-a discutat în şedinţă lunară, convocată de SSSSSSSSSSS., cu participarea membrilor consemnaţi în procesul-verbal de şedinţă şi care votează în majoritate sau unanimitate, fără ca acest ultim vot să fie obligatoriu;

- în Comisie au existat discuţii evidenţiate de TTTTTTTTTTTT. cu privire la garantarea de împrumuturi pentru spitalele cu probleme financiare;

- în 22.01.2014 la şedinţă au participat membrii Comisiei între care erau şi SSSSSSSSSSSS., TTTTTTTTTTTT., ZZZZZZZZZZ., martora SSSSSSSSSSS., alte persoane şi vicepreşedintele Consiliului Judeţean;

- referitor la documentaţia depusă înainte de a fi pusă cererea pe rol, s-a cerut Consiliului Judeţean să refacă unele calcule greşite, să depună situaţia stingerii plăţilor restante pentru a opera avizarea Comisiei, ceea ce s-a făcut prin reeşalonarea unei părţi din datorie şi plata diferenţei;

- instituţiile pot contacta secretariatul pentru a afla care este situaţia cererii avansate, dacă mai sunt necesare documente;

- martora nu a fost contactată de H., nici de vreo altă persoană pentru a accelera instrumentarea cauzei.

23. Martorul ZZZZZZZZZZ., în declaraţiile date la Parchet la 29.05.2014 şi în instanţă în 9.12.2016 a avut o poziţie constantă. Acesta şi-a menţinut prima declaraţie şi a făcut câteva completări chestiuni de principiu şi punctuale, după cum a urmat:

- din 2007 martorul este directorul general al Direcţiei Generale Trezorerie şi contabilitate publică din cadrul Ministerului Finanţelor şi membru al Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor locale;

- în data de 21.01.2014 pe rolul Comisiei s-a aflat şi cererea Consiliului Judeţean Mehedinţi de avizare a unui împrumut şi garantarea acestuia pentru dotarea Spitalului judeţean de urgenţă Mehedinţi;

- în opinia martorului nu erau incidente prevederile O.U.G. nr. 95/2006 şi ale legii nr. 273/2006 şi considera că spitalele nu se încadrau în aceste dispoziţii legale pentru a primi un aviz favorabil la solicitarea aflată pe rolul Comisiei;

- după şedinţa Comisiei, la solicitarea secretarului de stat UUUUUUUUUUU. de la Ministerul Dezvoltării Regionale, care are doi reprezentanţi în Comisie, a avut loc o discuţie argumentată legată de chestiunea ridicată de martor în şedinţă, în urma căreia s-a trimis prin email o NOTĂ tuturor membrilor Comisiei cu prezentarea punctului de vedere pe normele aplicabile în speţă, care susţinea că nu este nici un impediment în acordarea garantării acelui împrumut;

- martorul a mai discutat, în biroul secretarului de stat SSSSSSSSSSSS., în prezenţa dlui UUUUUUUUUUUU., VVVVVVVVVVVV., consilieri personali ai dlui Jiru şi alte persoane din Ministerul Finanţelor despre condiţiile legale considerate îndeplinite de către ceilalţi membrii ai Comisiei;

- în urma acestor argumentări, martorul a apreciat că cei cu opinia majoritară erau mai bine pregătiţi în acest domeniu şi astfel a votat în sensul avizării;

- în timpul discuţiilor generale a fost prezent şi un reprezentant al Consiliului Judeţean, care la momentul dezbaterilor pe fond a cererii a fost invitată să aştepte în secretariat rezultatul deliberării;

- discuţia cu UUUUUUUUUUU. s-a purtat în cadrul bunei colaborări dintre instituţii, nu a perceput-o ca o presiune sau influenţă asupra votului său;

- martorul nu a fost abordat de nimeni de la Consiliul Judeţean Mehedinţi; însă la nivelul Ministerului Finanţelor i s-a spus că apreciază greşit documentele ce susţineau solicitarea Consiliului Judeţean Mehedinţi;

- la solicitarea vreunuia dintre membrii Comisiei sau la nivelul secretariatului se putea invita pentru lămuriri un reprezentant al entităţii locale respective;

- martorul a votat favorabil această solicitare deşi la acel moment nu a fost convins de argumentele de la nivelul Comisiei, dar în următoarele 4 luni s-a lămurit, după documentele ce le-a consultat, că garantarea împrumutului pentru dotarea unei unităţi spitaliceşti se află enumerată printre serviciile publice, inclusiv în cazul cererii Consiliului Judeţean Mehedinţi;

- în activitatea Comisiei au mai fost astfel de discuţii legate de diferite cereri faţă de care nu opera obligatoriu regula unanimităţii, dar se tindea în general să fie un vot unanim; discuţiile se purtau până toată lumea era convinsă de valabilitatea chestiunilor respective;

- în solicitările de finanţare, de garantare a împrumuturilor, entităţile locale se ghidau după legea finanţelor publice locale şi a hotărârii de funcţionare a Comisiei de avizare a împrumuturilor;

- martorul, în speţă, nu era lămurit dacă dotarea în sistem leasing a unui spital putea să i se aplice în considerarea, după opinia sa, că acesta nu putea fi considerat serviciu public;

- Comisia de avizare are 9-11 membri cu diferite specialităţi, reprezentând diverse structuri, direcţii din anumite ministere care votează după convingerile personale;

- în discuţiile avute şi cu SSSSSSSSSSSS. în prezenţa mai multor persoane s-a analizat situaţia în care spitalul poate fi considerat că are caracterul de serviciu public şi dacă în consecinţă Consiliul Judeţean poate să-i garanteze un împrumut;

- în practica Comisiei, se întâmplă să fie invitaţi reprezentanţi ai solicitanţilor care asistă doar la discuţiile generale nu şi la dezbaterile în fond şi în momentul votului.

24. În declaraţia de la Parchet din 4.06.2014, martora UUUUUUUUUUU. a declarat următoarele:

- din 2012 îndeplineşte funcţia de secretar de stat în Ministerul Dezvoltării Regionale şi al Administraţiei Publice şi coordonează Direcţia de Programe Europene, Direcţia de Administraţie Publică, Direcţia de Infrastructură etc.

- în Comisia de autorizare, garantare împrumuturi de la Ministerul Finanţelor, fac parte şi reprezentanţi ai Ministerului Dezvoltării Regionale;

- la solicitarea lui H., i-a trimis lista cu documentele necesare pentru a formula o cerere de autorizare a unui împrumut, fără ca ulterior să se intereseze la comisie de situaţia acestuia;

- martora nu a cerut niciunui funcţionar să verifice documentaţia Consiliului Judeţean Mehedinţi şi nici să-l sprijine la nivelul Comisiei pentru o avizare favorabilă;

- martora discuta cel puţin o dată pe săptămână cu ZZZZZZZZZZ. probleme ale autorităţilor locale .

În instanţă martora şi-a menţinut declaraţia şi a adus următoarele precizări:

- menirea acestui minister este de a reprezenta în guvern entităţile administrative locale şi interesele lor, motiv pentru care frecvent era contactată de preşedinţii de Consilii judeţene cu probleme ivite în activitatea acestora;

- între cei care o contactau s-a aflat şi H.;

- în legătură cu finanţarea spitalului judeţean nu i-a solicitat nimic care să depăşească limitele atribuţiilor martorei ori vreo intervenţie şi nici n-a avut martora sentimentul că H. ar fi avut vreun interes personal în cauză;

- în dorinţa de a-şi îndeplini obiectivele la nivelul judeţelor lor, preşedinţii de Consiliu deveneau mai insistenţi în beneficiul judeţului;

- martora a tratat absolut echidistant orice preşedinte de Consiliu Judeţean sau primar, indiferent de apartenenţa lui politică şi nu a interpretat insistenţele, justificate de altfel, pentru atingerea obiectivelor invocate de către aceştia, prin solicitările formulate, şi nu crede să fi avut la bază şi dorinţe ori orgolii de concurenţă pe linie de partid;

- H. nu înţelegea şi nu era lămurit din punct de vedere al legalităţii cu referire la condiţiile pretinse de actele normative în domeniu şi aştepta să i se explice şi de către martoră aceste aspecte;

- martora nu s-a obligat cu nimic faţă de H., ca şi ceilalţi el apela la secretarul de stat în virtutea calităţii sale de reprezentativitate a entităţilor locale;

- martora putea cere o NOTĂ informativă despre situaţia unei cereri aflate pe rolul Comisiei de autorizare, se putea face apoi o cercetare administrativă care se comunica apoi celor doi reprezentanţi ai ministerului şi conducerii judeţului ori solicitantului cu ce trebuia completat dosarul sub aspectul documentelor relevante;

- reprezentanţii Ministerului în comisie erau WWWWWWWWWWWW. şi JJJJ.;

- martora conlucrează frecvent cu ZZZZZZZZZZ. prin natura funcţiei şi în relaţia cu acesta nu şi-a depăşit niciodată atribuţiile de serviciu;

- martora se afla în contact telefonic cu preşedinţii autorităţilor judeţele locale, unii erau mai insistenţi, motiv pentru care îi contacta ea când lăsau să se întrevadă probleme urgente de rezolvat, cum de altfel se mai întâmpla şi în ceea ce-l privea pe H. care mai era şi preşedintele Consiliului Uniunii Naţionale a Consiliilor judeţene;

- în ce priveşte solicitarea de autorizare a "unui împrumut pentru dotarea unei unităţi medicale i s-a părut martorei la fel în ceea ce priveşte solicitarea lui H. ca şi a oricăror altor conducători de entităţi locale, ca fiind benefică, o instituţie potrivită pentru instituţiile de sănătate";

- martora făcea referate ministrului de resort, îi prezenta situaţia activităţilor desfăşurate şi care erau în atenţie spre rezolvare;

- niciodată nici premierul, nici ministrul dezvoltării nu i-au cerut, nu i-au sugerat şi nici nu i-au adresat întrebări legate de investiţia pentru care H. solicita un împrumut.

După administrarea probatoriilor iniţial încuviinţate la care s-au alăturat şi cele rezultate pe parcursul cercetării judecătoreşti în baza art. 387 C. proc. pen. s-a constatat terminată cercetarea judecătorească şi s-a declarat descrise dezbaterile pe fondul cauzei.

1. Procurorul a solicitat condamnarea inculpatului H. pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 faptă descrisă în Capitolul III al rechizitoriului, vinovăţia acestuia fiind dovedită prin declaraţiile inculpatei J., a martorilor audiaţi în cauză care redau aspecte infracţionale incompatibile cu dispoziţiile legislaţiei privind achiziţiile publice.

S-au mai invocat generic date de trafic, convorbiri telefonice interceptate (excluse din probatoriu la 28.11.2014 de judecătorul de cameră preliminară, măsură confirmată definitiv prin sentinţa penală nr. 339/16.03.2015 a Î.C.C.J.) ca probatorii în măsură să susţină acuzarea.

În concluziile scrise, procurorul a precizat că infracţiunea pentru care inculpatul H. a fost trimis în judecată a fost analizată cu referire la inculpata J. şi "toate consideraţiile şi analiza probelor sunt valabile şi pentru susţinerea acuzaţiei aduse lui H., faptele inculpaţilor (H., F., I.) fiind săvârşite cu aceeaşi ocazie, în aceleaşi împrejurări şi vizează aceleaşi informaţii nedestinate publicităţii", motiv pentru care nu au mai fost reluate.

În concluziile orale, procurorul a solicitat condamnarea inculpatei I. în baza art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, apreciind că legea mai favorabilă, faţă de similitudinea regimului sancţionator, este legea în vigoare.

În sarcina inculpatei s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informaţii nedestinate publicităţii, în scopul obţinerii de foloase necuvenite.

În dovedirea acuzaţiei, procurorul a invocat interceptările convorbirilor telefonice desfăşurate în acea perioadă (excluse din probatoriu la 28.11.2014 de judecătorul de cameră preliminară) traficul acestor convorbiri, declaraţiile martorilor AAAAAAAAAA., ZZZZZZZZZ., TTTTTTTTTT., UUUUUUUUUU., VVVVVVVVVV., WWWWWWWWWW. şi înscrisurile emanate de la Consiliul de administraţie al Spitalului, Nota explicativă prezentată de I., anunţul de participare la licitaţie etc., precum şi declaraţia inculpatei J..

Discuţiile dintre societăţile S.C. OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP. S.A., prin reprezentanţi, cu inculpata I. şi ceilalţi coinculpaţi cu privire la întocmirea caietului de sarcini excedau cadrului legal prevăzut de O.U.G. nr. 34/2006 privind avantajele exclusive ale acestor firme în raportul concurenţial cu alte firme.

Sub acest aspect, s-au invocat documentele deţinute de inculpata I. şi găsite în biroul acesteia cu ocazia percheziţiilor autorizate de instanţă.

În concluziile scrise, procurorul a făcut trimitere la considerentele şi probatoriile analizate în concluziile ce privesc pe inculpata J. care a acţionat împreună şi cu inculpatul H. la comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina fiecăruia şi care au condus la încălcarea normelor legale ce privesc achiziţiile publice.

După o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, procurorul a cerut condamnarea inculpatei J. în baza aceluiaşi temei prevăzut de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în condiţiile procedurii simplificate prevăzute de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. S-a apreciat că legea mai favorabilă este legea în vigoare care nu diferă sub aspect sancţionator de legea veche, urmând, ca instanţa să aprecieze în raport de criteriile de individualizare.

Prin acţiunile sale, inculpata a încălcat prevederile O.U.G. nr. 34/2006 privind achiziţiile publice, a contribuit la favorizarea a doi operatori economici în această procedură de licitaţie, inclusiv prin elaborarea caietului de sarcini. Probatoriile administrate - declaraţii de martori, înscrisuri, dovedesc vinovăţia acesteia, recunoscută de altfel, ceea ce conduce la aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi reducerea pedepsei cu 1/3.

Procurorul a solicitat să se aibă în vedere la individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatei că s-a prezentat la toate termenele de judecată (ori a motivat lipsa), deşi a ales procedura simplificată în termenul legal.

Concluziile scrise ale procurorului privind-o pe J. au fost cuprinse între filele x şi se refereau la fapta reţinută în sarcina acesteia şi descrisă în Capitolul III al rechizitoriului.

Filele x ale concluziilor au redat identic în sistem copy-paste filele x ale Capitolului 3 al rechizitoriului, iar între filele x au fost enumerate înscrisurile menţionate (în sistem copy-paste) de procuror în filele x din cererea de probatorii depusă la 6.11.2015 la dosarul cauzei.

*

* *

Inculpatul H., prin avocat, în ceea ce priveşte fapta prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 a pus concluzii de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. pentru lipsa oricărei intenţii privind comiterea acestei infracţiuni, întrucât întâlnirile dintre el şi cei de la OOOOOOOOOO., inclusiv în Consiliul Judeţean nu atestă în nici un mod intenţia lui de a-i favoriza sau de a le genera foloase.

În susţinerea acestei teze s-au învederat următoarele:

- în nicio fază procesuală nu s-a clarificat care sunt informaţiile nedestinate publicităţii potrivit legii şi cum le-a transmis H.;

- după prezentarea situaţiei de fapt se arată că s-a organizat o conferinţă de presă unde s-a spus că urmează dotarea secţiei blocului materno-infantil cu echipamente şi mobilier, informaţie publică aflată şi pe site-ul spitalului;

- s-a făcut trimitere la regimul stabilit prin art. 7 din legea nr. 182/2002 informaţiilor nedestinate publicităţii, la tipul acestora cu caracter de secret de serviciu şi secret de stat, la persoanele care au acces la ele, la regimul lor de păstrare;

- s-a invocat art. 26 O.U.G. nr. 34/2006 care prevede că valoarea estimată a contractului de achiziţie publică să fie determinată înainte de iniţierea procedurii de atribuire a contractului şi care, în opinia apărării nu este o informaţie nepublică deoarece pe site se afişează caietul de sarcini şi din cuprinsul lui se poate realiza care este suma pusă la dispoziţie;

- martorii audiaţi au declarat că erau multe firme interesate care au vizitat spitalul şi sălile de intervenţii chirurgicale; şi-au format păreri asupra dimensiunilor încăperilor, au obţinut planşe, schiţe etc. toate acestea nefiind informaţii nepublice;

- printre firmele interesate a fost şi S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L., un furnizor vechi, tradiţional al Spitalului;

- s-a susţinut că H. ar fi avut o combinaţie cu cei de la OOOOOOOOOO. cu care s-a întâlnit şi la mare, întâlnire stabilită prin J., dar tot din probe a reieşit că discuţia de la Mamaia, care a durat câteva minute, s-a rezumat la faptul că S.C. OOOOOOOOOO. prin reprezentanţii săi i-a comunicat lui H. că vor să participe la licitaţie şi că acesta le-ar fi spus:

"participaţi";

- H. nu a avut nicio legătură cu întocmirea caietului de sarcini, medicii au fost consultaţi, în vederea dotării, cu echipamente medicale şi mobilier şi pe de altă parte li s-au explicat specificaţiile tehnice ale aparatelor;

- firmele interesate au făcut propuneri, oferte în scris şi au solicitat câteva milioane de euro pentru această dotare, contribuind la întocmirea caietului de sarcini într-un domeniu foarte specializat şi cu privire la care autoritatea contractantă nu avea cunoştinţele necesare să indice parametrii tehnici pentru fiecare aparat;

- din probe a mai rezultat că nu existau resurse financiare la nivelul Consiliului judeţean astfel încât achiziţia trebuia făcută în sistem de leasing, adică să cumpere pe încredere, să încheie contactul, iar furnizorii de utilităţi să doteze noua maternitate şi să se plătească când se putea;

- în aceste circumstanţe, din lipsă de experienţă şi aplicarea sistemului de leasing, toate firmele au renunţat, mai puţin S.C. OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP., care au acceptat nişte condiţii de finanţare delicate - să plătească o sumă mare de aproximativ 2.700.000 euro şi ea primească restituirea banilor în 7 ani;

- în acest fel, firma de leasing îşi lua şi el dobânda, OOOOOOOOOO. vindea aparatura la un preţ convenabil pentru toţi şi maternitatea putea fi pusă în funcţiune;

- lipsa codului de leasing la prima postare a fost sesizată de aceste firme spitalului, care l-a anunţat şi pe H.; el a cerut să se remedieze urgent eroarea pentru a nu afecta procedura licitaţiei şi să se reposteze oferta cu datele complete şi corecte;

- site-ul SEAP este un domeniu public şi securizat, orice modificare rămâne în sistem astfel încât susţinerile lui NNNNNNNNNNN. că pe un astfel de site - plasezi, etc. ştergi, nu sunt reale, motiv pentru care verificând prima şi a doua ofertă de achiziţie în 2013 rezultă că între aceste oferte nu a existat înscrierea a două firme;

- după ultima postare a existat o singură ofertă şi un singur câştigător - cele două firme asociate;

- nu s-a stabilit care a fost folosul injust, cui i-a revenit şi nici de ce H. vroia să îi îmbogăţească pe cei de la OOOOOOOOOO.;

- procurorul nu a afirmat niciodată şi nici din probe nu a rezultat că H. se cunoştea cu cei de la firmele în discuţie, că H. urma să primească un comision, că avea o înţelegere frauduloasă cu aceştia;

- s-a mai pretins că H. ar fi trimis-o pe dna EEEEEEEEEE. să pledeze cauza la Ministerul Finanţelor să obţină garantarea finanţării şi ar fi insistat să se asigure realizarea acestei investiţii;

- martorii au arătat pe de o parte că există la Ministerul Finanţelor practica prezentării a unor reprezentanţi care să explice clar obiectul cerinţei care nu era suficient de explicită, inclusiv prin actele din dosar;

- EEEEEEEEEE. a susţinut cauza Consiliului judeţean şi cu toată opoziţia unui membru (martor ZZZZZZZZZZ.) care nu era la acel moment edificat asupra prevederilor legale, dar s-a lămurit ulterior s-a avizat favorabil garantarea cerută de Consiliu, Ministerul Finanţelor, dându-şi girul ca proiectul să funcţioneze.

Concluziile orale au fost completate de cele scrise în care s-a mai precizat că:

- procurorul susţine că H., I. şi J. au acţionat în mod coordonat în vederea atribuirii contractului de achiziţie publică agentului economic OOOOOOOOOO. S.R.L. asociat cu PPPPPPPPPP., încălcând prevederile O.U.G. nr. 34/2006 privind achiziţiile publice;

- H. a permis accesul la informaţii nedestinate publicităţii reprezentanţilor celor doi agenţi economici şi a urmărit să genereze foloase necuvenite, potrivit procurorului, firmelor respective prin înlăturarea competiţiei;

- în acelaşi context, I. a permis accesul în clădirea blocului maternal, vizitarea spaţiilor, întocmirea de oferte de către furnizării de utilităţi între care s-a aflat şi OOOOOOOOOO., a cărei ofertă finală s-a dovedit în consonanţă totală cu cerinţele beneficiarului, Spitalul judeţean de Urgenţă;

- s-a mai afirmat că procurorul a apreciat că prin furnizarea informaţiilor tehnice agentul economic a pus la dispoziţia Consiliului judeţean şi Spitalului de Urgenţă oferta publică de achiziţie publicată pe SEAP, care să corespundă întocmai cu oferta agentului economic;

- apărarea mai redă şi elementele considerate doveditoare de către procuror care constau în:

- remiterea stickului în format electronic şi suport de hârtie conţinând documentaţia de atribuire pentru postarea pe SEAP lui J. desemnată de H. să relaţioneze cu acest agent economic;

- întâlnirea de la Mamaia dintre H. şi reprezentanţii OOOOOOOOOO. unde au definitivat cadrul financiar în care urma să se încheie contractul, iar H. a luat decizia de atribuire a acestui contract de achiziţie;

- hotărârea din 21.08.2013 a Consiliului de administraţie al spitalului, prin care s-a votat Nota explicativă cu privire la valoarea estimată de 2.700.000 euro fără TVA, cu o valoare de rambursat de 3.800.000 euro fără TVA;

- insistenţele lui H. de a se posta oferta de achiziţie pe SEAP şi urgentarea finalizării procedurii de achiziţie;

- s-a mai subliniat că procurorul a concluzionat că oferta publică postată pe site-ul SEAP era identică cu propunerile lui S.C. OOOOOOOOOO. în asociere cu PPPPPPPPPP., astfel încât procedura de achiziţie publică a avut un caracter formal, cu înlăturarea competitorilor;

- Spitalul de urgenţă a acceptat, ca şi Consiliul Judeţean, prin H., toate condiţiile financiare impuse de cele două societăţi, asigurându-le realizarea intereselor lor - încasarea imediată a valorii produselor şi a 1.600.00 euro de către finanţator, ce urma a fi achitate din bugetul Consiliului judeţean;

- tot în favoarea şi la cererea finanţatorului Spitalul judeţean au emis cambie pentru fiecare rată lunară, urmând a fi avalizată de Consiliul Judeţean;

- s-a mai susţinut, spune apărarea, de către procuror că H. a apelat la persoane din Ministerul Finanţelor să urgenteze şi să aprobe avizul pentru garantarea împrumutului, deşi nu avea nicio îndreptăţire să se preocupe, să trimită pe Bxxădănoiu şi NNNNNNNNNNN. să dea lămuririle necesare Comisiei de avizare.

În combaterea acestor date ce emană din Rechizitoriu, inculpatul, prin avocat, a invocat declaraţiile martorilor audiaţi de instanţă care nu au fost contrazise cu nimic declaraţia de nevinovăţie a inculpatului: AAAAAAAAAA. (discuţii cu H. privind instituţia care trebuia să organizeze licitaţia), ZZZZZZZZZ. (afirmaţia acestuia că s-au înscris doi ofertanţi după prima postare pe SEAP - înlăturată de H., ca fiind nereală), ZZZZZZZZZZZ. (a confirmat existenţa unei singure oferte justificată şi de valoarea de contract foarte mare şi de dificultăţi în conceperea ofertei ca şi conţinut), AAAAAAAAAAAA. (lipsă mare de echipamente, multe vechi, depăşite, asigurarea vizitei mai multor reprezentanţi de firme în spaţiile clădirii noii maternităţi).

Martorii IIIIIIIIIIII., JJJJJJJJJJJJ., JJJJJJJJJJJ., EEEEEEEEEEEE., DDDDDDDDDDDD., ZZZZZZZZZZZ., EEEEEEEEEE., UUUUUUUUUU., IIIIIIIIIII., KKKKKKKKKKKK., WWWWWWWWWW., XXXXXXXXXX., YYYYYYYYYY., TTTTTTTTTT., ZZZZZZZZZZ. şi UUUUUUUUUUU., prin declaraţiile lor concordante au demontat, în opinia apărării, acuzaţiile nefondate ale procurorului.

- H. nu a fost văzut decât la inaugurarea blocului materno-infantil;

- mai mulţi reprezentanţi de firme au vizitat clădirea, spaţiile acesteia, primind planşe şi schiţe, au făcut oferte cu valori estimative;

- medicii au contribuit la stabilirea necesarului de echipamente şi mobilier;

- nu s-a avut reprezentarea între martori că H. ar fi avut vreo preferinţă pentru vreo firmă ofertantă;

- reprezentanţii de firme au oferit preţuri apreciate exagerat de mari de autoritatea contractantă;

- S.C. OOOOOOOOOO. a încheiat contracte cu Spitalul pentru furnizarea de produse din 2011 şi a căutat o firmă de finanţare;

- unele firme nu au găsit finanţări şi nu au putut răspunde cerinţelor caietului de sarcini;

- lipsa de experienţă la nivelul Spitalului şi Consiliului judeţean nu putea conduce la conceperea caietului de sarcini de persoane neavizate, astfel că aveau nevoie de o reală consultanţă pe care unii le-au acordat-o (WWWWWWWWWW.);

- nu s-a promis firmei OOOOOOOOOO. câştigarea licitaţiei, nu a beneficiat de tratament preferenţial din partea nimănui, nici a lui H. şi s-a făcut o ofertă de preţ care să le asigure comisionul oricărui furnizor;

- reprezentantul de la PPPPPPPPPP. nu se afla în nici un fel de relaţii cu H. sau cu I., li s-a cerut să respecte termenele de livrare;

- reprezentanţii autorităţilor locale care solicitau avize erau prezenţi, iar persoane din serviciul tehnic al Comisiei de avizare verificau dacă dosarele erau complete, ori li se cereau documente suplimentare şi explicaţii pentru chestiuni prea tehnice;

- despre aceste demersuri, discuţii, H. a fost informat, dar în acelaşi timp s-a semnalat şi existenţa unor adevărate lupte politice în momentul când deputatul WWWWWWWWWWW. (KKKKKK.) a afirmat că niciodată nu va obţine avizul de finanţare, lăsând percepţia că disputa politică ar prima faţă de interesul public;

- au existat reţineri în Comisia de avizare în condiţiile în care unul dintre membrii nu erau suficient lămurit pe aspect legislativ, iar discuţia cu UUUUUUUUUUU. a fost pur tehnică, cu privire la probleme procedurale.

Din punct de vedere juridic, în opinia apărării, nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 nici sub aspect material, nici subiectiv.

Potrivit legii persoana trebuia să ştie că informaţiile nu au fost destinate publicităţii, iar prin natura acestora să cauzeze un prejudiciu care conducea la îmbogăţirea altuia.

"Subiectul activ al acestei infracţiuni este titularul informaţiei care acţionează cu intenţie directă, calificată prin scop, respectiv obţinerea de foloase necuvenite".

S-a invocat de apărare decizia CCR nr. 50/2.02.2017 cu referire la informaţiile nepublice care sunt cele clasificate (secrete de stat şi de serviciu) reglementate de Legea nr. 182/2002 şi la informaţiile confidenţiale care "se identifică în funcţie de domeniul specific prevăzut de legile speciale, regulamente, convenţii ori angajamente ale subiectelor active".

Din această perspectivă şi a prevederilor art. 102-105 din Legea nr. 215/1001, inculpatul H. nu putea fi, a afirmat apărarea, subiect activ al acestei infracţiuni.

Pe de altă parte s-a apreciat că "informaţiile nedestinate publicităţii nu au caracter public, ele sunt supuse unui regim restrictiv de circulaţie, unor limitări şi îngrădiri impuse de interese sociale superioare".

În speţă, cerinţa pretinsă de legiuitor pentru incriminarea faptei a fost ca permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţiile nedestinate publicităţii ori folosirea, în orice mod, direct sau indirect, a acestor informaţii obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiilor să se realizeze pentru a obţine pentru sine sau pentru altul bani, bunuri, foloase necuvenite.

Apărarea a făcut o analiză teoretică, doctrinară a laturii subiective şi a apreciat că rezoluţia infracţională şi scopul infracţiunii s-au regăsit în conştiinţa persoanei.

Câtă vreme acestea nu se exteriorizau, nici nu puteau fi probate. S-a susţinut că scopul trebuie să fie prefigurat, urmărit, să se acţioneze de manieră să se înţeleagă că actele materiale se săvârşesc pentru a atinge acel scop.

În opinia apărării, procurorul nu a făcut dovada că cei doi agenţi economici au obţinut un folos necuvenit, prin folosirea informaţiilor obţinute.

În această categorie nu intră înlăturarea competitorilor economici, nici asigurarea unei marje de profit maximal.

Lipsa de finanţare s-a făcut cunoscută de I. şi nu de H., după demersuri care nu s-au finalizat pozitiv.

Postarea şi repostarea pe SEAP a ofertei de licitaţie nu a avut nicio conexiune cu H. şi nici nu s-a dovedit că măsurile luate au urmărit favorizarea acelor două firme asociate.

Demersurile realizate la nivelul Ministerului Finanţelor au fost tendenţios prezentate deşi percepţia nu a fost niciodată că H. ar fi avut vreun interes personal legat de funcţionarea blocului materno-infantil.

Cum procurorul prin actul de acuzare nu a făcut dovada că H. a permis în sensul legii accesul la informaţii nepublice, nu era un deţinător al unor astfel de informaţii, deci nu a fost dovedit ca un subiect activ calificat şi nici nu s-a probat existenţa vreunui folos; inculpatul prin avocat a solicitat aplicarea art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. pentru fapta prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

*

* *

Inculpata I., prin avocat, a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. întrucât nu au fost întrunite cumulativ elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatei - art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu privire la caracterul informaţiilor considerate a fi nepublice şi la care nu aveau acces persoane neautorizate.

În acest sens au fost invocate prevederile art. 67 din O.U.G. nr. 34/2006 conform cărora "persoana fizică sau juridică care a participat la întocmirea documentaţiei de atribuire are dreptul în calitate de operator economic, de a fi ofertant, asociat sau subcontractant, dar numai în cazul în care implicarea sa în elaborarea documentelor de atribuire nu e de natură să distorsioneze concurenţa" .

Din această perspectivă, apărarea a susţinut că I. în perioada preparatorie organizării licitaţiei s-a adresat mai multor firme şi niciuna nu a beneficiat de un tratament preferenţial.

În sensul legii, inculpata prin avocat, a considerat că informaţiile nu au fost catalogate ca fiind nedestinate publicităţii şi ca atare nu poate fi incriminat accesul la acestea.

Nu a fost întrunită nici cerinţa existenţei folosului pentru sine sau altul, câtă vreme nu există nicio probă din care să rezulte că în demersurile sale ar fi intenţionat să favorizeze asocierea de societăţi pentru adjudecarea licitaţiei de către S.C. OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP. S.A..

Decizia de anulare a postării iniţiale pe SEAP, dispusă la cererea lui H., nu a avut ca scop a descalifica sau a nu recunoaşte un drept unui eventual alt licitator, ci pentru a respecta Ordinul nr. 509/2011, art. 1 anexa 1 al preşedintelui ANRMAP, care prevede obligativitatea indicării codului CPV.

Achitarea s-a solicitat pentru faptul că fapta nu este prevăzută de legea penală.

În concluziile scrise s-a procedat la analiza laturii obiective şi subiective a infracţiunii, apreciindu-se că:

- intenţia reprezentanţilor Consiliului judeţean şi a spitalului de a organiza o procedură de achiziţie publică nu poate constitui un act de natură să se socotească un element constitutiv al infracţiunii, care ar mai cuprinde şi permiterea accesului la date tehnice şi financiare unor persoane neautorizate;

- I. a apelat la firmele cu care avea deja încheiate contracte pentru a stabili un necesar de echipamente medicale şi mobilier, le-a oferit informaţii şi date tehnice, schiţe - releveu, planşe pentru a elabora o evaluare, urmată de ofertă;

- I. nu a desfăşurat activităţi în legătură cu datele financiare, a purtat discuţii cu mai multe firme, între care şi S.C. OOOOOOOOOO. pe care le-a prezentat lui H.;

- inculpata, în mai- iunie 2013 le-a adus la cunoştinţă agenţilor economici că nu a obţinut spitalul finanţare bugetară şi că cei interesaţi de proiect urmau să găsească o soluţie de finanţare;

- în aceste condiţii, firmele au renunţat la o posibilă participare la acest proiect şi doar S.C. OOOOOOOOOO. s-a asociat cu un finanţator;

- aceste două firme au întocmit un necesar de echipamente şi ele au dat informaţii pe un stick reprezentanţilor Consiliului judeţean şi nu invers;

- H. este cel care i-a cerut lui I. să anuleze postarea pe SEAP pentru lipsa codului CPV; au existat discuţii cu J., cu cei doi agenţi economici şi deşi inculpata aprecia că sunt normele legale respectate, a procedat la a doua postare pe SEAP conform art. 209 din O.U.G. nr. 34/2006;

- toate informaţiile date de I. nu au caracter de informaţii nedestinate publicităţii:

- necesarul de echipamente s-a stabilit cu medicii şefi de secţie pe baza informaţiilor furnizate de firmele de profil consultate;

- celor de la S.C. OOOOOOOOOO. li s-a prezentat forma finală a utilităţilor, cu ocazia publicării pe SEAP;

- în acest sens s-a invocat practică judiciară - Decizia nr. 687/2009 a C.A. Bacău, decizia nr. 189/2010 şi nr. 1534/2011 a C.A.Bucureşti, Hotărârile CEJ în cazul XXXXXXXXXXXX.- cauzele 21/03 şi 34/03 şi în cazul MICHAINKI - cauza 213/2007;

- nu există nicio dovadă că I. ar fi acţionat în vreo împrejurare cu scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul bani, bunuri sau foloase necuvenite;

- demersurile sale au vizat o comunicare transparentă cu toate acele firme care puteau să ofere o estimare de echipamente, o evaluare, întrucât costurile angajării unei firme de specialitate ar fi adus costuri suplimentare pentru spital şi a acţionat în spiritul art. 67 O.U.G. nr. 34/2006.

În consecinţă inculpata, prin avocat, a solicitat aplicarea art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Concluziilor apărării li se alătură şi cele redactate de inculpata I. în care face nişte precizări legate inclusiv de următoarele împrejurări:

- în mod greşit Parchetul consideră, fără temei legal că "intenţiile de investiţii pentru anul viitor sau în curs, în cadrul unei unităţi publice sunt secrete";

- blocul materno-infantil (BMI) s-a realizat în baza unui proiect de construcţie din 2001, cu estimare de dotare în 2009 şi considerat o investiţie financiară importantă cu privire la care Consiliul Judeţean prin hotărârile sale a decis darea în folosinţă, cu dotările necesare - informaţii publice intens mediatizate;

- datele tehnice şi financiare necesare întocmirii documentaţiei de atribuire nu sunt încadrate de Parchet în nicio categorie de informaţii nepublice şi nu se indică nici un temei legal care să prevadă clar şi concret că aceste informaţii sunt nepublice;

- Legea nr. 544/2001 în art. 2 lit. b) defineşte "informaţia publică, iar în art. 12 alin. (1) lit. c) prevede că sunt exceptate de la accesul liber al cetăţenilor" informaţii privind activităţile comerciale sau financiare dacă publicitatea acestora aduce atingere … precum şi principiului concurenţei loiale";

- se mai invocă şi prevederile art. 2 Legea nr. 11/1991 unde se defineşte concurenţa neloială ca "practici de concurenţă neloială - practici care contravin uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei concurenţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi pe piaţă";

- din această perspectivă inculpata I. apreciază că planşele, schiţele releveu ale BMI, sunt documente publice;

- necesarul preconizat de echipamente şi mobilier este fie întocmit de spital pentru a-l pune la dispoziţia S.C. ROPMBIOMEDICA, fie este întocmit de cadrele medicale ale firmei;

- se vorbeşte de încălcarea O.U.G. nr. 34/2006 fără însă a se preciza clar temeiul; Parchetul confundă procedura de negociere cu procedura de atribuire care a fost deschisă în septembrie 2013;

- I. a făcut o cercetare de piaţă şi a contactat în deplină transparenţă firme care au avut acces egal la informaţiile despre BMI şi conform art. 26 din Legea nr. 34/2006 înaintea demarării procedurii de achiziţie s-a determinat valoarea estimată pornindu-se de la ofertele făcute, preţuri, analize, cunoscute de foarte multe persoane şi care nu puteau avea caracter comercial;

- spitalul putea, conform art. 3 alin. (3) H.G. nr. 925/2006 să contracteze servicii de consultanţă pentru elaborarea documentaţiei de atribuire, dar aceasta era o cheltuială din buget;

- în aplicarea art. 67 O.U.G. nr. 34/2006, I. fără a distorsiona concurenţa a folosit operatori economici, personal din spital pentru întocmirea necesarului de echipamente, le-a solicitat acelaşi tip de oferte, li s-a permis accesul în spaţiul clădirii BMI, au avut loc discuţii de lucru, care în opinia inculpatei nu sunt informaţii nedestinate publicităţii;

- declaraţiile martorilor deja menţionaţi precum şi înscrisurile de la f.1-165 şi anexele 1a-23a, 24b-30b, 31c-32c susţin activitatea desfăşurată, cu bună-credinţă, de inculpată, în condiţiile legii şi în interesul instituţiei;

- O.U.G. nr. 34/2006 nu reglementează modul de determinare a valorii estimate, sau cum se întocmeşte Caietul de sarcini;

- se invocă normele europene DIRECTIVA 2014/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului European din 26.02.2014 - CAP. III art. 40 şi 41 care se referă la consultări preliminare de piaţă;

- în opinia inculpatei Parchetul face confuzie între etapa premergătoare unei licitaţii când se cer oferte din "piaţă", se fac estimări de preţuri, se întocmeşte caietul de sarcini şi procedura efectivă de atribuire, în cazul BMI fiind folosită "licitaţia deschisă conform art. 20 alin. (1) O.U.G. nr. 34/2006";

- parchetul interpretează eronat şi art. 49 O.U.G. nr. 34/2006 cu referire la comunicările dintre autoritatea contractantă şi participaţii la licitaţie, conferă informaţiilor caracter nepublic în loc de confidenţialitate cunoscute de participanţi la momentul depunerii ofertelor;

- nicio societate nu a contestat această licitaţie postată pe SEAP, în jurnalul European al Achiziţiilor publice şi primirea tot on-line a ofertelor;

- şi unicului ofertant i s-au cerut lămuriri, propuneri de clauze contractuale, modelul de contract făcând parte din oferta financiară;

- spitalul nu avea resurse bugetare proprii şi nici de la Ministerul Sănătăţii, astfel că H. i-a spus că necesarul de utilităţi ar trebui să se încadreze între 2,5 - 3 milioane euro fără TVA ceea ce el a şi făcut public la 1.08.2013 cu ocazia inaugurării BMI;

- de la mare a sunat-o, surescitat, H. că nu există fonduri de garantare de la Ministerul finanţelor pentru consiliile judeţene, ci doar pentru spitale şi să convoace Consiliul de administraţie;

- în acest mod Consiliul de Administraţie a întocmit procesul-verbal din 30.07.2013 şi HCA nr. 14/21.08.2013 şi s-a decis valoarea estimată, modul de achiziţie prin leasing financiar pe 7 ani;

- după prima postare pe SEAP (proba din anexe 40-42, fila x) se înscrisese un singur ofertant S.C. YYYYYYYYYYYY. şi nu doi, cum susţine Parchetul, care nu a contestat anularea procedurii;

- procedura s-a reluat în aceleaşi condiţii de leasing şi termen de rate de 84 luni, cu verificarea ANRMAP înainte de publicarea pe SEAP al celui de-al doilea anunţ, conform art. 49 alin. (2), alin. (2)2 şi art. 501 O.U.G. nr. 34/2006;

- I. i-a dictat lui ZZZZZZZZZ. modificările şi conţinutul celei de-a doua postări pe SEAP;

- comisia de licitaţie a fost una extinsă şi dacă avea vreun interes stabilea una restrânsă şi cu personal slab pregătit;

- inculpata a urmărit toate fazele şi etapele acestui proiect şi apoi s-a interesat de eficienţa, calitatea aparaturii la spitale care deja foloseau astfel de echipamente;

- inculpata s-a asigurat că s-a menţionat drept clauză contractuală posibilitatea refuzului unui produs care nu respecta cerinţele stabilite;

- Parchetul, în mod eronat, susţine că s-au acceptat toate condiţiile finanţatorului, când de fapt au fost negocieri dure;

- potrivit art. 198 alin. (1) lit. b) şi art. 173 O.U.G. nr. 34/2006, contractul se încheie la preţul din oferta financiară conform art. 204 alin. (1); astfel, preţul ofertat de cei doi agenţi economici asociaţi nu putea fi supus negocierii, ci doar alte clauze contractuale;

- parchetul susţine că "marja de profit" este folosul necuvenit - 801.921 euro care de fapt e cota de TVA care revenea la bugetul statului şi a fost verificat conform art. 6 H.G. nr. 9/2007 anexa 2 de Comisia de avizare a împrumuturilor, aşa cum au fost verificate legalitatea dobânzilor, a comisioanelor aferente împrumutului;

- Parchetul nu a dovedit ce înseamnă "înlăturarea competitorilor economici" şi nici nu a identificat/calculat marja de profit maximal pentru a menţiona în clar care ar fi fost aceasta;

- un folos necuvenit presupune un prejudiciu bugetului public, ori Parchetul nu a avansat această teorie, nu s-a solicitat anularea contractului încheiat conform art. 2 Legea nr. 500/2002 şi nu a solicitat spitalului să se constituie parte civilă.

Inculpata a afirmat că în unele declaraţii testimoniale există contradicţii vizibile care denaturează adevărul.

Martorul AAAAAAAAAA. a adus critici legate de proiectul de achiziţie pe care nu le-a enunţat faţă de I. ca manager al Spitalului pe parcursul derulării acestuia.

Prima evaluare a necesarului de utilităţi a făcut-o "BBBBBBBBBBB." şi în baza acesteia s-a întocmit referatul de solicitare de fonduri de la Ministerul Sănătăţii, spitalul având la acel moment, doar sarcina să întocmească lista cu echipamente, în lipsa fondurilor bugetare. Aceste documente au fost semnate de AAAAAAAAAA. fără obiecţiuni.

În declaraţia sa AAAAAAAAAA. a vorbit de sesizările unor medici, fără să identifice cu privire la achiziţionarea unor aparate care nu erau necesare - lămpi scialitice, care nici măcar nu au făcut obiectul licitaţiei. Într-o altă declaraţie a afirmat spitalului să cunoască ofertele firmelor de specialitate pe care le promovau.

Martora a fost numită de I. în comisia de evaluare, dar interesul acesteia a fost destul de scăzut deşi a afirmat că nu a fost solicitată la şedinţele acesteia, însă procesele-verbale sunt semnate fără obiecţiuni;

- modelul de contract făcea parte din oferta financiară depusă on-line de ofertant, ceea ce denotă că martora nu cunoştea procedura şi nici nu a solicitat lămuriri, nici nu a întocmit vreo NOTĂ scrisă individuală cu un punct de vedere divergent (art. 75 alin. (5) H.G. nr. 925/2006) şi nici nu a adus eventuale corecţii după studiul acestuia;

- vizita făcută la H., la Consiliul Judeţean a fost pentru a-i cere ca TTTTTTTTTT. să facă parte din comisia de evaluare dată fiind expertiza acestuia, dar martora afirmă într-o declaraţie că H. a acuzat-o de lipsă de loialitate în legătură cu realizarea acestui contract, pentru ca în altă declaraţie că pe durata licitaţiei nu a avut nicio discuţie cu H.;

- cambiile au fost semnate după ce AAAAAAAAAA. a avut discuţii la Trezorerie şi i s-a spus că nu este un instrument de plată folosit în instituţiile publice, astfel nu era niciun risc pentru Spital dacă dădea curs cerinţei firmei ofertante.

Martorul ZZZZZZZZZ. a recunoscut că împreună cu EEEEEEEEEEE. a introdus în SEAP prima licitaţie, pentru ca apoi să nu-şi mai amintească dacă era prevăzut termenul de leasing şi să afirme, contrar adevărului, că după prima postarea se înscriseseră două firme, când de fapt era doar YYYYYYYYYYYY., care nu a contestat anularea licitaţiei.

Pe de o parte a afirmat că i-a adus la cunoştinţă lui I. că s-au înscris doi ofertanţi şi aceasta i-a zis că trebuie anulată licitaţia, pe de altă parte că era în concediu şi să se găsească motivele de anulare.

A declarat că nu s-a făcut nicio motivare la anularea licitaţiei, pentru ca apoi ZZZZZZZZZ. să afirme că şeful de birou făcuse actul justificativ pentru anulare, iar în noiembrie 2016 că el este cel care a întocmit Nota de anulare - proces-verbal de constatare a lipsei codului CPV.

Declaraţii contradictorii au fost şi în legătură cu deplasarea cu maşina unui reprezentant al S.C. OOOOOOOOOO. când afirma că în timp ce el posta publicaţia pe SEAP persoana respectivă discuta cu I. şi F., deşi anterior declarase că îi dicta ce să scrie pe SEAP.;

TTTTTTTTTT. desemnat să facă parte din comisia de evaluare şi să se ocupe de acest contract, deşi a constatat că lipsea codul CPV nu a semnalat acest lucru la prima postare şi a semnat procesele-verbale aferente în condiţiile în care afirmă că nu a participat decât la evaluarea în final a ofertei.

Martorul a invocat nişte clauze dezavantajoase pentru spital despre care nu a sesizat nimic deşi au fost negocieri foarte serioase şi îndelungate.

UUUUUUUUUU. prin declaraţiile sale nu a susţinut acuzaţia Parchetului privind favorizarea S.C. OOOOOOOOOO., a făcut însă nişte afirmaţii imprecise legate de contactele şi discuţiile avute cu I., în legătură cu stickul şi documentaţia pe suport de hârtie, cu evaluările la care se ajunsese, cu discuţiile cu H., cu finanţarea investiţiei.

UUUUUUUUUU. a afirmat că a mai văzut 3-4 firme prin spital, i s-a spus că au mai fost societăţi interesate de proiect, astfel că nu s-a pus problema înlăturării competitorilor economici.

Vizitarea clădirii a fost edificatoare, pentru că faţă de unele echipamente în funcţie de dimensiuni, erau necesare nişte transformări interioare ale construcţiilor.

În acelaşi context unele din echipamente au fost aduse pentru verificări de funcţionare, mostre care apoi au fost returnate firmelor.

Martorul WWWWWWWWWW. a arătat că din lipsă de experienţă, I. s-a interesat de leasingul financiar pentru care nu era nevoie de o garanţie imobiliară.

Inculpata i-a cerut lui J. să contacteze mai multe bănci în speranţa că se putea găsi vreun ofertant cu plata de 75% în primul an şi restul de 25% în următorii 6 ani.

J., prin avocat, a solicitat să se ia act că inculpata a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa, o regretă. A acţionat în dorinţa punerii în funcţiune a noii maternităţi pentru condiţii mai bune în acest segment medical.

De asemenea s-a cerut a se lua în considerare actele în circumstanţiere.

În concluziile scrise, inculpata a cerut aplicarea prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cu o pedeapsă orientată către minimul special, cu aplicarea art. 83 C. pen.

Inculpata a avut o conduită corectă pe tot parcursul procesului, sinceră, a cooperat cu organele de anchetă.

Inculpata a fost la primul contact cu legea penală, fiind un incident izolat datorită unei conjuncturi nefericite.

Actele în circumstanţiere au atestat că nu este un pericol public, nu a creat niciun sentiment de insecuritate socială, fiind singura întreţinătoare de familie, având în grijă pe fiul şi mama sa.

În subsidiar, să se aplice dispoziţiile art. 91 C. pen., inculpata fiind de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, cu respectarea obligaţiilor stabilite de instanţă.

În ultimul cuvânt, pe acest aspect, inculpatul H. a afirmat că nu este vinovat, că în judeţ s-au făcut lucruri bune pornind de la sistemul de sănătate, cu sprijinul şi al lui I., s-au redeschis spitale, s-a finalizat construcţia maternităţii şi a cerut să fie achitat.

Inculpata I. a arătat în ultimul cuvânt că a întocmit un memoriu cu privire la acuzaţiile nefondate care i s-au adus.

A condus spitalul din 2012 până în 2014, a realizat multiple obiective, a repus în funcţiune două din spitalele orăşeneşti incluse în 2010, de la Vânju Mare şi Strehaia, s-a informatizat contabilitatea, din 2013 s-au emis reţete electronice, s-a primit certificarea pentru calitatea managementului, s-au renovat tot în 2013 trei secţii ale spitalului, s-au obţinut 56 de calculatoare din sponsorizări.

Vechea clădire a maternităţii din 1930 nu mai îndeplinea condiţiile de funcţionare, astfel încât era o urgenţă punerea în funcţiune a blocului materno-infantil.

Nu a cunoscut devizul din 2009 şi nici nu a avut personal calificat pentru determinarea necesarului de echipamente, iar în acelaşi timp, dat fiind resursele bugetare precare, nu a contactat un serviciu de consultanţă pentru studiu de fezabilitate sau pentru întocmirea fişei de date a achiziţiei, spitalul fiind într-o pierdere financiară de 1.000.000 RON/lună.

În acest context a realizat o cercetare de piaţă şi a apelat la o consultanţă gratuită a unor firme specializate din domeniu pentru propuneri de dotări şi estimări de costuri.

La acel moment pentru această fază O.U.G. nr. 34/2006 avea lipsuri de reglementare cu privire la estimarea valorii unei achiziţii şi întocmirea caietului de sarcini premergător unei achiziţii publice.

Firmele, prin reprezentanţii lor, au depus declaraţii în instanţă, inclusiv despre estimările făcute în jurul sumei de 2,5-5 milioane euro.

Ajutorul acestor operatori pentru înţelegerea finanţării prin leasing, a creditorului furnizor, la întocmirea necesarului de utilităţi, s-a înscris în prevederile art. 67 O.U.G. nr. 34/2006.

Parchetul nu a demonstrat prin ce mijloace s-au îndepărtat competitorii economici şi cum s-a ajuns ca marja de profit să fie maximală, cât din valoarea contractului este considerată "folos necuvenit" şi cum s-a ajuns ca informaţiile să fie calificate nepublice.

Anularea primei postări de licitaţie pe SEAP s-a datorat unei erori tehnice necesar a fi corectată, măsură care nu a fost contestată de nimeni.

Parchetul nu a apreciat că s-a creat un prejudiciu bugetului de stat şi nu a făcut aplicarea prevederilor legii nr. 500/2002, nu au considerat că reprezentanţii celor două firme asociate ar fi comis vreo ilegalitate.

Acuzaţiile nu au vizat pe cei doi, comisia de evaluare, adjudecare a achiziţiei ci pe directorul spitalului, care nu a fost membru al acestor comisii, de asemenea preşedintele Consiliului judeţean şi directorul economic al Consiliului. În aceste condiţii contractul încheiat a fost legal şi nu conţinea foloase necuvenite.

Inculpata I. a cerut achitarea sa pentru că nu exista fapta ce i-a fost reţinută în sarcină - art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Inculpata J., în ultimul cuvânt a declarat că şi-a recunoscut fapta, o regretă, încearcă un sentiment de ruşine în faţa instanţei, la aprecierea căreia a lăsat soluţionarea cauzei în ceea ce o priveşte.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a trimis în judecată, prin rechizitoriul nr. x/2013, pe inculpaţii H., în stare de arest preventiv şi pe I., J. cercetate în stare de libertate, fiecare fiind acuzat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 - permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii.

S-a susţinut că fiecare din cei trei inculpaţi a încălcat prevederile O.U.G. nr. 34/2006 şi a permis societăţilor comerciale asociate S.C. OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP. S.A. să aibă, prin reprezentanţii lor, acces la informaţiile vizând demararea unei proceduri de achiziţie publică pentru echipamente medicale şi de mobilier pentru blocul materno-infantil din cadrul Spitalului Judeţean de urgenţă Drobeta Tr. -Severin, aflat în custodia Consiliului Judeţean Mehedinţi; aceştia, prin autoritatea funcţiilor lor au pus la dispoziţia celor doi agenţi economici datele tehnice şi financiare necesare întocmirii documentaţiei de atribuire a achiziţiei publice şi li s-a asigurat o marjă de profit maximală ca folos necuvenit, prin înlăturarea competitorilor economici.

Atât procurorul cât şi inculpaţii, dintre care I., cu preponderenţă, au făcut trimitere la articole semnificative din O.U.G. nr. 34/2006 cu incidenţă în cauză, după cum a urmat:

- art. 2 ce vizează scopul şi principiile ce stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică;

- art. 3 lit. j), k), q), s)2, t, ţ - cu referire la definirea unor termeni: documentaţie de atribuire, fişa de date, oferta, persoane cu funcţii de decizie, propunere financiar şi tehnică;

- art. 5 alin. (1) - definiţie contract de furnizare;

- art. 8 lit. b) - definiţia autorităţii contractante;

- art. 18 alin. (1) lit. a) - procedurile de atribuire;

- art. 18 alin. (1) lit. b) - dialogul competitiv;

- art. 20 - atribuire contract de achiziţie prin licitaţie deschisă;

- art. 24 - protejarea informaţiilor de către autoritatea contractantă;

- art. 25 - stabilirea estimării valorii contractului de achiziţie publică;

- art. 26 - momentul determinării valorii estimate a contractului;

- art. 28 alin. (5) - contractarea de servicii financiare;

- art. 33 - evaluarea documentaţiei de atribuire de ANRMAT;

- art. 35 - caietul de sarcini şi specificaţiile tehnice;

- art. 40 - acces la obţinerea documentaţiei de atribuire de către ofertanţi;

- art. 44 - legalitatea asocierii operatorilor economici;

- art. 49 şi 50 - operatorul SEAP şi obligaţiile publicării, inclusiv a eratelor;

- art. 54 lit. d) - iniţierea licitaţiei deschise, organizarea concursului de soluţii;

- art. 65 şi 64 - garantarea integrităţii şi confidenţialităţii datelor recepţionate;

- art. 66 - măsuri pentru evitarea concurenţei neloiale;

- art. 67 - participarea ca ofertant a persoanei juridice care a luat parte la întocmirea documentaţiei;

- art. 69 - persoanele care nu au dreptul să fie implicate în procesul de verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor;

- art. 692 - anunţul cu privire la funcţiile de decizie în cadrul autorităţii contractante;

- art. 75 alin. (5) - accesul la documentaţia de atribuire cu data publicării anunţului de participare;

- art. 124 - procedura de cerere de oferte - condiţii;

- art. 130 - anularea procedurii de cerere de oferte;

- art. 150 - oferta orientativă.

Procurorul a apreciat că, în contextul dat, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Prin natura şi conţinutul său această infracţiune este una de pericol, iar obiectul acesteia nu este unul material, ci este constituit din relaţiile sociale referitoare la activitatea de servicii ce impun o atitudine corectă persoanelor care, în mod direct/indirect, permit, contrar legii, accesul unor persoane neautorizate la aceste informaţii.

Subiectul activ este calificat, este persoana care direct sau indirect, prin persoane interpuse, permite, (conform tezei a doua a art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000) accesul unor persoane neautorizate la informaţii privilegiate. Persoana, subiect activ calificat al acestei infracţiuni nu poate fi decât aceea care cunoaşte sau deţine, direct/indirect, prin interpuşi, licit, în virtutea competenţelor, prerogativelor pe care le are, informaţii care nu sunt destinate publicităţii şi care permite accesul la ele unor persoane neîndreptăţite, care urmăresc ca scop să obţină un folos iar acela să fie necuvenit.

Legea penală nu a incriminat deţinerea ilicită a unor informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ci permiterea accesului acestor persoane neîndreptăţite ce au ca scop obţinerea de avantaje necuvenite prin folosirea acelor informaţii.

Deţinerea licită a unor astfel de informaţii o are doar persoana în calitatea sa de funcţionar în cadrul prerogativelor, însărcinărilor sale de serviciu.

Aceste "informaţii privilegiate" sunt orice fel de date referitoare la emitent sau la oricare dintre valorile mobiliare emise de acesta sau de persoane afiliate a căror divulgare în acest mod pot influenţa preţul sau alte aspecte ale operaţiunilor cu aceste valori, care nu sunt publice şi în raport de care se permite accesul unor persoane neautorizate ce urmăresc un scop şi un folos necuvenit.

Subiectul pasiv este persoana juridică în care îşi desfăşoară activitatea făptuitorul, deţinătoarea informaţiilor ce nu sunt destinate publicităţii, preexistenţa structurii instituţionale condiţionând existenţa infracţiunii, la încălcarea legii.

Între alternativele de realizare a elementului material al laturii obiective a infracţiunii este şi permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.

Elementul material al laturii obiective al infracţiunii se realizează printr-o acţiune comisivă - comunicare, punere la dispoziţie ori prin inacţiune constând în lăsarea informaţiilor, evident intenţionată, la îndemâna sau cunoştinţa celor neautorizaţi, indiferent dacă aceştia le utilizează sau nu.

Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin îndeplinirea cerinţei negative impuse de legiuitor.

Urmarea imediată a săvârşirii infracţiunii constă în starea de pericol creată pentru relaţiile sociale protejate, iar legătura de cauzalitate rezultă "ex re" .

Infracţiunea fiind intenţionată, latura ei subiectivă este definită prin intenţia directă, calificată de scopul obţinerii, între altele, a unui folos necuvenit. Ea se consumă în momentul în care este cumulativ realizat elementul material al laturii obiective şi când a apărut urmarea socialmente periculoasă.

Faptele puse în sarcina fiecăruia dintre inculpaţii H., I., J. de a fi permis fiecare din poziţia sa de autoritate unor agenţi economici să aibă acces la informaţii nedestinate publicităţii s-au conturat în cuprinsul contextului narativ din Capitolul III al rechizitoriului.

Cu probele administrate în faza de urmărire penală, readministrate în timpul cercetării judecătoreşti - audiere de martori, înscrisuri, audierea martorilor propuşi de inculpaţii H. şi I. s-a dovedit întrunirea cumulativă a elementelor laturii obiective şi subiective a scopului urmărit şi prin intermediul informaţiilor nedestinate publicităţii, a realizării folosului necuvenit, într-o circumstanţiere reală în înţelesul legii.

Fiecare inculpat, din propria perspectivă, dorea să se realizeze proiectul dotării blocului materno-infantil al spitalului, deşi preexistau condiţii precare de a se finaliza în condiţii de normalitate.

I., dintr-o iniţiativă proprie circumscrisă relaţionării cu H., factor de autoritate superior prin multiplele sale calităţi funcţionale, inclusiv de preşedinte al Consiliului Judeţean care avea în subordine Spitalul Judeţean de Urgenţă, a intermediat întâlniri între H., cunoscut drept finanţatorul proiectului BMI (bloc materno-infantil) şi S.C. OOOOOOOOOO. şi S.C. PPPPPPPPPP. S.A., prin reprezentanţii lor. Tot prin intermediul inculpatei I., H. s-a mai întâlnit cu reprezentanţi ai altor două firme în virtutea pretenţiilor acestuia de a fi permanent în contact şi în cunoştinţă de cauză cu privire la toate acţiunile şi informaţiile legate de demersurile de finalizare a proiectului BMI.

Interesul inculpatului H. cu privire la implicarea celor doi operatori economici S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. şi PPPPPPPPPP. S.A. în încheierea contractului de achiziţie a echipamentelor medicale şi a mobilierului pentru BMI era atât de evident încât a desemnat pe directorul economic al Consiliul Judeţean J. să fie persoana de legătură dintre cele două societăţi comerciale asociate şi H. pe de o parte, şi cu directorul Spitalului judeţean de urgenţă pe de altă parte.

În acest mod inculpatul H. era permanent la curent cu toate acţiunile desfăşurate la nivelul Spitalului Judeţean, cât şi cele ale agenţilor economici, care, în funcţie de informaţiile puse la dispoziţie, s-au pliat în măsură să propună o ofertă, cum i s-a cerut, de manieră să corespundă cerinţelor finanţatorului şi să se coroboreze şi cu scopul urmărit de ofertanţi, care diferă de tranzacţia comercială propriu-zisă, dar care, în valoarea ei intrinsecă cuprinde şi ceea ce în înţelesul legii este un "folos necuvenit".

Inculpatul H., aşa cum a reţinut procurorul şi cum a declarat chiar inculpatul, coinculpaţii şi martorii audiaţi în cauză, s-a întâlnit cu reprezentanţii celor doi agenţi economici şi la Drobeta Tr. -Severin, şi la Bucureşti şi în Mamaia, discuţii care au vizat în special chestiuni legate de finanţare, de colaborarea pe acest palier, de termene şi asigurarea de garanţii din partea Consiliului judeţean în varianta, cuantumul, durata agreate de H. şi impuse de cele două societăţi comerciale asociate.

Situaţia de fapt dovedită în plan probator a vizat în acelaşi timp activitatea infracţională recunoscută de altfel de J.. Aceasta a fost cea care, la cererea imperativă a lui H. s-a pus la rândul ei la dispoziţia celor două societăţi comerciale asociate, s-a întâlnit cu reprezentanţii lor de multe ori în Tr. -Severin, în Bucureşti, la Mamaia, discutând aspectele financiare, stabilirea valorii estimate, agrearea unei finanţări în sistem leasing, cu tot concursul pentru cei doi agenţi economici.

În calitatea sa de preşedinte al Consiliului de administraţie al Spitalului judeţean de Urgenţă, J. a comunicat, după consultările care tocmai s-au evidenţiat, valoarea estimativă, iar Consiliul a votat prin hotărâre notă întocmită de directorul spitalului, I. prin care se angajase în organizarea licitaţiei deschise pentru echipamente medicale şi mobilier, cu finanţare din partea Consiliului şi garanţiile avizate de Comisia de autorizare a împrumuturilor entităţilor locale.

Tot J. a declarat că s-au avalizat cambiile emise de Spitalul Judeţean la cererea celor doi agenţi economici peste valoarea de contract garantată de Consiliu, acceptându-se o astfel de procedură contrară practicii Trezoreriei, în cunoştinţă de cauză.

Menţinându-şi poziţia sinceră de recunoaştere a faptelor sale, J., încă de la primele declaraţii a mai precizat că a acceptat această conduită în activitatea sa de director economic pentru că i s-a ordonat de H. care pretindea să cunoască toate acţiunile legate de proiectul în discuţie, cerea soluţii din partea administraţiei Spitalului, Consiliului Judeţean dar şi din partea celor doi agenţi economici; în exerciţiul autorităţii sale recurgea la atitudini ce impuneau obedienţă pentru a nu risca măsuri excepţionale care puteau pune în nesiguranţă nu numai funcţia dar şi locul de muncă al celor vizaţi.

J. a realizat că modalitatea de a conlucra cu cele două societăţi asociate nu era tocmai în concordanţă cu legea; din considerentele arătate, J. a apreciat că şi în situaţia dată, chiar dacă nu a primat legea, s-a urmărit un beneficiu pentru întreaga comunitate, care fusese o promisiune electorală ce se voia realizată de H., încă de la investirea acestuia ca preşedinte al Consiliului Judeţean.

J. s-a întâlnit cu reprezentanţii celor două societăţi în mai multe locuri, au discutat numai chestiuni legate de finanţare şi prin intermediul acesteia, cei doi agenţi economici au transmis directorului Spitalului documentaţia de atribuire în format electronic pe un stick şi în format pe hârtie cu biblioraft.

Verificarea aparentă şi de formă a acestei documentaţii s-a realizat de TTTTTTTTTT., desemnat la rândul lui de H. să asigure consultanţă în organizarea licitaţiei spitaliceşti.

Deşi a observat unele deficienţe, a remarcat unele inadvertenţe, acestea nu au fost aduse la cunoştinţa niciunui factor de decizie şi s-a derogat de sarcinile de serviciu ce-i fuseseră delegate şi cu privire la care secretarul Consiliului Judeţean, BB., îl sfătuise, potrivit declaraţiei din dosar, să-şi limiteze participarea la acest proiect.

În mod constant şi inculpaţii şi martorii au declarat că cei de la PPPPPPPPPP. S.A. şi S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. au comunicat lui F., distinct şi lui I. şi lui H. prin cei desemnaţi să relaţioneze cu acesta în proiectul de faţă că la prima postare pe SEAP a documentaţiei de achiziţie lipsea codul CPV pentru leasing.

Firma de leasing care explicase funcţionarilor din spital şi Consiliu procedura de finanţare prin leasing a comunicat că fără postarea pe SEAP a codului CPV aceştia nu mai puteau să se înscrie în asociere cu S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. în lista ofertanţilor.

H. a dat dispoziţie ca spitalul să demareze de urgenţă procedura de îndreptare a erorii prin omisiune. Pe cea de-a doua postare pe SEAP s-a menţionat codul CPV. Dar modelul de contract a rămas cel vechi, ceea ce după deschiderea unicei oferte şi declarării câştigătorului contractului de achiziţie, la momentul negocierilor, contractul să se semneze într-un alt format decât cel din publicaţia de pe SEAP.

În procedura de garantare a împrumutului pentru Consiliul Judeţean ca finanţator al Spitalului Judeţean de urgenţă s-a obţinut şi avizul Comisiei de Autorizare din cadrul Ministerului Finanţelor. PPPPPPPPPP. S.A. prin reprezentantul său YYYYYYYYYY. a avut la rândul său nişte contacte la nivelul Ministerului Finanţelor pentru a se asigura că şi această etapă se finaliza în condiţii optime, pentru a se valorifica ceea ce se obţinuse prin discuţiile premergătoare definitivării valorii estimative a contractului şi ulterior câştigării licitaţiei.

În opinia Curţii, probatoriile administrate, inclusiv de către procuror şi readministrate de instanţă, au confirmat practica utilizată de a se invita reprezentanţi ai entităţilor locale pentru a da lămuriri cu privire la solicitările acestora, dată fiind multitudinea, varietatea de probleme şi diversitatea legislativă greu de acoperit în contextul dat.

S-au explicat clar atribuţiile secretariatului acestei Comisii care are menirea unui organism ce îndrumă pe cei cărora li se adresează cum să aibă un dosar cu o documentaţie completă şi edificatoare cu şanse de reuşită în faţa Comisiei.

Niciunul din martorii audiaţi (RRRRRRRRRRR., ZZZZZZZZZZZZ., UUUUUUUUUUU., ZZZZZZZZZZ.) nu au avansat vreo asigurare pentru EEEEEEEEEE., vicepreşedinte al Consiliului Judeţean delegată de H. să susţină cererea Consiliului de garantare a împrumutului şi TTTTTTTTTT. abilitat şi el de H. şi J., că vor primi un aviz favorabil.

Invariabil, i s-a spus lui EEEEEEEEEE. să aştepte ce va spune Comisia, a asistat la dezbateri, a fost audiată de Comisie cu explicaţii mai puţin tehnico-financiare dar relevante pentru importanţa proiectului pentru comunitate, iar la momentul votului a aşteptat în afara Comisiei.

Probleme de ordin legislativ au iscat oarecari controverse între membrii Comisiei, Ministerul Dezvoltării Regionale, prin reprezentanţii săi a comunicat şi prin email o NOTĂ explicativă a legislaţiei în vigoare aplicabilă şi în final s-a acordat un aviz favorabil. Directorul Trezoreriei, membru în Comisie, ulterior s-a lămurit de justeţea interpretării legii care a dus la aprobarea acestei garanţii pentru Consiliul judeţean Mehedinţi (martorul ZZZZZZZZZZ.).

Dacă în aceste proceduri, Consiliul Judeţean s-a preocupat de aspectele de finanţare, Spitalului Judeţean de Urgenţă Drobeta Tr. -Severin i-a revenit sarcina, prin I., să se ocupe de chestiunile tehnice.

În definirea situaţiei de fapt, dovedită prin probatoriul administrat s-a reţinut corect de către procuror că modul în care s-a gestionat această fază a organizării licitaţiei deschise de către Spital nu s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006 în spiritul normei legale.

Deşi ceilalţi doi inculpaţi H. şi I. au negat săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, în realitate, prin declaraţiile lor, ale martorilor din lucrări, ale celor propuşi de aceştia, ale coinculpatei J. au configurat situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de procuror.

AAAAAAAAAAAAA. a apelat la firme private pentru a-şi încropi o documentaţie de achiziţie, le-a cerut acestora să-i comunice materiale promoţionale cu echipamente medicale şi mobilier, le-a solicitat, în concret, oferte, a abordat generic şi într-o formă neclară chestiuni de finanţare, le-a permis să viziteze BMI, li s-au pus la dispoziţie schiţe/planşe-releveu şi orice informaţii despre construcţia Blocului materno-infantil, chiar şi dintre cele pe care O.U.G. nr. 34/2006 nu le are în vedere în procedura achiziţiilor publice.

Un element relevant în cauză în legătură cu publicitatea acestei licitaţii a fost faptul că ea a avut impact doar la firmele cu care Spitalul colabora de mai mult timp şi cu care a avut şi are contracte în derulare, între acestea găsindu-se şi S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L..

Relaţionarea mai veche dintre Spital şi aceste firme "de casă" a creat o comuniune locală, astfel încât solicitarea directorului I. de sprijin din partea firmelor private de specialitate în domeniu ajutor în elaborarea unei note justificative de echipamente, întocmirea de oferte pentru documentaţia de achiziţie nu se înscriu, contrar susţinerilor inculpatei I., în perspectiva abordată de O.U.G. nr. 34/2006.

Inculpata a permis şi discuţii între reprezentanţi ai firmelor şi medicii şi asistenţii şefi de secţie pentru ca unii să-şi promoveze produsele, iar medicii să-şi expună solicitările, necesităţile de utilităţi care să se aibă în vedere.

Aparent, regimul aplicat firmelor a fost identic, însă în realitate menirea lor, contrar normei legale a fost de a constitui o primă variantă a necesităţilor de utilităţi ce au reprezentat, conform declaraţiilor testimoniale plaja de operare de câteva luni pentru ca specialiştii S.C. OOOOOOOOOO. să elaboreze documentaţia de achiziţie care i-a fost transmisă prin J. lui I.. Astfel s-a evaluat şi valoarea estimată înainte de a se publica pe SEAP şi s-a inclus în conţinut şi un model de contract.

Probele au reliefat că prin această documentaţie redactată de S.C. OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP. S.A., în plan financiar, s-au regăsit elemente din oferta emanată de la cele două societăţi asociate, ceea ce denotă că factorii de decizie, între care şi inculpata I., au acceptat "de plano" să se regăsească în oferta beneficiarului echipamentele medicale produse şi condiţionări care ulterior n-ar mai fi putut fi obiect de negociere.

Din punct de vedere financiar, prin numeroase declaraţii (ale inculpaţilor, ale martorilor WWWWWWWWWW., TTTTTTTTTT., UUUUUUUUUU.) s-a afirmat că niciuna din cele două entităţi instituţionale ale statului nu aveau personal specializat, cunoscător al practicilor şi procedurilor financiare, că în realitate în astfel de cazuri, practic firma care întocmeşte documentaţia pe acest aspect este preocupată să-şi asigure şi interesele care au determinat implicarea sa în proiectul respectiv.

Preţul care, în cazul câştigării licitaţiei nu se negociază, s-a ridicat la nivelul la care s-au purtat discuţii cu H. şi în măsura în care să nu depăşească gradul de împovărare a Consiliului. În acelaşi timp, celelalte sume care se compun din mai multe comisioane, au cuprins şi o marjă de profit, despre care doar PPPPPPPPPP., prin reprezentantul său, a afirmat că se înscrie într-o notă a valorii de piaţă.

Ambele societăţi au arătat că nu sunt distribuitori cu exclusivitate pe piaţă, că sunt multe firme, care în asociere cu alte societăţi se implică în proiecte de finanţare, astfel încât din aceste considerente, Curtea apreciază că presupusa publicitate cu privire la proiectul de faţă nu a avut amploarea la care ar fi fost de aşteptat faţă de susţinerile organizatorilor licitaţiei, şi ea s-a rezumat la firmele care derulau deja alte contracte cu Spitalul Judeţean.

Nu puţine au fost declaraţiile de martori care au susţinut că prin această procedură de achiziţie, contrar prevederilor legale (O.U.G. nr. 34/2006) s-au prevăzut în contract echipamente de aceeaşi natură, într-un număr nejustificat de mare, echipamente pentru alte secţii ale spitalului; profitându-se de finanţarea proiectului s-a prevăzut o sumă de 6 milioane euro, fără să se precizeze, în concret, echipamentele sau mobilierul medical avut în vedere la stabilirea acestei valori din contract.

S-a apreciat că aceste afirmaţii nu au fost conforme cu realitatea şi cu toate acestea, inculpata I., într-una din declaraţiile şi precizările sale orale şi scrise a confirmat achiziţionarea unor produse care nu urmau să le înlocuiască pe cele deja existente, ci să fie utilizate în alte secţii ale spitalului, pentru care nici Ministerul Sănătăţii şi nici Consiliul Judeţean, la toate sesizările conducerii Spitalului, nu răspunseseră şi nici nu au alocat fondurile bugetare necesare.

În ceea ce priveşte postarea şi repostarea cu remedierea constatată a fi necesară pe SEAP, s-au consemnat multiple variante care a rezultat din declaraţiile martorilor, a inculpaţilor şi din înscrisurile aferente, existente la dosar.

I. a afirmat că după prima postare se înscrisese o singură firmă YYYYYYYYYYYY. deşi iniţial susţinuse că nu se înscrisese nicio firmă.

ZZZZZZZZZ., a afirmat constant că s-au înscris două firme şi, date fiind aceste înscrieri de oferte, I. s-a exprimat "trebuie să anulăm".

Nu mai puţin adevărat a fost că acest martor, în declaraţiile date avansează mai multe variante cu privire la motivarea anulării primei postări - iniţial nu a fost niciuna, apoi că a fost redactată de I., ori chiar de acesta.

Motivarea anulării, evident, a fost întocmită şi a parcurs procedura care a permis postarea pe SEAP a doua oară.

Martorul UUUUUUUUUU. a afirmat că cele două firme asociate s-au înscris la prima postare pe SEAP cu oferta acestora.

Martorul WWWWWWWWWW. reprezentant al firmei S.C. PPPPPPPPPP. a declarat că cele două societăţi asociate nu s-au înscris la o primă publicaţie a documentaţiei de achiziţie.

A fost relevant însă în cauză că martorii au susţinut afirmaţia inculpatei I. că fiecare funcţionar are o parolă proprie în relaţionarea cu SEAP, că sistemul permite să se adauge, dar şi aceasta în limitele sale şi tot ceea ce se postează rămâne în memoria sistemului, confirmat şi de martora ZZZZZZZZZZZ., care la rândul său a susţinut contrar declaraţiei lui ZZZZZZZZZ., că după prima postare s-a înscris o singură firmă.

Atenţionarea cu privire la codul CPV de leasing a venit de la o firmă privată, posibilă ofertantă care numai pentru că lucrase la întocmirea documentaţiei de achiziţie putea să realizeze că de fapt era o omisiune şi nicidecum nu se mergea pe finanţare directă.

Însăşi I., în declaraţia sa, a afirmat că nu era firesc ca o firmă privată/societate comercială să atenţioneze şi să ceară să se menţioneze codul CPV pentru leasing, cu menţiunea că altfel nu se mai asocia cu S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. în acest proiect.

I. a primit de la H. telefonic solicitarea fermă de a grăbi şi iniţia procedura de anulare a primei postări pe SEAP şi postarea remedierii lipsei constatate de CPV. Deşi în opinia acesteia ar fi existat în titulatura documentului termenul de furnizare finanţare în sistem de leasing, la nivelul decizional al Consiliului Judeţean, s-au asumat cele comunicate de societatea finanţatoare.

În aceste condiţii a fost evident că un rol preponderent în realizarea proiectului BMI l-a avut firma PPPPPPPPPP. asociată cu S.C. OOOOOOOOOO.; care şi-a manifestat şi susţinut ferm poziţia, consolidându-şi interesele la care Consiliul Judeţean, prin H., a achiesat necondiţionat.

Inculpata I., în declaraţiile sale a avansat variante diferite referitoare la modificările intervenite la documentaţia de achiziţie ce s-a postat pe SEAP, pe de o parte afirmă că doar s-a adăugat CPV pentru leasing, iar pe de altă parte a enumerat mai multe adăugiri la documentul în discuţie.

Contrar normelor legale cu ocazia celor două postări, firmele asociate au asistat la publicarea documentaţiei pe SEAP, s-au asigurat că postarea se face corect, impunându-şi prezenţa în biroul unde, de pe laptopul lui ZZZZZZZZZ. s-a operat postarea la Spitalul Judeţean şi respectiv la Consiliul Judeţean.

Această atitudine provenea din relaţionarea cu H. finanţatorul proiectului, persoană de autoritate, de decizie care a purtat mai multe discuţii; au aflat astfel direct sau indirect, prin inculpatele F. şi I., informaţii care au condus la realizarea scopului şi obţinerea unui folos necuvenit în sensul legii.

I., în virtutea atribuţiunilor sale, a desemnat membrii Comisiei de evaluare, de licitaţie şi aceasta s-a desfăşurat fără să existe contestări de orice natură.

Fricţiunile existente la nivelul conducerii Spitalului dintre I. şi AAAAAAAAAA. s-au resimţit în activitatea de evaluare şi cu ocazia deschiderii unicii oferte. Preşedinta Comisiei, martora HHHHHHHHHHH., a apreciat că prin desemnare, fiecare membri ştia când aveau loc şedinţele Comisiei şi ca atare prezenţa directorului financiar-contabil AAAAAAAAAA. s-a produs la momentul discutării doar a chestiunilor din domeniul financiar.

Cu ocazia negocierilor pentru contractul de asociere, s-a mai relevat încă o dată că documentaţia de achiziţie s-a întocmit cu un aport hotărâtor din partea celor două societăţi asociate şi pentru faptul că modelul de contract conţinea multiple aspecte greu sau deloc de înţeles prin tehnicitatea lor specifică, el a obligat la multe discuţii explicative, lămuritoare la nivelul Comisiei de negociere cu reprezentanţi ai Consiliului ai spitalului şi ai firmelor asociate.

Începând cu data de 9.04.2014, contractul de furnizare în sistem leasing financiar de echipamente medicale pentru BMI a fost suspendat.

Potrivit adresei nr. x/20.10.2017 emisă la cererea Curţii, Consiliul Judeţean Mehedinţi, a comunicat că Blocul Materno-infantil funcţiona din 30.10.2014, avea 5 secţii şi cu cea de pediatrie mutată la 27.08.2015 în BMI.

Blocul maternal-infantil a devenit funcţional cu mobilier recondiţionat cu veniturile Spitalului şi modernizat în 2015 cu mobilier pentru secţia de pediatrie din sponsorizări. Cu veniturile Spitalului, ale Consiliului şi din sponsorizări în perioada 2014-2016 s-au achiziţionat echipamente medicale pentru BMI.

Analiza probatoriului administrat, în mare parte în acord chiar şi cu declaraţiile inculpaţilor care nu recunosc comiterea vreunei fapte penale, a confirmat, contrar atitudinii procesuale a unora dintre inculpaţi - H. şi I., că faptele deduse judecăţii au reprezentat o activitate infracţională dovedită pentru fiecare din cei trei inculpaţi, care cu vinovăţie au permis unor persoane neautorizate să aibă acces la informaţii nedestinate publicităţii, astfel încât să se atingă atât scopul urmărit cât şi obţinerea unui folos necuvenit de către firmele asociate.

Curtea a avut în vedere şi coroborarea declaraţiilor cu înscrisurile depuse la dosar expuse în hotărâre. Ele, rândul lor, au definitivat parcursul demersurilor iniţiate de I., susţinute de J. şi valorificate de H. prin autoritatea funcţiei şi a percepţiei cuvântului decizional şi asumat al acestuia în derularea activităţii infracţionale.

În privinţa convorbirilor interceptate la cererea şi cu execuţia SRI în baza mandatelor de siguranţă obţinute prin Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a sesizat Înalta Curte pentru alte infracţiuni decât cele pentru care au fost cercetaţi inculpaţii şi cu mult înainte ca Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA să instrumenteze prezenta cauză, Curtea a luat act de excluderea lor încă din faza camerei preliminare astfel că ele nu au făcut parte din ansamblul probator care susţine acuzarea pentru această infracţiune reţinută în sarcina fiecărui inculpat.

Curtea nu a apreciat ca fiind concludentă nici cerinţa procurorului de a da eficienţă probatorie unor date de trafic.

Din modul în care s-au invocat aceste probe, Curtea a considerat că nici procurorul nu era edificat cu privire la acestea câtă vreme, în afara unei cereri generice, fără o particularizare în raport de faptele în discuţie, o evidenţiere a acestora sub aspectul celor care au legătură cu datele de trafic, când s-au realizat în timp, frecvenţă etc nu au venit să susţină punctual acuzaţiile în speţă.

Simpla trimitere la "datele de trafic din volumul 13 al dosarului de urmărire nr. x/2013, cu peste 300 de pagini şi tabele cu astfel de date pentru toţi cei 10 inculpaţi şi toate faptele acestora, nu este suficientă prin ea însăşi pentru a-i da valoarea probatorie în cauză."

IX. Pe de altă parte, din declaraţiile date de inculpata J. a rezultat că a înţeles că societatea comercială s-a subrogat practic atribuţiilor instituţiei organizatoare a licitaţiei, a elaborat, pe baza datelor care i s-au pus la dispoziţie publicaţia de achiziţie ce urma a fi postată pe SEAP, completată cu datele provenind de la firmele asociate.

Autorităţii contractante i-a revenit doar sarcina să verifice, potrivit lui TTTTTTTTTT., doar chestiunile de ordin juridic.

Lipsa de experienţă în domeniul finanţării prin leasing, dezinteresul profesional manifestat de TTTTTTTTTT. de la Consiliul Judeţean şi ZZZZZZZZZ. de la Spitalul judeţean au concurat în consecinţă la implicarea majoră a celor doi agenţi economici asociaţi în determinarea necesarului de utilităţi pentru BMI, a conţinutului contractului de achiziţie acceptat de finanţatorul proiectului, cu negocieri ulterioare limitate prin rigorile legii.

J. a conştientizat că relaţionarea cu cele două firme asociate nu s-a redus doar la o eventuală consultanţă într-o anumită limită, ci s-a desăvârşit prin întocmirea documentaţiei de achiziţie. Pe de altă parte, factorul decizional perceput ca atare de reprezentanţii celor două societăţi, H. a încurajat demersurile acestora prin discuţii şi întâlniri care au vizat chestiunile legate de finanţare şi de garanţiile cu privire la care s-a dovedit că cele două firme şi-au impus punctul de vedere. La cererea acestora, spitalul a emis un număr important de cambii pe care Consiliul le-a avalizat peste preţul de contract şi în dezacord cu practicile Trezoreriei, care nu-i erau necunoscute.

J. a fost desemnată, în termeni categorici de către H. să constituie practic cureaua de transmisie a informaţiilor între S.C. OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP. şi respectiv preşedintele Consiliului Judeţean, cu obligaţia de a-i aduce la cunoştinţă acestuia toate activităţile, procedurile, etapele derulării legăturii cu firmele asociate agreate. De buna funcţionare şi finalitatea scontată a acestui proiect, depindeau, cum a declarat în cauză J. - funcţia sa de conducere, locul său de muncă. I., - directorul spitalului, se afla într-o situaţie similară.

În considerarea celor arătate, J. şi-a dat seama că nu era firesc ca o firmă privată să solicite o repostare pe SEAP pentru o omisiune, să pretindă o intervenţie rapidă din partea autorităţii contractante în acest sens şi să ceară să asiste, pentru a fi sigură, pe cel care urma să posteze din nou pe SEAP documentaţia de achiziţie completată cu CPV de leasing.

Inculpata a recunoscut că acceptând aceste devieri de la aplicarea legii, aflată fiind în subordinea celui care gestiona, după propriile cuvinte "totul", H., s-a supus dispoziţiilor acestuia din motive deja evidenţiate, chiar dacă ştia că sunt contrare legii.

Prin declaraţiile sale J. a confirmat parcursul său infracţional, în sensul celor deja arătate.

Până la redactarea şi postarea pe SEAP a documentaţiei de atribuire, J. a avut multiple întâlniri cu reprezentanţi ai S.C. OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP. şi, potrivit declaraţiilor sale discuţiile cu aceştia au privit chestiunile financiare. Aceasta a fost cea care a comunicat lui I. preţul contractului pe care l-a aflat de la H. şi a participat la şedinţa Consiliului de Administraţiei al spitalului, convocată de I. la cererea lui H. şi unde s-a hotărât organizarea licitaţiei de către Spital cu finanţare de la Consiliul Judeţean, garantată şi avizată ulterior de Ministerul Finanţelor.

J. a conştientizat că firmele asociate urmăreau ca prin contractul de achiziţie să obţină mai mult decât un profit în înţelesul legii şi prin activitatea ei le-a pus la dispoziţie date de finanţare care urmăreau să se regăsească în documentaţia de atribuire, dar care s-au prelucrat şi în oferta înscrisă în procedura de licitaţie, informaţii care nu erau destinate publicităţii. Că aceasta este realitatea a fost confirmată şi de faptul că celelalte firme angrenate în demersurile lui I., nu au beneficiat astfel de informaţii, ci potrivit spuselor lor, doar de date generice, neclare, insuficient de aplicate la concret.

Au fost câteva aspecte care la rândul lor au susţinut afirmaţiile procurorului în inculparea lui J.. Ele au vizat perceperea celor doi operatori economici, încă de la debutul întâlnirilor lor, nu numai ca viitori ofertanţi înscrişi în competiţie pentru contractul de achiziţie de echipamente medicale şi publice pentru BMI, ci ca viitori responsabili cu dotarea noii maternităţi.

J., la un moment dat, după redactarea de către cei doi agenţi economici asociaţi a documentaţiei, a caietului de sarcini a afirmat către ZZZZZZZZZ. că firmele în discuţie aveau toate şansele să câştige acea licitaţie, întrucât oferta lor corespundea şi deţinea toate elementele necesare.

Martorii implicaţi în această fază de contacte, furnizare de informaţii, redactare documente, postare, repostare a caietului de sarcini pe SEAP, au confirmat afirmaţiile lui J.: TTTTTTTTTT., ZZZZZZZZZ., UUUUUUUUUU., YYYYYYYYYY., WWWWWWWWWW., BBBBBBBBBBBBB. etc.

Declaraţiile coinculpaţilor H. şi I. au completat tabloul infracţional, inclusiv cu privire la activitatea a inculpatei J..

S-a reţinut, chiar şi în aceste împrejurări factuale, fără a diminua aportul infracţional al acestei inculpate că acţiunile întreprinse au condus la realizarea elementelor cumulativ constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 78/2000 sub toate aspectele. În acelaşi timp s-au conturat şi aspecte care au concurat la determinarea lui J. să devină o verigă a lanţului infracţional legate de relaţia de subordonare faţă de H., prin natura atribuţiilor de serviciu.

Aceasta a acceptat să coopereze cu cei doi agenţi economici, să le permită accesul la informaţii pe care le-au folosit pentru definitivarea procedurii de licitaţie dar şi pentru obţinerea unui folos necuvenit prin astfel de mijloace.

Poziţia procesuală a acesteia a fost de recunoaştere constantă a faptelor comise pe care le-a regretat.

Inculpata a solicitat să i se aplice procedura simplificată şi asumarea consecinţelor legale ale probatoriului administrat de procuror, completat de înscrisurile depuse în instanţă, în circumstanţiere.

Evaluând activitatea infracţională a inculpatei J., Curtea a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, că fapta există, ele au fost săvârşite cu vinovăţie în sensul legii.

Curtea a avut în vedere prevederile art. 374 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi va dispune condamnarea inculpatei la o pedeapsă cu închisoarea.

În aprecierea cuantumului, Curtea a avut în vedere pericolul social al acestor fapte, împrejurările în care au fost săvârşite, elementele care definesc persoana inculpatei şi în ce măsură pedeapsa ce se va aplica, prin forţa sa coercitivă şi preventivă va avea ca impact reconsiderarea atitudinii sale comportamentale şi reinserţia sa socială.

Din aceleaşi considerente, Curtea a apreciat că aplicarea imediată a pedepsei nu este oportună şi necesară.

Pentru aplicarea prevederilor art. 83 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 84 C. pen., Curtea a avut în vedere îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii:

- pedeapsa ce se va stabili trebuie să nu fie mai mare de 2 ani;

- inculpata este la prima încălcare a legii penale;

- aceasta şi-a manifestat acordul de presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;

- elementele care o caracterizează pe inculpată sunt de natură a reliefa calităţile personale ale acesteia; profund marcată de săvârşirea infracţiunii pe care a recunoscut-o şi regretat-o, inculpata este preocupată să-şi corecteze conduita şi să se regăsească în comunitatea ale cărei exigenţe înţelege să le respecte şi să revină la statutul pe care l-a avut în societate de persoană respectată şi apreciată, inclusiv ca mamă a unui minor pe care îl are în îngrijire ajutată de mama acesteia.

În aceste temeiuri legale şi pentru motivele expuse, în baza art. 83 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 84 C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei ce s-a stabilit pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 86 alin. (1) C. pen. inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, la datele fixate de acesta;

b) va primi vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) va anunţa, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) va comunica schimbarea locului de muncă;

e) va comunica informaţiile şi documentele de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. s-au comunicat Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi conform art. 86 alin. (1) C. pen.

S-au pus în vedere inculpatei prevederile art. 87 şi art. 88 C. pen. şi în baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenţia asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În urma evaluării activităţii infracţionale, a conduite procesuale a structurii caracteriale a personalităţii inculpatei, Curtea a aprecia că în cauză, pentru atingerea scopului măsurilor dispuse, nu au fost aplicabile şi prevederile art. 85 alin. (2) C. proc. pen.

X. În privinţa inculpatei I., aceasta a declarat că toate acţiunile întreprinse de ea în desăvârşirea proiectului BMI au fost legale şi realizate cu scopul de a pune în funcţie noua maternitate în beneficiul comunităţii.

Inculpata I. a justificat măsurile luate pe întreg parcursul organizării licitaţiei ca fiind în concordanţă cu prevederile legale şi cu nişte costuri cât mai mici, în condiţiile deficitului bugetar parcurs de Spitalul judeţean la acel moment.

Pe de o parte spitalul avea pierderi de un milion/lună, costul unei consultanţe de specialitate pentru întocmirea documentaţiei de achiziţie, a caietului de sarcini se ridica la peste 1500 euro, iar lista din 2009 cu echipamente medicale şi mobilier cuprinsă, inclusiv din punct de vedere financiar în proiectul de construire şi dotare a clădirii noii maternităţi, la momentul când i-a fost adusă la cunoştinţă nu mai corespundea, potrivit medicilor spitalului, nivelului de performanţă şi tehnicitate din 2013/2014.

S-a invocat de inculpată că s-a apelat şi s-au cooptat medicii şefi de secţie, asistenţii şefi în determinarea necesarului de utilităţi şi mobilier, astfel încât să se achiziţioneze echipamente performante, de ultimă generaţie care să ridice calitatea actului medical.

Şi inculpata I. şi inculpata J., martorii audiaţi în cauză TTTTTTTTTT., ZZZZZZZZZ., WWWWWWWWWW., YYYYYYYYYY., au explicat că erau lipsiţi de experienţă, nu aveau cunoştinţele necesare nici cei care lucrau în departamentele de achiziţii publice şi nici cei care ocupau funcţii decidente de conducere în Consiliul Judeţean şi în spital.

S-a mai precizat, inclusiv de inculpata I. că probleme erau şi în ceea ce priveşte funcţionarii instituţiilor; pe lângă faptul că nu se pricepeau nici la finanţări prin leasing sau alte modalităţi, ca să fi fost identificate şi utilizate la acel moment, nici la selectarea după criterii, de ultimă oră, a echipamentelor şi mobilierului pentru BMI, aceştia au abordat o conduită de dezinteres, de detaşare, lipsiţi de responsabilitate în exerciţiul sarcinilor de serviciu, inclusiv în proiectul în care au fost desemnaţi în considerarea abilităţilor ce le presupuneau funcţiile îndeplinite în instituţiile lor (TTTTTTTTTT. - consilier juridic - Consiliul Judeţean, ZZZZZZZZZ. - Spitalul judeţean).

Conform propriilor declaraţii, I. a apelat la reprezentanţii firmelor care aveau deja contracte în derulare cu Spitalul, colaborarea cu acestea desfăşurându-se de multă vreme, inclusiv în segmentul serviciilor de mentenanţă.

Aşa cum au declarat şi reprezentanţii firmelor BBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDD., BBBBBBBBBBBB., S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L., I. le-a cerut pe lângă pliante cu produse promoţionale, cataloage, să întocmească şi oferte cu produsele pe care le propuneau pentru dotare, să fie avute în vedere la elaborarea caietului de sarcini. Dintre firmele care au răspuns solicitării directorului Spitalului, după conferinţa de presă de la investirea în funcţia de preşedinte a Consiliului Judeţean a lui H., prima a fost BBBBBBBBBBB.. I. a apelat şi la AAAAAAAAAAAA., şeful Biroului administrativ şi martor în cauză, pentru a contacta firmele private care acţionau în domeniul medical să aibă discuţii cu directorul spitalului, asigurându-le posibilitatea să viziteze spaţiile ce urmau a fi dotate, să discute cu medicii din spital, să primească schiţe, planşe - releveu etc.

Aceste demersuri şi consultări întreprinse de I. cu firmele private angrenate deja în alte colaborări contractuale cu Spitalul, au condus la întocmirea unor liste cu produse şi echipamente. În acest stadiu, pentru multiple considerente, Consiliul Judeţean urma să organizeze licitaţia pentru dotarea BMI, Spitalul judeţean de Urgenţă Mehedinţi, aflându-se în custodia Consiliului Judeţean, ca şi blocul materno-infantil (BMI) de altfel.

Lista concepută în maniera mai sus arătată a parvenit conducerii economico-administrative a Consiliului Judeţean.

Autoritatea contractantă reprezentată de H., perceput ca finanţator al proiectului în discuţie, s-a întreţinut cu reprezentanţii unor firme prezentate de I., ca societăţi comerciale de specialitate interesate de dotarea BMI. Între aceste firme a fost şi S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L., care, luând la cunoştinţă de necesarul de utilităţi astfel cum a fost întocmit de Spitalul judeţean, după un studiu de aproximativ 2 luni a întocmit documentaţia de achiziţie pe care în format electronic şi pe suport de hârtie le-a predat directorului economic J. din Consiliul Judeţean. La rândul său, aceasta a înmânat documentaţia spre verificare din punct de vedere juridic lui TTTTTTTTTT., şi el de asemenea desemnat de H. să conlucreze la acest proiect.

I. a mai relatat despre încercarea de a obţine pe diferite căi finanţare pentru BMI din momentul în care nici Ministerul Sănătăţii şi nici Consiliul Judeţean nu aveau resurse bugetare de alocat.

I. s-a adresat pentru consultanţă CCCCCCCCCCCCC., a solicitat directorului F. să contacteze alte 3-4 bănci pentru vreo posibilă creditare, sens în care au fost şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

În urma contactelor şi a demersurilor s-a hotărât ca Spitalul judeţean să organizeze licitaţia, să beneficieze de o finanţare garantată de Consiliul Judeţean cu avizul Comisiei de avizare a împrumuturilor pentru entităţile locale din cadrul Ministerului Finanţelor.

În acest mod s-a pus problema ca firmele interesate de acest proiect să propună o ofertă şi o soluţie pentru finanţare.

Înainte de orice măsură din cadrul organizării procedurii de licitaţie, S.C. OOOOOOOOOO. s-a asociat cu PPPPPPPPPP. S.A. şi s-a estimat valoarea aproximativă a contractului de achiziţie cu concursul acestora.

TTTTTTTTTT. audiat ca martor a declarat că a fost sfătuit de secretarul Consiliului, BB. să evite pe cât posibil participarea sa la această licitaţie, fără să dea alte amănunte; deşi a constatat unele deficienţe la contractul de achiziţie, ZZZZZZZZZ. nu le-a semnalat nici lui F., nici lui I. şi a mai precizat că în lipsa unei pregătiri, a unor cunoştinţe în domeniul finanţărilor reglementate ca proceduri de lege, practic S.C. OOOOOOOOOO. asociată cu PPPPPPPPPP. S.A. au instituit şi condus procedura de finanţare în mod vădit în interesul lor.

De altfel, I. a declarat că s-a mirat de întâlnirile şi discuţiile ce au urmat dintre firma privată şi H., de faptul că acestuia i-au adus, telefonic, la cunoştinţă, că postarea pe SEAP s-a făcut cu omiterea codului CPV pentru leasing.

La fel de neînţeles s-a apreciat şi de J. faptul că reprezentanţii firmelor asociate au cerut şi li s-a încuviinţat să asiste în sediul Consiliului Judeţean şi să participe la repostarea caietului de sarcini cu CPV pentru leasing; în varianta testimonială un reprezentant al S.C. OOOOOOOOOO. a dictat datele postate de ZZZZZZZZZ. iar în cea a inculpatei I. aceasta a fost cea care a fost prezentă, alături de ZZZZZZZZZ. care a postat pe SEAP publicaţia de achiziţie corectă, în biroul lui J..

În baza relaţiei de subordonare şi delegării, H. primea toate informaţiile legate de discuţiile şi măsurile care s-au luat, de la J. şi în această modalitate i-a cerut lui I. să se repare greşeala strecurată în prima postare.

Din materialul probator a rezultat că I. a procedat, cu respectarea procedurilor legale, la anularea primei postări despre care reprezentanţii PPPPPPPPPP. au sesizat neregulile şi au solicitat o repostare pentru ca această firmă, asociată cu S.C. OOOOOOOOOO. să mai oferteze pentru contractul de achiziţie.

Documentaţia publică de achiziţie conţinea toate datele de finanţare, un model de contract care în final, după câştigarea licitaţiei şi negocieri la încheiere, acesta a fost diferit de cel iniţial.

Chiar dacă I. constant a susţinut că nu a comis nicio infracţiune, totuşi prin declaraţiile date, concluziile scrise şi orale, probele testimoniale administrate inclusiv la solicitarea acesteia, înscrisurile depuse în ambele faze procesuale atestă că inculpata a permis unor persoane neautorizate să aibă acces la informaţii nedestinate publicităţii.

Datele pe care le-a pus la dispoziţie din postura sa de înalt funcţionar public - director al Spitalului judeţean au fost valorificate de S.C. OOOOOOOOOO. în documentaţia pe care a întocmit-o cu PPPPPPPPPP. S.A.; astfel le-a permis acestora să includă produse pe care erau interesaţi să le vândă şi care au fost contestate de personalul medical, administrativ şi financiar din punct de vedere al performanţei tehnice, al mărcii ca provenienţă.

Au fost medici care au declarat că urmau să se achiziţioneze echipamente pe care le deţineau deja, la fel de performante ca cele propuse să se achiziţioneze ori aveau o carte tehnică nu tocmai convingătoare cu privire la dotarea acestora şi funcţionalitatea lor (dr. QQQQQQQQQQ. şi dr. IIIIIIIIIII.).

S-au mai exprimat şi alte opinii legate de aparatură în sensul că fie numărul echipamentelor era mai mare decât aveau nevoie să achiziţioneze, fie că anvergura lor era liminară dat fiind provenienţa lor (martorul AAAAAAAAAAAA.).

Directorul financiar AAAAAAAAAA. a sesizat, de asemenea, că era prevăzută o sumă mare de 6.000.000 RON pentru aparatură care nu era identificată şi care avea o valoare globală.

Aceste critici I. le-a explicat ori interpretat ca fiind neîntemeiate deoarece:

- din lipsă de fonduri, la alte secţii ale spitalului erau aparaturi care necesitau înlocuirea întrucât nu mai erau la un nivel corespunzător de funcţionare şi cu ocazia acestei proceduri se acopereau din aceeaşi finanţare mai multe nevoi;

- au existat multe negocieri şi unele echipamente nu au mai fost avute în vedere să fie achiziţionate, astfel că martorii au vorbit despre produsele dintr-una din etapele procedurii;

- chiar dacă în maternitate funcţionau echipamente de generaţie relativ nouă, cele ce urmau să fie achiziţionate puteau fi transferate şi la alte secţii ale Spitalului (deşi după specificul lor potrivit dr. QQQQQQQQQQ., nu puteau fi utilizate pentru alte servicii medicale);

- achiziţionarea unor alte produse de valoare pecuniară consistentă într-un număr mai mare decât cel necesar urmărea asigurarea în timp a acestor echipamente;

- disputele şi punctele de vedere divergente dintre AAAAAAAAAA. şi I. au constituit în opinia inculpatei, explicaţia insinuărilor şi a afirmaţiilor făcute, fără acoperire, de directorul financiar.

A rezultat că în documentaţia de achiziţie s-au conjugat pe de o parte cerinţele mai mult sau mai puţin stringente ale spitalului ca beneficiar al achiziţiilor şi interesul, pe de altă parte al firmelor asociate de a vinde produse pe care ele erau interesate să le vândă, că erau echipamente sau servicii financiare, distinct de profitul care este recunoscut de lege.

Paradoxal s-au instituit multiple demersuri pentru a depăşi dificultăţile financiare, bugetare (consultanţă gratuită de la firme private (?!) care derulau deja contracte cu Spitalul, de la firme bancare private), de a se identifica soluţii de finanţare care în cele din urmă s-au găsit dar într-o sumă inferioară celei iniţial avansate (5 milioane euro) cu garanţii avizate de Ministerul Finanţelor. În acelaşi timp în dezacord cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, deşi consultările cu medicii şefi de secţie au fost pentru echipamente şi produse medicale şi mobilier pentru BMI, s-au prevăzut produse şi pentru dotarea altor secţii, înlocuirea de aparaturi similare pentru o eventuală utilizare viitoare etc.

Şi aceasta în condiţiile în care publicaţia ar fi trebuit să cuprindă pentru achiziţie, produse punctuale numai pentru noul bloc materno-infantil, care cădeau sub incidenţa actului normativ ce reglementează achiziţiile publice.

Deşi s-a afirmat că nu s-a urmărit ca firmele asociate să beneficieze de un folos necuvenit ca urmare a permisiunii de a avea acces la informaţii nedestinate publicităţii, totuşi, I. a răspuns cerinţei PPPPPPPPPP. şi a emis cambii în favoarea firmelor asociate, deşi cunoştea în mod cert că Trezoreria nu admitea astfel de practici şi cambiile au fost avalizate de Consiliul Judeţean, nu la preţul de contract, ci la valoarea totală a contractului de peste patru milioane euro. Martorul AAAAAAAAAA., la cererea inculpatei I., avusese întrevederi cu cei de la Trezorerie pe acest subiect şi cu toate informaţiile primite, şi conducerea Spitalului şi cea a Consiliului Judeţean au marşat la emiterea şi avalizarea cambiilor, cu "justificarea" potrivit căreia, dacă legea nu va permite în viitor, ele nu vor putea fi executate.

Toate aceste aspecte nu au fost negate, ele s-au confirmat prin declaraţiile, inclusiv al inculpaţilor . Ele au întărit convingerea instanţei că firmele asociate au beneficiat în mod real de un regim preferenţial, pe care l-au exploatat la maximum.

Inculpata I. a susţinut că firmele au beneficiat de un tratament egal în modul în care le-a abordat. În considerarea activităţii lor comune contractuale le-a solicitat sprijinul, de la pliante promoţionale la întocmirea de oferte.

Publicitatea mediatică iniţiată printr-o conferinţă de presă, organizată de Consiliul Judeţean, a avut menirea să lanseze o invitaţie firmelor să participe la proiectul dotării BMI.

În aceste condiţii de "mediatizare" au răspuns doar firmele care derulau deja contracte cu Spitalul. Dintre aceste firme s-a arătat interesată S.C. OOOOOOOOOO. care s-a asociat cu PPPPPPPPPP. şi care nu aveau nicio exclusivitate pentru vreun produs medical sau financiar prin care să difere faţă de celelalte firme.

Aceşti agenţi economici s-au aflat în contacte repetate cu H..

Nu a rezultat însă din declaraţiile lui I., a celorlalţi inculpaţi ori martori că ar mai fi avut loc întâlniri mediate de I. ori de J. dintre H. şi vreuna din celelalte firme care i-au fost prezentate: BBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDD. etc.

De altfel, chiar din spusele lui H. a rezultat că ulterior primei întrevederi, nu au mai fost întâlniri cu celelalte firme.

Inculpata I. s-a folosit gratuit de aceste firme - BBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDD., BBBBBBBBBBBB., să-şi constituie o bază de date cu referire la echipamentele necesare unităţii BMI şi pentru a da de înţeles că proiectul avea susţinere, era serios, fezabil i-a prezentat pe unii dintre ei lui H..

Autoritatea contractantă beneficiară a dat curs tuturor cerinţelor exprimate de firmele asociate:

- s-au prevăzut echipamente pe care personalul medical nu l-a agreat dar pe care firmele erau interesate să le vândă;

- s-a indus finanţarea prin leasing autorităţii contractante agreate de agentul economic, fără posibilitatea unei alte alternative ori negocieri;

- PPPPPPPPPP. - firmă de specialitate a fost singura care a dat explicaţii şi indicaţii cu privire la această finanţare şi în acest mod firma a profitat de un prilej de a se afirma pe piaţă şi a obţine un contract consistent ca valoare şi condiţii unilateral stabilite de derulare favorabile;

- de plano, H., prin J. le-a permis celor două firme să întocmească documentaţia de achiziţie, să asiste la cele două postări pe SEAP şi să coordoneze modificările solicitate;

- PPPPPPPPPP., în aceste circumstanţe a declarat că fără remedierea omisiunii semnalate de această firmă nu se mai asocia cu S.C. OOOOOOOOOO. pentru a participa la licitaţie şi totodată a cerut să se facă demersuri să se asigure că Ministerul Finanţelor urma să avizeze împrumutul garantat de Consiliul Judeţean, că spitalul avea să emită cambii, iar Consiliul judeţean să le avalizeze.

În acelaşi context, I. a afirmat că le-a adus la cunoştinţă că nici Ministerul Sănătăţii, nici Consiliul Judeţean nu au resurse bugetare pentru derularea proiectului şi ofertanţii erau invitaţi să vină cu soluţii de finanţare.

Audiaţi în instanţă, unii dintre reprezentanţii firmelor abordate de I., au declarat că în ceea ce priveşte finanţarea dotării BMI, nu a fost aşa de explicită cum doreşte directorul Spitalului să se înţeleagă; aspectele de acest gen au fost tratate în trecere, nimic precis, destul de nebulos, dar suficient ca acestea să nu spună, eventual că despre finanţare nu li s-a spus nimic.

Probatoriile administrate au fost concordante în mare parte şi nu a confirmat declaraţiile inculpaţilor care au arătat că nu au săvârşit nicio faptă penală în organizarea procedurii de achiziţionare prin licitaţie de echipamente medicale şi mobilier pentru BMI.

I. a considerat că fapta nu există şi procurorul nu a dovedit comiterea acesteia, susţinând în apărarea ei că:

- nu s-a dovedit că ar fi urmărit prin acţiunile sale să se obţină de firmele asociate sau de altcineva un folos necuvenit;

- nu rezultă din probe că prin demersurile sale ar fi favorizat cei doi agenţi economici asociaţi;

- anularea primei postări pe SEAP s-a efectuat în condiţiile legii şi pentru a respecta normele O.U.G. nr. 34/2006, aspect căruia procurorul nu a putut să-i dea o altă conotaţie;

- inculpata a apelat la firme care aveau contracte în derulare cu Spitalul şi a dat dovadă de transparenţă, le-a prezentat lui H. la fel ca şi pe S.C. OOOOOOOOOO. şi li s-a adus la cunoştinţă că pentru proiect nu exista sursă de finanţare, punându-le în vedere să vină cu oferte şi soluţii de finanţare;

- inculpata a procedat în acest mod la o cercetare de piaţă, le-a pus firmelor la dispoziţie informaţii viabile, le-a permis accesul în Spital, le-a furnizat, schiţe, planşe-releveu, absolut în concordanţă cu art. 67 din O.U.G. nr. 34/2006 câtă vreme procurorul nu a reuşit să demonteze o situaţie reală şi bazată pe lege şi nici nu a identificat informaţiile nedestinate publicităţii şi nici că cele tehnice şi financiare ar fi dintre cele nepublice;

- consultarea cu privire la achiziţionarea echipamentelor s-a făcut şi cu medicii şefi de secţie, în cunoştinţă de cauză;

- nu s-a adus nicio atingere principiului concurenţei loiale, nicio altă firmă nu a contestat vreo măsură din cele ce priveau procedura şi organizarea licitaţiei;

- S.C. OOOOOOOOOO. a primit forma finală a documentaţiei şi atribuire;

- procurorul vorbeşte de marja de profit maximală dar de fapt este vorba de suma ce priveşte TVA ce urma să revină statului;

- Comisia de avizare a confirmat legalitatea comisioanelor pe care şi le-a arogat S.C. OOOOOOOOOO.;

- declaraţiile contradictorii ale martorilor nu sunt în măsură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie de care se bucură şi pe care procurorul nu a infirmat-o prin susţineri lipsite de fundamentare probatorie.

În acest context inculpata a solicitat achitarea sa pentru fapta prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Analizând aspectele invocate de inculpata I., Curtea a considerat că toate aceste susţineri în apărare sunt contrazise prin ansamblul probator, chiar de dovezile propuse de aceasta şi de propriile declaraţii.

În parcursul motivării prezentei hotărâri, Curtea a ilustrat toate textele legale la care procurorul şi inculpata au făcut trimitere oral şi în scris şi care reglementează clar prin normele sale în ce măsură acţiunile inculpatei s-au circumscris Ordonanţei care se referă la dobândirea de bunuri prin achiziţii publice.

Inculpata a declarat că toată conduita acesteia în acest proces de organizare a licitaţiei s-a conformat dispoziţiilor lui H., ordinelor acestuia

- de a întocmi lista cu echipamente;

- de a coopera cu J. desemnată de H. să fie în contact permanent cu S.C. OOOOOOOOOO., (delegarea nu a avut în vedere "colaborarea" şi cu celelalte firme prezentate de I. lui H.);

- de a grăbi procedura de anulare a primei postări pe SEAP şi de a emite decizia de anulare şi motivare a acesteia pentru a nu impieta parcursul licitaţiei) (17.09.2013);

- de a se întâlni cu reprezentanţii S.C. OOOOOOOOOO. şi firma asociată în legătură cu omisiunea CPV leasing inclusiv la Bucureşti (16.09.2013);

- de a accepta supravegherea firmelor asociate la ambele postări să fie siguri că nu se operau modificări peste cele deja convenite (13.09.2013 - 2.10.2013);

- de a primi stickul şi formatul pe suport de hârtie al documentaţiei de atribuire şi al caietului de sarcini de la S.C. OOOOOOOOOO. prin J.;

- de a lua la cunoştinţă de valoarea estimată comunicată de cele două firme asociate lui H. şi lui I. prin J. care a prezidat şedinţa Consiliului de administraţie al Spitalului în care s-a votat prin hotărâre organizarea licitaţiei de către Spital cu finanţare de la Consiliului Judeţean, garantată de Ministerul Finanţelor.

Şi toate acestea în condiţiile în care declaraţiile date inculpata a menţionat că:

- nu i s-a părut ilegal, în condiţiile actului normativ în discuţie, ca să existe mai multe întâlniri între S.C. OOOOOOOOOO. şi firma asociată, cu J. şi cu H.;

- că o firmă privată să semnaleze lipsa CPV pentru finanţarea leasing, să asiste autoritatea contractantă - organizatorul şi finanţatorul proiectului BMI - la postarea şi repostarea publicaţiei de atribuire pe SEAP;

- să primeze cererea de anulare a primei postări formulată de cele două firme asociate în condiţiile în care în cuprinsul primei postări apărea sintagma "în sistem leasing", în versiunea lui I. obligată de H. la presiunea operatorilor economici menţionaţi să procedeze în conformitate cu solicitarea firmelor;

- să emită cambii la cererea PPPPPPPPPP. acceptată de H. deşi ştia că Trezoreria nu accepta aceste practici comerciale, doar ca să satisfacă doleanţa firmei finanţatoare care a beneficiat şi de avalizarea de către Consiliul Judeţean nu numai a preţului contractului garantat ci pentru toată valoarea de contract etc.

În aşa-zisa "cercetare de piaţă", inculpata, folosindu-se de ascendentul său de autoritate contractantă s-a adresat firmelor care aveau contracte cu Spitalul, unele în derulare (BBBBBBBBBBB. pentru mentenanţă) cărora (gratuit) le-a cerut nu numai pliante, cataloage, prezentare de produse promoţionale, ci chiar întocmirea de liste cu echipamente medicale şi mobilier, oferte pentru care le-a furnizat "informaţii viabile" şi le-a permis să viziteze spitalul, să li se pună la dispoziţie schiţe, planşe deşi potrivit spuselor lui I. puteau fi găsite pe site-urile unor instituţii oficiale - Primăria Drobeta Tr. -Severin; I. a avut iniţiativa să conducă reprezentanţii a două-trei firme la H. - preşedintele Consiliului Judeţean pentru a-i asigura că implicarea şi a Consiliului Judeţean prin preşedintele său gira seriozitatea proiectului de dotare a BMI.

Contrar aşteptărilor inculpatei reprezentanţii acestor firme (SC OOOOOOOOOO., CCCCCCCCCCC., BBBBBBBBBBB.) prezentate lui H. dar şi a firmelor DDDDDDDDDDD., BBBBBBBBBBBB., au declarat că:

- nu au înţeles de ce trebuiau să se întâlnească cu H., care a fost scopul urmărit de I. sau de ambii oficiali;

- datele legate de finanţare au fost incerte, needificatoare, într-o formă nebuloasă cât să nu se spună că nu s-a abordat şi acest subiect;

- vizitele la locaţie nu sunt necesare câtă vreme beneficiarul ştie ce doreşte să achiziţioneze, or, în speţă, reprezentanţii firmelor plimbate prin spital, invitaţi la discuţii cu medicii şefi de secţie, după o activitate de câteva luni au elaborat listele de echipamente, inclusiv oferte în raport de care li s-a adus la cunoştinţă, cam ce valoare se estima pentru această achiziţie sumele avansate fiind peste finanţarea la care se spera să se obţină 2.700.000 euro fără TVA;

- după consultanţa gratuită din partea CCCCCCCCCCCCC. care nu s-a oferit să crediteze proiectul, I. a cerut, sub presiunea lui H. de a găsi soluţii şi lui J. să contacteze bănci dispuse să se implice în acest proiect.

Spre deosebire de celelalte firme de care s-a folosit I. pentru a obţine doar o imagine a necesităţilor de echipamente, a valorilor de piaţă în ce priveşte pe cei doi agenţi economici asociaţi, relaţiile s-au diferenţiat pentru că aceştia au primit informaţiile, inclusiv cele care nu au parvenit celorlalte firme, au redactat documentaţia şi au realizat la 9.08.2013 şi o variantă actualizată a acesteia (SC OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP.) cu datele de finanţare primite de la Consiliul Judeţean - inculpatul H. prin inculpata J..

Inculpata şi în aceste condiţii, cu mărturiile testimoniale consemnate la dosar, a susţinut că listele au fost întocmite cu medicii şefi de secţie, că nu s-a adus prin măsurile întreprinse de ea vreo atingere principiului concurenţei loiale.

Plecând de la materialele întocmite gratuit de firme (BBBBBBBBBBB. a fost prima contactată pentru acest motiv, fiind şi firma care se ocupa de mentenanţa Spitalului) s-au purtat discuţii cu medicii, care ulterior au constatat că în oferta firmelor asociate declarate câştigătoare ale licitaţiei s-au regăsit echipamente cu o performanţă îndoielnică raportat la firma de unde proveneau, unele echipamente aflate într-un număr mai mare decât cel necesar ori echipamente pe care nu le necesitau în BMI sau care nu erau nevoie să fie înlocuite întrucât de-abia le primiseră, unele prin donaţie în 2006 (martorii AAAAAAAAAA., AAAAAAAAAAAA., JJJJJJJJJJJJ.).

Obiecţiuni au existat şi din partea direcţiei financiar-contabile şi a biroului administrativ şi de achiziţii ale Spitalului judeţean.

Justificările inculpatei au fost paradoxale câtă vreme, aşa cum s-a arătat deja, dorea consultanţa gratuită, apela la firme care derulau contracte cu Spitalul, sperau într-o rectificare bugetară şi în momentul în care, în urma unei consultanţe financiare "gratuite" a unui viitor ofertant la licitaţie - PPPPPPPPPP., obţine cu greu o sumă sub cei 5.000.000 euro de care s-a afirmat că era nevoie pentru spital - doar în jur de 2.421.212,78 euro, preţ de contract, cu o valoare totală de 4.143.257,99 euro în discuţie se pun echipamente care din varii motive nu erau necesare, nici ca număr, nici ca performanţă, nici ca trebuinţă, la care s-au mai adăugat şi altele neidentificate, globale pentru o sumă de 6.000.000 RON.

Or, astfel de împrejurări ori intenţii de a profita de ocazie şi a mai dota şi alte secţii or a asigura pentru viitor echipamente ce ar fi urmat la un moment dat să fie înlocuite sunt la fel de neavenite în raport de O.U.G. nr. 34/2006 în ansamblul ei după cum de neadmis este şi varianta "preţului gratuităţii" consultanţei de a de încorpora în listele întocmite şi produse pe care agentul economic era interesat să le vândă.

Inclusiv inculpata I., ceilalţi inculpaţi şi martorii TTTTTTTTTT., ZZZZZZZZZ., EEEEEEEEEEE., ZZZZZZZZZZZ., YYYYYYYYYY., XXXXXXXXXX., F. UUUUUUUUUU. etc. au declarat că S.C. OOOOOOOOOO. a fost cea care a redactat forma finală a documentaţiei de atribuire, caietul de sarcini, reactualizat la 9.09.2013.

Spitalul judeţean şi Consiliul Judeţean au remis celor două firme asociate, după ce au beneficiat de "ajutorul, sprijinul" gratuit al celorlalte firme informaţiile în măsură ca acestea să elaboreze propunerile tehnice şi financiare.

WWWWWWWWWW., VVVVVVVVVV., XXXXXXXXXX., UUUUUUUUUU. au declarat că firma finanţatoare există şi funcţionează din dobânzi şi comisioane, din contracte cu valoare mare care să le asigure vizibilitate şi importanţă pe piaţă unde se mai află multe alte firme ca PPPPPPPPPP.. Nici S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. nu avea un statut aparte pe segmentul ei de piaţă, nu avea exclusivitate pentru vreun produs pe plan naţional şi ca ea erau multe astfel de firme. Dintre toate aceste "multe firme", deşi s-a afirmat că s-a mediatizat proiectul din cauza de faţă, nu s-au arătat interesate decât firmele care derulau contracte cu Spitalul, între care şi S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L.; de aici s-a dedus că mediatizarea, publicitatea s-au oprit doar la acestea, care până la un moment care s-a apreciat oportun de autoritatea contractantă, au sprijinit Spitalul gratuit pentru ca el să se edifice ce echipamente avea nevoie pentru dotarea BMI.

Faţă de cele afirmate de martorii audiaţi s-a înţeles interesul celor două firme asociate de a fi în preajma celui care a purtat documentaţia de atribuire pe SEAP pentru a se asigura că ceea ce se stabilise în cadrul întâlnirilor cu J., H. şi I. nu suferea modificări inclusiv cu privire la profitul prevăzut de lege dar care s-a conturat într-o marjă maximală, explicabilă prin politica firmei finanţatoare despre care a relatat martorul WWWWWWWWWW..

Sumele în discuţie nu au fost cele de TVA ce urmau, cum a afirmat I., să ajungă al stat, ci acele asupra căror valoarea s-a convenit şi care a făcut contractul interesant pentru PPPPPPPPPP. pentru a participa la acea asociere.

De altfel, cu delegaţie, reprezentantul PPPPPPPPPP. - YYYYYYYYYY., potrivit declaraţiei lui TTTTTTTTTT. avusese anterior întâlnirii cu delegaţia Consiliului Judeţean, din cadrul Ministerului Finanţelor o discuţie pe cererea de avizare a garantării împrumutului cu preşedintele Comisiei - SSSSSSSSSSSS..

În susţinerea apărării, inculpata nu a mai amintit însă nimic despre propriile afirmaţii legate de faptul că ambele instituţii ale statului aveau funcţionari care nu se pricepeau la astfel de sisteme de finanţare, nici conducerea nu era edificată, astfel încât singurele lămuriri pe aspectele financiare veneau de la autorul propunerii de finanţare, care l-a întocmit şi care urma să fie asociatul firmei ofertante în procedura de licitaţie.

Aşa cum s-a mai evidenţiat în acest mod s-a constituit folosul necuvenit al celor care în final au câştigat şi licitaţia ca unic ofertant. Legea, respectiv O.U.G. nr. 34/2006 ori Legea nr. 78/2000 nu sancţionează pe dobânditorul folosului necuvenit; aceste acte normative coroborate au în vedere pe cel care a permis ca în mod direct/indirect, cu intenţie directă şi cu un scop bine definit, să se obţină un folos necuvenit prin acţiunea subiectului activ calificat. Acesta, pentru sine sau pentru altul, încalcă legea, şi creează o stare de pericol pentru protecţia relaţiilor sociale de încredere într-un domeniu sau altul - în speţă în domeniul achiziţiilor publice.

I. a acţionat într-o manieră care să conducă la realizarea obiectivului urmărit, să fie agreată la nivelul forului decizional care era Consiliul Judeţean a dispus la măsuri radicale atât faţă de aceasta cât şi cu privire la J. în cazul eşecului proiectului BMI (pierdere funcţie, loc de muncă).

În acelaşi timp inculpata a acceptat împrejurări care nu au acoperire legală, în mod deliberat şi nu confuzional în unele dintre fazele derulării procedurilor.

A ştiut şi a conştientizat că nu era firesc să existe întâlniri private cu reprezentanţii firmelor asociate, că aceştia au primit informaţii care pentru alţii au fost nepublice, că au redactat, au elaborat efectiv documentaţia de atribuire şi caietul de sarcini; nu s-au rezumat doar să contribuie la pregătirea documentaţiei şi au impus cerinţele care au fost cuprinse în propunerile tehnice şi de finanţare şi s-au regăsit în oferta înscrisă în procedura de licitaţie.

În mod evident, I. ca funcţionar decident, deci subiect activ calificat, prin atitudinea şi conduita sa a permis accesul celor două firme asociate - persoane neautorizate, la informaţii care nu erau destinate publicităţii. Declarativ, inculpata a afirmat că toate firmele contactate au beneficiat de acelaşi tratament ca şi S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L..

Faptic, menirea firmelor care l-au întâlnit şi pe H. s-a redus la folosirea lor pentru a întocmi liste de echipamente, în timp ce S.C. OOOOOOOOOO. a beneficiat în cele câteva luni de studiu, de toate datele cerute de lege pentru întocmirea publicaţiei pentru SEAP, stabilirea valorii estimative, a modelului de contract.

Că cele două firme asociate au dobândit un folos necuvenit prin folosirea informaţiilor puse la dispoziţie prin documentaţia tehnică şi de finanţare este evident.

Astfel este explicabilă preocuparea reprezentanţilor agenţilor economici asociaţi, de a fi omniprezenţi, să se asigure că nu au intervenit modificări în documentele întocmite de aceştia, agreate de factorii decidenţi, mai mult sau mai puţin în cunoştinţă de cauză.

Sumele importante, de nivel maximal prin cumulul lor alături de profitul prevăzut de lege a justificat interesul ca I. să anuleze rapid prima postare, să se asigure că nu intervin şi alte modificări pentru postarea a doua pe SEAP decât înlăturarea omisiunii CPV leasing, că se obţine aprobarea garantării împrumutului acordat Consiliului Judeţean, că I. emite cambiile, iar Consiliul Judeţean le avalizează.

În baza analizei întregului material administrat de instanţă a rezultat că faptele pentru care I. a fost trimisă în judecată de procuror există şi au fost comise cu vinovăţie.

Curtea pentru toate considerentele amplu expuse a dispus condamnarea inculpatei la o pedeapsă cu închisoarea în temeiul art. 396 alin. (4) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În stabilirea cuantumului pedepsei, Curtea a avut în vedere fapta comisă, gradul ei de pericol social, împrejurările în care a fost săvârşită, precum şi elementele care definesc personalitatea inculpatei, disponibilitatea acesteia de reconsiderare a statutului său, reinserţia sa socială care este pe deplin posibilă.

Inculpata nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care a fost acuzată, dar a dovedit preocupare pentru administrarea unui probatoriu amplu.

Inculpata I. a dovedit o conduită procesuală onestă, corectă a contribuit la celeritatea desfăşurării cercetării judecătoreşti şi nu a împiedicat în nici un mod aflarea adevărului.

În alt registru al personalităţii sale I. a fost cunoscută ca o persoană respectată, apreciată la nivelul comunităţii din care provine, a contribuit în mod major la ridicarea nivelului actului medical, la asigurarea unor condiţii decente de spitalizare în noile spaţii spitaliceşti ce au fost recuperate spre folosul pacienţilor din zona judeţului Mehedinţi.

Toate aceste date fundamentate pe probatoriul cauzei s-au îndreptat spre aplicarea unei pedepse spre minimul prevăzut de lege, justificat şi de faptul că inculpata, în bună măsură a conştientizat gravitatea situaţiei sale judiciare, chiar dacă şi-a susţinut constant nevinovăţia pentru motivul că nu a conferit conotaţii penale unor acţiuni şi acte pe care le-a efectuat. Pe de altă parte, Curtea a avut în vedere circumstanţele cauzei, aplicarea unei pedepse sub 2 ani închisoare, în lipsa unei antecedenţe penale, cu disponibilitate de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii şi caracterizări favorabile, de evidenţiere a personalităţii inculpatei, care nu are predispoziţie infracţională, cu suficiente resurse umane şi intelectuale de a reevalua contextul infracţional în care a fost angrenată şi trimisă în judecată.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 84 C. pen. s-a dispus pentru motivele arătate, amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, fiind în mod cumulativ întrunite cerinţele prevăzute de textele de lege menţionate.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 86 alin. (1) C. pen., inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţiile şi documentele de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. s-au comunicat Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.

S-a pus în vedere inculpatei prevederile art. 87 şi 88 C. pen. şi în baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În considerarea celor deja expuse, Curtea a apreciat că măsurile dispuse au fost de natură a atinge scopul prevăzut de lege astfel încât a apreciat că niciuna din obligaţiile prevăzute de art. 85 alin. (2) C. pen., nu şi-au găsit incidenţa în cauză.

Inculpatul H., la rândul său, în mod constant a declarat că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000. El a susţinut că nu putea să săvârşească o astfel de faptă întrucât nu avea nicio calitate şi atribuţii de serviciu să-şi aroge dreptul de a permite sau nu vreunor persoane neautorizate accesul la informaţii nepublice pe care nici acesta nu le deţinea.

În acelaşi timp şi cu aceeaşi determinare, inculpatul H. a afirmat că încă de la investirea sa ca preşedinte al Consiliului Judeţean şi-a propus să cunoască în amănunt activităţile desfăşurate nu numai la nivelul Consiliului Judeţean dar şi în ce privea instituţiile aflate în subordinea Consiliului, între care şi Spitalul judeţean de Urgenţă Mehedinţi.

Această conduită a fost recunoscută în abordarea relaţională cu toţi încadraţii instituţiilor, descrisă de martori în mod concordant, H. fiind perceput ca o persoană autoritară, care se implica inclusiv în actul decizional al conducătorilor instituţiilor.

Inculpatul H. a invocat promisiunile electorale şi proiectele pe care dorea să le realizeze în beneficiul comunităţii, cerând tuturor să se mobilizeze, să găsească soluţii pentru finalizarea mai multor angajamente publice, între care şi dotarea blocului materno-infantil al Spitalului Judeţean de Urgenţă.

În acest context s-a evidenţiat şi disputele politice, competiţia pe plan local între politicieni cu referire la succesele pe care se străduiau să le realizeze cu efectele electorale urmărite. Martorii au făcut trimitere, cu titlu de exemplu, la disputa dintre H. şi fostul preşedinte al Consiliului Judeţean, parlamentarul WWWWWWWWWWW. care îşi exprima convingerea că dotarea blocului materno-infantil şi punerea maternităţii în stare de funcţionare erau iluzorii.

În mod evident, şi din această perspectivă, H. şi-a asumat cu determinare proiectul în discuţie.

I. şi J., factori de decizie în instituţiile în care funcţionau (directori în Spitalul judeţean şi respectiv în Consiliul Judeţean) au declarat că dispoziţiile lui H. prevalau, dat fiind, subordonarea funcţională a acestora şi din acest motiv i se aduceau la cunoştinţă toate datele şi informaţiile legate de derularea, între altele, a proiectului BMI.

Mai mult, după discuţiile cu reprezentanţii firmelor aduse de CCCCCCCCCCCC. la Consiliu, acesta a delegat pe J. şi TTTTTTTTTT. să păstreze contactul cu una dintre firme S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. asociată ulterior cu S.C. PPPPPPPPPP. pentru a sprijini Spitalul judeţean în organizarea licitaţiei pentru achiziţionarea de echipamente medicale.

De la început H. a fost perceput ca fiind autoritatea contractantă, finanţatorul proiectului, astfel încât prin interpuşi sau direct, firmele asociate au ţinut legătura cu acesta şi au cooperat în plan decizional.

Nu a rezultat din materialul probator ca H. să fi avut aceeaşi conduită cooperantă cu privire la celelalte două societăţi cu reprezentanţii cărora s-a întâlnit, nici că i-ar fi cerut lui J. să colaboreze cu acestea în acelaşi mod cum s-a procedat cu cele două firme asociate.

Niciuna din firmele S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. şi PPPPPPPPPP. nu aveau drepturi exclusive de valorificare de produse, potrivit chiar reprezentanţilor lor, audiaţi în cauză, societăţi comerciale de profil fiind numeroase pe piaţa comercială cu specific medical.

Astfel, din această perspectivă nu s-a justificat atenţia specială, evidentă acordată firmelor asociate.

Cu niciuna dintre celelalte firme ofertante nu s-a întâlnit H. astfel cum a făcut-o, la cererea lui S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L., la Bucureşti, Drobeta Tr. -Severin sau la Mamaia.

Din dispoziţia inculpatului H., li s-au pus la dispoziţie toate informaţiile necesare inclusiv de ordin financiar pentru a se elabora documentaţia de atribuire pentru întocmirea caietului de sarcini.

Relaţionarea între cele două firme şi H. era punctuală şi pe întreg parcursul derulării proiectului BMI.

Acest lucru a reieşit şi din faptul că reprezentanţii S.C. OOOOOOOOOO. nu numai că au întocmit documentaţia în care s-a menţionat valoarea estimativă a contractului, s-a redactat un model de contract dar aceştia au pretins funcţionarilor - factori de decizie din Consiliul Judeţean şi Spitalul judeţean să-i asiste la postarea publicaţiei pe SEAP, să fie siguri că ea urma să fie cea asupra căreia se convenise. Astfel se asigurau că prevederile, cerinţele de care erau interesaţi să se realizeze prin acest contract şi să nu fie modificate (martorii UUUUUUUUUU., XXXXXXXXXX. etc.).

În mod nefiresc într-o astfel de procedură reglementată de O.U.G. nr. 34/2006 firma privată a solicitat să se folosească un sistem de finanţare prin leasing, propunere acceptată de H. care a cerut lui I. şi F. să conlucreze cu ofertanţii asociaţi, să le furnizeze informaţiile necesare înainte şi ulterior publicării pe SEAP a documentaţiei (martor YYYYYYYYYY., WWWWWWWWWW.).

Reprezentanţii S.C. OOOOOOOOOO. i-au avertizat că pe SEAP lipsea codul CPV pentru leasing, iar H., de îndată, a contactat-o pe I. să anuleze prima postare şi să găsească înlăturarea omisiunii acestui CPV.

În aceste condiţii, martorul YYYYYYYYYY., reprezentant al PPPPPPPPPP. a afirmat că în lipsa CPV leasing, nu s-ar mai fi asociat cu cealaltă firmă, să participe la licitaţie, ceea ce l-a determinat pe H. să precipite acţiunile pentru înlăturarea acestui impediment din procedura de licitaţie.

Tot PPPPPPPPPP. a fost cea care a explicat lui H., lui F. şi I. avantajele utilizării finanţării prin leasing pentru care aceasta a optat şi propus autorităţii contractante, iar la rândul ei a acceptat această variantă.

Sub atenta observaţie a firmei PPPPPPPPPP. s-au derulat şi demersurile pentru obţinerea avizului Comisiei de acordare de împrumuturi pentru utilităţile locale din cadrul Ministerului Finanţelor.

OOOOOOOOOOO. a cerut lui YYYYYYYYYY., reprezentantul PPPPPPPPPP. să se alăture delegaţiei Consiliului judeţean pentru eventuale explicaţii de ordin financiar, în condiţiile în care acesta deja contactase factor responsabili din Ministerul Finanţelor ce urmau să hotărască asupra cererii Consiliului Judeţean Mehedinţi.

Pe întreg parcursul discuţiilor cu firmele asociate, H. chiar înainte de finalizarea procedurii, în fazele sale incipiente, le-a cerut asigurări cu privire la respectarea termenelor de livrare a echipamentelor şi în mod cert le-a dat de înţeles că sunt cei agreaţi pentru definitivarea proiectului.

Faţă de disponibilitatea totală din partea inculpatului H., cel ce urma să semneze contractul de achiziţie, prezumat că era în cunoştinţă de cauză şi deţinea informaţiile, inclusiv cele confidenţiale care au fost valorificate prin perfectarea contractului, J. şi I. nu puteau să adopte decât o atitudine similară faţă de cele două firme asociate agreate. J. a prezentat, de altfel, lui TTTTTTTTTT. pe reprezentanţii lui S.C. OOOOOOOOOO. - UUUUUUUUUU. şi XXXXXXXXXX. ca fiind firma ce urma să se ocupe de dotarea maternităţii şi cu altă ocazie că firma putea să fie câştigătoarea licitaţiei întrucât corespundea condiţiilor prevăzute în documentaţia de atribuire şi caietul de sarcini. Şi aceasta, în condiţiile în care au acceptat să conlucreze în această manieră, deşi nu împărtăşeau multe din deciziile lui H. de care cele două firme asociate s-au prevalat; ele au solicitat discuţii directe şi acceptate de H., să supravegheze postarea pe SEAP, au insistat ca H. să grăbească anularea primei postări şi repostarea supravegheată pentru înlăturarea omisiunii CPV leasing.

H. a împărtăşit mai curând opţiunea firmei PPPPPPPPPP. de anulare a postării, decât varianta lui I. care l-a asigurat că exista menţiunea de finanţare prin leasing în prima postare cu efectele de la lege chiar în lipsa menţionării CPV leasing şi că nu era nevoie de anulare.

Negocierile contractului de achiziţie au fost tensionate sub presiunea unor neînţelegeri a unor termeni tehnici şi juridici de către cei ce reprezentau autoritatea contractantă şi a timpului şi termenelor asumate (AAAAAAAAAA., TTTTTTTTTT.) de firmele asociate.

În considerarea disponibilităţii lui H. de a semna contractul de achiziţie în condiţiile impuse de firmele asociate, I. a emis cambiile impuse de PPPPPPPPPP., deşi ştia că Trezoreria nu le acceptă, J. le-a avalizat în numele Consiliului Judeţean la valoarea contractului ce cuprindea şi comisioane, etc. în loc de preţul garantat de contract 2.421.212,78 euro.

Practic, instituţiile statului au fost la dispoziţia firmei finanţatoare care într-un fel sau altul a direcţionat funcţionalitatea proiectului.

Firmele asociate, în mod evident, erau interesate de contractarea acestei achiziţii şi obţinerea folosului urmărit, distinct de profitul prevăzut de lege.

Martorul WWWWWWWWWW. a şi declarat că interesele firmei erau legate de valoarea importantă a contractului, clauzele convenabile precum şi nivelul comisioanelor, dobânzilor care stau la baza existenţei şi funcţionării societăţii, grija manifestată de a nu face modificări la prevederile elaborate de ele în documentaţia de achiziţie, de a supraveghea toate operaţiunile, dovedesc odată în plus că s-a profitat de lipsa de cunoaştere a procedurilor şi produselor financiare a celor din spital şi Consiliu şi s-au prevăzut şi echipamente medicale cu preţuri substanţiale, de care fie nu era nevoie, fie erau prea multe ca număr, fie urmau să doteze, contrar legii, alte secţii ale Spitalului.

Acestea odată trecute în documentaţia de achiziţie, preţul deja cuantificat, nu mai putea fi negociat.

Câtă vreme H. a acceptat toate condiţiile cerute de firmele asociate şi avea să semneze contractul, acestea şi-au înţeles şansele de a participa la finalizarea proiectului, încă de la primele discuţii, mai ales că nu au mai sesizat prezenţa vreunor alte firme mici în incinta spitalului, nici a Consiliului Judeţean.

Din declaraţiile reprezentanţilor celor două firme a rezultat că de acest proiect au aflat în cea mai mare parte doar societăţile care derulau deja contracte cu Spitalul sau Consiliul judeţean, de la persoanele care prezentau, în numele firmelor, produse promoţionale, medicale şi care au fost şi contactate de administraţia spitalului.

Publicitatea acestui proiect s-a redus de fapt la o conferinţă de presă organizată de Consiliul judeţean; au fost efecte modeste în plan mediatic şi nu s-au făcut eforturi de a fi mai vizibilă, câtă vreme pe de o parte firmele deja cunoscute au sprijinit pe directorul I., gratuit să-şi întocmească lista de echipamente, să se întocmească caietul de sarcini şi să se găsească un finanţator

De altfel, corelarea intereselor dintre cele două firme asociate şi cel manifestat de H., s-a conturat încă de la primele întâlniri şi discuţii, pe parcursul întregii proceduri, firmele întocmind documentaţia de atribuire şi caietul de sarcini, cu informaţiile primite de la beneficiar în condiţiile convenabile viitorilor ofertanţi asociaţi şi acceptate de H., care a pretins respectarea termenelor de executare a contractului de livrare a echipamentelor sub sancţiunea rezilierii contractului.

Dotarea blocului materno-infantil era un proiect la care H. se obligase electoral să-l realizeze, iar finalizarea acestuia reprezenta o reuşită care era desigur apreciată la nivelul comunităţii, dar care urma să fie fructificată şi pe linie de partid prin vizita premierului de la acea vreme, ca un act de apreciere şi recunoaştere.

Şi aceste aspecte sunt relevante şi ele completează tabloul infracţional astfel cum a fost realizat prin dovezile administrate şi la care s-a făcut referire în prezenta hotărâre.

Că au recunoscut (J.) sau nu (I. şi H.) inculpaţii au săvârşit infracţiunea pentru care fiecare a fost trimis în judecată şi prin probe s-au dovedit şi fapta şi vinovăţia fiecăruia dintre ei.

S-a invocat şi de inculpata I. şi de inculpatul H. că au fost respectate prevederile O.U.G. nr. 34/2006 cu privire la promovarea concurenţei, a nediscriminării, a promovării transparenţei, al tratamentului egal aplicat operatorilor economici şi al utilizării eficiente a procedurilor publice.

În acelaşi sens, s-a susţinut că documentaţia de atribuire a cuprins informaţiile legate de obiectul contractului, iar fişa de date din această documentaţie s-a referit doar la informaţii generale ale autorităţii contractante.

O.U.G. nr. 34/2006 facilitează înţelegerea unor termeni ce vizează definirea conducătorului autorităţii contractante ca persoană cu funcţie de decizie în înţelesul acestui act normativ, propunerea financiară şi propunerea tehnică elaborate în raport de documentaţia de atribuire, respectiv pe baza cerinţelor din caietul de sarcini.

Inculpatul H., în înţelesul O.U.G. nr. 34/2006 este o autoritate publică contractantă (art. 8 alin. (1) lit. a) care, în calitatea de preşedinte al Consiliului Judeţean Mehedinţi a activat la nivel regional; Spitalul judeţean de urgenţă Mehedinţi, la rândul său, se înscrie conform art. 1 lit. b) alin. (3), între instituţiile aflate în subordinea şi controlul Consiliului Judeţean ca autoritate contractantă, care are obligaţia să respecte principiile prevăzute la art. 2 alin. (2), în relaţiile cu operatorii economici ce sunt interesaţi să participe la procedura de atribuire, în speţă licitaţia deschisă în cadrul căreia s-a depus oferta.

Caietul de sarcini postat pe SEAP cuprinde specificaţii tehnice şi caracteristicile referitoare la nivelul calitativ, tehnic, de performanţă, la cerinţele funcţionale, la caracteristicile de mediu şi standardele europene, dacă există omologări tehnice europene.

Deşi potrivit art. 38 din O.U.G. nr. 34/2006 nu se indică în caietul de sarcini originea, sursa, producţia, marca de fabrică sau de comerţ pentru a nu favoriza sau elimina dintre ofertanţii operatori economici, acestea au fost cunoscute şi s-au regăsit în oferta celor doi operatori economici asociaţi ceea ce au iscat nemulţumiri sub diferite aspecte în rândul viitorilor utilizatori ai acelor echipamente medicale. De aici rezultă o corespondenţă dintre produsele reperate de I. din ofertele primelor firme contactate, (BBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCC.) preluate de S.C. OOOOOOOOOO. în redactarea documentaţiei de atribuire pregătită pentru postarea pe SEAP şi regăsite în oferta firmelor asociate, declarate câştigătoare ale licitaţiei, după cum rezultă din probatoriul administrat.

Inculpata I. a indicat prevederile art. 67 din O.U.G. nr. 34/2006 cu referire la "posibilitatea oricărui operator economic de a participa la întocmirea documentaţiei de atribuire şi de a fi ofertant asociat sau subcontractant, dar numai în cazul în care implicarea sa în elaborarea documentaţiei de atribuire nu este de natură să distorsioneze concurenţa".

În concreteţea lui, textul are în vedere operatorul economic care se implică în elaborarea documentaţiei de atribuire; în speţă, însă operatorul economic a elaborat această documentaţie, nu a participat la elaborarea acesteia doar cu pliante, cataloage etc.

Declaraţiile au fost constante atât ale martorilor cât şi ale inculpaţilor (UUUUUUUUUU., XXXXXXXXXX., YYYYYYYYYY., WWWWWWWWWW., EEEEEEEEEEEE., VVVVVVVVVV., HHHHHHHHHHHH. şi I., F. şi H.) cu privire la folosirea datelor din ofertele unora dintre firmele contractate de I. pentru întocmirea listei cu echipamentele necesare medicale asupra cărora s-au pronunţat şi medicii şefi de secţie, cu observaţiile deja menţionate.

Această fază s-a realizat la momentul când Spitalul avea sarcina să întocmească propunerea tehnică pentru Consiliul Judeţean ce ar fi urmat să organizeze licitaţia.

În lipsa finanţării din partea Ministerului Sănătăţii, având în vedere deficitul bugetar, al spitalului, firma PPPPPPPPPP. asociată cu S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. au hotărât şi au propus autorităţii contractante - H., finanţarea prin leasing. După un studiu de aproximativ două-trei luni au întocmit documentaţia de atribuire şi au elaborat caietul de sarcini încărcat electronic pe un stick şi formatat pe suport de hârtie, care au fost remise lui J. şi respectiv lui TTTTTTTTTT., căruia i-a revenit doar misiunea de a verifica respectarea condiţiilor cerute de lege. Este evident că dispoziţiile legale au fost desconsiderate şi modul în care s-au elaborat documentele pentru iniţierea procedurii de licitaţie nu au nicio susţinere normativă.

Spre deosebire de prevederile art. 692 O.U.G. nr. 34/2006 operatorii economici asociaţi au ştiut cine este factorul decizional, recunoscut drept finanţatorul proiectului înainte ca autoritatea contractantă să precizeze în fişa de date persoanele ce deţin funcţii de decizie în cadrul autorităţii contractante.

Apărarea inculpatului H. în sensul că nu s-a înscris în categoria persoanelor care aveau atribuţii, sarcini de serviciu legate de informaţiile confidenţiale ce vizau proiectul BMI, nu este fondată.

Dacă inculpatul a susţinut o astfel de teză, firesc era ca până la semnarea contractului cu cele două firme în calitatea sa de autoritate contractantă, să nu fi avut niciun contact cu acestea. Or, din propriile declaraţii, ale coinculpatelor şi martorilor din lucrări ori propuşi de inculpaţi a rezultat că tocmai în virtutea funcţiei sale a acceptat şi apoi a perpetuat discuţii, întâlniri cu reprezentanţii firmelor cu privire la chestiuni financiare pentru care la cererea celor două societăţi a făcut toate demersurile ca finanţarea şi garantarea ei să funcţioneze (UUUUUUUUUU., XXXXXXXXXX., YYYYYYYYYY., WWWWWWWWWW.).

Inculpatul H. a fost cel care a cerut lui J. să colaboreze cu cele două firme asociate, să le dea tot concursul pentru a finaliza proiectul.

J. a avut mână liberă, undă verde să comunice acestora informaţiile care le solicitau din postura lor cu ascendent faţă de Consiliu şi spital în probleme de finanţare prin leasing, procedură recunoscută de instituţiile statului.

J., avea de asemenea obligaţia de a-i comunica şi a-l ţine la curent pe H. cu tot ceea ce presupunea informarea şi suportul ce li s-a pus la dispoziţie celor două firme de H. prin această inculpată.

Aşa s-a şi explicat faptul că relaţionarea cu cele două societăţi nu s-a redus doar la o consultanţă generică, ci a constat într-un studiu de aproximativ 2-3 luni concretizat prin întocmirea documentaţiei de atribuire pe baza informaţiilor primite în detaliu şi la obiect. În acest context şi împrejurări cele două firme l-au perceput pe H. ca fiind finanţatorul proiectului, autoritate contractantă prin atribuţiile conferite de lege care s-a manifestat ca persoană decidentă, de care depindeau cei din subordinea lui angrenaţi în activitatea comună cu firmele din dispoziţia acestuia.

Aşa s-a şi înţeles de ce aceştia au fost introduşi de CCCCCCCCCCCC. la H. şi de ce aceştia solicitau să aibă discuţii directe cu H., indiferent în ce colţ de ţară (Bucureşti, Drobeta Tr. -Severin, Mamaia) ele cereau girul lui H., indiferent dacă el stăpânea problemele abordate, câtă vreme în concret o abilitase pe J., să-l reprezinte calificat în faţa reprezentanţilor firmelor în cauză.

Curtea a considerat că apărarea inculpatului nu putea fi primită pe aspectele abordate din următoarele considerente:

1 - din declaraţiile inculpatului H., ale martorilor (UUUUUUUUUU., XXXXXXXXXX., YYYYYYYYYY., WWWWWWWWWW.) ale coinculpatelor I. şi J. a rezultat în mod evident că nu numai că H. ştia de asocierea dintre cei doi agenţi economici, dar chiar reprezentantul WWWWWWWWWW. al PPPPPPPPPP. i-a explicat lui H. necesitatea unei finanţări în sistem leasing, faptul că exista o posibilitate ca Ministerul Finanţelor să garanteze un împrumut pentru Consiliul Judeţean pentru dotarea BMI; pe de altă parte când i s-a adus la cunoştinţă lui H., că lipsea CPV leasing de pe SEAP i s-a mai precizat că fără anularea primei publicaţii de pe SEAP, înlăturarea omisiunii şi repostare a publicaţiei, PPPPPPPPPP. nu se mai asocia cu S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L..

Contrar afirmaţiilor inculpatului H., acesta ştia toate aceste aspecte încă dinaintea înlocuirii documentaţiei de atribuire şi a caietului de sarcini, pentru că aceste documente, pe linie de propunere de finanţare fuseseră întocmite de PPPPPPPPPP. S.A..

Şi că aceasta este realitatea, a dovedit-o multiplele declaraţii de martori că funcţionarii Consiliului şi al spitalului nu aveau cunoştinţe în domeniu, doar explicaţiile de la PPPPPPPPPP. era singura lor sursă de documentare la care au apelat. Inclusiv în perioada negocierilor contractului de achiziţie, membrii comisiei de negociere din Consiliu şi spital aveau nevoie de explicaţii ale dispoziţiilor tehnice şi juridice din conţinutul contractului propus ca model încă din fazele premergătoare negocierii.

2. Inculpatul însuşi şi confirmat de I. şi J., a declarat că se interesa în detaliu de toate aspectele legate de acest proiect şi pentru a se asigura de reuşita acestuia a delegat două persoane - F. şi TTTTTTTTTT. să fie informat cu privire la tot ce se derula în contract cu cele două firme asociate şi în cunoştinţă de cauză lua măsuri urgente.

3. Această măsură denotă interesul manifestat evident pentru S.C. OOOOOOOOOO., pe care l-au perceput şi agenţii economici respectivi câtă vreme H. n-a desemnat pe nimeni să-l ţină la curent cu celelalte firme BBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCC. şi ofertele ce li se ceruseră în acea fază. După ce i-au fost prezentate de I., H. nu a mai avut întâlniri şi cu aceste firme cum s-a întâmplat cu operatorii economici asociaţi cu care s-a întâlnit în trei locuri din ţară la cererea acestora.

4. Mai mult decât permite O.U.G. nr. 34/2006, operatorilor economici asociaţi li s-a cerut să întocmească documentaţia de atribuire, caietul de sarcini şi li s-au furnizat toate informaţiile între care şi cele nedestinate publicităţii, informaţii care ulterior s-au regăsit în oferta acestora pentru înscrierea la licitaţie.

Spre deosebire de S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. şi PPPPPPPPPP., celorlalte firme (BBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCC., BBBBBBBBBBBB., DDDDDDDDDDD. etc) li s-a solicitat de către I. doar liste cu produse, cu echipamente medicale şi oferte, iar în ce priveşte finanţarea proiectului datele furnizate au fost vagi, într-o formă destul de nebuloasă, incertă (BBBBBBBBBBB.). Acestora nu li s-a solicitat să întocmească documentaţia de atribuire şi nici caietul de sarcini ceea ce denotă că nici nu le-au fost date toate informaţiile de care au beneficiat operatorii economici asociaţi, faţă de acestea funcţionând prevederea legală referitoare la informaţiile nedestinate publicităţii.

5. În ce priveşte susţinerea inculpatului că firmelor posibil ofertante li s-a aplicat un tratament egal, aceasta nu s-a confirmat. În privinţa atenţionării acestora să găsească şi sursa de finanţare, ea a devenit categorică şi fermă la momentul când i s-a adus la cunoştinţă lui H. asocierea dintre S.C. OOOOOOOOOO. şi un finanţator.

6. Valoarea estimativă a fost calculată, pe baza informaţiilor parvenite de la autoritatea contractantă, nu de aceasta ci de cei doi operatori economici asociaţi care i-au şi comunicat-o lui H., iar acesta lui J.; aceasta a întocmit nota justificativă votată de Consiliul de Administraţie al Spitalului. Celelalte firme nu au avut cunoştinţă de această valoare decât după publicaţia de pe SEAP, în timp ce operatorii economici asociaţi, beneficiind de aceste informaţii, şi-au pliat oferta pe aceleaşi date şi au putut în acest mod, distinct de profitul prevăzut de lege să-şi asigure o marjă maximală de câştig.

Aşa s-a justrificat că permanent cereau şi li se accepta solicitarea să fie prezenţi la postarea/repostarea/pe SEAP a publicaţiei în forma cunoscută şi convenită cu factorii decidenţi.

7. Întreaga conduită a finanţatorului decident al proiectului a fost de natură să creeze premisele favorabile pentru ca firmele asociate să câştige licitaţia câtă vreme erau în cunoştinţă de cauză pe toate aspectele legate de proiect până la publicaţia pe SEAP, şi au elaborat oferta pe informaţii valabile. În acest context J. i-a prezentat pe cei de la S.C. OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP. lui TTTTTTTTTT. ca fiind cei ce urmau să se ocupe de dotarea BMI. ZZZZZZZZZ. la rândul lui a declarat că din discuţiile dintre J. şi alte persoane, la un alt moment al derulării proiectului, s-a aflat ca S.C. OOOOOOOOOO. avea o ofertă care îi permitea să câştige licitaţia întrucât corespundea tuturor condiţiilor prevăzute în caietul de sarcini.

8. S-a mai susţinut de către H. că tuturor firmelor ce i s-au prezentat li s-au dat aceleaşi date şi că s-a respectat şi principiul nediscriminării cerut de O.U.G. nr. 34/2006. Afirmaţia a fost infirmată de probele din dosar, câtă vreme doar agenţii economici asociaţi au primit informaţiile în măsură să permită redactarea documentaţiei de atribuire şi întocmirea caietului de sarcini.

Pe de altă parte, UUUUUUUUUU., reprezentantul S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. a declarat că nu şi-a explicat de ce I. "i-a dat la vedere", i-a prezentat lui H., alţi reprezentaţi de firme (BBBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCC.) care au declarat că:

- nu este nevoie să se viziteze locaţia pentru stabilirea echipamentelor propuse spre vânzare, decât dacă beneficiarul nu ştie, nu cunoaşte cum să-şi întocmească lista de utilităţi, necesare, că,

- datele ce le comunică firma sunt de nivel general, pentru că nu este menirea acesteia să întocmească documentaţia de atribuire, că

- nu este în concordanţă cu legea ca furnizorul şi finanţatorul să redacteze caietul de sarcini, să semnaleze autorităţii contractante eventuale omisiuni, erori din publicaţia de pe SEAP.

La rândul ei, inculpata I. a afirmat că nu era firesc ca o firmă posibil ofertantă să solicite autorităţii contractante să anuleze publicaţia de pe SEAP şi să se riposteze apoi cu îndreptarea erorilor semnalate şi cu atât mai puţin să supravegheze această operaţiune cu motivarea că agentul economic să fie sigur că publicaţia cuprinde toate aspectele convenite înainte de postarea pe SEAP. I. nu şi-a explicat de ce au mai existat întâlniri între H. şi cele două firme asociate şi în ce măsură şi cât de mare era interesul acestuia numai pentru această firmă.

La rândul ei J. a afirmat că la întâlnirea de la Mamaia, s-a retras la un moment dat pentru că a avut senzaţia că urmau să tranzacţioneze ceva, eventual produsele, ceea ce denotă că relaţionarea interesată a lui H. cu reprezentanţii acestor agenţi economici era percepută, chiar şi de cei din preajma sa ca fiind evidentă, distinct de preocuparea acestuia pentru binele comunităţii.

Inculpatul H. a mai invocat că nu a promis celor doi operatori economici că vor câştiga licitaţia. Tocmai conduita specială, disponibilitatea lui H. în relaţia cu aceste firme asociate, posibilitatea unilaterală acordate de a-şi întocmi oferta după informaţiile ce le-au parvenit pentru redactarea documentelor ce urmau a fi postate pe SEAP, percepţia inclusiv a personalului decizional din Consiliul Judeţean că sunt previzionabili câştigători ai licitaţiei, dovedesc că erau premise evidente de încurajare spre o finalizare a colaborării printr-un contract de achiziţie.

După întocmirea documentelor de către agenţii economici sub semnătura autorităţii contractante, în termenii impuşi de S.C. OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP., în situaţia unei posibile concurenţe de oferte, cei doi agenţi aveau un ascendent valabil faţă de celelalte firme (BBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDDDD., BBBBBBBBBBBB.).

10. În termenii O.U.G. nr. 34/2006 art. 3 lit. s)2 şi k coroborat cu art. 8, în calitatea sa de conductor al autorităţii contractante H., persoană cu funcţie de decizie, recunoscut ca finanţator al proiectului şi semnatar al contractului de achiziţie, s-a constituit un subiect activ calificat care direct sau indirect în modalitatea descrisă a comis o faptă penală.

11. H. a permis celor două firme asociate să-i asigure pe lângă profitul recunoscut de lege şi o marjă maximală care aşa cum afirma YYYYYYYYYY. reprezenta câştigul firmei şi îi asigura existenţa ca finanţator prin comisioane şi dobânzi.

Inculpatul H. a acceptat toate condiţiile puse de firmele asociate conduse de PPPPPPPPPP., preţul contractului convenit la 4.143.257,09 euro inclusiv TVA, emiterea şi avalizarea de cambii de către Consiliul Judeţean, ceea ce a permis acestora, în afara documentaţiei să elaboreze şi contractul de achiziţie a cărui negociere nu putea funcţiona, după publicarea pe SEAP, decât în limitele restrictive ale legii, pe care firmele le-au avut în vedere în momentul în care au prevăzut clauze favorabile acestora şi cerinţele limitative ale reglementărilor.

În urma analizei tuturor acestor aspecte ce converg spre dovedirea comiterii cu vinovăţie a infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 de către inculpatul H., Curtea a înlăturat şi apărarea potrivit căreia Consiliul Judeţean şi Spitalul judeţean de Urgenţă nu aveau personal calificat şi nimeni din consilierii juridici (TTTTTTTTTT.), funcţionari ai departamentelor economice (director J.) financiar-contabile (AAAAAAAAAA.) administrative, de achiziţii publice (AAAAAAAAAAAA., ZZZZZZZZZ.) nu aveau cunoştinţe în domeniul instrumentelor de finanţare în condiţiile în care gestionau fonduri publice.

Nepriceperea, ignoranţa, superficialitatea, dezinteresul funcţionarilor din cele două instituţii ale statului, recunoscute chiar de conducătorii acestora - I., J., H. clamate ca apărări pentru faptul că inculpaţii au generat o procedură paralelă celei instituite de O.U.G. nr. 34/2006, nu a putut fi primită.

Atingerea unui obiectiv de orice natură ar fi inclusiv în beneficiul comunităţii (dotarea BMI) în alte condiţii decât în cele riguroase ale legii a creat premizele unui act infracţional care nu poate fi justificat nici de nepriceperea celui care şi-a asumat atribuţii sau a celor prin care, indirect, a acţionat, nici prin condiţionarea unui termen de finalizare a unui proiect cu recunoaştere festivistă a unui potenţial succes personal, comunitar ori de partid, ori din rivalităţi politice (WWWWWWWWWWW.) provocatoare.

În mod evident, latura obiectivă a elementului material al infracţiunii s-a realizat în momentul când s-a permis celor doi operatori economici asociaţi să aibă acces la informaţiile utilizate pentru redactarea documentaţiei de atribuire, de întocmire a caietului de sarcini şi care până la postarea pe SEAP a acestora, au fost necunoscute celorlalte firmei, interesate de proiectul dotării BMI.

Inculpatul H., din considerente deja expuse urmărea finalizarea urgentă a proiectului BMI, respectarea termenului de livrare a echipamentelor, motiv pentru care în procedura de achiziţie a utilităţilor necesare a permis celor doi agenţi economici asociaţi prin J. să acceadă la informaţii financiare nepublice de la nivelul Consiliului Judeţean şi să obţină un folos necuvenit constând într-o marjă maximală a profitului din oferta sub preţul pieţei înscrisă în procedura de licitaţie.

Întrunirea cumulativă a elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în împrejurările reţinute de procuror şi dovedite prin probatoriul administrat atât sub aspectul existenţei faptei cât şi al vinovăţiei a condus la aplicarea prevederilor art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi la condamnarea inculpatului H. la o pedeapsă cu închisoarea conform art. 187 C. pen. între limitele statuate.

La stabilirea cuantumului pedepsei, Curtea a avut în vedere gravitatea faptelor comise, împrejurările în care acestea au fost săvârşite, gradul sporit de periculozitate pentru ordinea de drept, premizele de reconsiderare a conduite inculpatului, măsura în care a conştientizat efectele nocive ale actului infracţional, gradul de reinserţie socială.

În baza art. 45 C. pen. s-a stabilit o pedeapsă complementară de interzicere pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g), k) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) şi k) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 54 C. pen. raportat la art. 65 alin. (3) C. pen.

Inculpatul H. a avut o conduită procesuală constructivă, în stare de libertate s-a prezentat la termenele de judecată ori şi-a justificat obiectiv lipsa la vreun termen, a contribuit la cercetarea judecătorească cu celeritate, a asigurat prezenţa martorilor propuşi în apărare.

Anterior săvârşirii faptei pentru care a fost condamnat, inculpatul nu a fost cunoscut să fi săvârşit alte fapte penale pentru care să fi suportat rigorile legii, s-a bucurat de respect şi consideraţie din partea comunităţii din care provine, are o familie organizată şi prezintă toate elementele care să îndrituie Curtea a depus stăruinţe pentru reevaluarea valorilor sociale protejate de lege şi reconsiderarea conduitei sale civice marcată, în prezenta, de amprenta infracţională.

Inculpatul s-a aflat în arest preventiv din 3.04.2014 până la 16.10.2014, apoi în arest la domiciliu până în 1.04.2015 şi sub control judiciar de la 1.04.2015 la 11.11.2016.

În toată această perioadă restrictivă de libertate, inculpatul a avut o conduită corespunzătoare, a cooperat cu organele judiciare în ambele faze procesuale şi a dat dovadă de o vădită preocupare pentru reconsiderarea situaţiei sale judiciare.

Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă şi chiar fără executarea acesteia că nu sunt premise că inculpatul se va mai afla într-o postură infracţională şi să comită vreo altă faptă prevăzută de legea penală.

Cum în cauză au fost întrunite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 91 C. pen., Curtea a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 2 ani ca termen de supraveghere conform art. 92 C. pen.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri prevăzute de art. 93 C. pen.:

- să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă.

Pe parcursul termenului de supraveghere, în temeiul art. 92 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) C. proc. pen. inculpatul a prestat o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe durata a 60 de zile în cadrul Primăriei municipiului Orşova.

În baza art. 96 C. pen. s-a atras atenţia inculpatului cu privire la cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Inculpatul H. a fost reţinut la data de 3.04.2014 şi arestat preventiv din 4.04.2014 până în 16.10.2014, dată de la care s-a aflat în arest la domiciliu, iar din 1.04.2015 pus sub control judiciar până la revocarea acestei măsuri preventive din 11.11.2016.

La momentul arestării inculpatului, judecătorul a fost sesizat de procuror cu cererea de arestare însoţită de un dosar cu numeroase volume de urmărire penală consistent în probatorii care să susţină presupusa activitate infracţională de 12 infracţiuni şi declaraţii ale inculpatului H. sumare şi insuficient de explicite pentru o extinsă presupusă infracţionalitate.

Pe măsură ce au avansat fazele procesuale, arestul preventiv, pentru motivele consemnate de judecător prin încheiere, a fost înlocuit cu arestul la domiciliu şi în contextul desfăşurării cercetării judecătoreşti şi administrării de probe s-a dispus măsura controlului judiciar în ceea ce-l priveşte pe inculpat, cu asigurarea garanţiilor procesuale pe întreaga perioadă de lipsire şi restricţie de libertate.

La 11.11.2016, judecătorul a dispus revocarea controlului judiciar, măsură rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1423/14.11.2016 a Î.C.C.J.

În considerarea cercetării inculpatului în stare de libertate, judecătorul a apreciat, conform motivării cuprinse în încheierea de şedinţă din 11.11.2016 că pe parcursul procesului, inculpatul a avut o conduită procesuală corectă, s-a prezentat la toate temenele de judecată, nu a tergiversat şi nu a împiedicat realizarea actului de justiţie şi a contribuit la aflarea adevărului prin prestaţie sa procesuală şi probatoriul administrat în instanţă.

În considerarea acestor împrejurări, Curtea în baza art. 72 C. pen. şi art. 399 alin. (9) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa închisorii ce s-a aplicat inculpatului H., durata reţinerii a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la 3.04.2014 la 1.04.2015 inclusiv.

În ceea ce privesc onorariile avocaţilor din oficiu ce au fost acordate în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., Curtea a avut în vedere prevederile art. 81 din Legea nr. 51/1995 coroborate cu art. 5 Capitolul 3 al Protocolului privind plata onorariilor avocaţiale cu nr. x/2015 - y/2015.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. Curtea a obligat pe inculpaţii I., J. şi H. la câte 3000 RON cheltuieli judiciare avansate pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti către stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii I. şi H..

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în considerarea dispoziţiilor art. 412 alin. (4) din C. proc. pen., a criticat hotărârea instanţei de fond, pentru netemeinicie, sub următoarele aspecte:

1. Neaplicarea dispoziţiilor art. 406 alin. (4) C. proc. pen.

În acest sens, a menţionat că hotărâre a fost pronunţata la data de 20.12.2017, redactata şi comunicata, potrivit menţiunilor din sistemul ECRIS la data de 22.08.2018. Totodată, s-a mai precizat ca potrivit Decretului nr. 461 din 14.06.2018, publicat în Monitorul Oficial nr. 495 din data de 15.06.2018, doamna judecător EEEEEEEEEEEEE. a fost eliberata din funcţie la data de 15. 06.2018, prin pensionare. Având în vedere aceasta situaţie rezultă ca la data la care hotărârea a fost redactata şi semnata, preşedintele completului, şi unicul membru al acestuia nu mai deţinea calitatea de magistrat, aflându-se într-un vădit caz de împiedicare de a semna hotărârea, iar potrivit dispoziţiilor art. 406 alin 4. C. proc. pen., hotărârea trebuia semnata de preşedintele instanţei, caz în care ar fi trebuit sa existe menţiune pe hotărâre despre cauza care a determinat împiedicarea.

2. Instanţa de fond în mod greşit a considerat că au fost excluse din materialul probator procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate în baza autorizaţiilor emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În acest sens, a arătat că, în mod greşit, s-a considerat că respectivele mijloace de proba au fot excluse în mod defintiv prin încheierea nr. 339 din 16 martie 2015 a Înaltei Curţi de Casatie şi Justiţie. În susţinere, a arătat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin respingerea contestaţiei Parchetului, făcuta împotriva încheierii din 28.11.2014, nu a avut ca scop menţinerea dispoziţiilor cuprinse de aceasta - excluderea unor probe - şi nici faptul că acest tip de încheiere nu poate fi atacată, ci doar imposibilitatea de a ataca acest tip de încheiere separat şi independent de cea dată potrivit art. 346 C. proc. pen., respectiv cea din 19.01.2015. Or, aceasta rezultă din fatul că I. C. civ..J. a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii din camera de consiliu din 28 noiembrie 2014 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2014.

Astfel, încheierea din 28 noiembrie 2014 a fost dată în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen., iar potrivit art. 347 alin. (1) C. proc. pen. se poate declara contestaţie doar împotriva încheierii dată în temeiul art. 346 alin. (1) şi alin. (3)-(5) C. proc. pen.. Încheierea dată în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. se comunică doar procurorului pentru a da posibilitatea acestuia să remedieze, în termenul prevăzut de lege, neregularităţile constatate de judecătorul de cameră preliminară şi să îşi exprime poziţia cu privire la menţinerea dispoziţiei de trimitere în judecată, dându-se în egală măsură posibilitatea procurorului să solicite el însuşi restituirea cauzei, în vederea refacerii rechizitoriului sau a efectuării unor acte de urmărire penală dacă se apreciază că sunt necesare pentru îndreptarea neregularităţilor procesuale.

Un alt argument, pentru care Parchetul a apreciat că nu au fost excluse probele constând în interceptările realizate conform mandatelor de siguranţă naţională, este dat tot de motivarea instanţei de control judiciar, astfel, la pagina 102 din respectiva încheiere se retine ca "Prin încheierea dată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul curţii de apel la dată de 28 noiembrie 2014 rămasă definitivă prin respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei parchetului, prin prezenta încheiere rămâne exclusă din materialul probator declaraţia din 20 iunie 2014 a lui A., redată la fila x a rechizitoriului nr. x şi îndosariată la fila x al dosarului de urmărire penală, probatoriul privind pe inculpatul A., respectiv declaraţia dată în calitate de suspect, declaraţia dată de inculpat cu respectarea dreptului la apărare, fiind asistat, declaraţii în care a uzat de dreptul la tăcere, declaraţia inculpatei I., procesul-verbal de redare a unei convorbiri telefonice purtate între H. şi I., înscrisul falsificat ridicat de la Oficiul Registrului Comerţului Mehedinţi, se circumscriu sub aspectul legalităţii îndeplinirii condiţiilor prevăzute pentru mijloacele de probă respective, competenţa curţii de apel fiind atrasă de calitatea de avocat a inculpatului."

Parchetul a apreciat că în acest paragraf instanţa se referea în mod explicit care anume probă a rămas exclusă, indicând-o în mod expres. În plus, se poate observa ca se foloseşte forma pentru singular "rămâne exclusă din materialul probator declaraţia (…)", or dacă ar fi avut în vedere şi excluderea altor probe, le-ar fi menţionat şi pe acestea.

De asemenea, din acelaşi paragraf, rezultă ca o serie de probe, printre care şi un proces-verbal de redare a unei convorbiri dintre H. şi I. (convorbire interceptata în cadrul mandatelor pentru siguranţa naţionala), "se circumscrie sub aspectul legalităţii îndeplinirii condiţiilor prevăzute pentru mijloacele de proba respective (…)"

Un alt argument ce rezultă tot din motivarea hotărârii I.C.C.J., este faptul că se reţine de către Înalta Curte că, prin ordonanţa din 12 decembrie 2014, confirmată de procurorul şef secţie, rezultă că procurorul de caz a remediat în mod detaliat aspectele arătate prin încheierea din 28 noiembrie 2014 de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul curţii de apel.

Astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că:

"Totodată, prin ordonanţa emisă procurorul a făcut delimitarea legală cu privire la notele de redare a convorbirilor stocate pe cei 7 suporţi optici şi la imposibilitatea refacerii proceselor-verbale de redare a convorbirilor în cadrul procedurii reglementate de art. 345 alin. (3) C. proc. pen., care se referă exclusiv la remedierea actului de sesizare şi nu poate fi extinsă la mijloacele de probă, invocând dispoziţiile art. 102 alin. (3) raportat la art. 280 alin. (3) C. proc. pen., precizări cu privire la respectarea dispoziţiilor Legii nr. 51/1991 care nu pot forma obiectul controlului realizat de judecătorul de cameră preliminară, iar înscrisurile prin care sunt transmise informaţiile către organele de urmărire penală şi corespondenţa subsecventă nu pot fi depuse la dosarul cauzei, regimul lor fiind stabilit de legea informaţiilor clasificate."

În opinia Parchetului, chiar dacă acest paragraf nu precizează expres că nu sunt excluse respectivele probe la care făcea referire judecătorul de cameră preliminară de la fond, prin faptul că analizează chestiunea proceselor-verbale de redare şi reţine justeţea argumentelor procurorului care nu poate reface procesele-verbale de redare în cadrul procedurii de cameră preliminară, denotă pe de o parte, că apreciază întemeiată contestaţia parchetului, chiar sub acest aspect al chestiunii legate de procesele-verbale de redare şi al Legii nr. 51/1991, iar pe de altă parte că analizează şi chestiuni ce s-au dispus prin încheierea din 28.11.2014 şi nu doar pe cele ce s-au dispus prin încheierea din 19.01.2015.

3. Greşita achitare a inculpatului A. în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen..(fără indicarea tezei) pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În acest sens, s-a prezentat fapta reţinută în sarcina inculpatului A. prin actul de sesizare, redând convorbire telefonică care s-a purtat în ziua de 30.07.2013, la ora 12:28:47, între H. şi I..

Sunt prezentate ca relevante declaraţiile martorului BB., acesta confirmând toate susţinerile acuzării în sensul ca el este cel care i-a expus situaţia de incompatibilitate raportat la societatea CC. S.R.L., în care se afla I., inculpatului H., şi tot martorul este cel care a îndrumat-o pe I. către A. pentru a rezolva aceasta situaţie.

Parchetul evidenţiază că motivarea soluţiei de achitare a instanţei de fond este greşită, avându-se în vedere lipsa probelor (or, cu privire la aceste aspecte s-a arătat ca exista probe certe de vinovăţie a inculpatului), iar un alt aspect avut în vedere de instanţa de fond este cel ce tine de modalitatea de săvârşire a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privata .

S-a menţionat că un alt argument folosit de instanţa de fond în fundamentarea soluţiei de achitare este acela ca practic nu s-au produs consecinţe juridice prin fapta inculpatului A., şi pe cale de consecinţa, ar lipsi elementele de tipicitate ale infracţiunii.

În plus, în speţa de fata, situaţia premisa nu consta în faptul că existau nişte neregularităţi ce trebuiau înlăturate pentru a nu produce prejudicii, ci în faptul ca un funcţionar public s-a aflat într-o situaţie reala de incompatibilitate şi pentru a nu se mai afla în aceasta situaţie s-a săvârşit infracţiunea prevăzuta de art. 290 vechiul C. pen.

Parchetul a apreciat că în cadrul acestui motiv de apel trebuie analizat şi temeiul achitării şi modul în care acesta este în acord cu motivarea instanţei. S-a menţionat că instanţa a apreciat că temeiul achitării este art. 16 lit. b) C. proc. pen., fără a fi indicată teza avuta în vedere de instanţa.

În aceste condiţii, Parchetul a considerat ca temeiul achitării este incert, pentru ca din hotărârea instanţei de fond, rezulta ca, în cauza ar fi aplicabile cel puţin trei dintre literele articolului 16 C. proc. pen.

În cuprinsul motivelor au fost enumerate anumite înscrisuri, apreciindu-se ca fiind relevante sub aspectul dovedirii infracţiunii, întrucât arată situată premisă a săvârşirii infracţiunii.

4. Greşita achitare a inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen., în baza art. .16 lit. c) C. proc. pen.

Or, argumentele instanţei în susţinerea soluţiei de achitare a inculpatului B. retine, pe de o parte, că procurorul face o naraţiune a situaţiei de fapt, neîntemeiata pe probe, este nereală, întrucât procurorul în legătura cu fiecare afirmaţie ce o face raportat la situaţia de fapt, indică şi probele în susţinerea respectivei afirmaţii. Pe de alta parte, s-a arătat că instanţa de fond afirmă ca există probe, ea însăşi reţinând o mare parte a situaţiei de fapt susţinută de acuzare ca fiind reala, însă respectivele probe nu sunt suficiente pentru a forma convingerea instanţei ca fapta a fost săvârşit de inculpatul B.. În acest sens, în conţinutul motivelor de apel, s-a precizat situaţia de fapt relevantă în dovedirea vinovăţii, au fost redate anumite convorbiri telefonice, fiind prezentate pasaje din declaraţiile inculpaţilor şi martorilor.

S-a arătat că un alt argument folosit de instanţa de fond în susţinerea soluţiei de achitare dispusa de aceasta, este natura relaţiilor amicale dintre H. şi B., şi faptul ca în acest context este foarte plauzibil ca suma de 5000 RON dovedit primita de B. de la H. sa fie restituirea unui împrumut. Pentru a retine acest aspect instanţa face trimitere la declaraţiile inculpatului B., şi la declaraţiile martorilor CCC. şi S.. S-a apreciat ca acest argument nu poate fi primit şi cu atât mai puţin poate fundamenta soluţia de achitare, întrucât, pe de o parte este foarte puţin probabil ca B. să-l fi împrumutat pe H., iar pe de alta parte singurul care afirma ca aşa au stat lucrurile este inculpatul B., or declaraţia lui nu poate fi avută în vedere decât în situaţia în care se coroborează cu celelalte mijloace de proba administrate în cauză, ceea ce nu este real. Cat despre faptul ca martorii S. şi CCC. afirmă ca cei doi -H. şi B.- au o relaţie veche de amiciţie cu suişuri şi coborâşuri, nu este un aspect contestat de nimeni, chiar H. a dat declaraţii explicite asupra acestei împrejurări, relaţia acestora fiind reţinuta ca atare şi în actul de sesizare.

B. nu a putut dovedi în nici un mod faptul ca obişnuia sa primească bani de la H. în mod frecvent în această modalitate, căci daca aşa ar fi stat lucrurile, ar fi însemnat că şi în alte rânduri H. să-i fi mai transmis sume de bani în cont.

Instanţa de fond a mai arătat în motivare că nu s-a dovedit faptul pretinderii de către acuzare, aspect de asemenea nereal, întrucât pretinderea s-a realizat cu ocazia convorbirii telefonice din data de 02-08-2013, la ora 20:15:18, în care H. îl roagă din nou sa înceteze cu atacurile la adresa OO., iar B. acceptă şi îi spune ca îi va trimite un SMS, cu un cod IBAN," pentru a da ceva", lucru cu care inculpatul H. e de acord, dar imediat îi cere asigurări ca va înceta, ceea ce înseamnă ca ambii au în vedere ca suma de bani se va da pentru acest motiv şi nu pentru altul.

Un alt argument folosit de instanţa de fond (a se vedea pagina 133 a hotărârii) este dat chiar de convorbirile telefonice, pe care instanţa de fond le consideră excluse. Or, s-a subliniat ca acestea nu pot fi avute în vedere de instanţă doar în sensul dorit de aceasta.

5. Greşita achitare a inculpatei C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzuta de art. 254 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen. şi respectiv greşita achitare a inculpatului H. pentru infracţiunea corelativă de dare de mită în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

S-a apreciat de către Parchet că soluţia instanţei de fond este greşita, aceasta contravenind materialului probator administrat în cauza. În acest sens s-a menţionat că:

- rezultă din materialul probator, respectiv din convorbirile interceptate în baza autorizaţiilor emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, că inculpata i-a cerut lui H. ca numirea soţului să se realizeze prin înlăturarea persoanei care urma să ocupe funcţia de conducere;

- în cursul convorbirii cu martorul HHH., inculpatul H. a precizat în mod expres că obligaţia de da curs solicitării inculpatei derivă tocmai din funcţia acesteia şi din atribuţiile pe care le avea în legătură cu bugetul alocat societăţii TT. S.R.L;

- împrejurarea ca aceste discuţii au avut loc la datele şi orele susţinute de acuzare rezultă din datele de trafic solicitate companiilor de telefonie mobila, aflate la dosarul cauzei;

- demersurile efectuate de către H. în vederea promovării lui III. au fost demarate tocmai pentru a o determina şi, totodată, recompensa pe C. pentru modalitatea în care aceasta înţelegea să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu;

- declaraţia martorului HHH. nu pot fundamenta soluţia de achitare pronunţată de instanţa de fond, deşi aceasta a făcut dese referiri la aceasta declaraţie, în fundamentarea soluţiei sale, însa nu a arătat de ce nu reţine aspectele importante pentru cauza;

- soţul inculpatei a recunoscut că a intervenit pe lângă inculpatul H., pentru a obţine avantaje la locul de muncă.

In acest context, nu se pot reţine susţinerile apărării şi ale instanţei de fond, în sensul că folosul obţinut de C. nu este necuvenit, pentru că nu aceasta este modalitatea în care se obţine o promovare într-o instituţie publică, şi câtă vreme promovarea obţinută de III. a avut loc în modalitatea descrisa mai sus, dovedită indubitabil, apreciem că acest folos este unul necuvenit, care se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunilor de luare, respectiv dare de mită.

În susţinere au fost enumerate înscrisuri care probează cele afirmate.

Cat priveşte temeiul achitării, în cazul acestei inculpate, şi anume art. 16 lit. a) C. proc. pen., Parchetul a apreciat ca acesta vine în contradicţie cu motivarea instanţei de fond, motivare din care rezulta ca materialul probator a fost insuficient pentru a dovedi săvârşirea infracţiunii de către inculpata C..

6. Greşita achitare a inculpatei D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen. şi respectiv greşita achitare a inculpatului H. pentru infracţiunea corelativă de dare de mită în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

S-a subliniat ca unul din argumentele instanţei de fond în motivarea soluţiei de achitare dispusă faţă de inculpata D. este faptul că nu rezultă în ce mod si-a exercitat inculpata IIII. atribuţiile în sensul favorizării societăţii TT..

În conţinutul motivelor de apel, s-a precizat situaţia de fapt relevantă în dovedirea vinovăţii, au fost redate anumite convorbiri telefonice, fiind prezentate pasaje din declaraţiile martorilor, precum şi probele ce susţin acuzaţia.

S-a arătat că, în motivarea soluţiei sale, instanţa de fond a subliniat că inculpata IIII. nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, şi a reţinut ca reala afirmaţia inculpatei din declaraţia sa, ce vine în contradicţie cu materialul probator, ca discuţiile frecvente pe care le purta cu H., vizau de fapt interesele publice ale Consiliului Judeţean şi respectiv ale Spitalului Judeţean. Se poate însa observa cu uşurinţă din conţinutul proceselor-verbale de redare ale convorbirilor telefonice ca aceste discuţii vizau întotdeauna interesul personal al lui H. în legătură cu decontarea serviciilor paraclinice, în legătură cu societatea concurenta EEE.- detinatoare de aparat RMN, din aceleaşi discuţii rezulta şi faptul inculpata IIII. de fiecare dată îi oferea informaţiile solicitate, deşi acestea nu puteau fi justificate în nici un fel de interesul pe care acesta l-ar fi avut în calitatea sa de preşedinte al Consiliului Judeţean, ci erau vădit de interes personal.

7. Greşita achitare a inculpatei E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (1968) raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, în baza art. 16 lit. c) C. proc. pen.

În conţinutul motivelor de apel, sunt prezentate: descrierea faptei reţinută în sarcina inculpatei, conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 în raport cu care se analizează situaţia de fapt, demonstrându-se că fapta reţinută îndeplinişte condiţiile de tipicitate.

În acest sens, s-a menţionat că elementul material al infracţiunii săvârşită de inculpată constă în medierea relaţiei dintre H. şi funcţionarele din cadrul casei judeţene de asigurări de sănătate pe lângă care acesta şi-a exercitat influenţa, precum şi ajutorul continuu dat acestuia pentru a putea intra în posesia folosului necuvenit realizat - sumele suplimentare decontate din bugetul asigurărilor sociale de sănătate iar sub aspectul laturii subiective inculpata a acţionat cu intenţie directă, prezentându-se punctual activitatea infracţională.

Se precizează că instanţa de fond în motivarea soluţiei sale de achitare subliniază în mai multe rânduri că sumele respective erau primite în mod legal, respectându-se procedurile, ceea ce nu este relevant însă, căci aşa cum rezulta din întreg dosarul cauzei, ceea ce se analizează în cadrul activităţii infracţionale, nu este daca procedural, se întocmeau toate documentele cerute de lege, sau daca se respectau procedurile în alocarea sumelor, ci faptul că aceste sume au fost alocate în aceasta modalitate cu aparenta de legalitate într-un cuantum fără precedent până la acel moment, doar ca urmare a influenţei deosebite de care se bucura H. la acel moment, datorate poziţiei sale extrem de consolidate în cadrul partidului, influentă manifestată şi uzitată atât pe plan local cât şi naţional.

Cât despre activitatea inculpatei M., aceasta rezultă cu prisosinţă din întregul material probator şi din declaraţiile tuturor martorilor, care arată fără excepţie ca aceasta era cea care coordona activitatea TT., şi numai prin activitatea reunita a celor doi s-a putut realiza scopul final vizat de activitatea lor şi anume decontarea unor sume mai mari decât se cuveneau din bugetul asigurărilor sociale de sănătate de către societatea S.C. TT. S.R.L.

A fost redată convorbirea purtată în ziua de 08.03.2013, la ora 18:37:55, între H. şi E., fiind considerată relevantă de parchet.

Totodată, s-a făcut o descriere a faptelor, concluzionându-se că, în întreaga sa activitate de folosire a influenţie în vederea obţinerii de foloase necuvenite pentru TT. S.R.L. H. a fost ajutat de către E., administratorul TT. S.R.L. (care, în fapt, gestionează contabilitatea tuturor firmelor controlate de către H.).

Au fost enumerate probele relevante în susţinerea vinovăţiei inculpatei.

8. Greşita achitare a inculpatului F., pentru săvârşirea a trei infracţiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

A. Inculpatul F. în calitate de preşedinte al organizaţiei municipale Orşova a PP. şi-a folosit influenţa şi autoritatea în scopul obţinerii pentru G. a unui folos necuvenit - respectiv concesionarea cu încălcarea cadrului legal a două suprafeţe de teren.

În legătura cu această prima fapta a inculpatului F., instanţa de fond a dispus achitarea acestuia pe considerentul ca fapta nu exista,pe scurt argumentele instanţei fiind următoarele "Curtea apreciază că acţiunea penală este lipsită de temei şi de probele care că justifice existenţa unei infracţiuni (art. 15 C. proc. pen.).

În motivele de apel, parchetul prezintă pe larg situaţia de fapt din care reiese vinovăţia inculpatului. În acest sens, s-a arătat că:

- instanţa de fond susţine ca procurorul nu a dovedit că inculpatul F. controla votul a 11 din cei 17 consilieri,apreciem ca aceasta împrejurare a fost dovedita prin declaraţiile martorilor audiaţi în cauza;

- instanţa reţine că acuzarea nu a făcut dovada existentei unei înţelegeri între H. şi F. în legătura cu concesionarea terenului său între G. sau G. (tatal primului şi beneficiarul concesiunii),si F..

În acest sens a fost redată convorbirea din 9 aprilie 2013, purtată între F. şi G., cuprinsa în procesul-verbal din data de 19.03.2014 întocmit de procuror şi aflat la filele nr. x, din vol. 2. În legătura cu aceasta convorbire s-a precizat că instanţa de fond o analizează, deşi o consideră exclusă din materialul probator.

În continuare s-au prezentat evenimentele în legătura cu concesionarea terenului, convorbirea telefonică purtată de F. cu U., pasaje din declaraţia martorilor LLLLL., MMMMM., demonstrându-se că argumentaţia instanţei este greşită.

Parchetul a arătat că:

- folosul obţinut de către F. a fost unul necuvenit, în condiţiile în care - chiar presupunând că avea dreptul de a concesiona fără licitaţie respectivele terenuri - nu a fost respectată procedura legală de concesionare,

- că în cauza a fost efectuat un raport de expertiză dispus de către instanţa de judecata, care a concluzionat că valoarea terenurilor în discuţie este mai mare decât cea stabilită de raportul de evaluare avut în vedere de consiliul local, în acelaşi sens au fost şi concluziile raportului întocmit de expertul parte al Direcţia Naţională Anticorupţie, expert independent. Instanţa de fond a fost în eroare atunci când a afirmat că DNA a renunţat la expertul parte,

- ca din expertizele întocmite în cauza şi depuse la dosar a rezultat şi că raportul de evaluare întocmit la solicitarea Primăriei Orşova nu respecta exigentele impuse de ANEVAR, în vigoare la data evaluării fiecărui imobil.

B. În sarcina inculpatului F. s-a mai reţinut ca şi-a folosit influenţa de lider de partid pentru a obţine pentru societatea SC "WW." S.A. al cărei administrator este un folos necuvenit, prin influenţarea votului membrilor Consiliului local al municipiului Orşova în sensul vânzării, fără licitaţie a terenului de 2056 mp,si la un preţ mai mic decât cel real şi cu nerespectarea condiţiilor legale. În legătură cu această faptă instanţa de fond a dispus achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

În susţinerea afirmaţiei ca F., în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei Orşova a PP., exercita o influenţă directă asupra majorităţii consilierilor locali, influenţă care îi permitea ca, prin hotărârile luate de autoritatea publică locală deliberativă, să-şi atingă propriile interese ori pe cele ale persoanelor aflate în anturajul său, parchetul a indicat convorbirile telefonice interceptate în cauză, precum şi declaraţiile mai multor martori.

C. În sarcina inculpatului F. s-a mai reţinut şi faptul ca în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipale Orşova a PP., şi-a folosit influenţa şi autoritatea în scopul obţinerii pentru ZZZZZ. S.R.L. a unui folos necuvenit constând în aprobarea vânzării către aceasta cu încălcarea cadrului legal a unei suprafeţe de teren.

Parchetul a apreciat că argumentele instanţei nu pot fi primite, în conţinutul motivelor de apel, prezentându-se pe larg raţionamentul avut în vedere de acuzare.

Asfel, în legătură cu declaraţiile martorilor consilieri locali, trebuie avut în vedere că aceştia nu puteau recunoaşte că au votat contra convingerii lor, în plus mulţi dintre ei nici măcar nu îşi mai aminteau cum au votat, fiindu-le reamintit de către instanţa, potrivit procesului-verbal al respectivei şedinţe. Totodată mulţi au recunoscut ca nu aveau cunoştinţele necesare, sau timpul necesar pentru studiul documentaţiei ce stătea la baza hotărârii, dar urmăreau să vadă daca existau avizele comisiilor de specialitate caz în care votau favorabil.

S-a apreciat că atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti au rezultat clar câteva aspecte relevante şi anume

- F. controla voturile a cel puţin 11 dintre consilieri

- Anterior şedinţei de consiliu local existau întâlniri ale consilierilor în cadrul partidelor din care făceau parte, unde veneau şi liderii locali ai partidului şi se decidea ce anume va fi votat favorabil şi ce nu.

- Influenta şi autoritatea inculpatului F. raportat la unii dintre consilieri era aşa de mare încât aceştia mergeau pana acolo încât îl sunau în timpul şedinţei şi lăsau telefonul deschis pentru ca acesta să audă ce anume se discuta şi modul în care votează fiecare

- Deşi nu avea nici o calitate în cadrul Primăriei sau Consiliului Local Orsova, inculpatul F. cunoştea aspecte extrem de importante în legătura cu ce urmează sa se voteze şi mai mult decât atât se implica în procesul decizional (cel puţin în cazul terenurilor ce fac obiectul prezentului motiv de apel,dar a rezultat ca şi în alte situaţii ce nu fac obiectul prezentei cauze).

Au fost enumerate probele relevante în susţinerea vinovăţiei inculpatului.

9. Greşita achitare a inculpatului G. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., în baza art. 16 lit. c). C. proc. pen. şi greşita achitare a aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen. şi respectiv greşita achitare a inculpatului H. pentru infracţiunile de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., în baza art. 16 lit. c). C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzuta de prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

În cuprinsul motivelor de apel, parchetul a realizat o descriere a situaţiei de fapt, prezentând pasaje din declaraţiile unor matori şi, totodată, au fost redate conversatii telefonice.

S-a arată de către Parchet că nu poate fi de acord cu susţinerile instanţei de fond, în sensul ca acuzarea consta în naraţiunea unor fapte nesusţinute de nici un mijloc de proba, câtă vreme pentru orice afirmaţie a procurorului exista un corespondent în ansamblul mijloacelor probatorii, de altfel instanţa nu oferea măcar un exemplu de afirmaţie făcuta de procuror care sa nu fie probata.

Tot în acest context, s-a observat că inculpatul G. a refuzat propunerea de a veni în Bucureşti pe postul respectiv,din motive personale şi de sincronizare cu interesele familiei sale,si nicidecum pentru ca nu ar fi solicitat acest lucru iniţial de la inculpatul H., iar acest aspect nu influenţează demersurile făcute de inculpatul H.. Niciunul dintre cei doi inculpaţi, nu a putut justifica frecventa convorbirilor dintre ei, în respectiva perioada, şi nici inculpatul H. nu a emis o explicaţie plauzibila, faptului ca acţiona extrem de perseverent în demersurile vizând cariera inculpatului G., în condiţiile în care ambii recunosc ca nu se aflau în relaţii de prietenie, ci erau simple cunoştinţe.

Probele avute în vedere:

- Raportul de evaluare ANI/ filele x şi filele x nr. x - 1, teza probatorie - starea de conflict de interese în care se află inc. H., conţine referiri la actele ce au creat situaţia de incompatibilitate şi totodată este actul care a stat la baza formării dosarului nr. x/2012, ce face obiectul infracţiunii de trafic de influenţă săvârşită de H..

- Dosarul nr. x/2012, filele. 34 - 242 teza probatorie - este dosarul pentru soluţionarea favorabilă a căruia inc. H. a lăsat să se creadă că are influenţă asupra unor funcţionari publici şi îi poate determina pe aceştia să acţioneze în senul dorit de inculpatul G. - soluţionarea favorabilă a dosarului sus-menţionat reprezentând folosul pentru care şi-a traficat influenţa.

Totodată, respectivul dosar şi soluţionarea acestuia, în sensul intereselor inc. H., reprezintă şi folosul în schimbul căruia inc. G. a pretins de la inc. H. obţinerea unor avantaje ce ţin de cariera sa şi a soţiei şi altele de natură patrimonială pentru tatăl său.

- Cerere de strămutare formulată de ANI - filele x teza probatorie - arată că se formulase o cerere de strămutare soluţionată la 08.01.2013, şi cu toate acestea în vederea tergiversării cauzei, la data de 13.03.2013, H. formulează o nouă cerere, solicitând acelaşi lucru.

- Cerere de strămutare şi suspendare formulată de inc. H. - filele x.

- Solicitare certificat grefă pentru cerere de strămutare, filele x, teza probatorie - dovedeşte că se urmăreşte tergiversarea judecării dosarului nr. x/2012 până la găsirea unei modalităţi pentru obţinerea pe căi oculte a unei soluţii favorabile.

- Cerere de strămutare formulată de A., în dosarul nr. x/2012, după repunerea pe rol a dosarului, pentru a se acorda un alt termen + adeverinţă medicală - filele x - teza probatorie - dorinţa de tergiversare a cauzei a inc. H., în sensul celor de mai sus.

- Convorbire de 35 de secunde între BB. şi G. - 05.03.2013 - perioadă în care dosarul era pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, al cărei preşedinte era numita W. - sora inc. G. - vol. 13 - date trafic telefonie mobilă înscrisuri + CD - dovedeşte faptul că se încearcă şi chiar se obţine crearea unei conexiuni cu o persoană care ar putea influenţa soluţia din dosarul nr. x/2012, această convorbire apare cu atât mai relevantă cu cât între cei doi nu mai existase nici o comunicare din data de 01.01.2013.

- SMS - expediat de G. către BB. la 11.03.2013 ora 1154 - date trafic - vol. 13 urmărire penală - înscris + CD - teza probatorie dovedeşte că între cei doi era o comunicare relativ intensă - în perioada desfăşurării activităţii infracţionale, deşi anterior aceştia nu mai comunicaseră din data de 01.01.2013. Totodată aceste comunicări aveau loc dupa convorbiri purtate de inc. H. cu BB. - rezultate din traficul de date din fila x şi următoarele + CD-urile ataşate aceluiaşi volum.

- Proces-verbal din data de 30.06.2014 privind posturile telefonice ce prezintă interes în cauză - filele x, relevant pentru identificarea şi urmărirea datelor de trafic/transfer existente între persoanele ce prezintă interes pentru activitatea infracţională.

- Certificat grefă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - din data de 18.03.2013, din care rezultă că există cerere de strămutare pe rol - vol. 10, fil. 33 - rezultă că inc. H. încă dorea amânarea cauzei, întrucât se afla în plină negociere cu inc. G. pentru obţinerea unei soluţii favorabile în cauza nr. 1181/54/2012.

- Încheiere din data de 19.03.2013 pronunţată în dosarul nr. x/2012 - filele x - din care rezultă că s-a dispus amânarea cauzei ca urmare a depunerii certificatului de grefă la care am făcut referire la punctul 10, deşi din acesta nu reieşea că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi dispus şi suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea cererii de strămutare.

- Procesele-verbale de redare a convorbirilor indicate pe larg mai sus+ CD interceptări.

- Cerere de renunţare la judecarea strămutării ce făcea obiectul dosarului nr. x/2013 al ICCJ din data de 10.05.2013 - fila x.

- Cerere emitere certificat de grefă de unde să rezulte modul de soluţionare a cererii de strămutare - vol. 10, fil. 24-,din ambele înscrisuri rezultă poziţia pe care o avea acum inc. H., cu privire la judecarea dosarului nr. x/2012, în sensul că nu mai dorea amânarea cauzei, ci judecarea ei cât mai grabnică, întrucât primise asigurări că soluţia îi va fi favorabilă.

- Convorbiri între H. şi BB., în data de 10.05.2013, când cel din urmă se afla la Bucureşti pentru a obţine documentele dorite de inc. H. - înscrisuri+CD - vol. 13 - rezultă că aceştia au ţinut legătura în ziua respectivă, dată ce prezintă interes pentru modul cum reţine acuzarea că s-au desfăşurat evenimentele.

- Convorbire H. - G., în aceeaşi dată 10.05.2013, la ora 14:27 - date trafic, vol. 13 - înscrisuri + CD.

- Convorbire G. şi W. - 10.05.2013, ora 14:56 - date trafic - vol. 13 - înscrisuri+CD.

- Convorbire G. şi H., în aceeaşi dată - 10.05.2013, ora 18:15 - vol. 13 - înscrisuri+CD.

Din analiza datelor de trafic la care am făcut referire, din cronologia lor şi ţinând seama de persoanele între care au avut loc convorbirile, rezultă că după ce depusese diligenţe de a obţine documentele de la ICCJ necesare ca judecata să aibă loc la 14.05.2013, inc. H. face demersuri pentru a aduce la cunoştinţa persoanelor interesate acest aspect, mai exact la cunoştinţa lui G., acesta din urmă imediat o suna pe sora sa, persoană deosebit de importantă în economia acestor demersuri, apoi după o vreme G. revine cu telefon la inc. H. pentru a-l asigura că totul se desfăşoară conform planului.

- Convorbire între G. care l-a contactat pe inc. H., din 13.05.2013, ora 09:22 - date trafic - vol. 13 - relevantă întrucât convorbirea are loc cu o zi înainte de termenul de judecată şi totodată cu câteva ore înainte ca inc. G. să părăsească ţara (concediu de odihnă), când se presupune că avea preocupări decât să-l contacteze pe inc. H., dar dată fiind dinamică desfăşurării evenimentelor şi faptul că a doua zi era termenul de judecată era necesară o ultimă asigurare ca totul va fi bine a doua zi.

- Încheierea de şedinţă din 14.05.2013 pronunţată în dosar nr. x/2012 - fila x - din care rezultă că inc. A. a depus certificatul de grefă la care am făcut referire mai sus, care era practic identic cu cel depus la termenul anterior, dar cel mai important a învederat că inc. H. a renunţat la cererea de strămutare, aspecte ce confirmă ceea ce am arătat mai sus, în sensul că dorea judecata cauzei la acel termen, H. fiind asigurat că soluţia îi va fi favorabilă.

Prin aceeaşi încheiere se amână pronunţarea.

- Convorbire între G. şi W. - ora 09:00 din data de 14.05.2013 - singura convorbire dintre cei doi în perioada cât G. a fost plecat din ţară - relevantă întrucât demonstrează contactul direct ce a fost menţinut între cei implicaţi în evenimentele din prezentul capitol, în ziua judecării cauzei, chiar în condiţiile în care inc. G. se afla în concediu - trafic date - vol. 13, înscrisuri+CD.

- SMS de la LLLLLLLL. - consilier judeţean în cadrul prefecturii Mehedinţi, (care se afla în aceeaşi clădire ca şi Consiliul Judeţean Mehedinţi), către G., la data de 14.05.2013, ora 13:36 - trafic date - vol. 13, înscrisuri+CD - este relevantă această comunicare, întrucât aşa cum rezultă din alte mijloace de probă, inc. H. folosea telefonul numitei LLLLLLLL. pentru discuţii cu caracter ocult, în plus data şi ora la care s-a trimis SMS -ul în cauză relevă că inc. H. dorea să ia legătura cu inc. G., deşi cunoştea că acesta nu se află în ţară, însă la acel moment inc. H. aflase că se amânase pronunţarea şi ar fi dorit să cunoască dacă este totul în regulă. Mai mult decât atât SMS- ul respectiv denotă şi împrejurarea că H. aprecia că este cazul să evite folosirea telefonului personal, dat fiind caracterul ilicit al chestiunii ce urma să se discute.

- Convorbire G. - LLLLLLLL., la data de 14.05.2013, ora 17:01 - 32 secunde şi convorbire G. - H. la 17:06 - trafic de date - vol. 13, înscrisuri+CD - comunicările dovedesc că H. a folosit telefonul martorei LLLLLLLL. doar pentru a comunica fără teama de a fi interceptat, însă cum H. şi LLLLLLLL. nu se mai aflau în aceeaşi locaţie, G. l-a sunat chiar pe H. - primul aflându-se în concediu de odihnă în continuare, dar în permanent contact cu H..

- Convorbire din 15.05.2013, ora 10:28 între LLLLLLLL. (postul telefonic al acesteia) şi G. - durată 2 minute - trafic date vol. 13, înscrisuri+CD, relevă că cei doi au dorit în continuare să comunice în mod ocult, ceea ce s-a şi realizat, întrucât convorbirea din ziua anterioară nu se putuse purta deschis, fiind de la postul telefonic ce-i aparţinea inc. H..

- Convorbire din 18.05.2013 - H. cu G. - ora 15:06 - trafic de date - vol. 13, înscrisuri+CD, rezultă că deşi inc. G. se afla în concediu, comunica intens cu H. - deşi nu erau legaţi de nici o relaţie de prietenie care să justifice frecvenţa convorbirilor dintre aceştia în această perioadă, în schimb faptul că în această perioadă inc. H. era în aşteptarea soluţiei din dosarul nr. x şi dorea asigurări că soluţia va fi în sensul dorit de el justifică frecvenţa comunicărilor dintre cei doi.

- După această convorbire G. trimite două SMS-uri la 15:25 şi 15:27 către numărul de telefon aparţinând martorei LLLLLLLL., iar la ora 15:28 de pe telefonul martorei LLLLLLLL., se iniţiază apel pe telefonul lui G. - cu durată de 30 secunde, iar la 15:51 G. îi trimite un SMS lui H. - trafic date - vol. 13, înscrisuri+CD, rezultă că, în continuare cei doi comunică, atât pe căi oculte, cât şi în mod direct, iar modul în care se desfăşoară aceste comunicări, durata şi cronologia lor, ţinând seama de faptul că G. era în continuare în concediu de odihnă, denotă că ele erau în strânsă legătură cu soluţia ce urma să fie pronunţată în cauză peste numai câteva zile.

- Convorbire din data de 18.05.2013, ora 15:52, între H. şi O. (mama inc. G. şi a martorei W.).

- Convorbire din data de 19.05.2013, ora 20:30, între H. şi O. - date trafic, vol. 13, înscrisuri+CD.

Toate aceste convorbiri relevă continuarea comunicărilor cu membrii familiei G., în diferite zile, la intervale orare dintre cele mai variate - deşi anterior nu existase o astfel de comunicare intre persoanele la care am făcut referire - de altfel, ea va înceta sa se mai desfăşoare de îndată ce activitatea infracţionala se epuizează.

- Decizia civilă nr. 212 din 21.05.2013, pronunţată în dosarul nr. x/2012, filele x - rezultă că soluţia pronunţată în cauză îi este favorabilă inc. H., aspect susţinut de acuzare.

- Înscris ECRIS - filele x, din care rezultă că la ora 11:22, la data de 21.05.2013, a fost introdusă în sistemul ECRIS,soluţia în dosarul nr. x/2012.

- Adresă Curtea de Apel Craiova şi legendă - vol. 2, fil. 175-178, utila pentru identificarea din fişele de ECRIS a persoanelor care au operat date în acest sistem informatic în perioada analizată.

- SMS de la W. - trafic de date, vol. 13, înscrisuri+CD - către G., la data de 21.05.2013, ora 11:47, relevant întrucât este trimis la circa 20 de minute după ce soluţia a fost introdusă în sistemul ECRIS, este totodată singura comunicare iniţiată de W. către fratele său în toată perioada de când fratele său era plecat din ţară.

- Convorbire din data de 21.05.2013, ora 17:25, între H. şi G..

- Convorbire din data de 21.05.2013, ora 20:07 între H. şi O. - trafic de date - vol. 13, înscrisuri+CD, ambele convorbiri relevă intensitatea comunicării dintre inc. H. şi membrii familiei G., în chiar ziua pronunţării soluţiei în cauza în care era interesat - comunicare care ulterior acestui moment nu mai este la fel de intensă sau chiar lipseşte cu desăvârşire - a se vedea în acest sens datele de trafic - existente în vol. 13, care sunt urmărite până în mai 2014.

- Decizia civilă nr. 212 din 21.05.2013, motivată în data de 07.06.2013, pronunţată în dosarul nr. x/2012 - vol. 10, fil. 228-237, din considerentele acesteia rezultă că au fost preluate în totalitate concluziile scrise, depuse de inc. H., prin apărător A., vol. 10, fil. 217-219, şi că nu a adăugat elemente de fapt ce reieşeau din înscrisurile de la dosarul cauzei - care conduceau la concluzia că inc. H. avea un interes serios în problema supusă dezbaterii în şedinţa respectivă.

- Convorbire din data de 10.06.2013, ora 15:20, iniţiată de inc. H. către GGGGGGGG. - şeful cancelarului primului ministru - date de trafic, vol. 13, înscrisuri+CD, rezultă faptul că inc. H., obţinând soluţia dorită în dosarul nr. x/2012, a început demersurile pentru obţinerea foloaselor promise lui G..

- Convorbirile din 10.06.2013, ora 08:48 şi ora 11:01, H. - G. - vol. 13, date trafic, înscrisuri+CD-uri, rezultă că acum G. era informat de către H. despre demersurile pe care acesta le face în vederea obţinerii pentru VVVVV. a avantajelor promise.

- Convorbire din data de 13.06.2013, ora 09:55 între H. şi G..

- Convorbire din 13.06.2013 la 10:56 între GGGGGGGG. (şeful cancelariei primului ministru l-a apelat pe EEEEEEEE.).

- SMS trimis de către H. la ora 11:01 - 13.06.2013 către G..

- SMS trimis de către G. lui H., ora 11:38 - 13.06.2013.

- Convorbire din 13.06.2013, ora 12:18 iniţiată de H. către G.. Date trafic - vol. 13, înscrisuri+CD, rezultă din acestea demersurile pe care inculpatul H. le desfăşura în vederea obţinerii foloaselor promise lui G. şi apoi imediat convorbirile cu scop informativ cu acesta din urma.

- Convorbire telefonică din data de 08.07.2013, ora 15:36 între H. şi KKKKKKKK.-consilier în cadrul cancelariei primului ministru.

- Convorbire din aceeaşi dată, ora 19:11 între H. şi GGGGGGGG..

- Convorbire din 11.07.2013, ora 08:53 între H. şi KKKKKKKK..

- Convorbire din data de 12.08.2013 dintre H. şi KKKKKKKK..

- SMS de la H. către G. din data de 02.09.2013, ora 11:56, date trafic - vol. 13, înscrisuri+CD - toate aceste comunicări sunt relevante, atât raportat la persoanele intre care au loc,cat şi la cronologia lor, confirmând susţinerile acuzării.

Adresa nr. x/24.04.2014 a CSM, împreună cu documente anexate - vol. 2 fil. 245-254, prin care se înaintează DNA urma corespondenţei nr. x/04.09.2013, din care rezultă că numita W., era propusă de ministrul Justiţiei pentru funcţia de procuror şef al secţiei Judiciare din cadrul DNA, totodată rezultă implicit şi că propunerea privind pe W. nu a fost înaintată Administraţiei Prezidenţiale de către Consiliul Superior al Magistraturii, în vederea numirii în funcţie (în fapt, această ne-înaintare a propunerii a fost determinantă de o "retragere informală" a acesteia de către ministrul justiţiei).

- Fişa lucrării nr. x - vol. 2, fil. 256.

Aceste înscrisuri dovedesc fără dubiu, că imediat după comunicările la care am făcut referire la punctele anterioare, la 04.09.2013, Ministrul Justiţiei avizează favorabil numirea în funcţia promisă de inc. H., a numitei W..

- Corespondenţa şi documentele provenind de la CSM - vol. 2, fil. 258-265 - din care rezultă că, deşi lucrarea nr. x/2013 a fost predată sub semnătură grefierului MMMMMMMM. la CSM, lucrarea nu a fost găsită şi nici nu figurează să fie predată altui compartiment din cadrul CSM.

- Declaraţiile martorilor la care am făcut referire mai sus, atât din timpul urmăririi penale cât şi din faţa instanţei de judecată.

10. Greşita achitare a inculpatului H. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, în baza art. 16 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen., pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen. (1968) cu aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (în forma anterioară modificării acesteia prin Legea nr. 187/2012) şi art. 5 C. pen., în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

I. S-a reţinut în sarcina inculpatului H., ca în cursul anului 2013 a pretins şi primit de la G. un folos (constând în soluţionarea favorabilă a dosarului nr. x/2012 al Curţii de Apel Craiova) pentru a determina funcţionari publici asupra cărora a lăsat să se creadă că are influenţă (inspectorul general al Poliţiei Române şi ministrul justiţiei, funcţionari din cadrul Consiliului local Orşova - prin intermediul lui F.) să facă acte care intră în atribuţiile acestora de serviciu.

II. Corelativ acestei infracţiuni de trafic de influenţă, în sarcina inculpatului H. s-a reţinut infracţiunea de cumpărarea de influenţă, în sensul că pentru foloasele obţinute de către H., în favoarea inculpatului G., a cumpărat la rândul sau influenta acestuia pe care acesta a pretins ca o are asupra unui judecător din cadrul Curţii de Apel Craiova, pentru ca acesta să facă acte care intră în atribuţiile sale de serviciu (în sensul pronunţării unei soluţii favorabile lui H. intr-o cauza în care era parte).

In legătură cu aceste două infracţiuni, reţinute în sarcina inculpatului H., s-a precizat, ca toate consideraţiile expuse pe larg la motivul de apel ce îl vizează pe G. şi toate probele indicate acolo sunt valabile şi în cazul inculpatului H., activitatea infracţională a celor doi fiind în strânsă relaţionare, fiind interconectă.

III. S-a reţinut în sarcina inculpatului H. că, în calitate de preşedinte al Organizaţiei Judeţene Mehedinţi a PP.,cu ajutorul inculpatei E., şi-a folosit influenţa şi autoritatea în scopul obţinerii pentru TT., societate aparţinând familiei sale şi pe care în fapt o controla, a unor foloase necuvenite - constând în decontarea din bugetul asigurărilor sociale de sănătate a unor sume mult superioare celei care i s-ar fi cuvenit .

S-a precizat în legătura cu această faptă că toate consideraţiile expuse pe larg la punctul 7 - ce o vizează pe E. şi toate probele indicate la acel punct sunt valabile şi pentru inculpatul H., în legătură cu săvârşirea acestei infracţiuni în calitate de autor, astfel încât în cele ce urmează ne vom referi doar la acele aspecte şi probe ce nu au fost analizate la punctul 7.

În conţinutul motivelor de apel, s-a precizat situaţia de fapt relevantă în dovedirea vinovăţii, au fost redate anumite convorbiri telefonice, fiind prezentate pasaje din declaraţiile martorilor, precum şi probele ce susţin acuzaţia:

- Procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice,

- Declaraţiile martorilor DDDD., CCCC., BBBB., EEEE. UUU., HHHH., declaraţiile inculpatului H..

- Înscrisurile la care ne-am referit la punctele ce le vizează pe E., C. şi D..

- Adresa nr. x/30.05.2014 a Casei Naţională de Asigură de Sănătate din care rezultă că suma totală plătită de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în anul 2013 pentru asistenţă medicală pentru specialitate paraclinică în judeţului Mehedinţi a fost 5.586.000 de RON (sumă mai mare cu 28,70% faţă de cea care fusese plătită de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pentru aceleaşi servicii în judeţul Mehedinţi în anul 2012, aceasta în condiţiile în care la nivel naţional creşterea faţă de anul precedent a fost de doar 10,69%), vol. 9,filele x.

- Înscrisuri din care rezulta ca din totalul sumelor plătite caselor judeţene de asigurări de sănătate în anul 2013 pentru servicii paraclinice, judeţul Mehedinţi a primit 1,71% (comparativ, în anul în 2012 procentul fusese de 1,47%, şi cu anul 2011, când acesta fusese de 1,54%); aceasta în condiţiile în care judeţul Mehedinţi are doar 1,21% din numărul de asiguraţi de la nivel naţional, aşa cum rezultă din documentele întocmite de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Aceasta dovedeşte că inculpatul H., prin influenta conferita de poziţia politică, asupra conducerii Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, a obţinut venituri pentru societatea pe care o controla vol. 9,filele x şi 16.

- Contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialităţile paraclinice - nr. 383/23.04.2013, cu valabilitate de la 1 mai 2013, încheiat între Casa de Asigurări de Sănătate Mehedinţi, reprezentată de către D. şi TT. S.R.L., reprezentat de către E.. Din acest contract rezultă că suma anuală contractată astfel, a fost de 2.080.601,71 de RON (ceea ce reprezintă 48,74% din suma care fusese repartizată de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pentru anul 2013 întregului judeţ Mehedinţi pentru servicii paraclinice; de altfel, prin actele adiţionale care aveau să fie încheiate această suma avea să fie suplimentată considerabil, aşa cum se va vedea în cele ce urmează. Contractul este relevant şi sub aspectul sancţiunilor care erau prevăzute pentru nerespectarea clauzelor sale.

Astfel, nerespectarea obligaţiei de a asigura prezenţa unui medic de radiologie şi imagistică medicală în fiecare laborator era prevăzută sub sancţiunea rezilierii de plin drept a contractului; în cazul nerespectării celorlalte obligaţii în contract erau prevăzute de asemenea sancţiuni, anume la prima constatare a încălcării, un avertisment scris, iar la a doua constatare, o diminuarea cu 10% a contravalorii serviciilor medicale aferente lunii respective; iar la a treia constatare a nerespectării acestor obligaţii rezilierea de plin drept a contractului. vol 24,filele x.

- date trafic vol. 13 UP.

În legătură cu cele patru infracţiuni (în calitate de preşedinte al Organizaţiei Judeţene Mehedinţi a PP., şi-a folosit influenţa şi autoritatea în scopul obţinerii pentru III. a unui folos necuvenit - constând în numirea într-o funcţie de conducere în cadrul unei direcţii din subordinea primăriei Drobeta Turnu Severin; infracţiunea de dare de mită, constând în oferirea pentru D., numirea intr-o funcţie de inspector vamal în cadrul biroului vamal Porţile de Fier I, a soţului acesteia IIII., în scopul ca aceasta de a-şi îndeplini diverse acte privitoare la îndatoririle de serviciu în vederea realizării intereselor patrimoniale ale TT. S.R.L. - societate a cărei activitate o controla inculpatul H.; inculpatul H. i-a oferit inculpatei C. un folos (constând în numirea soţului său într-o funcţie de conducere în cadrul unei direcţii din subordinea primăriei Drobeta Turnu Severin), în scopul ca aceasta de a-şi îndeplini diverse acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu, în sensul realizării intereselor patrimoniale ale TT. S.R.L), s-a făcut precizarea că au fost analizate pe larg în cadrul motivelor de apel ce le vizează pe inculpatele D. şi C..

S-a mai arătat că s-a reţinut în sarcina inculpatului H., ca a pretins şi primit de la Z. foloase patrimoniale (constând în renunţarea de către acesta la plata contravalorii manoperei şi materialelor pe care le utilizase la lucrările pe care le efectuate în beneficiul lui H., în august 2013 şi în realizarea cu titlu gratuit de lucrări la punctul de lucru al TT. S.R.L.) pentru a o determina pe I., manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă Drobeta Turnu Severin, funcţionar public asupra căruia acesta avea influenţă, să facă acte care intră în atribuţiile acesteia de serviciu (în sensul acordării, prin atribuire directă, a două contracte de lucrări publice către societatea YYYYYYYYY. S.R.L).

În acest sens, a fost descrisă situaţia de fapt relevantă în dovedirea vinovăţii, au fost redate anumite convorbiri telefonice, fiind prezentate pasaje din declaraţiile martorilor, precum şi probele ce susţin acuzaţia.

În dovedirea acestei fapte au făcut referire la următoarele probe:

- Factura din data de 01.08.2013 emisa de YYYYYYYYY. S.R.L, administrata de Z. filele x, rezulta suma şi faptul că Z. a achiziţionat materialele necesare lucrărilor solicitate de H. (în valoare de 28.039,51 RON).

- Informaţii de la ONRC privind societatea YYYYYYYYY. S.R.L. filele x,din care rezulta istoricul societăţii şi faptul ca este administrată de martorul Z..

- Două contracte, unul pentru lucrări de instalaţii, nr. 117 din 4 noiembrie 2013,vol. 8,filele x, iar celălalt pentru lucrări de compartimentare, 121 din 14 noiembrie 2013, filele x; cele doua contracte dovedesc ca lucrările de renovare a secţiei de ortopedie a Spitalului Judeţean de Urgenta Drobeta Turnu Severin, condus de I. au fost atribuite societăţii YYYYYYYYY. S.R.L,la solicitarea inculpatului H., iar divizarea acestor lucrări în cadrul a două contracte s-a făcut tocmai pentru a face posibilă acordarea acestora prin procedura achiziţiei directă (în condiţiile în care valoarea acestora a depăşit plafonul de 100.000 de euro, prevăzut de dispoziţiile art. 19 din ordonanţa de urgenţă nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii). Valoarea celor două contracte acordate de către Spitalul Judeţean de Urgenţă Drobeta Turnu Severin către societatea YYYYYYYYY. S.R.L. a fost de 180.794,47 de RON, respectiv de 303.018,26 de RON, ambele valori fiind fără TVA.

- Documente privind situaţia plăţilor restante şi arieratelor aparţinând Spitalului Judeţean de Urgenţă Drobeta Turnu Severin,si dispoziţiile emise de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, filele106-120.

Rezultă ca efectuarea plăţilor de către Spitalului Judeţean de Urgenţă Drobeta Turnu Severin a fost sistată la data de 6 decembrie 2013 de către trezoreria judeţului Mehedinţi [din cauza faptului că spitalul avea datorii vechi neplătite către alţi furnizori

- Proces-verbal de redare în forma scrisă a unor convorbiri telefonice, întocmit la data de 28.03.2014,vol. 8,filele x. Conţine convorbirile relevante pentru dovedirea faptei tratate la acest subpunct.

- Documentele privind situaţia plăţilor restante şi arieratelor aparţinând Spitalului Judeţean de Urgenţă Drobeta Turnu Severin şi dispoziţiile emise de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, filele106-120.

- Documente privind reparaţiile efectuate la imobilul situat în localitatea Toplet, ce aparţine părinţilor inculpatului H., filele x, din care rezultă că s-au efectuat reparaţii la acest imobil .

Cu privire la aceasta infracţiune, apărarea inculpatului H. a încercat să acrediteze ideea ca lucrările au fost plătite şi din acest motiv nu ne-am afla în prezenta infracţiunii de trafic de influenţă. În acest sens, s-a făcut precizarea că aceste lucrări au fost plătite în luna aprilie 2014, adică după arestarea preventiva a inculpatului, plata ce a intervenit în mod evident pentru ca acesta sa îşi poată formula o astfel de apărare, nu s-a formulat o explicaţie plauzibila în sensul de ce aceasta plata s-ar fi făcut la aproape un an, de la momentul la care Z. efectuase lucrarea şi plăţile aferente ei către furnizori.

In sarcina inculpatului H., s-a reţinut ca a pretins şi primit de la CCCCCCCCCC. foloase patrimoniale, constând în realizarea cu titlu gratuit de lucrări la punctul de lucru al TT. S.R.L., după ce a îndeplinit în folosul lui CCCCCCCCCC. acte la care era obligat în temeiul funcţiei de preşedinte al consiliului judeţean Mehedinţi (în sensul dispunerii efectuării de plăţi, cunoscând că acestea vor fi folosite de către beneficiar pentru plata unor creanţe către societatea BBBBBBBBBB. S.R.L., administrată de către CCCCCCCCCC.).

În acest sens, a fost descrisă situaţia de fapt relevantă în dovedirea vinovăţii, au fost redate anumite convorbiri telefonice, fiind prezentate pasaje din declaraţiile martorilor, precum şi probele ce susţin acuzaţia.

Probele prezentate:

- Propunerea de angajare de cheltuieli, angajamentul bugetar individual şi ordonanţarea de plată (documente datate 20 septembrie 2013), în valoare de 1.385.000,17 RON; în baza acestor documente, la data de 25 septembrie 2013 consiliul judeţean Mehedinţi a achitat către societatea DDDDDDDDDD. S.A. suma de 300.000 de RON (diferenţa fiind achitată la data de 11 octombrie 2013); această sumă a fost folosită apoi pentru efectuarea de plăţi către societatea BBBBBBBBBB. S.R.L. vol. 11,filele x.

- Proces-verbal de redare în forma scrisa a unor convorbiri telefonice, întocmit la data de 28 03 2014, vol. 8,filele x,v izeaza convorbirile la care am făcut referire mai sus.

- declaraţiile martorilor CCCCCCCCCC., EEEEEEEEEE., declaraţiile inculpatei, E..

S-a mai reţinut în sarcina inculpatului H., faptul ca în perioada iunie 2012 - martie 2014, acţionând în calitate de administrator de fapt al societăţii comerciale TT. S.R.L., calitate incompatibilă cu funcţia de preşedinte al consiliului judeţean, a efectuat prin persoane interpuse operaţiuni financiare ca acte de comerţ, cu scopul de a obţine pentru această societate foloase necuvenite constând, printre altele, în decontarea din bugetul asigurărilor sociale de sănătate a unor sume mult superioare celei cuvenite, tocmai ca urmare a exercitării de către inculpat a influenţei conferite de funcţia publică deţinută.

De asemenea, s-a reţinut în sarcina inculpatului H., ca în perioada iunie 2012 - martie 2014, acţionând în calitate de administrator de fapt al societăţii comerciale ZZZ. S.R.L., calitate incompatibilă cu funcţia de preşedinte al consiliului judeţean, a efectuat prin persoane interpuse operaţiuni financiare ca acte de comerţ, cu scopul de a obţine pentru această societate foloase necuvenite,constând în obţinerea în activitatea comercială a acesteia, tocmai ca urmare a exercitării de către inculpat a influenţei conferite de funcţia publică deţinută, a unor venituri suplimentare substanţiale, nefiscalizate.

În acest sens, a fost descrisă situaţia de fapt relevantă în dovedirea vinovăţii, au fost redate anumite convorbiri telefonice, fiind prezentate pasaje din declaraţiile martorilor, precum şi probele ce susţin acuzaţia.

Parchetul a menţionat că, din probele administrate în cauză, a rezultat că inculpatul lua nemijlocit deciziile referitoare la încheierea celor mai importante tranzacţii ale societăţilor comerciale controlate de acesta, decizii pe care le comunica angajaţilor în vederea punerii în executare.

În acest mod, inculpatul a desfăşurat o activitate specifică unei funcţii de conducere în cadrul acestor societăţi, activităţi incompatibile cu funcţia de preşedinte al consiliului judeţean.

Împrejurarea că inculpatul nu avea formal nicio calitate în cadrul acestor societăţi este lipsită de relevanţă pentru existenţa infracţiunii, în condiţiile în care legiuitorul a urmărit să sancţioneze conduita concretă a persoanelor care desfăşoară cu titlu comercial activităţi incompatibile cu funcţia publică.

Faptele au avut ca scop obţinerea de bani, bunuri sau alte foloase care au caracter necuvenit, în condiţiile în care însăşi efectuarea acestor activităţi comerciale este interzisă în mod expres de lege.

Pentru probarea faptelor au fost prezentate următoarele probe:

- Acte privitoare la înfiinţare şi modificările intervenite cu privire la statutul societăţii S.C. TT. S.R.L. - relevante, întrucât arată istoricul acestei societăţi de la înfiinţare şi până la un moment ulterior săvârşirii infracţiunilor din prezentul capitol, în plus din acestea rezultă că societatea a aparţinut, de la înfiinţare şi până în prezent, fie inculpatului H., fie unor persoane din familia sa (mama, soţie, etc.), filele x şi filele x.

- Raport de constatare întocmit de specialiştii D.N.A - relevă modul în care a crescut cifra de afaceri a TT.., în perioada 2011-2013, cea mai mare cifra de afaceri fiind cea de la nivelul anului 2013 (perioada activităţii infracţionale), totodată, raportul de constatare reţine că veniturile TT., erau provenite în proporţie de peste 90%,de prestările de servicii facturate de Casa de Asigurări de Sănătate Mehedinţi, filele x.

- Înscrisuri din care rezultă că TT. S.R.L. a primit de la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Mehedinţi suma de 3.595.762 de RON (adică 64,37% din întreaga sumă alocată judeţului Mehedinţi pentru servicii paraclinice); faţă de situaţia din anul precedent (când suma plătită de către Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Mehedinţi către TT. S.R.L. fusese de doar 1.583.026 de RON), în anul 2013 s-a înregistrat o creştere cu 127,14% a sumei plătite de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Mehedinţi către societatea controlată de către H.; totodată trebuie arătat că, în anul 2013, veniturile obţinute de către TT. S.R.L. de la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Mehedinţi au reprezentat cvasi-totalitatea veniturilor realizate de această societate (anume 97,78%), filele x, filele x şi filele x (contracte şi acte adiţionale aferente anului 2012 relevante pentru comparaţia cu anul 2013).

- Informare privind criteriile de repartizare a fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, aprobat prin Legea bugetului de stat nr. 5/2013, întocmita de martora UUU., filele x.

- La capitolul "Asistenţa medicală pentru specialităţi paraclinice - activitatea curentă" (capitol de unde se asigură inclusiv plata investigaţiilor TT.), suma aflată la dispoziţia Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pentru anul 2013 a fost de 355.500.000 de RON (suma totală pentru specialităţi paraclinice fiind de 382.700.000 de RON), vol. 9,fila x.

- Hotărârea nr. 5 din 29 martie 2013, emisă de DDDDD., în calitatea sa de preşedinte al Casei Naţionale de Asigură de Sănătate, prin care s-a aprobat modul de repartizare a fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, evidenţiat de înscrisurile de la punctul 6, relevă că bugetul a fost aprobat în forma de mai sus, favorabilă inculpatului H., vol. 9,filele30-31.

- Convorbiri purtate între inculpatei H., D. şi C. în perioada imediat ulterioară momentului aprobării bugetului în forma vădit favorabilă judeţului Mehedinţi, evidenţiată mai sus - aprilie 2013, relevă că în acea perioada inculpatul îşi negocia cu persoanele cu funcţii de răspundere la nivelul Casei Judeţene de Sănătate Mehedinţi, modalitatea de încheiere a contractului de furnizare servicii medicale. Date trafic, vol. 13-inscrisuri+CD şi procese-verbale de redare.

Convorbiri telefonice între H., UUU., D., din care rezultă că şi după încheierea contractelor, pe parcursul derulării lor, inculpatul H. a continuat să îşi exercite influenţa asupra celor două şi că acesta acţiona ca un veritabil conducător al societăţii TT. - trafic date, vol. 13 înscrisuri +CD şi procese-verbale de redare.

Relevante pentru infracţiunile analizate la aceste subpuncte (XI şi XII), sunt multitudinea de convorbiri purtate în toată această perioadă între inculpaţii H. şi E. - date trafic, vol. 13, înscrisuri +CD.

- Proces-verbal de redare din 31 03 2014, filele x.

- Convorbiri între inculpatul H. şi Y., purtate pe parcursul a câteva luni (martie- octombrie), aşa cum rezultă din analiza datelor de trafic vol. 13 înscrisuri + CD, relevante în ceea ce priveşte administrarea în fapt de către H. a activităţii societăţii ZZZ. S.R.L.

- Acte privitoare la înfiinţare şi modificările intervenite cu privire la statutul societăţii S.C ZZZ. S.R.L. - relevante, întrucât arată istoricul acestei societăţi, de la înfiinţare şi până la un moment ulterior săvârşirii infracţiunilor din prezentul capitol, precum şi implicarea inculpatului H. în administrarea acestei societăţi, filele x.

11. Greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor H., I. şi J..

Parchetul a apreciat sentinţa instanţei de fond ca fiind netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor H., I. şi J., pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acestora (art. 12 lit. b) Legea 78/2000.

S-a considerat că instanţa de fond cu ocazia stabilirii pedepsei şi a modalităţii de executare, a minimalizat gravitatea faptelor comise şi care derivă din modul concret de punere în executare a rezoluţiei infracţionale, contextul în care au fost săvârşite infracţiunile, calitatea specială a inculpatei I. -manager al Spitalului Judeţean de Urgenta Mehedinţi, la momentul desfăşurării activităţii infracţionale, valorile sociale lezate, consecinţele negative pe care o asemenea conduită penală le produce în opinia publică, precum şi poziţia psihologică a inculpatei în raport de activitatea infracţională desfăşurată, elemente pe care le apreciem că fiind criterii de agravare ale răspunderii penale care nu pot fi eludate de circumstanţe personale favorabile.

Sub aspectul individualizării pedepsei principale s-a apreciat că aceasta, astfel cum a fost stabilită de judecătorul fondului sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare, este necorespunzătoare în raport de criteriile generale de individualizare ale pedepsei, întrucât este insuficientă pentru a se atinge scopul sancţiunii penale şi totodată nu relevă pericolul social concret al actelor comise de inculpata, lăsând a se naşte în percepţia societăţii imaginea că justiţia penală nu are o poziţie suficient de fermă în cazul faptelor de corupţie, iar subiecţii care vor comite asemenea fapte nu se vor supune unor consecinţe serioase.

Prin sancţiunea penală aplicată s-au produs efecte atât asupra conduitei inculpatei, pedeapsa contribuind la reeducarea acesteia, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare.

In ceea ce o priveşte pe inculpata J., instanţa de fond a avut în vedere aceleaşi considerente, la stabilirea pedepsei şi a modului de executare, aceasta a solicitat aplicarea dispoziţiilor vizând procedura simplificată, astfel încât sub aspectul cuantumului s-a considerat pedeapsa ca fiind temeinică, însă modalitatea de executare a fost apreciată ca fiind nejustificat de blânda, mult mai potrivită fiind suspendarea pedepsei sub supraveghere,pentru procesul de reeducare al inculpatei, raportat şi la circumstanţele reale de săvârşire a faptei.

Această modalitate de a acţiona a unor funcţionari publici, care în dorinţa de a satisface interesele personale ale conducătorului unităţii din care fac parte în detrimentul intereselor generale ale societăţii şi care au drept consecinţă de cele mai multe ori, producerea unor prejudicii fie materiale (nu este cazul infracţiunii de faţă), fie de altă natură,este des întâlnită şi tocmai de aceea ar trebui sancţionată exemplar, o astfel de atitudine, poate produce prejudicii serioase pe termen lung atât prin afectarea încrederii societăţii în integritatea funcţionării publici, cât şi prin crearea unui mod de a fi, care afectează categoria profesională a funcţionarilor publici la nivel de generaţii.

In ceea ce îl priveşte pe inculpatul H. s-a considerat ca pedeapsa aplicata este necorespunzătoare atât în cuantum, cat şi ca modalitate de executare.

Parchetul a apreciat ca pedeapsa de 1 an şi 6 luni, (serios orientata spre minim), şi în modalitatea de executare aleasa de instanţa, în condiţiile în care, singura circumstanţa favorabila ce se poate retine, este data de lipsa antecedentelor penala, goleşte de conţinut, însuşi scopul pentru care aceasta este aplicată.

In raport de circumstanţele reale de săvârşire a faptei, dar şi de vasta activitate infracţională a acestui inculpat, ce rezulta din întreaga cauza, de poziţia avuta pe parcursul procesului penal, se impunea aplicarea unei pedepse mai severe.

Prezenta acestuia în fata instanţei de fond la majoritatea termenelor de judecata şi faptul ca a propus probatorii în favoarea sa, (aceasta fiind de altfel o atitudine ce tine de normalitate), nu justifica aplicarea unei pedepse orientate spre minim şi în modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere.

Astfel, având în vedere aceste aspecte reale care constituie în mod incontestabil elemente care agravează situaţia inculpaţilor, circumstanţele personale apreciate de instanţă ca fiind favorabile, lipsa antecedentelor penale, familia organizată, nu au putut constitui ab iniţio criterii apte a crea un regim juridic blând, cu atât mai mult cu cât acestea nu au fost suficiente pentru a-i împiedica pe inculpaţi să comită faptele reţinute în sarcina lor.

Fără a realiza un just echilibru între circumstanţele reale şi cele personale, Parchetul a apreciat că se impune valorificarea doar a acelor elemente care pot fi apreciate ca fiind cu adevărat meritorii pentru persoana inculpaţilor, şi nu acelea care constituie o stare de normalitate, instanţa a stabilit pedepse blânde, lipsite de proporţionalitate, minimalizând în acest mod pe baza unor criterii netemeinice pericolul real al faptei şi al inculpaţilor.

Lipsa antecedentelor penale este un aspect ce nu reprezintă un merit deosebit care să justifice clemenţă, ci e o stare de normalitate, specifică majorităţii membrilor societăţii, ba mai mult este chiar o condiţie pe care trebuia să o îndeplinească inculpaţii (funcţionari publici).

In contextul general economic şi social, s-a apreciat că acest gen de infracţiuni ar trebui sancţionat corespunzător şi la aplicarea pedepselor ar trebui sa se aibă în vedere tabloul de ansamblu şi actual al societăţii noastre.

Apelantul inculpat H. a criticat hotărârea pronunţată de prima instanţă sub aspectul dispoziţiei de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea 78/2000, pe care a considerat-o nelegală şi netemeinică, în raport cu considerentele următoare:

Analiza textului legal presupune cu titlu de situaţie premisă existenţa unor date şi informaţii nedestinate publicităţii, respectiv cărora să li se confere un caracter secret, respectiv secret de serviciu sau secret de stat, astfel cum prevede art. 15 lit. c) din Legea nr. 182/2002 şi care sunt de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat. Pe de altă parte, din Decizia nr. 50/2.02.2017, CCR a statuat că noţiunea de "informaţii ce nu sunt destinate publicităţii" are în vedere toate informaţiile nepublice care pot fi de două categorii şi anume: informaţii clasificate, care intră sub incidenţa Legii nr. 182/2002 şi informaţii confidenţiale, pentru care exista obligativitatea păstrării acestui caracter.

A precizat că, în cauză, atribuirea prin licitaţie publică a mobilierului şi aparaturii necesare pentru dotarea blocului materno-infantil nu reprezintă informaţii clasificate.

În privinţa informaţiilor confidenţiale, potrivit art. 2 din Legea nr. 78/2000, persoanele prevăzut la art. 1 din lege sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin în exercitarea funcţiilor atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile atribuţiile, ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele ori pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Identificarea ori individualizarea informaţiilor confidenţiale se face în funcţie de domeniul specific prevăzut în legile speciale, regulamente sau angajamente ale subiectului activ. Potrivit art. 102 din Legea nr. 215/2001 preşedintele Consiliului Judeţean nu este titularul de date şi informaţii confidenţiale, prin urmare inc. H. nu poate fi subiect activ al acestei infracţiuni.

Pe de altă parte, aspectele reţinute în rechizitoriu ca reprezentând informaţii nedestinate publicităţii nu au nici ele caracter nepublic.

Potrivit art. 26 din O.U.G. nr. 34/2006, valoarea estimată a contractului de achiziţie publică trebuie să fie determinată înainte de iniţierea procedurii de atribuire a contractului respectiv, prin urmare nu este o informaţie nepublică, după cum nu are acest caracter nici modalitatea de finanţare.

Concluzia ce rezultă este că informaţiile confidenţiale includ acele informaţii care, fără a avea caracter clasificat, sunt supuse unui regim restrictiv de circulaţie, unor îngrădiri legale impuse de interesele sociale superioare.

Încadrarea juridică dată faptei pretins săvârşită de inculpatul H. nu conţine nicio analiză în legătură cu natura datelor şi informaţiilor care ar fi fost divulgate pe parcursul procedurii de desfăşurare a licitaţiei, astfel încât nici în rechizitoriu, dar nici în concluziile orale, nu au fost indicate elementele de natură nepublică pe care inculpatul le-ar fi dezvăluit unor terţi, fără a avea această îndreptăţire.

Un alt element constitutiv al acestei infracţiuni îl reprezintă generarea unui folos necuvenit pentru un terţ, astfel încât făptuitorul să aibă reprezentarea clară a rezultatului acţiunii sale, să îl urmărească în mod nemijlocit şi să acţioneze in vederea realizării acestui deziderat final.

În cazul de faţă, acuzarea ar fi trebuit să facă dovada existenţei unui folos necuvenit pe care S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. în asociere cu finanţatorul său PPPPPPPPPP. S.R.L. l-ar fi obţinut prin folosirea informaţiilor obţinute de la inc. H..

Rechizitoriul a menţionat că aceşti doi agenţi economici ar fi fost favorizaţi şi, pe cale de consecinţă, ar fi obţinut un folos necuvenit, prin înlăturarea competitorilor economici şi asigurarea unei marje de profit maximal.

Această aserţiune este total contrazisă de felul în care s-au derulat faptele, astfel cum a rezultat din toate declaraţiile martorilor audiaţi, şi care au atestat că problema utilării blocului materno-infantil fusese discutată în mod public, inclusiv într-o conferinţă de presă, organizată imediat după inaugurarea clădirii nou construite şi, de asemenea, pe pagina de internet publică a Spitalului judeţean Drobeta Turnu Severin au fost publicate materiale în care era enunţată această idee, ceea ce a reprezentat o invitaţie informală pentru toate firmele interesate de a participa la proiect.

Or, s-au prezentat la Spitalul Judeţean un număr mare de societăţi comerciale, între 5 şi 7, majoritatea dintre acestea fiind firme cu care spitalul colabora, au vizionat spaţiile, au identificat căile de acces, dimensiunile şi amplasarea încăperilor, încercând să formuleze oferte pentru autoritatea contractantă, doar după vizionarea prealabilă a sediului.

Aceiaşi martori au arătat că firmele pe care le reprezintă au utilat în decursul timpului şi alte spitale sau secţii specializate şi întrucât urmau a furniza cantităţi mari de mobilier şi aparate medicale, iar nu un singur produs, simpla examinare a schiţei spaţiului era insuficientă existând o practică în sensul de a face investigaţii personale tocmai pentru a evita livrarea unor produse voluminoase şi care nu puteau fi introduse prin uşile încăperilor sălilor de operaţie, etc.

Cu privire la costurile produselor, martorii audiaţi au declarat că au formulat oferte care să fie în mod evident avantajoase în primul rând pentru furnizori, dar fără a intra în negocieri efective, au fost informaţi într-o primă etapă că sumele cerute sunt peste posibilităţile financiare ale CJ, iar ulterior li s-a comunicat că de fapt spitalul, în calitate de autoritate contractantă, nu dispunea de nicio sumă de bani, iar achiziţia urmează să se realizeze în sistem leasing, fapt ce i-a determinat pe reprezentanţii firmelor furnizoare să se retragă, motivat de faptul că nu mai participaseră niciodată la o procedură de achiziţie cu acest specific, şi ar fi fost dificil să identifice o societate de leasing care să accepte astfel de condiţii.

Circumstanţele în care s-a desfăşurat procedura de achiziţie publică nu a lăsat nicio îndoială în privinţa faptului ca inc. H. a urmărit în mod exclusiv beneficiul spitalului judeţean şi nicidecum al furnizorului de mobilier şi aparatură medicală, cu care nu avea niciun fel de relaţii personale, fapt ce a rezultat din declaraţia martorului UUUUUUUUUU., reprezentant al S.C. OOOOOOOOOO..

Atât inculpatul, cât şi martorii audiaţi, au confirmat că în vara anului 2013, în timp ce se afla pe litoral, H. a fost vizitat în holul hotelului în care locuia cu familia, de inc. J., UUUUUUUUUU. şi un alt domn din partea PPPPPPPPPP. S.R.L., care l-au informat că aceste două societăţi sunt interesate să participe la procedura de achiziţie, inculpatul recomandându-le să păstreze legătura cu dna I., managerul general al spitalului, astfel încât iese din discuţie orice interes propriu pe care inc H. l-ar fi avut, fie de a favoriza aceste firme, fie de a obţine el vreun beneficiu în urma acestei colaborări.

În legătură cu modul în care în care a fost întocmit caietul de sarcini, astfel cum inculpatul a prezentat anterior, martorii audiaţi şi care îşi desfăşoară şi în prezent activitatea la secţia de obstetrică-ginecologie a Spitalului judeţean Turnu Severin, au arătat instanţei că nu aveau noţiuni tehnice în legătură cu aparatura medicală pe care doreau să o achiziţioneze, motiv pentru care au făcut doar menţiuni de principiu în legătură cu produsele pe care le apreciau utile în vederea dotării blocului materno-infantil, urmând ca parametrii de identificare a produselor să fie preluaţi fie din alte caiete de sarcini întocmite în situaţii similare, fie prin consultarea cu specialişti în domeniul aparaturii medicale, întrucât era absolut firesc ca un medic să nu deţină informaţii de natură tehnică, cu excepţia unor indicatori cu caracter foarte general.

În legătură cu modul în care a fost alcătuită şi postată oferta pe site-ul SEAP, a fost audiat în două rânduri martorul ZZZZZZZZZ., care a susţinut că după realizarea primei postări a realizat că s-au înscris la licitaţie două firme, fapte pe care 1e-a adus la cunoştinţa inc. I., astfel că aceasta le-a dat dispoziţie să retragă oferta de pe site-ul SEAP, acţiune pe care procurorii pretind că ar fi decis-o cu scopul înlăturării competitorilor.

În realitate, astfel cum s-a demonstrat, inclusiv pe bază de înscrisuri, oferta era eliptică în sensul că fusese omis codul CPV, acesta fiind esenţial pentru ca anunţul public să fie complet, deoarece indica faptul că finanţarea urma a fi realizată în sistem leasing şi acesta a fost motivul pentru care oferta iniţială a fost retrasă, a fost completată prin adăugarea codului CPV şi repostată pe site-ul SEAP.

A fost depus la instanţă un document din care rezultă că site-ul SEAP este un domeniu public, asupra căruia nu se poate interveni fără ca modificările să fie conservate şi orice postare sau modificare se face cu acordul administratorului acestui domeniu virtual, tocmai pentru că nu este un cont privat de tipul unui blog, pe care utilizatorul poate face orice menţiuni doreşte.

Din înscrisurile depuse a rezultat că, după prima postare, la licitaţie s-a înscris o singură firmă, prin urmare este total neavenită afirmaţia martorului ZZZZZZZZZ. în sensul că managerul general I. a decis retragerea ofertei publice de achiziţie de teama existenţei unei competiţii.

Absenţa codului CPV din oferta iniţială a fost confirmată de către toate persoanele audiate, atât în calitate de inculpaţi cât şi de martori, aceştia fiind unanimi în a declara că în absenţa codului CPV oferta era incompletă, deoarece finanţarea în sistem leasing reprezenta un element esenţial în procedura de achiziţie publică.

Aceste persoane au relatat, de asemenea, că l-au informat pe inc. H. despre situaţia creată, acesta a fost foarte nemulţumit şi, deşi nu avea cunoştinţe în domeniu, le-a cerut să remedieze cât mai repede problema, dar fără a avea nicio implicare directă în acţiunea concretă de retragere şi modificare a ofertei iniţiale.

Cu privire la felul în care au fost derulate acţiunile ulteriore, în rechizitoriu s-a reţinut că inc. H. ar fi desfăşurat activităţi de natură infracţională, prin faptul că a trimis, pe lângă documentaţia necesară în vederea garantării finanţării şi o delegaţie din partea Consiliului Judeţean formată din vicepreşedintele CJ Mehedinţi EEEEEEEEEE., precum şi martorul FFFFFFFFFFFFF., care să susţină în cadrul comisiei speciale constituite la nivelul Ministerului Finanţelor interesele Consiliului Judeţean.

Martora EEEEEEEEEE. a declarat la rândul său că acest demers a fost cât se poate de legitim, că s-a deplasat la Bucureşti şi a luat legătura cu dna AAAAAAAAAAA., consilier la Ministerul de Finanţe, iar aceasta i-a spus că dosarul trebuie completat cu câteva documente, actele fiind transmise în format electronic de la Consiliul Judeţean.

De asemenea, martora a declarat că au fost discuţii şi la Ministerul Lucrărilor Publice, că nu s-au făcut intervenţii nelegitime, că a fost invitată să participe la şedinţa comisiei organizată la nivelul Ministerului Finanţelor, unde a susţinut punctul de vedere al CJ Mehedinţi privind garantarea finanţării pentru utilarea blocului materno-infantil, pe baza documentelor prezentate, dar şi a unor informaţii pe care le avea de la faţa locului.

În rechizitoriu s-a încercat acreditarea ideii că inc. H. a încercat să influenţeze decizia comisiei apelând la martorele RRRRRRRRRRR. şi UUUUUUUUUUU., cărora le-a solicitat sprijinul în sensul de a-i contacta pe membrii comisiei cu solicitarea de a vota favorabil cererea venită din partea CJ Mehedinţi.

Ambele doamne au contestat astfel de intervenţii, arătând că procedura a fost respectată, dosarul de finanţare era complet, plata urma să fie realizată din fondurile proprii ale CJ Mehedinţi, iar Ministerul Finanţelor avea rolul de a garanta această finanţare, fără a intra în discuţie alocarea vreunei sume de bani pe considerente politice, astfel cum încearcă să acrediteze Ministerul Public.

De altfel şi unicul martor care a avut obiecţiuni în cadrul şedinţei, respectiv dl ZZZZZZZZZZ., a arătat instanţei cu ocazia audierii sale, că la momentul întrunirii comisiei nu avea toate datele necesare, întrucât nu mai participase la şedinţe similare, dar ulterior s-a documentat şi a constatat că solicitarea venită din partea CJ Mehedinţi era absolut îndreptăţită.

Concluzionând în legătură cu modul în care s-a desfăşurat procedura de achiziţie publică privind dotarea blocului materno-infantil, a apreciat că aceasta a fost corectă, transparentă şi a urmărit în mod exclusiv interesul autorităţii contractante, în condiţiile în care nu exista nicio formă de finanţare, nici măcar resurse pentru plata avansului, astfel încât majoritatea formelor de profil au considerat că este o investiţie riscantă şi după primele discuţii purtate cu conducerea spitalului judeţean, au declinat ofertele iniţiale.

Suma finală de 2,8 mil euro a reprezentat cea mai bună ofertă pe care o putea primi Consiliul Judeţean, iar termenul de rambursare de 7 ani poate fi de asemenea apreciat ca fiind convenabil pentru autoritatea contractantă.

Ca urmare a anulării licitaţiei în urma declanşării prezentului dosar penal, efectul a fost acela că blocul materno-infantil funcţionează cu mobilier vechi, uzat şi ruginit, cu aparatură medicală depăşită cu săli de naştere şi spaţii de îngrijire a copiilor prematuri nu dispun de aparatură modernă, astfel cum fusese preconizat in procedura de achiziţie.

Tot ca efect al anulării acestei proceduri, OOOOOOOOOO. a vândut produsele ofertate la 2,8 mil euro cu peste 4 milioane euro, fapt ce a rezultat chiar din declaraţia martorului UUUUUUUUUU..

Instanţa de fond a reţinut că inculpatul ar fi desemnat-o pe inc. J. pentru a păstra legătura exclusiv cu reprezentanţii OOOOOOOOOO. deducând din aceasta interesul lui H. pentru ca această firmă sa câştige în final licitaţia şi, totodată, el însuşi s-ar fi implicat în relaţia cu martorii reprezentanţi ai aceleiaşi societăţi, cu care, astfel cum a arătat anterior a avut mai multe întâlniri atât la sediul CJ Mehedinţi cât şi pe litoral, dar şi în Bucureşti.

Desemnarea dnei J. pentru coordonarea din partea Consiliului Judeţean a procedurii de achiziţie publică era cât se poate de firească având în vedere calităţile pe care aceasta le îndeplinea în perioada respectivă, şi anume preşedinte al Consiliului de Administraţie al Spitalului şi director economic al CJ Mehedinţi, în condiţiile în care Spitalul Judeţean era proprietatea Consiliului Judeţean.

Având cunoştinţele de specialitate necesare, şi anume fiind economist, inculpata F. era cea mai în măsură să se implice în numele şi în interesul Consiliului Judeţean în această procedură de achiziţie.

Din probele dosarului a rezultat că inculpatul nu a fost informat nici de către J., dar nici de reprezentanţii OOOOOOOOOO., în legătură cu numărul şi frecvenţa întâlnirilor pe care aceştia le-au avut în decursul timpului, iar la rândul său nu a avut nicio discuţie cu caracter privat cu martorii UUUUUUUUUU. şi WWWWWWWWWW., nici la sediul Consiliului Judeţean şi nici în Bucureşti.

În legătură cu întâlnirea de la Mamaia, a rezultat, fără dubiu, că aceasta s-a realizat la cererea expresă a celor doi domni, aceştia nu au primit niciun fel de date sau informaţii concrete legate de procedura de achiziţie şi nici nu li s-a sugerat de către inculpat să se implice în întocmirea caietului de sarcini ori să întocmească ei înşişi listele cu necesarul de produse ce urma a face obiectul licitaţiei publice.

Cu privire la întâlnirea care a avut loc în Bucureşti, aceasta a fost ulterioară datei semnării contractului dintre CJ Mehedinţi şi asocierea OOOOOOOOOO.-PPPPPPPPPP., iar discuţiile s-au purtat în legătură cu întârzierea furnizării aparaturii medicale de către câştigătorii licitaţiei, având în vedere că aceştia se angajaseră ca produsele să fie livrate până la 1.01.2014, termen care nu fusese respectat.

Din probatoriul cauzei a rezultat cu suficientă claritate că inculpatul H. nu a avut niciodată relaţii apropiate cu martorii UUUUUUUUUU. şi WWWWWWWWWW., nu a avut numerele lor de telefon şi nici aceştia nu l-au contactat vreodată pe inculpat.

În legătură cu presupusa aducere la cunoştinţă a sumei maximale de care dispunea Consiliul Judeţean pentru achiziţionarea mobilierului şi aparaturii, nimeni dintre cei interogaţi nu a susţinut nici în faza de urmărire penală şi nici în faţa judecătorului că H. ar fi furnizat o asemenea informaţie, după cum nici faptul că li s-a permis accesul în spital pentru vizionarea spaţiilor nu este în responsabilitatea inculpatului, deşi în sine, un asemenea procedeu este uzual, având în vedere amploarea procesului, numărul mare de piese de mobilier şi aparatură medicală ce urmau a fi furnizate, dar şi necesitatea de a cunoaşte, nu doar prin studierea planurilor, ci şi prin vizualizare directă, dimensiunile spaţiilor de acces, ale sălilor de tratament şi operaţie şi ale spaţiilor de cazare.

A mai reiterat susţinerile tuturor persoanelor audiate, inclusiv ale martorului UUUUUUUUUU. care a declarat că dotarea unui spital este o operaţiune de mare anvergură şi având în vedere numărul mare de produse ce trebuie furnizate şi dimensiunile acestora, este absolut necesar ca furnizorul să aibă reprezentarea concretă a spaţiului, înălţimea şi descinderea uşilor de acces, astfel încât aparatura să fie funcţională şi să poată fi amplasată corespunzător.

A relevat instanţei de control judiciar că toate firmele interesate în această procedură şi-au trimis reprezentanţii la sediul Spitalului Judeţean exact în acest scop, astfel încât nu a existat nicio preferinţă pentru OOOOOOOOOO..

În legătură cu împrejurarea că această firmă ar fi fost tratată ca o firmă "de casă" în relaţia cu spitalul Judeţean, a relevat faptul că inc. H. nu a fost niciodată informat în legătură cu furnizorii de aparatură medicală sau consumabile cu care colaborase până în momentul respectiv spitalul, aceasta nefăcând parte din domeniul său de competenţă şi responsabilitate.

Faptul de necontestat că firma OOOOOOOOOO. livrase şi în trecut diferite aparate de monitorizare către spital nu a reprezentat decât un argument secundar în condiţiile în care seriozitatea acestei firme, calitatea bună a produselor livrate şi respectarea termenelor de garanţie nu puteau fi decât în avantajul beneficiarului.

Inculpatul a considerat total impropriu a se aprecia că relaţia cu un partener serios, cunoscut şi lider în materia furnizării aparatelor medicale se poate încadra în disp. art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

A menţionat că, în acelaşi context, se impun unele precizări legate de faptul că judecătorul de fond a concluzionat că firma OOOOOOOOOO. a fost aceea care a furnizat listele de necesar pentru maternitate în raport de produsele pe care le deţinea, iar caietul de sarcinii a fost întocmit tot de acest ofertant, fiind transmis pe un stick Consiliului Judeţean.

Din declaraţiile tuturor martorilor audiaţi şi care reprezentau alte potenţiale firme furnizoare, a rezultat că şi acestea au prezentat pliante cu aparatele pe care le deţineau sau le puteau procura, cu parametri tehnici si costurile acestor produse, astfel încât autoritatea contractantă sa aibă reprezentarea raportului calitate preţ.

Conţinutul stickului este exact acesta, respectiv materiale de prezentare ale produselor de care dispuneau, având în vedere numărul mare de obiecte ce urmau a fi achiziţionate şi care făceau practic imposibilă deplasarea reprezentanţilor cu bibliorafturi întregi care să conţină prezentarea produselor cu datele tehnice ale acestora.

În rechizitoriu s-a regăsit susţinerea că respectivul stick ar fi fost remis doamnelor YYYYYYYY. şi J. cu ocazia unei deplasări pe care au făcut-o în Bucureşti în ziua de 13.07.2013, scopul deplasării fiind tocmai acela de a se întâlni cu reprezentanţii OOOOOOOOOO. de la care urmau să primească respectivul mediu de stocare, acest obiect urmând apoi să intre în posesia inc. H., astfel încât, în calitatea de preşedinte al CJ Mehedinţi, acesta să ia cunoştinţă despre intenţiile firmei OOOOOOOOOO. şi oferta acestei societăţi.

Ca urmare a demersurilor efectuate de inculpat, în vederea clarificării acestei situaţii, a rezultat că în ziua de 12.07.2013 a fost primită la CJ Mehedinţi adresa din partea Angenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, prin care s-a solicitat participarea la concursul pentru ocuparea unei funcţii publice a doamnelor YYYYYYYY. şi J. pentru data de 19.07.2013, în calitate de membre ale comisiei de concurs, sens în care au fost întocmite ordinele de deplasare pentru data amintită, respectiv 18.07.2013, documente pe care inculpatul este în măsură să le prezinte instanţei de apel.

Prezenţa în Bucureşti a doamnelor YYYYYYYY. şi J. nu a avut nicio legătură cu interesul acestora şi a inc. H. de a obţine vreun stick din partea firmei OOOOOOOOOO., şi niciuna din persoanele audiate nu a confirmat această aserţiune din rechizitoriu.

Parchetul a reţinut că stickul a fost preluat de dna YYYYYYYY. care s-a deplasat după terminarea concursului la locul său de domiciliu şi că aceasta i l-ar fi remis inculpatului H. la revenirea sa din concediu.

Audiată în cursul urmăririi penale, martora YYYYYYYY. a negat vehement faptul că ar fi primit vreun stick de memorie de la reprezentanţii OOOOOOOOOO., declarând că în ziua următoare terminării concursului, inc. J. s-a deplasat ea însăşi pe litoral, unde s-a întâlnit cu inc H. care, la rândul său, îşi petrecea vacanţa în staţiunea Mamaia, astfel încât în orice ipoteză era exclus să păstreze stickul de memorie (pe care oricum nu 1-a primit), fiind în logica lucrurilor că dacă ar fi avut acest obiect, stickul ar fi fost preluat de inc. J. pentru a fi înmânat lui H. în staţiunea Mamaia.

Audiată în legătură cu aceeaşi împrejurare, inc. J. a negat la rândul său faptul că ar fi intrat în posesia acestui stick în urma unei prezumtive întâlniri cu reprezentanţii OOOOOOOOOO., ce ar fi avut loc la 18.07.2013 în Bucureşti, precum şi faptul că ar fi primit un astfel de stick care să fi rămas in posesia martorei YYYYYYYY., urmând ca despre conţinutul acestuia să ia cunoştinţă inc H. la revenirea din concediu.

Întrucât martora YYYYYYYY. nu a fost conceptată în citativul rechizitoriului, aceasta nu a fost audiată în primul ciclu procesual, motiv pentru care inculpatul a apreciat absolut necesară pentru lămurirea situaţiei audierea ei în faţa instanţei de apel.

De asemenea, persoanele audiate au declarat că acest stick nu a ajuns niciodată la inc. H., astfel încât inculpatul nu a cunoscut nici de existenţa nici de conţinutul datelor înscrise în acest mijloc de stocare.

Unele detalii legate de modul în care a fost postată licitaţia pe site-ul SEAP au fost considerate incriminatoare de către judecătorul fondului şi de natură să confirme presupunerea că inc H. ar fi avut reprezentarea implicării firmei OOOOOOOOOO. în desfăşurarea procedurii de achiziţie publică.

Este de netăgăduit faptul că postarea iniţială pe site-ul public a avut un caracter incomplet, fiind omisă inserarea codului CPV, şi care atesta faptul că finanţarea se făcea în sistem leasing, acest amănunt şi mai precis absenţa lui putând să inducă în eroare ofertanţii.

Este la fel de adevărat că această carenţă a fost constatată de către reprezentanţii OOOOOOOOOO., dar întrucât postarea avea un caracter public, ea putea fi la fel de bine observată de orice persoană care ar fi accesat site- ui SEAP.

Coinculpatele I. şi F. au declarat că i-au adus la cunoştinţă inculpatului că există o omisiune în legătură cu această postare, fără a oferi însă detalii şi mai ales fără a-i aduce la cunoştinţă inculpatului cine anume le-a semnalat această deficienţă.

Reacţia inculpatului a fost fermă şi le-a cerut celor două să remedieze cât mai rapid acest neajuns, fără a da indicaţii clare în legătură cu modul în care ar fi trebuit să se procedeze, cele două inculpate declarând că H. nu avea niciun fel de cunoştinţe în materie informatică, prin urmare, oricum nu ar fi avut cum să cunoască procedura ce trebuia urmată în această privinţă.

Conduita şi reacţia inculpatului sunt uşor de explicat prin faptul că acesta îşi dorea într-adevăr ca procedura să se finalizeze cât mai rapid având în vedere întârzierile care deja se produseseră în finalizarea construcţiei şi darea în folosinţă a maternităţii, din cauza modului defectuos de administrare a obiectivului în perioada anterioară.

Această preocupare, pe care H. a recunoscut-o în mod constant, nu poate fi calificată drept o conduită ilicită, întrucât aceasta trebuie să fie atitudinea oricărei persoane responsabile în raport de îndatoririle publice ce ii revin.

S-a imputat de către instanţă faptul că întreaga procedură de licitaţie a avut un caracter aproape formal, în sensul că nici spitalul şi nici CJ nu au luat măsuri pentru a se face o publicitate largă acestei acţiuni, limitându-se la organizarea unei conferinţe de presă şi la publicarea anunţului de licitaţie într-un ziar naţional.

Modalitatea în care a fost realizată publicitatea nu este o chestiune care să intre în sfera de atribuţii ale preşedintelui Consiliului Judeţean, prin urmare nici responsabilitatea penală a acestuia nu poate fi atrasă în legătură cu chestiuni care exced sferei sale de competenţă directă, fiind sarcina autorităţii contractante să identifice cele mai eficiente modalităţi de publicitate în vederea atragerii unui număr cât mai mare de competitori.

S-a reţinut de asemenea de către instanţă că inculpaţii au încercat să justifice colaborarea cu firma OOOOOOOOOO. prin faptul că nu aveau cunoştinţe de specialitate în privinţa aparaturii medicale ce urma a fi achiziţionată şi au considerat că întocmirea caietului de sarcini de către o firmă specializată ar fi necesitat costuri suplimentare.

Nici acest argument nu rezistă unei critici severe în condiţiile în care, astfel cum a arătat anterior, listele de necesar cu privire la mobilier, aparatură medicală şi inventar, fuseseră realizate încă din anul 2009 de către S.C. GGGGGGGGGGGGG. S.R.L., prin urmare nu erau niciun fel de elemente de mare noutate care să fi apărut în perioada 2009 (atunci când a fost întocmit proiectul) şi până în 2013 (când s-a realizat procedura de achiziţie publică).

Suplimentar faţă de aceasta, inculpatul a învederat faptul că şefii secţiilor medicale audiaţi şi ale căror declaraţii au fost prezentate anterior, au declarat că li s-a cerut de către managerul spitalului, I. să alcătuiască listele de produse pe care le apreciau utile pentru dotarea blocului materno-infantil, prin urmare, deşi la nivelul CJ nu exista personal specializat în materie de aparatură medicală şi mobilier destinat spitalelor, punctul de plecare l-a reprezentat proiectul firmei GGGGGGGGGGGGG. din anul 2009, completat cu solicitările medicilor şi şefilor de secţie din cadrul Spitalului Judeţean Mehedinţi.

Instanţa a reţinut că inc. H. ar fi solicitat în mod explicit reprezentanţilor OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP. să-şi ia angajamentul că vor respecta termenul de livrare şi că aceste discuţii ar fi fost anterioare momentului încheierii contractului de furnizare, ceea ce ar face dovada unei disponibilităţi certe a inculpatului faţă de aceste societăţi.

Aceste discuţii sunt reale, dar ele au intervenit după momentul semnării contractului şi reflectă acelaşi interes al inc H. pentru finalizarea cât mai rapidă a procedurii de achiziţie, ceea ce din nou nu constituie o conduită sancţionabilă penal.

Referitor la declaraţia inc J. care a recunoscut în mod constant acuzaţiile ce i-au fost aduse, atitudine procesuală pe care judecătorul fondului a considerat-o decisivă pentru stabilirea vinovăţiei şi condamnarea nu doar a acesteia, ci şi a inc H. şi I., se impun unele precizări:

Această inculpată a relatat împrejurări de fapt care o privesc şi care în sine nu constituiau fapte de natură penală, respectiv faptul că a avut discuţii cu martorii WWWWWWWWWW. şi UUUUUUUUUU., legate de desfăşurarea procedurii şi stabilirea necesarului de aparatură şi mobilier, recunoscând totodată că deţinea numerele de telefon personale ale acestora, să le furnizase propriul său număr de contact şi purtaseră mai multe convorbiri pe parcursul timpului.

Faptele personale ale acestei inculpate nu erau de natură să atragă responsabilitatea penală a altui inculpat, în speţă H., despre care nu s-a putut stabili sub aspect probator că ar fi fost informat de către inculpata J. despre faptul că are contacte personale repetate cu cei doi martori, că s-a întâlnit cu aceştia în diverse locuri şi împrejurări, ori că le-ar fi furnizat detalii legate de limitele de finanţare.

În măsura în care această inculpată şi-a recunoscut propriile fapte, chiar dacă în opinia apărării inculpatului H. nici acestea nu sunt de natură penală, nu reprezintă un argument pentru condamnarea inc H., din moment ce inc. HHHHHHHHHHHHH. nu a declarat niciodată că l-a încunoştinţat pe preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi despre faptul că se întâlneşte şi discută cu reprezentanţii OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP..

Singurul moment necontestat în care inc. H. a luat cunoştinţă de faptul că J. poartă discuţii cu aceşti doi martori, a fost acela petrecut pe litoral, în vara anului 2013, când inc J. i-a cerut permisiunea lui H. să-1 viziteze la hotel împreună cu cei doi domni, la cererea acestora.

Toate persoanele audiate în legătură cu durata şi conţinutul discuţiilor au declarat, indiferent de calitatea procesuală, că discuţiile au durat câteva minute, UUUUUUUUUU. a arătat instanţei că s-a prezentat ca reprezentant al S.C. OOOOOOOOOO., în condiţiile în care H. nu-1 cunoştea şi 1-a informat exclusiv în legătură cu intenţia firmei sale de a participa la licitaţie, fără a cere sau obţine informaţii concrete legate de finanţare şi mai ales fără a primi niciun fel de asigurări în sensul că OOOOOOOOOO. va fi favorizată în cadrul procedurii respective.

Deşi a declarat că nu a fost prezentă la acest dialog, inc J. a fost contrazisă nu doar de H., ci şi de cei doi martori care au prezentat lucrurile în sensul celor mai sus relatate.

Analiza coroborată a probatoriilor legate de desfăşurarea procedurii de licitaţie, au relevat nu numai lipsa implicării directe a inc H. în legătură cu realizarea etapelor acestei proceduri, dar şi absenţa oricărui interes special pe care să-1 fi acordat firmei OOOOOOOOOO. în sensul de a pune la dispoziţia reprezentanţilor acesteia date şi informaţii nedestinate publicităţii.

A rezultat din declaraţii că toate firmele care s-au declarat interesate şi care au discutat cu I. şi J. au pus întrebări legate de modul în care urma să se efectueze plata, întrebări fireşti, deoarece niciun comerciant nu poate aborda o operaţiune de această anvergură fără a avea certitudinea existenţei unei surse de finanţare.

Martorii audiaţi din partea firmelor interesate au recunoscut în faţa instanţei că au avut cunoştinţă de faptul că la nivelul Consiliului Judeţean nu exista resursa financiară necesară pentru plata produselor şi că este necesară identificarea unui finanţator de către ofertant, declarând că li s-a părut această procedură mult prea complicată şi nesigură în perspectiva derulării contractului de furnizare, motiv pentru care au abandonat ideea de a participa la procedură.

Realizarea plăţii nu este o informaţie privilegiată, dimpotrivă este o chestiune de onestitate ca un cumpărător să informeze furnizorul de produse că nu dispune de resursa financiară pentru plata acestora fiind necesară găsirea unor soluţii adiacente.

La fel de adevărat este şi faptul că toate firmele interesate, cu mult înainte de postarea ofertei pe SEAP au făcut şi estimări de preţ, fapt relatat nu doar de inc. I. care a discutat în mod direct cu persoanele respective, ci şi de persoane care au reprezentat aceste firme la discuţii şi care au arătat instanţei că nefiind vorba de un singur produs, ci de o multitudine de aparate şi piese de mobilier, au prezentat oferte aproximative, astfel încât autoritatea contractantă să aibă chiar şi cu titlu estimativ reprezentarea costurilor la care se expuse.

Instanţa de fond a apreciat că informaţiile privilegiate şi care ar fi fost furnizate firmei OOOOOOOOOO. erau reprezentate de faptul că achiziţia nu se putea realiza din fondurile proprii ale Consiliului Judeţean, fiind necesară identificarea unei soluţii de finanţare în sistem leasing, precum şi de valoarea aproximativă a sumei pe care autoritatea contractantă era dispusă să o achite.

Condiţiile de finanţare au fost aduse la cunoştinţa tuturor posibililor ofertanţi, prin urmare OOOOOOOOOO. nu a fost beneficiarul acestor informaţii de o manieră care să favorizeze această firmă în detrimentul altor competitori.

În privinţa sumei maximale pe care o putea achita Consiliul Judeţean, şi în raport cu care urma a fi configurată oferta, niciuna dintre persoanele audiate nu a declarat că un astfel de detaliu ar fi fost făcut public, prin urmare nici OOOOOOOOOO. nu a deţinut respectiva informaţie.

Ultimul aspect legat de aşa numitele relaţii privilegiate este cel referitor la natura produselor, pe care dorea să le achiziţioneze spitalul, dar şi aceste detalii au fost cunoscute chiar şi cu titlu generic de către toţi ofertanţii, care în urma discuţiilor purtate cu managerul I. au aflat că este nevoie de paturi, noptiere, incubatoare, mese de operaţie, aparatură pentru secţiile de neonatologie, monitoare, ecografe, etc, prin urmare tot ceea ce compune dotarea unei maternităţi.

În legătură cu ultima apreciere a judecătorului fondului legată de interesul pe care l-ar fi avut cei trei inculpaţi, printre care şi H. de a favoriza firma OOOOOOOOOO., respectiv faptul că ar fi fost vorba de o firmă " de casă" în relaţia cu spitalul judeţean şi că în trecut aceasta ar mai fi pus la dispoziţia unităţii sanitare aparate şi consumabile, a menţionat că inc H. nu cunoştea care sunt furnizorii spitalului judeţean şi nici nu avea motive să cunoască aceste amănunte, iar pe de altă parte buna reputaţie a OOOOOOOOOO. în relaţiile contractuale anterioare cu spitalul nu putea constitui altceva decât o garanţie a faptului că şi acest contract de furnizare, în măsura în care ar fi fost încheiat, ar fi fost de natură să aducă beneficii ambelor părţi.

Sentinţa criticată conţine şi observaţia că atât OOOOOOOOOO., cât şi firma de leasing au obţinut beneficii financiare ca urmare a încheierii contractului de furnizare a produselor pentru dotarea maternităţii, dar această constatare nu prezintă relevanţă, fiind evident că niciun comerciant nu doreşte să acţioneze în pierdere, ca orice finanţator, inclusiv banca percepe dobânzi şi comisioane pentru sumele acordate (dovadă contractul de credit BBB. pe care inculpatul l-a evocat anterior), pe cale de consecinţă câştigul financiar obţinut de pe urma unui act de comerţ este de esenţa acestei activităţi şi nu conţine în sine nimic fraudulos.

Inculpatul a mai amintit în acest sens declaraţiile martorilor care au vizitat spitalul din partea firmelor BBBBBBBBBBB., DDDDDDDDDDD., BBBBBBBBBBBB. şi CCCCCCCCCCC. şi ale căror oferte aproximative depăşeau suma de 5 milioane euro, prin urmare marja de profit pe care doreau să şi-o asigure era considerabil mai mare, ceea ce din nou nu are în sine nimic fraudulos, deoarece marja de profit şi procentul de comision pot fi stabilite de comerciant, fiind o chestiune de concurenţă pe o piaţă liberă.

În legătură cu modul în care s-a comportat inc. H. în raport de această procedură s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza II C. proc. pen., urmând a se constata că inculpatul nu a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege, anume aceea de a genera foloase necuvenite pentru ofertantul OOOOOOOOOO. S.R.L., acţiunile sale fiind circumscrise unui interes legitim, anume acela de a obţine cea mai bună ofertă şi finanţarea pentru dotarea spitalului judeţean.

Apelanta inculpată I. a criticat hotărârea atacată sub următoarele aspecte:

1. Sub un prim aspect, inculpata a criticat hotărârea atacată prin prisma neîntrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată, deoarece în opinia sa, faptei imputate îi lipseşte atât latura obiectivă cât şi latura subiectivă.

Astfel, faptei imputate îi lipseşte latura obiectivă, deoarece nu s-au probat două din elementele de bază, şi anume existenţa unor informaţii cu caracter nepublic şi totodată existenţa unui folos necuvenit.

Tot astfel, faptei îi lipseşte şi latura subiectivă, deoarece inc. I., în calitate de manager al Spitalului Judeţean, angajat cu CIM al S.C. DD. si ulterior a CJ Mehedinţi a pus în executare HCA nr. 14/21.08.201 şi HCJ nr. 99/28.08.2013 prin care se decidea ca spitalul să organizeze licitaţia si se stabilea valoarea estimată si modul de achiziţie prin leasing financiar pe o perioada de 7 ani, criteriul pentru atribuirea licitaţiei fiind preţul cel mai mic.

1.1. A menţionat că, deşi, instanţa de fond a început cu analiza laturii obiective şi subiective a infracţiunii, s-a plecat de la premise eronate, deoarece în cazul infracţiunii prev. de art. 12 lit. (b) din Legea nr. 78/2000, nu se poate vorbi de " informaţii privilegiate", care sunt specifice infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. (a) din Legea nr. 78/2000.

Astfel, a precizat că " informaţiile privilegiate", la data imputării faptei erau definite de art. 244 din Legea nr. 297/2004 a pieţii de capital, care statuează că prin informaţie privilegiată se înţelege o informaţie de natură precisă care nu a fost făcută publică, care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai mulţi emitenţi ori la unul sau mai multe instrumente financiare, şi care, dacă ar fi transmisă public, ar putea avea un impact semnificativ asupra preţului acelor instrumente financiare sau asupra preţului instrumentelor financiare derivate cu care se află în legătură.

Ori, în cazul de faţă nu este vorba despre astfel de informaţii, deoarece inc. I. a fost trimisă în judecată pentru altă faptă, motiv pentru care, înainte de toate, trebuie stabilită natura informaţiilor la care face referire DNA, respectiv dacă informaţiile nedestinate publicităţii, la care face trimitere DNA, au caracter secret, altminteri lipsa acestei condiţii, antameaza lipsa existenţei infracţiunii.

De altfel, din conţinutul Legii nr. 78/2000, nu rezultă sub nici o formă care este definiţia acestor informaţii nedestinate publicităţii, după cum legea nu stabileşte nici criteriile de identificare a acestora şi nici nu indică domeniile de activitate care utilizează asemenea informaţii.

Pe cale de consecinţă, era necesară examinarea punctuală, identificarea şi stabilirea cu precizie a naturii informaţiei, respectiv a sursei sau izvorului lipsei de publicitate, ce nu poate fi presupusă sau dedusă în niciun caz pe baza art. 1 şi 2 din Legea nr. 78/2000, dar nici pe baza unor norme cu caracter general.

După cum se poate observa din hotărârea atacată si din rechizitoriul x, nu au fost examinate în concret natura acestor informaţii, deşi apărarea a învederat constant că informaţiile aduse la cunoştinţa societăţilor interesate de a participa la licitaţie au fost informaţii generale care nu aveau caracter secret.

Din analiza întregului dosar, nu rezultă care sunt acele norme legale care au fost încălcate, care definesc în mod clar informaţiile care nu ar avea caracter public într-un spital judeţean public şi nici cum s-a stabilit că informaţiile publicate în SEAP în cadrul Documentaţiei de atribuire ar fi fost de natură să determine un folos necuvenit cuiva, de îndată ce toată procedura s-a efectuat în conformitate cu O.U.G. nr. 34/2006.

În cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Drobeta Turnu Severin, la momentul şi perioada faptei imputate, nu exista vreo hotărâre/decizie de stabilire a unor informaţii ca având caracter secret şi nici în contractul de muncă şi fişa de post a inculpatei nu existau astfel de menţiuni.

Faptul că urma să utilizeze blocul materno-infantil, în perioada imediat următoare, era de notorietate (Conf presa mai 2013 - proba fila x; s-au făcut adrese publice către CJ MH şi Ministerul Sănătăţii prin DSP Mehedinţi privind valoarea preconizata a investiţiei - în martie 2013).

În sensul învederat în prezentele critici, s-a pronunţat ICCJ prin decizia penală nr. 1465 din 28.04,2014, în cauza nr. 3300/105/2008.

A reiterat faptul că, la nivelul S.C. DD., manager persoană juridică a Spitalului Judeţean Mehedinţi, al cărei angajat cu contract individual de muncă era inc. I., nu exista nici o decizie de stabilire a caracterului secret al unor informaţii.

Spitalul Judeţean Dr. Tr. Severin, în calitate de instituţie publică, raportat la obiectul de activitate al acestuia, are transparenţă maximă atât în ceea ce priveşte achiziţiile cât si serviciile medicale oferite.

Acuzarea, potrivit art. 99 C. proc. pen., avea obligaţia să probeze care sunt informaţiile secrete, folosul necuvenit şi paguba produsă vreunui participant la licitaţie.

În schimb inc. I. a dovedit ca a acţionat cu bună-credinţă, într-o perioadă lungă de timp cu implicare transparentă, personală a sa şi a întregului colectiv responsabil din spital dar şi a celor care s-au arătat interesaţi de proiect.

Analiza acestor prevederi, în raport cu starea de fapt, ce rezultă din probele administrate în cauză, a determinat neîncadrarea faptei imputate în categoria unor informaţii nedestinate publicităţii şi, pe cale de consecinţă, inexistenţa faptei imputate, premisă esenţială pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 12 lit. (b) din Legea nr. 78/2000, fapt ce duce la concluzia că, soluţia de condamnare este greşită.

1.2. Inculpata I., în calitate de manager al Spitalului, a pus în executare HCA nr. 14/21.08.201 şi HCJ. nr. 99/28.08.2013, prin care s-a hotărât ca spitalul să organizeze licitaţia şi se stabilea valoarea estimata la 2.700.000 euro fără TVA si modul de achiziţie prin leasing financiar pe o perioada de 7 ani.

Nefiind membru în Consiliul de Administraţie al Spitalului inculpata I. nu avea nici o putere de decizie, ci doar de execuţie, trebuind să pregătesc documentaţia, caietul de sarcini pentru organizarea licitaţiei de achiziţiei bunuri -echipamente şi mobilier, specific utilării BMI, aşa că aceasta a dispus serviciului de achiziţii în consecinţă.

Potrivit art. 26 din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data respectivă, valoarea estimata a unui contract de achiziţie publică trebuie să fie determinată înainte de iniţierea unei proceduri de atribuire a contractului respectiv.

Cu privire la implicarea celor cinci furnizori în etapa premergătoare (BBBBBBBBBBB., DDDDDDDDDDD., CCCCCCCCCCC., BBBBBBBBBBBB. si OOOOOOOOOO.), inculpata a subliniat că, potrivit art. 67 din oug nr. 34/2006, persoana fizică sau juridică care a participat la întocmirea documentaţiei de atribuire are dreptul, în calitate de operator economic, de a fi ofertant, ofertant asociat sau subcontractant, dar numai în cazul în care implicarea sa în elaborarea documentaţiei de atribuire nu este de natură să distorsioneze concurenţa.

Că lucrurile sunt astfel, a fost statuat prin Hotărâri judecătoreşti definitive: Decizia nr. 687/2009 Curtea de Apel Bacău, Decizia nr. 189/2010 şi Decizia nr. 1534/2011 Curtea de Apel Bucureşti, Hotărârile C.E.J în cazul XXXXXXXXXXXX. din 3 martie 2005, în Cauzele 21/03 si 34/03, obligatorii potrivit art. 20 şi art. 148 alin. (2) din Constituţia României.

Dintr-o altă perspectivă, este de subliniat faptul că O.U.G. nr. 34/2006, nu conţine prevederi referitoare la modul de determinare de către autoritatea contractantă a valorii - estimate sau la cum se întocmeşte Caietul de sarcini, situaţie în care, dacă legea nu prevede, organul de cercetare penală sau instanţa nu poate stabili cu de la sine putere o normă care nu există şi astfel să justifice condamnarea unei persoane (ubi lex non dinstinguit, nec nos distinguere debemus).

În acelaşi sens este de precizat faptul că, în cadrul Uniunii Europene, s-a stabilit ca şi cerinţă în ghidurile de finanţare prin fonduri europene pentru achiziţii de produse, prezentarea a minim 3 oferte de la furnizori specializaţi pentru acele produse, tocmai pentru a justifica suma solicitată în proiectele de finanţare.

Mai mult, în tendinţa de reglementare a acestei etape premergătoare unei achiziţii publice, DIRECTIVA 2014/24/UE a Parlamentului European si a Consiliului European din 26.02.2014 prevede acum, în mod expres, la Capitolul III art. 40 si 41 "CONSULTĂRI PRELIMINARE DE PIAŢA", pentru stabilirea valorii estimate a achiziţiei.

Din anul 2016 această Directivă a fost implementata în România, în noua Lege a achiziţiilor publice Legea nr. 98/2016 si normele de aplicare H.G. nr. 395/2016, cu prevederi exprese la etapa de planificare, premergătoare unei achiziţii publice. În sensul învederat, inculpata a solicitat Înaltei Curţi să observe prevederile exprese ale art. 139 alin. (1) şi (2) din Lg. nr. 98/2016. Tot astfel, sunt şi prevederile art. 18 şi 19 din H.G. nr. 395/2016.

Drept urmare, este de forţa evidenţei că, stabilirea valorii estimate a contractului, respectiv datele tehnice si valorice, nu se putea realiza decât prin participarea unor agenţi economici din "piaţa specializată" la întocmirea documentaţiei, situaţie în care nu se poate alega ideea că informaţiile privind valoarea de estimare a contractului, au caracter nedestinat publicităţii, de îndată ce chiar legiuitorul, prin art. 67 din O.U.G. nr. 34/2006, admite implicit faptul ca pentru a participa la elaborarea unei documentaţii, trebuie să ai acces la necesarul beneficiarului.

Pe cale de consecinţă, inculpata I. a procedat în "spiritul O.U.G. nr. 34/2006 si nu contrar, cum susţine instanţa de fond, iar buna ei credinţă si responsabilitatea asumată s-a confirmat prin faptul că, acţiunile sale sunt azi legiferate în norme concrete, respectiv în art. 139 din Legea nr. 98/2016 şi art. 18-19 din H.G. nr. 395/2016, prevederi introduse în noua legislaţie deoarece lipseau din O.U.G. nr. 34/2006.

Datorită necunoaşterii procedurii de achiziţie din partea acuzării dar şi a instanţei de fond, s-a creat artificial o confuzie între etapa premergătoare unei licitaţii, când se cer oferte din "piaţă", se fac estimări de preţuri, se stabileşte valoarea contractului de achiziţie, se întocmeşte caietul de sarcini şi o procedura efectivă de atribuire "Cerere de oferte" prevăzuta de art. 18, alin. (1). lit. (e) si art. 124-130 din O.U.G. nr. 34/2006.

Ori, în cazul utilării BMI, după etapa premergătoare s-a folosit procedura " LICITAŢIA DESCHISĂ" conform art. 20 alin. (1), art. 73 - 80 si art. 21 alin. (1), întreaga procedură realizându-se ON-LINE, prin publicarea întregii Documentaţii de atribuire (Fisa de date + caiet sarcini) în SEAP, precum şi primirea tot ON-LINE, securizat în SEAP, a ofertelor. Publicarea s-a făcut şi în Jurnalul European al Achiziţiilor publice, în conformitate cu art. 51 din O.U.G. nr. 34/2006.

O alta eroare a acuzării şi a instanţei de fond este cea referitoare la art. 59 din O.U.G. nr. 34/2006, care se referă la comunicările care se fac între autoritatea contractanta si participanţii la o licitaţie publica, după momentul publicării în SEAP a unei achiziţii, comunicări care privesc în principal modul de punere la dispoziţie a caietului de sarcini, răspunsuri la clarificări, modul de depunere a ofertelor, explicaţii privind date financiare sau tehnice privind oferta etc, aşa cum se prevede în art. 60 - 65 din O.U.G. nr. 34/2006.

Atât acuzarea cât şi judecătorul fondului au interpretat eronat acest articol, deoarece contrar legii l-a extins şi asupra relaţionării legale, care a existat între Spitalul Judeţean de Urgenţă Drobeta Turnu Severin cu diferiţii furnizori (în procedura premergătoare licitaţiei) înainte de publicarea in SEAP a licitaţiei şi au conferit acestora sensul de "furnizare informaţii nepublice".

A mai subliniat faptul că:

- în toată perioada de desfăşurare a licitaţiei, toate solicitările de clarificări, existente între achizitor şi firmele interesate de a depune oferte, după publicarea în SEAP, s-au realizat în conformitate cu prevederile art. 59, prin fax sau mail si depuse în dosarul de achiziţie.

- dovada acestor solicitări de la firme interesate în perioada de timp acordată pentru depunerea ofertelor, în SEAP, de la IIIIIIIIIIIII., OOOOOOOOOO., S.C. JJJJJJJJJJJJJ. S.R.L., se afla în vol. 15 de UP;

- nici una dintre aceste societăţi si nici dintre celelalte care au adus oferte de dotare şi preţuri (BBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCC., BBBBBBBBBBBB.) nu au contestat licitaţia.

- în perioada de evaluare oferte a licitaţiei, care a durat 40 zile, spitalul a cerut unicului ofertant (OOOOOOOOOO. + PPPPPPPPPP.), clarificări asupra unor documente si informaţii, inclusiv asupra unor propuneri de clauze contractuale;

- inculpata a declarat că prima societate care i-a ajutat/prezentat si a făcut propuneri de dotări pe corpuri de clădire, etaje si camere, a fost BBBBBBBBBBB., în perioada ianuarie - martie 2013, care a apreciat investiţia la cea. 5.000.000 euro, doar dotările necesare utilării BMI, fără costuri de finanţare pe termen lung iar societatea SI DDDDDDDDDDD. a apreciat similar, fără a aduce o oferta scrisă.

- din referate, care sunt publice, privind necesarul preconizat al investiţiei la BMI, a reieşit, pe de o parte, faptul că iniţial se spera ca finanţarea să se asigure din bugetul Ministerului Sănătăţii, iar pe de alta parte faptul ca nu s-a convenit, de la început, cu societatea OOOOOOOOOO. să realizeze utilarea BMI;

- ulterior, celelalte firme au venit cu oferte pentru dotări si unele descrieri tehnice, multe evident similare la toate firmele, pentru o achiziţie cu plata la livrare, de aprox. 3.800.000 euro (CCCCCCCCCCC.), 2.600.000 euro (OOOOOOOOOO.) si 1.485.000 euro (BBBBBBBBBBBB.), însă oferta era parţială;

- s-a discutat cu toate aceste societăţi despre posibilitatea lor de asigura şi o eventuala finanţare pe termen lung, aspect ce rezultă din înscrisurile depuse ca probe la vol. 10 CAB Anexe la - 32c filele x, ignorate de instanţa de fond;

- au fost trimise tuturor secţiilor interesate listele cu propunerile de dotări pe secţii şi camere, pentru a le studia şi, completa/modifica;

- ulterior, în 1 iulie 2013, în preajma rectificării bugetare, s-a retransmis solicitarea către Ministerul Sănătăţii (Adresa nr. x/1 iulie 2013 cu valoarea de 5.000.000 euro), iar aceste documente transmise către Ministerul Sănătăţii au fost semnate de Directorul medical, Directorul de îngrijiri si Directorul economic al spitalului (AAAAAAAAAA.).

- deoarece Ministerul Sănătăţii nu a acordat sumele de bani nici la rectificarea bugetară, iar la 1 august 2013 s-a inaugurat construcţia BMI, CJ Mehedinţi a dorit urgentarea dotării cu mobilier si echipamente noi, dar a precizat că avea deja o limita de creditare maximă, iar singurul mijloc legal de utilare fără a avea banii, în opinia şi decizia CJ Mehedinţi, a fost ca achiziţia să se facă prin leasing financiar.

Susţinerea că preconizarea utilării BMI, reprezenta o informaţie nedestinată publicităţii şi că, în etapa premergătoare, stabilirea valorii estimative a contractului de achiziţii realizată cu ajutorul a cinci societăţi furnizoare de echipamente specifice, în conformitate cu art. 61 din O.U.G. nr. 34/2006, reprezintă infracţiune şi a pronunţa o hotărâre de condamnare, în condiţiile în care întreaga procedură de achiziţie s-a desfăşurat potrivit O.U.G. nr. 34/2006, reprezintă o interpretare distorsionata a legii privind achiziţiile publice.

A menţionat că nu s-a distorsionat concurenta si nici un potenţial furnizor nu a fost înlăturat de la competiţia publică deschisă în sistem on - line, în condiţiile în care achiziţia era publicată pe sistemul SEAP, precum şi în Jurnalul Uniunii Europene, sisteme la care aveau acces toţi furnizorii din România si Europa. S-a precizat că societăţile care s-ar fi considerat prejudiciate ar fi putut contestata procedura la CNSC, potrivit art. 255 si urm. din O.U.G. nr. 34/2006

Referitor la specificaţiile tehnice ale mobilierului sau echipamentelor a făcut referire la aplicabilitatea art. 38 O.U.G. nr. 34/2006 care prevede că este interzis să indici marca produsului sau ţara de provenienţă, arărând că specificaţiile tehnice ale unor echipamente si preturile lor nu pot fi obţinute decât de la furnizori specializaţi, acesta fiind si rostul unei analize de piaţă, precum şi scopul logico-juridic al art. 61 din O.U.G. nr. 34/2006.

Drept urmare, contrar acuzării şi reţinerilor instanţei de fond, se poate conchide argumentat că, nu a existat nici o înlăturare a vreunui competitor, care avea libertatea să se înscrie la licitaţie, să facă o ofertă on line în SEAP şi să participe la licitaţia publică deschisă supravegheată de ANRMAP, motiv pentru care soluţia de condamnare apare vădit netemeinică şi nelegală.

1.3. Aşa cum s-a învederat, existenţa infracţiunii imputate, presupunea folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

S-a învederat că acuzarea nu a probat mod cert care este câştigul, avându-se în vedere că Legea nr. 78/2000, priveşte faptele de corupţie, care trebuie dovedite concret.

În acest sens, a făcut referire la Decizia nr. 422/2017 pronunţată de Curtea Constituţională, care clarifică noţiunea de,folos necuvenit". Or, instanţa de fond a reţinut că, folosul necuvenit a constat în înlăturarea competitorilor economici şi în asigurarea unei marje de profit maximal pentru asocierea dintre OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP. S.R.L..

De asemenea, acuzarea a interpretat trunchiat că prima licitaţie introdusă în SEAP a fost anulată, pentru a favoriza cele două societăţi, ignorând, în mod vădit, faptul că, scopul principal al anulării era lipsa codului CPV din documentaţie, deşi exista oricum menţiunea de "leasing" si "plata în rate în 84 luni" si în prima documentaţie de atribuire, respectiv că beneficiarul nu va plăti iniţial nici un leu.

Precum a rezultat din probele de la dosar, Decizia nr. x/17.09.2013 de anulare a primei procedurii, a fost redactată la sediul spitalului de către ZZZZZZZZZ. si ZZZZZZZZZZZ. şi aprobată de inc. I. (anexa aflată în dosar vol. 14 u.p. file x) şi conţinea justificarea anularii, în condiţiile art. 209 alin. (1) lit. (d) si alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, având toate elementele care s-au introdus în al doilea anunţ de licitaţie, iar aceste elemente s-au verificat din nou de către ANRMAP, înainte de a fi publicat in SEAP al doilea anunţ, neputându-se schimba nimic din ceea ce fusese justificat ca erata pentru anulare, conform art. 49 alin. (2), alin. (2), si art. 501 din O.U.G. nr. 34/2006

Aşa cum inc. I. a declarat, împreună cu martorul ZZZZZZZZZ., au procedat la introducerea în SEAP a celui de al doilea anunţ, în data de 17.09.2013. Dovada acestor verificări se afla la dosarul achiziţiei, astfel încât al doilea anunţ de participare, apare în SEAP cu nr. x/02.10.2013 (deci după 14 zile de la trimiterea către SEAP).

Faptul că în Caietul de sarcini existau specificaţii tehnice generale ale fiecărui echipament, acestea nu favorizau nici un ofertant, deoarece în temeiul art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, nici o ofertă nu putea fi respinsa pe baza propunerii tehnice "daca ofertantul demonstrează prin orice mijloc adecvat că produsele, serviciile sau lucrările oferite asigură îndeplinirea performanţelor sau cerinţelor funcţionale solicitate, precum sunt conforme cu: (a) un standard naţional care adoptă un standard european; (b) o omologare tehnică europeană; (c) o specificaţie tehnică comună utilizată în Comunitatea Europeană; (d) un standard internaţional; (e) alte reglementari tehnice elaborate de organisme de standardizare europene.

De altfel, aşa cum s-a putut observa din anunţul postat pe SEAP şi aprobat de ANRMAP, depus la dosarul, cauzei, criteriul principal de selecţie al licitaţiei, a fost " PREŢUL CEL MAI MIC", iar nu "oferta cea mai avantajoasa din punct de vedere tehnico-economic".

Referitor la acest criteriu, a mai subliniat că, atât DNA cât şi judecătorul fondului, s-au aflat într-o gravă eroare de drept, dovedind necunoaşterea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, deoarece nu exista posibilitatea de negociere a preţului, întrucât criteriul de atribuire pentru aceasta licitaţie a fost " preţul cel mai mic", aşa cum prevedeau normelor imperative ale art. 198 alin. (1) lit. (b) din O.U.G. nr. 34/2006.

A mai precizat că, în conformitate cu art. 173 din O.U.G. nr. 34/2006, normele imperative interziceau primirea de oferte alternative în baza acestui criteriu, iar contractul se încheia la preţul din oferta financiara câştigătoare, astfel cum prevede expres art. 204 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006. Pe cale de consecinţă, preţul ofertat de Asocierea OOOOOOOOOO. - PPPPPPPPPP., nu putea fi supus negocierii, ci doar alte clauze contractuale.

Dintr-o altă perspectivă, structura de preţ este astfel prezentată de către DNA (când cu TVA, când fără TVA), încât să "pară" că exista acea " marja de profit maximal " pe care o consideră ca fiind "folos necuvenit". A mai menţionat faptul că diferenţa de la suma de 3.341.336 euro, până la 4.143.257 euro, adică suma de 801.921 euro, suma prezentata de Parchet ca făcând parte din "suma considerabila de 1.600.000 euro" prezentată la pag. 200 din Rechizitoriu ca fiind o "marja maxima de profit", este de fapt cota de TVA care revenea bugetului de stat, acest lucru fiind menţionat în diversele tabele centralizatoare ale ofertei financiare.

Ori, aceasta ofertă financiară a fost supusa avizării Ministerului de Finanţe, în cadrul Comisiei de avizare a garantării unor împrumuturi locale care, aşa cum este descris si la pag. 201 din rechizitoriu, are conform H.G. nr. 9/2007, art. 6 din Anexa 2 atribuţii de verificare a legalităţii dobânzilor si comisioanelor aferente împrumutului si a dat AVIZ FAVORABIL.

Astfel, acele comisioane si dobânzi descrise ca " profit maximal" de către DNA la pag. 200 din Rechizitoriu, şi de instanţă de fond la pag. 506,507,513, sunt de fapt elemente legale, verificate şi avizate de un organ abilitat prin lege.

În caz contrar, neavizarea de către Comisie ar fi condus la neîncheierea contractului, acest aspect fiind esenţial si specificat în Fisa de date a achiziţiei publice - FDA (Secţiunea VI. 3).

Nu este de omis a fi subliniat faptul că preţul echipamentelor şi al mobilierului, a fost de 1.952.590 euro fără TVA, diferenţa până la 3.341.336 'euro fără TVA, adică suma de 1.388.746 euro fără TVA, reprezenta costul leasingului, adică costul de creditare pentru cele 84 de luni (7 ani).

De îndată ce, oferta introdusă în SEAP, de către Asociaţia OOOOOOOOOO. S.R.L. şi PPPPPPPPPP.- S.R.L., era mai mică decât, valoarea estimată în contract, cu 458.664 euro, iar acesta a fost cel mai scăzut preţ oferit, deoarece nici o altă ofertă nu s-a mai depus, alegaţia DNA că, inculpata a acţionat cu scopul de a obţine un folos necuvenit pentru cele două societăţi, apare ca vădit nefondată, neexistând nici o probă care să conducă la o astfel de concluzie.

1.4. În expunerea aceluiaşi raţionament, a mai subliniat faptul că, deşi este alegată ideea obţinerii unui folos necuvenit de către Asociaţia OOOOOOOOOO.

SRL şi PPPPPPPPPP. S.R.L., folos care, în concepţia acuzării, are caracter penal, cele două societăţi nu sunt vinovate, iar contractul de achiziţii nu a fost anulat.

1.5. Într-o altă ordine de idei, din structura infracţiunii imputate inc. I., nu a rezultat care este urmarea socialmente periculoasă, atâta timp cât licitaţia a fost considerată corectă şi contractul valid, deoarece nici acuzarea şi nici instanţa de fond, nu arată care norme din O.U.G. nr. 34/2006 au fost încălcate şi de ce încălcarea acestor norme ar avea caracter penal.

A reiterat că inc. I. nu a fost trimisă în judecată pentru art. 12 lit. (a) din Legea nr. 78/2000, ci pentru art. 12 lit. (b), care nu are nici o legătură cu informaţiile privilegiate prevăzute de legea pieţei de capital.

2. S-a arătat că, sub aspectul laturii subiective, fapta imputată nu există, deoarece inc. I., nu este vinovată de acuzaţia adusă.

Astfel, având în vedere că, în procedura premergătoare publicării licitaţiei în SEAP, cu 5 (cinci) furnizori (BBBBBBBBBBB., DDDDDDDDDDD., CCCCCCCCCCC., BBBBBBBBBBBB. si OOOOOOOOOO.) s-a colaborat in acelaşi mod, au avut posibilitatea de a vizita construcţia BMI, au relaţionat cu conducerea şi celălalt personal menţionat, s-a putut realiza în condiţiile -art. 67 din O.U.G. nr. 34/2006 valoarea estimativă a contractului şi necesarul de mobilier şi echipamente, în conformitate iar nu contrar dispoziţiilor art. 26 din O.U.G. nr. 34/2006, nu reprezintă o vinovăţie în sensul legii penale, astfel cum s-a afirmat fără suport probator.

3. În mod greşit instanţa de fond a pronunţat o hotărâre de condamnare, reţinând în considerentele hotărârii apelate: o stare de fapt nedovedită; mijloace de probă au fost interpretate trunchiat; declaraţii de martori care nu se coroborează, raţionamente juridice bazate pe presupuneri, iar nu pe fapte de care depinde aplicarea legii; condamnarea inculpatei pe motivul recunoaşterii faptei de către inc. J., raportat la faptele reţinute în sarcina acestei ce a făcut aceasta; etc.

Considerentele criticare ce au stat la baza condamnării inculpatei, se regăsesc la pct. X din sentinţa apelată., de la pag. 499 la pag. 513.

Instanţa de fond a reţinut, în considerente, la fila x că Asociaţia OOOOOOOOOO. S.R.L. şi PPPPPPPPPP. S.R.L. ar fi instituit şi condus procedura de achiziţie şi că în prezenţa şi la solicitarea acesteia, ar fi fost repostat anunţul privind licitaţia şi s-a inserat cod CPV pentru leasing.

Aşa cum a rezultat din actele de la dosar, primul furnizor care a formulat o ofertă, pentru stabilirea valorii estimative şi a comunicat cataloage, promoţii etc, a fost BBBBBBBBBBB., apoi BBBBBBBBBBBB. si CCCCCCCCCCC. şi OOOOOOOOOO. au venit cu oferte şi calcule estimative. Tot din actele de la dosar, a rezultat că după prima postare în SEAP, s-a înscris o singură societate, alta decât cele din consultarea de piaţă, însă lipsind codul CPV pentru leasing aceasta a fost anulată, în conformitate cu legea.

Faptul că, ulterior, când s-a retransmis anunţul în SEAP, cu indicarea codului CPV (codul CPV s-a introdus pt. a respecta Ordinul Preşedintelui ANRMAP 509/2011, Anexa 1), dar si cu alte completări ale anunţului (cum ar fi "avansul 0 -zero RON, prezentarea financiară cu mai multe grafice de eşalonare") ar fi fost prezentă o persoana de la OOOOOOOOOO., precum s-a declarat şi s-a reţinut de instanţa de fond, este lipsit de relevanţă, deoarece datele din Decizia de anulare au fost stabilite la nivelul spitalului controlate de ANRMAP şi obligatoriu de publicat in al doilea anunţ, situaţie în care nimeni nu avea ce sa influenţeze în licitaţie, nimeni nu putea stabili cine ofertează şi nimeni nu ştia ce conţine oferta celuilalt, până la data şi ora stabilită să devină public.

Aşa cum s-a putut observa, judecătorul fondului a reţinut expres că inc. I. a respectat prevederile O.U.G. nr. 34/2006, iar singurul lucru care i s-a imputat penal este că a permis unor persoane neautorizate să aibă acces la informaţii nedestinate publicităţii.

Instanţa a motivat că inc. I., martorii YYYYYYYYYY., XXXXXXXXXX., ZZZZZZZZZZZ., EEEEEEEEEEE., H. au declarat ca documentaţia de atribuire publicata în SEAP a fost elaborata de OOOOOOOOOO. şi impusă spitalului.

Sub un prim aspect, s-a precizat că numita EEEEEEEEEEE. nu a fost audiată în cauză, iar ceilalţi martori menţionaţi au declarat cele reţinute eronat de instanţa de fond. Doar UUUUUUUUUU., TTTTTTTTTT. şi J. au vorbit despre o documentaţie tehnică şi despre colaborarea cu serviciul achiziţii al spitalului pentru această documentaţie - adică acele fişe cu specificaţii tehnice ale unor aparate despre care a declarat şi inculpata I. că au fost folosite, ca si ale altor firme, în Caietul de sarcini. Niciunul din martorii şi inculpaţii audiaţi în cauză nu au declarat că inc. I. a solicitat societăţii OOOOOOOOOO. să întocmească Documentaţia de atribuire.

În raport cu considerentele instanţei de fond de la fila x, reiese că aceasta nu a înţeles procedura de achiziţie " licitaţie deschisă", prin SEAP în sistem on-line.

A mai motivat instanţa de fond condamnarea inculpatei pe considerentul că, aceasta a achiziţionat echipamente care nu erau necesare, aspect, însă, ce ţine de oportunitate pentru actul medical. Motivarea instanţei de fond că nu ar fi trebuit achiziţionate anumite aparate medicale nu reprezintă o infracţiune, deoarece necesitatea achiziţionării unor aparate era o cerinţă a normelor sanitare în vigoare, impuse de DSP prin Planuri de conformare anuale sau multianuale, fiind atributul medicilor pe secţii, a conducerii spitalului, si care nu au fost contestate aşa cum s-a reţinut greşit, toţi Şefii de secţie din comisia de licitaţie semnând Procesele-verbale de adjudecare a licitaţiei .

A mai motivat instanţa de fond condamnarea inculpatei pe oportunitatea achiziţionării unor echipamente sau aparate medicale, fără a le indica şi fără a motiva de ce nu trebuiau cumpărăte acele aparate.

Or, potrivit Planului de conformare, obligatoriu pentru autorizarea sanitară a spitalului, era asumată achiziţionarea acestor echipamente, fiind evidenţiate în concret în acest plan anexat prezentei.

Instanţa de fond a dat prevalentă declaraţiilor martorei AAAAAAAAAA. care a declarat că existau obiecte neidentificate în valoare de 6.000.000 RON (în altă parte s-au specificat 6.000.000 euro) în caietul de sarcini, în contra înscrisurilor din care a reieşit exact ce achiziţionau, listă e tabelara si alfabetica, pe produse .

Or, este evident că instanţa de fond nu a lecturat actele de la dosar şi nici caietul de sarcini publicat în SEAP.

Precum prevede art. 38 alin. (1) O.U.G. nr. 34/2006, inculpata nu avea voie să indice mărci de echipamente pe care le dorea şi nici ţara de provenienţă, iar dacă o făcea, ANRMAP respingea postarea în SEAP. În acest sens s-a reţinut o convorbire telefonică a Dr. QQQQQQQQQQ., exclusă ca probă din dosar, care face remarci cu privire la faptul că produsele achiziţionate ar fi din China.

Instanţa de fond a interpretat trunchiat declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, din analiza obiectivă şi echidistantă a acestora rezultând inexistenţa infracţiunii imputate.

Astfel, deşi de la pag. 466 din hotărârea apelată au fost descrise parţial extrase din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, s-a dat eficienţă juridică doar la părţi din aceste depoziţii, încălcându-se prevederile art. 103 alin. (2) C. proc. pen., care prevăd că existenţa infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului s-a făcut cu trimitere la toate probele evaluate din care ar trebui să rezulte cu forţa evidenţei acuzarea adusă.

Astfel, din depoziţia martorului ZZZZZZZZZ., a reieşit că procedura de licitaţie s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor legale, aspect ignorat de instanţa de fond.

Tot astfel, martora ZZZZZZZZZZZ., prin depoziţia sa, a confirmat toate apărările efectuate de inculpată în cursul procesului penal, însă cu toate acestea, instanţa de fond nu le-a reţinut şi nici nu a făcut referire la acestea.

În acelaşi sens este şi declaraţia martorului IIIIIIIIIIII., care a confirmat apărările inculpatei şi a explicat modul în care s-a întocmit caietul de sarcini, precum şi situaţia dezastruoasă în care se afla vechea maternitate.

Deşi martora JJJJJJJJJJJJ. a declarat că nu erau necesare investiţiile, aceasta a recunoscut că a avizat achiziţia unor echipamente, fapt ce a confirmat teza apărării că tot necesarul a fost stabilit de medici, asistentele şefe şi personalul care lucra efectiv pe secţii,

Instanţa de fond a ignorat complet şi depoziţia martorei JJJJJJJJJJJ., care în calitate de Preşedinte al comisiei de licitaţie, a oferit o serie de explicaţii atât din faza premergătoare demarării procedurii, cât şi ulterior publicării în SEAP a licitaţiei.

De altfel, atât explicaţiile acestei martore, precum şi cele oferite de ZZZZZZZZZZZ., au fost complet ignorate, nefiind formulate nici o apreciere cu privire la acestea.

S-a observat faptul că, instanţa de fond a reţinut părţi din declaraţia martorei AAAAAAAAAA., despre care martorul ZZZZZZZZZ. a declarat că se afla într-o stare tensionată cu inculpata I., care era foarte severă profesional. S-a reţinut declaraţia acestei martore, care nu a fost susţinută de nici un mijloc de probă, cu privire la achiziţionarea unor produse neindentificate în valoare de 6 miliarde RON vechi. De îndată ce în caietul de sarcini era trecut tot mobilierul şi echipamentele necesare, apare ca evident că depoziţia acesteia este eronată, motiv pentru care condamnarea apare ca vădit netemeinică, fapt ce putea fi stabilit printr-o simplă lecturare a caietului de sarcini.

Tot astfel, a fost interpretată trunchiat şi depoziţia martorului TTTTTTTTTT., care a subliniat că, lipsa codului CPV constituia impediment pentru licitaţie şi impunea rectificarea în SEAP.

Deşi lipsa caracterului secret a utilării BMI a rezultat din depoziţia martorului IIIIIIIIIII., administrator al BBBBBBBBBBB., care a auzit din presă de dotarea noi maternităţi, instanţa de fond a apreciat că o astfel de informaţie avea caracter secret. S-a reţinut expres din depoziţia acestui martor că BBBBBBBBBBB. nu a participat la licitaţie, deoarece nu a găsit un partener societate de leasing, fapt ce probează că acuzarea şi instanţa de fond a reţinut eronat că, competitorii au fost înlăturaţi.

Incontestabil că, dacă instanţa de fond analiza depoziţia martorei DDDDDDDDDDDD., reprezentant BBBBBBBBBBBB., ar fi constatat că aceasta era prietenă de familie cu inculpatul H., însă cu toate acestea, nu a participat la licitaţie, deoarece societatea sa nu avea o schemă de finanţare. Deşi a avut acces la aceleaşi date, ca şi ceilalţi furnizori, a ales să nu participe la licitaţie, deşi pe considerentul prieteniei cu inc. H., DNA ar fi susţinut că putea fi favorizată, însă s-a dovedit contrariul

Refuzul de a participa la licitaţie, motivat de lipsa unei scheme de finanţare, a probat toate apărările formulate de inculpata I., însă acestea au fost ignorate de judecătorul fondului.

În sensul învederat prin apărările formulate în prezentul apel, a fost şi depoziţia martorului EEEEEEEEEEEE., reprezentantul CCCCCCCCCCC., care a confirmat accesul la aceleaşi informaţii, dar care nu a participat la licitaţie deoarece nu se pliau pe buget.

S-a conchis că, nici un competitor nu a fost înlăturat, astfel cum a alegat DNA şi a reţinut instanţa de fond.

Din analiza detaliată a depoziţiilor martorilor audiaţi în faţa instanţei de fond, într-un mod obiectiv, neutru şi echidistant, s-a putut concluziona că faptele de care depinde aplicarea legii penale şi care au fost imputate inculpatei I. nu au existat, lipsind orice formă de vinovăţie, însă cu toate acestea, printr-o interpretare scoasă din context, trunchiată şi lipsită de orice legătură cu realitatea, s-a ajuns la pronunţarea unei hotărâri de condamnare vădit greşită.

A reţinut instanţa de fond că " înscrisurile depuse " (pag. 501) atestă că inculpata I. a comis fapta incriminată, fără a se specifica concret la ce înscrisuri se face referire. La fila x din hotărâre, instanţa a făcut referire la unele înscrisuri găsite în biroul inculpatei I., de la spital, care priveau liste cu mobilier şi echipamente atribuite OOOOOOOOOO., regăsite în vol. 16 u.p filele x.

Însă se observă că, din analiza acestor înscrisuri, reies de fapt argumente în favoarea apărării, deoarece acestea confirmau cele declarate şi susţinute tot timpul de inculpata I., în ceea ce priveşte activitatea complexă desfăşurată timp de 5-6 luni pentru stabilirea necesarului de dotări cuprinzând exact forme tabelare pe care s-a lucrat cu medicii, cu adnotări ale inculpatei şi ale altora, din personalul spitalului.

Tot astfel, filele x, conţineau exact proiectul de dotări GGGGGGGGGGGGG. S.R.L. din 2009 şi comparaţiile cu 2013, - ceea s-a şi declarat că s-a făcut.

Doar între filele x au fost prezentări cu poze şi specificaţii de la OOOOOOOOOO., între filele x, au fost tabele neidentificate cu antet sau sigla care să indice OOOOOOOOOO., elemente care au condus la concluzia că acuzarea şi instanţa a interpretat trunchiat probele, denaturând o stare de fapt evidentă.

Tot astfel, nu este motiv de condamnare a inculpatei, "deoarece la solicitarea PPPPPPPPPP., aceasta a emis cambii avalizate". A mai relevat faptul că aceste cambii nu au fost emise de spital ci acceptate ca efecte de comerţ legal în România, prevăzute de legea 273/2006, avalizate de CJ, situaţie în care este de neînţeles de ce în motivarea condamnării sale, apare un astfel de raţionament, deoarece nu se prejudicia spitalul în nici un fel si oricum nu au caracter penal.

Sub un prim aspect, o astfel de garanţie, nu reprezintă o infracţiune, deoarece Legea nr. 58/1934 prevede cambia, iar în mediul de afaceri, aceasta este folosită ca un mijloc de garanţie a unei obligaţii, iar Legea 273/2006 a finanţelor publice locale prevede astfel de mijloace de garantare.

A susţinut instanţa de fond că, inculpata s-a folosit gratuit de firmele BBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDD. şi BBBBBBBBBBBB., pentru a constitui o bază de date cu privire la necesarul de utilare BMI, însă în conformitate cu art. 67 din O.U.G. nr. 34/2006, acest lucru nu este infracţiune.

Obţinerea unui ajutor gratuit şi scutirea spitalului de câteva zeci de mii de euro, a făcut dovada că inculpata a acţionat ca un bun administrator. Împrejurarea că aceste societăţi nu s-au înscris în SEAP cu oferte, deşi erau libere să o facă, on-line, din propriile sedii sau de oriunde avea o conexiune la internet, nu este imputabilă inculpatei.

A susţinut instanţa de fond la fila x alin. (2) din hotărârea atacată, că folosul necuvenit este evident, însă acesta nu rezulta din nici o probă de la dosar, deoarece inculpata nu a obţinut absolut nimic, iar Asociaţia OOOOOOOOOO. S.R.L. si PPPPPPPPPP. S.R.L., a obţinut contractul în conformitate cu O.U.G. nr. 34/2006.

Precum inculpata a învederat, folosul necuvenit în concepţia Legii nr. 78/2000, este un folos ilicit, de natură penală, care reprezintă o faptă de corupţie, faptă care potrivit art. 99 C. proc. pen., trebuie dovedită, iar nu presupusă.

Ori, în cauza de faţă, acuzarea nu a dovedit care este folosul necuvenit, deoarece alegarea ideii că Asociaţia OOOOOOOOOO. S.R.L. şi PPPPPPPPPP. S.R.L. a câştigat licitaţia deoarece a primit informaţii secrete, este lipsită de suport.

Cum acuzarea nu a cerut prin rechizitoriul anularea licitaţiei, anularea contractului, înseamnă că a apreciat că aceasta a fost legală, conform O.U.G. nr. 34/2006, sens în care şi judecătoarea fondului a făcut aprecieri.

De îndată ce inculpata a respectat legea, aceasta a îndeplinit atribuţiile legale, în conformitate cu O.U.G. nr. 34/2006, iar informaţiile la care se face referire nu au caracter secret, se poate conchide că inculpata fost condamnată în mod nedrept.

De asemenea, condamnarea acesteia, cu motivarea că inculpata J. a recunoscut fapta imputată ei, nu înseamnă că şi inculpata I. este vinovată, deoarece aceasta nu răspunde pentru faptele acestei inculpate, răspunderea fiind subiectivă, personală, în dreptul penal.

Drept urmare, faţă de cele mai sus învederate, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. (a) inculpata a solicitat admiterea apelului şi, în baza art. 423 C. proc. pen., desfiinţarea hotărârii atacate şi în rejudecare, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. (a) C. proc. pen., achitarea inculpatei I. de infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 78/2000.

La solicitarea apelanţilor, instanţa a încuviinţat şi administrat probe, prin încheierea din 19 februarie 2019 fiind încuviinţată atât administrarea probei testimoniale cu martorii solicitaţi, cât şi a probei cu înscrisuri, care au fost depuse la dosarul cauzei.

La termenul din 19 martie 2019 au fost audiaţi martorii UUU., K., KKKKKKKK., Ştefan, LLLLL., YYYYY. şi MMMMM., la termenul din 14 mai 2019 au fost audiaţi martorii GGG., BBBB., CCCC., DDDD., KKKK. şi HHHH., la termenul din 18 iunie 2019 au fost audiaţi martorii HHH., AAAAAAAAAA., ZZZZZZZZZ. şi MMMM., la termenul din 10 septembrie 2019 au fost audiaţi martorii Y., TTTTTTTTTT., BB., LLLLLLLL., EEEEEEEEEE. şi CCCCCC., la termenul din 10 octombrie 2019 au fost audiaţi martorii Z., CCCCCCCCCC., S., ZZZZZZZZZZZ. şi UUUUUUUUUU., iar la termenul din 21 noiembrie 2019 au fost audiaţi martorii KKKKKKKKKKKKK., Bălănescu II., YYYYYYYY., EEEEEEE., BBBBBBB., U. şi TTTTTT..

La termenul din 23 ianuarie 2020 instanţa a audiat şi inculpaţii I., H. şi J., care au fost de acord să dea declaraţii în cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând sentinţa apelată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., în limitele impuse de art. 418 şi art. 419 C. proc. pen.., constată că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii I. şi H. împotriva sentinţei penale nr. 254/F din data de 20 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2014, sunt nefondate, pentru motivele ce se vor arăta:

I. Prealabil analizei criticilor formulate de către apelanţi care vizează starea de fapt reţinută de instanţa de fond, Înalta Curte va analiza critica formulată de către apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, cu privire la neaplicarea prevederilor art. 406 alin. (4) C. proc. pen.

A susţinut acesta că hotărârea a fost redactată, potrivit menţiunilor din sistemul ECRIS la data de 22.08.2018, în condiţiile în care prin Decretul nr. 461 din 14.06.2018, publicat in Monitorul Oficial nr. 495 din data de 15.06.2018, doamna judecător EEEEEEEEEEEEE. a fost eliberata din functie la data de 15.06.2018, prin pensionare.

În aceste condiţii, la data la care hotărârea a fost redactata si semnată, preşedintele completului, si unicul membru al acestuia nu mai deţinea calitatea de magistrat, aflându-se într-un vădit caz de împiedicare de a semna hotărârea, iar potrivit dispoziţiilor art. 406 alin. (4). C. proc. pen.., hotărârea trebuia semnata de preşedintele instanţei, caz in care ar fi trebuit sa existe menţiune pe hotărâre despre cauza care a determinat împiedicarea.

În condiţiile în care din analiza respectivei hotărâri judecătoreşti rezultă că nu există o astfel de menţiune, apelantul apreciază că se poate considera că hotărârea nu este semnata.

Date fiind disp. art. 406 alin. (4) teza finală din C. proc. pen., dispoziţii imperative şi exprese, pentru situaţia particulară a unei împiedicări obiective de semnare a unei sentinţe hotărârea trebuia semnată, pentru magistratul pensionat, de către preşedintele instanţei cu obligativitatea existenţei menţiunii pe hotărâre.

Consideră apelantul că în situaţia în care hotărârea a fost semnată de către magistratul care a participat la judecata fondului aceasta este nulă, fiind semnată de o persoană care nu mai avea calitatea de magistrat, iar în situaţia în care aceasta a fost semnată de o altă persoană, fără a se întocmi menţiunea specificată de norma legală, sancţiunea este aceeaşi.

În ambele situaţii sancţiunea care intervine este aceea a nulităţii absolute, ceea ce impune admiterea căii de atac şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu privire la această critică, instanţa de control judiciar constată că susţinerile apelantului referitoare la faptul că hotărârea atacată a fost redactată de către judecătorul fondului după ce acesta s-a pensionat sunt corecte, din actele şi lucrările dosarului rezultând indubitabil că la data de 22.08.2018, când hotărârea a fost motivată, doamna judecător EEEEEEEEEEEEE. era eliberată din funcţie, prin pensionare, prin Decretul nr. 461 din 14.06.2018, al Preşedintelui României, publicat in Monitorul Oficial nr. 495 din data de 15.06.2018.

De asemenea, aşa cum rezultă din verificările efectuate de către instanţa de apel, respectiv relaţiile comunicate de către Curtea de Apel Bucureşti prin adresa emisă la 06.02.2019, hotărârea a fost semnată personal de către judecătorul fondului şi de către grefierul care a participat la judecată după data motivării acesteia, deci după momentul la care magistratul se pensionase.

În aceste condiţii, apare ca fiind evident că în cauză trebuia sa fie aplicate prevederile art. 406 alin. (4) teza finală C. proc. pen.., respectiv

Cu toate acestea, Înalta Curte consideră că în cauză nu poate interveni sancţiunea nulităţii absolute, aşa cum a invocat apelantul, ci sancţiunea care ar putea fi incidentă este, cu certitudine, nulitatea relativă, în conformitate cu prevederile art. 282 alin. (1) C. proc. pen..:

"Încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului."

Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa de apel a avut în vedere prevederile art. 281 alin. (1) C. proc. pen.., text legal care consacră cazurile de încălcare a legii care atrag întotdeauna aplicarea sancţiunii nulităţii absolute, iar printre aceste nu sunt incluse şi prevederile art. 406 C. proc. pen.

Nu poate fi acceptată susţinerea apelantului în sensul că semnarea hotărârii de către magistratul care a pronunţat-o, dar ulterior momentului la care acesta s-a pensionat, echivalează cu lipsa semnăturii, în condiţiile în care aplicarea semnăturii pe hotărârea judecătorească de către persoana care a redactat considerentele acesteia nu poate fi ignorată, fiind o certitudine, iar ficţiunea juridică propusă prin motivele de apel nu are nicio consacrare legală.

Apelantul nu a indicat doctrina de specialitate care justifică în opinia sa includerea acestei încălcări a unei prevederi legale în cazurile de nulitate absolută, iar Înalta Curte la rândul său nu a identificat elemente care să o conducă la concluzia că această abatere de la norma legală este sancţionată în modul pretins.

Ca atare, problema invocată de către apelant va fi analizată prin prisma prevederile legale vizând nulitatea relativă, dispoziţiile art. 282 C. proc. pen. fiind cele care sunt incidente în cauză.

Constatând evidenta încălcare a prevederilor art. 406 C. proc. pen., în sensul că hotărârea atacată nu a fost semnată de către preşedintele instanţei în condiţiile în care magistratul care a pronunţat hotărârea nu mai funcţiona în cadrul instituţiei, ca urmare a pensionării acestuia, precum şi faptul că această nulitate relativă a fost invocată în termenul procedural, respectiv prin intermediul motivelor de apel, în condiţiile în care încălcarea legii a intervenit ulterior pronunţării hotărârii atacate, Înalta Curte urmează a analiza dacă condiţia legală, ca prin această activitate să se fi produs o vătămare a drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului, este îndeplinită.

Din analiza motivului de apel menţionat nu rezultă faptul că Parchetul a invocat că prin această încălcare a prevederii legale incidente s-ar fi produs o vătămare a drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali.

De remarcat este şi faptul că cei ale căror drepturi ar fi fost pretins vătămate, părţile sau subiecţii procesuali principali, nu au invocat la rândul lor existenţa acestei încălcări a legii, ceea ce conduce în mod evident la concluzia că aceştia nu au considerat că prin semnare hotărârii de către judecătorul care a pronunţat-o le-a fost vătămat vreun drept legal consacrat.

Instanţa de apel consideră, de altfel, că nici nu ar fi putut fi invocată o asemenea vătămare în condiţiile în care redactarea hotărârii şi semnarea acesteia de către judecătorul care a participat la judecarea cauzei în fond, chiar dacă ulterior momentului la care acesta s-a pensionat, constituie o garanţie a asigurării echităţii procedurii desfăşurate, magistratul care a adoptat soluţia în cauză fiind cel mai în măsură să explice raţionamentul logico-juridic pe care l-a avut în vedere, prin intermediul considerentelor sentinţei.

În acest sens este şi jurisprudenţa CEDO, care apreciat ca fiind contrar prevederilor art. 6 al Convenţiei redactarea hotărârii de către un alt judecător decât cel care a participat la judecarea cauzei, în această situaţie fiind încălcat dreptul la un proces echitabil (cauza Cerovšek şi Božičnik contra Sloveniei, cererile nr. x/12 şi y/12, Decizia din 7 martie 2017, definitivă la 7 iunie 2017).

În condiţiile în care s-ar fi aplicat prevederile art. 406 alin. (4) teza finală C. proc. pen.., respectiv hotărârea ar fi fost semnată de către preşedintele instanţei, nu ar fi existat nicio garanţie cu privire la persoana care a redactat hotărârea judecătorească, fiind mult mai probabil ca dreptul părţilor la un proces echitabil, aşa cum acesta a rezultat din jurisprudenţa CEDO anterior citată, să poată fi apreciat ca fiind vătămat.

În aceste condiţii, Înalta Curte consideră că în cauză nu se poate reţine incidenţa unui caz de nulitate relativă, chiar dacă prevederile legale invocate de către apelant au fost încălcate, neexistând nicio vătămare a unor drepturi ale părţilor sau subiecţilor procesuali principali care să justifice aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 282 alin. (1) C. proc. pen.., respectiv desfiinţarea actului.

II. O altă critică formulată de apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie ce se impune a fi analizată prioritar vizează faptul că instanţa fondului a considerat, în mod greşit, că au fost excluse din materialul probator procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate in baza mandatelor emise de Inalta Curte de Casatie si Justitie, precum şi celelalte probe menţionate în încheierea din 28 noiembrie 2014 pronunţată de Judecătorul de Cameră Preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti.

S-a susţinut în cadrul motivelor de apel, în esenţă, faptul că prin încheierea nr. 339 din 16 martie 2015 pronunţată de Judecătorul de Cameră Preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care au fost soluţionate contestaţiile formulate împotriva încheierilor din camera de consiliu pronunţate la 28 noiembrie 2014, respectiv 19 ianuarie 2015, de către Judecătorul de Cameră Preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti, nu au fost excluse în mod definitiv probele menţionate anterior.

Învederează apelantul că respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei pe care a exercitat-o împotriva încheierii din data de 28 noiembrie 2014 pronunţată de către Judecătorul de Cameră Preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2014 are avut drept temei prevederile art. 347 alin. (1) C. proc. pen., text legal care permite exercitarea căii de atac doar împotriva încheierii pronunţate în temeiul prevederilor art. 346 alin. (1) şi alin. (3)-(5) C. proc. pen., nu şi împotriva încheierii pronunţate în conformitate cu prevederile art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

Se precizează că din considerentele încheierii pronunţate de Înalta Curte nu rezultă faptul că cele dispuse prin încheierea din 28 noiembrie 2014 nu pot fi analizate din punct de vedere al legalităţii şi temeiniciei cu ocazia cercetării încheierii pronunţate la 19 ianuarie 2015 în conformitate cu prevederile art. 346 C. proc. pen.

Apreciază apelantul că în conformitate cu prevederile art. 347 C. proc. pen.., forma în vigoare la momentul exercitării căii de atac respective, se puteau formula critici atât cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi excepţiilor prin încheierea intermediară pronunţată în conformitate cu prevederile art. 345 alin. (1) C. proc. pen., cât şi în privinţa modului în care a fost soluţionată procedura de cameră preliminară în conformitate cu prevederile art. 346 alin. (3) şi (4) C. proc. pen.

De asemenea, din dispoziţiile art. 347 C. proc. pen.. rezultă în mod clar că poate fi atacată şi soluţia de excludere a probelor.

De asemenea, susţine apelantul faptul că un argument suplimentar pentru care se poate aprecia că nu au fost excluse probele constând în interceptările realizate conform mandatelor de siguranţă naţională rezultă din considerentele încheierii pronunţate de instanţa de control judiciar, în cuprinsul acesteia fiind enumerate probele considerate ca fiind excluse cu caracter definitiv, între acestea nefiind menţionate acele înregistrări.

Mai mult, tot din aceleaşi considerente rezultă faptul că instanţa de control judiciar a considerat ca fiind remediate de către procurorul de caz aspectele arătate prin încheierea din 28 noiembrie 2014 şi chiar dacă acest paragraf nu precizează expres că nu sunt excluse respectivele probe la care făcea referire judecătorul de cameră preliminară de la fond, prin faptul că analizează chestiunea proceselor-verbale de redare şi reţine justeţea argumentelor procurorului care nu poate reface procesele-verbale de redare în cadrul procedurii de cameră preliminară, denotă pe de o parte, că apreciază întemeiată contestaţia parchetului, chiar sub acest aspect al chestiunii legate de procesele-verbale de redare şi al Legii nr. 51/1991, iar pe de altă parte că analizează şi chestiuni ce s-au dispus prin încheierea din 28.11.2014 şi nu doar pe cele ce s-au dispus prin încheierea din 19.01.2015.

Înalta Curte analizând această critică o apreciază ca fiind nefondată, judecătorul fondului reţinând în mod just faptul că prin încheierea pronunţată de către instanţa de control judiciar a fost confirmată decizia vizând excluderea unor probe dintre cele administrate în cursul urmăririi penale.

Preliminar, instanţa de apel reţine că în conformitate cu prevederile art. 54 lit. b) C. proc. pen.. " Judecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instanţei, potrivit competenţei acesteia: verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală"

Procedura de cameră preliminară, care are ca obiect, în conformitate cu prevederile art. 342 C. proc. pen..:

"verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.", poate impune pronunţarea din partea judecătorului investit cu soluţionarea cauzei, a două categorii de încheieri, respectiv încheierea prevăzută de art. 345 alin. (3) C. proc. pen.. prin care poate dispune printre altele şi excluderea uneia sau a mai multor dintre probele administrate, precum şi încheierea prevăzută de art. 346 alin. (3) ori 4 C. proc. pen.

Potrivit prevederilor art. 345 alin. (3) C. proc. pen.. "În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare sau în cazul în care sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei."

În conformitate cu prevederile art. 346 alin. (3) C. proc. pen.. judecătorul de cameră preliminară poate dispune restituirea cauzei la Parchet atunci când sunt îndeplinite condiţiile de la lit. a)-c), iar potrivit art. 346 alin. (4) C. proc. pen. .:

"În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularităţi ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancţionat potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii."

Art. 347 alin. (1) C. proc. pen.. consacră dreptul procurorului, al părţilor şi al persoanei vătămate de a exercita calea de atac a contestaţiei împotriva încheierilor pronunţate de către judecătorul de cameră preliminară în conformitate cu prevederile art. 346 alin. (1)-(4)1 C. proc. pen.., fără a institui această posibilitate şi în privinţa încheierii pronunţate în conformitate cu prevederile art. 345 alin. (3) C. proc. pen.

Din analiza încheierii nr. 339 pronunţate de către Judecătorul de Cameră Preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 16 martie 2015 rezultă faptul că acesta, în aplicarea textelor legale anterior citate, a privit ca fiind inadmisibilă contestaţia formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii pronunţate la data de 28 noiembrie 2014 de către Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2014.

Sub acest aspect judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie investit cu contestaţiile exercitate atât de către parchet, cât şi de către inculpaţi, a reţinut că respectiva cale de atac exercitată împotriva încheierii din 28 noiembrie 2014 pe care judecătorul de la Curtea de Apel Bucureşti a dat-o în conformitate cu prevederile art. 345 alin. (2) C. proc. pen.. este una inadmisibilă, în condiţiile în care legea nu prevede o asemenea cale de atac, iar raţiunea pentru care legiuitorul a prevăzut imposibilitatea atacării acestei încheieri ţine de natura procedurii respective, încheierea în cauză fiind una care se comunică doar procurorului pentru ca acesta să aibă posibilitatea remedierii neregularităţilor constate de către judecătorul de cameră preliminară şi pentru a îşi exprima poziţia cu privire la menţinerea dispoziţiei de trimitere în judecată.

Mai mult, în analiza efectuată cu privire la celelalte critici formulate de către contestatori, judecătorul de cameră preliminară investit cu soluţionarea căii de atac, nu a antamat în nici un mod chestiunea ce viza înlăturarea probelor menţionate în motivul de apel formulat de către parchet, acesta făcând referiri cu privire la alte probe excluse de către judecătorul de la curtea de apel.

În aceste condiţii, având în vedere pe de o parte faptul că a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii din 28 noiembrie 2014 pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară din Cadrul Curţii de Apel Bucureşti, iar pe de altă parte faptul că prin aceeaşi hotărâre contestaţia parchetului împotriva încheierii din camera de consiliu din 19 ianuarie 2015 pronunţată de acelaşi judecător de cameră preliminară a fost admisă, dar pentru alte motive, fără a se menţiona expres nici în dispozitivul încheierii, după cum nici în considerentele acesteia, că se apreciază ca fiind câştigate cauzei probele înlăturate anterior din dosar, în mod evident concluzia reţinută prin hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac este una justă.

Instanţa de apel apreciază ca fiind întemeiate susţinerile apelantului referitoare la faptul că în procedura reglementată de art. 347 C. proc. pen.. se poate analiza şi soluţia de excludere a probelor dispusă în cauză, însă, reţine că în prezenta cauză judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atunci când a realizat analiza cauzei nu a dispus desfiinţarea soluţiei adoptate de judecătorul de la instanţa de fond cu privire la excluderea unor probe.

Nu poate fi încălcată autoritatea de lucru judecat a soluţiilor adoptate în procedura de cameră preliminară pe baza unor raţionamente care nu au fundament în hotărârea judecătorească, aşa cum solicită apelantul, referirea pe care judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de control judiciar a făcut-o cu privire la anumite probe ce au fost excluse din materialul probator neputând constitui un temei pentru a se interpreta că per a contrario celelalte probe sunt acceptate în cauză.

De asemenea, referirea în considerentele încheierii la unele dintre procesele-verbale de redare a unor convorbiri, în sensul reţinerii justeţei argumentelor procurorului referitoare la imposibilitatea refacerii acestor mijloace de probă, nu poate avea semnificaţia pe care i-a atribuit-o apelantul, respectiv că acea parte din contestaţia formulată a fost apreciată ca fiind întemeiată şi cu privire la aceste aspecte, neexistând motive pentru a se considera justă această aserţiune, fiind doar o speculaţie a acestuia.

În mod evident, în măsura în care judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie aprecia că dispoziţia de excludere a anumitor mijloace de probă era una eronată dispunea remedierea acestei situaţii prin desfiinţarea încheierii atacate sub acest aspect, însă din analiza încheierii nr. 339/16 martie 2015 nu rezultă acest lucru, elementele cu privire la care s-a apreciat ca fiind eronată soluţia adoptată de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond fiind menţionate expres în dispozitivul hotărârii şi amplu motivate în considerentele acesteia.

Pentru aceste motive criticile formulate de către apelant nu pot fi primite, fiind apreciate ca nefondate, judecătorul fondului interpretând în mod just încheierea nr. 339/2015 pronunţată de către Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

III. Instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă legal administrate în cursul urmăririi penale, probe ce au fost readministrate în cursul cercetării judecătoreşti.

Pe baza mijloacelor de probă de probă legal administrate în cursul urmăririi penale (astfel cum această legalitate s-a stabilit prin încheierile din 28 noiembrie 2014 şi 19 ianuarie 2015, definitive prin încheierea nr. 339 din 16 martie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), situaţia de fapt a fost reţinută în mod corect la primul grad de jurisdicţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu va relua starea de fapt reţinută în prezenta cauză în condiţiile în care judecătorul fondului a realizat o amplă analiză a probelor dosarului, elementele care au format obiectul criticilor apelanţilor urmând a fi analizate punctual.

IV. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie

1. Apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a criticat în primul rând sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti cu privire la soluţia de achitare a inculpatului A., pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. anterior, soluţie pronunţată în conformitate cu prevederile art. 16 lit. b) C. proc. pen.

A învederat acesta că prin actul de sesizare s-a reţinut in sarcina inculpatului A. că, în intervalul 30 iulie - 8 august 2013, acţionând în calitate de avocat, în exercitarea activităţilor profesionale prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 51/1995, a atestat în mod necorespunzător realităţii data unui act juridic (decizie privind pe S.C. CC. S.R.L.), actul juridic menţionat punându-l la dispoziţie numitei I., pentru a-l folosi în vederea producerii de consecinţe juridice.

A susţinut apelantul că starea de fapt, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, confirmă acuzaţia adusă inculpatului.

De asemenea, a mai invocat apelantul că susţinerea instanţei de fond referitoare la inexistenţa unei prevederi legale care să instituie condiţionarea atestării de avocat a documentului nu are nici o relevanţă, în condiţiile în care inculpata I. avea nevoie de o dovadă cu privire la faptul că nu mai era administrator al societăţii menţionate anterior momentului numirii în funcţia de manager al Spitalului Judeţean.

Mai mult, nici aspectele menţionate cu privire la condiţiile în care se putea comite infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în condiţiile vechiul C. pen., nu sunt considerate de către apelant ca fiind unele corespunzătoare, în condiţiile în care contrafacerea sau plăsmuirea au fost acceptate ca fiind moduri de comiterea a acestei infracţiuni aşa cum acest lucru rezultă şi din Decizia nr. 1/1970 a Plenului Fostului Tribunal Suprem.

Nici menţiunea din sentinţă referitoare la lipsa consecinţelor juridice a acţiunii inculpatului, ceea ce conduce la lipsa tipicităţii infracţiunii, nu sunt considerate de către apelant ca fiind unele corecte, în condiţiile în care atestarea inculpatului era necesară pentru a înlătura starea de incompatibilitatea în care s-a aflat inculpata I. şi care ar fi putut să fie constată de Agenţia Naţională de Integritate. Împrejurarea că nu s-a făcut dovada faptului că s-ar fi realizat o asemenea cercetare este apreciată ca fiind una fără relevanţă pentru a se reţine comiterea infracţiunii.

În fine, apelantul susţine şi că temeiul achitării avut în vedere de către instanţa fondului nu este indicat în mod corespunzător, fiind unul incert, în condiţiile în care din considerentele sentinţei rezultă că ar fi aplicabile cel puţin trei litere dintre cele de la art. 16 C. proc. pen.

Înalta Curte analizând sentinţa apelată, prin prisma acestor critici, consideră că soluţia adoptată de judecătorul fondului este una legală şi temeinică, aspectele menţionate de către apelant fiind unele nefondate.

În prealabil este necesar a se menţiona faptul că toate referirile din cuprinsul motivelor de apel la înregistrările unor convorbiri telefonice realizate în cauză în baza mandatelor de securitate naţională emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi la declaraţia inculpatului A., dată în cursul urmăririi penale în calitate de martor, nu vor fi avute în vedere nici de către instanţa de apel, după cum a procedat şi judecătorul fondului, în condiţiile în care aceste probe au fost excluse în mod definitiv din dosar prin încheierea pronunţată de Judecătorul de Cameră Preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 28 noiembrie 2014, definitivă prin încheierea nr. 339 din 16 martie 2015 pronunţată de Judecătorul de Cameră Preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În aceste condiţii, instanţa de apel remarcă faptul că judecătorul fondului a apreciat în mod corect care este probatoriul ce putea fi analizat cu privire la infracţiunea ce face obiectul acuzaţiei în privinţa inculpatului A..

Înalta Curte reţine că judecătorul fondului, în baza probelor pe care le-a menţionat în cuprinsul hotărârii atacate, a stabilit în mod corect starea de fapt, care nu mai trebuie reluată în considerentele acestei decizii, criticile apelantului vizând în realitate faptul că faţă de această stare de fapt, nu au fost reţinute ca fiind întrunite condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Judecătorul fondului a reţinut pe baza declaraţiilor inculpatei I. şi a martorului BB., faptul că prima, la îndemnul martorului, s-a adresat inculpatuluiStănoiu Cristian Damian pentru demararea procedurii de înregistrare în evidenţele Oficiului Registrului Comerţului Mehedinţi a deciziei nr. 1/04.10.2012 emisă de către S.C. CC. S.R.L. în cursul anului 2013, pentru a evita existenţa unui conflict de interese prin raportare la calitatea de administrator al unei societăţi private şi, simultan, de reprezentant al societăţii comerciale care asigura managementul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Drobeta Tr. Severin, toată această pretinsă stare de incompatibilitate fiind identificată de către martorul menţionat la solicitarea inculpatului H..

Decizia specificată anterior apare ca fiind emisă la 04.10.2012, de către reprezentantul S.C. CC. S.R.L., respectiv inculpata I., iar pe această decizie inculpatul A. a aplicat semnătura pe ştampila de atestare a datei certe, conform prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 51/1995, menţiunea cuprinsă pe decizie fiind că această activitate s-a realizat la 4.10.2013, în condiţiile în care în Registrul de atestări al Biroului de avocatură este menţionată data de 04.10.2012.

Înalta Curte consideră că argumentele apelantului, referitoare la faptul că instanţa de fond în mod eronat a apreciat ca neexistând elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prin raportare la consideraţiile teoretice pe care aceasta le-a prezentat în cuprinsul sentinţei, sunt nefondate

Chiar dacă sub imperiul C. pen. anterior, în cazul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. anterior, jurisprudenţa a statuat că această infracţiune există şi în situaţia în care inculpatul contraface un înscris în întregime, în sensul plăsmuirii acestuia, Decizia de îndrumare nr. 1/1970 a Plenului Fostului Tribunal Suprem având un caracter obligatoriu pentru instanţele de judecată în privinţa interpretării date textului legal, în speţă nu suntem în ipoteza plăsmuirii înscrisului sub semnătură privată.

Instanţa de fond, prezintă în considerentele sentinţei, elemente teoretice diferite de cele susţinute de apelant, deoarece acestea sunt singurele aplicabile speţei, în sensul că analiza pe care a realizat-o a avut în vedere starea de fapt rezultată în probatoriu, nefiind în prezenţa unui înscris pretins plăsmuit de către inculpat, acuzaţia vizând aplicarea unei atestări peste înscrisul întocmit în prealabil în condiţii care nu au fost stabilite sau analizate de către acuzare.

Nu s-a reţinut în sarcina inculpatului A. că ar fi întocmit integral înscrisul sub semnătură privată cu un conţinut fals, situaţie în care ar fi fost necesară verificarea de către instanţă a întrunirii condiţiilor unei plăsmuiri, ci doar că acesta a aplicat o ştampilă de atestare a datei şi a semnat decizia.

În aceste condiţii, judecătorul fondului a procedat corespunzător verificând dacă acţiunile inculpatul se circumscriu modalităţilor normative ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. anterior rap. la art. 288 C. pen..anterior, respectiv dacă fapta a fost comisă prin operaţiunile de contrafacere, subscriere sau alterare a unui înscris sub semnătură privată şi a stabilit în mod just că nu s-a dovedit că ar fi procedat la imitarea scrisului, nici a semnăturii autorului înscrisului (subscriere), după cum nu a operat nicio alterare, vreo modificare materială a redactării cum prevede legea.

Pe de altă parte, condiţia esenţială pentru latura obiectivă a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este aceea ca documentul falsificat să fie folosit în vederea producerii de consecinţe juridice, fie direct de către falsificator, fie prin încredinţarea sa unei terţe persoane.

Indiferent de cine a folosit documentul, în condiţiile în care din dosar nu rezultă cine a depus cererea pentru înregistrarea modificărilor la Oficiul Registrului Comerţului, cert este că atestarea făcută de inculpatul A. nu era una care să producă vreo consecinţă juridică, atestarea datei realizată de către acesta fiind fără vreo semnificaţie concretă, documentul devenind opozabil terţilor de la momentul efectuării menţiunilor în Registrul Comerţului.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, art. 197 alin. (1), forma în vigoare la data comiterii pretinsei infracţiuni, societatea comercială cu răspundere limitată este "administrată de unul sau mai mulţi administratori, asociaţi sau neasociaţi, numiţi prin actul constitutiv sau de adunarea generală.", iar potrivit prevederilor art. 204 alin. (2) din acelaşi act normativ, actul constitutiv al unei societăţi comerciale cu răspundere limitată se modifică prin act autentic doar cu privire la elementele menţionate în acest text legal.

Pe cale de consecinţă, cum revocarea unui administrator nu reprezintă un element pentru care legea impunea cu caracter obligatoriu întocmirea deciziei în formă autentică, fiind suficient înscrisul sub semnătură privată, iar decizia ce a fost atestată de către inculpat avea această formă, aceasta era pe deplin valabilă şi fără a se realiza atestarea menţionată cu privire la data întocmirii acesteia.

În privinţa înregistrării acestor modificări în Registrul Comerţului, efectul menţiunilor este cel prevăzut de art. 5 din Legea nr. 26/1990, "Înmatricularea şi menţiunile sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în registrul comerţului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicaţie, acolo unde legea dispune astfel."

În aceste condiţii, indiferent de data atestată de către inculpat momentul la care documentul începea să îşi producă efectele juridice era cel al realizării formalităţilor legale privind înregistrarea sa în Registrul Comerţului.

Pe cale de consecinţă, instanţa de apel consideră că judecătorul fondului a reţinut în mod corespunzător faptul că activităţile inculpatului nu întrunesc nici condiţia esenţială a laturii obiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma prevăzută de art. 290 C. pen. anterior, respectiv ca documentul falsificat să producă efecte juridice ca urmare a alterării sale, efectele juridice pe care decizia în cauză le producea fiind unele fără legătură cu atestarea realizată de către inculpat.

Ca atare, criticile apelantului sunt privite ca nefondate în privinţa acestui aspect, decizia privind numirea unui alt administrator al societăţii fiind cea care producea efectul susţinut de către acesta, iar nu atestarea realizată de către inculpatul A., căci opozabilitatea faţă de terţi a măsurii adoptate de către societate se realizează de la momentul înregistrării în Registrul Comerţului, până la acel moment actul neavând nici o semnificaţie juridică.

În fine, ultima critică formulată vizează neindicarea tezei din art. 16 lit. b) C. proc. pen.. care a fundamentat soluţia de achitare, apelantul susţinând că din considerentele sentinţei rezultă că sunt aplicabile cel puţin trei dintre literele articolului 16 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că susţinerea apelantului este parţial corectă, instanţa de fond neindicând care este teza din cuprinsul art. 16 lit. b) C. proc. pen.. pe care este întemeiată soluţia de achitare, însă acest aspect nu este unul care să conducă la nelegalitatea soluţiei adoptate, în condiţiile în care din considerentele sentinţei rezultă cu certitudine că teza avută în vedere a fost aceea că fapta nu este prevăzută de legea penală, chiar dacă la un moment dat se analizează de către judecătorul fondului şi întrunirea laturii subiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Nici un moment, în considerentele sentinţei, nu a fost antamată problema lipsei probelor care să justifice soluţia de achitare, contrar susţinerii apelantului.

Pe de altă parte, în condiţiile în care infracţiunea pentru care a fost cercetat inculpatul este una de pericol, nesusceptibilă de producerea unui prejudiciu, Înalta Curte nu identifică nici elementele pentru care indicarea tezei ar prezenta o anumită relevanţă, doar acurateţea juridică a sentinţei nefiind un temei suficient pentru admiterea căii de atac.

2. Cu privire la soluţia de achitare a inculpatului B. criticile apelantului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, au vizat, în esenţă, greşita reţinere a stării de fapt de către prima instanţă, cu consecinţa pronunţări în mod eronat a soluţiei prevăzute de art. 16 lit. c) C. proc. pen.

A susţinut apelantul că din coroborarea probelor existente la dosarul cauzei, inclusiv a proceselor-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice înregistrate în baza mandatelor emise de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rezultă comiterea infracţiunii de luare de mită de către inculpatul B. în modalitatea reţinută în actul de sesizare a instanţei de judecată.

A precizat apelantul că argumentele instanţei de fond, pentru care aceasta a pronunţat soluţia de achitare, nu pot fi acceptate în condiţiile în care susţinerile inculpatului referitoare la condiţiile în care a primit suma de 5000 RON de la inculpatul H., respectiv restituirea unui împrumut, nu au suport probator, fiind concepută astfel încât nu poate fi verificată.

Mai mult aceste susţineri nu pot fi acceptate şi prin prisma disproporţiei de putere financiară dintre inculpat şi cel care i-a remis suma de bani, ceea ce face necredibile afirmaţiile referitoare la acordarea unui împrumut inculpatului H. de către inculpatul B..

Apelantul critică soluţia primei instanţe şi în privinţa argumentului reţinut de aceasta vizând existenţa relaţiilor de prietenie dintre inculpaţii menţionaţi, ceea ce ar fi condus la reţinerea ca plauzibilă a situaţiei ca suma de 5000 RON primită de către B. să reprezinte restituirea unui împrumut acordat inculpatului H.. Susţine acesta că argumentul menţionat nu poate fi primit şi nu poate fundamenta soluţia de achitare, în condiţiile în care este foarte puţin probabil ca inculpatul B. să-l fi împrumutat pe inculpatul H., iar pe de altă parte singurul care afirmă că aşa au stat lucrurile este primul inculpat, iar declaraţia sa nu se coroborează cu alte mijloace de probă.

Nici argumentul primei instanţe referitor la nedovedirea pretinderii de către inculpatul B. a sumei de bani consideră apelantul că nu este fondat, în condiţiile în care această pretindere rezultă din convorbirea telefonică din data de 02 august 2013, ora 20:15, în care inculpatul B., la solicitarea inculpatului H. de a înceta atacurile la adresa OO. acceptă şi spune că îi va trimite un SMS cu un cod IBAN, "pentru a da ceva". Această convorbire telefonică este confirmată prin declaraţia inculpatului H., declaraţie de care prima instanţă a făcut abstracţie şi care se coroborează cu celelalte probe existente la dosarul cauzei. Cu privire la această declaraţie susţine apelantul că sublinierea instanţei de fond că aceasta a fost dată în calitate de inculpat nu poate duce la excluderea ei, declaraţiile inculpatului fiind mijloace de probă şi ele pot fi avute în vedere în ansamblul materialului probator, aceasta cu atât mai mult cu cât inculpatul H. nu avea nici un motiv să fi minţit cu privire la acest aspect.

Ca atare apreciază apelantul că faptul pretinderii a fost pe deplin dovedit, la fel şi motivul pentru care a solicitat mita, după cum este dovedit şi faptul primirii, care, de altfel, este reţinut şi de către instanţa fondului.

Apelantul critică hotărârea şi pentru că instanţa de fond a reţinut în parte convorbirile telefonice, în favoarea inculpatului, cu toate că a apreciat că acestea au fost excluse dintre probele dosarului, situaţie în care ar fi trebuit să nu le valorifice în nici un mod.

În fine, ultima critică vizează faptul că judecătorul fondului a afirmat că procurorul nu a explicat preocuparea inculpatului B. de a obţine informaţii despre OO. şi activitatea acesteia şi a constitui şi alte subiecte, precum şi comentariile acerbe ale inculpatului în contextul reţinerii, arestării şi presupusei activităţi infracţionale a inculpatului H., când se putea socoti vulnerabil după primirea sumei de 5000 RON nu cu titlul de împrumut, ci de mită. Susţine apelantul că elementele menţionate în considerentele sentinţei sunt mult ulterioare comiterii infracţiunii, iar procurorul nu avea cum să le prevadă.

Înalta Curte, analizând criticile formulate de către apelant, consideră că acestea sunt nefondate, instanţa de fond pronunţând soluţia de achitare în considerarea stării de fapt reţinute în mod corespunzător pe baza materialului probator existent la dosarul cauzei.

Argumentele ample prezentate de către judecătorul fondului în sentinţa atacată cu privire probele care au justificat reţinerea stării de fapt nu vor fi reluate de către instanţa de apel, fiind însuşite de această, punctual urmând a fi analizate criticile formulate de apelant.

În prealabil, instanţa de apel reiterează precizările făcute anterior cu privire la excluderea convorbirilor telefonice înregistrate în baza mandatului de siguranţă naţională emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile în care cu privire la aceste probe s-a dispus în mod definitiv prin încheierea pronunţată de Judecătorul de Cameră Preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 28 noiembrie 2014, definitivă prin încheierea nr. 339 din 16 martie 2015 pronunţată de Judecătorul de Cameră Preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Ca atare, toate elementele din cuprinsul motivelor de apel care vizează aceste convorbiri interceptate în baza mandatului de siguranţă naţională emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu nr. x/15.02.2013 la cererea Serviciului Român de Informaţii prin Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, transcrise în procesele-verbale întocmite de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie la data de 30.06.2014, nu vor putea fi avute în vedere de instanţa de apel, lucru pe care l-a realizat şi judecătorul fondului, starea de fapt reţinută în hotărârea atacată fiind una care a rezultat din coroborarea celorlalte probe existente de la dosarul cauzei.

Prima instanţă a pronunţat soluţia de achitare în conformitate cu prevederile art. 16 lit. c) C. proc. pen., reţinând că probele administrate în cauză nu sunt suficiente pentru a înlătura prezumţia de nevinovăţie ce este garantată de lege în favoarea inculpatului, iar instanţa de control judiciar nu poate reţine o altă situaţie.

Starea de fapt, în privinţa inculpatului B., a fost reţinută în rechizitoriu, în principal, alături de procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice şi a convorbirilor prin SMS înregistrate în baza mandatului de siguranţă naţională, din coroborarea declaraţiilor inculpatului H., în care acesta afirmă că a oferit inculpatului B. suma de 5.000 RON, la solicitarea acestuia, pentru a înceta atacurile de presă la adresa martorei OO., cu înscrisurile ce relevă calitatea inculpatului de realizator al unei emisiuni la postul NN., cu fişa postului, corespondenţa electronică ce vizează modul de stabilire a conţinutului editorial al emisiunii NN., precum şi specific, modul de stabilire al conţinutului ediţiilor din 09 şi 10 iulie 2013 al emisiunii, datele de trafic telefonic ce atestă convorbirile din data de 09 iulie 2013 şi 10 iulie 2013 purtate de către H. cu martora OO., precum şi cu inculpatul B., înscrisuri din care rezultă că ultima emisiune realizată înainte de plecarea în concediu, la 02 august 2013, a fost consacrată martorei menţionate, corespondenţa electronică dintre inculpat şi producătorul şi redactorul emisiunii, din care rezultă intenţia acestuia de a aborda din nou subiectul OO., date de trafic vizând convorbirile aceloraşi persoane, declaraţia martorei E., privind depunerea sumei de 5.000 RON în contul inculpatului şi extrasele conturilor inculpatului B. de la BBB.. vizând perioada aprilie - iulie 2013.

Cum acele procese-verbale au fost excluse în mod definitiv din dosarul cauzei, rezultă că acuzaţia a fost susţinută de declaraţia inculpatului H., probă directă cu privire la comiterea infracţiunii de luare de mită, acesta relatând fapte constatate personal, şi restul probelor, care sunt unele indirecte în privinţa infracţiuni menţionate, acestea vizând în principal atribuţiile pe care inculpatul B. le avea la postul de televiziune unde lucra, modul în care acesta îşi pregătea emisiunile pe care le realiza, cu accent pe emisiunile ce o vizau pe martora OO., relaţiile de prietenie dintre cei doi inculpaţi, precum şi aspectele vizând remiterea sumei de 5.000 RON prin intermediul martorei E..

Inculpatul B., fără a nega primirea sumei de 5.000 RON de la inculpatul H., a susţinut că această sumă reprezintă returnarea unui împrumut pe care i l-a acordat acestuia, eşalonat, prin plata unor sume de bani mai mici atunci când ultimul venea în Bucureşti, la şedinţe de partid, în condiţiile în care nu folosea cardul şi avea mai mult sume de bani în valută.

În condiţiile acestui probatoriu, judecătorul fondului, în mod just, a apreciat că prezumţia de nevinovăţie nu a fost răsturnată prin probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti realizate în cauză, probele directe cu privire la infracţiunea de luare de mită nefiind coroborate cu suficiente probe indirecte, pentru ca să fie creată convingerea instanţei, mai presus de orice îndoială, cu privire la comiterea faptei ce face obiectul acuzării de către inculpat.

Ceea ce rezultă cu certitudine din probele existente la dosarul cauzei este că inculpatul H. a remis inculpatului B. suma de 5.000 RON, prin intermediul martorei E..

Acest lucru rezultă atât din declaraţiile inculpaţilor H. şi B., cât şi din declaraţiile martorei E., care se coroborează cu privire la acest aspect, însă scopul remiterii sumei de bani nu se poate stabili din aceste probe.

Martora E. nu a cunoscut care este motivul pentru care suma de bani a trebuit remisă inculpatului B. în contul indicat de inculpatul H., iar cei doi inculpaţi au declaraţii diferite cu privire la acest element. H. susţine că această sumă reprezenta mita oferită pentru ca să fie încetată campania de presă împotriva martoreai OO., în vreme ce B. susţine că suma reprezintă restituirea unui împrumut.

În aceste condiţii, pentru a se putea stabili cu certitudine starea de fapt, respectiv care a fost motivul pentru care s-a procedat la remiterea sumei era necesară administrarea unor probe directe sau indirecte, din coroborarea cărora să rezulte cu certitudine, până la nivelul înlăturării oricărei bănuieli legitime, comiterea infracţiunii de către inculpat.

Probe directe nu au mai fost administrate în cauză, declaraţia martorei OO. neputând constitui o astfel de probă cu privire la obiectul probaţiunii, iar probele indirecte nu sunt de natură a determina motivul pentru care s-a procedat la remiterea sumei de bani. Atribuţiile inculpatului B., modul în care acesta îşi realiza emisiunile, precum şi intenţiile pe care acesta le-a exprimat cu privire la subiectele pe care dorea să le abordeze în cadrul acestora, nu sunt elemente suficiente pentru a justifica reţinerea în sarcina inculpatului a comiterii infracţiunii ce face obiectul sesizării.

Critica apelantului vizând inexistenţa unui suport probator în privinţa susţinerilor inculpatului B. cu privire la motivul pentru care a primit suma de bani de la inculpatul H., respectiv restituirea unui împrumut, nu poate fi primită în condiţiile în care în mod evident acuzării îi revine sarcina de a demonstra comiterea infracţiunii, inculpatul nefiind obligat a produce probe cu privire la nevinovăţia sa.

Acest lucru este consacrat legal în prevederile art. 99 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.. " În acţiunea penală sarcina probei aparţine în principal procurorului, iar în acţiunea civilă, părţii civile ori, după caz, procurorului care exercită acţiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă.

Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nefiind obligat să îşi dovedească nevinovăţia, şi are dreptul de a nu contribui la propria acuzare.".

Din prevederile legale menţionate anterior, subsumate prezumţiei de nevinovăţie, rezultă indubitabil faptul că, în măsura formulării unei acuzaţii faţă de o persoană, procurorul are obligaţia de administra toate probele necesare pentru a răsturna prezumţia menţionată, inculpatului nerevenindu-i sarcina de a administra probe. În măsura în care această prezumţie este răsturnată, inculpatului îi este recunoscut dreptul de administra probe prin care să demonstreze contrariul.

În aceste condiţii, procurorului îi revenea sarcina de a prezenta probe care să demonstreze comiterea infracţiunii de către inculpat, nefiind necesar a administra probe pentru a combate teza formulată de către apărare, fiind irelevantă aceasta până la momentul răsturnării prezumţiei de nevinovăţie.

Administrarea unor probe din care rezultă că inculpatul B. nu avea mijloace materiale pentru a acorda un împrumut inculpatului H. nu are nici o relevanţă în prezenta cauză, probaţiunea fiind necesar a se canaliza către demonstrarea motivului real pentru care s-a procedat la remiterea sumei, în măsura în care acesta conducea la reţinerea infracţiunii ce face obiectul acuzării.

În acelaşi sens, existenţa unei disproporţii cu privire la puterea financiară a celor două persoane nu este de natură a justifica reţinerea comiterii infracţiunii de către inculpatul B..

Împrejurarea că judecătorul fondului a reţinut existenţa unor relaţii de prietenie între cei doi inculpaţi, ceea ce l-a determinat să considere ca fiind plauzibilă acordarea unor împrumuturi reciproce, inclusiv cu privire la suma de 5.000 RON, reprezintă cu certitudine un element care este probat suficient în cauză, astfel încât critica apelantului nu poate fi primită.

De asemenea, mergând pe aceeaşi linie logică anterior expusă, aceste elemente nu sunt relevante cu privire la obiectul probaţiunii, apărările inculpatului căpătând relevanţă în momentul în care prezumţia de nevinovăţie este răsturnată, ceea ce în cauza de faţă nu s-a realizat, neexistând probe certe, pertinente cu privire la motivul pentru care s-a procedat la remiterea sumei de bani.

Apelantul a mai susţinut şi faptul că prima instanţă în mod greşit nu a reţinut comiterea infracţiunii de luare de mită în varianta pretinderii în condiţiile în care aceasta rezultă din coroborarea proceselor-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice înregistrate în baza mandatului de siguranţă naţională cu declaraţiile inculpatului H..

Înalta Curte, având în vedere excluderea acelor procese-verbale dintre probele cauzei în cursul procedurii de cameră preliminară, constată că probele valabile la dosarul cauzei cu privire la acest aspect sunt doar declaraţiile inculpatului H., declaraţii pe care acesta le-a dat în cursul urmăririi penale, în condiţiile în care era cercetat atât pentru comiterea infracţiunii de dare de mită, cât şi pentru celelalte infracţiuni care fac obiectul cauzei. Această împrejurare a condus în mod just judecătorul fondului la concluzia că valoarea probatorie a acestora este una redusă, ele fiind făcute într-o perioadă în care inculpatul era într-o postură vulnerabilă, procedura penală desfăşurată împotriva sa, precum şi măsurile preventive sub imperiul cărora se afla, fiind de natură a determina colaborarea sa cu organele judiciare în speranţa uşurării poziţiei sale în proces. Faptul că inculpatul a menţinut declaraţiile în faţa instanţei de fond nu este de natură a conferi acestora o valoarea probantă superioară, aceasta şi în condiţiile în care nu se coroborează cu alte probe de la dosar.

Instanţa de apel remarcă faptul că remiterea sumei de 5.000 RON este în mod cert probată, existând în acest sens declaraţiile concordante ale inculpaţilor şi martorei E., însă ce nu este probat într-un mod adecvat este împrejurarea că această acţiune a fost consecinţa pretinderii sale de către inculpatul B. pentru ca acesta să nu îşi îndeplinească în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, sub acest aspect probaţiunea existentă la dosar fiind în mod cert deficitară.

Menţionarea în considerentele sentinţei apelate a unor elemente care ţin de conduita inculpatului B. cu privire la alte persoane care au făcut subiectul emisiunilor pe care le-a realizat, elemente care rezultă din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice înlăturate dintre probele dosarului, nu reprezintă un element care să afecteze legalitatea sentinţei atacate ori temeinicia acesteia, fiind în mod cert o reflectare a faptului că judecătorul fondului şi-a aplecat atenţia asupra acestor documente, dar nu a procedat la valorificarea lor în defavoarea inculpatului în condiţiile în care au fost înlăturate dintre probele cauzei pentru motivele reţinute în cursul procedurii de cameră preliminară. Aceste elemente circumstanţiale nu au nici o relevanţă cu privire la obiectul probaţiunii.

În fine, ultima critică a apelantului vizează faptul că instanţa de fond a reproşat procurorului că nu a avut în vedere conduita inculpatului cu privire la martora OO., activitatea acesteia fiind ulterior analizată în emisiunile realizate, precum şi cu privire la evenimentele vizând arestarea preventivă a inculpatului H., elemente care în accepţiunea apelantului fiind ulterioare comiterii faptei nu au relevanţă în cauză.

Instanţa de apel apreciază ca fiind juste aceste susţineri ale apelantului, în sensul că atitudinea inculpatului B. ulterior faptelor ce fac obiectul cauzei nu era necesar a face fi studiată de către acuzare, iar supoziţia instanţei că, în măsura comiterii pretinsei infracţiuni de luare de mită, inculpatul ar fi avut o conduită mai rezervată reprezintă o simplă supoziţie. Însă, aceasta nu a constituit motivul pentru care a fost pronunţată soluţia de achitare a inculpatului, lipsa probelor care să justifice reţinerea tipicităţii obiective şi subiective a infracţiunii de luarea de mită fiind aceea care a fundamentat hotărârea adoptate, iar instanţa de apel, aşa cum anterior s-a menţionat, achiesează la concluzia judecătorului fondului.

3. Criticile formulate de către apelantul cu privire la greşita achitare a inculpatei C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen. şi respectiv greşita achitare a inculpatului H. pentru infracţiunea corelativă de dare de mită în baza art. 1a art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. vizează temeinicia sentinţei.

Se susţine în motivele de apel că inculpata C. a săvârşit infracţiunea de luare de mită în modalitatea pretinderii şi primirii de la H. a unui folos, constând în numirea soţului său într-o funcţie de conducere, în scopul de a-şi îndeplini îndatoririle care îi reveneau în calitate de consilier principal în cadrul casei judeţene de asigurări de sănătate Mehedinţi.

Obligaţiile profesionale încălcate de inculpată sunt, pe de o parte, cele impuse de C. pen. tuturor funcţionarilor, respectiv de a nu pretinde şi a nu primi foloase pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

Pe de altă parte, aşa cum a rezultat din starea de fapt reţinută în rechizitoriu, C. şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în mod neadecvat, în beneficiul TT. S.R.L., între care:

(1) prin întocmirea notelor de fundamentare în baza cărora au fost încheiate actele adiţionale prin care s-au diminuat sumele alocate unei societăţi comerciale concurente şi s-au alocat sume suplimentare în favoarea TT. şi

(2) prin efectuarea de controale cu caracter pur formal cu privire la activitatea TT., controale soldate cu constatarea "unei depline conformităţi" a activităţii acesteia.

Precizează apelantul că din coroborarea materialului probator existent la dosarul cauzei rezultă că inculpata a solicitat inculpatului H. obţinerea folosului material menţionat. Sunt avute în vedere convorbirile interceptate în baza autorizaţiilor emise de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care se coroborează cu declaraţia martorilor HHH. şi III., soţul inculpatei, ultimul recunoscând că a intervenit pe lângă inculpatul H. pentru a obţine un avantaj la locul de muncă, folos care este unul necuvenit, în condiţiile în care nu se respectă modalităţile legale de promovare în funcţie într-o instituţie publică.

Caracterul necuvenit al folosului, susţine apelantul, presupune fie ca beneficiarul să nu fi fost îndreptăţit la obţinerea acestuia, fie ca folosul, chiar dacă exista o anumită îndreptăţire să fi fost obţinut prin încălcarea prevederilor legale ori prin acte de dispoziţie discreţionare. Astfel, un folos interzis de lege sau obţinut prin mijloace nelegale ori prin exercitarea discreţionară a atribuţiilor funcţiilor publice este întotdeauna necuvenit, legiuitorul prezumând în mod absolut că nici o persoană nu este îndreptăţită să îl obţină. În prezenta cauză, numirea soţului inculpatei în funcţia publică a avut în vedere considerente de natură subiectivă şi discreţionară.

Învederează apelantul că din probele scrise existente la dosarul cauzei rezultă că în perioada 2011 - 2013 a crescut cifra de afaceri a S.C. TT.. (raportul de constatare întocmit de către specialistul DNA), că aceeaşi societate a primit de la CJAS Mehedinţi suma de 3.595.752 RON, 64,37 % din întreaga sumă alocată judeţului Mehedinţi pentru servicii paraclinice, în anului 2013 înregistrând o creştere cu 127,14% a sumei plătite de casă, (contracte si acte adiţionale aferente anului 2012 relevante pt. comparaţia cu anul 2013), modul superficial şi formal în care erau efectuate controalele pentru societatea favorizată de echipe din care a făcut parte, cu două excepţii inculpata N., constatările proceselor-verbale având un caracter stereotip (procese-verbale de constatare întocmite cu ocazia controalelor efectuate de Casa de Asigurări de Sănătate Mehedinţi la SC. TT., dispoziţiile de constituire a echipelor de control), că din contractul întocmit cu societatea concurentă, S.C. EEE. S.R.L, pentru anul 2013 rezultă că acesta a avut doar 26,6% din valoarea contractului de acelaşi tip, încheiat de către TT. S.R.L. cu CJAS Mehedinţi, precum şi că după încheierea contractului inculpata C., alături de inculpata D. au continuat să îşi exercite atribuţiile de serviciu în vederea favorizării TT. S.R.L. şi defavorizării corelative a EEE. S.R.L., toate actele adiţionale încheiate având la bază un referat întocmit de către inculpata N..

Mai precizează apelantul că din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă modul ilicit în care erau repartizate sumele suplimentare alocate CJAS Mehedinţi şi cum au fost acestea direcţionate de către D. exclusiv către TT.

De asemenea, rezultă din toate aceste înscrisuri că pentru a putea realiza această alocare a fondurile exclusiv către societatea controlată de către H. şi totodată pentru a da o aparenţă de legalitate acestei operaţiuni, în fiecare lună D. repartiza iniţial sumele lunare suplimentare atât către TT. cât şi către EEE., după care C. solicita administratorului acesteia din urmă să semneze cereri de renunţare la sumele suplimentare alocate, sume care apoi erau redistribuite către TT.

Susţine Parchetul că toate înscrisurile menţionate în motivele de apel coroborate cu declaraţia martorului HHH. si cu procesul-verbal de redare a convorbirilor din data de 31.03.2014, precum şi cu datele de trafic, confirma susţinerea din rechizitoriu potrivit căreia demersurile efectuate de către H. în vederea promovării lui III., demersuri care au fost si încununate de succes, au fost demarate tocmai pentru a o determina şi, totodată, recompensa pe C. pentru modalitatea în care aceasta înţelegea să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu.

O altă critică formulată vizează temeiul achitării, in cazul acestei inculpate, şi anume art. 16 lit. a) C. proc. pen., cu privire la care apelantul apreciază că acesta vine în contradictie cu motivarea instanţei de fond, motivare din care rezulta ca materialul probator a fost insuficient pentru a dovedi săvârşirea infracţiunii de catre inculpata C..

Înalta Curte analizând criticile formulate de către apelant apreciază că acestea sunt nefondate, instanţa de fond reţinând în mod just, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, în mod just starea de fapt.

Preliminar, în condiţiile în care în motivele de apel se fac ample referiri la convorbirile telefonice înregistrate în baza mandatului de siguranţă naţională emis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv la procesele-verbale de redare a acestor convorbiri din data de 31.03.2014, probe înlăturate în mod definitiv din cauză în cursul procedurii de cameră preliminară, instanţa de apel va reitera precizările făcute şi anterior, pe parcursul motivării prezentei decizii, în sensul că acele convorbiri şi procesele-verbale de redare în formă scrisă nu vor fi avute în vedere la stabilirea stării de fapt, cum de altfel a procedat şi judecătorul fondului.

Instanţa de apel, analizând criticile formulate de către apelant, consideră necesar a stabili, prioritar, care este încadrarea juridică a faptei pentru care inculpata a fost cercetată şi trimisă în judecată, în condiţiile în care aşa cum remarca judecătorul fondului rechizitoriul are o formulare ambiguă.

Prin actul de sesizare a instanţei de judecată inculpata a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, faptă prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen.

Cu toate acestea atunci când în rechizitoriu se menţionează încadrarea juridică se face referire la prevederile Noului C. pen., respectiv art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 5 din C. pen.

Aşa cum a remarcat şi judecătorul fondului, textul legal indicat în rechizitoriu, în partea dispozitivă are în vedere încadrarea juridică a faptelor pretins comise de către inculpată în dispoziţiile legale ale vechiul C. pen., care prevedea că infracţiunea de luare de mită constă în "Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri".

Prin raportare la această încadrare juridică au fost analizate acţiunile inculpatei de către judecătorul fondului, aspect care este apreciat de către instanţa de apel ca fiind unul just, dar şi cu influenţă în privinţa soluţiei adoptate, în condiţiile în care reglementarea anterioară avea un caracter mai restrictiv din punct de vedere al destinatarului folosului pretins ori primit de către inculpat.

Pentru reţinerea infracţiunii în sarcina inculpatei era necesară demonstrarea comiterii acţiunilor care sunt incriminate prin textul legal ca fiind componente ale laturii obiective ale infracţiunii, respectiv săvârşirea faptei în vreuna dintre modalităţile normative, prin pretinderea unor bani sau foloase necuvenite ori prin primirea acestor foloase.

În cauză, prin actul de acuzare se reţine în sarcina inculpatei C. comiterea infracţiunii de luare de mită în ambele variante normative, aceasta atât pretinzând, cât şi primind un folos necuvenit.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că din probatoriul administrat în cauză, cel care a fost apreciat ca fiind legal administrat în procedura de cameră preliminară, nu rezultă comiterea infracţiunii în oricare dintre variantele normative menţionate.

Astfel, în privinţa pretinderii folosului necuvenit, probele administrate în cauză nu demonstrează în nici un mod săvârşirea acestei fapte, declaraţiile martorilor menţionaţi de către apelant nefiind de natură a oferi elemente de natură a conduce la concluzia enunţată de parchet.

Astfel, din declaraţiile martorului HHH. audiat la 23 aprilie 2014 la DNA, secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie şi la data de 14 octombrie 2016 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-II-a Penală, iar la 19 iunie 2019 în faţa instanţei de apel, rezultă că au existat intervenţii din partea inculpatului H. pentru a îl numit pe III. în funcţia de şef serviciu în cadrul direcţiei de impozite şi taxe locale Drobeta Turnu Severin, pentru o perioadă determinată, însă acest martor nu a putut preciza dacă a fost menţionată în cadrul discuţiilor inculpata C.. A mai indicat martorul că în mai multe rânduri III., soţul inculpatei a fost cel care a intervenit pe lângă el pentru a îl numi în funcţia de şef serviciu, iar în final a procedat la această numire, dar nu pe postul dorit de cel menţionat, ci pe un alt post similar, în condiţiile în care directorul Direcţiei Taxe şi Impozite Local - Drobeta Turnu Severin, martora JJJ., persoană cu care s-a consultat şi care a fost lăsată să decidă a apreciat că o altă persoană era mai potrivită pentru respectiva funcţie.

Martorul III., audiat în cursul urmăririi penale la data de 14 mai 2014, iar în cursul cercetării judecătoreşti desfăşurate la 11 noiembrie 2016, soţul inculpatei C., a susţinut că el a fost persoana care a făcut demersuri pentru a fi numit pe perioadă determinată în funcţia de şef serviciu în cadrul Direcţiei Taxe şi Impozite Locale - Drobeta Turnu Severin, demersurile sale incluzând apelarea la inculpatul H., cu care se cunoştea din perioada campaniei electorale a PP.. În acest sens a purtat discuţii atât cu martorul HHH., primarul oraşului, cât şi cu inculpatul H., deoarece considera că vechimea sa în funcţie şi pregătirea profesională îl recomandau pentru ocuparea respectivei funcţii. A mai susţinut acesta că nu are cunoştinţă dacă inculpata, soţia sa, îl cunoaşte pe inculpatul H..

Din coroborarea declaraţiilor celor doi martori menţionaţi, contrar susţinerilor apelantului, nu rezultă că inculpata N. ar fi realizat intervenţii pentru a determina pe inculpatul H. să susţină candidatura martorului III. pentru postul vizat.

Mai mult instanţa de fond a administrat şi alte probe din care rezultă că inculpatul H. a acţionat pe lângă martorul HHH. pentru a determina numirea soţului inculpatei N. în funcţia de şef serviciu ca urmare a solicitării realizate de către ultimul cu ocazia unei şedinţe de partid. Acest lucru rezultă din declaraţiile martorilor menţionaţi în cuprinsul considerentelor sentinţei, LLL. şi PPP..

În aceste condiţii, în mod corespunzător, prima instanţă a reţinut ca nefiind demonstrată în cauză pretinderea de către inculpata N. a folosului necuvenit, folos care consta în numirea soţului în funcţia de conducere din cadrul direcţiei din cadrul Primăriei Drobeta Turnu Severin.

Pe de altă parte, din probele existente la dosarul cauzei nu rezultă nici împrejurarea că inculpata a primit folosul necuvenit, cea de-a doua variantă normativă a infracţiunii de luare de mită reţinută în sarcina acesteia.

Astfel, aşa cum rezultă din ampla analiză realizată de judecătorul fondului, numirea în funcţia de conducere a soţului inculpatei, martorul III., este rezultatul conduitei pe care a acesta a adoptat-o la locul de muncă, a faptului că era apreciat de către conducerea instituţiei, respectiv de către directorul direcţiei, de către viceprimar şi de către primar, avea pregătirea profesională impusă de funcţia pe care dorea să o ocupe.

Nu rezultă din probele administrate în cauză că numirea persoanei menţionate în funcţia de conducere ar fi fost una care era în contradicţie cu legea, ori că ar fi fost rezultatul acţiunilor inculpatului H., acţiuni care au constat doar în rugămintea adresată martorului HHH. de a proceda la numirea în funcţie, solicitare pe care martorul a precizat că nu a considerat-o ca fiind importantă în condiţiile în care modalitatea de ocuparea a funcţiilor se stabilise în forurile de conducere al primăriei.

Aşa cum rezultă din declaraţiile martorului menţionat, în realitate numirea în funcţia de conducere a fost influenţată mai mult de către martora JJJ., şefa direcţiei, aceasta fiind persoana care a stabilit conducătorii direcţiilor, martorul III. fiind numit la conducerea unui alt serviciu decât ar fi dorit şi pentru care ar fi avut loc intervenţia inculpatului H..

Remarcă instanţa de apel, pe de altă parte, că se pune şi problema în ce măsură numirea martorului III. în funcţia de conducere din cadrul Primăriei Drobeta Turnu Severin reprezintă un folos necuvenit.

Sub acest aspect, apelantul a susţinut că simpla numire a lui III. în respectiva funcţie de conducere reprezintă un folos necuvenit, indiferent dacă acesta avea sau nu vocaţia să ocupe postul respectiv, după cum nu avea importanţă dacă această numire era una legală sau nu, în condiţiile în care această numire este rezultatul manifestării de voinţă, discreţionară, a martorului HHH..

Înalta Curte, consideră că susţinerea apelantului nu poate fi acceptată, numirea în funcţie a martorului menţionat nu poate fi apreciată ca fiind una abuzivă şi în mod cert nu poate fi considerată ca fiind un folos necuvenit, faţă de condiţiile concrete ale cauzei, aşa cum acestea au fost reţinute de către judecătorul fondului, în mod just.

Martorul menţionat îndeplinea toate condiţiile legale pentru ocuparea postului de conducere, asta în condiţiile în care după perioada în care a ocupat temporar funcţia de conducere, ca urmare a dispoziţiei nr. 171/2013 a Primarului mun. Drobeta Turnu Severin, acesta a ocupat, prin concurs, funcţia, cu caracter definitiv.

Pe de altă parte, dispoziţia de numire nu a fost una discreţionară a martorului HHH., acesta explicând în declaraţiile pe care le-a dat condiţiile în care a fost adoptată aceasta, precum şi faptul că stabilirea concretă a persoanelor care urmau să ocupe funcţiile de conducere la cele trei servicii înfiinţate a fost rezultatul propunerilor formulate de către martora JJJ..

Pe cale de consecinţă, instanţa de apel apreciază că în mod just judecătorul fondului a apreciat probatoriul existent la dosarul cauzei şi prin raportare la acesta a stabilit în mod just că inculpata nu a pretins şi nu a primit nici un folos material necuvenit, criticile apelantului fiind nefondate sub acest aspect.

Criticile apelantului vizând, în esenţă, nereţinerea de către prima instanţă a faptului că inculpata şi-ar fi exercitat în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu, nu pot fi primite de instanţa de apel.

Astfel, elementele menţionate în actul de sesizare a instanţei de judecată ca reprezentând modalitatea în care inculpata şi-a încălcat sarcinile ce îi reveneau în calitatea de consilier principal în cadrul CJAS Mehedinţi au fost considerate de către prima instanţă, în mod just, ca neavând acest caracter.

În primul rând, participarea inculpatei C. în cadrul unor echipe care realizau diverse controale la societatea comercială TT. nu poate, în mod cert, reprezenta o încălcare a atribuţiilor de serviciu, ci tocmai modul în care aceasta îşi îndeplinea aceste atribuţii, desemnarea sa în cadrul echipelor menţionate nefiind un atribut al funcţiei sale, ci al inculpatei D., iar în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte că inculpata N. avea posibilitatea de a refuza participarea în echipele menţionate.

Înalta Curte nu poate achiesa la susţinerea apelantului referitoare la caracterul superficial şi formal al controalelor realizate la sediul societăţii comerciale, în condiţiile în care aceasta este dedusă în actul de sesizare din faptul că nu au fost identificate deficienţe în activitatea societăţii, presupunerea acuzării nefiind obiectivată prin nici o altă probă care să demonstreze contrariul. În cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte contrariul, iar inexistenţa unor deficienţe constatate în procesele-verbale nu poate constitui un temei pentru a aprecia că activitatea a fost una formală şi superficială.

Un alt palier care în opinia acuzării reprezintă o dovadă a îndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu de către inculpata N. este vizat de modul în care aceasta a relaţia CJAS Mehedinţi cu S.C. TT. în sensul că a întocmit note de fundamentare care au justificat diminuarea sau suplimentarea valorilor lunare de contract în vederea încheierii potrivit legii de acte adiţionale, inclusiv după suplimentarea sumelor alocate după rectificarea de buget, iar în acest mod a fost favorizată societatea menţionată în defavoarea societăţi concurente EEE. S.R.L.

Judecătorul fondului a reţinut în mod just că din probele administrate în cauză nu rezultă această conduită a inculpatei, din declaraţia martorului GGG., administratorul ultimei societăţi, rezultând condiţiile obiective care au determinat reducerea sumelor de bani pe care societatea sa le-a primit de la CJAS Mehedinţi, iar înscrisurile aflate la dosarul cauzei demonstrează doar scriptic care erau paşii prin care se realiza această reducere şi corelativ redistribuirea sumelor către cealaltă societate care realiza acelaşi gen de investigaţii medicale din judeţ.

Înalta Curte nu va relua elementele prezentate amplu în considerentele sentinţei apelate, dar va reţine faptul că martorul menţionat, fiind audiat în cursul cercetării judecătoreşti desfăşurate în apel, la termenul din 14 mai 2019, a menţinut toate declaraţiile anterioare. A detaliat acesta care au fost condiţiile în care a fost încheiat contractul dintre societatea sa şi CJAS Mehedinţi în anul 2013, modul în care s-a desfăşurat acesta, precizând faptul că societatea sa, din motive obiective, respectiv program redus de lucru, cu un singur operator al aparatului RMN, nu putea cheltui toate sumele alocate, ceea ce putea constitui un risc pentru o prelungire ulterioară a contractului. În aceste condiţii a înţeles, ca urmare a consultării cu inculpata C., să formuleze cereri de renunţare la sumele suplimentare primite, cereri care erau întocmite de către inculpată la solicitarea sa, ca o formă de sprijin. Martorul nu a confirmat nici în faţa instanţei de control judiciar susţinerea acuzării referitoare la faptul că inculpata era persoana care îl determina să formuleze aceste cereri.

În aceste condiţii, instanţa de apel consideră că aspectele criticate de către apelant cu privire la modul în care prima instanţă a reţinut conduita inculpatei, stabilind că aceasta nu are nici o tangenţă cu ilicitul penal, nu pot fi primite, activităţile inculpatei neputând fi circumscrise îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor de serviciu.

În fine, ultima critică formulată, ce vizează stabilirea greşită a temeiului achitării, nu poate fi acceptată în condiţiile în care nu insuficienţa probatoriului a fost motivul pentru care a fost pronunţată soluţia de achitare, ci, aşa cum rezultă şi din elementele prezentate în considerentele prezentei decizii, inexistenţa acţiunii care poate fi circumscrisă elementului material al infracţiunii de luare de mită, atât în forma pretinderii, cât şi în varianta normativă a primirii unui folos material. De asemenea, acţiunile inculpatei nu pot fi reţinute ca reprezentând o îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu. În aceste condiţii, în mod just judecătorul fondului a dispus soluţia de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., acesta fiind, în mod indubitabil, textul legal aplicabil.

În condiţiile în care, în mod corespunzător, instanţa de fond nu a reţinut infracţiunea de luare de mită în sarcina inculpatei C., stabilind că fapta nu există, având în vedere şi modalitatea normativă de comiterea a acestei fapte, cum rezultă din actul de sesizare a instanţei, respectiv prin pretindere şi primire, corelativ, în privinţa inculpatului H., soluţia de achitare este una corectă, dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. fiind pe deplin aplicabile şi în ceea ce îl priveşte cu referire la infracţiunea de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. (1968) coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.

Nu se poate concepe existenţa unei infracţiuni de dare de mită în condiţiile în care infracţiunea de luare de mită nu a existat, cele două infracţiuni fiind interdependente.

4. Sentinţa Curţii de Apel Bucureşti a fost criticată şi cu privire la soluţia de achitare a inculpatei D., pentru savarsirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen. şi respectiv greşita achitare a inculpatului H. pentru infracţiunea corelativă de dare de mită în baza art. 1a art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., apelantul susţinând că aceasta este una greşită, rezultatul aprecierii eronate a probelor administrate în cauză.

Precizează apelantul că o primă critică vizează faptul că instanţa de fond a considerat că inculpata D. nu a şi-a încălcat atribuţiile de serviciu în sensul favorizării societăţii TT., aceasta în condiţiile în care din probele existente la dosar rezultă că aceasta l-a încunoştinţat pe inculpatul H. cu privire la faptul că a primit de la CNAS bugetul pentru anul 2013, iar finanţarea serviciilor paraclinice era superioară celei asigurate pentru ale domenii medicale.

De asemenea, susţine apelantul că din interceptările telefonice rezultă că inculpata IIII., pentru a favoriza interesele TT. l-a determinat pe GGG. să accepte încheierea unui contract cu o valoare inferioară, astfel încât contractul încheiat cu societatea controlată de inculpatul H. să aibă o valoare superioară, iar ulterior a semnat contractele cu cele două societăţi comerciale în condiţiile favorabile ultimei societăţi. Mai mult, inculpata şi-a încălcat atribuţiile de serviciu nedispunând controale cu privire la societatea al cărei administrator era inculpatul H., precum şi numind persoanele care au făcut parte din echipele de control la această societate, astfel încât activităţile de verificare să fie unele formale, procesele-verbale de control având un caracter stereotip şi fără a identifica deficienţe.

Cu privire la demersurile realizate de către inculpatul H. pentru a oferi folosul necuvenit care reprezenta obiectul infracţiunilor corelative de luare şi dare de mită, apelantul precizează că din înregistrările convorbirilor telefonice rezultă că acesta, începând cu 20.02.2013 a purtat convorbiri cu persoane care puteau să îl ajute în numirea soţului inculpatei IIII. în funcţia de şef al Biroului Vamal Porţile de Fier I, prin schimbarea martorului KKKK. din această funcţie. De asemenea, indică apelantul că urmare a demersurilor inculpatului H., IIII. a fost mutat temporar pe o funcţie de execuţie în cadrul acestui birou vamal.

Convorbirile telefonice menţionate sunt confirmate şi de declaraţiile martorilor MMMM. şi KKKK..

Mai susţine apelantul că toate consideraţiile referitoare la caracterul necuvenit al folosului făcute în cazul inculpatei C. sunt aplicabile şi în privinţa inculpatei IIII..

Înalta Curte analizând aceste critici le apreciază ca fiind nefondate, judecătorul fondului pe baza probelor administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, acele probe care au fost apreciate ca fiind legal administrate în cursul procedurii de cameră preliminară, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, a reţinut în mod corect starea de fapt.

Aşa cum anterior s-a menţionat, când au fost analizate criticile formulate de către apelant cu privire la ceilalţi inculpaţi, instanţa de apel apreciază că procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în baza mandatelor de siguranţă naţională emise de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost, în cursul procedurii de cameră preliminară, în mod definitiv excluse de la dosarul cauzei, apreciindu-se ca fiind nelegală modalitatea de administrare a acestora. Pe cale de consecinţă, nu s-a putut stabili situaţia de fapt de către prima instanţă prin raportare la aceste probe, iar instanţa de apel nu va avea în vedere toate referirile apelantului, în cadrul motivelor de apel, la aceste probe.

Cu privire la prima critică formulată, instanţa de apel reţine, în primul rând, în acord cu judecătorul fondului, faptul că din probele administrate în cauză nu rezultă care sunt atribuţiile de serviciu pe care inculpata le-a încălcat.

În mod evident pentru reţinerea infracţiunii de luare de mită este necesar a se identifica care sunt activităţile pe care inculpata le-a desfăşurat în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de preşedinte al CJAS Mehedinţi pentru a favoriza TT. S.R.L. în relaţia contractuală cu instituţia menţionată.

În actul de sesizare s-a reţinut în primul rând faptul că inculpata i-a adus la cunoştinţă inculpatului H., persoana care controla societatea comercială menţionată, faptul că primise de la CNAS bugetul pentru anul 2013 aferent instituţiei pe care o conducea, iar acesta prevedea o finanţare pentru serviciile paraclinice care era superioară celei asigurate pentru alte domenii medicale.

În al doilea rând, acuzarea a reţinut faptul că inculpata, pentru a favoriza interesele TT. S.R.L., l-a determinat pe GGG., administratorul societăţii concurente, să accepte încheierea unui contract cu o valoare inferioară, astfel încât contractul care avea să se încheie cu societatea controlată de către H. să poată avea o valoare cât mai mare.

În al treilea rând s-a reţinut faptul că inculpata nu a dispus măsurile necesare pentru ca instituţia pe care o conducea să realizeze controale la S.C. TT., controale care dacă ar fi fost efectuate în mod obiectiv nu puteau avea o altă urmare decât constatarea deficienţelor existente în activitatea societăţii ceea ce ar fi condus, pe cale de consecinţă, la rezilierea contractului încheiat între C.J.A.S. Mehedinţi şi societate. În realitate controalele efectuate au avut un caracter pur formal, constatările din procesele-verbale având un caracter stereotip, concluzionând că nu s-au constatat deficienţe în activitatea societăţii.

În fine, în sarcina inculpatei s-a mai reţinut şi faptul că aceasta ar fi realizat alocarea fondurilor suplimentare primite de la C.N.A.S. pentru anul 2013 exclusiv către TT. S.R.L., în acest sens procedând la o repartizare iniţială către ambele societăţi comerciale care prestau servicii paraclinice, după care inculpata C. solicita administratorului S.C. EEE. S.R.L. să semneze cereri de renunţare la sumele suplimentare alocate, sume care apoi erau redistribuite către TT.

Toate aceste activităţi ar fi fost realizate prin încheierea actelor adiţionale la contractul iniţial la datele de 28 august 2013, 11 septembrie 2013, 18 octombrie 2013, 31 octombrie 2013, 12 noiembrie 2013, 3 decembrie 2013, 30 decembrie 2013, 22 ianuarie 2014, 29 ianuarie 2014, prin care societatea comercială controlată de către inculpatul H. primea sume suplimentare pentru serviciile paraclinice pe care le presta, corelativ cu reducerea sumelor plătite S. C. EEE. S.R.L.

Cu privire la atribuţiile de serviciu încălcate de inculpată, instanţa de apel, în acord cu judecătorul fondului, reţine faptul că acestea nu pot fi identificate, referirile realizate de către procuror în actul de acuzare, reiterate în motivele de apel formulate, nefiind unele de natură a permite individualizarea acestora, în sensul că nu sunt indicate dispoziţiile legale sau regulamentare ce le instituiau. Cu toate acestea, instanţa de apel va analiza criticile formulate prin raportare la atribuţiile reţinute şi de către judecătorul fondului ce vizau gestionarea eficientă a Fondului Naţional Unic al Asigurărilor de Sănătate, încheierea de contracte cu furnizorii de servicii medicale controlul şi monitorizarea derulării contractelor încheiate.

În primul rând, comunicarea către inculpatul H. a faptului că instituţia pe care o conducea a primit bugetul aferent anului 2013, iar în cuprinsul acestuia era prevăzută o componentă mai importantă pentru finanţarea serviciilor paraclinice, nu poate fi în nici un mod considerată ca fiind o încălcare a acestor atribuţii, în condiţiile în care aceste informaţii erau unele cu caracter public.

Pe de altă parte, din punct de vedere probator, apelantul a invocat în dovedirea acestei conduite a inculpatei procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în baza mandatului de siguranţă naţională, însă aceste probe au fost excluse în mod definitiv din probatoriul cauzei în cursul procedurii de cameră preliminară, iar din această cauză nu vor putea fi reţinute ca fiind dovedite aserţiunile apelantului.

În accepţiunea apelantului, cel de-al doilea set de acţiuni pe care inculpata D. le-a realizat pentru a favoriza interesele inculpatului H. este reprezentat de modalitatea în care aceasta a impus administratorului societăţii comerciale concurente să încheie contractul cu C.J.A.S Mehedinţi într-un cuantum mult mai redus, pentru a se putea încheia contractul cu S.C. TT. la o valoare cât mai mare.

Anterior, cu ocazia analizării criticilor formulate de apelant în privinţa soluţiei de achitare a inculpatei C., au fost prezentate considerentele pentru care instanţa de apel apreciază că judecătorul fondului, în analiza realizată, a reţinut în mod just că nu se poate considera că administratorul S.C. EEE. S.R.L. a fost obligat să încheie contractul de prestare servicii paraclinice într-un cuantum mai redus, precum şi că acesta a fost determinat să renunţe la anumite sume de bani de care societatea sa a beneficiat ca urmare a rectificării bugetare.

Aşa cum rezultă din declaraţiile acestuia, martorul GGG., în cursul procedurii de încheiere a contractului cadru societatea al cărei administrator era nu a fost dezavantajată, fiind stabilit un punctaj maxim prin raportare la dotarea materială şi la personalul societăţii, punctaj reflectat în cuantumul sumei stabilite prin contractul cadru, iar ulterior cererile de renunţare la o parte din sumele alocate au fost formulate din cauza imposibilităţii fizice de cheltuire a acestora, determinată de defectarea echipamentului şi lipsa personalului de exploatare a acestuia.

Pe cale de consecinţă, având în vedere şi toate considerentele expuse de către prima instanţă în hotărârea atacată, în condiţiile în care probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti desfăşurate în apel nu au fost de natură a demonstra o altă situaţie de fapt, Înalta Curte consideră că nu se poate reţine în sarcina inculpatei D. încălcarea atribuţiilor de serviciu nici în această modalitate.

O altă categorie de acţiuni care în accepţiunea apelantului demonstrează încălcarea atribuţiilor de serviciu de către inculpată vizează pe de o parte favorizarea S.C. TT. prin nedispunerea controalelor necesare pentru verificarea activităţii societăţii, precum şi efectuarea acestor controale în mod formal, prin intermediul unor echipe de control desemnate de către inculpată, rezultatele acestor activităţi fiind consemnate în rapoarte cu un conţinut similar şi care nu reflectă deficienţele existente în activitatea societăţii.

Judecătorul fondului a analizat toate probele administrate în cursul urmăririi penale şi în etapa cercetării judecătoreşti desfăşurată în faţa sa, iar concluzia la care acesta a ajuns, respectiv că nu se poate reţine încălcarea unor atribuţii de serviciu în sarcina inculpatei, este una îmbrăţişată şi de instanţa de apel, neexistând elemente care să conducă la o concluzie contrară.

În sentinţa atacată se indică procedura care era stabilită pentru formarea echipelor de control, precum şi modul în care erau desemnaţi consilierii care urmau a exercita această activitate, directorul economic al CJAS Mehedinţi formulând propuneri cu privire la persoanele care să participe în aceste echipe de control, iar inculpata fiind potrivit atribuţiilor de serviciu persoana care le desemna.

Aşa cum se reţine în hotărâre nu au existat situaţii în care inculpata să fi desemnat alte persoane în cadrul echipelor de control decât cele care i-au fost propuse, ori că ar fi impus participarea anumitor persoane, după cum nu au existat situaţii în care să fi exercitat presiuni asupra membrilor acestor comisii, în sensul formulării unor anumite concluzii în cadrul actelor de control redactate, indiferent de natura acestora.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine, suplimentar faţă de judecătorul fondului, că acuzaţiile formulate cu privire la activitatea inculpatei D. sunt cel puţin contradictorii, în condiţiile în care pe de o parte se susţine că aceasta nu a dispus controalele care se impuneau cu privire la activitatea societăţii controlate de către inculpatul H., iar pe de altă parte că aceasta a influenţat activitatea de control desfăşurată cu privire la această societate. Cele două acţiuni sunt cel puţin, consideră instanţa de apel, antagonice. Fie se reţine că nu au fost efectuate controale la societatea comercială, fie se reţine că aceste controale au fost efectuate şi rezultatele acestora au fost influenţate de către inculpată. În cauză, în mod evident, faţă de probele cauzei se reţine că au fost efectuate aceste activităţi de control la S.C. TT., deci, evident, nu se poate reţine că inculpata nu şi-a îndeplinit obligaţia de a dispune măsurile necesare pentru a verifica respectarea prevederilor contractuale.

Cu privire la influenţarea conţinutului rapoartelor de control, în cauză nu au fost administrate nici un fel de probe, susţinându-se doar faptul că inculpata era cea care controla modalitatea de formare a echipelor de control, ceea ce este un lucru în conformitate cu realitate, dar aceasta reprezenta exercitarea unei atribuţii de serviciu, iar pe de altă parte că societatea inculpatului H. funcţiona într-un mod defectuos, lucru ce ar fi trebuit să determine rezilierea contractului de furnizare servicii.

Judecătorul fondului a analizat probele administrate în cauză cu privire la aceste aspecte, concluziile acestuia fiind apreciate de către instanţa de apel ca fiind unele juste, declaraţiile martorilor GGG., BBBB., DDDD. şi CCCC., date atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti fiind de natură a prezenta modul în care se desfăşura activitatea la această societate comercială, fiind reliefate deficienţele existente.

Cu toate acestea, constatările menţionate, rezultate din declaraţiile martorilor, precum şi din actele existente la dosar, nu sunt de natură a demonstra că inculpata ar fi influenţat în vreun mod membrii comisiilor de control pentru ca aceştia să întocmească rapoarte de control cu concluzii favorabile S.C. TT., căci acesta ar fi trebuit să fie obiectul probaţiunii cu privire la inculpată. În lipsa demonstrării acestei conduite a inculpatei, instanţa de apel nu poate ajunge la o concluzie diferită de prima instanţă, respectiv că inculpata nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu.

Analizând această chestiune şi din alt punct de vedere, Înalta Curte consideră că imputarea în sarcina inculpatei D. a faptului că nu a procedat la realizarea demersurilor necesare pentru rezilierea contractului cu S.C. TT. ca urmare a faptului că existau deficienţe importante în activitatea societăţii, care încălcau prevederile contractuale, apare ca fiind cert nefondată şi pe de altă parte ca depăşind competenţele profesionale ale organului judiciar.

Astfel, în condiţiile în care rapoartele de control întocmite de către consilierii CJAS Mehedinţi nu conţineau elemente care să releve anumite deficienţe majore în activitatea societăţii comerciale, inculpata nu putea demara nici un fel de activităţi în sensul pretins de către acuzare, neexistând temei factual care să justifice aplicarea sancţiunilor menţionate în rechizitoriu, respectiv până la rezilierea contractului încheiat.

Pe de altă parte, chiar dacă din declaraţiile martorilor menţionaţi în actul de sesizare rezultă faptul că activitatea societăţii comerciale nu se desfăşura mereu în parametrii contractuali, nici organul de urmărire penală, după cum nici instanţele de judecată nu au competenţa profesională de a aprecia cu privire la gravitatea încălcărilor prevederilor contractuale, fiind în mod evident necesară efectuarea unei expertize de specialitate pentru a stabili în ce măsură sunt încălcate obligaţiile asumate, iar această probă nu există la dosarul cauzei. De altfel, declaraţiile martorilor, care sunt oricum o probă cu o fiabilitate redusă în prezenta cauză, în condiţiile în care aceştia şi-au nuanţat susţinerile în faţa instanţelor de judecată, nu pot fi singurele probe care să justifice reţinerea unei anumite conduite contractuale a societăţii comerciale, fiind necesară coroborarea şi cu documentele ce reflectă activitatea acesteia, lucru realizat prin sentinţa atacată, concluziile acesteia în sensul că au fost constatate deficienţe punctuale la societatea comercială cu privire la care s-au dispus măsurile necesare pentru remediere fiind unele care rezultă din probatoriul administrat în cauză.

În fine, apelantul susţine că inculpata şi-a încălcat atribuţiile de serviciu în condiţiile în care a direcţionat sumele de bani prevăzute în bugetul instituţiei pentru plata serviciilor paraclinice RMN în mod exclusiv către societatea pe care o controla inculpatul H., prin determinarea conducerii societăţii concurente să renunţe la o parte dintre sumele de bani ce îi erau repartizate conform contractului încheiat cu CJAS Mehedinţi.

În acord cu judecătorul fondului, instanţa de apel consideră că nu se poate reţine în sarcina inculpatei această acţiune ca fiind una cu semnificaţie penală, în sensul atribuit prin actul de acuzare şi reiterat în motivele de apel.

În mod evident, prin semnarea actelor adiţionale la contractul cadru încheiat între CJAS Mehedinţi şi TT., menţionate anterior, s-au creat condiţiile pentru a se realiza plata sumelor adiţionale aflate în bugetul instituţiei atât în baza rectificării bugetare, cât şi în urma renunţării la o parte din sumele pe care le contractase societatea concurentă, S.C. EEE. S.R.L.

Dar această acţiune nu poate fi considerată ca având conotaţie penală în condiţiile în care nu a fost rezultatul unei manifestări abuzive, frauduloase a inculpatei, ci urmare a contractului cadru încheiat, precum şi ordinelor emise de Ministerul Sănătăţii şi de CNAS, prin care s-au stabilit criteriile de redistribuire a bugetelor alocate, conform normelor de aplicare.

De asemenea, condiţiile în care s-a produs renunţarea la o parte din sumele care se cuveneau S.C. EEE. a fost analizată anterior şi de instanţa de apel, atunci când s-au verificat motivele de apel cu privire la inculpata C., concluzionându-se că instanţa de fond a stabilit în mod just, pe baza probelor administrate în cauză, că această atitudine a reprezentantului societăţii, martorul GGG., a avut la baza anumite circumstanţe concrete, independente de voinţa sa, respectiv imposibilitatea de atingere a plafonului lunar alocat societăţii sale conform contractului semnat fie din cauza defectării echipamentului, fie datorită lipsei personalului care să îl opereze, oricum fără ca această opţiune să fie influenţată de inculpatele N. sau IIII..

Concluzionând cu privire la aceste critici, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, judecătorul fondului reţinând în mod corespunzător că prin acţiunile sale inculpata D. nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, probele administrate în cauză nedemonstrând aceste abateri de la normele care îi guvernau activitatea în funcţia de Preşedinte a CJAS Mehedinţi.

Un alt palier al criticilor formulate de către apelant la adresa sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti vizează nereţinerea faptului că inculpatul H. a procurat inculpatei IIII. un folos necuvenit, constând în aceea că a determinat numirea soţului acestei inculpate, IIII. ca lucrător vamal la Biroul Vamal Porţile de Fier 1, fie prelungirea mutării acestuia la acest punct vamal, fie numirea ca şef al Biroului Vamal Porţile de Fier 1.

În primul rând este de reţinut faptul că judecătorul fondului a apreciat în mod corect că din probele dosarului nu rezultă care au fost modalităţile alternative în care a fost comisă fapta de luare de mită, respectiv fapta de dare de mită. Nu rezultă din nici o probă dacă inculpata IIII. a fost cea care a solicitat folosul necuvenit, ori inculpatul H. a fost cel care a promis sau oferit acest folos.

În mod evident, transcrierile convorbirilor telefonice înregistrate în baza mandatului de siguranţă naţională nu pot fi avute în vedere la stabilirea acestui aspect, în condiţiile în care acestea au fost excluse dintre probele cauzei în cursul procedurii de cameră preliminară, iar alte probe cu privire la acest condiţiile în care s-a realizat înţelegerea dintre inculpaţi, în care dintre modalităţile normative existente, nu au fost administrate în cauză nici în cursul cercetării judecătoreşti realizate în faţa primei instanţe, după cum nici în faţa instanţei de apel.

În aceste condiţii, în care nu se probează în nici un mod existenţa unei acţiuni incriminate în textul legal invocat drept temei al acuzării, nefiind dovedită elementul material al laturii obiective al infracţiunilor de luare şi, corelativ, de dare de mită, cercetarea celorlalte elemente ale infracţiunii nu prezintă relevanţă.

Cu toate acestea judecătorul fondului a cercetat probele care au fost administrate în cauză pentru a demonstra existenţa folosului necuvenit, iar apelantul a criticat starea de fapt reţinută prin sentinţă, apreciind că din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice înregistrate în baza mandatelor de siguranţă naţională care se coroborează cu declaraţiile martorilor MMMM., KKKK. se confirmă demersurile efectuate de către inculpatul H. pentru a asigura soţului inculpatei IIII. folosul necuvenit.

Instanţa de apel, consideră că toate referirile la probele obţinute în baza mandatelor de siguranţă naţională emise de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile în care acestea au fost excluse de la dosar aşa cum s-a menţionat anterior, nu pot fi avute în vedere, urmând a fi analizate criticile formulate numai în raport de celelalte probe.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă tot traseul profesional al martorului IIII., iar acesta a fost amplu analizat şi corect stabilit de către judecătorul fondului, iar din declaraţiile martorului MMMM., inclusiv cea dată în cursul urmării penale, reluată în motivele de apel, rezultă că la momentul la care acesta s-a întâlnit cu inculpatul H., IIII. era deja mutat în cadrul Biroului Vamal Porţile de Fier 1, chiar dacă doar temporar. Ulterior, celui menţionat i-a fost menţinută detaşarea la biroul vamal menţionat, fără ca din declaraţiile martorului MMMM. să rezulte că acest lucru era rezultatul influenţei pe care inculpatul H. a exercitat-o asupra sa. Martorul, chiar dacă în cursul urmăririi penale a fost confruntat cu transcrierea convorbirii telefonice înregistrată în baza mandatului de siguranţă naţională, pe care a purtat-o la în data de 28 iunie 2013 cu inculpatul H., nu a declarat că ultimul a intervenit pentru a îi prelungi detaşarea martorului IIII., ci doar că se interesa cu privire la acesta aspect.

Declaraţia martorului KKKK. nu este apreciată de către instanţa de apel ca fiind relevantă pentru reţinerea stării de fapt cu privire la elementele probaţiunii din prezenta cauză, martorul neprezentând elemente relevante cu privire la caracterul necuvenit al folosului pretins oferit şi primit în cauză de către inculpaţii H. şi IIII..

În fine, cu privire la acest caracter necuvenit al folosului, instanţa de apel reţine că judecătorul fondului a realizat o amplă analiză a condiţiilor în care a intervenit transferul numitului IIII. în funcţia de inspector vamal la Biroul Vamal PF 1, iar concluziile sale sunt unele conforme probelor existente la dosarul cauzei. În esenţă, cel menţionat a fost transferat la acel punct vamal în condiţiile în care exista o nevoie la nivelul instituţiei de mobilizare a personalului, combinată cu o lipsă de lucrători cu vechime, experimentaţi, toate acestea fiind motivele esenţiale care au determinat adoptarea acestei măsuri. Nu se poate reţine că IIII. nu îndeplinea condiţiile pentru a obţine acest transfer, fiind de remarcat faptul că el era perfectat anterior momentului la care se pretinde de către acuzare că s-a realizat prima intervenţie a inculpatului H..

În privinţa demersurilor pe care inculpatul menţionat le-ar fi realizat pentru numirea lui IIII. în funcţia de şef la BV PF 1, acestea nu au nici o relevanţă şi nici nu pot fi analizate ca fiind un folos necuvenit, în condiţiile în care nu s-au concretizat în nici un mod.

Pe cale de consecinţă, toate criticile formulate de către apelant cu privire la soluţia de achitare pronunţată de către judecătorul fondului în privinţa inculpaţilor D., pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. şi H., pentru comiterea infracţiunii de date de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. din 1968 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în forma anterioară modificării prin Legea nr. 178/2012 şi art. 5 din C. pen., sunt privite ca nefondate şi urmează a fi respinse ca atare.

5. Apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie a mai criticat hotărârea pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti şi cu privire la soluţia de achitare a inculpatei E. pentru infracţiunea de complicitate la folosirea influenţei şi autorităţii, de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru altul de foloase necuvenite, soluţie dispusă în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

A susţinut apelantul că în mod eronat instanţa de fond nu a reţinut din probele administrate în cauză că inculpata E. a mediat relaţia dintre H. şi funcţionarele din cadrul casei judeţene de asigurări de sănătate pe lângă care acesta şi-a exercitat influenţa, precum şi ajutorul continuu dat acestuia pentru a putea intra în posesia folosului necuvenit realizat - sumele suplimentare decontate din bugetul asigurărilor sociale de sănătate.

De asemenea, inculpata a furnizat informaţiile şi înscrisurile pe care inculpatul H. le-a folosit cu prilejul întâlnirilor cu DDDDD. (preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate), UUU. (directorul general al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate) şi D. (preşedintele casei judeţene de asigurări de sănătate Mehedinţi), în care au fost stabilite sumele ce urmau să fie alocate către S.C. TT. S.R.L.

Mai mult, prin modul în care gestiona activitatea societăţii inculpata a determinat utilizarea fictivă a sumelor alocate, ceea ce a permis solicitarea unor sume suplimentare, cereri pentru aprobarea cărora H. şi-a folosit influenţa.

De asemenea, precizează apelantul că inculpata a acţionat cu intenţie directă în comiterea faptelor imputate, urmărind obţinerea folosului necuvenit de către societate, în condiţiile în care cunoştea atât funcţia deţinută de către inculpatul H., cât şi influenţa pe care acesta o avea asupra funcţionarilor casei de asigurări. A avut şi reprezentarea caracterului necuvenit al sumelor suplimentare obţinute din bugetul asigurărilor de sănătate şi a urmărit obţinerea acestui folos.

Rezultatul exercitării de către H. a influenţei şi autorităţii sale a fost faptul că societatea comercială pe care acesta o controla a primit în cursul anului 2013 de la CJAS Mehedinţi suma de 3.595.762 RON, 64,37% din întreaga sumă alocată judeţului Mehedinţi pentru servicii paraclinice, marcându-se o creştere de 127,14% faţă de anul precedent.

Mai susţine apelantul că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că sumele de bani erau primite în mod legal, respectându-se procedurile legale, acest aspect fiind unul nerelevant, în condiţiile în care ceea ce se analizează nu dacă se respectau procedurile în alocarea sumelor de bani, ci faptul că aceste sume au fost alocate într-un cuantum fără precedent doar ca urmare a influenţei pe care inculpatul H. a manifestat-o atât pe plan local, cât şi naţional.

De asemenea, susţine apelantul că activitatea inculpatei M. rezultă din întregul material probator, aceasta fiind cea care coordona activitatea TT. S.R.L. şi numai prin activitatea reunită a celor doi inculpaţi s-a putut realiza scopul final vizat, decontarea unor sume de bani mai mari decât se cuveneau.

Precizează apelantul că din probele administrate rezultă că după ce inculpatul H. vorbea cu reprezentanţii C.N.A.S o contacta pe inculpata E. pentru a îi indica ce demersuri a făcut şi cum urmează să procedeze aceasta, întrucât fără ajutorul nemijlocit al acesteia nu ar fi fost posibilă obţinerea foloaselor.

Înalta Curte, analizând toate aceste critici formulate de către apelant, apreciază că acestea sunt nefondate, judecătorul fondului realizând o corectă apreciere a probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, iar pe baza acestor probe stabilind în mod just starea de fapt. Probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti desfăşurate în apel nu sunt de natură a modifica starea de fapt reţinută prin sentinţa apelată şi, pe cale de consecinţă, nici soluţia cu privire la infracţiunea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată.

În primul rând, în condiţiile în care şi în motivele de apel cu privire la infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei E. se fac ample referiri la conţinutul convorbirilor telefonice înregistrate în baza mandatului de siguranţă naţională emis de către Înalta Curte de Casaţie de Justiţie, instanţa de apel va reitera elementele menţionate anterior, referitoare la imposibilitatea utilizării acestora pentru stabilirea stării de fapt, în condiţiile excluderii acestor probe încă din cursul procedurii de cameră preliminară.

În al doilea rând, instanţa de apel nu poate primi critica formulată de către apelant vizând faptul că inculpata E. a fost persoana care a mediat relaţia dintre inculpatul H. şi angajatele CJAS Mehedinţi, inculpatele N. şi IIII., persoane faţă de care acesta şi-a exercitat influenţa în vedere vederea obţinerii foloaselor necuvenite, aspect care nu ar fi fost reţinut de către prima instanţă în mod eronat.

Instanţa de apel remarcă faptul că nicăieri în actul de sesizare, aşa cum acesta a fost precizat, nu se menţionează condiţiile în care s-a realizat această mediere şi în ce au constat acţiunile realizate de către inculpată, fiind folosită exclusiv această formulă generică. Nu rezultă dacă inculpata a fost persoana care a creat condiţiile pentru ca inculpatul H. să intre în legătură cu cele două persoane menţionate în vedere exercitării influenţei sale, fie prin furnizarea unor date de contact, ori prin prezentarea acestor persoane inculpatului H.. Medierea presupune în mod cert o acţiune concretă, care să poată fi verificată, prin care se realizează intervenţia pentru realizarea unei înţelegeri între două sau mai multe persoane. În prezenta cauză nu rezultă în ce a constat activitatea inculpatei M. sub acest aspect, probele administrate nevizând acest aspect, susţinerea din actul de sesizare, reiterată în motivele de apel fiind una singulară. Mai mult, din analiza întregului act de sesizare a instanţei, instanţa de apel reţine că relaţiile inculpatului cu cele două coinculpate menţionate erau preexistente momentului temporal ce face obiectului prezentei cauze.

În alt treilea rând, susţinerile apelantului referitoare la faptul că în mod eronat prin sentinţa apelată nu s-a reţinut că inculpata a furnizat informaţiile şi înscrisurile pe care inculpatul H. le-a folosit cu prilejul întâlnirilor cu DDDDD. (preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate), UUU. (directorul general al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate) şi D. (preşedintele casei judeţene de asigurări de sănătate Mehedinţi), în care au fost stabilite sumele ce urmau să fie alocate către S.C. TT. S.R.L., nu pot fi primite, în condiţiile în care din actul de sesizare al instanţei nu rezultă care au fost aceste documente furnizate de inculpată, iar probaţiunea nu a fost orientată spre demonstrarea acestui aspect.

Pe de altă parte, instanţa de apel remarcă faptul că acţiunile inculpatului H. circumscrise infracţiunii la care se pretinde că a fost complice inculpata M., aşa cum acestea au fost descrise în actul de sesizare, nu au presupus în mod evident prezentarea unor înscrisuri, influenţarea decidenţilor din CNAS şi CJAS Mehedinţi fiind realizată, în măsura în care se acceptă acest lucru, prin convorbirile purtate cu persoanele respective, prin exercitarea autorităţii conferite de funcţia deţinută de inculpat în partidul politic din care făcea parte. În condiţiile în care procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, înregistrate în baza mandatelor de siguranţă naţională, au fost înlăturate ca probe de la dosarul cauzei, conţinutul convorbirilor respective nu mai pot fi avute în vedere de instanţa de apel, după cum nu au fost avute în vedere nici de prima instanţă, iar acest aspect creează o imposibilitate de stabilire a modului de realizarea a influenţării decidenţilor, probaţiunea fiind precară sub acest aspect.

Altă critică care nu poate fi acceptată de către instanţa de control judiciar vizează faptul că instanţa de fond în mod eronat nu a reţinut actele de ajutor pe care inculpata E. le-ar fi dat inculpatului H. pentru ca acesta să obţină folosul necuvenit.

Judecătorul fondului a realizat o amplă analiză cu privire la modul în care inculpata şi-a desfăşurat activitatea în calitatea sa de administrator al S.C. TT. S.R.L., iar concluziile sale sunt unele fundamentate pe probele existente la dosarului cauzei, iar instanţa de apel consideră că nu este necesară reluarea acestora, fiind acceptate ca fiind unele juste, conform probelor administrate în cauză. Probaţiunea administrată în cursul cercetării judecătoreşti realizată în apel nu este de natură a invalida aceste concluzii.

Cu toate acestea, Înalta Curte consideră necesar a remarca faptul că prin raportare la modul de constituire a acuzaţiei aduse inculpatei E. cercetarea activităţilor inculpatei ulterioare exercitării influenţei de către inculpatul H. nu are nici o finalitate, în condiţiile în care, în conformitate cu prevederile 48 alin. (1) C. pen., complicitatea poate interveni anterior sau concomitent comiterii infracţiunii la care inculpatul înlesneşte sau ajută în orice mod, iar actele comise de către complice ulterior acestui moment nu mai pot avea această conotaţie penală, putând întruni, eventual, elementele constitutive ale unei alte infracţiuni.

Infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 este una de pericol, urmarea imediată prevăzută de lege fiind starea de pericol creată pentru valorile sociale protejate de norma penală referitoare la încrederea publică în activitatea desfăşurată de partide (ori sindicate, persoane juridice fără scop patrimonial), care presupune lipsa oricăror acte de folosire a influenţei pentru obţinerea de foloase necuvenite.

Scopul menţionat în norma de incriminare, respectiv obţinerea pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, este parte componentă a laturii subiective a acestei infracţiuni, fiind fără relevanţă pentru reţinerea existenţei infracţiunii dacă acest scop a fost atins ori nu, dacă foloasele necuvenite au fost obţinute sau nu.

În aceste condiţii, infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea 78/2000 se consumă la momentul la care autorul a exercitat activităţile incriminate de textul legal, respectiv şi-a folosit influenţa ori autoritatea ce îi erau conferite de funcţia deţinută într-un partid, sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, urmărind scopul menţionat anterior.

Pe cale de consecinţă, complicitatea nu mai este posibilă ulterior acestui moment al consumării infracţiunii, iar cercetarea acţiunilor pe care complicele le-a realizat după consumarea infracţiunii la care a înţeles să acorde ajutor nu mai are nici o relevanţă din punct de vedere al acestei forme a participaţiei penale.

Ca atare, Înalta Curte nu va mai analiza criticile formulate de către apelant cu privire la acest aspect, nefiind necesar în cadrul obiectului probaţiunii a se stabili ce acţiuni a săvârşit complicele în măsura în care infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 deja fusese consumată, iar complicitatea nu putea subzista ulterior acestui moment.

Un alt palier vizat de criticile apelantului este reprezentat de faptul că instanţa de fond în mod eronat nu a reţinut că prin modul în care inculpata gestiona activitatea S.C. TT. a creat condiţiile pentru ca inculpatul H., prin folosirea influenţei sale, să determine majorarea sumelor de bani pe care societatea le primea de la CJAS Mehedinţi.

În dezacord cu opinia apelantului, instanţa de apel consideră că judecătorul cauzei în fond a realizat o corectă analiză a probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, şi prin raportare la acestea a stabilit în mod just starea de fapt.

În mod evident, considerentele anterior menţionate, referitoare la momentul consumării infracţiunii la care inculpata E. se susţine că a fost complice, sunt pe deplin aplicabile şi cu privire la această critică, putând face obiectul analizei instanţei doar acţiunile care au legătură cu activitatea de exercitare a influenţei, toate acţiunile care vizează valorificarea pretinsului beneficiu nelegal neputând face obiectul complicităţii la comiterea infracţiunii de către autor.

Astfel, instanţa de apel consideră că paradigma de la care porneşte acuzarea, respectiv că prin administrarea societăţii de către inculpată se creează premisele pentru ca inculpatul H. să obţină prin influenţa sa sume de bani de la CNAS şi respectiv CJAS Mehedinţi, este greşită, în condiţiile în care acţiunea iniţială era cu certitudine aceea de a determina acordarea unor sume suplimentare de bani la bugetul celor două instituţii pentru plata serviciilor paraclinice, iar ulterior acestea erau obţinute de către societate în baza contractului încheiat, precum şi a actelor adiţionale semnate din partea societăţii de către inculpată, în calitatea sa de administrator.

În aceste condiţii, modul în care inculpata a gestionat activitatea societăţii nu este poate reprezenta elementul material al complicităţii la infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, toate acţiunile acesteia fiind ulterioare pretinselor fapte ale inculpatului H..

Depunerea cererilor prin care se solicita transferul sumelor care nu erau realizate în cursul unui interval temporal, precum şi a cererilor vizând suplimentarea valorii anuale de contract, cereri care erau formulate în baza contractului negociat şi încheiat între societate şi CJAS Mehedinţi nu poate reprezenta un act care să reprezinte un sprijin al demersurilor inculpatului H., toate fiind ulterioare stabilirii bugetului instituţiei pentru servicii paraclinice. Prima categorie de cereri aveau în vedere bugetul repartizat iniţial, iar cea de-a doua bugetul aşa cum acesta a suplimentat prin referatele din 27 august 2013 şi 07 noiembrie 2013, precum şi prin O.U.G: 99/2013 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2013.

În fine, toate criticile formulate de către apelant vizând reţinerea eronată a caracterului legal al folosului obţinut de către inculpatul H. ca urmare a comiterii faptei ce îi era imputată, cu sprijinul inculpatei M., nu pot fi primite în condiţiile în care din probele administrate în cauză nu rezultă acest lucru.

În esenţă, problema caracterului nelegal al folosului obţinut, aşa cum acesta este expus în acuzare, vizează faptul că activitatea societăţii TT. nu se desfăşura în conformitatea cu prevederilor contractului semnat cu CJAS Mehedinţi, fie prin prisma faptului că medicii care realizau investigaţiile nu erau prezenţi la sediul societăţii, ceea ce potrivit contractului atrăgea sancţiunea rezilierii acestuia, fie pentru că erau examinate şi alte persoane decât cele care erau menţionate în biletele de trimitere emise de către medicii ce îşi desfăşurau activitatea în cadrul aceleiaşi societăţi comerciale.

Probele care au mai rămas în cauză pentru fundamentarea acestei susţineri după înlăturarea transcrierilor convorbirilor telefonice sunt reprezentate de declaraţiile martorilor DDDD., CCCC. şi BBBB..

În cursul urmăririi penale declaraţiile celor trei martori confirmă parţial acuzaţia formulată, însă în faţa primei instanţe aceştia şi-au schimbat poziţia procesuală, în sensul că au infirmat toate elementele probatorii care sprijineau acuzaţia formulată. În motivarea retractării primelor declaraţii au susţinut cei trei că datorită modului concret în care s-a făcut audierea lor în cursul urmării penale, la o oră târzie, în condiţii de oboseală şi stres, precum şi cu perspectiva de a fi sancţionaţi au înţeles să prezinte elemente care nu reprezentau pe întreg realitatea, acceptând să semneze declaraţiile dactilografiate, chiar dacă acestea nu redau cu fidelitate cele afirmate.

Martorii menţionaţi au fost audiaţi şi în cursul cercetării judecătoreşti desfăşurate în apel, la termenul din 14 mai 2019, iar declaraţiile acestora sunt concordante cu cele date în faţa primei instanţe, susţinerile esenţiale ale acestora vizând faptul că medicul de specialitate era prezent la efectuarea investigaţiilor, iar când acesta lipsea nu se realizau aceste activităţi.

În aceste condiţii, având în vedere şi declaraţiile martorelor FFFF. şi EEEE., medicii care efectuau respectivele investigaţii, audiaţi atât în cursul urmăriri penale, cât şi de prima instanţă, din care rezultă că acestea erau prezente la efectuarea activităţilor respective, precum şi faptul că nu au existat situaţii în care să fie întocmite bilete de trimitere pentru pacienţi care nu au fost examinaţi efectiv, Înalta Curte consideră că judecătorul fondului a reţinut în mod just că nu poate fi reţinut caracterul nelegal al sumelor primite de către societatea comercială administrată de inculpata E. în baza contractului încheiat cu CJAS Mehedinţi.

Pe de altă parte, apelantul a susţinut că acest caracter nelegal al folosului primit de S.C. TT. rezultă şi din faptul că sumele repartizate din bugetul CNAS către CJAS Mehedinţi sunt mult mai mari decât cele repartizate altor judeţe, după cum şi din faptul că suma primită de societatea comercială de la CJAS Mehedinţi reprezenta 64,37% din întreaga sumă alocată judeţului Mehedinţi pentru servicii paraclinice, în creştere cu 127,14% faţă de anul precedent, iar instanţa de fond în mod eronat nu reţinut existenţa acestuia pe baza probelor dosarului.

Cu privire la prima componentă a criticii formulate, Înalta Curte consideră că judecătorul fondului în mod just a reţinut insuficienţa probatoriului pentru demonstrarea acestui caracter nelegal. În mod evident creşterea cuantumului sumelor primite de CJAS Mehedinţi pentru investigaţi paraclinice de la CNAS, chiar dacă una relativ importantă, prin raportare procentuală la alte judeţe, aşa cum se prezintă în acuzare, nu poate reprezenta singurul element care să conducă la concluzia că aceasta este nelegală, fiind necesară administrarea şi altor probe care să concorde în această direcţie. Era necesară, în mod evident, administrarea unui probatoriu mult mai amplu care să demonstreze că această alocare de resurse bugetare s-a realizat fără a exista o necesitate reală în judeţul respectiv, după cum era necesară demonstrarea caracterului arbitrar al acestei atribuiri.

În cauză, în schimb, există în schimb documente care atestă stabilirea unor criterii pentru repartizarea acestor fonduri bugetare, respectiv informarea din 25 martie 2013 şi referatul privind criteriile de repartizare a fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, aprobat prin legea bugetului de stat nr. 5/2013, propus spre aprobare de UUU., directorul general al CNAS, aprobat de preşedintele CNAS, hotărârea nr. 5/2013 emisă de Preşedintele CNAS, informarea cu privire la repartizarea influenţelor ce decurg din ordonanţa guvernului nr. 17/2013 din data de 30 iulie 2013, referatul întocmit la data de 27 august 2013 (înregistrat sub nr. x/27 august 2013) cu privire la repartizarea influenţelor ce decurg din ordonanţa guvernului nr. 17/2013 din data de 30 iulie 2013, documente au fost aprobate Preşedintele CNAS. Aprecierea pe care o realizează acuzarea cu privire la aceste documente nu poate constitui o dovadă a caracterului nelegal al acestui mod de repartizare a fondurilor bugetare, simpla raportare cantitativ procentuală nefiind suficientă în stabilirea acestui element.

De asemenea, componenta subsecventă a criticii, respectiv că societatea pretins controlată de către inculpatul H. a primit cea mai mare parte a bugetului alocat CJAS Mehedinţi pentru servicii paraclinice, respectiv 64,37%, iar această activitatea societăţii era în proporţie majoritară pe relaţia cu CJAS Mehedinţi, nu poate fi primită în condiţiile în care această analiză este una simplistă, judecătorul fondului analizând probele existente la dosarul cauzei din care rezulta condiţiile în care se desfăşura această relaţie contractuală, iar din acestea a rezultat modalitatea prin care societatea a ajuns să fie beneficiară a acestor sume.

Şi instanţa de apel a analizat anterior, când a cercetat criticile vizând soluţiile de achitare pronunţate cu privire la inculpatele IIII. şi N., condiţiile în care au fost încheiate contractele de prestări servicii între CJAS Mehedinţi şi cele două societăţi care prestau servicii paraclinice RMN în judeţ, precum şi actele adiţionale încheiate cu acestea, stabilind că nu se poate reţine că în executarea acestui contract au fost dovedite elemente de nelegalitate, diminuarea sumelor pe care una dintre societăţi le încasa în urma prestaţiilor realizate conform contractului încheiat cu instituţia publică fiind una justificată, iar majorarea sumelor primite de către TT. având corespondent în activitatea prestată.

Pe de altă parte, faptul că majoritatea veniturilor societăţii comerciale menţionate proveneau din contractul cu CJAS Mehedinţi nu poate constitui un element care să conducă la concluzia acuzării, respectiv la reţinerea caracterului nelegal al folosului obţinut, neexistând nici o normă legală care să interzică acest lucru, iar orientarea activităţii unei societăţi comerciale reprezintă în mod evident un atribut al conducerii acesteia în funcţie de obiectivele stabilite, precum şi prin raportare la nişa de piaţă în care activează. În condiţiile în care societatea comercială avea un obiect de activitate care ţinea de sănătatea publică în mod evident majoritatea veniturilor nu puteau proveni decât de la instituţia publică care are ca funcţie principală decontarea cheltuielilor realizate de către cetăţeni, în baza sumelor care sunt parte a bugetului asigurărilor de sănătate.

Pentru toate aceste considerente, instanţa de apel apreciază că soluţia adoptată de judecătorul fondului de achitare a inculpatei E. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la folosirea influenţei şi autorităţii de către o persoană care deţine o funcţie politică în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite în conformitate cu prevederile art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. este una legală şi temeinică, iar criticile apelantului sunt nefondate.

6. Apelantul a criticat soluţia adoptată de către prima instanţă şi cu privire la inculpatul F., susţinând că în mod greşit s-a pronunţat soluţia de achitare a acestuia pentru savarsirea infractiunilor de folosire a influenţei şi autorităţii, de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru sine de foloase necuvenite, prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

În esenţă, a învederat acesta că din probele existente la dosarul cauzei rezultă că faptele imputate inculpatului au fost comise de către acesta în forma reţinută în actul de sesizare a instanţei de judecată, iar prima instanţă a realizat o greşită interpretare a mijloacelor de probă existente la dosarul cauzei.

A. Susţine apelantul că în privinţa demersurilor desfăşurate de către inculpat pentru a obţine cesionarea către numitul G. a terenului în suprafaţă de 242 m2, pentru o perioadă de 49 ani, în mun. Orşova, acestea au fost iniţiate de inculpatul H., pentru a procura un folos inculpatului G., iar acţiunile inculpatului F. rezultă din coroborarea convorbirilor telefonice înregistrate în baza mandatelor de siguranţă naţională emise de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu declaraţiile martorilor LLLLL., MMMMM., datele de trafic telefonic.

Precizează apelantul, în esenţă, că inculpatul F. care avea funcţia de preşedinte al organizaţiei municipale Orşova a PP. şi se afla în relaţii apropiate cu H., la solicitarea ultimului, prin exercitarea influenţei sale asupra consilierilor locali din cadrul Consiliului Local Orşova a determinat adoptarea unei hotărâri de consiliu în sensul dorit de inculpatul G., cu toate că această hotărâre nu putea fi în mod legal adoptată.

Impedimentul legal existent pentru adoptarea acestei hotărâri era reprezentat de faptul că terenul respectiv era întabulat în cartea funciară ca fiind proprietatea Statului Român, iar în aceste condiţii Consiliul Local Orşova nu putea efectua acte de dispoziţie cu privire la acesta.

În aceste condiţii, susţine apelantul că inculpatul a procedat la înlăturarea din funcţie a martorului LLLLL., secretarul Primăriei Orşova, persoană care putea semnala nelegalitatea hotărârii şi care nu era de acord cu această hotărâre, lucru realizat în urma procedurii desfăşurate începând cu data de 10 aprilie 2013 şi finalizată prin dispoziţia nr. x/17 aprilie 2013 a Primarului mun. Orşova, prin care s-a dispus eliberarea din funcţie a martorului.

De asemenea, deoarece pentru adoptarea hotărârii era necesară o majoritate calificată, iar inculpatul F. controla voturile doar a 11 din cei 17 consilieri locali în funcţie, acesta a realizat demersuri pentru ca înainte de şedinţa de consiliu local din data de 30 aprilie 2013 să îi înceteze mandatul de consilier local martorului MMMMM., astfel dobândind majoritatea calificată necesară. În acest sens, la data de 19 aprilie consilierii locali SSSSS. şi TTTTT. au formulat o sesizare cu privire la un conflict de interese în care s-ar fi aflat martorul MMMMM., iar ulterior sesizare formulată de către Primăria mun. Orşova, prin PPPPP., vizând încălcarea prev. art. 90 şi 92 din Legea nr. 161/2003 de către consilierul local a fost soluţionată de prefectul judeţului, NNNNN., prin emiterea ordinului nr. 126/2013 care constata încetarea de drept a mandatului de consilier local al martorului MMMMM..

Apelantul precizează că prima instanţă în mod eronat nu reţine existenţa unei înţelegeri între inculpatul F. şi inculpatul H. cu privire la concesionarea suprafeţei de teren, în condiţiile în care aceasta rezultă din convorbirile telefonice şi, de asemenea, din faptul că persoanele interesate în cauză s-au întâlnit la data de 25 aprilie 2013, în localitatea Orşova, respectiv inculpaţii H., G., F., precum şi primarul mun. Orşova şi WWWWW.. De asemenea, din analiza datelor de trafic rezultă că la finalul lunii martie şi pe tot parcursul lunii aprilie 2013 G. a ţinut legătura în permanenţă atât cu H., cât şi cu F..

Mai învederează apelantul că în şedinţa de consiliul local din 30 aprilie 2013 a fost adoptată hotărârea dorită de către inculpatul F. ca urmare a influenţei pe care acesta a exercitat-o asupra consilierilor locali, lucru care rezultă şi din convorbirile telefonice pe care le-a purtat cu YYYYY., SSSSS.. Mai mult inculpatul F. primea telefoane de la mai mulţi consilieri locali care îl informau cu privire la modul în care s-a votat.

Susţine apelantul că din acest probatoriu rezultă comiterea infracţiunii menţionate în actul de sesizare, hotărârea fiind adoptată ca urmare a influenţei exercitate de inculpat, iar folosul obţinut fiind unul nelegal, în condiţiile în care nu a fost respectată procedura de concesionare, terenul fiind întabulat ca proprietate a Statului Român, iar concedentul nu a efectuat o evaluare proprie a terenului, ci a folosit un raport de evaluare depus de concesionare, ceea ce a permis concesionarea la un preţ inferior valorii reale, aşa cum acest lucru rezultă din raportul de constatare efectuat în cauză.

Cu privire la aceste critici, Înalta Curte consideră că ele sunt nefondate, judecătorul fondului reţinând în mod corect starea de fapt pe baza probelor legal administrate existente la dosar.

Instanţa de apel, aşa cum s-a arătat şi în precedent, nu va avea în vedere la analiza criticilor formulate de către apelant procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice înregistrate în baza mandatelor de siguranţă naţională emise de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acestea fiind excluse definitiv de la dosarul cauzei. Ca atare toate referirile la convorbirile telefonice înregistrate din cuprinsul motivelor de apel nu vor fi analizate, indiferent de relevanţa acestora pentru stabilirea stării de fapt.

Pe de altă parte, Înalta Curte consideră că esenţială pentru reţinerea infracţiunii ce face obiectul acuzării este demonstrarea elementului material, parte a laturii obiective a infracţiunii, respectiv acţiunea de exercitare a influenţei pe care inculpatul se pretinde că o avea asupra consilierilor locali Orşova prin prisma funcţiei pe care o deţinea, de preşedinte al organizaţiei locale a PP..

Numai în măsura în care se demonstrează acest lucru este necesară analizarea probaţiunii şi cu privire la celelalte elemente pentru a se stabili întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 13 din legea nr. 78/2000.

În condiţiile în care hotărârea a fost adoptată ca urmare a votului exprimat liber de către consilierii locali, fără ca inculpatul să îi determine să voteze într-un anumit mod favorabil intereselor sale, faptul că această hotărâre are sau nu elemente de nelegalitate nu prezintă relevanţă din punct de vedere penal. Instanţa investită cu cercetarea prezentei cauze nu este îndrituită a analiza legalitate unor acte administrative în măsura în care acestea nu au influenţă cu privire la fapta penală dedusă judecăţii.

Nu poate face obiectul judecăţii penale, în măsura în care nu se determină comiterea de către inculpat a acţiunii ce reprezintă elementul material al infracţiunii, elementele precum cele care vizează cuantumul redevenţei stabilite pentru concesiune terenului, caracterul de bun aparţinând domeniului Statului Român, ori orice altă chestiune reţinută în actul de sesizare şi cu privire au fost administrate probe în cursul urmăririi penale, ori în cursul cercetării judecătoreşti realizate în faţa primei instanţe. Aceste aspecte au fost prezentate în actul de sesizare pentru a justifica caracterul necuvenit al folosului obţinut ca urmare a acţiunilor inculpatului, dar în măsura în care nu pot fi reţinute aceste acţiuni nu mai este necesară stabilirea acestui aspect.

De asemenea, deoarece, în care mare parte, probaţiunea administrată în prezenta cauză cu privire la infracţiunea imputată inculpatului F., vizează condiţiile în care a fost adoptată hotărârea Consiliului Local Orşova cu privire la concesiunea suprafeţei de teren către G., respectiv pretinsele activităţi de realizare a majorităţii calificate impuse de lege şi înlăturarea unor persoane care ar fi putut contesta legalitatea hotărârii, analiza acestor probe se poate realiza tot numai după stabilirea certă a faptului că inculpatul a influenţat activitatea consilierilor locali. În situaţia în care nu se reţine acest lucru, această probaţiune nu are nici o valoare pentru reţinerea infracţiunii în sarcina inculpatului, fiind fără vreo relevanţă penală întâlnirile acestuia cu alţi inculpaţi din prezenta cauză, ori discuţiile pe care le-a purtat cu alte persoane cu privire la subiecte conexe.

Cu privire la obiectul esenţial de probat pentru stabilirea comiterii infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea 78/2000, instanţa de apel reţine faptul că în cursul urmăriri penale a fost administrată proba testimonială, fiind audiaţi mai mulţi martori, ceri reţinuţi de în actul de sesizare, menţionaţi şi în motivele de apel fiind YYYYY., LLLLL. şi MMMMM., iar în cursul cercetării judecătoreşti efectuate de către prima instanţă s-a administrat proba testimonială, fiind audiaţi consilierii locali Orşova care au participat la şedinţa din 30 aprilie 2013 când a fost adoptată hotărârea despre care se susţine că a fost rezultatul exercitării influenţei de către inculpatul F..

Instanţa de fond a analizat în extenso declaraţiile martorilor EEEEEEE., SSSSS., ZZZZZZ., AAAAAAA., GGGGGGG., XXXXXX., CCCCCCC., DDDDDDD., BBBBBBB., TTTTT., propuşi de către inculpatul F., WWWWWW., OOOOOO., FFFFFFF., TTTTTT., UUUUUU., toate aceste persoane declarând faptul că şi-au exprimat votul cu privire la hotărârea prin care a fost concesionat terenul către G. în mod liber, fără a fi influenţaţi în exercitarea acestuia în vreun mod de către inculpat.

În cursul cercetării judecătoreşti desfăşurate în faţa instanţei de apel au fost reaudiaţi martorii EEEEEEE., BBBBBBB., U., TTTTTT., la termenul din 21 noiembrie 2019, care şi-au menţinut poziţia procesuală susţinând că nu au fost influenţaţi în nici un mod de către inculpatul F. cu privire la modul în care trebuiau să voteze hotărârea în discuţie a Consiliului Local Orşova.

Pe de altă parte, în cursul urmării penale, în faţa primei instanţe, precum şi în cursul cercetării judecătoreşti desfăşurate în apel, au fost audiaţi şi martorii YYYYY., LLLLL., MMMMM., audiaţi la termenul din 19 martie 2019 de Înalta Curte, aceşti martori prezentând constant o altă situaţie, respectiv că inculpatul F. exercita influenţe constante asupra consilierilor locali, indiferent de formaţiunea politică din care aceştia făceau parte, controlul exercitat de către acesta vizând 4 consilieri locali ai PP., 4 consilieri de la QQQ., un consilier din partea LLLLLL. şi 2 consilieri locali care părăsiseră PP..

Martorul YYYYY. a relatat şi în faţa instanţei de apel că inculpatul, în perioada în care era consilier local din partea PP. impunea modul în care consilierii locali trebuiau să voteze în Consiliu, organizând înaintea fiecărei şedinţe de consiliul local o şedinţă a consilierilor în care le comunica acestora cum să voteze cu privire la chestiunile aflate pe ordinea de zi. Martorul a precizat că a participat personal la majoritatea şedinţelor de acest gen, iar la aceste şedinţe erau prezenţi atât consilierii PP., cât şi cei din cadrul alianţei UUUUU., ori din partea altor partide, cum ar fi LLLLLL.. A mai precizat martorul că consilierii locali votau în funcţie de interesul inculpatului F. fie de frică, fie din alte considerente, cert fiind că acesta îi chema şi le spunea cum trebuie să voteze în funcţie de interesele sale. Cu privire la hotărâre vizând concesiunea terenului către G., martorul a precizat că a votat aşa cum i s-a comandat. Susţinerile martorului sunt relativ constante, cele învederate în faţa instanţei de apel fiind susţinute şi în celelalte faze ale procesului penal în care a fost audiat, existând diferite variaţii, care însă în opinia instanţei de apel nu afectează notabil coerenţa susţinerilor sale.

Martorul LLLLL., tatăl martorului menţionat anterior şi secretarul Primăriei Orşova, a avut, în faţa instanţei de apel, susţineri similare referitoare la posibilitatea inculpatului F. de a influenţa consilierii locali ai mun. Orşova cu privire la votul pe care aceştia îl acordau pentru adoptarea hotărârilor în cadrul consiliului, precizând că inculpatul putea să realizeze acest lucru în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei PP. Orşova şi crede că a şi făcut acest lucru în cadrul şedinţelor pe care le organiza anterior şedinţelor consiliului local. A precizat martorul că nu cunoaşte ce se discuta în cadrul acelor întâlniri, dar rezultatul se vedea, consilierii respectivi votând într-un mod unitar.

De asemenea, declaraţiile acestui martor sunt unele constante pe parcursul procesului penal, aspectele prezentate pe scurt în faţa instanţei de apel fiind unele amplu relatate în faţa instanţei de fond, ori în cursul urmăriri penale, neexistând elemente care să conducă la crearea unei aparenţe de nesinceritate.

În fine, martorul MMMMM., în faţa instanţei de apel a reiterat pe scurt aspectele pe care le-a prezentat în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti realizate în fond, susţinând că inculpatul F. îşi exercita influenţa asupra unui număr de 11 consilieri locali, lucru pe care îl cunoaşte din relatările a doi consilieri care au participat la şedinţele organizate de inculpat anterior şedinţelor de consiliu local, însă în ceea ce îl priveşte inculpatul nu a încercat să îi influenţeze votul în cazul hotărârilor care vizau concesiunile din prezenta cauză.

În condiţiile în care în faţa primei instanţe, la termenul din 31 mai 2016 martorul a declarat că este în duşmănie cu inculpatul F., în faţa instanţei de apel acesta a precizat că a ales în mod greşit cuvântul când a dat respectiva declaraţie şi că în realitate nu este nici în relaţii de duşmănie, dar nici în relaţii de prietenie cu acesta, având anumite postări la adresa inculpatului, dar în aceste nu foloseşte cuvinte jignitoare. Cu toate acesta a formulat o plângere penală faţă de inculpat pentru că acesta a încălcat condiţiile controlului judiciar.

Înalta Curte, analizând coroborat aceste declaraţii, consideră că judecătorul fondului în mod corespunzător a concluzionat faptul că nu se poate reţine din probele administrate că inculpatul F. şi-a exercitat influenţa în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei locale a unui partid asupra consilierilor locali Orşova pentru a îi determina să voteze o hotărâre conform intereselor sale în favoarea numitului G..

În sentinţa atacată s-a realizat o amplă analiză a declaraţiilor martorilor menţionaţi, precum şi a declaraţiilor inculpaţilor F., H. şi G., iar concluzia menţionată anterior la care a ajuns prima instanţă este una pe care instanţa de apel o consideră justă, însuşindu-şi toate argumentele cuprinse în hotărâre.

Contrar celor susţinute de către apelant, declaraţiile martorilor care susţin acuzarea, YYYYY., LLLLL. şi MMMMM. au fost analizate de către judecătorul fondului acesta indicând elementele pentru care nu pot fi avute în vedere decât parţial aspectele relatate de aceştia, fiind indicată starea de confruntare existentă între aceştia şi inculpat, considerentele care o determină fiind prezentate în sentinţă, nefiind necesară reluarea acestora.

Ce rezultă cu certitudine şi din declaraţiile martorilor YYYYY. şi MMMMM. este faptul că inculpatul nu a exercitat personal vreo presiune sau influenţă pentru ca aceştia să îşi exercite votul în consiliu în sensul presupus dorit de către acesta, primul martor votând hotărârea deoarece cererea formulată de către G. beneficia de toate avizele şi documentaţia aferentă era una completă, fără ca acest lucru să îi fie cerut de către F.. Cel de-al doilea martor nu a participat la procesul de vot în condiţiile în care a fost înlăturat din consiliul local anterior şedinţei.

În condiţiile în care toţi consilierii locali din Orşova audiaţi în calitate de martor în prezenta cauză au declarat că inculpatul F. nu le-a cerut să voteze favorabil hotărârea ce viza cererea formulată de către G., după cum nu le-a cerut să voteze într-un anumit sens şi în privinţa altor hotărâri, instanţa de apel consideră că acuzarea nu a făcut în nici un mod dovada exercitării influenţei pe care ar fi avut-o inculpatul în sensul infracţiunii ce face obiectul acuzării.

Faptul că martorii YYYYY., LLLLL. şi MMMMM. susţin că inculpatul era persoana care controla votul în Consiliul Local Orşova nu poate reprezenta un element care să justifice înlăturarea declaraţiilor persoanelor care se presupune că ar fi acţionat sub imperiul influenţei lui F.. Declaraţiile celor menţionaţi anterior nu indică de altfel care este sursa informaţiilor care i-au condus la concluzia existenţei acestei conduite a inculpatului, YYYYY. precizând că nu i s-a solicitat să voteze într-un anumit mod, MMMMM. susţinând că de la doi consilieri a aflat de activitatea inculpatului, fără ca el personal să fie abordat de acesta, iar LLLLL. concluzionând cu privire la existenţa acestei influenţe ca urmare a modului în care se realiza votul în consiliu.

Pe de altă parte, instanţa de apel nu poate reţine nici susţinerea apelantului în sensul că declaraţiile martorilor consilieri audiaţi sunt în sensul că nu s-a exercitat vreo presiune în ceea ce îi priveşte din partea inculpatului pentru că altfel s-ar autoincrimina, în condiţiile în care aceştia nu fac obiectul unei proceduri penale active, iar declaraţiile pe care le-au dat în faţa instanţei vizează votul dat în cadrul unei proceduri legale.

Cum nu este dovedită acţiunea specifică elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, respectiv exercitarea influenţei sau autorităţii pe care funcţia din cadrul unui partid politic i-o conferă inculpatului, cercetarea celorlalte elemente pentru reţinerea infracţiunii nu mai apare necesară, instanţa de fond realizând totuşi o amplă analiză a acestora, precum şi a întregii stări de fapt avută în vedere în actul de sesizare, analiză considerată de instanţa de apel ca fiind una justă, dar care nu era necesară.

Pe cale de consecinţă, soluţia adoptată de prima instanţă cu privire la această infracţiune este una legală şi temeinică, impunându-se achitarea inculpatului în baza prevederilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., fapta nu există.

B. Apelantul a criticat soluţia de achitare adoptată de prima instanţă în privinţa inculpatului F. cu referire la infracţiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, vizând exercitarea influenţei sau autorităţii pentru adoptarea HCL nr. 54/7.06.2013 Orşova prin care a fost admisă cererea formulată de către S.C. WW. S.A. privind vânzarea fără licitaţie a unui teren de 2046 m2 teren care a fost anterior concesionat acestei societăţi.

În esenţă, criticile formulate de către acesta vizează aceleaşi elemente ca în cazul primei infracţiuni, apelantul susţinând că din probele administrate în cauză rezultă faptul că inculpatul controla activitatea desfăşurată de către consilierii locali Orşova, influenţând modul în care aceştia îşi exercitau votul în cadrul consiliului, autoritatea şi influenţa conferite de funcţia de preşedinte al organizaţiei municipale Orşova a PP. determinând consilierii locali să voteze hotărârea prin care Primăria Orşova vindea către S.C. WW. S.A., una dintre societăţile pe care inculpatul le deţine, suprafaţa de 2.046 m2 la un preţ subevaluat şi cu încălcarea prevederilor legale privind vânzarea bunurilor proprietate a unităţilor administrative.

Apreciază apelantul că instanţa de fond în mod eronat nu a reţinut din coroborarea declaraţiilor martorilor YYYYY., BBBBBB., MMMMM., U. cu aspectele rezultate din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în cauză că inculpatul controla activitatea consiliului local şi determina consilierii să voteze conform intereselor sale, chiar dacă hotărârea nu era una legală, cum este şi situaţia hotărârii menţionate, bunul vândut ca urmare a adoptării acesteia nefăcând parte din patrimoniul municipiului, fiind întabulat în cartea funciară ca fiind proprietatea Statului Român. Mai mult, hotărârea nu era legală şi pentru că erau încălcate prevederile art. 123 din Legea nr. 215/2001, cumpărătorul terenului neputând fi considerat un constructor de bună credinţă, în condiţiile în care încălcase condiţiile contractului de concesiune.

Caracterul nelegal al hotărârii menţionate adoptate de către Consiliul Local Orşova rezultă, susţine apelantul, şi din declaraţia dată de CCCCCC., conducătorul biroului de cadastru şi publicitate imobiliară Orşova.

Înalta Curte consideră că aceste critici formulate de către apelant sunt nefondate, argumentele prezentate anterior, când a fost analizată prima infracţiune reţinută în sarcina inculpatului F., fiind pe deplin valabile şi în cazul infracţiunii pretins comisă în legătură cu HCL nr. 54/2013 Orşova.

Instanţa de apel reiterează faptul că nu vor putea fi avute în vedere la stabilirea stării de fapt procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în baza mandatului de siguranţă naţională emis de către Înalta Curte, în condiţiile în care aceste probe au fost excluse ca urmare a procedurii de cameră preliminară.

De asemenea, elementul esenţial cu privire la care ar fi trebuit să se canalizeze acuzarea este acelaşi ca şi în cazul infracţiunii analizate anterior, respectiv demonstrarea exercitării influenţei sau autorităţii inculpatului, în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei locale a unui partid politic, asupra consilierilor locali pentru ca aceştia să adopte o hotărâre care să îi aducă un folos necuvenit. Doar în măsura în care se demonstrează această activitate a inculpatului este necesară administrarea de probatorii cu privire la caracterul necuvenit al folosului.

În cauză însă această probă nu a fost realizată, declaraţiile martorilor consilieri locali Orşova, analizate anterior, infirmând acuzaţia vizând exercitarea influenţei sau autorităţii inculpatului asupra acestora pentru adoptarea hotărârii favorabile acestuia, martorii menţionând că nu au fost influenţaţi în votul pe care îl exprimau în consiliu de către inculpatul F..

Cu privire la declaraţia martorei BBBBBB., invocată de către apelant în motivele de apel, instanţa de apel reţine că aceasta nu este una care să confirme susţinerile apelantului în condiţiile în care din cuprinsul declaraţiei rezultă faptul că martora susţine că nu cunoaşte care era influenţa pe care inculpatul o avea în consiliul local referitor la hotărârile ce se adoptau în şedinţă. În privinţa declaraţiei martorului YYYYY., instanţa de apel reţine suplimentar că acesta nu a făcut precizări cu privire la modul în care s-a exercitat votul cu privire la această hotărâre, specificând faptul că în perioada în care a fost consilier local viceprimarul şi compartimentele de specialitate au venit cu propunerea de a vinde terenurile concesionate deja către cei care doreau să cumpere întrucât era nevoie de bani la bugetul local, pentru a plăti serviciile făcute de anumite societăţi comerciale, între care şi societatea inculpatului.

Martorul MMMMM. a prezentat amplu în declaraţia invocată de către apelant motivele pentru care acesta aprecia ca fiind nelegală hotărârea de consiliu local prin care s-a încuviinţat vânzarea terenului de 2046 mp, atât pentru faptul că a fost adoptată într-o şedinţă extraordinară, cât şi pentru că documentaţia nu era corespunzătoare, iar preţul de vânzare era prea mic în opinia martorului, precizând ulterior că nu a participat la şedinţa în care a fost adoptată respectiva hotărâre,

În fine, declaraţia ultimului martor invocat de către apelant, U., viceprimarul municipiului Orşova nu conţine nici o referire la şedinţa de consiliu în care a fost adoptată hotărârea, martorul declarând că în calitate de preşedinte al PPPPPP., partid într-o alianţă cu partidul condus de inculpat, colabora cu acesta în plan politic în vederea asigurării majorităţii necesare în Consiliul Local, pentru adoptarea proiectelor de hotărâi iniţiate de primari.

Toate aceste declaraţii nu sunt de natură a demonstra faptul că inculpatul F. a influenţat modul în care consilierii locali au votat cu privire la hotărârea în discuţie, declaraţiile celorlalţi martori menţionaţi infirmând această acuzaţie.

Înalta Curte consideră că afirmaţia apelantului referitoare la influenţa pe care inculpatul o avea asupra consilierilor locali este una corectă, însă pentru a se putea reţine comiterea infracţiunii ce face obiectul sesizării nu este suficientă probarea acestei influenţe cu caracter general, fiind necesară demonstrarea prin probe fiabile a faptului că inculpatul a realizat în mod specific activităţi prin care a determinat modul de acţiune al consilierilor cu privire la adoptarea acelei hotărâri în consiliul local.

În condiţiile în care aceste probe nu există la dosarul cauzei, transcrierile convorbirilor telefonice înregistrate în baza mandatului de siguranţă naţională fiind înlăturare cu caracter definitiv în procedura de cameră preliminară, iar declaraţiile martorilor consilieri locali infirmă influenţarea activităţii lor de către inculpat, cu privire la adoptarea HCL nr. 54/2013, soluţia adoptată de prima instanţă, de achitare a inculpatului în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., apare ca fiind singura justă, fiind rezultatul stabilirii în mod corect a stării de fapt, pe baza amplei analize realizată de aceasta cu privire la probele administrate în cauză.

Nu se poate pronunţa o soluţie de condamnare a inculpatului pe aserţiunea apelantului că " în cazul concesionării acestui teren catre WW. - societate despre care era unanim cunoscuta ca apartine lui F., nici măcar nu era nevoie ca acesta sa ceara expres sa fie votată favorabil, căci era evident ca acesta isi dorea ca aceasta concesionare sa aibă loc, indiferent că sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege sau nu.", aceasta având un caracter pur speculativ, fără relevanţă în soluţionarea cauzei. În mod evident, pronunţarea unei soluţii de condamnare trebuie să aibă la bază probe solide din care să rezulte toate elementele laturii obiective şi ale laturii subiective ale infracţiunii, vinovăţia inculpatului urmând a fi stabilită la momentul la care nu mai există nici un dubiu care să fie interpretat în favoarea sa.

În fine, instanţa de apel reţine că şi în cazul acestei infracţiuni probaţiunea administrată în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de fond a fost una extrem de amplă, însă în principal aceasta a vizat aspecte care nu au nici o relevanţă în condiţiile în care nu a fost probată acţiunea specifică laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, respectiv în condiţiile în care nu s-a demonstrat că inculpatul şi-a exercitat influenţa şi autoritatea sa, în calitate de preşedinte al organizaţiei locale a unui partid politic pentru a determina adoptarea hotărârii de consiliul local în sensul pe care l-a dorit, sens care era apt să îi procure un folos necuvenit.

C. Cu privire la acest inculpat, apelantul a criticat soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă şi în privinţa infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, vizând modul de adoptare a HCL Orşova nr. 111 din data de 28 noiembrie 2013 prin care s-a aprobat vânzarea - fără licitaţie publică - a terenului în suprafaţă de 403 m2 către ZZZZZ. S.R.L., vânzarea fără licitaţie publică având drept temei prevederile art. 123 alin. (3) din Legea nr. 215/2001.

Apelantul a reiterat argumentele pentru care consideră că soluţia de achitare este una eronată, susţinând că din probele administrate în cauză, mai ales înregistrările convorbirilor telefonice, precum şi declaraţiile aceloraşi martori, rezultă comiterea faptei de către inculpat în modalitatea descrisă în actul de sesizare.

Au fost invocate suplimentar declaraţia martorului U. care a precizat că a primit de la inculpat raportul de evaluare pentru terenul în discuţie, raport pe care l-a depus la secretariatul Primăriei, precum şi declaraţia martorului AAAAAA., administratorul societăţii ZZZZZ. S.R.L., persoană despre care se susţine că i-ar fi acordat un împrumut inculpatului, dar din declaraţia acesteia nu rezultă acest lucru, ci doar că ultimul i-ar fi solicitat acest împrumut, însă ulterior nu s-a mai prezentat pentru primirea banilor.

Se mai susţine că argumentele instanţei de fond referitoare la declaraţiile martorilor consilieri locali, în sensul că nu au fost influenţaţi sau controlaţi de inculpat în votul lor, nu pot fi primite în condiţiile în care aceştia nu puteau recunoaşte că au votat contra convingerii lor, din motive lesne de înţeles, şi, în plus, mulţi nu m-ai ţineau minte cum au votat, aceasta cu atât mai mult cu cât nu aveau cunoştinţele necesare sau timpul necesar pentru studiul documentaţiei ce stătea la baza hotărârii.

Înalta Curte consideră că toate aceste argumente nu pot fi primite, susţinerile apelantului fiind identice în cazul celor trei infracţiunii ce au făcut obiectul acuzării în privinţa inculpatului F., iar acestea au fost analizate de instanţa de control judiciar în cele ce preced.

În condiţiile în care transcrierile convorbirilor telefonice înregistrate în baza mandatului de siguranţă naţională nu pot fi valorificate în cauză, iar declaraţiile martorilor menţionaţi de către apelant ca fiind concludente cu privire la obiectul probaţiunii, nu au fost apreciate de instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul fondului, ca fiind probe suficiente pentru a justifica o soluţie de condamnare a inculpatului, fiind contrazise flagrant de declaraţiile celor asupra cărora se presupune că s-a exercitate autoritatea şi influenţa inculpatului, consilieri locali Orşova, soluţia cu privire la aceste critici nu poate fi diferită, Înalta Curte privindu-le ca nefondate.

Şi în cazul acestei infracţiuni, din probele rămase în cauză ca legal administrate, nu rezultă acţiunea specifică exercitată de către inculpat care să reprezinte elementul material al infracţiunii prev. de art. 13 din Legea 78/2000.

Împrejurarea inculpatul ar fi înmânat martorului U. raportul de evaluare pentru terenul care era vizat de hotărâre nu poate avea vreo semnificaţie din punctul de vedere al demonstrării activităţii specifice laturii obiective a infracţiunii, după cum nici declaraţia martorului AAAAAA., care oricum nu are nici o relevanţă în cauză, în condiţiile în care nici măcar nu demonstrează acordarea împrumutului pretins, nu are nici un rol probator cu privire la acest aspectul esenţial de dovedit, acţiunile inculpatului.

În fine, împrejurarea că apelantul consideră declaraţiile martorilor consilieri locali ca fiind unele care nu pot fundamenta soluţia instanţei, reprezintă o simplă speculaţie, nefiind indicate nici un fel de elemente care să conducă la concluzia invalidării acestor probe, aspectele susţinute de apelant fiind unele care nu au nici un fel de suport faptic. În condiţiile în care martorii au declarat constant că nu au fost influenţaţi de inculpat în modul în care au votat în consiliul local, neexistând discrepanţe cu privire la acest aspect, declaraţiile acestora sunt suficient de concludente pentru a justifica soluţia de achitare adoptată de prima instanţă şi pe care instanţa de control judiciar o consideră ca fiind justă, rezultat al stabilirii corespunzătoare a stării de fapt pe baza analizării probelor administrate în cauză.

7. Hotărârea primei instanţe a criticată de către apelant şi în privinţa soluţiei de achitare a inculpatului G. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., în baza art. 16 lit. c). C. proc. pen., şi greşita achitare a aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.., şi respectiv greşita achitare a inculpatului H. pentru infracţiunile de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., în baza art. 16 lit. c). C. proc. pen., pentru savarsirea infractiunii prevazuta de prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Învederează apelantul că judecătorul fondului a realizat o eronată apreciere a probelor administrate în cauză, din coroborarea acestora rezultând comiterea infracţiunilor anterior menţionate.

Precizează că premisa pentru comiterea faptelor o reprezenta situaţia de conflict de interese în care se afla inculpatul H., constatată prin raportul de evaluare nr. x mai 2012 întocmit de A.N.I., motiv pentru care acesta a contestat raportul de evaluare la Curtea de Apel Craiova, formându-se dosarul nr. x/2012, dosar în legătură cu care au fost comise infracţiunile de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă.

Inculpatul H., cunoscând faptul că inculpatul G. este fratele judecătoarei W., care deţinea funcţia de preşedinte al secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova, secţie pe al cărei rol se afla dosarul având ca obiect contestaţia sa împotriva raportului de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate, a luat legătura cu acesta pentru a-l determina să efectueze demersuri în vederea pronunţării unei soluţii favorabile în cauza care-l privea.

Susţine apelantul că acest aspect rezultă din discuţia telefonică purtată de inculpatul H. cu BB. la data de 08 martie 2013, ora 10:51, care se coroborează cu faptul că ultimul purtase o convorbire telefonică cu inculpatul G. la 05 martie 2013, în condiţiile în care anterior convorbirile dintre cei doi aveau un caracter sporadic. De asemenea, convorbirea purtată între H. şi BB. tot în data de 08 martie 2013, ora 11:59 reliefează acelaşi aspect şi aceasta se coroborează cu faptul semnificativ că în aceeaşi zi, vineri 8 martie 2013, la ora 16:40, G. i-a expediat surorii sale W. patru mesaje SMS, aceasta i-a răspuns, expediindu-i trei mesaje la ora 16:56, după care G. i-a mai transmis surorii sale un nou mesaj, la ora 16:58 (aceasta în condiţiile în care comunicările telefonice dintre cei doi aveau un caracter sporadic, precedenta comunicare telefonică având loc la data de 16 februarie 2013). În aceeaşi zi, W. aflată la Orşova, la locuinţa părinţilor, unde se afla şi inculpatul G., la ora 19:11 a apelat-o pe judecătoarea X. (care urma ca la termenul din data de 19 martie 2013 să judece dosarul care îl viza pe H.), acestea purtând o convorbire de aproape 7 minute.

În acelaşi sens sunt şi discuţiile telefonice purtate de inculpatul H. cu martorul BB. în data de 11 martie 2013, precum şi sms-ul trimis de către inculpatul G. martorului.

Corelativ folosului pe care inculpatul VVVVV. urma să îl procure inculpatului H., ultimul trebuia să îi procure primului mai multe foloase solicitate de acesta, respectiv, menţinerea lui G. în funcţia de inspector-şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Mehedinţi, urmată de numirea sa, la o dată ulterioară, într-o funcţie de conducere în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Român, concesionarea de către tatăl inculpatului VVVVV. a două suprafeţe de teren de la consiliul local Orşova, în condiţii avantajoase şi numirea soţiei sale, VVVVV. Elisabeta, într-o funcţie de conducere în cadrul unei unităţi de parchet din Bucureşti (fie la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fie la Direcţia Naţională Anticorupţie).

Apelantul susţine că din coroborarea transcrierilor discuţiilor telefonice purtate de inculpatul H. cu martorul K., adjunct al lui L., secretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, şef al Departamentului de Ordine şi Siguranţă Publică în cadrul aceluiaşi minister, din 20 martie 2013, ora 17:54 şi 03 aprilie 2013, ora 15:39, rezultă interesul inculpatului H. în rezolvarea problemei şi demersurile acestuia, care la data de 10 aprilie 2013 au avut rezultat, L. comunicându-i inculpatului G. că va fi numit în funcţia de director adjunct al Direcţiei Ordine Publică din cadrul IGPR. Ultimul nu a acceptat numirea din considerente ce ţineau de faptul că soţia sa nu a fost numită într-o funcţie de conducere la Bucureşti. Sunt menţionate ca demonstrând demersurile inculpatului H., şi convorbirile telefonice purtate de către acesta la 10 aprilie 2013, ora 18:36, cu inculpatul G., precum şi la 17 aprilie 2013, ora 11:40. De asemenea, invocă apelantul că prin declaraţia dată în calitate de martor K. a prezentat aspecte relevante în cauză, precizând explicit că inculpatul H. i-a cerut să îl ajute pe inculpatul G..

Susţine apelantul faptul că din probele administrate rezultă că demersurile inculpatului H. în vederea asigurării folosului urmărit de inculpatul VVVVV. au continuat în luna iunie 2013, lucru care rezultă din frecvenţa convorbirilor telefonice dintre ei, pentru care cei doi nu au nici o explicaţie plauzibilă, în condiţiile în care susţineau că sunt simple cunoştinţe.

De asemenea, în aceeaşi perioadă inculpatul H. a reluat demersurile pentru obţinerea celui de-al doilea folos promis inculpatului G., concesionarea suprafeţei de 242 m2 din Orşova, în condiţii favorabile, respectiv cu o redevenţă mai mică decât valoarea de piaţă a imobilului şi cu încălcarea cadrului legal aplicabil. Cu privire la condiţiile de dobândire a acestui folos apelantul susţine că probele administrate în cauză dovedesc comiterea faptei de către inculpatul H..

În privinţa obţinerii folosului pentru inculpatul H., apelantul susţine că dovada demersurilor inculpatului G. rezultă din convorbirile telefonice purtate la data de 05 mai 2013, ora 19:48, precum şi din faptul că la data de 7 mai 2013, ora 9:30 W. a purtat o convorbire cu judecătoarea X. de aproximativ 5 minute.

În aceeaşi zi, la 12,20 inculpaţii H. şi G. poartă o nouă convorbire telefonică, iar în dimineaţa zilei următoare W. a plecat de la Orşova la Craiova şi după o discuţie telefonică cu X. cele două s-au întâlnit.

După întâlnire W., la ora 17:36 l-a contactat telefonic pe fratele său inculpatul G., care o sunase anterior la 15,38 şi ulterior la 17,57.

De asemenea, precizează apelantul că în ziua de 08 mai 2013, inculpatul G. l-a sunat pe inculpatul H. de trei ori la ora 09:05, la ora 11:00 şi la ora 20:52.

Toate aceste aspecte consideră apelantul că prezintă relevanţă în condiţiile în care susţin cele reţinute în actul de sesizare şi rezultă din datele de trafic existente la dosarul cauzei.

Mai precizează apelantul că în declaraţia pe care a dat-o în cauză, martora X. a susţinut că nu a discutat cu W. soluţia pe care urma să o dea în dosarul care îl privea pe H., însă aceasta putea preconiza soluţia deoarece a purtat discuţii cu privire la această cauză cu ceilalţi judecători din cadrul secţiei, prezentându-şi opinia care presupunea admiterea acţiunii formulate.

După ce a primit asigurări cu privire la soluţia ce urma a fi pronunţată de către Curtea de Apel Craiova, inculpatul H. şi-a schimbat atitudinea faţă de această cauză, renunţând la cererea de strămutare formulată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin cererea depusă de către A.. Schimbarea de atitudine a inculpatului faţă de soluţionarea cauzei de la Curtea de Apel Craiova rezultă din convorbirile telefonice purtate la 10 mai 2013 cu BB..

Apelantul precizează că după primirea documentelor pe care i le solicitase lui BB., respectiv a celor din care rezulta că nu se dispusese suspendarea cauzei de la Craiova, precum şi că a renunţat la cererea de strămutare, între inculpaţii H. şi VVVVV. a avut loc o întâlnire în faţa hotelului VV. din Drobeta Turnu Severin, prilej cu care H. i-a înmânat lui G., într-un plic opac, format A4, documentele pe care le primise prin fax de la BB.. Consideră apelantul că judecătorul fondului a reţinut în mod greşit că în cadrul acestei întâlniri H. i-ar fi restituit niste documente medicale, ce apartineu unui membru al familiei lui G.,desi rezulta clar din conversatia de mai sus, ca H. ii spune lui VVVVV. ca vrea sa il roage ceva si de aceea trebuie sa se intalneasca, fara sa aminteasca ca ar trebui sa ii restituie ceva.

După această întâlnire, la ora 14:56, G. a purtat o convorbire telefonică cu sora sa, W., iar apoi, în seara aceleiaşi zile, la ora 18:15, G. l-a sunat pe H., toate aceste aspecte rezultând din datele de trafic.

Susţine apelantul că ulterior acestui moment H. a luat măsuri pentru a se asigura că la termenul din 14 mai 2013 dosarul va fi soluţionat, solicitându-i martorului BB. să pregătească concluziile scrise pentru termenul de judecată, aşa cum acest lucru rezultă din convorbirea telefonică purtată la 12 mai 2013, ora 21:21.

Mai susţine apelantul că din convorbirea telefonică purtată la data 13 mai 2013, ora 9:22 rezultă că inculpatul G. i-a comunicat inculpatului H. că totul este în ordine, în condiţiile în care primul pleca din ţară, iar termenul pentru soluţionarea dosarului era la 14 mai 2013.

Cu privire la evenimentele ulterioare termenului de judecată din 14 mai 2013, apelantul învederează, că în condiţiile în care instanţa de judecată a amânat pronunţarea, inculpatul H. a încercat să i-a legătura cu inculpatul G. şi pentru e evita interceptarea comunicaţiilor a făcut acest lucru de pe telefonul martorei LLLLLLLL., dar nu a reuşit acest lucru, iar declaraţiile martorei cu privire la acest aspect sunt relevante, în condiţiile în care nu a putut explica de ce H. a vorbit de pe telefonul său.

Invocă apelantul că din convorbirea purtată la ora 17:06 de G. cu H. rezultă că inculpaţii încercau să folosească un limbaj camuflat, iar inculpatul H. îşi manifesta neliniştea cu privire la amânarea pronunţării, iar a doua zi, la ora 10:28 are loc o convorbire de la postul telefonic al martorei LLLLLLLL., aşa cum rezultă din traficul de date.

Ulterior, inculpatul H. a purtat în data de 18 mai 2013 o discuţie cu inculpatul G. căruia i-a cerut numărul de telefon al mamei acestuia, O., din dorinţa de a lua legătura cu W., care se afla la sfârşit de săptămână la Orşova. În cadrul aceleiaşi convorbiri, inculpatul H. i-a solicitat să îi confirme că are certitudinea că hotărârea îi va fi favorabilă.

Apelantul mai susţine că din conţinutul convorbirii pe care inculpatul H. o poartă cu mama inculpatului G., rezultă că acesta ar fi intenţionat să vină la locuinţa familiei G. cu nişte hârtii pe care să se uite o altă persoană decât O.., această persoană fiind W..

Ulterior, în data de 19 mai 2013 inculpatul H. poartă o nouă discuţie telefonică cu O. şi chiar se întâlnesc în faţa locuinţei acesteia, remarcând apelantul că, în condiţiile în care W. plecase spre Craiova, O. a fost de acord să se întâlnească cu inculpatul.

La data de 21 mai 2013 a fost pronunţată soluţia în dosarul nr. x/2013, în sensul admiterii acţiunii inculpatului H., soluţia fiind introdusă în programul informatic ECRIS la ora 11:22, iar la ora 11:47 W. i-a trimis un mesaj SMS fratelui său inculpatul G..

Mai susţine apelantul că din convorbirea purtată de către inculpatul H. cu inculpatul G. în aceeaşi zi la 17.25, rezultă că primul îşi manifesta neliniştea cu privire la faptul că nu cunoştea soluţia adoptată, în vreme ce ultimul îl asigura că soluţia care se pronunţase în acea zi era una favorabilă. Susţine apelantul că din modul în care a procedat inculpatul H. rezultă că acesta avea anumite aşteptări de la G., în sensul celor susţinute în acuzare, iar modul în care comunicau cei doi relevă faptul că primul inculpat aştepta anumite informaţii de la cel de-al doilea.

Apelantul susţine că după primirea folosului de la G., H. a întreprins demersurile necesare pentru a îi asigura la rândul său primului foloasele promise, sens în care a întreprins o serie de demersuri folosindu-se de influenţa pe care o exercita asupra structurilor de conducere ale PP. şi implicit la nivel guvernamental.

La data de 13 iunie 2013, inculpatul H. s-a deplasat la sediul Guvernului şi i-a solicitat chestorului de poliţie EEEEEEEE., Inspectorul General al Poliţiei Române, menţinerea inculpatului G. în funcţia pe care o ocupa, precum şi să-l numească pe acesta la o dată ulterioară într-o funcţie de director adjunct în cadrul IGPR.

Aceste aspecte rezultă, susţine apelantul din convorbirile telefonice înregistrate în baza mandatului de siguranţă naţională pe care inculpatul le-a purtat cu GGGGGGGG., la 10 iunie 2013, ora 15:20, cu K., la 11 iunie 2013, ora 8:04, cu G., la 11 iunie ora 8:49 şi 11,01, GGGGGGGG., la 12 iunie 2013, ora 18:12.

Solicitarea adresată de către inculpatul H. rezultă, potrivit susţinerii apelantului, din convorbirea pe care acesta a purtat-o cu inculpatul G. la 13 iunie 2013, ora 9:55, din faptul că GGGGGGGG. la apelat pe chestorul EEEEEEEE. purtând o discuţie de 21 secunde, din faptul că H. a trimis un sms către G., din convorbirea telefonică purtată de acelaşi inculpat cu SS. la ora 11:11, precum şi din convorbirea purtată cu inculpatul G. la ora 12:18.

Precizează apelantul că prin aceste demersuri, care sunt confirmate, alături de procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, prin datele de trafic, mesajele SMS, precum şi prin declaraţiile martorilor K., EEEEEEEE. şi GGGGGGGG., ultimii confirmând derularea evenimentelor, dar fără a menţiona că aceasta a avut loc pentru a îi crea lui G. un folos necuvenit, H. a obţinut încă unul dintre foloasele solicitate.

În fine, susţine apelantul că inculpatul H. a întreprins demersurile necesare procurării ultimului folos promis inculpatului G., respectiv numirea soţiei acestuia, W. într-o funcţie de conducere în cadrul unei unităţi de parchet din Bucureşti.

În acest sens, H. la data de 08 iulie 2013 s-a deplasat la restaurantul JJJJJJJJ. din Bucureşti împreună cu premierul HHHHHHHH., lucru care rezultă din convorbirea telefonică purtată cu SS., precum şi din convorbirea telefonică purtată la ora 15:36 cu KKKKKKKK., consilier în cadrul Cancelariei Primului Ministru căruia i-a solicitat să-i transmită lui GGGGGGGG. ca acesta să îi ducă premierului HHHHHHHH. CV-ul W., soţia inculpatului G.. De asemenea, acelaşi lucru rezultă din convorbirea purtată în aceeaşi zi cu GGGGGGGG., la ora 19:11.

Ulterior, în data de 11 iulie 2013 la ora 8:53 şi 12 august 2013 inculpatul H. poartă două convorbiri telefonice cu KKKKKKKK. pentru a insista în rezolvarea problemei, pentru ca la 2 septembrie 2013, ora 11:56 să îi transmită lui G. un SMS în care îl anunţa că soţia sa va fi contactată în vederea propunerii sale în funcţia de procuror şef de secţie în cadrul DNA.

Susţine apelantul că persoanele implicate în aceste demersuri recunosc practic discuţiile purtate, dar încearcă să acrediteze ideea că demersurile o vizau pe fosta soţie a inculpatului G. şi se refereau la un post de inspector şcolar, susţineri ce sunt contrazise de conţinutul conversaţiilor, precum şi de lipsa de justificare a demersului.

Urmare a demersurilor inculpatului H. la data de 4 septembrie 2013, Ministerul Justiţiei a transmis Consiliului Superior al Magistraturii adresa nr. x/4.09.2013, prin care a propus ca W. să fie numită în funcţia de procuror-şef al secţiei judiciare a DNS, însă, propunerea privind pe W. nu a fost înaintată Administraţiei Prezidenţiale de către Consiliul Superior al Magistraturii, în vederea numirii în funcţie (în fapt, această ne-înaintare a propunerii a fost determinantă de o "retragere informală" a acesteia de către ministrul justiţiei).

Înalta Curte analizând criticile formulate de către apelant consideră că acestea sunt nefondate, instanţa de fond realizând o corespunzătoare analiză a probelor administrate în cauză şi din coroborarea acestora stabilind în mod corect starea de fapt, iar prin raportare la aceasta a stabilit în mod just soluţia ce se impunea în cauză.

Preliminar, instanţa de apel remarcă faptul că motivele de apel nu conţin critici punctuale cu privire la starea de fapt reţinută de judecătorul fondului, apelantul, în esenţă, reiterând starea de fapt reţinută în actul de sesizare, precum şi probele pe care rechizitoriul s-a întemeiat, fără a indica care probe sunt apreciate greşit prin sentinţa apelată şi care a fost influenţa acestora în pronunţarea hotărârii atacate.

În al doilea rând, în condiţiile în cuprinsul motivelor de apel sunt amplu redate fragmente din convorbirile telefonice interceptate în baza mandatului de securitate naţională emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conţinutul unor mesaje SMS interceptate în baza aceluiaşi mandat, precum şi datele de trafic, se va reitera ce a fost anterior menţionat, când au fost analizate criticile apelantului cu privire la alţi inculpaţi, că în cercetarea prezentei căi de atac instanţa de control judiciar nu avea în vedere probele menţionate anterior deoarece acestea au fost excluse din dosarul cauzei în urma încheierilor din 28 noiembrie 2014, respectiv 19 ianuarie 2015 pronunţate de către judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti, în condiţiile în care această dispoziţie a fost menţinută prin încheierea nr. 339 pronunţate de către Judecătorul de Cameră Preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 16 martie 2015.

Pe cale de consecinţă, toate referirile la aceste probe nu vor putea fi avute în vedere de instanţa de apel, după cum în mod similar a procedat şi judecătorul fondului.

Judecătorul fondului a prezentat amplu starea de fapt aşa cum aceasta a rezultat din ansamblul probelor administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în mod nemijlocit, în etapa cercetării judecătoreşti, iar instanţa de apel nu va mai relua aceste elemente, apreciind că aspectele de fapt reţinute sunt unele corespunzătoare, probele administrate în apel nefiind de natură să conducă la reţinerea unei alte stări de fapt.

Înalta Curte reţine că punctul central, elementul care a determinat cercetarea inculpaţilor cu privire la infracţiunile de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă l-a reprezentat dosarul nr. x/2012 al Curţii de Apel Craiova, dosar care avea ca obiect contestaţia formulată de către inculpatul H. împotriva raportului de evaluare nr. x mai 2012 întocmit de A.N.I. şi pretinsele demersuri pe care acest inculpat le-a desfăşurat pentru a obţine o soluţie favorabilă în acest dosar.

Cu privire la momentul iniţial al realizării înţelegerilor dintre cei doi inculpaţi, condiţiile în care s-a realizat întâlnirea acestora de voinţă, în sensul stabilirii care sunt foloasele pe care fiecare dintre aceştia se aştepta să le primească de la partenerul său, în actul de sesizare nu este realizată vreo precizare, temporal această acţiune fiind plasată la începutul lunii martie 2013, fără a fi indicată modalitatea concretă prin care cei doi au luat contact. Se invocă faptul că H. cunoştea faptul că inculpatul G. era fratele judecătoarei W. care deţinea funcţia de Preşedinte al secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova, secţie pe al cărei rol se afla dosarul având ca obiect contestaţia sa împotriva raportului de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate - a luat legătura cu acesta pentru a-l determina să efectueze demersuri în vederea pronunţării unei soluţii favorabile în cauza care-l privea, însă nu se precizează condiţiile în care s-a realizat această acţiune, modalitatea concretă în care cei doi au comunicat.

Singurele probe care ar fi putut conduce la stabilirea acestui element ar fi declaraţiile celor doi inculpaţi, în condiţiile în care înregistrările convorbirilor telefonice au fost înlăturate din rândul probelor administrate în cauză, însă aceştia atât în cursul urmăririi penale, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti au negat realizarea acestei înţelegeri, fiecare susţinând că s-au cunoscut încă din perioada liceului, iar prin prisma atribuţiilor de serviciu, H. în calitate de Preşedinte al Consiliului Judeţean, iar G., în calitate de Inspector Şef al IJP, se întâlneau mai des începând cu anul 2012, la şedinţele Autorităţii teritoriale de ordine publică.

Nu rezultă din alte probele administrate în cauză acest aspect, în apel nefiind administrate alte probe relevante cu privire la acesta, iar instanţa de apel consideră, în acord cu prima instanţă, că pentru reţinerea tipicităţii obiective a infracţiunii este necesară stabilirea acestui punct de plecare a activităţii infracţionale.

Susţinerile apelantului cu privire la faptul că inculpatul H. a luat legătura cu inculpatul G. nu sunt probate în nici un mod în cauză, instanţa de apel remarcând faptul că acesta invocă tocmai probele excluse pentru a justifica reţinerea acestei stări de fapt. Nu se invocă alte mijloace de probă care să confirme aserţiunea apelantului, iar în aceste condiţii această critică nu poate fi primită.

Pe de altă parte, succesiunea convorbirilor telefonice purtate de către inculpaţii menţionaţi, atât între ei, cât şi cu terţe persoane, BB., W., X., precum şi mesajele SMS schimbate, nu este de natură a contura pretinsa activitate infracţională, judecătorul fondului realizând chiar şi analiza elementelor care ţin de limbajul folosit, pretins disimulat, analiză care însă în opinia instanţei de apel nu mai era necesară, în condiţiile înlăturării probelor menţionate anterior.

Apelantul a mai susţinut că demersurile pe care, în mod corelativ, inculpatul H. le-a făcut pentru a dobândi folosul promis inculpatului G., rezultă din transcrierile convorbirilor telefonice înregistrate în baza mandatului de siguranţă naţională emis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care s-ar cobora cu declaraţiile martorilor K., adjunct al lui L., secretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, şef al Departamentului de Ordine şi Siguranţă Publică în cadrul aceluiaşi minister, şi L..

În condiţiile în care primele probe menţionate au fost înlăturate de la dosarul cauzei, aceste elemente de fapt ar trebui să rezulte din declaraţiile martorilor menţionaţi, însă instanţa de apel constată că această susţinere nu este întemeiată.

Audiaţi în cursul urmăririi penale martorii nu au confirmat demersurile inculpatului H. pentru obţinerea folosului solicitat de către inculpatul G..

Astfel, martorul K. a precizat că inculpatul H. i-ar fi relatat despre dorinţa inculpatului G. de a obţine o funcţie în cadrul IGPR, însă fără a confirma existenţa unei solicitări pe care acesta să i-o fi adresat pentru sprijinirea acestuia în îndeplinirea acestui ţel. În cursul cercetării judecătoreşti, atât în faţa primei instanţe, cât şi în faţa instanţei de apel, fiind audiat la 19 martie 2019, martorul a menţinut această poziţie, în faţa instanţei de apel precizând expres faptul că inculpatul H. nu a intervenit în nici un mod în favoarea inculpatului G.. Mai mult inculpatul ar fi afirmat că îi pare rău că inculpatul G. doreşte să se transfere, în condiţiile în care avea o buna colaborare cu acesta.

Martorul L., în declaraţiile date în cursul procesului penale a precizat condiţiile în care a intenţionat să dispună numirea inculpatului G. pe o funcţie de conducere din cadrul IGPR, echivalentă cu funcţia pe care acesta o avea în cadrul IJP Mehedinţi. Atât în cursul urmării penale, cât şi în declaraţiile date în faţa instanţelor de judecată, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie fiind audiat la termenul din 27 februarie 2019, martorul a subliniat că măsura era una determinată de lipsa cadrelor cu experienţă pentru desfăşurarea activităţii la nivelul IGPR şi nu de solicitările formulate de către inculpatul H.. Acest martor, a precizat, de altfel, că nu îl cunoaşte pe inculpatul H., iar ideea de a proceda la numirea inculpatului G. pe un post în cadrul IGPR făcea parte dintr-o acţiune mai amplă, ce ţinea de rezolvarea problemei manageriale menţionate, vizând ocuparea posturilor vacante. În cadrul acestei activităţi a procedat la contactarea mai multor şefi din teritoriu, iar după discuţia cu inculpatul G. nu a mai insistat în propunerea formulată, în condiţiile în care acesta a precizat că nu doreşte ocuparea postului deoarece are probleme în familie.

În aceste condiţii, Înalta Curte consideră susţinerile apelantului ca fiind nefondate cu privire la acest aspect, judecătorul fondului reţinând în mod just inexistenţa probelor necesare pentru demonstrarea demersurilor inculpatului H. în vederea procurării folosului pretins promis inculpatului G., respectiv ocuparea unui post de conducere în cadrul IGPR.

În privinţa, criticilor formulate de apelant cu privire soluţia adoptată de prima instanţă, vizând fapta inculpatului H. referitoare la modul în care a fost obţinută de către tatăl inculpatului G. concesiunea unei suprafeţe de teren în suprafaţă de 242 m2 situat în Orşova, instanţa de apel menţionează că a analizat anterior circumstanţele realizării acestei concesiuni, când a analizat criticile formulate cu privire la inculpatul F., stabilind că judecătorul fondului a reţinut în mod just că nu se poate reţine din materialul probator administrat comiterea unei fapte penale.

Pe de altă parte, din acelaşi material probator existent la dosarul cauzei, nu rezultă nici activităţile pe care inculpatul H. le-ar fi realizat pentru obţinerea folosului promis inculpatului G..

În cuprinsul actului de sesizare se precizează că folosul a fost asigurat inculpatului G. de către inculpatul H. prin intermediul inculpatului F., fără a se indica demersurile realizate de către inculpatul H. pentru atingerea acestui scop, singura menţiune fiind că acesta a făcut o solicitare către inculpatul F.. Se invocă faptul că la data de 25 aprilie 2013 a avut loc o întâlnire în Orşova între mai multe persoane, între care şi inculpaţii menţionaţi, fiind prezentate mai multe convorbiri telefonice purtate de către inculpatul H..

Instanţa de apel, în acord cu judecătorul fondului, apreciază că menţionarea existenţei unor demersuri pretins realizate de către inculpatul H., fără ca acestea să fie individualizate, în sensul indicării acţiunilor sau inacţiunilor realizate de către inculpat, precum şi prin indicarea cadrului temporal în care au fost realizate nu poate constitui un temei suficient pentru reţinerea săvârşirii acestei infracţiuni de trafic de influenţă în sarcina inculpatului.

Cu privire la această pretinsă infracţiune probatoriul administrat în cauză se limitează la procesele-verbale de transcriere a unor convorbiri telefonice purtate în 25 şi 26 aprilie 2013, însă acestea nu pot fi avute în vedere în condiţiile excluderii lor dintre probele cauzei încă din procedura de cameră preliminară.

Apelantul susţine că în criticile formulate cu privire la soluţia de achitare a inculpatului F. a făcut referiri cu privire la acţiunile inculpatului H., însă instanţa de apel nu poate achiesa la această susţinere, criticile formulate acolo vizând acţiunile inculpatului menţionat, fără a se putea decela elemente care să configureze faptele inculpatului H..

În aceste condiţii, în care nu se pot identifica din probele dosarului care sunt acţiunile pe care inculpatul H. le-a realizat pentru a obţine folosul promis coinculpatului G., soluţia primei instanţe apare ca fiind una corectă, criticile apelantului fiind nefondate.

Analizând în continuare criticile apelantului, Înalta Curte constată că acestea vizează nereţinerea de către judecătorul fondului a faptului că inculpatul G. a continuat, în cursul lunii mai 2013, demersurile pentru obţinerea unei soluţii favorabile inculpatului H. în dosarul pe care acesta îl avea la Curtea de Apel Craiova, însă, probele invocate, în esenţă, sunt aceleaşi procese-verbale de transcriere a unor convorbiri telefonice înregistrate în baza mandatului de siguranţă naţională emis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, probe care au fost înlăturate din dosarul cauzei şi nu mai pot fi avute în vedere.

Suplimentar sunt invocate datele de trafic telefonic dintre inculpaţii menţionaţi, dintre inculpatul G. şi sora sa, W., dintre ultima şi martora X., judecătorul investit cu soluţionarea cauzei, toate acestea constituind în opinia apelantului dovezi cu privire la demersurile realizate de către inculpatul G..

Instanţa de apel, contrar celor susţinute de către apelant şi în acord cu judecătorul fondului apreciază că purtarea acestor convorbiri telefonice, schimbul de mesaje între cei menţionaţi, după cum nici întâlnirile ce au avut loc între W. şi X., nu pot constitui elemente suficiente pentru a reţine existenţa unor demersuri făcute de către inculpatul G. pentru a influenţa soluţia pe care magistratul investit cu soluţionarea cauzei urma să o pronunţe în dosarul de interes pentru inculpatul H..

Mai mult, sub acest aspect, apelantul precizează că declaraţia martorei X., din care rezultă că aceasta nu a purtat nici o discuţie care să vizeze dosarul inculpatului H. cu W., demonstrează că soluţia pe care aceasta urma să o pronunţe putea fi preconizată, în condiţiile în care în discuţiile purtate cu ceilalţi judecători din cadrul secţiei şi-ar fi făcut cunoscută opinia asupra problemei de drept.

În opinia instanţei de control judiciar, declaraţia martorei X., care a fost investită cu soluţionarea cauzei, demonstrează inexistenţa unor demersuri pentru influenţarea soluţiei pe care aceasta urma să o pronunţe în dosarul de interes pentru inculpatul H., prefigurarea soluţiei pe care magistratul urma să o pronunţe, având în vedere exprimarea unor opinii juridice în cadrul unor întâlniri profesionale, nefiind un element care să echivaleze cu anumite acţiuni realizate de către inculpatul G. pentru atingerea scopului urmărit de primul inculpat menţionat.

De asemenea, interpretarea unor acţiuni ale inculpatului H. legate de dosarul de la Curtea de Apel Craiova, respectiv renunţarea la cererea de strămutare a cauzei, ca fiind dovada faptului că aceasta a obţinut confirmarea de la inculpatul VVVVV. a faptului că soluţia ce se va pronunţa va fi una ce îi era favorabilă, nu reprezintă un element probatoriu, ci este o apreciere lipsită de orice suport a acuzării. Poziţia procesuală a inculpatului H. în dosarul respectiv reprezintă, în mod evident, o alegere personală, nefiind posibilă pe baza unor deducţii stabilirea resorturilor intime care l-au determinat pe acesta la adoptarea acestei atitudini, atât formularea cererii de strămutare, cât şi renunţarea la această cerere, reprezentând reflectarea strategiei pe care acesta a înţeles să o adopte în cauza respectivă pentru obţinerea unei rezultat care îi era favorabil.

Pe de altă parte,

Susţinerile apelantului referitoare la faptul că judecătorul fondului în mod eronat nu a reţinut din conduita inculpaţilor ulterioară termenului de judecată din 14 mai 2013 existenţa unei conivenţe infracţionale nu pot fi primite.

Întreaga construcţie faptică a acuzării, pentru care au fost administrate probe multiple, atât în cursul urmăriri penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, pleacă de la premisa nedemonstrată a existenţei atât a unei înţelegeri între cei doi inculpaţi, cât şi a faptului că au fost realizate anumite demersuri de către inculpatul G. pentru obţinerea unui rezultat favorabil inculpatului H. în dosarul acestuia. În condiţiile în care nu a fost probată această conivenţă infracţională, iar demersurile nu au fost individualizate în nici un mod în actul de acuzare, conduita inculpaţilor ulterioară termenului de judecată nu poate conduce la stabilirea acestor elemente.

Pe de altă parte, elementele probatorii esenţiale cu privire la această conduită a inculpaţilor sunt tot convorbirile telefonice înregistrate în baza mandatului de siguranţă naţională, ce nu puteau fi avute în vedere în cauză, suplimentar fiind administrată proba cu declaraţia martorei LLLLLLLL., din care rezultă că inculpatul H. a folosit telefonul său pentru a comunica cu inculpatul G..

Indiferent de motivele care au justificat această acţiune a inculpatului H., instanţa de apel nu poate considera că aceasta are legătură cu infracţiunile pretins comise către inculpaţi în condiţiile în care nu există probe care să confirme această stare. În cauză, nu există probe care să conducă la stabilirea conţinutului respectivei convorbiri, martora menţionată anterior, audiată atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, în faţa instanţei de apel la termenul din 10 septembrie 2019, neputând oferi informaţi în acest sens.

Folosirea telefonului altei persoane, precum şi folosirea unui limbaj care este apreciat de către acuzare ca fiind camuflat, nu sunt elemente care să conducă la stabilirea vinovăţiei inculpaţilor, la determinarea faptelor concrete ale acestora, fiind doar speculaţii care nu pot conduce la reţinerea existenţei infracţiunilor imputate celor doi.

Tot din convorbirile telefonice interceptate în baza mandatului de siguranţă naţională apelantul susţine că rezultă şi conduita ulterioară a inculpatului H., însă, instanţa de apel nu poate avea în vedere aceste probe ca urmare a excluderii lor, şi, pe cale de consecinţă, nu poate reţine starea de fapt aşa cum este prezentată în motivele de apel, ci consideră că aceasta este corect stabilită de instanţa de fond.

De altfel, existenţa unei întâlniri între inculpatul H. şi numita O., precum şi condiţiile în care aceasta a avut loc, nu prezintă nici o importanţă pentru stabilirea conduitei infracţionale a inculpaţilor, toată teoria dezvoltată de către apelant fiind una care are la bază speculaţii fără suport probator. Faptul că O. nu a acceptat să se întâlnească cu inculpatul H. în cadrul primei discuţii pe care ar fi purtat-o, dar a fost de acord a proceda în acest sens ulterior, la 19 mai 2013, nu poate prezenta nici o semnificaţie din punct de vedere penal, indiferent de actele pe care persoanele şi le-au înmânat. Oricum, conţinutul acestor documente nu a putut fi determinat prin probatoriul administrat în cauză.

Tot pe linia criticilor apelantului referitoare la soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2013, instanţa de apel consideră că existenţa unor comunicări SMS între inculpatul G. şi sora sa, la scurt timp după momentul în care la data de 21 mai 2013 minuta a fost introdusă în sistemul ECRIS nu are nici o relevanţă, în condiţiile în care, în mod evident, această introducere crea premisa pentru ca hotărârea adoptată să fi cunoscută de toate persoanele interesate prin intermediul internetului.

Criticile apelantului referitoare la nereţinerea de către instanţa a fondului a demersurilor pe care inculpatul H. le-ar fi realizat după pronunţarea favorabile de la Curtea de Apel Craiova pentru a procura inculpatului G. folosul vizând ocuparea unei funcţii în cadrul IGPR nu pot fi primite, în condiţiile în care şi acestea au în vedere mai ales probele constând în procesele-verbale ale convorbirilor telefonice excluse de la dosarul cauzei în procedura de cameră preliminară, declaraţiile martorilor audiaţi nefiind de natură a conduce la prefigurarea unor acţiuni ce pot fi subsumate infracţiunii ce face obiectul acuzării.

Aşa cum susţine chiar apelantul, declaraţiile martorilor K., EEEEEEEE. şi GGGGGGGG., confirmă existenţa unei întâlniri între H. şi EEEEEEEE. la Guvernul României, dar infirmă că aceasta ar avut loc pentru a îi crea lui G. un folos necuvenit. Aceste declaraţii au fost de altfel anterior analizate şi de către instanţa de apel, inclusiv cele pe care martorii le-au dat în cursul cercetării judecătoreşti realizate în apel, şi ele nu sunt de natură a proba exercitarea influenţei pe care se susţine că inculpatul H. o avea pentru a obţine folosul pe care inculpatul G. l-ar fi pretins. În aceste condiţii, concluzia la care a ajuns prima instanţă, respectiv a insuficienţei probelor, este una pe deplin justificată, considerentele ample ale hotărârii atacate fiind lămuritoare şi în concordanţă cu probele dosarului.

În fine, ultima critică a apelantului, vizând demersurile realizate de către inculpatul H. pentru a procura ultimul folos promis inculpatului G., respectiv numirea soţiei acestuia, W. într-o funcţie de conducere în cadrul unei unităţi de parchet din Bucureşti, este, de asemenea, nefondată, judecătorul fondului reţinând corect că nici în privinţa acestei acuzaţii probele nu sunt unele suficiente pentru a justifica pronunţarea unei soluţii de condamnare.

Instanţa de apel remarcă faptul că şi în cazul acestei acuzaţii majoritatea probaţiunii invocate de către apelant este formată din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice înlăturate din dosar, declaraţiile martorilor menţionaţi nefiind de natură a confirma starea de fapt pretinsă de acuzare.

Astfel, martorul GGGGGGGG. în toate declaraţiile pe care le-a dat în cauză, atât în cursul urmării penale, cât şi în faţa instanţelor de judecată, la 27 februarie 2019 în faţa instanţei de apel, a susţinut că nu a primit în funcţia pe care o ocupam CV-ul soţiei inculpatului G., W., persoană pe care nici nu o cunoştea personal. De asemenea, în discuţiile pe care le-am purtat cu H. nu a fost menţionat niciodată numele doamnei W..

În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorului KKKKKKKK., acesta relatând, inclusiv în faţa instanţei de apel, la 19 martie 2019, că nu a primit de la inculpatul H. CV-ul soţiei inculpatului G. pentru a îl transmite premierului României.

În condiţiile în care martorii menţionaţi nu dau declaraţii care să confirme eforturile pe care acuzarea pretinde că inculpatul H. le-a realizat pentru a obţine ultimul folos promis inculpatului G., iar aceştia au negat constant existenţa acestor înţelegeri, instanţa de apel consideră că starea de fapt reţinută în hotărârea atacată este una pe deplin corespunzătoare realităţii, cu precizarea că probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti realizate de către instanţa de control judiciar nu au fost de natură a infirma cele reţinute de judecătorul fondului.

Având în vedere că nu au fost demonstrate demersurile inculpatului H. pentru a obţine folosului în favoarea inculpatului G. ca urmare a influenţei pe care se pretinde că o avea la nivelul administraţiei centrare a României, celelalte elemente cu privire la care s-au administrat probe atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa primei instanţe, vizând circuitul propunerii formulate de către Ministerul Justiţiei privind promovarea soţiei inculpatului G. într-o funcţie de la Direcţia Naţională Anticorupţie apar ca fiind irelevante în cauză.

În mod cert nu pot fi determinate acţiunile inculpatul prin prisma existenţei efectelor pretinsei sale conduite, probaţiunea fiind necesar a fi orientată cu preponderenţă către demonstrarea faptelor acestuia. Doar în măsura în care se realizează această probă, ceea în cauză nu se poate considera îndeplinit, căpătau relevanţă aceste elemente.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte consideră că toate criticile apelantului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, vizând soluţia de achitare pronunţată de judecătorul fondului a inculpatului G. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., în baza art. 16 lit. c). C. proc. pen., de achitare a aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.., şi, respectiv achitarea inculpatului H. pentru infracţiunile de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., în baza art. 16 lit. c). C. proc. pen.., şi pentru savarsirea infractiunii prevazuta de prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.. apar ca fiind nefondate, prin hotărârea penală atacată realizându-se o corectă interpretarea a probelor administrate, starea de fapt stabilită prin raportarea la acestea conducând la pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice.

8. Apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a criticat hotărârea primei instanţe cu privire la soluţia de achitarea a inculpatului H. pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., în baza art. 16 lit. c). C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, în baza art. 16 lit c C. proc. pen.., pentru săvârşirea a doua infracţiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen.., pentru cele două infracţiuni de dare de mită prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. (1968) coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.., pentru săvârşirea a doua infracţiuni prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen..,pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.., pentru infracţiunea de primirea de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen. (1968) cu aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (în forma anterioară modificării acesteia prin Legea nr. 187/2012) şi art. 5 C. pen., în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.., susţinând că aceasta este netemeinică, în condiţiile în care din probele administrate în cauză rezultă comiterea faptelor reţinute în actul de sesizare în sarcina inculpatului.

I. În privinţa infracţiunilor de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă, pretins comise de către inculpatul H. în relaţia acestuia cu inculpatul G., Înalta Curte reţine că toate criticile formulate au fost analizate anterior când au fost verificate criticile formulate şi cu privire la soluţia de achitare a ultimului inculpat menţionat, şi, ca atare nu mai este necesară reluarea argumentelor prezentate, aceasta cu atât mai mult cu cât nici apelantul nu a reiterat aspectele susţinute.

II. Soluţia de achitare a inculpatului H. pentru comiterea infracţiunii de a îşi folosi influenţa şi autoritatea în scopul obţinerii pentru TT. a unor foloase necuvenite este criticată, apelantul susţinând că din probele administrate în cauză rezultă în primul rând faptul că inculpatul şi-a exercitat influenţa conferită de poziţia politică asupra conducerii Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, ceea ce a condus la alocarea unui buget pentru asistenţă medicală pentru specialitatea paraclinică în judeţul Mehedinţi în anul 2013 mai mare cu 28.70% decât în anul anterior, în condiţiile în care creşterea la nivel naţional a fost de doar 10,68%, din totalul sumelor plătite caselor judeţene de asigurări de sănătate în anul 2013 pentru anul 2013, judeţul Mehedinţi primind 1,71%, comparativ cu 1,47% cât primise în anul precedent, aceasta în condiţiile în care judeţul are doar 1,21% din numărul de asiguraţi la nivel naţional. Inculpatul şi-a exercitat influenţa într-o primă fază în lunile martie - aprilie 2013, faţă de DDDDD. (preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate) şi faţă de UUU. (directorul general al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate), iar ulterior, după ce începând cu luna mai 2013 cei doi au încetat să deţină aceste funcţii, faţă de HHHH., noul preşedinte al instituţiei.

Susţine apelantul că din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în cauză în baza mandatului de siguranţă naţională emis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, convorbiri purtate de către inculpat cu DDDDD. şi UUU. rezultă această exercitare a influenţei, iar urmare a acţiunii inculpatului au fost întocmite documentele prin care s-a realizat alocarea ilegală a bugetului aferent plăţii serviciilor medicale menţionate anterior, documente prezentate amplu în motivele de apel.

De asemenea, din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu inculpata D. rezultă modalitatea în care a fost încheiat contractul dintre TT. şi CJAS Mehedinţi pentru furnizarea de servicii medicale în anul 2013, în condiţii care să favorizeze societatea controlată de către inculpat, în defavoarea societăţii concurente, astfel încât mare parte dintre bugetul alocat judeţului pentru acest tip de servicii medicale să îi revină acestei societăţi.

Mai susţine apelantul că din probele administrate în cauză, respectiv procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, precum şi declaraţiile martorilor BBBB., CCCC. şi DDDD., rezultă că la societatea controlată de inculpatul H. activitatea nu se desfăşura în conformitate cu prevederile contractuale, element care ar trebuit să conducă la rezilierea contractului încheiat cu CJAS Mehedinţi, dar acest lucru nu s-a realizat ca urmare a acţiunii infracţionale a inculpatei D.. Cu privire la cei trei martori menţionaţi se precizează în motivele de apel că schimbarea poziţiei procesuale a acestora în faţa primei instanţe nu poate fi primită, neexistând o justificare pertinentă.

Apelantul precizează că din probele cauzei rezultă că după încheierea contractului menţionat, inculpatul H. a continuat să îşi exercite influenţa asupra numitei UUU., precum şi asupra inculpatei IIII., pentru a le determina să asigure în totalitate plata sumelor pe care societatea le solicita. Acest lucru rezultă, susţine apelantul din coroborarea proceselor-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice cu declaraţiile pe care martora UUU. le-a dat în cauză. În cursul cercetării judecătoreşti, martora a recunoscut purtarea convorbirilor telefonice, fără a mai putea relata subiectul acestora, dar precizând că îşi menţine declaraţiile de la urmărire penală.

Ulterior, după schimbarea conducerii CNAS, inculpatul H. şi-a exercitat influenţa asupra preşedintelui instituţiei, HHHH., aşa cum acest lucru rezultă din convorbirile telefonice dintre cei doi, obţinând majorarea bugetului pentru servicii paraclinice alocat CJAS Mehedinţi, sumele suplimentare fiind direcţionate ulterior de către inculpata D. exclusiv către societatea controlată de inculpat. Apelantul precizează că din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă modalitatea concretă în care s-a realizat această redirecţionare a sumelor primite suplimentar, respectiv prin implicarea inculpatelor IIII., C. şi E., prin încheierea actelor adiţionale la contract, acte prin care se majora suma pe care societatea urma să o primească de la instituţia publică.

Înalta Curte, cu privire la aceste critici formulate, menţionează în primul rând ca starea de fapt cu privire la modul de încheiere şi execuţie a contractului încheiat între S.C. TT. şi CJAS Mehedinţi a fost analizată în prezenta decizie atunci când a fost examinat apelul vizând pe inculpatele D., C. şi E., concluzionându-se, în esenţă, că starea de fapt reţinută de prima instanţă este una conformă probelor administrate în cauză, neputând fi identificate elemente care să conducă la concluzia că în executarea contractului încheiat între CJAS Mehedinţi şi S.C. TT. au existat elemente care să conducă la constatarea nelegalităţii acestuia, alocarea sumelor de bani pentru plata serviciilor medicale paraclinice realizându-se în conformitate cu prevederile legale, fără favorizarea, la nivel local, a acestei societăţi comerciale în defavoarea concurenţei, şi cu respectarea contractului cadru încheiat. Consideraţiile expuse acolo sunt pe deplin valabile şi nu vor mai fi reluate.

În al doilea rând, instanţa de apel remarcă faptul că şi în susţinerea criticilor formulate cu privire la soluţia de achitare pentru comiterea acestei infracţiuni, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, apelantul menţionează ca probe esenţiale procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în baza mandatului de siguranţă naţională emis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Cum aceste probe au fost excluse din dosarul cauzei prin încheierea de cameră preliminară pronunţată la data de 28 noiembrie 2014 de către Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2014, menţinută prin încheierea nr. 339 pronunţată de către Judecătorul de Cameră Preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 16 martie 2015, instanţa de apel nu va putea avea în vedere acele probe, cum de altfel s-a menţionat şi anterior în considerentele acestei decizii.

Rezultă, pe cale de consecinţă, că toate acţiunile inculpatului H. referitoare la folosirea influenţei pe care o avea în calitate de preşedinte a organizaţiei judeţene a unui partid politic ar urma să fie dovedite din analiza declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză coroborate cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.

În privinţa probelor testimoniale pe care apelantul le menţionează ca dovedind comiterea faptei de către inculpatul H., prin influenţarea deciziei de la nivelul CNAS, instanţa de apel reţine că în cursul urmăririi penale, precum şi cu ocazia cercetării judecătoreşti realizate atât în fond, cât şi în apel, au fost audiaţi martorii DDDDD., UUU. şi HHHH., fiecare dintre aceştia negând faptul că ar fi fost influenţaţi de către inculpat în stabilirea unui buget mai mare pentru CJAS Mehedinţi.

Martorul DDDDD., în declaraţiile date, în faţa instanţei de apel la termenul din 19 martie 2019, a precizat că, deşi îl cunoaşte pe inculpatul H., nu a fost niciodată contactat de acesta pentru a discuta în legătură cu bugetul ce urma a fi repartizat CJAS Mehedinţi.

De asemenea, martora UUU., audiată pe parcursul procesului penal, la instanţa de control judiciar la termenul din 19 martie 2019, a negat la rândul său existenţa unor intervenţii din parte inculpatului pentru suplimentarea bugetului instituţiei menţionate. Această martoră a explicat amplu în faţa primei instanţe, şi succint în faţa instanţei de apel, care erau paşii ce se urmau pentru întocmirea bugetului CNAS şi modalitatea concretă în care se stabileau bugetele aferente caselor judeţene de sănătate.

În fine, aceeaşi conduită a avut-o şi martorul HHHH., în declaraţiile pe care le-a dat, în faţa instanţei de apel la termenul din 14 mai 2019, susţinând că nu a fost influenţat în nici un mod de către inculpatul H. în stabilirea majorării bugetului CJAS Mehedinţi la rectificarea bugetară din 2013.

În cursul procesului, au fost audiaţi şi martorii HHHHH. şi GGGGG., martori care nu au fost audiaţi în apel, însă nici din declaraţiile acestora nu rezultă exercitarea influenţei de către inculpatul H. asupra funcţionarilor CNAS pentru stabilirea unui buget mai mare pentru CJAS Mehedinţi, în vederea achitării unor prestaţii pentru servicii paraclinice, RMN.

În aceste condiţii, având în vedere şi declaraţiile inculpatului H., care constant a negat comiterea infracţiunii în componenta analizată, respectiv influenţarea funcţionarilor CNAS, Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată de prima instanţă este una temeinică, fiind reţinută în mod corect starea de fapt, toate argumentele primei instanţe fiind rezultatul unei ample analize a probelor cauzei. Probele administrate în faţa instanţei de control judiciar nu sunt apte a conduce la reţinerea unei alte stări de fapt, din întreg ansamblul probator care a fost reţinut la dosarul cauzei, fără a fi avute în vedere probele excluse, nerezultând comiterea faptei de către inculpat.

În privinţa componentei faptei imputate inculpatului H. ce vizează influenţarea deciziei la nivelul CJAS Mehedinţi, cu referire la inculpatele D. şi C., instanţa de apel a analizat anterior starea de fapt, când a cercetat apelul cu privire la achitarea acestora, reţinând că nu se poate stabili pe baza probelor existente la dosarul cauzei o altă stare de fapt decât cea reţinută de prima instanţă, considerentele prezentate în hotărârea atacată fiind unele care au în vedere întreg probatoriul administrat, iar probele care au fost administrate în apel nu sunt de natură a conduce la o altă concluzie.

Nu rezultă din aceste probe care sunt acţiunile pe care inculpatul le-a realizat pentru influenţarea celor două funcţionare pentru a asigura majorarea bugetului pe care CJAS Mehedinţi l-a alocat pentru plata serviciilor medicale paraclinice de interes pentru acesta, iar deducerea existenţei unor acţiuni ale inculpatului pe baza existenţei unei suplimentări a bugetului alocat, ori prin prisma faptului că mare parte din acest buget a fost folosit pentru realizarea plăţilor către societatea comercială pretins administrată de către inculpat, nu este posibilă, fiind necesară demonstrarea activităţii inculpatului şi nu efectele pe care se pretinde că aceasta le-a produs.

Pe de altă parte, instanţa de apel a arătat şi în precedent că invocarea unor discrepanţe între fondurile alocate diferitelor judeţe pentru plata serviciilor paraclinice, precum şi existenţa unor majorări ale acestor sume bugetate, care sunt mai mari pentru CJAS Mehedinţi decât pentru alte judeţe, nu poate constitui un element în raport de care să se stabilească comiterea faptei, pe lângă împrejurarea că ceea ce se probează în realitate este rezultatul acţiunii pretinse a inculpatului, determinantă fiind insuficienţa probaţiunii cu privire la acest aspect, instanţa neputând să stabilească dacă aceste sume majorate reprezintă o anomalie generată de acţiunea inculpatului doar prin interpretarea unor date statistice, fără identificarea unor probe care să demonstreze inexistenţa necesităţii de a efectua aceste investigaţii clinice.

În fine, ultima critică a apelantului vizează greşita nereţinere de către prima instanţă a caracterului nelegal al folosului pe care l-ar fi dobândit societatea TT., caracter care ar fi rezultat din nerespectarea condiţiilor contractuale, în modalităţile descrise în actul de acuzare.

Instanţa de apel a analizat, de asemenea, anterior aceste critici, motiv pentru care nu va mai relua argumentele prezentate, esenţa fiind că probele administrate în cauză nu pot dovedi caracterul nelegal al sumelor încasate de către societatea comercială în executarea contractului încheiat cu CJAS Mehedinţi, martorii audiaţi neindicând abateri de la prevederile contractuale care să conducă la concluzia pretinsă de către apelant.

Pe cale de consecinţă, instanţa de apel apreciază că toate criticile apelantului cu privire la achitarea pronunţată de către judecătorul fondului cu privire la infracţiunea de folosire a influenţei, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina inculpatului H., sunt nefondate, hotărârea fiind una temeinică, fiind analizate toate probele dosarului, concluzia reţinută fiind conformă acestui material probator.

III. Apelantul critică şi soluţiile de achitare pronunţate de către prima instanţă cu privire la comiterea de către inculpatul H. a infracţiunilor de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii unui folos necuvenit pentru III. şi IIII., precum şi infracţiunilor de dare de mită prin oferirea unui folos necuvenit inculpatei D., constând în numirea soţului acesteia IIII. în funcţia de inspector vamal în cadrul biroului vamal Porţile de Fier I, respectiv prin oferirea unui folos necuvenit inculpatei C., constând în numirea soţului său într-o funcţie de conducere în cadrul unei direcţii din subordinea Primăriei Drobeta Turnu Severin, motivele fiind indicate în secţiunile ce vizau faptele comise de cele două inculpate menţionate.

Corelativ, şi instanţa de apel a prezentat motivele pentru care consideră că prima instanţă a pronunţat o soluţie corectă cu privire la aceste infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului H., în conformitate cu starea de fapt care a rezultat din probele existente la dosarul cauzei, atunci când a analizat criticile formulate cu privire la soluţiile de achitare a inculpatelor D. şi C., astfel încât nu le va mai relua.

IV. Apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie critică şi soluţia de achitare pronunţată de către prima instanţă cu privire la comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., de către inculpatul H. constând în aceea că a determinat-o pe inculpata I., managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă Mehedinţi să facă acte care intrau în atribuţiile acesteia de serviciu - să acorde, prin achiziţie directă două contracte de lucrări publice către S.C. YYYYYYYYY. S.R.L., în schimbul acestei acţiuni inculpatul primind de la martorul Z. un folos necuvenit, respectiv neplata unor materiale de construcţie, achiziţionate de Z. pentru renovarea acoperişului locuinţei familiei H. şi lucrări de renovare - un hol, o cameră, o baie din spaţiul TT. ce aparţine de asemenea familiei H..

Susţine apelantul că din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în baza mandatului de siguranţă naţională emis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie rezultă demersurile inculpatului, respectiv că acesta i-a dispus lui I. să întreprindă demersurile necesare pentru a contracta cu societatea YYYYYYYYY. S.R.L., prin achiziţie directă, lucrările de renovare a secţiei de ortopedie a spitalului. Ultima s-a conformat şi spitalul a încheiat cu societatea două contracte, unul pentru lucrări de instalaţii, din 04 noiembrie 2013 şi un altul din 14 noiembrie 2013, divizarea contractelor fiind făcută pentru a se putea recurge la procedura achiziţiei directe.

Mai mult susţine apelantul că inculpatul a realizat demersurile necesare pentru ca funcţionarii din cadrul Direcţiei Generala a Finanţelor Publice Mehedinţi să identifice soluţiile necesare pentru deblocarea plăţilor către societatea comercială menţionată, după efectuarea lucrărilor, în condiţiile în care spitalul avea datorii vechi neplătite faţă de alţi furnizori.

De asemenea, precizează apelantul că aceleaşi aspecte rezultă şi din declaraţiile martorului Z., precum şi din declaraţia inculpatei I. şi ale martorului ZZZZZZZZZ., probe care se coroborează cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.

Înalta Curte, analizând aceste critici, apreciază că ele sunt nefondate judecătorul fondului stabilind, pe baza amplului probatoriu administrat, în mod corespunzător starea de fapt, iar în raport de aceasta a pronunţat soluţia de achitare.

De asemenea, invocarea de către apelant a probelor constând în procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice înregistrate în baza mandatului de siguranţă naţională, în condiţiile în care aceste probe au fost excluse de la dosarul cauzei, nu poate fi primită de către instanţa de control judiciar, starea de fapt fiind stabilită în mod just doar prin raportare la celelalte probe aflate la dosar.

Instanţa de apel, în acord cu judecătorul fondului, consideră că, deşi în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa primei instanţe au fost administrate probe numeroase pentru a demonstra existenţa folosului necuvenit, precum şi activitatea inculpatului H. prin raportare la I., precum şi cu referire la funcţionarii DGFP Mehedinţi, ceea ce nu a fost dovedit, elementul esenţial în reţinerea infracţiunii de trafic de influenţă, este realizarea elementului material al laturii obiective, respectiv promisiunea pe care inculpatul ar fi făcut-o martorului Z.. În lipsa demonstrării acestui element, toate probele ce vizează atât folosul necuvenit, cât şi acţiunile pe care inculpatul le-a realizat pentru a influenţa activitatea managerului spitalului pentru acordarea prin atribuire directă a contractelor de lucrări, nu au nici o utilitate.

În condiţiile în care singurele probe valide existente la dosarul cauzei care pot demonstra existenţa promisiunii pe care inculpatul a făcut-o martorului Z. sunt declaraţiile celor doi, probaţiunea putea să se limiteze la acestea, fără a fi necesară administrarea altor probe.

În mod evident, nu se poate proceda la reţinerea unei acţiuni a inculpatului numai prin determinarea urmărilor acesteia, fiind necesară existenţa unor probe apte a demonstra cauza ce a produs rezultatul prevăzut de lege.

Din analiza coroborată a declaraţiilor menţionate, judecătorul fondului a ajuns la concluzia justă că nu a existat o promisiune pe care inculpatul să o fi făcut martorului cu privire la acordarea unor contracte de execuţie lucrări din partea Spitalului Judeţean de Urgenţă Mehedinţi, precum şi garantarea faptului că preţul pentru aceste lucrări va fi încasat, instanţa de apel neputând reţine o altă stare de fapt.

În declaraţiile date, atât în cursul urmăriri penale, cât şi în faţa primei instanţe, martorul Z. nu a menţionat faptul că există vreo legătură între obţinerea contractelor menţionate anterior şi faptul că a achiziţionat materiale pentru renovarea pensiunii familiei H., ori că a realizat lucrările la TT. TT.

Martorul a prezentat condiţiile în care a achiziţionat respectivele materiale, precum şi faptul că a existat o înţelegere cu mama inculpatului H. ca plata acestora să se realizeze după realizarea şi a unei alte lucrări la un imobil din Herculane. A mai precizat martorul că şi anterior executase lucrări la Spitalul Judeţean de Urgenţă Mehedinţi, reabilitarea secţiei de Chirurgie în anul 2011, iar în anul 2013 încheierea contractului şi efectuarea lucrării de reabilitare i-a fost propusă atât de către inculpatul H., cât şi de managerul spitalului I..

Din declaraţiile martorului nu rezultă faptul că ar fi existat o înţelegere între el şi inculpat în sensul reţinut prin actul de acuzare, respectiv că inculpatul H. i-ar fi promis acordarea unor contracte de lucrări cu spitalul ca urmare a exercitării influenţei pe care o avea asupra conducerii acestuia.

În declaraţiile date inculpatul H. a prezentat o stare de fapt similară cu aceea indicată de martor, suplimentar indicând elemente legate de preocuparea sa pentru renovarea unităţii spitaliceşti, în calitatea sa de Preşedinte al Consiliului Judeţean Mehedinţi. Nu a indicat existenţa unei înţelegeri în sensul care ar atrage răspunderea sa penală pentru infracţiunea de trafic de influenţă care să fi intervenit cu martorul.

În aceste condiţii, în care din probele menţionate nu rezultă comiterea de către inculpat a acţiunii incriminate de lege ca element material al infracţiunii de trafic de influenţă şi la dosarul cauzei nu se află alte probe care să poată fi utilizate pentru determinarea acesteia, instanţa de apel consideră că toate criticile apelantului sunt nefondate, judecătorul fondului pronunţând corect soluţia de achitare pentru că fapta nu există pentru argumentele amplu expuse în hotărârea atacată, îmbrăţişate şi de instanţa de control judiciar.

V. Apelantul a criticat şi soluţia de achitare pronunţată de judecătorul fondului cu privire la infracţiunea de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Susţine acesta, în esenţă, că din coroborarea probelor administrate în cursul urmării penale, în principal procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice înregistrate în baza mandatului de siguranţă naţională, rezultă comiterea faptei aşa cum aceasta a fost reţinută prin actul de sesizare a instanţei de judecată, respectiv inculpatul H. primind pentru îndeplinirea unor acte la care era obligat în temeiul funcţiei de Preşedinte al Consiliului Judeţean Mehedinţi de la numitul CCCCCCCCCC. foloase materiale constând în realizarea cu titlul gratuit de lucrări la punctul de lucru al S.C. TT.

Între Consiliul Judeţean Mehedinţi şi Societatea DDDDDDDDDD. S.A. s-au derulat mai multe contracte de investiţii publice, între care cele privind edificarea blocului materno-infantil al Spitalului Judeţean de Urgenţă Drobeta Turnu Severin şi cel privind efectuarea de lucrări de reabilitare la Muzeul Regiunii Porţilor de Fier Drobeta Turnu Severin.

Cât priveşte acest din urmă contract, societatea DDDDDDDDDD. S.A. a subcontractat anumite lucrări (având ca obiect achiziţionarea şi montarea de tâmplărie PVC) societăţii BBBBBBBBBB. S.R.L., administrată de către CCCCCCCCCC..

În luna septembrie 2013, H., acţionând cu scopul de a asigura condiţiile ca Societatea DDDDDDDDDD. S.A. să-şi achite obligaţiile de plată către BBBBBBBBBB. S.R.L., a dat dispoziţie pentru întocmirea documentelor de plată aferente lucrărilor efectuate de cea dintâi societate la blocul materno-infantil al Spitalului Judeţean de Urgenţă Drobeta Turnu Severin, documente de plată pe care apoi acesta le-a semnat.

Astfel, H. a semnat propunerea de angajare de cheltuieli, angajamentul bugetar individual şi ordonanţarea de plată (documente datate cu data de 20 septembrie 2013), în valoare de 1.385.000,17 RON; în baza acestor documente, la data de 25 septembrie 2013 consiliul judeţean Mehedinţi a achitat către societatea DDDDDDDDDD. S.A. suma de 300.000 de RON (diferenţa fiind achitată la data de 11 octombrie 2013); această sumă a fost folosită apoi pentru efectuarea de plăţi către societatea BBBBBBBBBB. S.R.L.

După exercitarea acestor atribuţii de serviciu, în luna decembrie 2013, în condiţiile în care se efectuau lucrări de renovare a spaţiului în care îşi desfăşoară activitatea TT.. S.R.L., H. a solicitat de la CCCCCCCCCC. montarea cu titlu gratuit de tâmplărie tip termopan la acest spaţiu, folos pe care l-a şi primit.

Mai indică apelantul că din declaraţia martorului CCCCCCCCCC. rezultă că acesta a prestat serviciul solicitat de către inculpat şi nu i-a solicitat plata contravalorii acestuia deoarece şi inculpatul făcuse suficiente diligenţe pentru ca CJ Mehedinţi să deblocheze nişte sume de bani către DDDDDDDDDD. astfel ca şi societatea BBBBBBBBBB. S.R.L. să primească la rându-i sumele pe care i le datora KKKKKKKKKK. S.R.L..

Martora EEEEEEEEEE. a relatat condiţiile în care s-a realizat deblocarea sumelor de bani care au ajuns la societatea martorului CCCCCCCCCC., prin acţiunile inculpatului H. în calitatea sa de Preşedinte al CJ Mehedinţi, iar inculpata E. a prezentat activităţile de igienizare realizate la spaţiul deţinut de către S.C. TT. în cursul lunii decembrie 2013, lucrări care au inclus şi înlocuirea a două ferestre, una din lemn şi una din PVC.

Înalta Curte, analizând criticile formulate de către apelant, consideră că acestea sunt nefondate în condiţiile în care probele administrate în cauză nu demonstrează pe de o parte faptul că inculpatul H. a fost persoana care a primit folosul reţinut în actul de acuzare, iar pe de altă parte faptul că în realitate nu a existat nici un folos, în condiţiile în care contravaloarea manoperei operaţiunii de montaj al tâmplăriei tip termopan a fost achitată.

Astfel, faptul că inculpatul a participat la luarea deciziilor vizând plata unor sume de bani din bugetul Consiliului Judeţean Mehedinţi, în baza unui contract de prestări servicii, către S.C. KKKKKKKKKK. S.R.L. a fost dovedită prin probele existente la dosarul cauzei, motivele pentru care acesta a procedat astfel, chiar dacă au fost amplu analizate în sentinţă, fiind unele nerelevante.

Pe de altă parte, din declaraţiile martorului CCCCCCCCCC., aşa cum acestea au fost precizate în faţa primei instanţe, rezultă faptul că la un anumit interval de timp după momentul deblocării sumelor de bani, întâmplător s-a întâlnit cu inculpatul şi cu mama acestuia, iar ultima i-a solicitat să o sprijine prin montarea unei ferestre de termopan la sediul SC. TT., solicitare cu care a fost de acord, iar ulterior a trimis doi muncitori de la firma sa care să monteze tâmplăria.

A mai indicat martorul faptul că pentru lucrarea respectivă nu a fost realizată nici o plată către societatea sa, dar muncitorii trimişi au primit de la o persoană din societate suma de 50 RON, în condiţiile în care dacă societate emitea chitanţă şi factură suma de plată era de 70 RON.

Instanţa de apel reţine faptul că declaraţia acestui martor dată în faţa instanţei de fond nu corespunde integral declaraţiei pe care aceeaşi persoană a dat-o în cursul urmăririi penale, însă, în condiţiile în care această probă testimonială se coroborează cu declaraţiile martorei TTTT., martor audiat în cursul cercetării judecătoreşti, precum şi cele susţinute de către inculpata E., care a confirmat faptul că plata pentru manopera realizată de către muncitorii trimişi de martor a fost realizată, aspectele prezentate cu ocazia audierii sale de către instanţa de judecată par a fi în concordanţă cu realitatea.

Pe de altă parte, Înalta Curte, indiferent de condiţiile în care a fost realizată această activitate, de persoana care a solicitat montarea tâmplăriei, de realizarea sau nu a plăţii manoperei, consideră ca fiind important de analizat în ce măsură se poate reţine că inculpatul H. este persoana care a primit respectiva prestaţie.

Chestiunea a fost analizată şi de către prima instanţă, însă instanţa de control judiciar consideră că importanţa acesteia este deosebită, în condiţiile în care dacă se stabileşte că inculpatul nu este persoana care a primit bunurile nu mai este necesară analiza celorlalte elemente constitutive ale infracţiunii.

Aşa cum reţine şi instanţa de fond, aspect menţionat şi în actul de sesizare, inculpatul H. a avut calitatea de asociat la S.C. TT. S.R.L. de la momentul înfiinţării acesteia în anul 2007, însă în cursul lunii iulie 2012 acesta a cedat cele 95% din părţile sociale deţinute către mama sa TTTT., iar restul de 5% părţi sociale aparţineau soţiei sale. În aceste condiţii, instanţa de apel reţine că la momentul comiterii pretinselor fapte inculpatul nu mai avea din punct de vedere legal nici un fel de participare directă la societatea comercială.

În aceste condiţii, inculpatul nemaiavând nici o participaţie directă la societatea comercială nu se poate reţine faptul că ar fi beneficiat în vreun mod de eventuala prestaţie a martorului CCCCCCCCCC.. Ca atare, nu se poate vorbi nici de faptul că acesta a primit respectivul folos reţinut în sarcina sa prin actul de sesizare, prestaţie pe care de altfel instanţa de apel nici nu o reţine ca având această caracteristică, fiind, aşa cum a reţinut instanţa de fond achitată contravaloarea prestaţiei realizate de către angajaţii societăţii martorului.

Pe cale de consecinţă, criticile apelantului nu pot fi primite, argumentul prezentat mai sus, alături de toate consideraţiile făcute de către prima instanţă în hotărârea atacată, care sunt însuşite de către instanţa de control judiciar, conducând la pronunţarea unei corecte soluţii de achitare a inculpatului H. pentru comiterea infracţiunii de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen. (1968) cu aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.

VI. În fine, apelantul a criticat şi soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă cu privire la infracţiunile de efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ în condiţiile în care inculpatul H. ocupa o funcţie publică, preşedinte al consiliului judeţean, incompatibilă cu asemenea acte.

Susţine apelantul că prin probele administrate în cauză s-a probat comiterea acestor infracţiuni, inculpatul acţionând în calitate de administrator de fapt al societăţilor comerciale TT. şi ZZZ. S.R.L. în perioada în care ocupa şi funcţia publică menţionată, activităţile sale conducând la obţinerea de către cele două societăţi a unor venituri mult superioare, nefiscalizate.

Precizează apelantul că în activitatea curentă a celor două societăţi comerciale inculpatul dădea dispoziţii inculpatei E., administratorul scriptic al TT., persoană care administra în fapt şi cealaltă societate, şi martorei Y., manager al ZZZ. S.R.L., cu privire la toate operaţiunile celor două societăţi, inclusiv cu privire la efectuarea operaţiunilor financiare.

Activitatea de administrare în fapt a celor două societăţi s-a materializat în negocierea condiţiilor contractelor încheiate de către societăţi cu instituţii publice, urmărirea derulării încasărilor şi plăţilor aferente activităţii comerciale, efectuarea de demersuri, în calitatea publică deţinută pentru ca societăţile comerciale să beneficieze de servicii gratuite din partea altor agenţi economici, negocierea condiţiilor de rambursare a unor credite.

Mai mult, susţine apelantul că inculpatul, în condiţiile în care nu putea primi dividende de la societăţile comerciale, primea în mod nemijlocit sume de bani substanţiale, neînregistrate în evidenţele contabile ori rezultate din denaturarea acestora, bani ce îi erau înmânaţi de E. şi Y..

Toată starea de fapt rezultă, susţine apelantul, din coroborarea conţinutului convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul H. cu E., redate în procesele-verbale de transcriere, precum şi din convorbirile dintre inculpat şi Y..

Înalta Curte analizând această critică apreciază că este nefondată în condiţiile în care judecătorul fondului a realizat o amplă analiză a probelor existente la dosarul cauzei, probe administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, starea de fapt stabilită de către acesta fiind una corespunzătoare acestora.

Şi în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea 78/2000 care fac obiectul prezentei analize, majoritatea probaţiunii este alcătuită din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice înregistrate în baza mandatului de siguranţă naţională emis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, probe înlăturate de la dosarul cauzei in procedura de cameră preliminară, şi care nu vor fi avute în vedere.

Suplimentar, sunt invocate şi procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în baza încheierii pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti, probe legal administrate, precum şi declaraţia martorei Y..

Din analiza proceselor-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice înregistrate în baza mandatului emis de către Curtea de Apel Bucureşti, aşa cum acestea sunt menţionat în actul de sesizare a instanţei de judecată, şi reluate integral în motivele de apel, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, nu poate reţine comiterea de către inculpat a faptelor ce îi sunt imputate.

Astfel, în cazul convorbirii purtate la data de 09.12.2013 cu inculpata E., aceasta nu confirmă calitatea de administrator de fapt al TT. a inculpatului, ci reflectă interesul său cu privire la activitatea societăţii, lucru care nu echivalează în mod cert cu actul de administrare pretins. În mod evident, din această convorbire rezultă că E. este cea care conduce activitatea, fiind persoana care stabileşte când are loc curăţenia programată a sediului, inculpatul acceptând acest lucru. Comunicarea unor situaţii financiare nu poate echivala cu exercitarea unor acte de administrare a societăţii, inculpatul nestabilind modul de utilizare a fondurilor, contrar celor susţinute de către apelant.

Similar, discuţia din aceeaşi zi cu inculpat D. nu este una din care să rezulte exercitarea unor acte de administrare de către inculpat, conţinutul discuţiei relevând tot interesul inculpatului cu privire la sumele pe care societatea familiei sale trebuia să le primească de la CJAS Mehedinţi.

Discuţiile invocate de către apelant în continuare, purtate exclusiv cu inculpata E. până la data de 3.03.2014, nu relevă, în cuprinsul lor, elemente care să conducă la concluzia că inculpatul ar fi realizat acte din care să rezultă exercitarea administrării societăţii, convorbirile purtate fiind mai mult unele de informare a inculpatului cu privire la aspectele cotidiene ale activităţii societăţii, instanţa de apel neidentificând, după cum nici judecătorul fondului nu a făcut, elemente din care să rezultă că inculpatul a fost cel care a dirijat toate operaţiunile comerciale ale firmei.

Inculpatul era informat cu privire la toată activitatea societăţii comerciale, interes prezentând pentru acesta modul în care se realiza circulaţia fluxului financiar, dar acest lucru nu reprezintă elementul material infracţiunii ce face obiectul cauzei, legea neinterzicând persoanelor care au dobândit o funcţie publică să cunoască activitatea unei persoane juridice.

În condiţiile în care societăţile comerciale menţionate în actul de sesizare a instanţei de judecată aparţineau membrilor familiei inculpatului, un interes al acestuia cu privire la desfăşurarea activităţii acestora era pe deplin justificat, iar din acele convorbiri interceptate nu rezultă depăşirea unei limite rezonabile, nefiind individualizate elemente care să conducă la concluzia existenţei unei linii de comandă. Nu rezultă că inculpatul, chiar dacă nu mai avea scriptic în societăţile comerciale nici un rol, continua să exercite administrarea lor prin stabilirea direcţiilor de activitate, prin ordonarea unor activităţi specifice, prin adoptarea unor decizii care să fie circumscrise elementului material al infracţiunilor ce fac obiectul acuzării. De asemenea, nu sunt individualizate elemente din care să rezulte că inculpatul dispunea încheierea unor contracte comerciale, ori asumarea unor obligaţii faţă de alte persoane juridice, obligaţii care să determine apariţia unor venituri importante pentru societatea comercială şi implicit pentru inculpat.

Judecătorul fondului a prezentat în considerentele sentinţei atacate ample considerente teoretice cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, iar instanţa de apel nu apreciază ca fiind necesară reluarea acestora, însuşindu-şi-le în condiţiile în care reprezintă cu certitudine toate elementele ce trebuie supuse analizei pentru reţinerea infracţiunii.

Remarcă instanţa de apel că, faţă de starea de fapt, aşa cum aceasta rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, nu se poate individualiza nici o acţiune a inculpatului care să poată fi circumscrisă elementului material al infracţiunilor, nici prin raportare la TT., după cum acest lucru este valabil şi cu privire la ZZZ. S.R.L.

În mod evident, nu rezultă din probele cauzei că inculpatul ar fi realizat fapte de comerţ prin intermediul administratorului scriptic al TT., respectiv prin intermediul managerului ZZZ. S.R.L., în sensul încheierii unor contracte, contrar celor susţinute prin actul de acuzare şi respectiv prin motivele de apel.

Din probele existente la dosarul, administrate în mod legal, nu rezultă condiţiile concrete privind încheierea contractului dintre TT. şi CJAS Mehedinţi, după cum nu rezultă implicarea inculpatului H. în această activitate. Pe de altă parte nu este de neglijat nici faptul că acel contract nu era unul care să presupună o anumită negociere, iar pe de altă parte faţă de profilul de activitate al societăţii comerciale, încheierea unui asemenea contract nu părea o problemă opţională, fiind mai mult o formalitate obligatorie pentru desfăşurarea activităţii.

Pe de altă parte, din aceleaşi probe, nu rezultă faptul că inculpatul ar fi comandat modalitatea de utilizare a fondurilor care se aflau în patrimoniul societăţilor comerciale, aşa cum anterior s-a menţionat acesta limitându-se la a de informa cu privire la situaţia financiară a societăţilor.

Faptul că inculpatul solicită informaţii în cadrul unei convorbiri telefonice inculpatei E. cu privire la faptul modul de distribuire a dividendelor TT. îşi găseşte o justificare în chiar respectiva convorbire, acesta dorind să cunoască aceste elemente pentru a le menţiona în declaraţia de avere pe care era obligat să o dea în condiţiile în care ocupa o funcţie publică.

Aceeaşi convorbire telefonică este una relevantă cu privire la nivelul de cunoaştere a situaţie financiare a societăţii, în condiţiile în care din discuţie rezultă faptul că inculpatul nu ştia că nu au fost distribuite dividendele în anii anteriori, că sumele au rămas în balanţa contabilă a societăţii, după cum nu cunoştea cu siguranţă statutul juridic al soţiei sale în cadrul societăţii, respectiv dacă aceasta era sau nu salariat.

Pe de altă parte, contrar susţinerilor apelantului, declaraţiile martorei Y., date în cursul urmăririi penale, invocate de către apelant ca demonstrând comiterea infracţiunii de către inculpat prin raportare la ZZZ. S.R.L. nu pot conduce la reţinerea faptei, în condiţiile în care reprezintă singura probă care relevă o activitate inculpatului cu privire la societatea comercială, iar pe de altă parte martora în cursul cercetării judecătoreşti a adoptat o altă conduită, susţinând lipsa de implicare a inculpatului în activitatea societăţii.

În faţa primei instanţe martora menţionată şi-a nuanţat declaraţia susţinând, în esenţă, că activitatea societăţii comerciale era controlată de către mama inculpatului, TTTT., aceasta fiind cea care încheia contractele societăţii, supraveghea modul în care se desfăşura activitatea, cu accent deosebit pe modul de organizare a evenimentelor festive, iar banii încasaţi îi erau remişi tot acesteia, iar în condiţiile în care aceasta avea domiciliul la distanţă apreciabilă faţă de locaţia unde se ţineau evenimentele, încasările de la final de săptămână îi erau trimise prin intermediul inculpatului H..

Fiind audiată în faţa instanţei de apel, la 10 septembrie 2019, martora a precizat expres că inculpatul nu era implicat în nici un mod în activitatea S.C. ZZZ. S.R.L. şi toată legătura o ţinea cu mama inculpatului, TTTT..

Instanţa de apel reţine că activitatea care rezultă din declaraţia dată de martoră în cursul urmăririi penale, menţionată de către apelant, nu poate fi subsumată elementului material al infracţiunii ce face obiectul cercetării, preluarea banilor încasaţi şi nefiscalizaţi nereprezentând cu certitudine o operaţiune financiară, ci eventual putea constitui elementul material al altor fapte prevăzute de legea penală, care însă nu fac obiectul sesizării instanţei.

Pe de altă parte, din precizările martorei, făcute atât în faţa primei instanţe, cât şi în instanţei de apel, rezultă cu certitudine neimplicarea inculpatului în activitatea societăţii comerciale, iar eventuala conotaţie penală a preluării sumelor de bani rezultate din evenimentele festive organizate la hotelul firmei este înlăturată, martora precizând că sumele menţionate erau ulterior fiscalizate prin emiterea facturilor aferente.

Prin raportare la toate aceste elemente, instanţa de apel apreciază criticile apelantului ca fiind nefondate, judecătorul fondului reţinând în mod corect starea de fapt, prin coroborarea probelor dosarului, cele legal administrate, iar prin raportare la această stare de fapt a pronunţat soluţia legală. Toate considerentele ample ale hotărârii atacate sunt însuşite de către instanţa de control judiciar, analiza apelului limitându-se la aspectele invocate de către apelant.

VII. Ultima critică formulată de către apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vizează individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor H., I. şi J. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 reţinută în sarcina acestora.

Susţine apelantul că sentinţa este netemeinică în condiţiile în care instanţa de fond a apreciat în mod eronat circumstanţele personale ale inculpaţilor, conduita procesuală a acestora, minimalizând gravitatea faptelor comise, gravitate care derivă din modul de punere în executare a rezoluţiei infracţionale, contextul în care au fost săvârşite faptele, funcţiile ocupate de către inculpaţi, valorile sociale lezate, consecinţele negatice pe care conduita infracţională le produce în opinia publică. Consideră apelantul că individualizarea pedepsei principale, astfel cum a fost stabilită de către judecătorul fondului, este necorespunzătoare, atât sub aspectul cuantumului, cât şi în privinţa modalităţii de executare, fiind insuficiente pentru a atinge scopul sancţiunii penale.

În privinţa inculpatei J., apelantul învederează că instanţa de fond, chiar dacă a stabilit o pedeapsă într-un cuantum adecvat, a stabilit o modalitate de executare nejustificat de blândă, suspendarea pedepsei sub supraveghere fiind modalitatea care poate conduce la reeducarea inculpatei.

Circumstanţele personale avute în vedere de instanţa de fond la individualizarea pedepselor nu constituie ab initio criterii apte a crea un regim juridic blând, cu atât mai mult cu cât acestea nu au fost suficiente pentru a îi împiedica pe inculpaţi să comită fapte penale.

Înalta Curte reţine că prima instanţă a aplicat inculpatului H. o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informaţii nedestinate publicităţii în scopul obţinerii de foloase necuvenite, în baza art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, singura infracţiune reţinută în sarcina sa, iar în privinţa modalităţii de executare a acesteia a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 2 ani.

Pentru a pronunţa această soluţie judecătorul fondului a avut în vedere, pe de o parte, gravitatea faptei, circumstanţele concrete ale comiterii acesteia, iar, pe de altă parte, circumstanţele personale ale inculpatului, conduita acestuia anterior comiterii faptei, precum şi conduita adoptată în cursul procesului penal, ulterior punerii în libertate după perioada de arest preventiv şi arest la domiciliu.

În mod evident infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este una relativ gravă, aspect reflectat în cuantumul pedepsei prevăzut de norma de incriminare, însă nu se poate reţine că prin modalitatea concretă de comitere a faptei, aşa cum aceasta a fost reţinută de judecătorul fondului, au fost atât de grav afectate relaţiile sociale protejate de norma de incriminare încât să se impună aplicarea unei pedepse într-un cuantum orientat spre maximul special.

Pe de altă parte, nu se poate nega faptul că de la momentul comiterii infracţiunii şi până la pronunţarea soluţiei de către prima instanţă, şi cu atât mai mult la momentul pronunţării deciziei în apel, a trecut un interval de timp apreciabil, astfel încât, în mod evident, se poate considera că acest pericol social abstract s-a diminuat în concret, impactul social fiind în mod cert mult mai redus decât la momentele imediat ulterioare comiterii faptelor.

De asemenea, funcţia publică în care s-a aflat inculpatul la momentul comiterii faptei nu poate conduce la reţinerea necesităţii aplicării unei pedepse mai grave, neexistând nici un argument care să conducă instanţa la concluzia utilităţii sancţionării mai aspre a infractorului doar prin prisma funcţiei pe care acesta o ocupa la momentul respectiv.

Pe de altă parte, elementele personale avute în vedere de către prima instanţă nu pot fi apreciate în sensul solicitat de către apelant, fiind evident că toată conduita inculpatului H., atât cea pe care a avut-o în societate anterior comiterii faptelor, cât şi ulterior acestui moment, după cum şi conduita procesuală a acestuia, militează pentru aplicarea unei pedepse în cuantumul care să asigure reintegrarea socială a acestuia, iar acesta nu poate fi orientat spre maximul special.

În privinţa modalităţi concrete de executare a pedepsei, instanţa de fond a considerat că nu este necesar ca aceasta să se realizeze într-un loc de detenţie, iar instanţa de apel apreciază că această opţiune este cea corectă, în condiţiile în care argumentele care au justificat aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus al pedepsei sunt valabile şi în stabilirea modalităţii de executare.

De asemenea, nu este de neglijat nici faptul că inculpatul a fost sub puterea unor măsuri preventive, fiind arestat preventiv o perioadă considerabilă de timp, iar ulterior acesta a fost în stare de arest preventiv şi sub control judiciar, toate aceste perioade constituind suficiente elemente pentru ca acesta să cunoască care sunt consecinţele unor fapte similare în viitor, element care va contribui cu certitudine la realizarea scopului preventiv al pedepsei.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte consideră că prin sentinţa apelată s-a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului H., criteriile prevăzute de art. 74 C. pen. fiind aplicate într-un mod judicios de către judecătorul fondului, acesta stabilind o pedeapsă aptă să conducă la reintegrarea socială a inculpatului, fără a constitui o sancţiune mult prea blândă, iar modalitate de executare este suficientă pentru atingerea scopului sancţiunii penale.

Argumentele anterior menţionate sunt valabile şi în cazul inculpatelor I. şi J., existând o similitudine importantă în tuturor criteriilor legale analizate de către prima instanţă.

Inculpatele sunt condamnate pentru comiterea aceleiaşi infracţiuni, însă contribuţia acestora este mai redusă decât cea a inculpatului H., iar circumstanţele personale sunt, de asemenea, de natură a justifica o modalitate concretă de executare a pedepsei neprivativă de libertate.

În privinţa inculpatei J., instanţa de apel remarcă şi faptul că, suplimentar faţă de inculpaţii H. şi I., aceasta a înţeles să solicite judecarea cauzei în procedura simplificată, element ce denotă în mod evident conştientizarea implicaţiilor antisociale ale faptelor comise, precum şi demonstrează, cu certitudine, intenţia acesteia de a evita conduite similare.

În aceste condiţii, amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare stabilită de prima instanţă pentru inculpata I., respectiv amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare pentru inculpata J., apare ca fiind măsura cea mai justă, cu atât mai mult cu cât obligaţiile stabilite a fi respectate pe durata termenului de încercare sunt similare cu cele care pe care legea le prevede în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, modalitate de executare la care a făcut referire apelantul.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte consideră că toate criticile formulate de către apelantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie sunt nefondate, motiv pentru care în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.. va respinge ca nefondat apelul declarat.

Împotriva sentinţei penale nr. 254/F din data de 20 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2014, au exercitat calea de atac a apelului şi inculpaţii I. şi H., criticile acestora vizând netemeinicia hotărârii cu privire la soluţia de condamnare în privinţa infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, permitere a accesului unor persoane neautorizate la informaţii nedestinate publicităţii în scopul obţinerii de foloase necuvenite.

Apelantul H. a învederat că din analiza textului legal care constituie temeiul condamnării sale rezultă necesitate unei situaţii premisă pentru reţinerea infracţiunii, respectiv existenţa unor date şi informaţii nedestinate publicităţii, cărora să li se confere un caracter secret, secret de serviciu sau secret de stat, astfel cum prevede art. 15 lit. c) din Legea nr. 182/2002 şi care sunt de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat. Pe de altă parte, din Decizia nr. 50/2.02.2017, CCR a statuat că noţiunea de "informaţii ce nu sunt destinate publicităţii" are în vedere toate informaţiile nepublice care pot fi de două categorii şi anume: informaţii clasificate, care intră sub incidenţa Legii nr. 182/2002 şi informaţii confidenţiale, pentru care exista obligativitatea păstrării acestui caracter.

A precizat că, în cauză, atribuirea prin licitaţie publică a mobilierului şi aparaturii necesare pentru dotarea blocului materno-infantil nu reprezintă informaţii clasificate.

În privinţa informaţiilor confidenţiale, potrivit art. 2 din Legea nr. 78/2000, persoanele prevăzut la art. 1 din lege sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin în exercitarea funcţiilor atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile atribuţiile, ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele ori pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Identificarea ori individualizarea informaţiilor confidenţiale se face în funcţie de domeniul specific prevăzut în legile speciale, regulamente sau angajamente ale subiectului activ. Potrivit art. 102 din Legea nr. 215/2001 preşedintele Consiliului Judeţean nu este titularul de date şi informaţii confidenţiale, prin urmare inc. H. nu poate fi subiect activ al acestei infracţiuni.

Pe de altă parte, aspectele reţinute în rechizitoriu ca reprezentând informaţii nedestinate publicităţii nu au nici ele caracter nepublic.

Potrivit art. 26 din O.U.G. nr. 34/2006, valoarea estimată a contractului de achiziţie publică trebuie să fie determinată înainte de iniţierea procedurii de atribuire a contractului respectiv, prin urmare nu este o informaţie nepublică, după cum nu are acest caracter nici modalitatea de finanţare.

Concluzia ce rezultă este că informaţiile confidenţiale includ acele informaţii care, fără a avea caracter clasificat, sunt supuse unui regim restrictiv de circulaţie, unor îngrădiri legale impuse de interesele sociale superioare.

Încadrarea juridică dată faptei pretins săvârşită de inculpatul H. nu conţine nicio analiză în legătură cu natura datelor şi informaţiilor care ar fi fost divulgate pe parcursul procedurii de desfăşurare a licitaţiei, astfel încât nici în rechizitoriu, dar nici în concluziile orale, nu au fost indicate elementele de natură nepublică pe care inculpatul le-ar fi dezvăluit unor terţi, fără a avea această îndreptăţire.

Un alt element constitutiv al acestei infracţiuni îl reprezintă generarea unui folos necuvenit pentru un terţ, astfel încât făptuitorul să aibă reprezentarea clară a rezultatului acţiunii sale, să îl urmărească în mod nemijlocit şi să acţioneze in vederea realizării acestui deziderat final.

În cazul de faţă, acuzarea ar fi trebuit să facă dovada existenţei unui folos necuvenit pe care S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. în asociere cu finanţatorul său PPPPPPPPPP. S.R.L. l-ar fi obţinut prin folosirea informaţiilor obţinute de la inc. H..

Rechizitoriul a menţionat că aceşti doi agenţi economici ar fi fost favorizaţi şi, pe cale de consecinţă, ar fi obţinut un folos necuvenit, prin înlăturarea competitorilor economici şi asigurarea unei marje de profit maximal.

Această aserţiune este total contrazisă de felul în care s-au derulat faptele, astfel cum a rezultat din toate declaraţiile martorilor audiaţi, şi care au atestat că problema utilării blocului materno-infantil fusese discutată în mod public, inclusiv într-o conferinţă de presă, organizată imediat după inaugurarea clădirii nou construite şi, de asemenea, pe pagina de internet publică a Spitalului judeţean Drobeta Turnu Severin au fost publicate materiale în care era enunţată această idee, ceea ce a reprezentat o invitaţie informală pentru toate firmele interesate de a participa la proiect. Or, s-au prezentat la Spitalul Judeţean un număr mare de societăţi comerciale, între 5 şi 7, majoritatea dintre acestea fiind firme cu care spitalul colabora, au vizionat spaţiile, au identificat căile de acces, dimensiunile şi amplasarea încăperilor, încercând să formuleze oferte pentru autoritatea contractantă, doar după vizionarea prealabilă a sediului.

Aceiaşi martori au arătat că firmele pe care le reprezintă au utilat în decursul timpului şi alte spitale sau secţii specializate şi întrucât urmau a furniza cantităţi mari de mobilier şi aparate medicale, iar nu un singur produs, simpla examinare a schiţei spaţiului era insuficientă existând o practică în sensul de a face investigaţii personale tocmai pentru a evita livrarea unor produse voluminoase şi care nu puteau fi introduse prin uşile încăperilor sălilor de operaţie, etc.

Cu privire la costurile produselor, martorii audiaţi au declarat că au formulat oferte care să fie în mod evident avantajoase în primul rând pentru furnizori, dar fără a intra în negocieri efective, au fost informaţi într-o primă etapă că sumele cerute sunt peste posibilităţile financiare ale CJ, iar ulterior li s-a comunicat că de fapt spitalul, în calitate de autoritate contractantă, nu dispunea de nicio sumă de bani, iar achiziţia urmează să se realizeze în sistem leasing, fapt ce i-a determinat pe reprezentanţii firmelor furnizoare să se retragă, motivat de faptul că nu mai participaseră niciodată la o procedură de achiziţie cu acest specific, şi ar fi fost dificil să identifice o societate de leasing care să accepte astfel de condiţii.

Circumstanţele în care s-a desfăşurat procedura de achiziţie publică nu a lăsat nicio îndoială în privinţa faptului ca inc. H. a urmărit în mod exclusiv beneficiul spitalului judeţean şi nicidecum al furnizorului de mobilier şi aparatură medicală, cu care nu avea niciun fel de relaţii personale, fapt ce a rezultat din declaraţia martorului UUUUUUUUUU., reprezentant al S.C. OOOOOOOOOO..

Atât inculpatul, cât şi martorii audiaţi, au confirmat că în vara anului 2013, în timp ce se afla pe litoral, H. a fost vizitat în holul hotelului în care locuia cu familia, de inc. J., UUUUUUUUUU. şi un alt domn din partea PPPPPPPPPP. S.R.L., care l-au informat că aceste două societăţi sunt interesate să participe la procedura de achiziţie, inculpatul recomandându-le să păstreze legătura cu dna I., managerul general al spitalului, astfel încât iese din discuţie orice interes propriu pe care inc H. l-ar fi avut, fie de a favoriza aceste firme, fie de a obţine el vreun beneficiu în urma acestei colaborări.

În legătură cu modul în care în care a fost întocmit caietul de sarcini, astfel cum inculpatul a prezentat anterior, martorii audiaţi şi care îşi desfăşoară şi în prezent activitatea la secţia de obstetrică-ginecologie a Spitalului judeţean Turnu Severin, au arătat instanţei că nu aveau noţiuni tehnice în legătură cu aparatura medicală pe care doreau să o achiziţioneze, motiv pentru care au făcut doar menţiuni de principiu în legătură cu produsele pe care le apreciau utile în vederea dotării blocului materno-infantil, urmând ca parametrii de identificare a produselor să fie preluaţi fie din alte caiete de sarcini întocmite în situaţii similare, fie prin consultarea cu specialişti în domeniul aparaturii medicale, întrucât era absolut firesc ca un medic să nu deţină informaţii de natură tehnică, cu excepţia unor indicatori cu caracter foarte general.

În legătură cu modul în care a fost alcătuită şi postată oferta pe site-ul SEAP, a fost audiat în două rânduri martorul ZZZZZZZZZ., care a susţinut că după realizarea primei postări a realizat că s-au înscris la licitaţie două firme, fapte pe care le-a adus la cunoştinţa inc. I., astfel că aceasta le-a dat dispoziţie să retragă oferta de pe site-ul SEAP, acţiune pe care procurorii pretind că ar fi decis-o cu scopul înlăturării competitorilor.

În realitate, astfel cum s-a demonstrat, inclusiv pe bază de înscrisuri, oferta era eliptică în sensul că fusese omis codul CPV, acesta fiind esenţial pentru ca anunţul public să fie complet, deoarece indica faptul că finanţarea urma a fi realizată în sistem leasing şi acesta a fost motivul pentru care oferta iniţială a fost retrasă, a fost completată prin adăugarea codului CPV şi repostată pe site-ul SEAP.

A fost depus la instanţă un document din care rezultă că site-ul SEAP este un domeniu public, asupra căruia nu se poate interveni fără ca modificările să fie conservate şi orice postare sau modificare se face cu acordul administratorului acestui domeniu virtual, tocmai pentru că nu este un cont privat de tipul unui blog, pe care utilizatorul poate face orice menţiuni doreşte.

Din înscrisurile depuse a rezultat că, după prima postare, la licitaţie s-a înscris o singură firmă, prin urmare este total neavenită afirmaţia martorului ZZZZZZZZZ. în sensul că managerul general I. a decis retragerea ofertei publice de achiziţie de teama existenţei unei competiţii.

Absenţa codului CPV din oferta iniţială a fost confirmată de către toate persoanele audiate, atât în calitate de inculpaţi cât şi de martori, aceştia fiind unanimi în a declara că în absenţa codului CPV oferta era incompletă, deoarece finanţarea în sistem leasing reprezenta un element esenţial în procedura de achiziţie publică.

Aceste persoane au relatat, de asemenea, că l-au informat pe inc. H. despre situaţia creată, acesta a fost foarte nemulţumit şi, deşi nu avea cunoştinţe în domeniu, le-a cerut să remedieze cât mai repede problema, dar fără a avea nicio implicare directă în acţiunea concretă de retragere şi modificare a ofertei iniţiale.

Cu privire la felul în care au fost derulate acţiunile ulteriore, în rechizitoriu s-a reţinut că inc. H. ar fi desfăşurat activităţi de natură infracţională, prin faptul că a trimis, pe lângă documentaţia necesară în vederea garantării finanţării şi o delegaţie din partea Consiliului Judeţean formată din vicepreşedintele CJ Mehedinţi EEEEEEEEEE., precum şi martorul FFFFFFFFFFFFF., care să susţină în cadrul comisiei speciale constituite la nivelul Ministerului Finanţelor interesele Consiliului Judeţean.

Martora EEEEEEEEEE. a declarat la rândul său că acest demers a fost cât se poate de legitim, că s-a deplasat la Bucureşti şi a luat legătura cu dna AAAAAAAAAAA., consilier la Ministerul de Finanţe, iar aceasta i-a spus că dosarul trebuie completat cu câteva documente, actele fiind transmise în format electronic de la Consiliul Judeţean.

De asemenea, martora a declarat că au fost discuţii şi la Ministerul Lucrărilor Publice, că nu s-au făcut intervenţii nelegitime, că a fost invitată să participe la şedinţa comisiei organizată la nivelul Ministerului Finanţelor, unde a susţinut punctul de vedere al CJ Mehedinţi privind garantarea finanţării pentru utilarea blocului materno-infantil, pe baza documentelor prezentate, dar şi a unor informaţii pe care le avea de la faţa locului.

În rechizitoriu s-a încercat acreditarea ideii că inc. H. a încercat să influenţeze decizia comisiei apelând la martorele RRRRRRRRRRR. şi UUUUUUUUUUU., cărora le-a solicitat sprijinul în sensul de a-i contacta pe membrii comisiei cu solicitarea de a vota favorabil cererea venită din partea CJ Mehedinţi.

Ambele doamne au contestat astfel de intervenţii, arătând că procedura a fost respectată, dosarul de finanţare era complet, plata urma să fie realizată din fondurile proprii ale CJ Mehedinţi, iar Ministerul Finanţelor avea rolul de a garanta această finanţare, fără a intra în discuţie alocarea vreunei sume de bani pe considerente politice, astfel cum încearcă să acrediteze Ministerul Public.

De altfel şi unicul martor care a avut obiecţiuni în cadrul şedinţei, respectiv dl ZZZZZZZZZZ., a arătat instanţei cu ocazia audierii sale, că la momentul întrunirii comisiei nu avea toate datele necesare, întrucât nu mai participase la şedinţe similare, dar ulterior s-a documentat şi a constatat că solicitarea venită din partea CJ Mehedinţi era absolut îndreptăţită.

Concluzionând în legătură cu modul în care s-a desfăşurat procedura de achiziţie publică privind dotarea blocului materno-infantil, a apreciat că aceasta a fost corectă, transparentă şi a urmărit în mod exclusiv interesul autorităţii contractante, în condiţiile în care nu exista nicio formă de finanţare, nici măcar resurse pentru plata avansului, astfel încât majoritatea formelor de profil au considerat că este o investiţie riscantă şi după primele discuţii purtate cu conducerea spitalului judeţean, au declinat ofertele iniţiale.

Suma finală de 2,8 mil euro a reprezentat cea mai bună ofertă pe care o putea primi Consiliul Judeţean, iar termenul de rambursare de 7 ani poate fi de asemenea apreciat ca fiind convenabil pentru autoritatea contractantă.

Ca urmare a anulării licitaţiei în urma declanşării prezentului dosar penal, efectul a fost acela că blocul materno-infantil funcţionează cu mobilier vechi, uzat şi ruginit, cu aparatură medicală depăşită cu săli de naştere şi spaţii de îngrijire a copiilor prematuri nu dispun de aparatură modernă, astfel cum fusese preconizat in procedura de achiziţie.

Tot ca efect al anulării acestei proceduri, OOOOOOOOOO. a vândut produsele ofertate la 2,8 mil euro cu peste 4 milioane euro, fapt ce a rezultat chiar din declaraţia martorului UUUUUUUUUU..

Instanţa de fond a reţinut că inculpatul ar fi desemnat-o pe inc. J. pentru a păstra legătura exclusiv cu reprezentanţii OOOOOOOOOO. deducând din aceasta interesul lui H. pentru ca această firmă sa câştige în final licitaţia şi, totodată, el însuşi s-ar fi implicat în relaţia cu martorii reprezentanţi ai aceleiaşi societăţi, cu care, astfel cum a arătat anterior a avut mai multe întâlniri atât la sediul CJ Mehedinţi cât şi pe litoral, dar şi în Bucureşti.

Desemnarea dnei J. pentru coordonarea din partea Consiliului Judeţean a procedurii de achiziţie publică era cât se poate de firească având în vedere calităţile pe care aceasta le îndeplinea în perioada respectivă, şi anume preşedinte al Consiliului de Administraţie al Spitalului şi director economic al CJ Mehedinţi, în condiţiile în care Spitalul Judeţean era proprietatea Consiliului Judeţean.

Având cunoştinţele de specialitate necesare, şi anume fiind economist, inculpata F. era cea mai în măsură să se implice în numele şi în interesul Consiliului Judeţean în această procedură de achiziţie.

Din probele dosarului a rezultat că inculpatul nu a fost informat nici de către J., dar nici de reprezentanţii OOOOOOOOOO., în legătură cu numărul şi frecvenţa întâlnirilor pe care aceştia le-au avut în decursul timpului, iar la rândul său nu a avut nicio discuţie cu caracter privat cu martorii UUUUUUUUUU. şi WWWWWWWWWW., nici la sediul Consiliului Judeţean şi nici în Bucureşti.

În legătură cu întâlnirea de la Mamaia, a rezultat, fără dubiu, că aceasta s-a realizat la cererea expresă a celor doi domni, aceştia nu au primit niciun fel de date sau informaţii concrete legate de procedura de achiziţie şi nici nu li s-a sugerat de către inculpat să se implice în întocmirea caietului de sarcini ori să întocmească ei înşişi listele cu necesarul de produse ce urma a face obiectul licitaţiei publice.

Cu privire la întâlnirea care a avut loc în Bucureşti, aceasta a fost ulterioară datei semnării contractului dintre CJ Mehedinţi şi asocierea OOOOOOOOOO.-PPPPPPPPPP., iar discuţiile s-au purtat în legătură cu întârzierea furnizării aparaturii medicale de către câştigătorii licitaţiei, având în vedere că aceştia se angajaseră ca produsele să fie livrate până la 1.01.2014, termen care nu fusese respectat.

Din probatoriul cauzei a rezultat cu suficientă claritate că inculpatul H. nu a avut niciodată relaţii apropiate cu martorii UUUUUUUUUU. şi WWWWWWWWWW., nu a avut numerele lor de telefon şi nici aceştia nu l-au contactat vreodată pe inculpat.

În legătură cu presupusa aducere la cunoştinţă a sumei maximale de care dispunea Consiliul Judeţean pentru achiziţionarea mobilierului şi aparaturii, nimeni dintre cei interogaţi nu a susţinut nici în faza de urmărire penală şi nici în faţa judecătorului că H. ar fi furnizat o asemenea informaţie, după cum nici faptul că li s-a permis accesul în spital pentru vizionarea spaţiilor nu este în responsabilitatea inculpatului, deşi în sine, un asemenea procedeu este uzual, având în vedere amploarea procesului, numărul mare de piese de mobilier şi aparatură medicală ce urmau a fi furnizate, dar şi necesitatea de a cunoaşte, nu doar prin studierea planurilor, ci şi prin vizualizare directă, dimensiunile spaţiilor de acces, ale sălilor de tratament şi operaţie şi ale spaţiilor de cazare.

A mai reiterat susţinerile tuturor persoanelor audiate, inclusiv ale martorului UUUUUUUUUU. care a declarat că dotarea unui spital este o operaţiune de mare anvergură şi având în vedere numărul mare de produse ce trebuie furnizate şi dimensiunile acestora, este absolut necesar ca furnizorul să aibă reprezentarea concretă a spaţiului, înălţimea şi descinderea uşilor de acces, astfel încât aparatura să fie funcţională şi să poată fi amplasată corespunzător.

A relevat instanţei de control judiciar că toate firmele interesate în această procedură şi-au trimis reprezentanţii la sediul Spitalului Judeţean exact în acest scop, astfel încât nu a existat nicio preferinţă pentru OOOOOOOOOO..

În legătură cu împrejurarea că această firmă ar fi fost tratată ca o firmă "de casă" în relaţia cu spitalul Judeţean, a relevat faptul că inc. H. nu a fost niciodată informat în legătură cu furnizorii de aparatură medicală sau consumabile cu care colaborase până în momentul respectiv spitalul, aceasta nefăcând parte din domeniul său de competenţă şi responsabilitate.

Faptul de necontestat că firma OOOOOOOOOO. livrase şi în trecut diferite aparate de monitorizare către spital nu a reprezentat decât un argument secundar în condiţiile în care seriozitatea acestei firme, calitatea bună a produselor livrate şi respectarea termenelor de garanţie nu puteau fi decât în avantajul beneficiarului.

Inculpatul a considerat total impropriu a se aprecia că relaţia cu un partener serios, cunoscut şi lider în materia furnizării aparatelor medicale se poate încadra în disp. art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

A menţionat că, în acelaşi context, se impun unele precizări legate de faptul că judecătorul de fond a concluzionat că firma OOOOOOOOOO. a fost aceea care a furnizat listele de necesar pentru maternitate în raport de produsele pe care le deţinea, iar caietul de sarcinii a fost întocmit tot de acest ofertant, fiind transmis pe un stick Consiliului Judeţean.

Din declaraţiile tuturor martorilor audiaţi şi care reprezentau alte potenţiale firme furnizoare, a rezultat că şi acestea au prezentat pliante cu aparatele pe care le deţineau sau le puteau procura, cu parametri tehnici si costurile acestor produse, astfel încât autoritatea contractantă sa aibă reprezentarea raportului calitate preţ.

Conţinutul stickului este exact acesta, respectiv materiale de prezentare ale produselor de care dispuneau, având în vedere numărul mare de obiecte ce urmau a fi achiziţionate şi care făceau practic imposibilă deplasarea reprezentanţilor cu bibliorafturi întregi care să conţină prezentarea produselor cu datele tehnice ale acestora.

În rechizitoriu s-a regăsit susţinerea că respectivul stick ar fi fost remis doamnelor YYYYYYYY. şi J. cu ocazia unei deplasări pe care au făcut-o în Bucureşti în ziua de 13.07.2013, scopul deplasării fiind tocmai acela de a se întâlni cu reprezentanţii OOOOOOOOOO. de la care urmau să primească respectivul mediu de stocare, acest obiect urmând apoi să intre în posesia inc. H., astfel încât, în calitatea de preşedinte al CJ Mehedinţi, acesta să ia cunoştinţă despre intenţiile firmei OOOOOOOOOO. şi oferta acestei societăţi.

Ca urmare a demersurilor efectuate de inculpat, în vederea clarificării acestei situaţii, a rezultat că în ziua de 12.07.2013 a fost primită la CJ Mehedinţi adresa din partea Angenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, prin care s-a solicitat participarea la concursul pentru ocuparea unei funcţii publice a doamnelor YYYYYYYY. şi J. pentru data de 19.07.2013, în calitate de membre ale comisiei de concurs, sens în care au fost întocmite ordinele de deplasare pentru data amintită, respectiv 18.07.2013, documente pe care inculpatul este în măsură să le prezinte instanţei de apel.

Prezenţa în Bucureşti a doamnelor YYYYYYYY. şi J. nu a avut nicio legătură cu interesul acestora şi a inc. H. de a obţine vreun stick din partea firmei OOOOOOOOOO., şi niciuna din persoanele audiate nu a confirmat această aserţiune din rechizitoriu.

Parchetul a reţinut că stickul a fost preluat de dna YYYYYYYY. care s-a deplasat după terminarea concursului la locul său de domiciliu şi că aceasta i l-ar fi remis inculpatului H. la revenirea sa din concediu.

Audiată în cursul urmăririi penale, martora YYYYYYYY. a negat vehement faptul că ar fi primit vreun stick de memorie de la reprezentanţii OOOOOOOOOO., declarând că în ziua următoare terminării concursului, inc. J. s-a deplasat ea însăşi pe litoral, unde s-a întâlnit cu inc H. care, la rândul său, îşi petrecea vacanţa în staţiunea Mamaia, astfel încât în orice ipoteză era exclus să păstreze stickul de memorie (pe care oricum nu 1-a primit), fiind în logica lucrurilor că dacă ar fi avut acest obiect, stickul ar fi fost preluat de inc. J. pentru a fi înmânat lui H. în staţiunea Mamaia.

Audiată în legătură cu aceeaşi împrejurare, inc. J. a negat la rândul său faptul că ar fi intrat în posesia acestui stick în urma unei prezumtive întâlniri cu reprezentanţii OOOOOOOOOO., ce ar fi avut loc la 18.07.2013 în Bucureşti, precum şi faptul că ar fi primit un astfel de stick care să fi rămas in posesia martorei YYYYYYYY., urmând ca despre conţinutul acestuia să ia cunoştinţă inc H. la revenirea din concediu.

Întrucât martora YYYYYYYY. nu a fost conceptată în citativul rechizitoriului, aceasta nu a fost audiată în primul ciclu procesual, motiv pentru care inculpatul a apreciat absolut necesară pentru lămurirea situaţiei audierea ei în faţa instanţei de apel.

De asemenea, persoanele audiate au declarat că acest stick nu a ajuns niciodată la inc. H., astfel încât inculpatul nu a cunoscut nici de existenţa nici de conţinutul datelor înscrise în acest mijloc de stocare.

Unele detalii legate de modul în care a fost postată licitaţia pe site-ul SEAP au fost considerate incriminatoare de către judecătorul fondului şi de natură să confirme presupunerea că inc H. ar fi avut reprezentarea implicării firmei OOOOOOOOOO. în desfăşurarea procedurii de achiziţie publică.

Este de netăgăduit faptul că postarea iniţială pe site-ul public a avut un caracter incomplet, fiind omisă inserarea codului CPV, şi care atesta faptul că finanţarea se făcea în sistem leasing, acest amănunt şi mai precis absenţa lui putând să inducă în eroare ofertanţii.

Este la fel de adevărat că această carenţă a fost constatată de către reprezentanţii OOOOOOOOOO., dar întrucât postarea avea un caracter public, ea putea fi la fel de bine observată de orice persoană care ar fi accesat site- ui SEAP.

Coinculpatele I. şi F. au declarat că i-au adus la cunoştinţă inculpatului că există o omisiune în legătură cu această postare, fără a oferi însă detalii şi mai ales fără a-i aduce la cunoştinţă inculpatului cine anume le-a semnalat această deficienţă.

Reacţia inculpatului a fost fermă şi le-a cerut celor două să remedieze cât mai rapid acest neajuns, fără a da indicaţii clare în legătură cu modul în care ar fi trebuit să se procedeze, cele două inculpate declarând că H. nu avea niciun fel de cunoştinţe în materie informatică, prin urmare, oricum nu ar fi avut cum să cunoască procedura ce trebuia urmată în această privinţă.

Conduita şi reacţia inculpatului sunt uşor de explicat prin faptul că acesta îşi dorea într-adevăr ca procedura să se finalizeze cât mai rapid având în vedere întârzierile care deja se produseseră în finalizarea construcţiei şi darea în folosinţă a maternităţii, din cauza modului defectuos de administrare a obiectivului în perioada anterioară.

Această preocupare, pe care H. a recunoscut-o în mod constant, nu poate fi calificată drept o conduită ilicită, întrucât aceasta trebuie să fie atitudinea oricărei persoane responsabile în raport de îndatoririle publice ce ii revin.

S-a imputat de către instanţă faptul că întreaga procedură de licitaţie a avut un caracter aproape formal, în sensul că nici spitalul şi nici CJ nu au luat măsuri pentru a se face o publicitate largă acestei acţiuni, limitându-se la organizarea unei conferinţe de presă şi la publicarea anunţului de licitaţie într-un ziar naţional.

Modalitatea în care a fost realizată publicitatea nu este o chestiune care să intre în sfera de atribuţii ale preşedintelui Consiliului Judeţean, prin urmare nici responsabilitatea penală a acestuia nu poate fi atrasă în legătură cu chestiuni care exced sferei sale de competenţă directă, fiind sarcina autorităţii contractante să identifice cele mai eficiente modalităţi de publicitate în vederea atragerii unui număr cât mai mare de competitori.

S-a reţinut de asemenea de către instanţă că inculpaţii au încercat să justifice colaborarea cu firma OOOOOOOOOO. prin faptul că nu aveau cunoştinţe de specialitate în privinţa aparaturii medicale ce urma a fi achiziţionată şi au considerat că întocmirea caietului de sarcini de către o firmă specializată ar fi necesitat costuri suplimentare.

Nici acest argument nu rezistă unei critici severe în condiţiile în care, astfel cum a arătat anterior, listele de necesar cu privire la mobilier, aparatură medicală şi inventar, fuseseră realizate încă din anul 2009 de către S.C. GGGGGGGGGGGGG. S.R.L., prin urmare nu erau niciun fel de elemente de mare noutate care să fi apărut în perioada 2009 (atunci când a fost întocmit proiectul) şi până în 2013 (când s-a realizat procedura de achiziţie publică).

Suplimentar faţă de aceasta, inculpatul a învederat faptul că şefii secţiilor medicale audiaţi şi ale căror declaraţii au fost prezentate anterior, au declarat că li s-a cerut de către managerul spitalului, I. să alcătuiască listele de produse pe care le apreciau utile pentru dotarea blocului materno-infantil, prin urmare, deşi la nivelul CJ nu exista personal specializat în materie de aparatură medicală şi mobilier destinat spitalelor, punctul de plecare l-a reprezentat proiectul firmei GGGGGGGGGGGGG. din anul 2009, completat cu solicitările medicilor şi şefilor de secţie din cadrul Spitalului Judeţean Mehedinţi.

Instanţa a reţinut că inc. H. ar fi solicitat în mod explicit reprezentanţilor OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP. să-şi ia angajamentul că vor respecta termenul de livrare şi că aceste discuţii ar fi fost anterioare momentului încheierii contractului de furnizare, ceea ce ar face dovada unei disponibilităţi certe a inculpatului faţă de aceste societăţi.

Aceste discuţii sunt reale, dar ele au intervenit după momentul semnării contractului şi reflectă acelaşi interes al inc H. pentru finalizarea cât mai rapidă a procedurii de achiziţie, ceea ce din nou nu constituie o conduită sancţionabilă penal.

Referitor la declaraţia inc J. care a recunoscut în mod constant acuzaţiile ce i-au fost aduse, atitudine procesuală pe care judecătorul fondului a considerat-o decisivă pentru stabilirea vinovăţiei şi condamnarea nu doar a acesteia, ci şi a inc. H. şi I., se impun unele precizări: această inculpată a relatat împrejurări de fapt care o privesc şi care în sine nu constituiau fapte de natură penală, respectiv faptul că a avut discuţii cu martorii WWWWWWWWWW. şi UUUUUUUUUU., legate de desfăşurarea procedurii şi stabilirea necesarului de aparatură şi mobilier, recunoscând totodată că deţinea numerele de telefon personale ale acestora, să le furnizase propriul său număr de contact şi purtaseră mai multe convorbiri pe parcursul timpului.

Faptele personale ale acestei inculpate nu erau de natură să atragă responsabilitatea penală a altui inculpat, în speţă H., despre care nu s-a putut stabili sub aspect probator că ar fi fost informat de către inculpata J. despre faptul că are contacte personale repetate cu cei doi martori, că s-a întâlnit cu aceştia în diverse locuri şi împrejurări, ori că le-ar fi furnizat detalii legate de limitele de finanţare.

În măsura în care această inculpată şi-a recunoscut propriile fapte, chiar dacă în opinia apărării inculpatului H. nici acestea nu sunt de natură penală, nu reprezintă un argument pentru condamnarea inc H., din moment ce inc. HHHHHHHHHHHHH. nu a declarat niciodată că l-a încunoştinţat pe preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi despre faptul că se întâlneşte şi discută cu reprezentanţii OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP..

Singurul moment necontestat în care inc. H. a luat cunoştinţă de faptul că J. poartă discuţii cu aceşti doi martori, a fost acela petrecut pe litoral, în vara anului 2013, când inc J. i-a cerut permisiunea lui H. să-1 viziteze la hotel împreună cu cei doi domni, la cererea acestora.

Toate persoanele audiate în legătură cu durata şi conţinutul discuţiilor au declarat, indiferent de calitatea procesuală, că discuţiile au durat câteva minute, UUUUUUUUUU. a arătat instanţei că s-a prezentat ca reprezentant al S.C. OOOOOOOOOO., în condiţiile în care H. nu-1 cunoştea şi 1-a informat exclusiv în legătură cu intenţia firmei sale de a participa la licitaţie, fără a cere sau obţine informaţii concrete legate de finanţare şi mai ales fără a primi niciun fel de asigurări în sensul că OOOOOOOOOO. va fi favorizată în cadrul procedurii respective.

Deşi a declarat că nu a fost prezentă la acest dialog, inc J. a fost contrazisă nu doar de H., ci şi de cei doi martori care au prezentat lucrurile în sensul celor mai sus relatate.

Analiza coroborată a probatoriilor legate de desfăşurarea procedurii de licitaţie, au relevat nu numai lipsa implicării directe a inc H. în legătură cu realizarea etapelor acestei proceduri, dar şi absenţa oricărui interes special pe care să-1 fi acordat firmei OOOOOOOOOO. în sensul de a pune la dispoziţia reprezentanţilor acesteia date şi informaţii nedestinate publicităţii.

A rezultat din declaraţii că toate firmele care s-au declarat interesate şi care au discutat cu I. şi J. au pus întrebări legate de modul în care urma să se efectueze plata, întrebări fireşti, deoarece niciun comerciant nu poate aborda o operaţiune de această anvergură fără a avea certitudinea existenţei unei surse de finanţare.

Martorii audiaţi din partea firmelor interesate au recunoscut în faţa instanţei că au avut cunoştinţă de faptul că la nivelul Consiliului Judeţean nu exista resursa financiară necesară pentru plata produselor şi că este necesară identificarea unui finanţator de către ofertant, declarând că li s-a părut această procedură mult prea complicată şi nesigură în perspectiva derulării contractului de furnizare, motiv pentru care au abandonat ideea de a participa la procedură.

Realizarea plăţii nu este o informaţie privilegiată, dimpotrivă este o chestiune de onestitate ca un cumpărător să informeze furnizorul de produse că nu dispune de resursa financiară pentru plata acestora fiind necesară găsirea unor soluţii adiacente.

La fel de adevărat este şi faptul că toate firmele interesate, cu mult înainte de postarea ofertei pe SEAP au făcut şi estimări de preţ, fapt relatat nu doar de inc. I. care a discutat în mod direct cu persoanele respective, ci şi de persoane care au reprezentat aceste firme la discuţii şi care au arătat instanţei că nefiind vorba de un singur produs, ci de o multitudine de aparate şi piese de mobilier, au prezentat oferte aproximative, astfel încât autoritatea contractantă să aibă chiar şi cu titlu estimativ reprezentarea costurilor la care se expuse.

Instanţa de fond a apreciat că informaţiile privilegiate şi care ar fi fost furnizate firmei OOOOOOOOOO. erau reprezentate de faptul că achiziţia nu se putea realiza din fondurile proprii ale Consiliului Judeţean, fiind necesară identificarea unei soluţii de finanţare în sistem leasing, precum şi de valoarea aproximativă a sumei pe care autoritatea contractantă era dispusă să o achite.

Condiţiile de finanţare au fost aduse la cunoştinţa tuturor posibililor ofertanţi, prin urmare OOOOOOOOOO. nu a fost beneficiarul acestor informaţii de o manieră care să favorizeze această firmă în detrimentul altor competitori.

În privinţa sumei maximale pe care o putea achita Consiliul Judeţean, şi în raport cu care urma a fi configurată oferta, niciuna dintre persoanele audiate nu a declarat că un astfel de detaliu ar fi fost făcut public, prin urmare nici OOOOOOOOOO. nu a deţinut respectiva informaţie.

Ultimul aspect legat de aşa numitele relaţii privilegiate este cel referitor la natura produselor, pe care dorea să le achiziţioneze spitalul, dar şi aceste detalii au fost cunoscute chiar şi cu titlu generic de către toţi ofertanţii, care în urma discuţiilor purtate cu managerul I. au aflat că este nevoie de paturi, noptiere, incubatoare, mese de operaţie, aparatură pentru secţiile de neonatologie, monitoare, ecografe, etc, prin urmare tot ceea ce compune dotarea unei maternităţi.

În legătură cu ultima apreciere a judecătorului fondului legată de interesul pe care l-ar fi avut cei trei inculpaţi, printre care şi H. de a favoriza firma OOOOOOOOOO., respectiv faptul că ar fi fost vorba de o firmă " de casă" în relaţia cu spitalul judeţean şi că în trecut aceasta ar mai fi pus la dispoziţia unităţii sanitare aparate şi consumabile, a menţionat că inc H. nu cunoştea care sunt furnizorii spitalului judeţean şi nici nu avea motive să cunoască aceste amănunte, iar pe de altă parte buna reputaţie a OOOOOOOOOO. în relaţiile contractuale anterioare cu spitalul nu putea constitui altceva decât o garanţie a faptului că şi acest contract de furnizare, în măsura în care ar fi fost încheiat, ar fi fost de natură să aducă beneficii ambelor părţi.

Sentinţa criticată conţine şi observaţia că atât OOOOOOOOOO., cât şi firma de leasing au obţinut beneficii financiare ca urmare a încheierii contractului de furnizare a produselor pentru dotarea maternităţii, dar această constatare nu prezintă relevanţă, fiind evident că niciun comerciant nu doreşte să acţioneze în pierdere, ca orice finanţator, inclusiv banca percepe dobânzi şi comisioane pentru sumele acordate (dovadă contractul de credit BBB. pe care inculpatul l-a evocat anterior), pe cale de consecinţă câştigul financiar obţinut de pe urma unui act de comerţ este de esenţa acestei activităţi şi nu conţine în sine nimic fraudulos.

Inculpatul a mai amintit în acest sens declaraţiile martorilor care au vizitat spitalul din partea firmelor BBBBBBBBBBB., DDDDDDDDDDD., BBBBBBBBBBBB. şi CCCCCCCCCCC. şi ale căror oferte aproximative depăşeau suma de 5 milioane euro, prin urmare marja de profit pe care doreau să şi-o asigure era considerabil mai mare, ceea ce din nou nu are în sine nimic fraudulos, deoarece marja de profit şi procentul de comision pot fi stabilite de comerciant, fiind o chestiune de concurenţă pe o piaţă liberă.

În legătură cu modul în care s-a comportat inc. H. în raport de această procedură s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza II C. proc. pen., urmând a se constata că inculpatul nu a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege, anume aceea de a genera foloase necuvenite pentru ofertantul OOOOOOOOOO. S.R.L., acţiunile sale fiind circumscrise unui interes legitim, anume acela de a obţine cea mai bună ofertă şi finanţarea pentru dotarea spitalului judeţean.

Apelanta inculpată I. a criticat hotărârea atacată sub următoarele aspecte:

1. Sub un prim aspect, inculpata a criticat hotărârea atacată prin prisma neîntrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată, deoarece în opinia sa, faptei imputate îi lipseşte atât latura obiectivă cât şi latura subiectivă.

Astfel, faptei imputate îi lipseşte latura obiectivă, deoarece nu s-au probat două din elementele de bază, şi anume existenţa unor informaţii cu caracter nepublic şi totodată existenţa unui folos necuvenit.

Tot astfel, faptei îi lipseşte şi latura subiectivă, deoarece inc. I., în calitate de manager al Spitalului Judeţean, angajat cu CIM al S.C. DD. si ulterior a CJ Mehedinţi a pus în executare HCA nr. 14/21.08.201 şi HCJ nr. 99/28.08.2013 prin care se decidea ca spitalul să organizeze licitaţia si se stabilea valoarea estimată si modul de achiziţie prin leasing financiar pe o perioada de 7 ani, criteriul pentru atribuirea licitaţiei fiind preţul cel mai mic.

1.1. A menţionat că, deşi, instanţa de fond a început cu analiza laturii obiective şi subiective a infracţiunii, s-a plecat de la premise eronate, deoarece în cazul infracţiunii prev. de art. 12 lit. (b) din Legea nr. 78/2000, nu se poate vorbi de " informaţii privilegiate", care sunt specifice infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. (a) din Legea nr. 78/2000.

Astfel, a precizat că " informaţiile privilegiate", la data imputării faptei erau definite de art. 244 din Legea nr. 297/2004 a pieţii de capital, care statuează că prin informaţie privilegiată se înţelege o informaţie de natură precisă care nu a fost făcută publică, care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai mulţi emitenţi ori la unul sau mai multe instrumente financiare, şi care, dacă ar fi transmisă public, ar putea avea un impact semnificativ asupra preţului acelor instrumente financiare sau asupra preţului instrumentelor financiare derivate cu care se află în legătură.

Ori, în cazul de faţă nu este vorba despre astfel de informaţii, deoarece inc. I. a fost trimisă în judecată pentru altă faptă, motiv pentru care, înainte de toate, trebuie stabilită natura informaţiilor la care face referire DNA, respectiv dacă informaţiile nedestinate publicităţii, la care face trimitere DNA, au caracter secret, altminteri lipsa acestei condiţii, antameaza lipsa existenţei infracţiunii.

De altfel, din conţinutul Legii nr. 78/2000, nu rezultă sub nici o formă care este definiţia acestor informaţii nedestinate publicităţii, după cum legea nu stabileşte nici criteriile de identificare a acestora şi nici nu indică domeniile de activitate care utilizează asemenea informaţii.

Pe cale de consecinţă, era necesară examinarea punctuală, identificarea şi stabilirea cu precizie a naturii informaţiei, respectiv a sursei sau izvorului lipsei de publicitate, ce nu poate fi presupusă sau dedusă în niciun caz pe baza art. 1 şi 2 din Legea nr. 78/2000, dar nici pe baza unor norme cu caracter general.

După cum se poate observa din hotărârea atacată si din rechizitoriul x, nu au fost examinate în concret natura acestor informaţii, deşi apărarea a învederat constant că informaţiile aduse la cunoştinţa societăţilor interesate de a participa la licitaţie au fost informaţii generale care nu aveau caracter secret.

Din analiza întregului dosar, nu rezultă care sunt acele norme legale care au fost încălcate, care definesc în mod clar informaţiile care nu ar avea caracter public într-un spital judeţean public şi nici cum s-a stabilit că informaţiile publicate în SEAP în cadrul Documentaţiei de atribuire ar fi fost de natură să determine un folos necuvenit cuiva, de îndată ce toată procedura s-a efectuat în conformitate cu O.U.G. nr. 34/2006.

În cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Drobeta Turnu Severin, la momentul şi perioada faptei imputate, nu exista vreo hotărâre/decizie de stabilire a unor informaţii ca având caracter secret şi nici în contractul de muncă şi fişa de post a inculpatei nu existau astfel de menţiuni.

Faptul că urma să utilizeze blocul materno-infantil, în perioada imediat următoare, era de notorietate (Conf presa mai 2013 - proba fila x; s-au făcut adrese publice către CJ MH şi Ministerul Sănătăţii prin DSP Mehedinţi privind valoarea preconizata a investiţiei - în martie 2013).

În sensul învederat în prezentele critici, s-a pronunţat ICCJ prin decizia penală nr. 1465 din 28.04,2014, în cauza nr. 3300/105/2008.

A reiterat faptul că, la nivelul S.C. DD., manager persoană juridică a Spitalului Judeţean Mehedinţi, al cărei angajat cu contract individual de muncă era inc. I., nu exista nici o decizie de stabilire a caracterului secret al unor informaţii.

Spitalul Judeţean Dr. Tr. Severin, în calitate de instituţie publică, raportat la obiectul de activitate al acestuia, are transparenţă maximă atât în ceea ce priveşte achiziţiile cât si serviciile medicale oferite.

Acuzarea, potrivit art. 99 C. proc. pen., avea obligaţia să probeze care sunt informaţiile secrete, folosul necuvenit şi paguba produsă vreunui participant la licitaţie.

În schimb inc. I. a dovedit ca a acţionat cu bună-credinţă, într-o perioadă lungă de timp cu implicare transparentă, personală a sa şi a întregului colectiv responsabil din spital dar şi a celor care s-au arătat interesaţi de proiect.

Analiza acestor prevederi, în raport cu starea de fapt, ce rezultă din probele administrate în cauză, a determinat neîncadrarea faptei imputate în categoria unor informaţii nedestinate publicităţii şi, pe cale de consecinţă, inexistenţa faptei imputate, premisă esenţială pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 12 lit. (b) din Legea nr. 78/2000, fapt ce duce la concluzia că, soluţia de condamnare este greşită.

1.2. Inculpata I., în calitate de manager al Spitalului, a pus în executare HCA nr. 14/21.08.201 şi HCJ. nr. 99/28.08.2013, prin care s-a hotărât ca spitalul să organizeze licitaţia şi se stabilea valoarea estimata la 2.700.000 euro fără TVA si modul de achiziţie prin leasing financiar pe o perioada de 7 ani.

Nefiind membru în Consiliul de Administraţie al Spitalului inculpata I. nu avea nici o putere de decizie, ci doar de execuţie, trebuind să pregătesc documentaţia, caietul de sarcini pentru organizarea licitaţiei de achiziţiei bunuri -echipamente şi mobilier, specific utilării BMI, aşa că aceasta a dispus serviciului de achiziţii în consecinţă.

Potrivit art. 26 din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data respectivă, valoarea estimata a unui contract de achiziţie publică trebuie să fie determinată înainte de iniţierea unei proceduri de atribuire a contractului respectiv.

Cu privire la implicarea celor cinci furnizori în etapa premergătoare (BBBBBBBBBBB., DDDDDDDDDDD., CCCCCCCCCCC., BBBBBBBBBBBB. şi OOOOOOOOOO.), inculpata a subliniat că, potrivit art. 67 din oug nr. 34/2006, persoana fizică sau juridică care a participat la întocmirea documentaţiei de atribuire are dreptul, în calitate de operator economic, de a fi ofertant, ofertant asociat sau subcontractant, dar numai în cazul în care implicarea sa în elaborarea documentaţiei de atribuire nu este de natură să distorsioneze concurenţa.

Că lucrurile sunt astfel, a fost statuat prin Hotărâri judecătoreşti definitive: Decizia nr. 687/2009 Curtea de Apel Bacău, Decizia nr. 189/2010 şi Decizia nr. 1534/2011 Curtea de Apel Bucureşti, Hotărârile C.E.J în cazul XXXXXXXXXXXX. din 3 martie 2005, în Cauzele 21/03 si 34/03, obligatorii potrivit art. 20 şi art. 148 alin. (2) din Constituţia României.

Dintr-o altă perspectivă, este de subliniat faptul că O.U.G. nr. 34/2006, nu conţine prevederi referitoare la modul de determinare de către autoritatea contractantă a valorii - estimate sau la cum se întocmeşte Caietul de sarcini, situaţie în care, dacă legea nu prevede, organul de cercetare penală sau instanţa nu poate stabili cu de la sine putere o normă care nu există şi astfel să justifice condamnarea unei persoane (ubi lex non dinstinguit, nec nos distinguere debemus).

În acelaşi sens este de precizat faptul că, în cadrul Uniunii Europene, s-a stabilit ca şi cerinţă în ghidurile de finanţare prin fonduri europene pentru achiziţii de produse, prezentarea a minim 3 oferte de la furnizori specializaţi pentru acele produse, tocmai pentru a justifica suma solicitată în proiectele de finanţare.

Mai mult, în tendinţa de reglementare a acestei etape premergătoare unei achiziţii publice, DIRECTIVA 2014/24/UE a Parlamentului European si a Consiliului European din 26.02.2014 prevede acum, în mod expres, la Capitolul III art. 40 si 41 "CONSULTĂRI PRELIMINARE DE PIAŢA", pentru stabilirea valorii estimate a achiziţiei.

Din anul 2016 această Directivă a fost implementata în România, în noua Lege a achiziţiilor publice Legea nr. 98/2016 si normele de aplicare H.G. nr. 395/2016, cu prevederi exprese la etapa de planificare, premergătoare unei achiziţii publice. În sensul învederat, inculpata a solicitat Înaltei Curţi să observe prevederile exprese ale art. 139 alin. (1) şi (2) din Lg. nr. 98/2016. Tot astfel, sunt şi prevederile art. 18 şi 19 din H.G. nr. 395/2016.

Drept urmare, este de forţa evidenţei că, stabilirea valorii estimate a contractului, respectiv datele tehnice si valorice, nu se putea realiza decât prin participarea unor agenţi economici din "piaţa specializată" la întocmirea documentaţiei, situaţie în care nu se poate alega ideea că informaţiile privind valoarea de estimare a contractului, au caracter nedestinat publicităţii, de îndată ce chiar legiuitorul, prin art. 67 din O.U.G. nr. 34/2006, admite implicit faptul ca pentru a participa la elaborarea unei documentaţii, trebuie să ai acces la necesarul beneficiarului.

Pe cale de consecinţă, inculpata I. a procedat în "spiritul" O.U.G. nr. 34/2006 si nu contrar, cum susţine instanţa de fond, iar buna ei credinţă si responsabilitatea asumată s-a confirmat prin faptul că, acţiunile sale sunt azi legiferate în norme concrete, respectiv în art. 139 din Legea nr. 98/2016 şi art. 18-19 din H.G. nr. 395/2016, prevederi introduse în noua legislaţie deoarece lipseau din O.U.G. nr. 34/2006.

Datorită necunoaşterii procedurii de achiziţie din partea acuzării dar şi a instanţei de fond, s-a creat artificial o confuzie între etapa premergătoare unei licitaţii, când se cer oferte din "piaţă", se fac estimări de preţuri, se stabileşte valoarea contractului de achiziţie, se întocmeşte caietul de sarcini şi o procedura efectivă de atribuire "Cerere de oferte" prevăzuta de art. 18, alin. (1). lit. (e) si art. 124-130 din O.U.G. nr. 34/2006.

Ori, în cazul utilării BMI, după etapa premergătoare s-a folosit procedura "LICITAŢIA DESCHISĂ" conform art. 20 alin. (1), art. 73 - 80 si art. 21 alin. (1), întreaga procedură realizându-se ON-LINE, prin publicarea întregii Documentaţii de atribuire (Fisa de date + caiet sarcini) în SEAP, precum şi primirea tot ON-LINE, securizat în SEAP, a ofertelor. Publicarea s-a făcut şi în Jurnalul European al Achiziţiilor publice, în conformitate cu art. 51 din O.U.G. nr. 34/2006.

O alta eroare a acuzării şi a instanţei de fond este cea referitoare la art. 59 din O.U.G. nr. 34/2006, care se referă la comunicările care se fac între autoritatea contractanta si participanţii la o licitaţie publica, după momentul publicării în SEAP a unei achiziţii, comunicări care privesc în principal modul de punere la dispoziţie a caietului de sarcini, răspunsuri la clarificări, modul de depunere a ofertelor, explicaţii privind date financiare sau tehnice privind oferta etc, aşa cum se prevede în art. 60 - 65 din O.U.G. nr. 34/2006.

Atât acuzarea cât şi judecătorul fondului au interpretat eronat acest articol, deoarece contrar legii l-a extins şi asupra relaţionării legale, care a existat între Spitalul Judeţean de Urgenţă Drobeta Turnu Severin cu diferiţii furnizori (în procedura premergătoare licitaţiei) înainte de publicarea in SEAP a licitaţiei şi au conferit acestora sensul de "furnizare informaţii nepublice".

A mai subliniat faptul că:

- în toată perioada de desfăşurare a licitaţiei, toate solicitările de clarificări, existente între achizitor şi firmele interesate de a depune oferte, după publicarea în SEAP, s-au realizat în conformitate cu prevederile art. 59, prin fax sau mail si depuse în dosarul de achiziţie.

- dovada acestor solicitări de la firme interesate în perioada de timp acordată pentru depunerea ofertelor, în SEAP, de la IIIIIIIIIIIII., OOOOOOOOOO., S.C. JJJJJJJJJJJJJ. S.R.L., se afla în vol. 15 de UP;

- nici una dintre aceste societăţi si nici dintre celelalte care au adus oferte de dotare şi preţuri (BBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCC., BBBBBBBBBBBB.) nu au contestat licitaţia.

- în perioada de evaluare oferte a licitaţiei, care a durat 40 zile, spitalul a cerut unicului ofertant (OOOOOOOOOO. + PPPPPPPPPP.), clarificări asupra unor documente si informaţii, inclusiv asupra unor propuneri de clauze contractuale;

- inculpata a declarat că prima societate care i-a ajutat/prezentat si a făcut propuneri de dotări pe corpuri de clădire, etaje si camere, a fost BBBBBBBBBBB., în perioada ianuarie - martie 2013, care a apreciat investiţia la cea. 5.000.000 euro, doar dotările necesare utilării BMI, fără costuri de finanţare pe termen lung iar societatea SI DDDDDDDDDDD. a apreciat similar, fără a aduce o oferta scrisă.

- din referate, care sunt publice, privind necesarul preconizat al investiţiei la BMI, a reieşit, pe de o parte, faptul că iniţial se spera ca finanţarea să se asigure din bugetul Ministerului Sănătăţii, iar pe de alta parte faptul ca nu s-a convenit, de la început, cu societatea OOOOOOOOOO. să realizeze utilarea BMI;

- ulterior, celelalte firme au venit cu oferte pentru dotări si unele descrieri tehnice, multe evident similare la toate firmele, pentru o achiziţie cu plata la livrare, de aprox. 3.800.000 euro (CCCCCCCCCCC.), 2.600.000 euro (OOOOOOOOOO.) si 1.485.000 euro (BBBBBBBBBBBB.), însă oferta era parţială;

- s-a discutat cu toate aceste societăţi despre posibilitatea lor de asigura şi o eventuala finanţare pe termen lung, aspect ce rezultă din înscrisurile depuse ca probe la vol. 10 CAB Anexe la - 32c filele x, ignorate de instanţa de fond;

- au fost trimise tuturor secţiilor interesate listele cu propunerile de dotări pe secţii şi camere, pentru a le studia şi, completa/modifica;

- ulterior, în 1 iulie 2013, în preajma rectificării bugetare, s-a retransmis solicitarea către Ministerul Sănătăţii (Adresa nr. x/1 iulie 2013 cu valoarea de 5.000.000 euro), iar aceste documente transmise către Ministerul Sănătăţii au fost semnate de Directorul medical, Directorul de îngrijiri si Directorul economic al spitalului (AAAAAAAAAA.).

- deoarece Ministerul Sănătăţii nu a acordat sumele de bani nici la rectificarea bugetară, iar la 1 august 2013 s-a inaugurat construcţia BMI, CJ Mehedinţi a dorit urgentarea dotării cu mobilier si echipamente noi, dar a precizat că avea deja o limita de creditare maximă, iar singurul mijloc legal de utilare fără a avea banii, în opinia şi decizia CJ Mehedinţi, a fost ca achiziţia să se facă prin leasing financiar.

Susţinerea că preconizarea utilării BMI, reprezenta o informaţie nedestinată publicităţii şi că, în etapa premergătoare, stabilirea valorii estimative a contractului de achiziţii realizată cu ajutorul a cinci societăţi furnizoare de echipamente specifice, în conformitate cu art. 61 din O.U.G. nr. 34/2006, reprezintă infracţiune şi a pronunţa o hotărâre de condamnare, în condiţiile în care întreaga procedură de achiziţie s-a desfăşurat potrivit O.U.G. nr. 34/2006, reprezintă o interpretare distorsionata a legii privind achiziţiile publice.

A menţionat că nu s-a distorsionat concurenta si nici un potenţial furnizor nu a fost înlăturat de la competiţia publică deschisă în sistem on - line, în condiţiile în care achiziţia era publicată pe sistemul SEAP, precum şi în Jurnalul Uniunii Europene, sisteme la care aveau acces toţi furnizorii din România si Europa. S-a precizat că societăţile care s-ar fi considerat prejudiciate ar fi putut contestata procedura la CNSC, potrivit art. 255 si urm. din O.U.G. nr. 34/2006

Referitor la specificaţiile tehnice ale mobilierului sau echipamentelor a făcut referire la aplicabilitatea art. 38 O.U.G. nr. 34/2006 care prevede că este interzis să indici marca produsului sau ţara de provenienţă, arărând că specificaţiile tehnice ale unor echipamente si preturile lor nu pot fi obţinute decât de la furnizori specializaţi, acesta fiind si rostul unei analize de piaţă, precum şi scopul logico-juridic al art. 61 din O.U.G. nr. 34/2006.

Drept urmare, contrar acuzării şi reţinerilor instanţei de fond, se poate conchide argumentat că, nu a existat nici o înlăturare a vreunui competitor, care avea libertatea să se înscrie la licitaţie, să facă o ofertă on line în SEAP şi să participe la licitaţia publică deschisă supravegheată de ANRMAP, motiv pentru care soluţia de condamnare apare vădit netemeinică şi nelegală.

1.3. Aşa cum s-a învederat, existenţa infracţiunii imputate, presupunea folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

S-a învederat că acuzarea nu a probat mod cert care este câştigul, avându-se în vedere că Legea nr. 78/2000, priveşte faptele de corupţie, care trebuie dovedite concret.

În acest sens, a făcut referire la Decizia nr. 422/2017 pronunţată de Curtea Constituţională, care clarifică noţiunea de,folos necuvenit". Or, instanţa de fond a reţinut că, folosul necuvenit a constat în înlăturarea competitorilor economici şi în asigurarea unei marje de profit maximal pentru asocierea dintre OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP. S.R.L..

De asemenea, acuzarea a interpretat trunchiat că prima licitaţie introdusă în SEAP a fost anulată, pentru a favoriza cele două societăţi, ignorând, în mod vădit, faptul că, scopul principal al anulării era lipsa codului CPV din documentaţie, deşi exista oricum menţiunea de "leasing" si "plata în rate în 84 luni" si în prima documentaţie de atribuire, respectiv că beneficiarul nu va plăti iniţial nici un leu.

Precum a rezultat din probele de la dosar, Decizia nr. x/17.09.2013 de anulare a primei procedurii, a fost redactată la sediul spitalului de către ZZZZZZZZZ. si ZZZZZZZZZZZ. şi aprobată de inc. I. (anexa aflată în dosar vol. 14 u.p. file x) şi conţinea justificarea anularii, în condiţiile art. 209 alin. (1) lit. (d) si alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, având toate elementele care s-au introdus în al doilea anunţ de licitaţie, iar aceste elemente s-au verificat din nou de către ANRMAP, înainte de a fi publicat in SEAP al doilea anunţ, neputându-se schimba nimic din ceea ce fusese justificat ca erata pentru anulare, conform art. 49 alin. (2), alin. (2), si art. 501 din O.U.G. nr. 34/2006

Aşa cum inc. I. a declarat, împreună cu martorul ZZZZZZZZZ., au procedat la introducerea în SEAP a celui de al doilea anunţ, în data de 17.09.2013. Dovada acestor verificări se afla la dosarul achiziţiei, astfel încât al doilea anunţ de participare, apare în SEAP cu nr. x/02.10.2013 (deci după 14 zile de la trimiterea către SEAP).

Faptul că în Caietul de sarcini existau specificaţii tehnice generale ale fiecărui echipament, acestea nu favorizau nici un ofertant, deoarece în temeiul art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, nici o ofertă nu putea fi respinsa pe baza propunerii tehnice "daca ofertantul demonstrează prin orice mijloc adecvat că produsele, serviciile sau lucrările oferite asigură îndeplinirea performanţelor sau cerinţelor funcţionale solicitate, precum sunt conforme cu: (a) un standard naţional care adoptă un standard european; (b) o omologare tehnică europeană; (c) o specificaţie tehnică comună utilizată în Comunitatea Europeană; (d) un standard internaţional; (e) alte reglementari tehnice elaborate de organisme de standardizare europene.

De altfel, aşa cum s-a putut observa din anunţul postat pe SEAP şi aprobat de ANRMAP, depus la dosarul, cauzei, criteriul principal de selecţie al licitaţiei, a fost " PREŢUL CEL MAI MIC", iar nu "oferta cea mai avantajoasa din punct de vedere tehnico-economic".

Referitor la acest criteriu, a mai subliniat că, atât DNA cât şi judecătorul fondului, s-au aflat într-o gravă eroare de drept, dovedind necunoaşterea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, deoarece nu exista posibilitatea de negociere a preţului, întrucât criteriul de atribuire pentru aceasta licitaţie a fost " preţul cel mai mic", aşa cum prevedeau normelor imperative ale art. 198 alin. (1) lit. (b) din O.U.G. nr. 34/2006.

A mai precizat că, în conformitate cu art. 173 din O.U.G. nr. 34/2006, normele imperative interziceau primirea de oferte alternative în baza acestui criteriu, iar contractul se încheia la preţul din oferta financiara câştigătoare, astfel cum prevede expres art. 204 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006. Pe cale de consecinţă, preţul ofertat de Asocierea OOOOOOOOOO. - PPPPPPPPPP., nu putea fi supus negocierii, ci doar alte clauze contractuale.

Dintr-o altă perspectivă, structura de preţ este astfel prezentată de către DNA (când cu TVA, când fără TVA), încât să "pară" că exista acea " marja de profit maximal " pe care o consideră ca fiind "folos necuvenit". A mai menţionat faptul că diferenţa de la suma de 3.341.336 euro, până la 4.143.257 euro, adică suma de 801.921 euro, suma prezentata de Parchet ca făcând parte din "suma considerabila de 1.600.000 euro" prezentată la pag. 200 din Rechizitoriu ca fiind o "marja maxima de profit", este de fapt cota de TVA care revenea bugetului de stat, acest lucru fiind menţionat în diversele tabele centralizatoare ale ofertei financiare.

Ori, aceasta ofertă financiară a fost supusa avizării Ministerului de Finanţe, în cadrul Comisiei de avizare a garantării unor împrumuturi locale care, aşa cum este descris si la pag. 201 din rechizitoriu, are conform H.G. nr. 9/2007, art. 6 din Anexa 2 atribuţii de verificare a legalităţii dobânzilor si comisioanelor aferente împrumutului si a dat AVIZ FAVORABIL.

Astfel, acele comisioane si dobânzi descrise ca " profit maximal" de către DNA la pag. 200 din Rechizitoriu, şi de instanţă de fond la pag. 506,507,513, sunt de fapt elemente legale, verificate şi avizate de un organ abilitat prin lege.

În caz contrar, neavizarea de către Comisie ar fi condus la neîncheierea contractului, acest aspect fiind esenţial si specificat în Fisa de date a achiziţiei publice - FDA (Secţiunea VI. 3).

Nu este de omis a fi subliniat faptul că preţul echipamentelor şi al mobilierului, a fost de 1.952.590 euro fără TVA, diferenţa până la 3.341.336 'euro fără TVA, adică suma de 1.388.746 euro fără TVA, reprezenta costul leasingului, adică costul de creditare pentru cele 84 de luni (7 ani).

De îndată ce, oferta introdusă în SEAP, de către Asociaţia OOOOOOOOOO. S.R.L. şi PPPPPPPPPP.- S.R.L., era mai mică decât, valoarea estimată în contract, cu 458.664 euro, iar acesta a fost cel mai scăzut preţ oferit, deoarece nici o altă ofertă nu s-a mai depus, alegaţia DNA că, inculpata a acţionat cu scopul de a obţine un folos necuvenit pentru cele două societăţi, apare ca vădit nefondată, neexistând nici o probă care să conducă la o astfel de concluzie.

1.4. În expunerea aceluiaşi raţionament, a mai subliniat faptul că, deşi este alegată ideea obţinerii unui folos necuvenit de către Asociaţia OOOOOOOOOO.

SRL şi PPPPPPPPPP. S.R.L., folos care, în concepţia acuzării, are caracter penal, cele două societăţi nu sunt vinovate, iar contractul de achiziţii nu a fost anulat.

1.5. Într-o altă ordine de idei, din structura infracţiunii imputate inc. I., nu a rezultat care este urmarea socialmente periculoasă, atâta timp cât licitaţia a fost considerată corectă şi contractul valid, deoarece nici acuzarea şi nici instanţa de fond, nu arată care norme din O.U.G. nr. 34/2006 au fost încălcate şi de ce încălcarea acestor norme ar avea caracter penal.

A reiterat că inc. I. nu a fost trimisă în judecată pentru art. 12 lit. (a) din Legea nr. 78/2000, ci pentru art. 12 lit. (b), care nu are nici o legătură cu informaţiile privilegiate prevăzute de legea pieţei de capital.

2. S-a arătat că, sub aspectul laturii subiective, fapta imputată nu există, deoarece inc. I., nu este vinovată de acuzaţia adusă.

Astfel, având în vedere că, în procedura premergătoare publicării licitaţiei în SEAP, cu 5 (cinci) furnizori (BBBBBBBBBBB., DDDDDDDDDDD., CCCCCCCCCCC., BBBBBBBBBBBB. si OOOOOOOOOO.) s-a colaborat in acelaşi mod, au avut posibilitatea de a vizita construcţia BMI, au relaţionat cu conducerea şi celălalt personal menţionat, s-a putut realiza în condiţiile -art. 67 din O.U.G. nr. 34/2006 valoarea estimativă a contractului şi necesarul de mobilier şi echipamente, în conformitate iar nu contrar dispoziţiilor art. 26 din O.U.G. nr. 34/2006, nu reprezintă o vinovăţie în sensul legii penale, astfel cum s-a afirmat fără suport probator.

3. În mod greşit instanţa de fond a pronunţat o hotărâre de condamnare, reţinând în considerentele hotărârii apelate: o stare de fapt nedovedită; mijloace de probă au fost interpretate trunchiat; declaraţii de martori care nu se coroborează, raţionamente juridice bazate pe presupuneri, iar nu pe fapte de care depinde aplicarea legii; condamnarea inculpatei pe motivul recunoaşterii faptei de către inc. J., raportat la faptele reţinute în sarcina acestei ce a făcut aceasta; etc.

Considerentele criticare ce au stat la baza condamnării inculpatei, se regăsesc la pct. X din sentinţa apelată., de la pag. 499 la pag. 513.

Instanţa de fond a reţinut, în considerente, la fila x că Asociaţia OOOOOOOOOO. S.R.L. şi PPPPPPPPPP. S.R.L. ar fi instituit şi condus procedura de achiziţie şi că în prezenţa şi la solicitarea acesteia, ar fi fost repostat anunţul privind licitaţia şi s-a inserat cod CPV pentru leasing.

Aşa cum a rezultat din actele de la dosar, primul furnizor care a formulat o ofertă, pentru stabilirea valorii estimative şi a comunicat cataloage, promoţii etc, a fost BBBBBBBBBBB., apoi BBBBBBBBBBBB. si CCCCCCCCCCC. şi OOOOOOOOOO. au venit cu oferte şi calcule estimative. Tot din actele de la dosar, a rezultat că după prima postare în SEAP, s-a înscris o singură societate, alta decât cele din consultarea de piaţă, însă lipsind codul CPV pentru leasing aceasta a fost anulată, în conformitate cu legea.

Faptul că, ulterior, când s-a retransmis anunţul în SEAP, cu indicarea codului CPV (codul CPV s-a introdus pt. a respecta Ordinul Preşedintelui ANRMAP 509/2011, Anexa 1), dar si cu alte completări ale anunţului (cum ar fi "avansul 0 -zero RON, prezentarea financiară cu mai multe grafice de eşalonare") ar fi fost prezentă o persoana de la OOOOOOOOOO., precum s-a declarat şi s-a reţinut de instanţa de fond, este lipsit de relevanţă, deoarece datele din Decizia de anulare au fost stabilite la nivelul spitalului controlate de ANRMAP şi obligatoriu de publicat in al doilea anunţ, situaţie în care nimeni nu avea ce sa influenţeze în licitaţie, nimeni nu putea stabili cine ofertează şi nimeni nu ştia ce conţine oferta celuilalt, până la data şi ora stabilită să devină public.

Aşa cum s-a putut observa, judecătorul fondului a reţinut expres că inc. I. a respectat prevederile O.U.G. nr. 34/2006, iar singurul lucru care i s-a imputat penal este că a permis unor persoane neautorizate să aibă acces la informaţii nedestinate publicităţii.

Instanţa a motivat că inc. I., martorii YYYYYYYYYY., XXXXXXXXXX., ZZZZZZZZZZZ., EEEEEEEEEEE., H. au declarat ca documentaţia de atribuire publicata în SEAP a fost elaborata de OOOOOOOOOO. şi impusă spitalului.

Sub un prim aspect, s-a precizat că numita EEEEEEEEEEE. nu a fost audiată în cauză, iar ceilalţi martori menţionaţi au declarat cele reţinute eronat de instanţa de fond. Doar UUUUUUUUUU., TTTTTTTTTT. şi J. au vorbit despre o documentaţie tehnică şi despre colaborarea cu serviciul achiziţii al spitalului pentru această documentaţie - adică acele fişe cu specificaţii tehnice ale unor aparate despre care a declarat şi inculpata I. că au fost folosite, ca si ale altor firme, în Caietul de sarcini. Niciunul din martorii şi inculpaţii audiaţi în cauză nu au declarat că inc. I. a solicitat societăţii OOOOOOOOOO. să întocmească Documentaţia de atribuire.

În raport cu considerentele instanţei de fond de la fila x, reiese că aceasta nu a înţeles procedura de achiziţie " licitaţie deschisă", prin SEAP în sistem on-line.

A mai motivat instanţa de fond condamnarea inculpatei pe considerentul că, aceasta a achiziţionat echipamente care nu erau necesare, aspect, însă, ce ţine de oportunitate pentru actul medical. Motivarea instanţei de fond că nu ar fi trebuit achiziţionate anumite aparate medicale nu reprezintă o infracţiune, deoarece necesitatea achiziţionării unor aparate era o cerinţă a normelor sanitare în vigoare, impuse de DSP prin Planuri de conformare anuale sau multianuale, fiind atributul medicilor pe secţii, a conducerii spitalului, si care nu au fost contestate aşa cum s-a reţinut greşit, toţi Şefii de secţie din comisia de licitaţie semnând Procesele-verbale de adjudecare a licitaţiei .

A mai motivat instanţa de fond condamnarea inculpatei pe oportunitatea achiziţionării unor echipamente sau aparate medicale, fără a le indica şi fără a motiva de ce nu trebuiau cumpărăte acele aparate.

Or, potrivit Planului de conformare, obligatoriu pentru autorizarea sanitară a spitalului, era asumată achiziţionarea acestor echipamente, fiind evidenţiate în concret în acest plan anexat prezentei.

Instanţa de fond a dat prevalentă declaraţiilor martorei AAAAAAAAAA. care a declarat că existau obiecte neidentificate în valoare de 6.000.000 RON (în altă parte s-au specificat 6.000.000 euro) în caietul de sarcini, în contra înscrisurilor din care a reieşit exact ce achiziţionau, listă e tabelara si alfabetica, pe produse .

Or, este evident că instanţa de fond nu a lecturat actele de la dosar şi nici caietul de sarcini publicat în SEAP.

Precum prevede art. 38 alin. (1) O.U.G. nr. 34/2006, inculpata nu avea voie să indice mărci de echipamente pe care le dorea şi nici ţara de provenienţă, iar dacă o făcea, ANRMAP respingea postarea în SEAP. În acest sens s-a reţinut o convorbire telefonică a Dr. QQQQQQQQQQ., exclusă ca probă din dosar, care face remarci cu privire la faptul că produsele achiziţionate ar fi din China.

Instanţa de fond a interpretat trunchiat declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, din analiza obiectivă şi echidistantă a acestora rezultând inexistenţa infracţiunii imputate.

Astfel, deşi de la pag. 466 din hotărârea apelată au fost descrise parţial extrase din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, s-a dat eficienţă juridică doar la părţi din aceste depoziţii, încălcându-se prevederile art. 103 alin. (2) C. proc. pen., care prevăd că existenţa infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului s-a făcut cu trimitere la toate probele evaluate din care ar trebui să rezulte cu forţa evidenţei acuzarea adusă.

Astfel, din depoziţia martorului ZZZZZZZZZ., a reieşit că procedura de licitaţie s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor legale, aspect ignorat de instanţa de fond.

Tot astfel, martora ZZZZZZZZZZZ., prin depoziţia sa, a confirmat toate apărările efectuate de inculpată în cursul procesului penal, însă cu toate acestea, instanţa de fond nu le-a reţinut şi nici nu a făcut referire la acestea.

În acelaşi sens este şi declaraţia martorului IIIIIIIIIIII., care a confirmat apărările inculpatei şi a explicat modul în care s-a întocmit caietul de sarcini, precum şi situaţia dezastruoasă în care se afla vechea maternitate.

Deşi martora JJJJJJJJJJJJ. a declarat că nu erau necesare investiţiile, aceasta a recunoscut că a avizat achiziţia unor echipamente, fapt ce a confirmat teza apărării că tot necesarul a fost stabilit de medici, asistentele şefe şi personalul care lucra efectiv pe secţii,

Instanţa de fond a ignorat complet şi depoziţia martorei JJJJJJJJJJJ., care în calitate de Preşedinte al comisiei de licitaţie, a oferit o serie de explicaţii atât din faza premergătoare demarării procedurii, cât şi ulterior publicării în SEAP a licitaţiei.

De altfel, atât explicaţiile acestei martore, precum şi cele oferite de ZZZZZZZZZZZ., au fost complet ignorate, nefiind formulate nici o apreciere cu privire la acestea.

S-a observat faptul că, instanţa de fond a reţinut părţi din declaraţia martorei AAAAAAAAAA., despre care martorul ZZZZZZZZZ. a declarat că se afla într-o stare tensionată cu inculpata I., care era foarte severă profesional. S-a reţinut declaraţia acestei martore, care nu a fost susţinută de nici un mijloc de probă, cu privire la achiziţionarea unor produse neindentificate în valoare de 6 miliarde RON vechi. De îndată ce în caietul de sarcini era trecut tot mobilierul şi echipamentele necesare, apare ca evident că depoziţia acesteia este eronată, motiv pentru care condamnarea apare ca vădit netemeinică, fapt ce putea fi stabilit printr-o simplă lecturare a caietului de sarcini.

Tot astfel, a fost interpretată trunchiat şi depoziţia martorului TTTTTTTTTT., care a subliniat că, lipsa codului CPV constituia impediment pentru licitaţie şi impunea rectificarea în SEAP.

Deşi lipsa caracterului secret a utilării BMI a rezultat din depoziţia martorului IIIIIIIIIII., administrator al BBBBBBBBBBB., care a auzit din presă de dotarea noi maternităţi, instanţa de fond a apreciat că o astfel de informaţie avea caracter secret. S-a reţinut expres din depoziţia acestui martor că BBBBBBBBBBB. nu a participat la licitaţie, deoarece nu a găsit un partener societate de leasing, fapt ce probează că acuzarea şi instanţa de fond a reţinut eronat că, competitorii au fost înlăturaţi.

Incontestabil că, dacă instanţa de fond analiza depoziţia martorei DDDDDDDDDDDD., reprezentant BBBBBBBBBBBB., ar fi constatat că aceasta era prietenă de familie cu inculpatul H., însă cu toate acestea, nu a participat la licitaţie, deoarece societatea sa nu avea o schemă de finanţare. Deşi a avut acces la aceleaşi date, ca şi ceilalţi furnizori, a ales să nu participe la licitaţie, deşi pe considerentul prieteniei cu inc. H., DNA ar fi susţinut că putea fi favorizată, însă s-a dovedit contrariul

Refuzul de a participa la licitaţie, motivat de lipsa unei scheme de finanţare, a probat toate apărările formulate de inculpata I., însă acestea au fost ignorate de judecătorul fondului.

În sensul învederat prin apărările formulate în prezentul apel, a fost şi depoziţia martorului EEEEEEEEEEEE., reprezentantul CCCCCCCCCCC., care a confirmat accesul la aceleaşi informaţii, dar care nu a participat la licitaţie deoarece nu se pliau pe buget.

S-a conchis că, nici un competitor nu a fost înlăturat, astfel cum a alegat DNA şi a reţinut instanţa de fond.

Din analiza detaliată a depoziţiilor martorilor audiaţi în faţa instanţei de fond, într-un mod obiectiv, neutru şi echidistant, s-a putut concluziona că faptele de care depinde aplicarea legii penale şi care au fost imputate inculpatei I. nu au existat, lipsind orice formă de vinovăţie, însă cu toate acestea, printr-o interpretare scoasă din context, trunchiată şi lipsită de orice legătură cu realitatea, s-a ajuns la pronunţarea unei hotărâri de condamnare vădit greşită.

A reţinut instanţa de fond că " înscrisurile depuse " (pag. 501) atestă că inculpata I. a comis fapta incriminată, fără a se specifica concret la ce înscrisuri se face referire. La fila x din hotărâre, instanţa a făcut referire la unele înscrisuri găsite în biroul inculpatei I., de la spital, care priveau liste cu mobilier şi echipamente atribuite OOOOOOOOOO., regăsite în vol. 16 u.p filele x.

Însă se observă că, din analiza acestor înscrisuri, reies de fapt argumente în favoarea apărării, deoarece acestea confirmau cele declarate şi susţinute tot timpul de inculpata I., în ceea ce priveşte activitatea complexă desfăşurată timp de 5-6 luni pentru stabilirea necesarului de dotări cuprinzând exact forme tabelare pe care s-a lucrat cu medicii, cu adnotări ale inculpatei şi ale altora, din personalul spitalului.

Tot astfel, filele x, conţineau exact proiectul de dotări GGGGGGGGGGGGG. S.R.L. din 2009 şi comparaţiile cu 2013, - ceea s-a şi declarat că s-a făcut.

Doar între filele x au fost prezentări cu poze şi specificaţii de la OOOOOOOOOO., între filele x, au fost tabele neidentificate cu antet sau sigla care să indice OOOOOOOOOO., elemente care au condus la concluzia că acuzarea şi instanţa a interpretat trunchiat probele, denaturând o stare de fapt evidentă.

Tot astfel, nu este motiv de condamnare a inculpatei, "deoarece la solicitarea PPPPPPPPPP., aceasta a emis cambii avalizate". A mai relevat faptul că aceste cambii nu au fost emise de spital ci acceptate ca efecte de comerţ legal în România, prevăzute de legea 273/2006, avalizate de CJ, situaţie în care este de neînţeles de ce în motivarea condamnării sale, apare un astfel de raţionament, deoarece nu se prejudicia spitalul în nici un fel si oricum nu au caracter penal.

Sub un prim aspect, o astfel de garanţie, nu reprezintă o infracţiune, deoarece Legea nr. 58/1934 prevede cambia, iar în mediul de afaceri, aceasta este folosită ca un mijloc de garanţie a unei obligaţii, iar Legea 273/2006 a finanţelor publice locale prevede astfel de mijloace de garantare.

A susţinut instanţa de fond că, inculpata s-a folosit gratuit de firmele BBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDD. şi BBBBBBBBBBBB., pentru a constitui o bază de date cu privire la necesarul de utilare BMI, însă în conformitate cu art. 67 din O.U.G. nr. 34/2006, acest lucru nu este infracţiune.

Obţinerea unui ajutor gratuit şi scutirea spitalului de câteva zeci de mii de euro, a făcut dovada că inculpata a acţionat ca un bun administrator. Împrejurarea că aceste societăţi nu s-au înscris în SEAP cu oferte, deşi erau libere să o facă, on-line, din propriile sedii sau de oriunde avea o conexiune la internet, nu este imputabilă inculpatei.

A susţinut instanţa de fond la fila x alin. (2) din hotărârea atacată, că folosul necuvenit este evident, însă acesta nu rezulta din nici o probă de la dosar, deoarece inculpata nu a obţinut absolut nimic, iar Asociaţia OOOOOOOOOO. S.R.L. si PPPPPPPPPP. S.R.L., a obţinut contractul în conformitate cu O.U.G. nr. 34/2006.

Precum inculpata a învederat, folosul necuvenit în concepţia Legii nr. 78/2000, este un folos ilicit, de natură penală, care reprezintă o faptă de corupţie, faptă care potrivit art. 99 C. proc. pen., trebuie dovedită, iar nu presupusă.

Ori, în cauza de faţă, acuzarea nu a dovedit care este folosul necuvenit, deoarece alegarea ideii că Asociaţia OOOOOOOOOO. S.R.L. şi PPPPPPPPPP. S.R.L. a câştigat licitaţia deoarece a primit informaţii secrete, este lipsită de suport.

Cum acuzarea nu a cerut prin rechizitoriul anularea licitaţiei, anularea contractului, înseamnă că a apreciat că aceasta a fost legală, conform O.U.G. nr. 34/2006, sens în care şi judecătoarea fondului a făcut aprecieri.

De îndată ce inculpata a respectat legea, aceasta a îndeplinit atribuţiile legale, în conformitate cu O.U.G. nr. 34/2006, iar informaţiile la care se face referire nu au caracter secret, se poate conchide că inculpata fost condamnată în mod nedrept.

De asemenea, condamnarea acesteia, cu motivarea că inculpata J. a recunoscut fapta imputată ei, nu înseamnă că şi inculpata I. este vinovată, deoarece aceasta nu răspunde pentru faptele acestei inculpate, răspunderea fiind subiectivă, personală, în dreptul penal.

Drept urmare, faţă de cele mai sus învederate, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. (a) inculpata a solicitat admiterea apelului şi, în baza art. 423 C. proc. pen., desfiinţarea hotărârii atacate şi în rejudecare, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. (a) C. proc. pen., achitarea inculpatei I. de infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 78/2000.

Înalta Curte, analizând criticile formulate de către apelanţii inculpaţi H. şi I. apreciază că acestea sunt nefondate, judecătorul fondului reţinând în mod corect starea de fapt, iar acesteia i-a dat o corectă încadrare juridică, reţinând în mod just că acţiunile celor doi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În condiţiile în care analiza realizată de către judecătorul fondului cu privire la starea de fapt este una extrem de amplă, cu referire la toate probele administrate în cursul procesului penal până la momentul pronunţării soluţiei atacate, instanţa de apel nu va mai relua toate elementele faptice reţinute în hotărâre, urmând a fi analizate punctual numai criticile apelanţilor, având în vedere şi probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti desfăşurate în apel.

Prealabil analizării tuturor criticilor formulate, instanţa de apel consideră necesar a preciza că verificarea motivelor de apel este necesar a se limita, din punct de vedere faptic, la elementele care vizează latura obiectivă şi latura subiectivă a infracţiunii ce face obiectul acuzării, în condiţiile în care starea de fapt menţionată în rechizitoriu, după cum şi aceea reţinută de prima instanţă, vizează o întreagă paletă de activităţi care în mod evident nu au nici o legătură cu tipicitate obiectivă ori subiectivă a faptei penale în discuţie.

Din punct de vedere al calităţii cerute de lege pentru ca inculpaţii să fie subiecţi activi ai infracţiunii reţinute în sarcina lor nu sunt reţinute condiţii speciale, actul normativ stabilind că poate comite această faptă orice persoană care, prin prisma atribuţiilor de serviciu, deţine sau cunoaşte informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, şi le foloseşte, în mod direct sau prin interpuşi, ori permite accesul unor persoane neautorizate la aceste informaţii, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Inculpaţii prin funcţiile deţinute în perioada respectivă aveau calitatea cerută de lege pentru a cunoaşte informaţii cu privire la activitatea de dotare a Blocului Materno-Infantil al Spitalului Judeţean de Urgenţă Mehedinţi care nu erau destinate publicităţii, aspect reţinut corect de prima instanţă şi care nu a fost contrazis prin motivele de apel formulate.

Susţinerea apelantului H. în sensul că în conformitate cu prevederile art. 102 din Legea nr. 215/2001, preşedintele Consiliului Judeţean nu este titularul de date sau informaţii confidenţiale şi prin urmare nu poate fi subiect activ al acestei infracţiuni, nu pot fi primite, fiind demonstrat că acesta a cunoscut informaţiile care au fost comunicate societăţilor comerciale implicate în procedura de achiziţie publică, fiind fără relevanţă dacă acesta avea sau nu dreptul să le cunoască.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 se realizează printr-o acţiune comisivă - comunicare, punere la dispoziţie ori prin inacţiune constând în lăsarea informaţiilor, evident intenţionată, la îndemâna sau cunoştinţa celor neautorizaţi, indiferent dacă aceştia le utilizează sau nu.

Cerinţa esenţială a laturii obiective a acestei infracţiuni este ca informaţiile pe care inculpatul le diseminează să fie unele care nu sunt destinate publicităţii.

Apelanţii au susţinut că informaţiile vizate de acuzare nu fac parte dintre cele care nu erau destinate publicităţii, nefiind încadrate nici în categoria informaţiilor clasificate, în conformitate cu prevederile Legii nr. 182/2000, după cum nu erau nici informaţii confidenţiale, în condiţiile în care în conformitate cu prevederile Legii nr. 544/2001, reprezintă informaţie publică orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice.

Instanţa de apel acceptă susţinerea apelanţilor în sensul că informaţiile care au determinat reţinerea în sarcina lor a infracţiunii menţionate nu fac parte dintre cele din categoria informaţiilor clasificate, în sensul Legii nr. 182/2000, în condiţiile în care nu au fost identificate între probele cauzei documente prin care instituţiile implicate în procedura de achiziţie să le conferit un astfel de caracter.

În mod evident, în condiţiile în care legea menţionată indică, în art. 19, persoanele care pot atribui nivelurile de secretizare specifice informaţiilor secret de stat, iar instituţiile implicate în cauză nu sunt incluse în prevederile textului legal, nu putem analiza informaţiile diseminate prin prisma acestui caracter.

De asemenea, din probele cauzei nu rezultă că informaţiile pe care inculpaţii le-au comunicat fac parte din categoria secretelor de serviciu, în conformitate cu prevederile art. 31 din acelaşi act normativ, în condiţiile în care nu au fost identificate documente care să conducă la concluzia acordării acestui grad de clasificare de către conducătorii persoanelor juridice.

Pe de altă parte, instanţa de apel nu poate reţine ca fiind conform realităţii faptul că informaţiile în discuţie erau unele de interes public şi care aveau şi o anumită notorietate, în sensul că întreaga comunitate cunoştea intenţia conducerii spitalului şi a Consiliului Judeţean Mehedinţi de a realiza utilarea Blocului Materno-Infantil, precum şi valoarea investiţiei.

În primul rând, informaţiile ce s-a reţinut că au fost puse la dispoziţia societăţilor comerciale care au participat la procedura de licitaţie, S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. nu erau cele ce vizau intenţia spitalului şi a Consiliului Judeţean Mehedinţi de a proceda la utilarea corpului de clădire, aceasta fiind în mod cert o informaţie publică, ci datele financiare (nepublice) constând în disponibilităţile financiare ale consiliului judeţean, valoarea contractului de achiziţii publice ce urma a se încheia şi modalitatea concretă de finanţare a acestuia, informaţii tehnice referitoare la documentaţia de atribuire a achiziţiei publice ce urma a se derula, acestea nefiind informaţii publice şi nici cu un caracter de notorietate.

Faptul că au fost întocmite anumite adrese către Consiliul Judeţean şi Ministerul Sănătăţii prin care s-a indicat valoarea preconizată a investiţiei nu conferă caracter public informaţiei, documentele respective nefiind unele care au fost aduse la cunoştinţa publicului, ci au urmat procedura administrativă specifică între instituţiile publice.

Apelanta I. a susţinut că informaţiile menţionate ar fi informaţii publice şi prin prisma prevederilor Legii nr. 544/2001, însă instanţa de apel, în acord cu judecătorul fondului, consideră că această susţinere nu poate fi primită, în condiţiile în care în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. c) din acest act normativ, sunt exceptate de la accesul liber al cetăţenilor "informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurenţei loiale, potrivit legii;"

Cum în cauză, informaţiile menţionate anterior vizau activităţi comerciale pe care instituţiile publice implicate le desfăşurau, iar prin furnizarea preferenţială a acestora concurenţa loială era afectată, doar unii dintre participanţii la procedura de achiziţie cunoscând elementele esenţiale în raport de care să adopte hotărârea de a participa la această activitate, în mod evident informaţiile respective erau exceptate de la accesul liber al cetăţenilor .

Din acest punct de vedere, prevederile art. 2 lit. c) din Legea nr. 11/1991, invocate de către apelantă nu au nici o relevanţă, în condiţiile în care instituţiile publice implicate în procedura de achiziţie nu erau comercianţi în sensul rezultat din coroborarea prevederilor art. 1 alin. (2) şi art. 11 lit. f) din actul normativ, în sensul că nu reprezentau o "entitate economică angajată într-o activitate constând în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piaţă dată, indiferent de statutul său juridic şi de modul de finanţare, astfel cum este definită în jurisprudenţa Uniunii Europene.".

În al doilea rând, faptul că potrivit prevederilor art. 26 din O.U.G. nr. 34/2006, act normativ în vigoare la momentul iniţierii procedurii respective, valoarea estimată a contractului de achiziţie publică trebuia să fie determinată anterior iniţierii procedurii de atribuire a contractului respectiv, nu are nici o relevanţă în prezenta cauză. Acuzaţia formulată, confirmată prin probele din dosar, vizează faptul că inculpaţii au furnizat informaţiile financiare anterior iniţierii oricărei proceduri de achiziţie publică pentru ca societatea comercială să îşi calibreze oferta în limitele maxime financiare. Alături de aceste informaţii financiare, inculpaţii au furnizat şi toate informaţiile tehnice necesare, informaţii vizând necesarul concret de materiale, precum şi datele tehnice ale imobilului, în raport de care se putea configura o ofertă identică cu necesităţile concrete pentru utilarea departamentului spitalicesc.

În fine, susţinerea apelantei I. referitoare la faptul că din probele testimoniale administrate în cauză, în cursul cercetării judecătoreşti desfăşurată în apel, rezultă faptul că informaţiile cu privire la care prin actul de acuzare se reţine că erau nepublice, nu aveau acest caracter, aspect care ar rezulta şi din modul de desfăşurare a procedurii de achiziţie, în sensul că a fost vorba de o licitaţie deschisă, în sistem online, prin oferte depuse în SEAP, ceea ce excludea orice favorizare a unui competitor, nu pot fi primite, caracterul de informaţie nedestinată publicităţii este unul implicit, în condiţiile în care acestea nu au fost oferite oricărui posibil participant la licitaţie, iar desfăşurarea licitaţiei prin SEAP nu atrage clasificarea anumitor informaţii ca având caracter public.

În esenţă, ceea ce s-a reţinut este că informaţii legate de contractul de utilare a secţiei spitalului au fost oferite anterior demarării procedurii de licitaţie unei singure societăţi comerciale pentru ca aceasta în raport de datele primite să îşi configureze oferta în raport de cerinţele specifice ale unităţii contractante, astfel încât oferta sa să fie aceea care întruneşte punctajul maxim în raport de toate criteriile de alegere. Împrejurarea că ulterior anumite informaţii au fost oferite prin intermediul sistemului informatic de licitaţie şi altor persoane, nu înlătură caracterul de informaţie nedestinată publicităţii, care se apreciază la momentul la care aceasta a fost transmisă.

De asemenea, faptul că informaţia publicată prin intermediul aplicaţiei informatice specifice a fost anterior publicării verificată şi de alte instituţii nu are relevanţă în prezenta cauză, fiind evident că verificările au verificat conformitatea cu prevederile legale edictate pentru desfăşurarea licitaţiilor pentru achiziţiile unor produse de către instituţiile publice. Faptul că informaţiile au fost furnizate de către inculpaţi anterior publicării documentaţiei în sistemul SEAP lipseşte de orice relevanţă verificarea realizată de către ANRMAP.

O altă critică comună a inculpaţilor apelanţi H. şi I., cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii, vizează faptul că instanţa de fond în mod eronat a reţinut existenta unui folos necuvenit ce ar fi fost obţinut de către societăţile comerciale câştigătoare ale licitaţiei.

Înalta Curte, contrar susţinerilor apelanţilor, apreciază că în cauză a fost obţinut în mod evident un folos necuvenit de către S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. în asociere cu finanţatorul PPPPPPPPPP. S.R.L., acesta fiind în mod just individualizat de către judecătorul fondului în hotărârea atacată, fiind reprezentat de obţinerea contractului pentru utilarea BMI, în condiţiile în care societăţile comerciale, în mod evident, prin câştigarea licitaţiei au obţinut profit.

În mod evident, rolul oricărei societăţi comerciale este acela de a genera profit prin activitatea sa, iar acest lucru nu este unul de natură a conduce la reţinerea caracterului necuvenit al folosului, însă, prin raportare la condiţiile concrete în care a fost încheiat contractul, acest beneficiu apare ca fiind unul obţinut necuvenit, în sensul legii penale.

În măsura în care participarea la licitaţia desfăşurată de spital se realiza fără a exista nici o condiţie favorizantă prin raportare la societatea comercială participantă, profitul pe care aceasta îl obţinea din comercializarea bunurilor nu putea avea caracterul menţionat anterior, însă reprezentanţii acestei persoane juridice au depus toate eforturile pentru a îşi securiza tranzacţia, luând legătura cu factorii de decizie implicaţi în procedură, inculpaţii H., I. şi F., punând la dispoziţia acestora toate documentele necesare pentru lansarea procedurii de achiziţie, atrăgând atenţia la eventualele erori în procesul de desfăşurare a licitaţie, pentru a preîntâmpina contestările de natură a determina reluarea licitaţie.

În mod evident, în condiţiile în care documentaţia necesară pentru organizarea licitaţiei a fost întocmită de către societatea care ulterior a şi câştigat-o, nu se mai poate discuta de o procedură corectă, stipularea produselor care au făcut obiectul cererii de achiziţie în cadrul documentaţiei în concordanţă cu disponibilităţile furnizorului fiind de natură a garanta acestuia un profit maximal.

Pe de altă parte, apelanta I. a susţinut că nu au fost realizate demersuri pentru a împiedica participarea altor societăţi comerciale la procedura de licitaţie desfăşurată, oferta spitalului fiind publicată atât în SEAP, cât şi în Jurnalul Uniunii Europene, ceea ce a asigurat condiţiile pentru alte societăţi să participe la aceasta, iar societăţile comerciale care au acordat sprijin anterior în vederea întocmirii necesarului de materiale nu au considerat că sunt în vreun mod dezavantajate de procedura demarată, aspect ce rezultă din necontestarea licitaţiei.

Instanţa de apel ar putea achiesa la aceste susţineri dacă în cauză nu ar fi existat nici o societate interesată de această licitaţie, însă, din probele dosarului rezultă, aşa cum a reţinut şi judecătorul fondului, că la prima procedură iniţiată de spital s-a înscris un ofertant, S.C. MMMMMMMMMMMMM., care însă, pe fondul anulării procedurii iniţiale, pentru un motiv cel puţin nesemnificativ, a înţeles să nu mai participe la cea de-a două procedură demarată.

Faptul că această societate nu a înţeles să conteste anularea primei licitaţii nu are nici o relevanţă, în condiţiile în care din probele dosarului nu rezultă motivul acestei opţiuni, instanţa neputând prezuma care au fost aceste considerente.

În privinţa susţinerilor apelantei I. vizând caracterul deosebit de complex al stabilirii necesarului de materiale pentru utilarea BMI, împrejurarea ce a determinat apelarea atât la alte societăţi comerciale care să acorde sprijin în conturarea acestei lucrări, cât şi la apelarea la personalul spitalului pentru a contribui cu opinii de specialitate, Înalta Curte consideră că acestea sunt unele reale, care îşi au corespondent în probele dosarului, aspect reţinut ca atare şi de către judecătorul fondului, însă nu au nici o relevanţă cu privire la faptele reţinute în sarcina acestei inculpate, în condiţiile în care ulterior demersurilor iniţiale, care nu sunt singulare, acestea debutând încă din anul 2009, activitatea de întocmire a documentaţiei necesare pentru lansarea licitaţiei a fost realizată cu sprijinul exclusiv al S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L., această societate punând la dispoziţia instituţiei toată documentaţia necesară.

Aşa cum reţine şi judecătorul fondului, ulterior primirii acestei documentaţii s-a realizat o verificare formală la nivelul spitalului prin intermediul martorului TTTTTTTTTT., fără a fi înlăturate deficienţele constatate, iar ulterior toată procedura a fost lansată prin intermediul platformei electronice. În condiţiile în care societăţile comerciale au identificat eroarea strecurată în documentaţie, vizând codul ce indica modalitatea de finanţare a achiziţiei, prin leasing, inculpaţii au procedat prompt la anularea primei proceduri şi relansarea acesteia în condiţii care să fie unele conforme solicitărilor agenţilor economici, pentru a evita eventualele contestaţii şi dificultăţi procedurale.

Pe cale de consecinţă, implicarea iniţială a unor alte societăţi comerciale în determinarea preliminară a necesarului de materiale pentru utilarea BMI rămâne fără nici o relevanţă, în condiţiile în care după această etapă preparatorie, singura societate cu care inculpaţii au colaborat, în modalitatea descrisă în sentinţa apelată, este aceea care a şi câştigat licitaţia organizată.

Susţinerile apelantei I. referitoare la prevederile legale cuprinse în actul normativ care stabilea condiţiile de organizare a licitaţiilor în acea perioadă temporală, O.U.G. nr. 34/2006, care nu conţineau dispoziţii cu privire la modul determinare a valorii estimate a produselor ce urmau a fi achiziţionate de către autoritatea contractantă, precum şi raportările la normele comunitare adoptate ulterior activităţii infracţionale, prin care se permite stabilirea valorii estimate a contractului prin participarea unor agenţi economici din piaţa specializată, nu pot fi acceptate în sensul dorit de apelantă, respectiv că aceasta a acţionat în spiritul legii, în condiţiile în care, aşa cum s-a menţionat şi anterior, toate aceste contacte au avut cu mai multe societăţi comerciale au avut loc la un moment anterior iniţierii demersurilor efective pentru organizarea licitaţiei. Atunci când a devenit o certitudine că se va putea organiza licitaţia, fiind identificate şi soluţiile de finanţare a acesteia, problema esenţială în întreaga procedură determinată de lipsa fondurilor financiare la nivelul Consiliului Judeţean Mehedinţi, colaborarea s-a desfăşurat exclusiv cu S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. şi PPPPPPPPPP. S.A.

Judecătorul fondului nu a realizat nici o confuzie în sensul susţinut de către apelanta I., colaborarea dintre autoritatea contractantă şi societăţile menţionate anterior nefiind una care să se limiteze la a solicita oferte de piaţă, ci pe baza datelor ce le-au fost puse la dispoziţie de către inculpaţi, agenţii economici au întocmit documentaţia necesară lansării licitaţiei pe care ulterior au şi câştigat-o, în condiţiile în care oferta depusă era identică cu cererea introdusă în sistemul SEAP, cele două având aceeaşi autor.

Pe cale de consecinţă, toate criticile formulate de către apelanta I. cu privire la aceste chestiuni, vizând modalitatea de întocmire a documentaţiei necesare pentru desfăşurarea licitaţiei, nu pot fi primite, judecătorul fondului reţinând în mod just pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, precum şi a celor administrate în mod nemijlocit, că pe baza informaţiilor nepublice ce le-au fost puse la dispoziţie societăţile comerciale au realizat această documentaţie, iar ulterior au câştigat licitaţia, obţinând astfel un folos necuvenit.

Instanţa de apel nu va analiza susţinerile apelantei vizând conţinutul ofertei întocmite, precum şi condiţiile de încheiere a contractului rezultat în urma licitaţiei, deoarece aceste elemente nu au nici o relevanţă cu privire la infracţiunea ce face obiectul acuzării, criteriile pentru care beneficiul obţinut de către asocierea S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. şi PPPPPPPPPP. S.A este apreciat ca fiind unul necuvenit fiind anterior prezentate, cuantumul acestuia, profitul maximal pretins obţinut, fiind elemente fără relevanţă.

De asemenea, fără relevanţă sunt şi elementele care vizează condiţiile în care a fost avizat contractul de achiziţie cu ofertă financiară, în condiţiile în care infracţiunea ce face obiectul prezentei cauze nu este una legală de nerespectarea prevederilor legale instituite pentru încheierea contratelor de achiziţie de către instituţiile publice, ci acuzaţia ce se aduce inculpaţilor vizează comunicarea unor date nepublice către persoane care nu trebuiau să aibă acces la acestea, iar prin această activitate s-a obţinut un beneficiu necuvenit.

Mai mult, faţă de infracţiunea ce face obiectul acuzării, instanţa reţine că nu este în căderea sa, după cum nici judecătorul fondului nu a putut realiza, verificarea legalităţii contractului de achiziţie încheiat, acţiunile ce se impută inculpaţilor fiind cele anterior menţionate, prealabile încheierii tranzacţiei. În aceste condiţii, criticile apelantei I. cu privire la aceste aspecte nu pot fi analizate, nefiind în mod cert aplicabile prevederile art. 52 C. proc. pen.., legalitate contractului de achiziţie neavând nici o influenţă cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 78/2000.

Criticile apelantei I. vizând eronata reţinere de către prima instanţă a existenţei vinovăţiei sale în comiterea faptelor sunt apreciate ca fiind nefondate, elementele susţinute de aceasta nefiind de natură a conduce instanţa de apel la o altă concluzie decât cea pe care a reţinut-o judecătorul fondului.

A susţinut apelanta pe de o parte că a permis accesul mai multor societăţi comerciale la construcţia BMI şi a colaborat cu acestea pentru determinarea valorii estimative a contractului, iar pe de altă parte mai multe persoane, medici şi asistente au lucrat şi au avizat necesarul de dotări, având în posesie listele de dotări, documente care nu aveau caracter secret, fiind cunoscut în comunitate cu circa 5 - 6 luni înainte de a se lua decizia organizării licitaţiei că se va procesa la utilare clădirii.

Mai mult, documentaţia de atribuire a fost întocmită de către Serviciul achiziţii al spitalului, cu participarea unor operatori economici, iar din momentul publicării anunţului în SEAP, toţi potenţialii furnizori au putut lua cunoştinţă de lista finală de dotări şi preţul estimat total.

Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului reţine, în acord cu judecătorul fondului, în contradicţie cu susţinerile apelantei, că aceasta a acţionat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, respectiv cu intenţie directă.

Anterior au fost analizate elementele vizând condiţiile în care inculpata apelantă a permis accesul S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. şi PPPPPPPPPP. S.A. la informaţii care nu erau destinate publicităţii, precum şi categoriile de informaţii vizate de această activitate, precum şi faptul că pe baza acestor informaţii a fost concepută de către reprezentanţii societăţilor menţionate anterior documentaţia ce a fost folosită pentru iniţierea procedurii de licitaţie. De asemenea, a fost analizată şi susţinerea acesteia vizând publicitatea care s-ar fi realizat cu privire la dotarea BMI cu echipamente şi aparatură.

Toate aceste elemente nu sunt de natură a conduce la o concluzie diferită de cea reţinută de prima instanţă, respectiv că inculpata a acţionat în mod coordonat cu inculpaţii H. şi F. pentru realizarea obiectivului urmărit, dotarea BMI, iar pentru aceasta, cu intenţie, a permis accesul firmelor asociate la informaţii care nu erau destinate publicităţii, condiţii care nu au fost acordate celorlalte firme private care au fost contactate de către aceasta.

Apelanta I. mai critică sentinţa primei instanţe susţinând că aceasta a reţinut în mod eronat că societăţile comerciale asociate au fost cele care au determinat anularea primei licitaţii iniţiate, precizând că decizia a fost luată la nivelul spitalului, iar aceasta a fost controlată de ANRMAP, fiind necesară inserarea datelor suplimentare. Mai mult, instanţa de fond a reţinut că inculpata a respectat dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006, iar ceea ce i se impută penal este că ar fi permis unor persoane neautorizate să aibă acces la informaţii nedestinate publicităţii, dar fără a indica care sunt acele informaţii.

Instanţa de apel consideră că, în condiţiile în care elementul material al infracţiunii ce face obiectul acuzării este tocmai cel ce vizează permiterea accesului la acele informaţii, elementele menţionate de către apelantă au un caracter circumstanţial, fără a fi determinante în reţinerea infracţiunii.

Pe de altă parte, instanţa de fond a indicat informaţiile care nu erau destinate publicităţii, fiind menţionate anterior şi în considerentele prezentei decizii, analizând şi susţinerile apelantei cu privire la faptul că a pus la dispoziţia tuturor societăţilor interesate acelaşi gen de informaţii, concluzionând că doar în privinţa asocierii S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. şi PPPPPPPPPP. S.A. a procedat la furnizarea unor informaţii complete, în cazul celorlalte firme fiind indicate doar elemente cu relevanţă mult mai redusă.

În privinţa modalităţii concrete de întocmire a documentaţiei de atribuire, Înalta Curte nu poate reţine susţinerile apelantei vizând întocmirea documentului de către angajaţii spitalului, în condiţiile în care martorii audiaţi în cursul urmăririi penale şi de prima instanţă nu au relatat acest lucru.

În acest sens, din declaraţiile martorilor ZZZZZZZZZ. şi TTTTTTTTTT., date în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa primei instanţe, rezultă faptul că documentaţia necesară pentru organizarea licitaţiei a fost primită de către inculpata J. de la reprezentanţii S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. pe un stick şi în format hârtie, aceasta din urmă fiind persoana care a predat-o martorului TTTTTTTTTT..

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale şi în faţa primei instanţe inculpata F. a confirmat toate aceste susţineri, fără a indica alte elemente referitoare la modul de întocmire a documentaţiei.

În faţa instanţei de apel, audiat la 10 septembrie 2019, martorul TTTTTTTTTT., deşi a precizat că îşi menţine declaraţiile date anterior în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa primei instanţe, a prezentat o situaţia diferită, susţinând că S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. nu a depus documentaţia care a fost folosită pentru lansarea procedurii de licitaţie, ci doar lucrările anterior efectuate de către societate şi un contract de leasing. A susţinut acesta că cele declarate în faţa instanţei de apel reprezintă doar o precizarea faţă de elementele susţinut anterior în cauză. Instanţa de apel consideră că această aşa zisă precizare formulată de către martor, care schimbă sensul declaraţiilor sale anterioare, nu este una sinceră şi nu poate fi avută în vedere, în condiţiile în care intervine la mult timp după momentul realizării licitaţiei respective. În mod evident, prin trecerea timpului memoria umană suferă alterări, iar în mod corespunzător declaraţiile date la scurt timp după producerea evenimentului trebuie să fie cât mai fidele faptelor prezentate, în vreme ce declaraţiile pe care martorul le face după un interval de timp mai îndelungat pot conţine erori determinate de influenţe exterioare şi de estomparea amintirilor.

Pe de altă parte, fiind audiat în şedinţa publică din 18 iunie 2019, în cursul cercetării judecătoreşti desfăşurate în apel, martorul ZZZZZZZZZ. şi-a menţinut declaraţiile pe care le-a dat anterior în cauză, inclusiv aspectele vizând prezenţa reprezentanţilor S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. în spital până la momentul publicării primei documentaţii în SEAP.

În privinţa declaraţiei martorei ZZZZZZZZZZZ. audiată la propunerea inculpatei I. atât de prima instanţă, cât şi de instanţa de apel la termenul din 10 octombrie 2019, instanţa de control judiciar consideră că, în condiţiile în care susţinerile sale referitor la modalitatea de întocmire a caietului de sarcini în cadrul spitalului de către funcţionarii instituţiei nu se coroborează cu alte probe existente la dosar, nu se poate avea în vedere această probă testimonială, fiind evident că este una pro causa. În măsura în care martora cunoştea atât de bine toate elementele vizând modul de realizarea a procedurii de licitaţie, atât cu privire la întocmirea documentaţiei, cât şi în ceea ce priveşte modul de desfăşurarea a acesteia, este greu de înţeles de ce audierea sa nu a fost solicitată încă din cursul urmării penale de către inculpaţi.

Cu privire la criticile inculpatei I. vizând modul în care instanţa de fond a înţeles procedura de licitaţie on-line, precum şi modul în care s-au utilizat cambiile avalizate, instanţa de apel apreciază că acestea reprezintă elemente care nu au nici o relevanţă prin raportare la infracţiunea ce face obiectul sesizării, după cum lipsite de relevanţă sunt şi aspectele ce ţin de cantităţile concrete de produse achiziţionate, precum şi oportunitatea realizării acestei achiziţii. Instanţa nu a fost investită cu cercetarea legalităţii modului în care a fost încheiat contractul cu societăţile comerciale, iar folosul necuvenit reţinut ca fiind obţinut nu reprezintă un element care să ţină de latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, ci de latura subiectivă a acesteia. Faptul că judecătorul fondului a analizat toate aceste elemente nu instituie o obligaţie pentru instanţa de apel să procedeze în acelaşi sens.

Aspectele vizând natura informaţiilor furnizate S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. au fost analizate anterior de către instanţa de apel, după l-a fel s-a procedat şi în privinţa elementelor ce ţin de identificarea folosului necuvenit obţinut de către societăţile comerciale, astfel încât criticile reiterate de apelanta menţionată nu vor putea fi primite, după cum şi aspectele vizând modul de stabilire a necesarului de mobilier şi echipamente au fost cercetate, reţinându-se că documentaţia a fost întocmită de societatea menţionată anterior, aceasta cuprinzând şi elementele ce ţin de cantităţile de produse.

În fine, în privinţa modului în care instanţa de fond a apreciat probele administrate în cauză, instanţa de control judiciar nu poate reţine criticile apelantei I., judecătorul de la Curtea de Apel Bucureşti realizând o analiză exhaustivă a probatoriului administrat în cauză, declaraţiile atât ale martorilor audiaţi, cât şi ale inculpaţilor fiind prezentate amplu în motivarea sentinţei atacate, neexistând elemente care să conducă la aprecierea că aceste probe au fost interpretate trunchiat, aşa cum susţine apelanta.

Faptul că anumiţi martori enumeraţi de către apelantă par a confirma susţinerile sale, iar instanţa de fond a reţinut declaraţiile altor martori care confirmă acuzaţiile formulate, reprezintă modul în care judecătorul fondului a interpretat probatoriul administrat cu privire la aspectele relevante în cauză. Înalta Curte nu consideră că acesta a făcut o interpretare trunchiată a probelor, starea de fapt fiind stabilită în mod just pe baza întregului material probator administrat. În privinţa declaraţiei martorei ZZZZZZZZZZZ., instanţa de apel a prezentat elementele pentru care a considerat că declaraţia acesteia nu poate fi avută în vedere la stabilirea stării de fapt, iar declaraţiile martorului ZZZZZZZZZ. au fost, de asemenea, analizate anterior, iar aceasta conţine elementele relevante cu privire la acuzaţia adusă inculpatei apelante, cât şi menţiunea referitoare la legalitate procedurii. Această ultimă afirmaţie însă nu reprezintă nici obiectul probaţiunii, după cum nu reprezintă nici o constatare personală a martorului, ci o apreciere subiectivă, care nu poate fi reţinută de instanţă.

În privinţa faptului că instanţa de fond a dat eficienţă declaraţiilor pe care inculpata J. le-a dat şi prin care aceasta a recunoscut comiterea faptei imputate, instanţa de control judiciar nu poate accepta criticile apelantei I., judecătorul fondului coroborând declaraţiile menţionate cu celelalte probe existente la dosarul cauzei şi în raport de întregul material probator stabilind starea de fapt, fără a acorda o preeminenţă declaraţiilor menţionate de apelantă.

Elementele invocate de către apelantul H. referitoare la caracterul corect, transparent al procedurii de achiziţie desfăşurate, precum şi la consecinţele anulării licitaţie, nu reprezintă obiect al procedurii de faţă, instanţa de apel precizând şi anterior că nu este în căderea sa de a analiza legalitatea licitaţiei desfăşurate pentru utilarea BMI, nefiind investită cu cercetarea acestui element.

O critică distinctă a inculpatului H. vizează reţinerea eronată de către instanţa fondului a faptului că S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. a remis printr-un stick caietul de sarcini prin intermediul inculpatei J., precum şi în format fizic, în ziua de 13.07.2013, la Bucureşti, deplasarea fiind realizată tocmai pentru preluarea acelui mediu de stocare.

Susţinerile apelantului referitoare la acest stick nu sunt conforme actului de acuzare, iar instanţa de fond nu a reţinut în starea de fapt aşa cum susţine acesta.

În considerentele hotărârii atacate se reţine faptul că stick-ul respectiv, alături de documentaţia în format hârtie, a fost predat inculpatei J., iar aceasta l-a predat ulterior lui TTTTTTTTTT. căruia i-a revenit doar misiunea de a verifica respectarea condiţiilor cerute de lege.

Această stare de fapt este confirmată de declaraţiile pe care inculpata menţionată le-a dat în cursul procesului penal, care se coroborează cu declaraţiile pe care martorul TTTTTTTTTT. le-a dat în cursul urmării penale şi în faţa primei instanţe, cu anumite nuanţări. Ultimul, cu ocazia audierii sale în faţa instanţei de apel, a făcut anumite precizări, însă, aşa cum anterior s-a precizat, instanţa de control judiciar consideră că acestea nu reflectă realitate.

În aceste condiţii criticile apelantului apar ca fiind nefondate, judecătorul fondului reţinând în mod just starea de fapt pe baza probelor din dosar cu privire la acest aspect.

Criticile aceluiaşi apelant care vizează starea de fapt reţinută de prima instanţă cu privire la modul în care s-a desfăşurat licitaţia pentru achiziţia de produse necesare utilării BMI sunt considerate ca fiind unele care nu au legătură cu obiectul probaţiunii în prezenta cauză, toată starea de fapt analizată de judecătorul fondului cu privire la acest aspect fiind una care depăşeşte cadrul investirii instanţei. S-a menţionat anterior că nu face obiectul dosarului verificarea legalităţii modului în care s-a desfăşurat licitaţia respectivă, precum şi chestiunile ulterioare atribuirii contractului S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. şi PPPPPPPPPP..

Apelantul susţine că judecătorul fondului a dat în mod eronat relevanţă declaraţiilor pe care inculpata J., prin care aceasta recunoştea comiterea infracţiunii, apreciind că aceste declaraţii nu puteau constitui un argument pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare în ceea ce îl priveşte.

Înalta Curte consideră că aceste afirmaţii ale inculpatului apelant nu pot fi primite, în condiţiile în care declaraţiile unui inculpat pot fi utilizate de către instanţa de judecată în reţinerea unei stări de fapt relevantă în cauză, atât în ceea ce îl priveşte pe acela, cât şi cu privire la alţi inculpaţi în măsura coroborării şi cu alte probe existente la dosarul cauzei, cum este şi cazul în prezentul dosar.

Din declaraţiile inculpatei menţionate rezultă implicarea inculpatului apelant în comiterea infracţiunii, aceasta susţinând faptul că a purtat legătura cu reprezentanţii asocierii de firme din dispoziţia inculpatului H., iar la 25 iulie 2013 a intermediat o întâlnire între acesta şi reprezentanţii S.C. OOOOOOOOOO. S.R.L. De asemenea, inculpata a relatat şi faptul că a cunoscut valoarea estimată a contractului a aflat-o de la apelantul H., aspect negat de cel din urmă.

Susţinerile inculpatei sunt confirmate de declaraţiile inculpatului H., care nu a negat existenţa unei întâlniri cu persoanele respective, la 25 iulie 2013, precum şi de declaraţiile martorului UUUUUUUUUU., acest martor relatând subiectul discuţiei purtate, respectiv variantele de finanţare a contractului de achiziţie. În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorului XXXXXXXXXX., care a confirmat existenţa acestei întâlniri şi subiectul discutat.

În condiţiile în care această discuţie se purta anterior lansării licitaţiei în SEAP, iar subiectul său era variantele de finanţare a contractului, rezultă cu puterea evidenţei că participanţii la discuţie cunoşteau care erau limitele maximale ale valorii contractului, iar această informaţie nu putea fi furnizată de altă persoană decât inculpatul H., acesta fiind conducătorul instituţiei care garanta finanţarea achiziţiei.

Împrejurarea susţinută de către apelant că nu a avut relaţii apropiate cu reprezentanţii asocierii de societăţi comerciale care au câştigat licitaţia nu are nici o relevanţă în prezenta cauză, fiind suficient că acesta a împărtăşit acestor persoane informaţii esenţiale pentru configurarea ofertei pe care aceştia au depus-o în cadrul licitaţiei organizate. În condiţiile în care au cunoscut care era valoarea maximă a contractului ce putea fi încheiat, stabilirea bunurilor şi echipamentelor pe care puteau să le furnizeze, având în vedere şi informaţiile tehnice ce le-au fost furnizate de către inculpata I., se putea realiza în condiţii care le asigura succesul demersului.

Pe de altă parte, din declaraţiile martorilor menţionaţi anterior rezultă indubitabil şi faptul, reţinut de judecătorul fondului, că inculpatul nu a avut o singură întâlnire cu reprezentanţii societăţilor comerciale, aceştia susţinând că s-au mai întâlnit cu H. în mai multe ocazii, anterior lansării licitaţiei în SEAP, la sediul Consiliului Judeţean.

În privinţa susţinerilor apelantului referitoare la faptul că şi celorlalte societăţi interesate în participarea la licitaţia desfăşurată de spital le-a fost adusă la cunoştinţă modalitatea de finanţare prefigurată şi valoarea aproximativă maximă a sumei pe care autoritatea contractantă era dispusă să o achite, instanţa de apel reţine că nu există la dosarul cauzei nici o probă care să confirme această aserţiune, declaraţiile martorilor EEEEEEEEEEEE., KKKKKKKKKKKK., DDDDDDDDDDDD., IIIIIIIIIII., reprezentanţii firmelor care au fost consultate de către managementul spitalului în perioada anterioară demarării formalităţilor necesare lansării licitaţiei, infirmând aceste susţineri, precizând fie că nu le-a fost comunicat acest aspect, fie că informaţiile au fost în sensul că nu există finanţare.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază ca fiind nefondate criticile formulate de către apelanţii inculpaţi H. şi I. cu privire la sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, motiv pentru care le va respinge ca nefondate.

Prin raportare la toate considerentele menţionate anterior, Înalta Curte urmează ca, în conformitate cu prevederile art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., să respingă, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii I. şi H. împotriva sentinţei penale nr. 254/F din data de 20 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2014, privind şi pe intimaţii inculpaţi D., G., F., J., B., C., E. şi A..

În cursul urmăririi penale faţă de inculpaţii H., G. şi F. a fost luată măsura reţinerii prin ordonanţele din 3 aprilie 2014 şi ulterior măsura arestării preventive prin încheierea nr. 2299/2/2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, măsură care a fost prelungită succesiv prin încheierile nr. 2885/2/2014, 3564/2/2014 şi 4254/2/2014, iar ulterior a fost menţinută această măsură până la termenul din 16 octombrie 2014, când a fost înlocuită cu arestul la domiciliu. Ulterior, la termenul din 1 aprilie 2015 această măsura preventivă a fost înlocuită cu măsura controlului judiciar.

În conformitate cu prevederile art. 539 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte reţine că în cauză nu suntem în prezenţa unei privări nelegale de libertate cu privire la aceşti inculpaţii H., G. şi F..

În conformitate cu prevederile art. 223 C. proc. pen..:"Măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza, în cursul judecăţii, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre următoarele situaţii:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta;

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni.

(2) Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de C. pen. şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de droguri, de efectuare de operaţiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, o infracţiune privind nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive şi al precursorilor de explozivi restricţionaţi, trafic şi exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, şantaj, viol, act sexual cu un minor, racolarea minorilor în scopuri sexuale, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, ultrajul contra bunelor moravuri, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică."

Rezultă din acest text legal că măsura preventivă poate fi luată dacă la dosarul cauzei există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi sunt întrunite celelalte condiţii de la alin. (1) şi (2) din art. 223 C. proc. pen.

La acel moment procedural, judecătorul investit nu verifică probele pentru a stabili cu certitudine dacă inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, ci doar dacă probele administrate în cauză până la momentul sesizării sunt suficiente pentru a crea suspiciunea rezonabilă că acesta a comis o infracţiune. Legea nu impune administrarea probelor care să dovedească vinovăţia inculpatului până la nivelul la care se înlătură orice îndoială rezonabilă, acest nivel de probă fiind necesar pentru a pronunţa o soluţie de condamnare.

De asemenea, judecătorul de drepturi şi libertăţi nu are aptitudine de a proceda la o verificare a legalităţii administrării probatoriului care face obiectul dosarului în care a fost sesizat, deci nu poate cenzura corectitudinea administrării probelor de către organele de anchetă şi nici a verifica apărări ce ţin de fondul cauzei.

Rezultă pe cale de consecinţă că la momentul sesizării judecătorului de drepturi şi libertăţi cu o cerere a procurorului privind luarea unei măsuri preventive standardul de probaţiune prevăzut de lege este unul mai redus, iar pe de altă parte limitele sesizării lipsesc judecătorul de posibilitatea de a aprecia asupra legalităţii administrării probatoriului.

Prealabil, instanţa de apel reţine faptul că, din analiza încheierilor prin care au fost luate măsurile preventive, prin care acestea au fost prelungite sau menţinute, ori prin care s-a dispus cu privire la înlocuirea lor, la nivel formal nu se poate sesiza existenţa vreunei nelegalităţi, judecătorii investiţi menţionând în cuprinsul acestora atât temeiurile juridice, cât şi cele faptice care justificau la momentul respectiv adoptarea acelor măsuri cu efect asupra libertăţii inculpaţilor.

Singura problema care ar putea conduce la constatarea unui caracter nelegal al privării de libertate a inculpaţilor H., G. şi F. este vizată de lipsa probelor care să conducă la reţinerea unei suspiciuni rezonabile că inculpaţii au comis o infracţiune.

În cauză, Înalta Curte reţine că la momentul iniţial, când a fost sesizat judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, precum şi ulterior când sesizarea a vizat prelungirea măsurii preventive menţionate, după cum şi în cursul procedurii de cameră preliminară, când a fost menţinută măsura preventivă şi, ulterior, a fost înlocuită cu măsura arestului la domiciliu şi cu măsura controlului judiciar, la dosarul cauzei existau probe suficiente pentru a rezulta suspiciunea rezonabilă că inculpaţii menţionaţi au comis o faptă penală.

Cum în prezenta cauză, în cursul procedurii de cameră preliminară, prin încheierea pronunţată la 28 noiembrie 2014 de judecătorul de la Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin încheierea nr. 339/2015 pronunţată de către Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au fost excluse probe considerate ca fiind ilegal administrate, respectiv procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în baza mandatului de siguranţă naţională nr. x/15.02.2013 emis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se reţine că materialul probator avut în vedere de către judecătorii care au luat măsura preventivă a arestului, au prelungit-o ulterior, precum şi de către judecătorul de cameră preliminară, a avut o altă consistenţă.

Analizând probele existente la dosarul cauzei la momentul formulării sesizării pentru luarea măsurilor preventive, inclusiv cele excluse în procedura de cameră preliminară, deoarece această sancţiunea a intervenit la un moment ulterior, iar judecătorii de drepturi şi libertăţi, precum şi judecătorul de cameră preliminară trebuiau să ţină cont de ele, se reţine că existau suficiente temeiuri pentru a se crea bănuiala legitimă că inculpaţii au comis faptele ce făceau obiectul sesizării. Împrejurarea că, ulterior, probele menţionate au fost înlăturate din dosarul cauzei, iar organul de urmărire penală nu a putut produce alte probe convingătoare prin care să fie răsturnată prezumţia de nevinovăţie, nu poate însă conduce la consacrarea unui caracter nelegal al măsurilor preventive privative de libertate dispuse în cauză.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că în cauză nu suntem în prezenţa unei privări nelegale de libertate cu privire la inculpaţii H., G. şi F., pronunţarea soluţiei de achitare faţă de aceştia fiind rezultatul insuficienţei probatoriului administrat în condiţiile în care o parte importantă a acestuia a fost administrat în condiţii nelegale în cursul urmăririi penale, împrejurare ce a fost sancţionată de judecătorul de cameră preliminară.

Văzând şi prevederile art. 275 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii I. şi H. împotriva sentinţei penale nr. 254/F din data de 20 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2014, privind şi pe intimaţii inculpaţi D., G., F., J., B., C., E. şi A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, rămân în sarcina statului.

Obligă apelanţii - intimaţi inculpaţi I. şi H. la plata sumei de câte 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii - intimaţi inculpaţi I. şi H., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 1000 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi D., G., F., B., C., E. şi A., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 1000 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată J., în sumă de 1500 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19 februarie 2020.