Prosecutors' reopening of land fraud case quashed; dismissal stands for lack of new facts

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Ordonanţa din data de 26 septembrie 2018 emisă în dosarul penal nr. x/2015 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii abuz în serviciu, prev. de art. 297 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, presupus a fi săvârşită de membrii Comisiei Judeţene de Fond Funciar Timiş şi al infracţiunii de instigare la abuz în serviciu, prev. art. 47 C. pen. rap. la art. 297 C. pen. cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000, presupus a fi săvârşită de către A., cu motivarea că fapta nu este prevăzută de legea penală, reţinându-se dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În fapt, s-a arătat că, în cursul anului 2013, prin intermediul unor hotărâri ale Comisiei de Fond Funciar Arad a fost efectuat un transfer de anexe din judeţul Arad în judeţul Timiş, cu aprobarea Comisiei de Fond Funciar a judeţului Timiş. La acel moment, s-a motivat realizarea transferului prin aceea că în judeţul Arad nu ar mai fi teren disponibil pentru a elibera certificate de proprietate pentru cei îndreptăţiţi, iar pe raza judeţului Timiş există teren excedentar.

Potrivit informaţiilor existente, persoanele îndreptăţite să primească aceste terenuri erau persoane fizice din judeţul Arad, care au vândut drepturile litigioase numitului A., beneficiarul real al acestor terenuri.

S-a mai sesizat că, în realizarea acestui transfer de anexe, este implicat şi prefectul judeţului Timiş, numitul B., fost angajat al societăţilor deţinute de A..

Procurorul de caz, în motivarea soluţiei de clasare a reţinut că, analizându-se actele normative incidente în cauză, s-a constatat că atribuţiile comisiilor judeţene de fond funciar sunt prevăzute de art. 6 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 şi că membrii Comisiei Judeţene de Fond Funciar Timiş au aprobat, la data de 20 septembrie 2012, validarea transferului de anexe prin încălcarea dispoziţiilor art. 10 din H.G. nr. 890/2005 întrucât, la acea dată, procesul de reconstituire a dreptului de proprietate nu era finalizat, iar din datele prezentat în şedinţa comisiei din data de 20 septembrie 2012 nu rezulta un excedent de teren la nivelul judeţului Timiş.

S-a mai reţinut că, de altfel, prin Legea nr. 165/16 mai 2013, s-a eliminat posibilitatea transferului de anexe între două judeţe, o astfel de situaţie fiind posibilă doar în acelaşi judeţ şi numai între două localităţi.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 165/16 mai 2013, în situaţia în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile judeţene de fond funciar, fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li se atribuie un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine:

a) pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar;

b) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate pe raza unităţii administrativ-teritoriale de institute, de staţiuni de cercetare ori de alte instituţii publice;

c) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate de institute, de staţiuni de cercetare ori de instituţii publice pe raza localităţilor învecinate, aflate în acelaşi judeţ.

Astfel, s-a constatat că, la data de 20 septembrie 2012, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/16 mai 2013, membrii Comisiei Judeţene de Fond Funciar Timiş, prin aprobarea transferului de anexe între judeţele Timiş şi Arad, înainte de încheierea procesului de reconstituire a dreptului de proprietate pe raza judeţului Timiş, şi-au îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, încălcând dispoziţiile H.G. nr. 890/2005.

Faţă de aceste aspecte, raportat la Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016, prin Ordonanţa nr. 83/P/2015 din data de 26 septembrie 2018, s-a apreciat că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Un alt aspect reţinut în ordonanţa de clasare vizează faptul că din probele administrate a rezultat că numitul A., persoana care a cumpărat drepturile litigioase asupra terenurilor, i-ar fi instigat pe membrii Comisiei Judeţene de Fond Funciar Timiş să încalce dispoziţiile legale şi să-şi exercite defectuos atribuţiile de serviciu şi s-a apreciat, cu aceleaşi argumente, că fapta nu este prevăzută de legea penală.

La data de 17 ianuarie 2020 a fost întocmit referatul cu nr. x/2018 de către Serviciul Teritorial Timişoara din cadrul D.N.A., ce a fost transmis către secţia de combatere a corupţiei din cadrul DNA, prin care se solicită să se analizeze legalitatea soluţiei de clasare dispusă în dosarul cu nr. x/2015 al DNA, secţia de combatere a corupţie.

Din conţinutul referatului cu nr. x/2018 al Serviciului Teritorial Timişoara, au rezultat următoarele:

Dosarul penal nr. x/2018 al Serviciului Teritorial Timişoara s-a constituit ca urmare a sesizării din oficiu din data de 12 iulie 2018, prin procesul-verbal întocmit constatându-se că există indicii din care rezultă posibila implicare a unor funcţionari din cadrul Agenţiei Domeniile Statului Timiş şi ai Prefecturii judeţului Timiş, în săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, constând în aceea că, în perioada 2012 - 2016, în schimbul unor avantaje materiale, au favorizat punerea în posesie cu terenuri prejudiciind astfel patrimoniul judeţului în beneficiul persoanelor interesate, folosindu-se de prerogativele funcţiilor deţinute, prin întocmirea de documente specifice privind schimbarea amplasamentelor şi comasarea de terenuri pentru cetăţenii cu drept de punere în posesie, prin proceduri de schimb de anexe de la Comisia Judeţeană de Fond Funciar Arad la Comisia Judeţeană de Fond Funciar Timiş, cât şi între comisiile locale de fond funciar din judeţul Timiş.

S-a arătat că între comisiile judeţene de fond funciar şi comisiile locale de fond funciar, s-au realizat transferuri ilegale de terenuri, prin schimbarea amplasamentelor şi comasare, acţiuni în urma cărora a fost diminuat patrimoniul A.D.S. şi, implicit, veniturile la bugetul de stat ca urmare a diminuării încasărilor aferente redevenţelor de concesiune.

În aceste activităţi ilicite s-au implicat numiţii: C. şi D., din cadrul A.D.S. Timiş, precum şi persoane cu funcţii de conducere din cadrul A.D.S. Bucureşti şi funcţionari din cadrul Prefecturii Timiş.

În concret, cu privire la transferurile ilegale de terenuri între comisiile judeţene de fond funciar şi comisiile locale de fond funciar, prin schimbarea amplasamentelor şi comasare, acţiuni în urma cărora s-a produs un prejudiciu în patrimoniul A.D.S., fiind diminuate şi încasările aferente redevenţelor de concesiune, acţiuni derulate cu concursul numiţilor C. şi D., din cadrul A.D.S. Timiş, cu sprijinul unor persoane cu funcţii de conducere din cadrul A.D.S. Bucureşti, au fost identificate următoarele situaţii:

- transferuri de terenuri din localitatea Felnac, judeţul Arad în localitatea Giera, judeţul Timiş (999,9 ha);

- preluare patrimoniu A.D.S. Viile Recaş, ajunse în proprietatea fostului concesionar;

- preluare prin transfer de anexe, cu schimbare de amplasament, Viile Buziaş (activitate nefinalizată);

- preluare prin transfer de anexe Viile Buziaş 2 (pe rolul Judecătoriei Lugoj este înregistrat un dosar având ca obiect suprafaţa de 28,79 ha din cele 200 ha, cu privire la care s-a dispus punerea în posesie prin protocol);

- schimburi de amplasamente şi comasare de la comisii locale de fond funciar din judeţul Timiş.

În sensul celor arătate au fost iniţiate şi derulate demersuri de punere în posesie, pe alte amplasamente decât cete iniţiale, pentru persoane influente şi cu potenţial financiar, interesate de obţinerea de suprafeţe de teren comasate, pentru care, altfel, ar fi trebuit să plătească redevenţe.

O astfel de situaţie a fost identificată cu privire la schimbarea amplasamentului unor terenuri din localitatea Felnac, judeţul Arad în localitatea Giera, judeţul Timiş.

Cumpărător a fost numitul E., prin mandatar A. (persoană aflată în relaţii apropiate cu prefectul judeţului Timiş din acea perioadă, numitul B., persoană care a fost angajat al societăţii deţinute de A.), pentru suprafeţe de teren comasate situate în localitatea Giera, terenuri care, ulterior, au fost înstrăinate, prin vânzare, către numiţii F. şi G., fondatori ai farmaciilor H. şi I., actele fiind autentificate la "BNP J." Bucureşti.

Ca urmare a transferului de anexe prin hotărâri ale Comisiilor judeţene de fond funciar Timiş şi Arad, la nivelul judeţului Timiş, a fost încheiat Protocolul de predare-preluare a terenurilor cu destinaţie agricolă din domeniul privat al statului din 11 ianuarie 2013, suprafaţa de referinţă fiind de 999,9 ha teren.

Prin Hotărârea nr. 41 din 20 septembrie 2012, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a terenurilor din Timiş a hotărât validarea transferului de anexe de pe raza comunei Felnac, judeţul Arad pe raza judeţului Timiş, comuna Giera, a unui număr de 457 cereri pentru suprafaţa de 999,9 ha, urmând a se proceda la efectuarea de modificări în listele anexă 39 Felnac şi 49 Giera.

Terenurile din comuna Giera, judeţul Timiş au făcut obiectul inventarierii fiind aplicabile dispoziţiile art. 221 din Legea nr. 1/2000, conform PV 499 şi PV 500 din data de 13 septembrie 2010, fiind terenuri neretrocedabile, evidenţiate astfel în baza de date a A.D.S. Bucureşti şi Timiş.

Astfel, pentru a putea ieşi din patrimoniul A.D.S., se impunea a se consemna că acele terenuri nu erau sub incidenţa art. 221 din Legea nr. 1/2000.

La solicitarea A.D.S., Corpul de Control al M.A.D.R. a constatat că suprafeţele de teren care fac obiectul procesului-verbal de delimitare nr. x/30 mai 2008 (care cuprinde parcelele transferate ulterior pentru cetăţenii din judeţul Arad) nu sunt sub incidenţa art. 221 din Legea nr. 1/2000 şi pot face obiectul retrocedării, celelalte suprafeţe de teren fiind neretrocedabile.

Procesele-verbale de constatare au fost întocmite de comisia de specialitate constituită în baza deciziei preşedintelui A.D.S. nr. 155/19 iulie 2010, iar prin Nota de constatare a Corpului de Control al M.A.D.R. nr. 206338 s-a arătat că suprafeţele de teren nu se află sub incidenţa art. 221 din Legea nr. 1/2000.

Ulterior, s-a modificat şi baza de date a A.D.S. în sensul că s-a precizat că terenurile sunt "retrocedabile conform notei " făcând obiectul Protocolului A.D.S.Giera/Arad.

Faţă de starea de fapt descrisă în actul de sesizare, prin ordonanţa din data de 20 iulie 2018, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. şi abuz în serviciu, prev. de art. 297 C. pen. cu aplic. art. 132 din Legea nr. 78/2000.

La prezenta cauza a fost ataşat şi procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 7 iunie 2019, prin care s-au reţinut aspecte similare cu cele descrise mai sus, în concret, arătându-se că în cursul anului 2019, urma a fi finalizată o tranzacţie prin care s-ar prelua aproximativ 3.400 ha din patrimoniul A.D.S., terenurile fiind situate în judeţele Timiş şi Arad, activitate infracţională în care este implicat numitul K., fost director al L. Timişoara, interesat de obţinerea de fonduri europene pentru proiecte din domeniul agricol.

Prin Ordonanţa din data de 13 februarie 2019, s-a dispus reunirea dosarului penal nr. x/2019, în care a fost formulată o sesizare de către numitul M., care a învederat aspecte similare, respectiv comiterea de fapte de natură penală cu prilejul unor schimburi de terenuri efectuate pe raza judeţului Timiş, cu implicarea directă a unor funcţionari din cadrul Prefecturii Timiş, A.D.S. şi a altor unităţi administrative sau instituţii publice.

La dosarul penal nr. x/2018, s-a mai reunit şi cauza penală nr. x/P/2018, aflată în supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, constituită ca urmare a sesizării formulate de reprezentanţii Corpului de Control al Ministrului Afacerilor Interne, conform procesului-verbal din data de 9 mai 2018, din care rezultă, urmare a controlului tematic efectuat la Instituţia Prefectului Judeţului Timiş, neregulile identificate în fundamentarea transferului de anexe (cu suprafeţe de teren) între judeţele Arad şi Timiş şi deficienţe în procesul de gestionare a titlurilor de proprietate în perioada 2015 - 2018 pentru suprafeţe de teren situate în localităţi din jud. Timiş şi emiterea mai multor ordine ale prefectului pentru atribuirea în proprietate a suprafeţelor de teren aferente caselor de locuit din judeţul Timiş.

Analizând soluţia dispusă prin ordonanţa din data de 26 septembrie 2018 întocmită în dosarul cu nr. x/2015 al DNA, secţia de combatere a corupţiei prin care s-a dispus clasarea cauzei cu privire la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen., prin raportare la aspectele expuse în conţinutul referatului cu nr. x/2018 din 17 ianuarie 2020 al Serviciului Teritorial Timişoara, procuror şef al secţiei de combatere a corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a constatat că sunt incidente disp. art. 335 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea.

Mai precis, pe parcursul efectuării actelor de urmărire penală în dosarul cu nr. x/2018 al ST Timişoara, au apărut elemente noi care evidenţiază încălcarea atribuţiilor de serviciu de către reprezentanţii Comisiei Judeţene de Fond Funciar Timiş şi ai Comisiilor Locale de Fond Funciar Giera şi Felnac prin realizarea unui transfer de anexe între Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Felnac şi Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Giera pentru un număr de 457 de persoane (toate avându-l ca mandatar pe A.) în vederea restituirii unei suprafeţe de 999,9 ha.

La data de 18 iunie 2012, A.N.R.P., prin adresa nr. x/DFp, a comunicat Instituţiei Prefectului Timiş, că transferul de anexe între comisii în vederea punerii în posesie a persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate de către Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Arad ar fi posibilă numai după clarificarea necesarului de suprafaţă la nivelul judeţului Timiş şi doar în măsura în care nu ar fi afectat interesele persoanelor care solicitau restituirea în natură a terenurilor în judeţul Timiş.

Cu toate acestea, membrii Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Timiş au validat transferul de anexe dispunându-se efectuarea modificărilor în listele Anexă 39 Felnac şi Anexă 49 Giera, deşi la nivelul judeţului Timiş nu erau finalizate procedurile de restituire a proprietăţilor funciare şi nu se putea concluziona cu privire la existenţa terenurilor disponibile în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 890/2005, în vigoare la acel moment.

Persoanele îndreptăţite să primească aceste terenuri erau persoane fizice din judeţul Arad, care ar fi vândut drepturile litigioase numitului A. şi a altor persoane din anturajul său, respectiv: E. şi N..

Beneficiarul acestor demersuri ar fi fost A., care, începând din anul 2003, ar fi achiziţionat drepturi litigioase privind punerea în posesie a beneficiarilor Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, de autorii/moştenitorii celor îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate pe raza comunelor Felnac şi Zăbrani, ambele din judeţul Arad.

Acesta a dobândit, atât direct, cât şi prin intermediarii E. şi SC O. SRL, administrată de soţia lui A., drepturi litigioase asupra suprafeţelor de 1.194,83 ha pe raza comunei Felnac şi 1.132,93 ha pe raza comunei Zăbrani.

Urmare a imposibilităţii reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, ori pe raza altor localităţi din judeţul Arad şi, având cunoştinţă despre existenţa unei suprafeţe de 2.600 ha liberă de sarcini, aparţinând Agenţiei Domeniului Statului, în cursul anului 2011, A. s-ar fi adresat, prin intermediul Comisiei Locale de Fond Funciar Felnac (judeţul Arad), Comisiei Locale de Fond Funciar Giera (judeţul Timiş), obţinând acceptul transferului de anexe de pe raza comunei Felnac pe raza comunei Giera, pentru un număr de 457 persoane cărora urma a li se restitui suprafaţa totală de 999,9 ha.

Cu prilejul deplasării la Primăria Giera, au fost ridicate documente şi înscrisuri ce au legătură cu prezenta cauză, iar, în urma studierii acestora s-au constatat următoarele:

- Comisia Locală de Fond Funciar Giera nu s-a întrunit pentru a analiza şi a formula un punct de vedere cu privire la acceptarea transferului de terenuri de la Felnac (judeţul Arad) la Giera (judeţul Timiş). Cu toate acestea, funcţionari din cadrul Primăriei Giera au emis documente prin care au atestat, în mod nereal, că acceptă transferul de terenuri în condiţiile în care nu se încheiase nici punerea în posesie pentru localnici.

- Persoanele înscrise în Anexe au întocmit procuri, prin care l-au împuternicit pe A. să efectueze demersurile necesare reconstituirii dreptului de proprietate, iar după obţinerea terenurilor să fie îndreptăţit să le tranzacţioneze.

După încheierea procesului-verbal de punere în posesie şi emiterea titlurilor de proprietate, A., cu sprijinul unor notari publici a încheiat, ca şi mandatar, contracte de vânzare-cumpărare prin care a înstrăinat întreaga suprafaţă de 999,9 ha folosindu-se de procurile indicate mai sus, către societatea O. SRL, reprezentată de asociat şi administrator P. (soţia persoanei mandatate să înstrăineze terenurile).

Procedându-se la verificarea, prin sondaj, a procurilor, s-a constatat că unele dintre persoanele care l-au mandatat pe A. erau decedate la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare a terenurilor, astfel că acele tranzacţii nu sunt legale, procura încetând a-şi produce efecte la data decesului mandantului.

Faţă de cele expuse, procurorul şef a apreciat că elementele noi care s-au conturat în urma efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. x/2018 sunt în măsură să susţină existenta unor indicii de săvârşire a infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, în care au fost implicaţi funcţionari din cadrul Instituţiei Prefectului Timiş, precum şi notarul care a emis cele 999 de procuri.

În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor legale, având în vedere actele normative care reglementează procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, se observă că dispoziţiile din H.G. nr. 890/2005 se regăsesc şi în legislaţia primară.

Este adevărat că, aşa cum s-a reţinut prin Ordonanţa nr. 83/P/2015 din data de 26 septembrie 2018 atribuţiile comisiilor comunale şi a comisiilor judeţene de fond funciar sunt reglementate de H.G. nr. 890/2005, art. 5 şi art. 6, însă se regăsesc şi în legislaţia primară. De altfel, menţiunile din hotărârea de guvern indică modul de aplicare a legislaţiei primare.

Astfel, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, "La stabilirea, prin reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole şi forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orăşeneşti, municipale şi comisiile judeţene, constituite potrivit legii vor verifica în mod riguros existenţa actelor doveditoare prevăzute Ia art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată ..."

De asemenea, potrivit art. 37 din Legea nr. 1/2000, "persoanelor fizice ale cărora terenuri au intrat în componenţa fostelor cooperative agricole de producţie şi, ca urmare a comasărilor, nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate în condiţiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, li se reconstituie dreptul de proprietate în condiţiile prezentei legi, pe vechile amplasamente, în perimetrul societăţilor comerciale cu capital de stat, dacă acestea nu au fost atribuite în conformitate cu art. 2 alin. (1) din prezenta lege", dispoziţie nesocotită prin întocmirea Anexei 49 Giera şi validarea transferului de anexe.

Un alt aspect important vizează faptul că reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele 999,9 ha. s-a făcut într-un bloc fizic, prin comasarea unor suprafeţe mai mici, toate cele 457 de persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate fiind reprezentate de numitul A.. Fiecare dintre aceste persoane ar fi avut drept de proprietate asupra unei suprafeţe de aproximativ 2 ha. şi, prin demersurile întreprinse, s-a ajuns la sporirea valorii terenurilor, obţinându-se, în mod ilicit, un preţ mai mare al acestora. Prin aceasta s-au încălcat atât dispoziţiile art. 10 din H.G. nr. 890/2005, devenind incidente prevederile art. III alin. (1) lit. g) din Legea nr. 169/1997 republicată, în conformitate cu care: ..sunt lovite de nulitate absolută ... transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condiţiilor prevăzute de lege. în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului".

În consecinţă, prin Ordonanţa nr. 23/II-2/2020 din 6 februarie 2020 emisă de procurorul şef al secţiei de combatere a corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în temeiul art. 286 C. proc. pen., art. 304 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 335 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., s-a dispus revocarea, din oficiu, a ordonanţei din data de 26 septembrie 2018 întocmită în dosarul cu nr. x/2015 al DNA, secţia de combatere a corupţiei, prin care s-a dispus clasarea cauzei, redeschiderea şi reluarea urmăririi penale în dosarul cu nr. x/2015 al DNA, secţia de combatere a corupţiei şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti, pentru a hotărî asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale.

Prin Încheierea penală din 20 martie 2020, pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, având în vedere calitatea de senator deţinută în prezent de intimatul B., s-a apreciat că, în cauză, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect confirmarea redeschiderii urmăririi dispusă prin Ordonanţa nr. 23/II-2/2020 din data de 6 februarie 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, aparţine judecătorului de camera preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie astfel încât a fost admisă admisă excepţia necompetenţei materială a Tribunalului Bucureşti, după calitatea persoanei formulată de intimatul B. şi, în temeiul art. 50 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând cererea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei dispusă prin Ordonanţa nr. 23/II-2/2020 din data de 6 februarie 2020, prin prisma dispoziţiilor art. 335 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că potrivit dispoziţiilor art. 335 alin. (4) C. proc. pen., redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancţiunea nulităţii. Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu citarea suspectului sau după caz, a inculpatului şi cu participarea procurorului, asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale.

Din perspectiva condiţiilor impuse de textul legal evocat, judecătorul de cameră preliminară constată că a fost respectat termenul de 3 zile pentru confirmare, Ordonanţa nr. 23/II-2/2020 din data de 6 februarie 2020 a procurorului şef al secţiei de combatere a corupţiei din cadrul D.N.A. fiind trimisă în ziua următoare Tribunalului Bucureşti. Chiar dacă prin Încheierea din data de 20 martie 2020 a Tribunalului Bucureşti s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare în considerarea calităţii de senator deţinută de intimatul B., relevantă sub aspectul respectării termenului prevăzut de art. 335 alin. (4) C. proc. pen. este data iniţială a transmiterii ordonanţei, respectiv 7 februarie 2019.

Cu referire la fondul cererii, judecătorul de cameră preliminară constată că iniţial, prin Ordonanţa din data de 26 septembrie 2018, în dosarul penal nr. x/2015 al D.N.A., s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul comiteri infracţiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 şi de instigare la abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 297 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000, cercetările vizând membrii Comisiei judeţene de fond funciar Timiş şi respectiv, pe numitul A..

În esenţă, s-a reţinut prin ordonanţa menţionată că în anul 2013, întrucât pe raza teritorială a judeţului Arad nu ar fi existat teren disponibil pentru recunoaşterea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, au fost preluate asemenea terenuri din judeţul Timiş, prin hotărâri ale Comisiei judeţene de fond funciar Timiş. Din cercetări a rezultat că persoanele care ar fi fost îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate erau persoane fizice din judeţul Arad, care însă au vândut drepturile litigioase numitului A. şi totodată, că în realizarea transferului terenurilor dintre cele două judeţe, ar fi fost implicat numitul B., prefect al judeţului Timiş şi care a fost în trecut angajat al societăţilor deţinute de A.. S-a reţinut prin aceeaşi ordonanţă că atribuţiile comisiei judeţene de fond funciar sunt prevăzute de art. 6 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 şi că prin Legea nr. 165/2013 s-a eliminat posibilitatea transferului de anexe (terenuri) între două judeţe, o asemenea posibilitate fiind recunoscută numai între două localităţi. Deşi hotărârea Comisiei judeţene de fond funciar Timiş a fost adoptată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, s-a reţinut prin Ordonanţa nr. 83/P/2015 din data de 26 septembrie 2018 că membrii comisiei judeţene de fond funciar şi-au îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, încălcând dispoziţiile H.G. nr. 890/2005, întrucât la data de 20 septembrie 2012, procesul de reconstituire a dreptului de proprietate nu era finalizat, iar din datele prezentate în şedinţa comisiei nu rezulta un excedent de teren la nivelul judeţului Timiş.

Astfel, prin ordonanţa menţionată, în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/2016, întrucât în sarcina persoanelor vizate de cercetări nu s-a putut reţine încălcarea unor atribuţii prevăzute de acte normative care să constituie legislaţie primară, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus clasarea cauzei, reţinându-se că fapta nu este prevăzută de legea penală. Aceeaşi soluţie s-a dispus şi cu privire la împrejurarea că numitul A., persoana care a cumpărat drepturile litigioase, i-a instigat pe membrii comisiei judeţene de fond funciar să încalce dispoziţiile legale şi să-şi exercite defectuos atribuţiile de serviciu, reţinându-se că fapta nu este prevăzută de legea penală.

La data de 17 ianuarie 2020 a fost întocmit un referat, cu nr. x/2018 de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara, prin care s-a solicitat să se analizeze legalitatea soluţiei de clasare dispusă în dosarul nr. x/2015. În referatul menţionat s-a arătat că în dosarul penal nr. x/2018 al D.N.A. Serviciul Teritorial Timişoara, constituit ca urmare a sesizării din oficiu din data de 12 iulie 2018, s-a constatat existenţa unor indicii din care rezultă posibila implicare a unor funcţionari din cadrul Agenţiei Domeniile Statului Timiş şi al Prefecturii judeţului Timiş în comiterea unor infracţiuni de corupţie, constând în aceea că în perioada 2012 - 2016, în schimbul unor avantaje materiale au favorizat punerea în posesie cu terenuri, inclusiv prin realizarea unor transferuri ilegale de terenuri între comisiile locale şi cele judeţene de fond funciar. Printre aspectele constatate în urma cercetărilor a fost şi cea referitoare la schimbarea amplasamentelor unor terenuri din localitatea Felnac, judeţul Arad în localitatea Giera, judeţul Timiş, operaţiune în care ar fi fost implicaţi numiţii A. şi B. şi care s-a materializat în adoptarea Hotărârii nr. 41 din 20 septembrie 2012 a Comisie judeţene de fond funciar Timiş.

Prin Ordonanţa nr. 23/II-2/2020 din data de 6 februarie 2020 a procurorului şef al secţiei de combatere a corupţiei din cadrul D.N.A. s-a reţinut în baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen. că aspectele cuprinse în referatul nr. x/2018 din data de 17 ianuarie 2020 întocmit de D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara constituie fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea. S-a arătat că pe parcursul efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. x/2018 au apărut elemente noi care evidenţiază încălcarea atribuţiilor de serviciu de către reprezentanţii Comisiei judeţene de fond funciar Timiş, prin realizarea ilegală a transferului de terenuri, în condiţiile în care, prin adresa nr. x din data de 18 iunie 2012 a A.N.R.P. s-a comunicat că transferul de terenuri ar fi fost posibil numai după clarificarea necesarului de suprafaţă la nivelul judeţului Timiş. Or, la acel moment, la nivelul judeţului Timiş nu erau finalizate procedurile de restituire a proprietăţilor funciare şi nu se putea concluziona cu privire la existenţa terenurilor disponibile. De asemenea, s-a reţinut că numitul A. era în toate cazurile beneficiarul real al terenurilor solicitate la reconstituirea dreptului de proprietate, cumpărându-le de la persoanele fizice îndreptăţite, unele dintre acestea fiind decedate încă la momentul efectuării tranzacţiilor.

În consecinţă, s-a apreciat că elementele noi care s-au conturat în urma cercetărilor efectuate în dosarul penal nr. x/2018 sunt în măsură să susţină existenţa unor indicii de săvârşire a infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000, iar dispoziţiile H.G. nr. 890/2005, reţinute ca fiind încălcate de către funcţionarii publici se regăsesc şi în legislaţia primară, respectiv, Legea nr. 1/2000, astfel încât, în baza art. 335 alin. (2) şi (4) C. proc. pen. s-a dispus revocarea, din oficiu, a ordonanţei din data de 26 septembrie 2018 întocmită în dosarul nr. x/2015 al D.N.A. prin care s-a dispus clasarea cauzei, redeschiderea şi reluarea urmăririi penale.

Cu referire la procedura aplicabilă în cauză, judecătorul de cameră preliminară reţine că potrivit dispoziţiilor art. 335 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen., redeschiderea urmăririi penale constituie o reevaluare de către procuror a soluţiei de netrimitere în judecată şi poate interveni în trei ipoteze:

- în contextul controlului ierarhic, procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia de netrimitere în judecată, constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea;

- constatarea de către procurorul de caz a apariţiei unor fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea;

- invalidarea soluţiei de renunţare la urmărire penală ca urmare a neîndeplinirii culpabile a obligaţiilor de către făptuitor.

În ceea ce priveşte prima ipoteză, redeschiderea urmăririi penale este consecinţa controlului de legalitate şi temeinicie a soluţiei de către procurorul ierarhic superior, indiferent dacă acest control a fost declanşat la plângerea unei persoane interesate sau din oficiu şi vizează inexistenţa împrejurării pe care s-a întemeiat clasarea.

Cea de-a doua ipoteză este consecinţa apariţiei unor fapte sau împrejurări noi, care conduc la constatarea că a dispărut împrejurarea pe care s-a întemeiat clasarea. Din modul de redactare a dispoziţiilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen. se desprinde concluzia că faptele sau împrejurările trebuie să aibă un caracter de noutate, în mod similar reglementării cazului de revizuire de la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv fie să nu fi fost cunoscute procurorului de caz la momentul dispunerii soluţiei de clasare, fie să fi apărut ulterior adoptării acesteia. Imperativul caracterului de noutate al faptelor sau împrejurărilor constatate rezultă şi din modul de redactare a căii de urmat de către procuror, textul art. 335 alin. (2) C. proc. pen. menţionând că într-o atare ipoteză, se va dispune revocarea, iar nu infirmarea ordonanţei de clasare, operaţiune juridică specifică retractării unui act procedural şi care nu presupune în mod necesar caracterul nelegal sau netemeinic al actului revocat, ci poate fi determinat de împrejurări necunoscute emitentului acestuia sau apărute ulterior.

Distincţia dintre cele două proceduri prevăzute de art. 335 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. rezidă în competenţa funcţională a procurorului ierarhic superior, recunoscută de lege în exercitarea controlului de legalitate şi temeinicie a soluţiilor procurorilor din subordine, în virtutea principiului constituţional al controlului ierarhic în cadrul Ministerului Public, consacrat de art. 132 din Constituţie, spre deosebire de competenţa funcţională ce revine chiar procurorului de caz de a reevalua soluţia şi se poate concretiza fie în infirmarea soluţiei verificate, fie în revocarea acesteia. Mai concret, interpretarea greşită a probatoriului sau raţionamentul greşit în aplicarea dispoziţiilor legale incidente poate fi verificat şi remediat prin intermediul controlului ierarhic reglementat de dispoziţiile art. 335 alin. (1) C. proc. pen., în timp ce apariţia unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute procurorului care a dispus clasarea la momentul adoptării acestei soluţii, va justifica o reevaluarea a soluţiei chiar de către acesta, conform art. 335 alin. (2) C. proc. pen.

Examinând Ordonanţa nr. 23/II-2/2020 din data de 6 februarie 2020 a procurorului şef al secţiei de combatere a corupţiei din cadrul D.N.A., procuror ierarhic superior procurorului din cadrul Serviciului Teritorial Timişoara al D.N.A., judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a putea fi confirmată conform art. 335 C. proc. pen. din două perspective.

Astfel, sub un prim aspect, judecătorul de cameră preliminară constată că deşi întreaga argumentaţie a procurorului ierarhic superior vizează exercitarea unui control de legalitate şi temeinicie a soluţiei de clasare dispusă de procurorul de caz în dosarul nr. x/2015 al D.N.A. Serviciul Teritorial Timişoara, situaţie care se circumscrie procedurii prevăzute de art. 335 alin. (1) C. proc. pen., temeiurile avute în vedere, atât cele de fapt, cât şi cele de drept, sunt cele prevăzute de art. 335 alin. (2) C. proc. pen., care consacră posibilitatea redeschiderii urmăririi penale de către procurorul de caz.

Astfel cum s-a arătat anterior, dacă dispoziţiile art. 335 alin. (1) C. proc. pen. constituie expresia principiului constituţional al controlului ierarhic din cadrul Ministerului Public, dispoziţiile art. 335 alin. (2) C. proc. pen. dau posibilitatea însuşi procurorului de caz de a reexamina soluţia de clasare pe care a dispus-o în condiţiile descoperirii unor fapte sau împrejurări noi, modul de reglementare a acestor proceduri înlăturând posibilitatea unei substituiri a fiecăruia dintre cele două organe judiciare în competenţa funcţională prevăzută de lege.

Or, în cauza de faţă, reevaluarea soluţiei de clasare dispusă prin Ordonanţa nr. 83/P/2015 a fost declanşată sub forma controlului ierarhic, fiind învestit procurorul ierarhic superior să verifice legalitatea şi temeinicia soluţiei, iar dacă ar fi constatat că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, acesta avea posibilitatea să o infirme şi să dispună redeschiderea urmăririi penale. Cu toate acestea, procurorul ierarhic superior nu s-a rezumat la verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiei de clasare prin prisma împrejurării care a determinat clasarea, respectiv aprecierea de către procurorul de caz că atribuţiile încălcate de către membrii Comisiei judeţene de fond funciar nu sunt prevăzute de legislaţia primară şi astfel, este incidentă în cauză Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016, ci a examinat cauza prin prisma dispoziţiilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen., substituindu-se procurorului de caz şi verificând soluţia prin prisma faptelor sau împrejurărilor noi apărute.

Sub un al doilea aspect, dincolo de nerespectarea dispoziţiilor legale privind competenţa funcţională, judecătorul de cameră preliminară constată că soluţia de revocare a ordonanţei de clasare se întemeiază în mod eronat pe caracterul de noutate al unor fapte sau împrejurări, pretins a fi fost descoperite cu ocazia cercetărilor efectuate în alt dosar al D.N.A.

Astfel cum s-a arătat anterior, faptele sau împrejurările care se circumscriu dispoziţiilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen. trebuie să aibă un caracter de noutate, respectiv să nu fi fost cunoscute organului de urmărire penală la momentul dispunerii soluţiei de clasare. Nu este permisă o redeschidere a urmăririi penale în baza unei simple reaprecieri a datelor existente încă de la momentul dispunerii soluţiei de clasare, în lipsa unor fapte sau împrejurări noi, întrucât o asemenea posibilitate ar contraveni în mod flagrant garanţiilor ce însoţesc dreptul la un proces echitabil astfel cum este reglementat de art. 6 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 8 C. proc. pen.. Judecătorul de cameră preliminară reţine că din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în aplicarea şi interpretarea art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale rezultă garanţii suplimentare pentru asigurarea exigenţelor dreptului la un proces echitabil. În concret, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în materie penală, dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil are ca obiect tocmai evitarea "ca o persoană inculpată să rămână prea mult în incertitudine cu privire la soarta sa", iar în cazul specific al redeschiderii urmăririi penale a subliniat necesitatea supunerii deciziei de redeschidere controlului jurisdicţional exercitat de un judecător pentru a se verifica dacă redeschiderea cauzei nu este inechitabilă şi dacă timpul scurs de la decizia de încetare a anchetei nu este excesiv. Referindu-se într-o interpretare per a contrario la o altă cauză examinată (Withey împotriva Regatului Unit), Curtea a arătat că redeschiderea urmăririi penale are un caracter excepţional şi nu poate fi întemeiată pe carenţe sau motive imputabile exclusiv autorităţilor. Totodată, s-a arătat că aprecierea asupra caracterului rezonabil al duratei unei proceduri se realizează în funcţie de circumstanţele cauzei şi luând în considerare criteriile consacrate de jurisprudenţa Curţii, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor competente (cauza Stoianova şi Nedelcu împotriva României).

Or, în prezenta cauză, aspectele invocate în ordonanţa procurorului ierarhic superior erau cunoscute procurorului de caz la momentul dispunerii soluţiei de clasare dispusă prin Ordonanţa nr. 83/P/2015 din data de 26 septembrie 2018 sau pot constitui cel mult o extindere a probatoriului avut în vedere la acel moment. În concret, împrejurările legale de faptul că intimatul A. era adevăratul beneficiar al terenurilor ca urmare a cumpărării drepturilor litigioase de la diferite persoane fizice, faptul că aprobarea schimbului de terenuri nu putea fi efectuată anterior lămuririi necesarului de terenuri pentru judeţul Timiş sau legăturile anterioare dintre A. şi B. constituie toate aspecte cunoscute de procurorul care a dispus soluţia de clasare. În egală măsură, judecătorul de cameră preliminară reţine că invocarea unei adrese emisă de A.N.R.P. în anul 2012 nu poate avea semnificaţia unui fapt sau a unei împrejurări noi, cu atât mai mult cu cât nu conţine decât elemente care confirmă aspectele cunoscute de organul de urmărire penală privind posibilul caracter nelegal al transferului de terenuri dintre cele două unităţi administrativ teritoriale. În ceea ce priveşte împrejurarea că unele dinte persoanele de la care intimatul A. a cumpărat drepturile litigioase erau decedate la momentul efectuării tranzacţiilor, judecătorul de cameră preliminară reţine că acestea nu pot avea caracterul unor fapte sau împrejurări noi în raport cu infracţiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză.

În ceea ce priveşte aspectele reţinute prin ordonanţa procurorului ierarhic superior referitoare la prevederea în legislaţia primară a atribuţiilor persoanelor vizate de cercetări, judecătorul de cameră preliminară constată că acestea s-ar fi putut circumscrie controlului ierarhic exercitat în baza art. 335 alin. (1) C. proc. pen., însă din conţinutul ordonanţei reiese că au fost apreciate ca fiind împrejurări noi în condiţiile art. 335 alin. (2) C. proc. pen.. Or, în mod evident, aprecierea procurorului de caz referitoare la reglementarea atribuţiilor de serviciu a funcţionarilor publici vizaţi de cercetări, respectiv dacă au fost încălcate sau nu dispoziţii din legislaţia primară şi incidenţa în cauză a deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/2016 nu constituie fapte sau împrejurări noi în sensul art. 335 alin. (2) C. proc. pen.

În consecinţă, reţinând că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unor fapte sau împrejurări noi care să conducă la concluzia că a dispărut împrejurarea pe care s-a întemeiat soluţia de clasare şi că exercitarea controlului de legalitate şi temeinicie a soluţiei s-a realizat cu încălcarea normelor de competenţă funcţională prevăzute de art. 335 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., în temeiul art. 335 alin. (4) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei privind confirmarea Ordonanţei nr. 23/II-2/2020 din data de 6 februarie 2020 emisă de procurorul şef al secţiei de Combatere a Corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie prin care s-a dispus redeschiderea şi reluarea urmăririi penale în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul integral cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii Q. şi R., în cuantum de câte 313 RON, va rămâne în sarcina statului, iar onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii S., T. şi U., în cuantum de câte 80 RON pentru fiecare, va rămâne, de asemenea, în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei privind confirmarea Ordonanţei nr. 23/II-2/2020 din data de 6 februarie 2020 emisă de procurorul şef al secţiei de Combatere a Corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie prin care s-a dispus redeschiderea şi reluarea urmăririi penale în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii Q. şi R., în cuantum de câte 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii S., T. şi U., în cuantum de câte 80 RON pentru fiecare, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iulie 2020.

GGC - CL