Decizia nr. 90/2020 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Completurile de 5 judecători

Deliberând asupra apelurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN FOND

I. Prin sentinţa penală nr. 249 din data de 20 iunie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei sau a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie.

Conform art. 65 din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. din 1969, pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 81 din C. pen. din 1969 a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 82 din C. pen. din 1969.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei a fost suspendată executarea pedepselor accesorii.

II. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de folosire a influenţei sau a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie.

Conform art. 65 din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. din 1969, pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 81 din C. pen. din 1969 a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condiţiile art. 82 din C. pen. din 1969.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

III. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) teza I-a din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie.

Conform art. 65 din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969, pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 81 din C. pen. din 1969 a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 82 din C. pen. din 1969.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

IV. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. a fost condamnată inculpata S.C. D. S.A. la pedeapsa de 10.000 RON amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. c) teza I-a din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 29 alin. (3) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 531 alin. (3) lit. b) şi art. 532 alin. (2) din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a suspendării activităţii pe o durată de 3 luni.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 712 alin. (2) din C. pen. din 1969.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. s-a confiscat de la inculpaţii A. şi B. suma de 133.769,80 RON (câte 66.884,90 RON de la fiecare) şi de la inculpaţii C. şi S.C. D. S.A. suma de 156.680,20 RON (câte 78.340,10 RON de la fiecare).

A fost menţinută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţele din datele de 15.12.2017 şi 20.12.2017 în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, în limita sumelor de bani confiscate de la fiecare dintre inculpaţi.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a obligat inculpaţii la plata sumei de câte 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi ai inculpaţilor C. şi S.C. D. S.A., în sumă de câte 868 RON, au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 20 decembrie 2017 emis în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor:

- A., pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei sau a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000;

- B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea influenţei sau a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000;

- C. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) teza I-a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi

- S.C. D. S.A., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la spălare de bani, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. c) teza I-a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Cauza a fost înregistrată la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova sub nr. x/2014 la data de 18.12.2014.

Prin ordonanţa nr. 362/P/2014 din 06.01.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea 78/2000, reţinându-se că în cursul anului 2012 A., deputat în Parlamentul României uzând de această calitate şi de cea de preşedinte al organizaţiei judeţene Dolj a E., a pretins şi primit, prin intermediul lui B. şi C., câte 16.000 RON de la fiecare dintre membrii organizaţiei care doreau să fie nominalizaţi pe lista persoanelor desemnate a participa la alegerile locale din anul 2012 pentru o funcţie de consilier judeţean sau pentru susţinerea în vederea ocupării unui post de director în cadrul instituţiilor publice din judeţul Dolj.

Prin ordonanţa din data 21.04.2015, s-a dispus reunirea cauzelor înregistrate sub nr. x/2014 şi y/2014, urmărirea penală fiind efectuată în dosarul înregistrat sub nr. x/2014.

O cauză cu acelaşi obiect a fost înregistrată la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova sub nr. x/2015, fiind reunită la dosarul nr. x/2014 prin ordonanţa din data de 25.06.2015.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 21 decembrie 2017, sub nr. x/2017.

Prin încheierea nr. 147 din data de 05.03.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în procedura de cameră preliminară şi rămasă definitivă la data de 24.05.2018 (prin respingerea contestaţiilor), s-a luat act că inculpaţii A. şi C. nu au formulat cereri şi excepţii.

În baza art. 345 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., s-au respins, ca neîntemeiate, cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii B. şi S.C. D. S.A.

S-a constatat legalitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu rechizitoriul nr. x/2014 emis la data de 20 decembrie 2017 de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Craiova, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii.

Pentru a pronunţa hotărârea sus menţionată, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte a reţinut, în esenţă, următoarele:

1. Verificarea competenţei instanţei.

Având în vedere calitatea inculpatului A., de deputat în Parlamentul României, la data comiterii faptelor şi în prezent, calitate pe care, potrivit informaţiilor existente pe site-ul oficial al Camerei Deputaţilor, inculpatul o deţinea la data pronunţării prezentei încheieri şi ţinând cont de prevederile art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., conform cărora, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă, printre altele, infracţiunile săvârşite de senatori, judecătorul de cameră preliminară s-a constatat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa de judecată competentă să soluţioneze cauza în fond.

2. Verificarea legalităţii sesizării.

Referitor la fapta şi persoana care a făcut obiectul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară s-a constatat că această verificare se rezumă la analiza ordonanţelor de începere a urmăririi penale, ordonanţele de extindere a urmăririi penale pentru noi acte, noi fapte sau noi persoane, ordonanţele de punere în mişcare a acţiunii penale, etc.

Din aceste punct de vedere, este posibil ca, raportat la faptele şi persoanele ce au făcut obiectul - iniţial sau cel extins ulterior - al urmăririi penale, doar unele să facă obiectul sesizării instanţei, fără ca ele să constituie o neregularitate a actului procurorului.

În ceea ce priveşte menţionarea probelor şi a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, rechizitoriul nu trebuie să se limiteze doar la a face o enumerare a acestora.

Indicarea probelor şi a mijloacelor de probă este indisolubil legată de obligaţia procurorului de a menţiona, în cuprinsul rechizitoriului, motivele în fapt şi în drept, pentru care se dispune trimiterea în judecată, maniera în care probele administrate au format convingerea acestuia că fapta există, că a fost săvârşită de către inculpat şi că acesta răspunde penal.

Pentru a satisface cerinţele art. 371 din C. proc. pen., este necesar ca fapta să fie prezentată în rechizitoriu în toate elementele ce prezintă relevanţă penală, sub aspectul conţinutului unei infracţiuni, pentru a înlătura orice îndoială că ea face obiectul judecăţii, creându-se, astfel, posibilitatea inculpatului de a se apăra şi judecătorului de cameră preliminară să se pronunţe asupra acestei fapte.

3 şi 4. Verificarea legalităţii administrării probelor şi a legalităţii actelor efectuate.

Sub acest aspect, s-a reţinut că judecătorul de cameră preliminară este dator să analizeze - din oficiu sau la cererea inculpatului - probele şi actele prin prisma respectării dispoziţiilor legale.

În consecinţă, judecătorul realizează verificarea - exclusiv prin prisma legalităţii - fiecărei probe şi a mijlocului prin care aceasta a fost administrată, fiecărui act procedural şi procesual efectuat sau dispus în cursul urmăririi penale de către procuror.

Conchizând, verificarea trebuie să urmărească conformarea activităţii de probaţiune anterior efectuate cu principiul legalităţii probelor, prevăzut de art. 102 din C. proc. pen., respectiv, al loialităţii administrării probelor, statuat prin dispoziţiile art. 101 din C. proc. pen.

Succint, în ceea ce priveşte cererile şi excepţiile invocate de către inculpaţii B. şi S.C. D. S.A., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte a reţinut următoarele:

Cererile şi excepţiile formulate de către inculpaţii B. şi S.C. D. S.A. se circumscriu următoarelor chestiuni de drept: nelegalitatea sesizării instanţei, având drept consecinţă imposibilitatea stabilirii obiectului şi limitelor judecăţii în privinţa acestuia şi, respectiv, nelegalitatea administrării probelor şi a actelor efectuate de către organul de urmărire penală, astfel cum vor fi analizate în continuare.

În primul rând, s-a constatat că examenul judecătorului de cameră preliminară este limitat, prin voinţa legiuitorului, la chestiuni de drept, circumscrise exigenţelor de formă şi conţinut ale actelor procedurale, de concordanţă a acestora din urmă cu actele procesuale pe care le încorporează ori cu dispoziţiile legale pertinente în faza de urmărire penală, caracteristici care imprimă acestui examen un specific formal.

În materia probaţiunii, examenul judecătorului de cameră preliminară are o singură finalitate - excluderea probelor pe care se bazează actul de trimitere în judecată, dar care au fost administrate în mod nelegal.

În al doilea rând, în definirea limitelor verificărilor efectuate de judecătorul de cameră preliminară, sunt pertinente normele relative la nulităţi. Astfel, pentru analiza cererilor şi excepţiilor formulate în cauză, este relevantă observaţia că toate încălcările sau neregularităţile invocate de către inculpaţi sunt susceptibile a atrage sancţiunea nulităţii relative, în condiţiile expres prevăzute de art. 282 din C. proc. pen.

În consecinţă, sancţionarea actelor procesuale sau procedurale poate opera nu doar ca efect al simplei invocări a unei nelegalităţi, ci presupune, cumulativ, şi dovedirea unei vătămări aduse astfel drepturilor celui care o invocă, evaluată în contextul interesului său procesual, precum şi constatarea că desfiinţarea actului nelegal este unicul remediu pentru înlăturarea vătămării.

Pe de altă parte, conceptual, noţiunile de probă, mijloc de probă şi procedeu probatoriu sunt delimitate în cuprinsul art. 97 alin. (1-3) din C. proc. pen.. Probele, ca elemente de fapt care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei vreuneia dintre împrejurările prevăzute de art. 97 alin. (1) din C. proc. pen., nu pot fi obţinute nelegal decât dacă mijlocul de probă sau procedeul probatoriu prin care se administrează acea probă este nelegal.

În consecinţă, examenul judecătorului de cameră preliminară este subordonat chestiunilor care ţin de regimul nulităţilor actelor procesuale sau procedurale prin care s-au dispus ori administrat probele a căror excludere a fost solicitată, sancţiunea prevăzută de art. 102 din C. proc. pen. urmând a opera exclusiv în ipoteza constatării nulităţii acestei categorii de acte.

I. Referitor la excepţia de neregularitate a actului de sesizare, care vizează nerespectarea condiţiilor de fond şi de formă reglementate de art. 328 - 329 din C. proc. pen., analizate mai sus, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte a constatat următoarele:

În raport de dispoziţiile art. 345 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen., legalitatea sesizării implică, în primul rând, o cenzură a condiţiilor de formă şi conţinut ale rechizitoriului, judecătorul analizând dacă actul de sesizare se conformează, în mod efectiv, exigenţelor art. 328 alin. (1) din C. proc. pen., referitoare la verificarea sa prealabilă de către procurorul ierarhic superior, la indicarea neechivocă a persoanelor a căror trimitere în judecată se dispune, a faptelor reţinute în sarcina acestora, a încadrării juridice ori a probelor/mijloacelor de probă care au fundamentat opţiunea procurorului de a da cauzei rezolvarea prevăzută de art. 327 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte legalitatea sesizării din perspectiva verificării prealabile a rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior - critică formulată de către inculpatul B. -, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 328 alin. (1) teza a II-a şi a III-a din C. proc. pen., rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, atunci când a fost întocmit de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de procurorul şef de secţie.

Potrivit art. 222 alin. (1) din O.UG. nr. 43/2002, articol introdus de O.UG. nr. 60/2006, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 764 din 07 septembrie 2006, rechizitoriile întocmite de procurorii din cadrul serviciilor teritoriale ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt verificate de procurorii-şefi ai acestor servicii.

Procurorul căruia îi este supus rechizitoriul pentru verificare trebuie să îndeplinească aceleaşi operaţiuni de verificare pe care le-a îndeplinit şi procurorul care a dat rechizitoriul potrivit art. 322 din C. proc. pen.. Activitatea de verificare se poate finaliza prin identificarea unor carenţe de legalitate sau/şi temeinicie ori, dimpotrivă, cu concluzia deplinei conformităţi a rechizitoriului cu cerinţele de temeinicie/legalitate.

Nu este stabilit un termen în care procurorul ierarhic superior este obligat să verifice legalitatea şi temeinicia rechizitoriului, prevăzându-se, în art. 328 alin. (1) teza a IV-a din C. proc. pen., doar că, în cauzele cu arestaţi, verificarea se face de urgenţă şi înainte de expirarea duratei arestării preventive.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că sunt, în continuare, aplicabile dispoziţiile Deciziei nr. 9/2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite şi publicată în Monitorul Oficial al României nr. 831 din 10 decembrie 2008, prin care s-a statuat că rechizitoriul trebuie să conţină menţiunea "verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei", lipsa acestei menţiuni urmând a atrage neregularitatea actului de sesizare. Neprevederea expresă în legea procesuală a formei pe care trebuie să o îmbrace actul procesual al verificării legalităţii şi temeiniciei rechizitoriului nu poate înlătura obligativitatea menţionării ei explicite.

Aşadar, îndeplinirea procedurii de verificare prevăzute în art. 328 alin. (1) din C. proc. pen. trebuie să fie neechivocă, iar lipsa verificării legalităţii şi temeiniciei rechizitoriului invalidează sesizarea instanţei, întrucât este făcută cu încălcarea unor dispoziţii legale esenţiale.

Faptul că actul de sesizare a instanţei a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei în aceeaşi zi în care a fost redactat nu are relevanţă în cauză, nefiind afectată legalitatea acestuia, iar actul procesual prin care se verifică nu este ordonanţa, astfel cum a susţinut inculpatul. Verificarea sub aspectul legalităţii şi temeiniciei se realizează de către procurorul ierarhic superior în aceeaşi zi, după redactarea rechizitoriului, sau în zilele următoare, iar dovada acestei verificări rezultă din semnarea actului de sesizare a instanţei, pe prima pagină.

Conchizând, cu privire la aspectul analizat, având în vedere că art. 328 alin. (1) din C. proc. pen. nu prevede un termen în care procurorul ierarhic superior este obligat să verifice legalitatea şi temeinicia rechizitoriului şi nici actul prin care trebuie realizată verificarea, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte a constatat că rechizitoriul în cauză cuprinde menţiunea "verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei", menţiune făcută de către procurorul şef serviciu, fiind astfel respectate dispoziţiile legale.

Cu privire la legalitatea sesizării din perspectiva exigenţelor de claritate a acuzaţiei, în analiza cererilor şi excepţiilor formulate sub acest aspect (critica fiind invocată de către ambii inculpaţi), judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte a avut în vedere atât cerinţele de conţinut al rechizitoriului, explicit prevăzute de art. 328 din C. proc. pen., cât şi regulile cu valoare de principiu care se desprind din jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că exigenţele de descriere a acuzaţiilor sunt îndeplinite atunci când circumstanţele de timp, loc şi modalitate de comitere sunt indicate, în cuprinsul actului de sesizare, cu o precizie suficientă pentru a permite acuzatului să înţeleagă, cu exactitate, conţinutul faptic, obiectiv, al fiecărei învinuiri aduse.

Tot astfel, indicarea probelor şi a mijloacelor de probă care susţin teza acuzării presupune trimiteri explicite şi punctuale atât la elementele faptice care au fundamentat concluzia procurorului că există o faptă prevăzută de legea penală, comisă cu vinovăţia cerută de lege de către persoana inculpată, cât şi la mijloacele de probă prin intermediul cărora au fost obţinute aceste elemente.

Întinderea acestor trimiteri sau explicaţii depinde de particularităţile cauzei, fără a fi necesar ca orice afirmaţie a organului judiciar să fie însoţită de precizarea elementelor de probă care au fundamentat-o.

Este însă esenţial ca rechizitoriul să indice suportul probator - direct ori indirect - al elementelor esenţiale, obiective şi subiective, circumscrise conţinutului legal al infracţiunii, astfel încât acuzatul să poată înţelege, cât mai exact, baza probatorie a acuzaţiei şi, eventual, în deplină cunoştinţă de cauză, să o poată contesta în faza judecăţii.

În speţă, contrar susţinerilor inculpaţilor, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte a constatat că rechizitoriul nr. x/2014 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova se conformează integral acestor exigenţe, cuprinzând o descriere explicită a tuturor circumstanţelor în care se presupune că inculpaţii au comis faptele deduse judecăţii, prin indicarea punctuală a elementelor de timp sau loc de comitere şi a calităţii în care au acţionat.

Analizând punctual cererea inculpatului B. sub acest aspect, judecătorul a reţinut că actul de sesizare cuprinde o descriere detaliată, în termeni expliciţi, atât a activităţilor circumscrise elementului material al infracţiunii de complicitate la folosirea influenţei sau a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite imputate acestuia, cât şi a elementelor relevante sub aspect subiectiv ori a probelor care au stat la baza acuzaţiei.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că, din perspectiva bazei factuale a acuzaţiei aduse inculpatului, dar şi a elementelor obligatorii subsumate laturii obiective ori subiective a infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată, rechizitoriul cuprinde o descriere clară a tuturor faptelor sau împrejurărilor de fapt necesare pentru ca inculpatul să înţeleagă pe deplin ce anume i se impută.

Mai exact, aspectele redate în partea expozitivă a rechizitoriului, precum şi la capitolul "În drept", relevă că inculpatului i se impută faptul că, în calitate de secretar general coordonator al E. - Filiala Dolj, în perioada ianuarie-ultima decadă a lunii aprilie 2012, l-a ajutat pe inculpatul A. să-şi folosească influenţa şi autoritatea, în maniera descrisă anterior, în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul de foloase necuvenite în valoare totală de 290.450 RON.

În rechizitoriu se arată perioada săvârşirii faptei (ianuarie - ultima decadă a lunii aprilie 2012), locul - pe raza judeţului Dolj, prilejul - cu ocazia desfăşurării campaniei electorale din anul 2012, iar actele de complicitate sunt descrise la filele nr. x - 65, unde se arată atât forma complicităţii morale, cât şi formele complicităţii materiale pe care le-ar îmbrăca comportamentul inculpatului.

Totodată, sunt arătate mijloacele de probă atât într-un capitol separat, dar şi cu ocazia descrierii situaţiei de fapt reţinută de procuror, precum şi încadrarea juridică a faptei .

În acest punct al analizei instanţa de fond a subliniat că operaţiunea de descriere a unor fapte sau situaţii cu semnificaţie juridică (subsumată obiectului camerei preliminare şi obiectiv cenzurabilă în această fază) este distinctă de operaţiunea de interpretare a semnificaţiei juridice a acelor fapte/situaţii, aceasta din urmă fiind eminamente specifică actului de judecată.

O descriere adecvată a faptelor sau împrejurărilor de fapt constituie o cerinţă nu doar necesară, ci şi suficientă pentru a se concluziona în sensul legalităţii sesizării, clarificarea relevanţei juridice a acelor împrejurări neavând semnificaţia unui criteriu distinct şi suplimentar de evaluare din această perspectivă, în procedura de cameră preliminară.

În ceea ce priveşte modalitatea de descriere a laturii obiective a infracţiunii de complicitate la folosirea influenţei sau a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, judecătorul de cameră preliminară a subliniat, similar constatărilor sale precedente, că toate coordonatele obiective şi subiective în care s-ar fi desfăşurat activitatea ilicită imputată inculpatului au fost descrise explicit în cuprinsul părţii expozitive a actului de sesizare.

Cu privire la critica inculpatei S.C. D. S.A., referitoare la nedescrierea faptei de complicitate la infracţiunea de spălare de bani, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte a constatat că fapta a fost expusă pe larg la capitolul "În fapt", conţinutul constitutiv al infracţiunii este descris la filele nr. x - 67 şi fapta a fost prezentată prin raportare la textul legal la capitolul "În drept" .

Astfel, procurorul de caz a arătat că fapta inculpatei S.C. D. S.A. constă în achiziţionarea de materiale promoţionale din fonduri proprii pentru a asigura păstrarea sumelor de bani primite ilegal de la partid.

Este arătată suma pe care S.C. D. S.A. a plătit-o furnizorului său (156.680,20 RON) şi suma facturată mai departe beneficiarului (24.873,15 RON), perioada în care a efectuat plăţile prin ordin de plată în luna mai 2012, precum şi latura subiectivă a infracţiunii, respectiv forma de vinovăţie a intenţiei.

De asemenea, au fost prezentate şi mijloacele de plată, din care o parte au fost puse la dispoziţie chiar de către inculpată.

Judecătorul de cameră preliminară nu a identificat, prin urmare, vreo încălcare a dispoziţiilor legale care limitează conţinutul rechizitoriului la "fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală", în înţelesul art. 328 alin. (1) teza I-a din C. proc. pen., de natură a atrage incidenţa sancţiunii nulităţii relative, în condiţiile prevăzute de art. 282 alin. (1) din C. proc. pen.

Examinând legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, prin prisma cererii formulate de către inculpata S.C. D. S.A., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte a constatat următoarele:

Sub aspectul legalităţii administrării probelor, făcând trimitere la considerentele expuse în preambulul analizei cererilor şi excepţiilor formulate, judecătorul de cameră preliminară a subliniat că verificarea legalităţii probelor din perspectiva dispoziţiilor art. 101-102 din C. proc. pen. implică, în realitate, un examen al legalităţii actelor procesuale prin care s-a dispus administrarea unui mijloc de probă, respectiv al actelor procedurale prin care acea probă a fost obţinută.

Contradicţiile între informaţiile furnizate de probele administrate în cauza de faţă, lipsa de relevanţă a acestora pentru clarificarea împrejurărilor cauzei ori semnificaţia juridică pretins eronată acordată de procuror unora dintre probe sunt chestiuni circumscrise actului propriu-zis de judecată şi care nu pot fi cenzurate în camera preliminară.

Referitor la încălcarea dreptului la apărare prin faptul că organele de urmărire penală au efectuat întreaga urmărire penală şi au administrat probele înainte de a începe formal urmărirea penală împotriva inculpatei, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, atunci când asistenţa juridică este obligatorie. În cauză, s-a constatat că nu este incident niciunul dintre cazurile de asistenţă juridică obligatorie a inculpatei, cazuri prevăzute, în mod expres şi limitativ, de dispoziţiile art. 90 din C. proc. pen.

Conform art. 89 alin. (1) din C. proc. pen., suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de avocat în tot cursul urmăririi penale, iar organele judiciare sunt obligate să îi aducă la cunoştinţă acest drept.

Pe de altă parte, judecătorul de cameră preliminară a constatat că inculpata se raportează, în mod greşit, la prevederile art. 281 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., care reglementează un caz de nulitate absolută aplicabil în ipoteza încălcării dispoziţiilor privind prezenţa suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea este obligatorie potrivit legii or, în prezenta cauză, prezenţa inculpatei la efectuarea urmăririi penale nu era obligatorie.

Critica inculpatei este neîntemeiată, de vreme ce, atât aceasta, cât şi coinculpatul C. au avut aceiaşi apărători, avocaţi care au avut acces la dosarul cauzei, anterior dobândirii calităţii de suspect de către S.C. D. S.A.

În consecinţă, la data de 18.12.2017, când inculpatei persoană juridică i-a fost adusă la cunoştinţă calitatea de suspect, apărătorii cunoşteau dosarul şi aveau posibilitatea să formuleze cereri de probe sau să invoce diverse cereri şi excepţii.

Având în vedere modalitatea de desfăşurare a urmăririi penale, reţinând că apărătorii inculpatei au avut acces la dosar anterior audierii, în calitate de suspect, a coinculpatului C., la data de 06.12.2017, dar şi că inculpatei i-au fost solicitate anumite documente încă din data de 10.10.2017, s-a constatat că apărătorii au avut timpul necesar adoptării unei strategii de apărare, atât pentru inculpatul C., cât şi pentru inculpata S.C. D. S.A.

Oricum, valorificarea deplină a drepturilor apărării vor putea fi realizate, eventual, în faza de judecată, când inculpata are posibilitatea să solicite audierea nemijlocită şi în condiţii de contradictorialitate, în şedinţă publică, a martorilor din faza de urmărire penală, ale căror declaraţii va înţelege să le conteste, fapt care, corelat cu argumentele ce ţin de condiţiile nulităţii anterior expuse, a determinat judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte să constate caracterul nefondat al cererii formulate.

Prin urmare, cât timp inculpata nu a precizat dispoziţiile legale a căror pretinsă încălcare s-ar circumscrie unei nulităţi relative, conform art. 282 alin. (1) din C. proc. pen., iar judecătorul de cameră preliminară nu a identificat neregularităţi sancţionabile cu nulitatea relativă sau absolută, cererea de excludere a probelor este neîntemeiată. Aceasta în condiţiile în care, excluderea unor probe poate surveni doar ca efect al constatării unei încălcări a legii şi a unei vătămări dovedite de cel care o invocă (în cazul nulităţii relative) ori pentru motive restrictive de nulitate absolută, niciuna dintre aceste cerinţe nefiind însă îndeplinite în speţă.

Niciuna dintre susţinerile anterior enumerate nu pun în lumină motive de nelegalitate a actelor procesuale sau procedurale obiectiv cenzurabile în procedura de cameră preliminară.

În faza de cercetare judecătorească, luând act de împrejurarea că, în conformitate cu dispoziţiile art. 374 alin. (7) din C. proc. pen., se contestă declaraţiile tuturor martorilor din rechizitoriu, Înalta Curte a admis solicitarea formulată de către inculpaţi şi reprezentantul Ministerului Public, în sensul audierii nemijlocite a martorilor, în condiţii de contradictorialitate şi oralitate, în faţa instanţei de judecată.

Înalta Curte a procedat la ascultarea nemijlocită a inculpaţilor şi a martorilor din rechizitoriu, depoziţiile acestora fiind consemnate în procese-verbale separate şi ataşate la dosarul cauzei. Totodată, instanţa a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 383 alin. (2) şi art. 383 alin. (3) raportat la art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., renunţarea la o parte dintre martorii indicaţi în rechizitoriu.

De asemenea, a fost administrată proba cu înscrisuri solicitată de procuror şi de inculpaţi, astfel cum a fost admisă.

Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză, Înalta Curte a reţinut următoarele:

1. Cu privire la cererea inculpaţilor A. şi B. de constatare a intervenirii prescripţiei generale a răspunderii penale pentru infracţiunea de folosire a influenţei sau a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte a apreciat-o neîntemeiată.

Cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, apărătorii inculpaţilor A. şi B. au susţinut, în esenţă, că decizia Curţii Constituţionale nr. 297/26 aprilie 2018 este o decizie de neconstituţionalitate pură şi simplă şi, ca atare, consecinţa practică este dispariţia termenului de prescripţie specială. Or, dispărând termenul de prescripţie specială, nu se poate constata decât faptul că, la acest moment, a intervenit prescripţia generală a răspunderii penale, în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, ca şi cauză care împiedică exercitarea în continuare a acţiunii penale.

Inculpatul A. a susţinut şi că nu există acele trei momente, de care se face vorbire în rechizitoriu, la care acesta să-şi fi folosit influenţa şi autoritatea, ci există numai un singur moment, şi anume, toamna anului 2010, când în Biroul Politic Judeţean s-a votat un set de criterii la care a referit şi care este descris în memoriul şi în declaraţia inculpatului, primul dintre aceste criterii fiind criteriul financiar. S-a mai arătat că, ceea ce urmează şi ceea ce descriu martorii vizează o altă decizie a Biroului Politic Judeţean, ulterioară stabilirii bugetului de campanie electorală şi a cuantumului "X", însă decizia "mamă", decizia primară care stă la baza celei votate ulterior, de stabilire a cuantumului "X", este decizia adoptată în toamna anului 2010, prin care Biroul Politic Judeţean al E. a decis instituirea unui criteriu financiar pentru susţinerea cheltuielilor de campanie, precum şi pentru susţinerea criteriilor curente.

Înalta Curte a constatat că, prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut în sarcina inculpaţilor A. şi B. săvârşirea infracţiunii în forma continuă succesivă, motivat de faptul că "întreaga activitate descrisă se circumscrie unei activităţi unice de folosire a influenţei şi autorităţii, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, iar întinderea în timp a acestei activităţi este o consecinţă naturală a modului în care a fost conceput şi s-a derulat planul infracţional, fără a fi de natură să influenţeze caracterul unitar al infracţiunii" .

"Din modul în care s-a realizat activitatea materială descrisă, s-a constatat că aceasta se prezintă sub forma unei infracţiuni continue succesive, în activitatea infracţională intervenind întreruperi determinate de specificul şi natura actelor de executare a infracţiunii fără însă să afecteze unitatea de infracţiune, care s-a epuizat în ultima decadă a lunii aprilie 2012" .

Din acest punct de vedere, Înalta Curte a reţinut că unitatea naturală colectivă de infracţiune există atunci când, prin mai multe acte care se unesc într-o singură acţiune, se produce un singur rezultat şi, în consecinţă, o singură infracţiune.

O acţiune cuprinde mai multe acte atunci când actele respective sunt executate în mod continuu, adică printr-un proces execuţional unic.

Pentru ca acţiunea să cuprindă mai multe acte trebuie ca între acestea să nu existe întreruperi sau intervale de timp, care să fie nefireşti în raport de natura infracţiunilor.

Infracţiunea de pericol incriminată prin dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 78/2000 se consumă în momentul în care persoana acuzată şi-a folosit influenţa şi autoritatea în scopul de a obţine un folos necuvenit, indiferent dacă foloasele au fost sau nu obţinute.

Or, având în vedere modalitatea de comitere a faptei reţinute în rechizitoriu, s-a constată că există şi un moment al epuizării, al încetării acţiunii, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (2) teza a II-a din C. pen., respectiv, art. 122 alin. (2) teza a II-a din C. pen. din 1969, de la data încetării acţiunii începând să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Revenind la cauza de faţă, Înalta Curte a reţinut depoziţia martorului F. dată la 08 mai 2017, în faza de urmărire penală, din cuprinsul căreia rezultă că, după câteva zile de la şedinţa de la Gherceşti din 19 aprilie 2012 (care a avut loc într-o zi de joi), a fost contactat de inculpatul A., care i-a dat întâlnire, în aceeaşi zi, într-o staţie de alimentare combustibil situată la periferia municipiului Slatina, unde i-a propus funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, propunere pe care a acceptat-o pe loc, anunţându-l, în prealabil, pe A. că nu dispunea în acel moment de întreaga sumă, iar acesta din urmă i-a spus "bine".

Prin urmare, în 27 aprilie 2012 şi-a dat demisia din funcţia de director al Camerei Agricole Dolj şi a achitat o prima tranşă de 54.800 RON ("după câteva zile, dar înainte de a se depune candidatura la Consiliul Judeţean"), pentru a fi susţinut în ocuparea acestei funcţii de vicepreşedinte, neavând întreaga sumă de 64.800 RON (faptul achitării sumei de 54.800 RON rezultă atât din această depoziţie - fila nr. x, paragraf 2, cât şi din înscrisul olograf pus la dispoziţia organului de urmărire penală din proprie iniţiativă).

La fila nr. x din cuprinsul declaraţiei, martorul F. specifică în mod clar faptul că "în situaţia în care nu aş fi fost propus pentru desemnarea ca vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Dolj şi susţinut politic în acest sens, nu aş fi achitat suma de 64.800 RON, ca şi contribuţie la cheltuielile de campanie".

În faţa instanţei de fond, la termenul din 14 martie 2019, martorul şi-a menţinut integral declaraţia dată în faza de urmărire penală.

Depoziţia martorului în sensul că influenţa inculpatului A. asupra sa a fost exercitată ulterior şedinţei de la Gherceşti (la câteva zile), a fost coroborată cu următoarele mijloace de probă:

- declaraţiile martorilor G. şi H. şi ale inculpatului C. din care rezultă că aceştia, împreună cu I., J. şi alţii, i-au solicitat lui A., cu ceva timp înainte de şedinţa de la Gherceşti, să nu îl nominalizeze pe inculpatul B. ca vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, aşadar membrii Biroului Politic Teritorial aveau cunoştinţă de faptul că primul inculpat intenţiona să-l nominalizeze pe cel de-al doilea;

- declaraţia martorului K., care a arătat că a fost chemat de inculpatul A., la Gherceşti, în data de 19 aprilie 2012 cu 10 minute înainte de începerea şedinţei şi i-a propus funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean amintindu-i că "X" -ul este 65.000 RON, însă martorul a refuzat în mod "ferm" propunerea întrucât nu dispunea de această sumă.

În concluzie, s-a constatat că, la data desfăşurării şedinţei de la Gherceşti, inculpatul A. nu îşi exercitase încă influenţa asupra martorului F., întrucât, la acel moment, dorea să îl propună ca vicepreşedinte pe martorul K., acesta fiind şi motivul pentru care în şedinţa de la Gherceşti nu a fost nominalizat vicepreşedintele Consiliului Judeţean, în condiţiile în care K. l-a anunţat că nu dispunea de acea sumă de bani şi l-a refuzat.

Având în vedere că data săvârşirii infracţiunii continue (succesive) este data epuizării, a încetării acţiunii, astfel cum s-a arătat mai sus, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale se calculează prin raportare la dublul termenului de prescripţie generală (2 x 5 ani), aşa cum prevede art. 155 alin. (4) din C. pen. actual şi cum prevedea şi art. 124 din C. pen. din 1969 (modificat prin Legea nr. 63/2012 publicată la data de 19 aprilie 2012 şi intrată în vigoare "la trei zile de la publicare", adică sâmbătă 21 aprilie 2012), în vigoare la data săvârşirii faptei.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, legile şi ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor. Termenul de 3 zile se calculează pe zile calendaristice, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României (19 aprilie 2012), şi expiră la ora 24:00 a celei de-a treia zi de la publicare (21 aprilie 2012).

Or, în cauză, Legea nr. 63/2012 pentru modificarea şi completarea C. pen. al României şi a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 258 din 19 aprilie 2012 şi nu a avut prevăzută în textul ei o dată ulterioară de intrare în vigoare.

Prin urmare, s-a reţinut că Legea nr. 63/2012 a intrat în vigoare la data de 21 aprilie 2012, iar potrivit art. I pct. 3, articolul 124, referitor la prescripţia specială, se modifică şi va avea următorul cuprins: "Prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut la art. 122 este depăşit cu încă o dată".

În altă ordine de idei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, prin Decizia nr. 297/26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.

În considerentele deciziei, Curtea a constatat că "dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. instituie o soluţie legislativă de natură a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situaţie juridică incertă referitoare la condiţiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârşite" (paragraful 30).

Totodată, a constatat că "soluţia legislativă anterioară, prevăzută la art. 123 alin. (1) din C. pen. anterior, îndeplinea condiţiile de previzibilitate impuse prin dispoziţiile constituţionale analizate în prezenta cauză, întrucât prevedea întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat" (paragraful 34).

În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat cu valoare de principiu că forţa obligatorie care însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care acesta se sprijină (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 16 din 26 ianuarie 1995, Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 3 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 71 din 29 ianuarie 2014).

Prin Decizia nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale nu s-a constatat numai neconstituţionalitatea soluţiei legislative care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., ci instanţa de contencios constituţional a oferit o interpretare sintagmei respective prin trimiterea făcută la reglementarea din cuprinsul art. 123 alin. (1) din C. pen. anterior care prevedea întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat suspectului sau inculpatului, statuând, astfel, că în această interpretare legea este previzibilă.

Aşadar, Curtea Constituţională nu a apreciat în sensul că nu mai există instituţia prescripţiei speciale a răspunderii penale şi actele de procedură întrerupătoare de prescripţie, ci a statuat că norma trebuie aplicată în raport cu prevederile art. 123 alin. (1) din C. pen. anterior.

Astfel, în paragraful 24 din Decizia precitată s-a statuat că "întreruperea cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale devine eficientă, producându-şi efectele, într-o manieră completă, doar în condiţiile existenţei unor pârghii legale de încunoştinţare a persoanei în cauză cu privire la începerea unui nou termen de prescripţie. Or, o astfel de procedură de aducere la cunoştinţă poate consta tocmai în comunicarea acelor acte efectuate în cauză, ce au ca efect curgerea unui nou termen de prescripţie a răspunderii penale".

Dacă s-ar fi urmărit declararea în integralitate a neconstituţionalităţii textului legal, Curtea s-ar fi exprimat în acest sens, având la îndemână o serie de alte moduri de formulare a dispozitivului; acesta fiind considerentul pentru care s-a apreciat că intenţia Curţii nu a fost de a declara neconstituţională întreaga normă de la art. 155 alin. (1) din C. pen., ci de a "extrage" sintagma neconstituţională, menţinând în rest textul legal, cu menţiunea că a trasat legiuitorului pozitiv obligaţia reglementării acestei chestiuni.

Efectele Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale a României au influenţă asupra dispoziţiilor art. 5 din C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, organul judiciar având atributul să identifice dacă, până la împlinirea termenului general al prescripţiei răspunderii penale, a fost îndeplinit un act care, potrivit legii, trebuia comunicat suspectului sau inculpatului, cu posibilitatea aplicării dispoziţiilor privind întreruperea cursului prescripţiei şi a celor ce reglementează prescripţia specială a răspunderii penale, situaţie în funcţie de care se stabileşte legea penală mai favorabilă.

Pornind de la aceste consideraţii de ordin teoretic şi raportat la limitele de pedeapsă ale infracţiunii deduse judecăţii, s-a constatat că termenul general al prescripţiei răspunderii penale este de 5 ani şi nu s-a împlinit mai înainte de a fi întrerupt prin acte care trebuie comunicate suspectului sau inculpatului.

Astfel, s-a reţinut că prin ordonanţa nr. 362/P/2014 din 06.01.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 din Legea 78/2000, reţinându-se că în cursul anului 2012 A., deputat în Parlamentul României uzând de această calitate şi de cea de preşedinte al organizaţiei judeţene Dolj a E., a pretins şi primit, prin intermediul lui B. şi C., câte 16.000 RON de la fiecare dintre membrii organizaţiei care doreau să fie nominalizaţi pe lista persoanelor desemnate a participa la alegerile locale din anul 2012 pentru o funcţie de consilier judeţean sau pentru susţinerea în vederea ocupării unui post de director în cadrul instituţiilor publice din judeţul Dolj .

Astfel, prin ordonanţa nr. 87/P/2014, din data de 07.04.2017, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 şi faţă de B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 48 din C. pen. combinat cu art. 13 din Legea nr. 78/2000, dată de la care, cei doi au dobândit calitatea de suspect, în conformitate cu dispoziţiile art. 305 alin. (3) teza I-a din C. proc. pen. .

Aşadar, termenul de prescripţie generală a răspunderii penale pentru inculpaţii A. şi B. a fost întrerupt, situaţie în care prescripţia răspunderii penale se stabileşte raportat la termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, analizat mai sus.

Pe de altă parte, Înalta Curte a reţinut că, în Monitorul Oficial al României nr. 334 din 02 mai 2019, s-a publicat decizia nr. 5/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 174, cu referire la art. 154 alin. (2) teza I-a din C. pen.. Astfel, instanţa supremă a stabilit că, în cazul infracţiunilor simple a căror latură obiectivă implică producerea unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioadă de timp, prin data săvârşirii infracţiunii şi data de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale se înţelege momentul apariţiei primei pagube ori al obţinerii primului folos necuvenit.

Înalta Curte a constatat că decizia sus menţionată nu este incidentă în cauză deoarece se referă la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale în ipoteza infracţiunilor simple de rezultat, şi nu în ceea ce priveşte infracţiunile de pericol, cum este cazul infracţiunii deduse judecăţii, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

2. Pe fondul cauzei, examinând întregul material probatoriu administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti în fond Înalta Curte, secţia penală a reţinut următoarele:

2.1. În ceea ce priveşte infracţiunea de folosire a influenţei sau a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina inculpatului A., respectiv complicitate la această infracţiune, reţinută în sarcina inculpatului B.:

În data de 12 iunie 2012 au avut loc alegeri locale şi, în acest sens, pentru Consiliile Judeţene, E. şi-a desemnat candidaţi pe listă comună în cadrul L., alianţă politică electorală constituită între M. şi Alianţa de Centru Dreapta - E. - N. (dosar de urmărire penală, filele nr. x - 286), numărul de locuri care trebuia să revină fiecărei formaţiuni politice pe lista de consilieri fiind stabilit proporţional cu rezultatele sondajelor de opinie efectuate la nivel judeţean.

În ceea ce priveşte judeţul Dolj, conform algoritmului politic M. urma să propună 28 candidaţi pe lista comună privind alegerile pentru Consiliul Judeţean Dolj, iar E. 16 candidaţi.

Totodată, M. urma să desemneze persoanele care vor ocupa, după alegeri, funcţiile de preşedinte al Consiliului Judeţean Dolj şi una dintre cele două funcţii de vicepreşedinte, iar E. persoana care va ocupa cealaltă funcţie de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Dolj.

Potrivit Protocolului de funcţionare al L., în cadrul campaniei comune, bugetul campaniei electorale se constituie prin aport în proporţie de 25% al candidatului pentru postul de primar, respectiv de preşedinte al Consiliului Judeţean, 25% al partidului din rândul căruia provenea candidatul pentru postul de primar, respectiv de preşedinte al Consiliului Judeţean, celelalte 50% constituindu-se prin aportul partidelor proporţional cu ponderea pe lista de consilieri.

În judeţul Dolj au existat liste comune, conform protocolului sus menţionat, pentru alegerile primarului şi consilierilor locali de la nivelul municipiului Craiova şi pentru alegerile preşedintelui Consiliului Judeţean şi ale consilierilor judeţeni, în celelalte circumscripţii electorale partidele din alianţă prezentând candidaturi proprii a căror campanie electorală a fost susţinută din alte surse decât cele alocate candidaturilor comune.

Inculpatul A. a fost ales în funcţia de preşedinte al Filialei E. Dolj la Conferinţa Teritorială din data de 06.06.2010 (dosar de urmărire penală, fila nr. x), exercitând mandatul până în luna februarie a anului 2016, când a demisionat.

La momentul alegerii în această funcţie, precum şi la data comiterii faptelor ce fac obiectul cauzei, inculpatul A. îndeplinea şi funcţia de vicepreşedinte al E., fiind şi deputat în Parlamentul României (curriculum vitae depus la dosarul de urmărire penală, filele nr. x - 208) şi, totodată, perceput ca o persoană influentă la vârful partidului, a doua persoană ca importanţă în ierarhia de partid, conform depoziţiilor martorilor audiaţi în cauză.

După alegerea sa în funcţia de preşedinte al Filialei E. Dolj, A. l-a desemnat în funcţia de secretar general al organizaţiei pe inculpatul B., perceput ca fiind persoana de încredere a preşedintelui, care aducea la îndeplinire deciziile acestuia din urmă şi îl substituia, atunci când lipsea de la şedinţele Biroului Politic Teritorial, birou compus din 28 de membri.

În perioada ianuarie - martie 2012, având în vedere că era an electoral (urmau alegeri locale şi parlamentare), inculpatul A. a convocat mai multe şedinţe ale Biroului Politic Teritorial, în cadrul cărora a solicitat propunerea de soluţii privind finanţarea campaniei electorale pentru alegerile locale din vara anului 2012. Întrucât nu au existat propuneri, inculpatul a invocat faptul că se impun discuţii pentru stabilirea unor criterii şi condiţii în vederea includerii pe listele de candidaţi pentru Consiliul Judeţean a membrilor de partid care doreau să ocupe funcţia de consilier judeţean.

În condiţiile în care, la acel moment, la nivelul organizaţiei, se cunoşteau deja numele persoanelor interesate să candideze pentru a ocupa un loc în Consiliul Judeţean, inculpatul A. a precizat membrilor Biroului Politic Teritorial că întocmirea listelor de candidaţi este o problemă delicată, exprimându-şi opinia că cei care doresc să candideze pentru un loc pe listă pentru alegerile locale, trebuie să sprijine financiar campania electorală prin plata unor contribuţii individuale.

Această propunere a inculpatului A. a iscat discuţii contradictorii între membrii Biroului Politic Teritorial, unii dintre aceştia exprimându-şi nemulţumirea cu privire la plata unor sume de bani pentru a obţine un loc eligibil pe lista de candidaţi pentru alegerile locale din partea E. Dolj.

Propunerea preşedintelui a fost adoptată de Biroul Politic Teritorial, deşi până la acel moment, în cadrul partidului, pentru desemnarea candidaţilor, singurul criteriu avut în vedere era cel al votului membrilor organizaţiei şi se raporta la calitatea activităţii şi la vechimea în cadrul partidului, la pregătirea şi experienţa profesională, etc.

În cadrul acestei şedinţe şi în şedinţele ce au urmat, inculpatul A. a pus în discuţie şi susţinerea politică a unor membri de partid pentru ocuparea unor funcţii de conducere în cadrul instituţiilor descentralizate din judeţul Dolj, precizând că şi pentru ocuparea acestor funcţii sunt valabile aceleaşi condiţii, ca şi cele impuse pentru desemnarea pe listele de candidaţi pentru alegerile locale, respectiv activitatea desfăşurată în partid şi plata unei contribuţii financiare.

Inculpatul A. a precizat că acea contribuţie financiară va porni de la o valoare de referinţă, pe care a intitulat-o "X" şi care consta în suma de 16.400 RON, corespunzătoare ocupării unui loc pe listele de vot prin care urma să fie desemnaţi candidaţii E. pentru Consiliul Judeţean, valoare care se multiplica în funcţie de importanţa postului de care era interesat cel care dădea suma de bani şi de momentul la care acesta se hotăra să remită banii.

În concret, inculpatul A. a comunicat că, dacă cei interesaţi să ocupe o funcţie de conducere nu vor remite valoarea de referinţă "X" până la începerea campaniei electorale pentru alegerile locale, pentru a mai putea ocupa funcţia pe care şi-o doreau trebuiau să remită dublul sumei între alegerile locale şi parlamentare, respectiv triplul sumei după alegerile parlamentare, în timp ce persoanele care nu erau membri ai Biroului Politic Teritorial urmau, după acest moment, să remită de patru ori valoarea de referinţă "X".

În acest sens, au fost avute în vedere depoziţiile martorilor J., O., P., Q., K., I., R., G., H., S., F., T., U., V., W., X. (declaraţie din 08 mai 2017 luată în cursul urmăririi penale) şi Y..

Din cuprinsul acestor declaraţii de martori instanţa de fond a reţinut că rezultă, cu certitudine, că inculpatul A., cu sprijinul inculpatului B., folosindu-şi atribuţiile statutare de preşedinte şi influenţa reală în cadrul partidului asupra membrilor Biroului Politic Teritorial (birou care, potrivit atribuţiilor enumerate mai sus, aprobă lista candidaţilor), a pretins sume de bani celor care doreau să candideze, pentru a se afla pe listele ce urmau a fi supuse votului Biroului Politic Teritorial în vederea definitivării listei finale cu care E. Dolj urma să se înscrie la alegerile locale, alături de reprezentanţii M., sub sigla L..

Astfel, martorii au arătat că în cadrul şedinţelor organizate pentru pregătirea campaniei electorale din iunie 2012 A. şi B. au expus modalitatea în care se vor constitui listele cu candidaţii pentru Consiliul Judeţean şi, de asemenea, s-a pus în discuţie ca cei care îşi doresc o funcţie de conducere în instituţiile publice descentralizate să-şi manifeste această intenţie în timp util.

Totodată, s-a menţionat că persoanele care îşi manifestă intenţia de a candida la o funcţie de consilier judeţean ori să ocupe o funcţie de conducere, trebuie să contribuie cu o sumă de bani la susţinerea campaniei electorale, iar ca şi valoare de referinţă a contribuţiei a fost menţionată sintagma "X", echivalentul acestei valori de referinţă fiind stabilit de către cei doi membri ai prezidiului la suma de 16.400 RON.

Martorii au susţinut că acest criteriu a reprezentat un element de noutate, la campaniile electorale anterioare nefiind luat în calcul.

Odată aduse la cunoştinţă aceste criterii generale, discuţiile privind suma exactă cu care trebuia să contribuie persoanele interesate erau purtate individual, cu fiecare doritor în parte, de către A. şi B..

Practic, eventualii doritori ai unei astfel de funcţii se adresau iniţial lui B., care stabilea condiţiile de eligibilitate într-o astfel de funcţie" .

Similar, martora I. a arătat că sintagma "un X" a fost folosită pe parcursul şedinţei din aprilie 2012 de către A. sau B., în contextul explicaţiilor privind coeficientul suplimentar care a reprezentat noutatea acestor alegeri şi în funcţie de care s-a stabilit ordinea finală pe lista de candidaţi.

Martora a precizat că, în cadrul unei şedinţe din luna aprilie 2012, în care principalul punct pe ordinea de zi şi probabil şi singurul era finalizarea ordinii candidaţilor pe lista de consilieri judeţeni, inculpatul A. a adus la cunoştinţa membrilor Biroului Politic Permanent că, pe lângă criteriul votului pentru stabilirea ordinii pe listele de consilieri judeţeni, se mai adaugă un criteriu suplimentar care constituia un atribut exclusiv al preşedintelui, criteriu ce se referea la eventuale contribuţii băneşti la campania electorală ale candidaţilor înscrişi pe listă sau ale unor susţinători ai acestora, care se vor cuantifica în puncte şi care vor constitui un procent de 25% din ponderea locului stabilit pe listă (declaraţie din 18 ianuarie 2017 dată în cursul urmăririi penale, filele nr. x - 8, depoziţie menţinută şi în faţa instanţei, la termenul din 29 octombrie 2018).

În acelaşi sens a declarat şi martorul R., atât în cursul urmăririi penale - declaraţie din 02 mai 2017, filele nr. x - 9 -, cât şi în faza de cercetare judecătorească - declaraţie din 14 februarie 2019 -, acesta precizând că, în cadrul unei şedinţe de la începutul anului 2012, preşedintele A. a comunicat că, cei care doresc să se regăsească pe lista de candidaţi la Consiliul Judeţean Dolj, să achite o anumită sumă de bani, respectiv 16.200 RON, ca şi contribuţie pentru susţinerea campaniei electorale. A arătat martorul că acest criteriu financiar era unul nestatutar şi nu li s-a oferit o explicaţie cu privire la construcţia unui eventual buget de campanie, în condiţiile în care, în cadrul altor campanii, se pusese în discuţie şi li se prezentase punctual cum s-a construit bugetul de campanie (cheltuieli cu materiale publicitare scrise sau în presă, panouri stradale, afişe electorale, achiziţii de materiale promoţionale).

În continuare, martorul a arătat că preşedintele A. a evocat faptul că acest criteriu financiar, denumit de către inculpat "X", trebuie îndeplinit şi de către cei care îşi doreau obţinerea sprijinului politic pentru o funcţie de conducere în instituţiile publice deconcentrate, dar şi de către parlamentarii în funcţie.

În şedinţele premergătoare campaniei electorale, a mai arătat martorul, preşedintele A. a precizat că persoana care doreşte să fie desemnată pentru ocuparea funcţiei de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Dolj trebuie să achite o sumă egală cu de patru ori valoarea "X".

Aspecte similare au relatat, în ambele faze procesuale, şi martorii U. (declaraţii din 27 aprilie 2017 şi 31 ianuarie 2019); S. (declaraţii din 28 aprilie 2017 şi 14 februarie 2019); T. (declaraţii din 02 mai 2017 şi 14 martie 2019); V. (declaraţii din 04 aprilie 2017 şi 10 decembrie 2018); F. (declaraţii din 08 mai 2017, 08 decembrie 2017 şi 14 martie 2019); W. (declaraţii din 18 mai 2017, 08 decembrie 2017 şi 11 aprilie 2019); Y. (declaraţii din 10 mai 2017 şi 14 martie 2019) şi H. (declaraţii din 01 februarie 2017 şi 12 noiembrie 2018).

Din relatările martorilor expuse mai sus a rezultat şi că, persoane din cadrul Filialei Judeţene E. Dolj E., interesate fie de funcţia de consilier judeţean, fie de funcţii de conducere în instituţii publice deconcentrate, au avut discuţii personale cu A. şi/sau B., în cadrul cărora au stabilit contribuţia financiară în funcţie de locul/poziţia pe care intenţionau să o ocupe.

Cele mai multe dintre aceste persoane au achitat sumele respective de bani anterior şedinţei Biroului Permanent Teritorial în care s-a decis lista finală de candidaţi, şedinţă care a avut loc în data de 19 aprilie 2012 într-un local public din comuna Gherceşti, judeţul Dolj, dintre membrii biroului lipsind doar vicepreşedintele organizaţiei judeţene, inculpatul C., care era plecat în afara ţării.

Potrivit depoziţiilor martorilor - membrii ai Biroului Permanent Teritorial -, şedinţa a avut un singur punct important pe ordinea de zi, respectiv finalizarea listei candidaţilor la alegerile pentru Consiliul Judeţean.

La începutul şedinţei respective, inculpatul A. a anunţat că, pe lângă criteriul votului, pentru stabilirea ordinii pe listele de consilieri judeţeni, se va adăuga un criteriu suplimentar, care este atributul său exclusiv, acela ca preşedintele să poată exercita suplimentar zece voturi pe lângă fiecare vot al fiecăruia dintre membrii biroului.

În acest sens s-au apreciat a fi relevante declaraţiile martorilor S. (declaraţia dată în cursul urmăririi penale la 28 aprilie 2017, filele nr. x - 7, depoziţie menţinută în faţa instanţei la termenul din 14 februarie 2019), R., (declaraţia dată în cursul urmăririi penale, fila nr. x şi menţinută în faţa instanţei de fond la termenul de judecată din data de 14 februarie 2019),G.(dosar de urmărire penală, fila nr. x), I. (declaraţii la datele de 18 ianuarie 2017 şi 29 octombrie 2018).

Această situaţie a condus la denaturarea rezultatului votului exprimat de membrii Biroul Politic Judeţean - Filiala E. Dolj în sensul că, candidaţii care în urma votului s-au regăsit pe poziţii neeligibile, prin aplicarea ponderii de 25% de către A. pentru votul său, au urcat pe poziţii eligibile.

Unul dintre candidaţii care a beneficiat de acest sistem nestatutar de vot a fost T., care a urcat pe o poziţie eligibilă în listă, dar şi Q., care a ocupat locul I în lista candidaţilor la Consiliul Judeţean.

În această conjunctură, martorii au apreciat că forţa mai mare a votului exprimat de A. a influenţat în mod covârşitor rezultatul votului exprimat de membrii Biroul Politic Judeţean - Filiala E. Dolj, în acest fel susnumitul putând în mod efectiv să-şi exercite influenţa politică în stabilirea persoanelor care urmau să se regăsească pe locuri eligibile.

Conform declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, înainte de a se finaliza lista de candidaţi, inculpatul A. a cerut secretarului coordonator B. să dea citire listei cu membri de partid care nu achitaseră la zi cotizaţia către partid, iar cei care intenţionau să candideze, au fost invitaţi să-şi achite cotizaţiile, conform prevederilor statutare, fiind emise în acest scop chitanţe, de către martora Z., care încasa cotizaţiile.

Inculpatul A. a cerut, de asemenea, celor care intenţionau să candideze, dar nu achitaseră valoarea de referinţă "X", să achite sumele de bani în şedinţă secretarei Z..

Cei care s-au conformat cerinţei inculpatului A. au fost următorii martori:

- 1. AA. a achitat suma de 16.250 RON secretarei Z., care l-a notat pe o listă, pe care a văzut că mai erau înscrise şi alte nume, fără să fi primit chitanţă sau să fi completat un contract de donaţie cu privire la suma de bani remisă. (dosar de urmărire penală, filele nr. x).

Martorul a arătat că "achitarea acestei sume se constituia într-o condiţie pentru înscrierea pe listele de candidaţi la Consiliul Judeţean Dolj, respectiv pentru obţinerea susţinerii politice în vederea ocupării unei funcţii de conducere în instituţiile publice deconcentrate" .

- 2. U., reprezentantul Organizaţiei de Tineret a E. Dolj a achitat suma de 5.000 RON, reprezentând diferenţa până la suma totală de 12.000 RON, din care 7.000 RON fuseseră predaţi la o dată anterioară martorei Z., la sediul partidului, fără să fi primit chitanţă sau să fi completat un contract de donaţie cu privire la suma de bani remisă.

Cu privire la cuantumul sumei ce-i fusese stabilit pentru a i se permite să candideze, martorul a declarat, (...) ulterior, mi s-a transmis de conducerea Filialei Judeţene E. Dolj, de către A. sau B., nu îmi mai amintesc exact care dintre cei doi, (...) că s-a hotărât ca reprezentantul Organizaţiei de Tineret să achite o valoare "X" diminuată la suma de 12.000 RON, pentru a îndeplini astfel condiţia necesară pentru înscrierea pe o poziţie eligibilă în lista candidaţilor la Consiliul Judeţean" (dosar de urmărire penală, fila nr. x).

- 3. BB. a achitat suma de 16.100 RON, fără să fi fost emis vreun înscris privind această sumă. Martorul a relatat împrejurările în care a remis banii pentru a cumpăra o funcţie de director, susţinând că a achitat contribuţia la campania electorală optând pentru un post de director într-o instituţie descentralizată.(dosar de urmărire penală, filele nr. x - 83).

- 4. K. a achitat suma de 5.000 RON inculpatului B. pentru a putea candida pe listele L. la alegerile pentru Consiliul Judeţean. Ştia că doar şase dintre candidaţii înscrişi în competiţia din 19.04.2012 puteau ocupa un loc eligibil pe listele L. la alegerile din vara anului 2012 conform algoritmului politic.

Întrucât în urma votului s-a situat pe poziţia 8, ce i-ar fi adus o poziţie neeligibilă pe listele L., deducând că nu se avusese în vedere activitatea politică desfăşurată în cadrul organizaţiei, ci doar dimensiunea contribuţiei băneşti, ca şi criteriu dominant pentru formarea deciziei preşedintelui A., al cărui vot multiplu decidea asupra formei finale a listei de candidaţi, martorul a hotărât să-i ceară inculpatului B. să-i restituie banii. Iniţial inculpatul a refuzat, motivând că trebuie să ceară aprobarea preşedintelui, însă în cele din urmă a cedat insistenţelor, restituind suma de 5.000 RON.

În aceeaşi seară martorul şi-a dat demisia din funcţia de vicepreşedinte al Biroului Permanent Teritorial, gest apreciat de inculpaţii A. şi B. ca iresponsabil.

Martorul K. a relatat şi faptul că inculpatul A. i-a cerut să accepte desemnarea ca vicepreşedinte a Consiliului Judeţean Dolj în schimbul sumei de 65.000 RON, propunere pe care a refuzat-o:

"În ziua în care urma să aibă loc şedinţa, am fost contactat telefonic de A., care mi-a cerut să mă prezint la locaţia respectivă cu 10 minute înainte de începerea şedinţei pentru că dorea să avem o discuţie privată. M-am conformat acestei solicitări, am mers la locaţia respectivă, unde am văzut că deja se adunaseră membrii Biroului Politic Permanent al Organizaţiei Judeţene a E. Dolj şi împreună cu A. ne-am retras într-un colţ al sălii de şedinţă. A. m-a întrebat dacă sunt interesat în ocuparea funcţiei de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, i-am dat un răspuns afirmativ şi totodată l-am întrebat care este valoarea X-ului, pentru a fi eligibil. A. mi-a spus că pentru a accede în această funcţie "X-ul" este de aproximativ 65.000 RON din câte îmi amintesc, sumă cu care eu trebuia să contribui la cheltuielile de campanie.

Răspunsul meu a fost ferm, în sensul că nu dispun de această sumă, care mi s-a părut exorbitantă …" (dosar de urmărire penală, fila nr. x).

- 5. G. (declaraţii din 03 februarie 2017 şi 12 noiembrie 2018) şi H. (declaraţii din 01 februarie 2017 şi 12 noiembrie 2018) au remis, fiecare, suma de câte 5.000 RON inculpatului B., fără să fi primit vreun document ca dovadă a remiterii banilor. După finalizarea votului (deşi ocupaseră locuri eligibile), au solicitat restituirea banilor şi şi-au dat demisia din Biroul Permanent Teritorial.

Între şedinţele din ianuarie - martie 2012 şi cea din 19 aprilie 2012, iar în unele cazuri şi după aceea, s-au mai remis diverse sume de bani, în scopul obţinerii unui post de consilier judeţean sau a unor funcţii de conducere în instituţii deconcentrate, de către următorii martori:

- 1. Q. - în prezent consilier judeţean (la al doilea mandat) în cadrul Consiliului Judeţean Dolj, care îşi dorea ocuparea unei funcţii de consilier judeţean, motiv pentru care, s-a înscris ca şi candidat şi, pentru a îndeplini condiţia achitării sumei reprezentând "X"-ul, stabilită, de către inculpatul A., pentru această funcţie, a predat suma de 16.000 RON sau 16.200 RON, secretarei Z., care l-a notat pe un tabel, însă nu i-a eliberat chitanţă pentru suma achitată (dosar de urmărire penală, filele nr. x - 64, depoziţie menţinută în faţa instanţei la termenul din 14 martie 2019);

- 2. S., în prezent deputat în Parlamentul României, care a declarat că a decis să candideze pentru funcţia de consilier judeţean Dolj şi, în acest sens, a plătit, înainte de începerea campaniei electorale pentru alegerile locale din anul 2012, suma de 16.200 RON în numerar (stabilită de către inculpatul A.), la sediul E. Dolj, secretarei Z., care l-a menţionat într-un tabel, însă nu a emis chitanţă. (dosar de urmărire penală, fila nr. x, depoziţie menţinută în faţa instanţei la termenul din 14 martie 2019);

- 3. T., care a precizat că îşi dorea să candideze pentru o funcţie de consilier judeţean, întrucât considera că activitatea politică desfăşurată îl recomanda pentru această funcţie, ca şi experienţa profesională acumulată. Convingerea sa a fost că, indiferent de aspectele care îl recomandau în mod obiectiv pentru a se regăsi ca şi candidat pe listă, dacă nu ar fi plătit suma menţionată şi adusă la cunoştinţă de către inculpatul B., nu s-ar fi aflat pe acele liste de candidaţi.

A mai precizat martorul că a achitat "X"-ul stabilit pentru funcţia de consilier judeţean după ce a fost votată lista cu candidaţii la Consiliul Judeţean în şedinţa din 19 aprilie 2012, banii fiind încasaţi de către secretara Z., care l-a notat într-un tabel, nu a emis chitanţă pentru plata sumei şi nici martorul nu a solicitat, întrucât aşa se hotărâse la nivelul partidului. (dosar de urmărire penală, filele nr. x - 51, declaraţie menţinută în faţa instanţei la termenul din 14 martie 2019);

- 4. Y., care a declarat că, din câte îşi aminteşte, suma de 5.400 RON a achitat-o anterior şedinţei de la Gherceşti, în niciun caz în cadrul acelei şedinţe (declaraţie dată în faţa instanţei la termenul din 14 martie 2019, dosar de urmărire penală, filele nr. x - 126);

- 5. CC., inginer în cadrul Societăţii Regionale Căi Ferate Craiova, care a susţinut că era interesat de ocuparea funcţiei de director al acestei instituţii, motiv pentru care, nu cu mult înainte de alegerile din iunie 2012, a mers la secretariatul Organizaţiei Judeţene de partid şi a achitat suma de 16.400 RON secretarei, care nu i-a eliberat nicio chitanţă" (dosar de urmărire penală, fila nr. x, declaraţie menţinută în faţa instanţei la termenul din 12 noiembrie 2018);

- 6. J., care a arătat că a luat decizia de a achita suma de 16.400 RON, reprezentând valoarea de referinţă "X" cu titlu de contribuţie la campania electorală, în condiţiile în care îşi dorea susţinerea politică pentru ocuparea unei funcţii de conducere într-o instituţie deconcentrată, după definitivarea alegerilor locale. În acest sens, a discutat cu inculpaţii A. şi C. despre eventualitatea susţinerii politice pentru ocuparea unei astfel de funcţii, context în care s-a evocat funcţia de director la Sistemul de Gospodărire a Apelor din cadrul Administraţiei Bazinale Jiu.

A achitat suma de 16.400 RON - până la începerea campaniei electorale din luna mai 2012, cu o lună jumătate sau două, înainte de alegeri - la secretariatul Organizaţiei Judeţene E. Dolj, suma fiind încasată de martora Z., care l-a notat într-o agendă, însă nu i-a eliberat vreun document care să ateste efectuarea plăţii (dosar de urmărire penală, filele nr. x - 98 şi dosar de fond, declaraţie din 26 noiembrie 2018);

- 7. P., vicepreşedinte al Biroului Permanent Teritorial la data faptelor, care a arătat că inculpaţii B. şi C. i-au spus că, pentru a obţine susţinerea politică în vederea numirii într-o funcţie de conducere, trebuie să achite o sumă de bani. Iniţial, cei doi au precizat suma de 25.000 RON şi, replicându-le că nu are posibilitatea să achite această sumă, au stabilit ca martorul să plătească suma de 20.000 RON, care va fi dirijată către cheltuielile de campanie şi care îi va garanta ocuparea, după alegeri, în situaţia în care E. câştiga alegerile, funcţia pentru care optase.

Martorul a precizat că, anterior acestei discuţii, îl anunţase şi pe inculpatul A. despre dorinţa sa de a ocupa o funcţie de conducere şi acesta i-a spus că trebuie să îndeplinească criteriile stabilite pe parcursul şedinţelor.

Pentru a se încadra în termenul limită de depunere a sumelor de bani necesare pentru obţinerea susţinerii politice în vederea ocupării unei funcţii de conducere, în jurul datei de 01 aprilie 2012, martorul a mers la sediul Organizaţiei Judeţene a E. Dolj şi i-a înmânat secretarei Z. suma de 17.500 RON, ce reprezenta diferenţa până la concurenţa sumei de 20.000 RON, aşa cum fusese stabilită în urma discuţiei cu inculpaţii B. şi C., pentru a obţine o funcţie de conducere într-o instituţie deconcentrată, după alegerile locale. Z. nu i-a eliberat nici un document care să ateste efectuarea plăţii şi s-a rezumat la a-l nota într-o agendă. (dosar de urmărire penală, filele nr. x - 133, depoziţie menţinută în faţa instanţei la termenul din 17 ianuarie 2019);

- 8. V., în prezent viceprimar în cadrul Primăriei comunei Secu, judeţul Dolj, care îşi dorea un post de conducere în cadrul Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF), Administraţiei Naţionale "Apele Române" sau Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, motiv pentru care, a achitat suma de 16.200 RON reprezentând valoarea de referinţă "X" la sediul E. Dolj uneia dintre secretare, fără să fi primit vreun document privind plata (dosar de urmărire penală, filele nr. x - 157, depoziţie menţinută în faţa instanţei la termenul din 10 decembrie 2018);

- 9. DD., care a arătat că a achitat suma de 16.000 RON, reprezentând valoarea de referinţă "X" (dosar de urmărire penală, fila nr. x, depoziţie menţinută în faţa instanţei la termenul din 11 aprilie 2019);

- 10. W., care a arătat că îşi dorea ocuparea unei funcţii de comisar şef la Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Dolj şi, drept urmare, s-a înscris pe o listă care s-a depus la secretariatul Filialei E. Dolj. A achitat suma de 20.000 RON cu titlu de contribuţie financiară la susţinerea cheltuielilor de campanie, ulterior datei la care s-a desfăşurat şedinţa Biroului Politic Judeţean - Filiala E. Dolj din 19 aprilie 2012 de la Gherceşti. Suma de bani a predat-o la sediul Filialei Judeţene a E. Dolj secretarei Z., care a notat-o pe o listă, însă nu a emis chitanţă (dosar de urmărire penală, filele nr. x - 178, depoziţie menţinută în faţa instanţei la termenul din 11 aprilie 2019);

- 11. EE., care a relatat următoarele:

"… La momentul respectiv eu îmi doream să fiu numit în funcţia de director al Direcţiei Silvice Dolj, aspect pe care l-am adus la cunoştinţa directorului general al Romsilva, FF., aspect care era însă cunoscut şi de colegii mei din Biroul Politic Judeţean - Filiala E. Dolj, precum şi de preşedintele A..

Raportat la decizia luată în Biroul Politic Judeţean - Filiala E. Dolj şi la dorinţa mea de a ocupa această funcţie de conducere, am decis să achit suma de 16.200 RON, pentru a îndeplini astfel criteriul financiar stabilit pentru cei care îşi doreau o funcţie de conducere în instituţiile publice locale descentralizate.

Precizez că nu mi s-a eliberat chitanţă care să ateste plata şi nici nu am solicitat acest lucru, însă secretara Z. m-a notat pe un tabel . . . . . . . . . .Am fost numit în funcţia de director al Direcţiei Silvice Dolj, cred că în luna iulie 2012, prin decizie a directorului general ROMSILVA" (dosar de urmărire penală, filele nr. x - 215, depoziţie menţinută în faţa instanţei la termenul din 11 aprilie 2019);

- 12. X., fost prefect al judeţului Dolj, care a relatat următoarele:

"... Eu personal, m-am exprimat public, în una dintre aceste şedinţe, şi am precizat că îmi doresc să fiu susţinut pentru a obţine fie funcţia de director al DGFP Dolj, fie funcţia de director al Camerei de Conturi Dolj.

În acest sens, am purtat discuţii private cu preşedintele Filialei Judeţene E. Dolj, A. şi cu secretarul general coordonator, B., ambii dându-mi asigurări că, mă vor susţine politic pentru ocuparea funcţiei de director la una dintre cele două instituţii nominalizate mai sus.

În contextul în care cunoşteam faptul că, persoanele care îşi doresc ocuparea unei funcţii de conducere în cadrul instituţiilor publice descentralizate de pe raza jud. Dolj, aşa cum era şi cazul meu, trebuiau să achite o sumă de bani, cu titlu de contribuţie la cheltuielile de campanie electorală, am decis să achit suma stabilită.

Din câte îmi amintesc, am achitat în mai multe tranşe, la secretara Z., suma totală de aproximativ 5.000 RON, sumă pentru care mi-au fost eliberate chitanţe, în care, aşa cum eu am solicitat, s-a menţionat că sumele respective reprezintă cotizaţia mea de partid. (dosar de urmărire penală, filele nr. x - 82);

- 13. R., deputat în Parlamentul României, care a declarat că:

"... pe parcursul unei şedinţe a Biroului Politic Judeţean - Filiala E. Dolj, care a avut loc la sediul de pe str. x, cred că la începutul anului 2012, preşedintele Filialei E. Dolj - A. a pus în discuţie stabilirea criteriilor în funcţie de care membrii E. interesaţi în ocuparea unui loc în Consiliul Judeţean vor fi ordonaţi pe locuri eligibile în lista finală.

În acest context, inculpatul A., preşedintele Filialei Judeţene E. Dolj, a comunicat că, cei care doresc să se regăsească pe lista de candidaţi la Consiliul Judeţean Dolj, să achite o anumită sumă de bani, respectiv 16.200 RON, ca şi contribuţie pentru susţinerea campaniei electorale.

Întrucât, acest criteriu nu era unul statutar şi nu ni se oferise o explicaţie a construcţiei unui eventual buget de campanie, aspecte care, la alte campanii se puseseră în discuţie şi ni se prezentase punctual cum s-a construit bugetul de campanie (cheltuieli cu materiale publicitare scrise au în presă, panouri stradale, afişe electorale, achiziţii de materiale promoţionale), pentru mine a constituit un semn de întrebare.

Acesta a fost motivul pentru care, într-una dintre şedinţe, mi-am arătat nemulţumirea cu privire la acest criteriu financiar, stare de fapt care am adus-o la cunoştinţa conducerii judeţene a partidului.

Preşedintele Filialei Judeţene E. Dolj, A. a evocat faptul că, acest criteriu financiar, denumit de el însuşi drept "X", trebuie îndeplinit atât de cei care doresc să se regăsească pe poziţii eligibile în lista candidaţilor la Consiliul Judeţean la alegerile locale din anul 2012, cât şi de parlamentarii în funcţie la acel moment, printre care mă număram eu şi senatorul GG..

De asemenea, s-a mai precizat de către A. că şi cei care îşi doreau obţinerea sprijinului politic pentru ocuparea unei funcţii de conducere în instituţiile publice deconcentrate de pe raza judeţului Dolj, în eventualitatea câştigării alegerilor, să îndeplinească criteriul financiar denumit "X", adică să achite suma de 16.200 RON.

Nemulţumirea mea a fost generată de faptul că eu candidam pentru un loc la Camera Deputaţilor, şi în acest context, era clar că, la momentul campaniei pentru alegerile generale cei care acum erau susţinuţi la alegerile locale, se implicau mai puţin.

Suma de 16.200 RON am predat-o la secretariatul E. Dolj, situat pe strada x, cred că, secretarei Z., însă nu mai reţin exact dacă acesteia sau preşedintelui A.. (dosar de urmărire penală, filele nr. x - 23, depoziţie menţinută în faţa instanţei la termenul din 14 februarie 2019).

Înalta Curte a reţinut că, în şedinţa Biroului Permanent Teritorial din 19 aprilie 2012, înainte de vot, inculpatul A. a precizat că persoana care va fi desemnată ca vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Dolj nu va fi stabilită prin votul ce urma a fi dat în acea şedinţă, ci va fi desemnată de el, în calitate de preşedinte al organizaţiei, deşi cutuma era în sensul că vicepreşedintele urma să fie persoana care ocupa primul loc în urma exercitării votului de către membrii biroului politic.

Iniţial, inculpatul A. a intenţionat să-l desemneze, ca vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Dolj, chiar pe inculpatul B., ceea ce a atras nemulţumirea unui grup important dintre membrii Biroului Permanent Teritorial. Relevante, sens în care au fost reţinute depoziţiile martorilor H. (depoziţie din 01 februarie 2017, filele nr. x - 7 - dosar de urmărire penală, filele nr. x - 25) şi G. (declaraţie din 03 februarie 2017, filele nr. x - 7 - dosar de urmărire penală, filele nr. x - 58).

Numele persoanei desemnate pentru funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Dolj nu a fost făcut cunoscut de către inculpatul A. în şedinţa din 19 aprilie 2012, în condiţiile în care persoana căreia îi propusese această funcţie, şi anume, martorul K., refuzase propunerea din cauza criteriului financiar, ci ulterior, inculpatul orientându-se spre martorul F., directorul Camerei Agricole Dolj, care nici nu candidase pentru a fi nominalizat pe listele L. la alegerile pentru Consiliul Judeţean Dolj.

- 14. F. a declarat următoarele:

"… După câteva zile (n.r. de la şedinţa de la Gherceşti din 19 aprilie 2012) am fost sunat de A., care mi-a cerut să mă deplasez în mun. Slatina unde se afla, pentru a-mi comunica ceva.

Am stabilit cu A. să ne întâlnim într-o staţie de alimentare combustibil situată la periferia mun. Slatina. Am mers în locaţia indicată şi, pe parcursul discuţiei avute cu A., acesta mi-a spus că s-a gândit să mă propună şi să mă susţină pentru ocuparea funcţiei de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Dolj şi m-a întrebat dacă sunt de acord. Am întrebat dacă îmi acordă timp de gândire, însă A. a insistat să îi dau răspunsul pe loc, având în vedere că mai era puţin timp până la momentul depunerii listei finale la Consiliul Judeţean Dolj.

I-am adus la cunoştinţă lui A., în contextul în care ştiam că, pentru a fi susţinut pentru ocuparea acestei funcţii trebuia să contribui cu o sumă echivalentă cu de patru ori "X", adică aproximativ 65.000 RON, că nu dispuneam în acel moment de întreaga sumă, iar A. a răspuns:

"BINE".

Am întrebat ce trebuie să fac în continuare, preşedintele A. spunându-mi că el va face toate demersurile să anunţe desemnarea mea pe lista de candidaţi la Consiliul Judeţean ca şi vicepreşedinte.

După circa o săptămână de la această discuţie, mai precis în data de 27.04.2012, mi-am dat demisia din funcţia de director al Camerei Agricole Dolj. După câteva zile, dar înainte de a se depune candidatura la Consiliul Judeţean, am mers la sediul Filialei Judeţene a E. Dolj, situat în mun. Craiova, str. x, unde se desfăşura o întâlnire între membrii echipei de campanie, găsindu-i acolo pe C., Q., J. şi, cred că, şi pe HH..

Aceştia se aflau la un birou şi le-am spus că am venit pentru a depune suma de bani reprezentând contribuţia mea financiară la campania electorală, fără să le precizez exact despre ce sumă era vorba.

Am aşezat pe biroul la care se aflau cei nominalizaţi mai sus, suma de 54.800 RON, şi am avut reprezentarea subiectivă că aceştia ştiau scopul pentru care eu plăteam această sumă.

Mai mult decât atât, mă aşteptam să primesc un document justificativ de plată, document pe care nu l-am primit până în prezent. Precizez de asemenea că eu nu am solicitat eliberarea unui astfel de document. De asemenea, declar că nu am întocmit nici un contract de donaţie pentru această sumă, în favoarea E..

Menţionez că, în situaţia în care nu aş fi fost propus pentru desemnarea ca vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Dolj şi susţinut politic în acest sens, nu aş fi achitat suma de 64.800 RON, ca şi contribuţie la cheltuielile de campanie.

Totodată, precizez că, diferenţa până la concurenţa sumei de 64.800 RON, respectiv aceea de 10.000 RON, nu am mai achitat-o.

Precizez că dispuneam de suma de 54.800 RON, aceasta provenind din economii personale, rezultate din vânzarea unui autoturism care aparţinuse tatălui meu, decedat la acea dată, şi din sume moştenite de la acesta" (dosar de urmărire penală, filele nr. x - 92 - declaraţie din 08 mai 2017).

În ceea ce priveşte şedinţa Biroului Permanent Teritorial din data de 19 aprilie 2012, Înalta Curte a reţinut că, în urma votului exprimat în condiţiile impuse de inculpatul A., au fost desemnaţi ca şi candidaţi pe listele L. la alegerile pentru Consiliul Judeţean Dolj, de pe poziţii eligibile, în ordine, martorii Q., S., T., U. şi AA., iar de pe poziţie semi eligibilă (locul 7 pe lista E.) martorul Y., exact cum martorul a declarat că ştia dinainte de exprimarea prin vot a membrilor Biroului Permanent Teritorial (dosar de urmărire penală, filele nr. x - 126 - declaraţie din 10 mai 2017 şi fila nr. x din declaraţia dată în faţa instanţei la termenul din 14 martie 2019). Inculpatul A. l-a adăugat pe prima poziţie pe lista de candidaţi pe martorul F. rezultând astfel lista finală cu care organizaţia E. Dolj s-a prezentat, alături de M., sub sigla L. la alegerile pentru Consiliul Judeţean Dolj. În aceste condiţii, martorul F. a fost ales vicepreşedinte al consiliului, iar ceilalţi, nominalizaţi mai sus, consilieri judeţeni (dosar de urmărire penală, filele nr. x - 154).

În total, sumele de bani remise în împrejurările descrise mai sus, de către membrii E. interesaţi să obţină funcţii de conducere în instituţii publice sau un loc eligibil pe listele L. la alegerile pentru Consiliul Judeţean Dolj din vara anului 2012 s-au ridicat la valoarea de 290.450 RON, exceptând sumele de bani remise de martorii K., G. şi H., care au fost recuperate chiar în seara în care a avut loc şedinţa.

Conform datelor predate de E. Dolj la Autoritatea Electorală Permanentă, organizaţia a înregistrat doi mandatari financiari pentru alegerile locale din anul 2012 în persoana numiţilor II. şi JJ. şi a primit donaţii pentru campania electorală în sumă totală de 27.500 RON de la următoarele persoane: S.C. KK. S.R.L. - 2.000 RON; HH. - 5.000 RON; C. - 5.500 RON; J. - 5.000 RON; LL. - 5.000 RON; MM. - 5.000 RON.

Potrivit tabelului cu materiale cu caracter electoral depus la Autoritatea Electorală Permanentă, E. - Filiala Dolj a achiziţionat pentru campania electorală din vara anului 2012 un afiş format A3 în valoare de 496 RON de la S.C. NN. S.R.L. şi 5.850 tricouri şi şepci în valoare totală de 24.873,15 RON de la S.C. D. S.A.. Totodată, au fost declarate şi cheltuieli restante la finalul campaniei electorale în valoare de 9.949,26 RON datorate furnizorului S.C. D. S.A. (dosar de urmărire penală, filele nr. x - 182).

În ceea ce priveşte contractele de donaţie având ca donator persoanele fizice nominalizate de Autoritatea Electorală Permanentă prin adresa nr. x/16.05.2017, prin rechizitoriu s-a stabilit că au fost întocmite în fals cu scopul de a justifica o mică parte, respectiv 25.500 RON, din totalul sumei de 290.450 RON, încasată de la membrii organizaţiei în schimbul promisiunii ocupării funcţiilor pe care şi le doreau, dispunându-se clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia penală.

Soluţia de clasare dispusă de procuror, nefiind atacată cu plângere în condiţiile art. 339 şi urm. din C. proc. pen., a rămas definitivă.

Cu privire la contractele de donaţie sus menţionate, Înalta Curte a reţinut că martorii MM. (depoziţie din 29 mai 2017 - fila nr. x, menţinută la termenul din 22 martie 2019) şi HH. (depoziţii din 27 noiembrie 2017 - fila nr. x şi 14 martie 2019 - fila nr. x) au declarat că nu au făcut donaţii în favoarea E. Dolj în cursul anului 2012, afirmând că semnăturile de la rubrica "donator" aflate pe înscrisurile înregistrate sub numerele 6 şi 7 din 05 iunie 2012 la E. - Filiala Dolj nu le aparţin.

De asemenea, martorul J. a declarat că nu a remis în favoarea E. vreo sumă de bani cu titlu de donaţie, cu excepţia sumei de 16.400 RON predată pentru a primi o funcţie de director într-o instituţie publică, iar semnătura de la rubrica "donator" de pe contractul de donaţie nr. x/05 iunie 2012 nu este executată de el (depoziţii din 20 aprilie 2017 şi 12 iunie 2017). Martorul LL. a susţinut că, din câte îşi aminteşte, a donat o sumă de bani în favoarea organizaţiei de partid în cursul anului 2012, dar nu poate preciza când anume a făcut donaţia şi nici care a fost valoarea acesteia, primind însă chitanţă. Fiindu-i prezentat contractul de donaţie nr. x/05 iunie 2012 a declarat că semnătura de la rubrica "donator" nu a fost executată de el (dosar de urmărire penală, filele nr. x - 171).

Din verificarea cotoarelor chitanţierelor folosite de E. Filiala Dolj în cursul anului 2012, a rezultat că martorul LL. nu figurează cu alte donaţii, cu excepţia sumei de 5.000 RON raportată ca fiind donată în baza contractului de donaţie sus menţionat pe care apare o semnătura plastografiată ce se atribuie martorului.

Singurul care şi-a recunoscut semnătura pe contractul de donaţie nr. x/05 iunie 2012 depus la Autoritatea Electorală Permanentă a fost inculpatul C..

Contractele de donaţie au fost întocmite de martorul II. (mandatar financiar pe timpul campaniei electorale din vara anului 2012) în baza chitanţelor privind depunerea sumelor de bani, înscrisuri ce i-au fost prezentate şi la întocmirea cărora nu a participat, neputându-se stabili cine a executat în fals semnăturile martorilor menţionaţi anterior pe contractele de donaţie.

Conchizând cu privire la contractele de donaţie analizate, Înalta Curte a constatat că suma totală de 25.500 RON (evidenţiată şi în Registrul de casă la 05 iunie 2012 - fila nr. x) a fost la dispoziţia conducerii E. Dolj, fiind folosită în campania electorală, însă banii au provenit de la alte persoane decât cele indicate ca donatori, cu excepţia martorului J., şi nu au reprezentat donaţii în favoarea organizaţiei de partid, ci preţul influenţei şi autorităţii, de care se bucura inculpatul A., preţ în raport de care plătitorii urmau să primească funcţiile pe care şi le doreau.

Din acest motiv, coinculpatul B., secretarul general al organizaţiei de partid, a dispus ca documentele care urmau să fie trimise Autorităţii Electorale Permanente doar pentru a justifica banii cheltuiţi fiscalizat, să fie întocmite pe numele unor persoane care nu figurau pe listele de candidaţi la alegerile locale şi nici nu urmau să primească vreo funcţie de conducere într-o instituţie publică, pentru a nu se putea face vreo legătură între funcţiile obţinute şi remiterea sumelor de bani în acest scop.

Conform depoziţiilor martorilor II. şi Z. (secretar al organizaţiei fără forme legale, ocupându-se inclusiv de întocmirea documentelor de contabilitate primară), modul de colectare a sumelor de bani remise de membrii de partid în scopul de a li se atribui funcţiile pe care şi le doreau, evidenţierea/neevidenţierea acestora în documente contabile şi modalitatea în care acestea au fost utilizate, a fost responsabilitatea secretarului general coordonator al organizaţiei E. Dolj, inculpatul B..

În acest sens, martora Z. a declarat că a colectat sumele de bani remise de cele douăzeci de persoane din dispoziţia inculpatului B., care i-a cerut să întocmească o listă cu numele celor care remiteau bani şi sumele remise, atrăgându-i atenţia că nu trebuie să elibereze chitanţe pentru sumele încasate, "afirmând că, acestea se vor contabiliza altfel, în alt cont contabil şi vor fi folosite în susţinerea campaniei electorale pentru alegerile locale din vara anului 2012" (declaraţie din 20 aprilie 2017, fila nr. x).

A arătat martora că lista şi sumele de bani încasate le-a predat secretarului general coordonator B., existând şi două situaţii în care, din dispoziţia acestuia din urmă, a dat sume din bani din cele încasate de la persoanele interesate să obţină funcţii publice. Astfel, a dat câteva sute de milioane de RON vechi martorului U. şi a mai dat câteva sute de milioane de RON vechi unei alte persoane pe care nu o mai poate preciza, martora reţinând doar că aceşti bani trebuiau să ajungă la Bucureşti, pentru a se achita materiale promoţionale, aspect rezultat din convorbirile purtate de inculpatul B., în prezenţa sa.

A mai arătat martora că inclusiv chitanţele referitoare la donaţiile în sumă totală de 25.500 RON raportate la Autoritatea Electorală Permanentă au fost întocmite de ea conform dispoziţiilor date de inculpatul B. (depoziţie din 27 noiembrie 2017, filele nr. x - 6).

Martora a precizat că nu s-au întocmit procese-verbale referitoare la dezbaterile ce au avut loc în şedinţele Biroului Permanent Teritorial în perioada ianuarie- august 2012 din dispoziţia inculpatului B., inexistenţa acestor procese-verbale fiind confirmată şi prin adresa nr. x/10 februarie 2017 emisă de E. - Biroul Politic Judeţean Dolj (dosar de urmărire penală, fila nr. x).

Din evidenţa contabilă a E. - Filiala Dolj a rezultat că, în perioada ianuarie - mai 2012, au fost efectuate trei donaţii în favoarea partidului: două dintre acestea le-a făcut martorul OO., pentru sumele de 10.000 RON la data de 01 martie 2012 şi 6.600 RON la 20 martie 2012, iar cea de-a treia numitul PP., care a donat suma de 16.800 RON la 30 aprilie 2012. Au fost încheiate contracte de donaţie şi s-au emis chitanţe privind încasarea banilor, nefiind raportate la Autoritatea Electorală Permanentă întrucât au fost făcute înainte de începerea campaniei electorale, iar banii au fost folosiţi pentru achitarea cheltuielilor curente ale organizaţiei (declaraţie martor II. - dosar de urmărire penală, filele nr. x - 199).

Conform adreselor nr. x/19 iunie 2017 şi nr. y/27 iunie 2017 emise de QQ. (care a preluat portofoliul RR. SA), prin contul de campanie deschis de Filiala Judeţeană Dolj a E. şi raportat Autorităţii Electorale Permanente, nu au fost efectuate operaţiuni în perioada 14 mai 2012 (data deschiderii contului) - 05 iunie 2012 (data închiderii campaniei electorale) (dosar de urmărire penală, filele nr. x - 151 şi nr. 155 - 161).

În majoritate, persoanele care au remis sume de bani pentru a primi funcţii publice urmare a influenţei şi autorităţii exercitate de inculpatul A., au primit funcţiile dorite, influenţa acestuia dovedindu-se a fi reală.

Astfel, în urma alegerilor locale din luna iunie 2012 martorul F. a devenit vicepreşedintele Consiliului Judeţean Dolj, iar martorii Q., S., T., U. şi AA., puşi în poziţii eligibile pe listele de candidaţi pentru Consiliul Judeţean Dolj, au devenit consilieri judeţeni, astfel cum îşi doriseră şi în scopul pentru care remiseseră sumele de bani .

Martorul P. a fost numit, cu caracter temporar, director al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj, prin Ordinul nr. 963/05 septembrie 2012 al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, prin detaşare de la o societate comercială, exercitând această funcţie până la data de 02 iulie 2014 .

Martorul Y., aflat în poziţie semi eligibilă (motiv pentru care remisese o sumă mai mică de bani), a fost validat mai târziu, înlocuindu-l pe un alt consilier judeţean .

Martorul DD. a fost numit director general adjunct în cadrul Centrului Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 4 Sud - Vest Oltenia prin Decizia nr. 1196/14 noiembrie 2012 a directorului general al APDRP pentru o perioadă de trei ani, pe care nu şi-a exercitat-o în întregime, prin Decizia nr. 745/31.05.2013 dispunându-se desfacerea disciplinară a contractului de muncă, motivată de "neîndeplinirea cu profesionalism şi responsabilitate a atribuţiilor aferente funcţiei deţinute" .

Martorul EE. a fost delegat pe funcţia de director al Direcţiei Silvice Dolj pe o perioadă determinată, până la organizarea, susţinerea şi ocuparea acestui post prin concurs, prin Decizia nr. 340/21 iunie 2012 a directorului general al Regiei Naţionale a Pădurilor - ROMSILVA, ocupând această funcţie până la data de 01 aprilie 2014 când, prin Decizia nr. 207, i s-a retras delegaţia .

Martorul S. a fost numit director interimar al Administraţiei Bazinale de Apă Jiu, conform contractului individual de muncă nr. x/03 octombrie 2012, funcţie pe care a îndeplinit-o până în decembrie 2016 când a devenit deputat în Parlamentul României .

Martora W. a fost numită prefect al judeţului Dolj în data de 14 mai 2012, funcţie pe care a îndeplinit-o până în cursul lunii noiembrie 2012, când a fost demisă din funcţie.

Martorul J. a fost numit în funcţia de manager interimar al Spitalului de Psihiatrie Poiana Mare, judeţul Dolj, prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 64/27 ianuarie 2014, fiind revocat din funcţie prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 569/06 mai 2014 . Numirea martorului în această funcţie s-a realizat după o perioadă de timp în care permanent şi-a exprimat nemulţumirea la adresa inculpatului A. în şedinţele Biroului Permanent Teritorial, solicitând fie funcţia de conducere promisă, fie remiterea banilor, de fiecare dată inculpatul promiţând că va găsi o rezolvare a situaţiei.

Conform adresei nr. x/1024/02 februarie 2017 emisă de Camera Deputaţilor din Parlamentul României, martorul V. a fost colaborator cu contract civil pe funcţia de consilier în cadrul Biroului parlamentar al deputatului A. de la data de 01 iulie 2013 până la 01 aprilie 2016 .

Cu ocazia audierii sale în faţa instanţei, la termenul din 26 noiembrie 2018, inculpatul A. nu a recunoscut săvârşirea faptei, precizând că, după preluarea mandatului de preşedinte, în toamna anului 2010, a pus în discuţia Biroului Politic Judeţean aprobarea unui set de criterii, fără a face referire la acel moment la o persoană sau alta ori la vreo anumită funcţie, ci doar un set de criterii generale. A făcut acest lucru pentru a preîntâmpina o situaţie conflictuală care apăruse în anul 2008 la alegerile locale precedente când lista de consilieri judeţeni fusese adjudecată de o majoritate simplă din cadrul Biroului Politic Judeţean.

În continuare, inculpatul a arătat că setul de criterii a constat în ponderea votului politic în Biroul Politic Judeţean şi evaluarea activităţii membrului, ce are legătură cu cele 10 voturi de care beneficia în calitate de preşedinte. Pentru exercitarea obligaţiei Biroului Politic Judeţean a fost desemnată o comisie formată din vicepreşedinţii partidului care urma să propună biroului, printre altele şi un buget de campanie. Acest lucru s-a şi întâmplat, biroul luând în discuţie iniţial bugetul de campanie, necesarul de materiale electorale şi distribuţia acestui necesar pe fiecare localitate. Aceste concluzii au fost supuse la vot şi aprobate fără obiecţiuni.

Inculpatul a mai precizat că următoarea parte a discuţiei a vizat modalitatea de finanţare a acestui buget, contribuţia personală a candidaţilor fiind deja votată ca unul dintre criterii încă din 2010 şi nu au existat obiecţiuni suplimentare faţă de acest criteriu.

În ceea ce priveşte pregătirea campaniei electorale, a arătat inculpatul că suma X a rezultat dintr-o operaţiune aritmetică, iar cuantumul acestor contribuţii a fost stabilit prin împărţirea bugetului votat la numărul de funcţii care puteau fi prevăzute că vor fi obţinute. Întrucât cunoştea numărul total de funcţii existente în judeţ şi proporţia stabilită de înţelegeri la nivel naţional între partenerii din L., a putut calcula cu uşurinţă numărul aproximativ de funcţii care urma să revină E. Dolj. Cuantumul coeficientului X de 16.200 RON se încadrează inclusiv în limitele de finanţare prevăzute de Legea nr. 334/2006. Inculpatul a precizat că nu cunoaşte, nefiind responsabilitatea sa, modalitatea în care s-au întocmit actele contabile.

A mai arătat inculpatul că dreptul preşedintelui de a exercita suplimentar 10 voturi pe lângă fiecare vot al fiecăruia dintre membrii biroului a fost stabilit în toamna anului 2010 în interiorul criteriului de evaluare a activităţii cu o pondere procentuală de 25%. Raţiunea acestei hotărâri a constat în faptul că preşedintele este cel mai îndrituit să efectueze evaluarea, hotărârea fiind în concordanţă cu dispoziţiile statutare, în condiţiile obligativităţii existenţei unei activităţi.

Inculpatul a contestat aprecierea că aceste contribuţii financiare au reprezentat un element de noutate, invocând odecizie a BPJ din data de 25 martie 2010, când nu era preşedinte al E. Dolj, prin care se hotărăşte că "se instituie o donaţie obligatorie de 200 RON pentru fiecare membru al BPJ şi pentru fiecare membru al Biroului Politic Municipal Craiova în vederea acoperirii unor datorii restante".

A mai arătat inculpatul că, atât în anul 2004, cât şi în anul 2016, organismul central de conducere a partidului a impus o astfel de contribuţie personală a candidaţilor la parlament în cuantum de 14.000 RON în 2004 şi 10.000 RON în 2016 şi nu ar fi avut niciun motiv să considere că ceva care a fost legal în 2004, ar fi devenit ilegal în 2012. În plus, aceleaşi prevederi erau în vigoare în protocoalele E. - N., protocoale ce erau valabile în 2012 şi prevedeau cam acelaşi lucru. Totodată, inculpatul a precizat că, pentru funcţia de consilier judeţean condiţia plăţii X-ului era obligatorie.

Înalta Curte a constatat că apărarea inculpatului A. conform căreia cuantumul coeficientului X de 16.200 RON se încadrează inclusiv în limitele de finanţare prevăzute de Legea nr. 334/2006 şi că aceste contribuţii financiare nu reprezintă un element de noutate, existând o decizie a Biroului Politic Judeţean încă din data de 25 martie 2010 prin care se instituise o donaţie obligatorie de 200 RON pentru fiecare membru al BPJ şi al Biroului Politic Municipal Craiova în vederea acoperirii unor datorii restante vine în contradictoriu atât cu dispoziţiile legale în materie - art. 3, 5 şi 6 din Legea nr. 334 din 17 iulie 2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale -, cât şi cu prevederile art. 100 din Statutul E., care reglementează în mod expres sursele de finanţare.

De asemenea, instanţa a reţinut că nu are relevanţă juridică, în ceea ce priveşte stabilirea răspunderii penale, faptul că anterior ori ulterior anului 2012, organismul central de conducere a partidului a impus o contribuţie personală a candidaţilor la parlament, şi că prevederi similare privind contribuţia personală erau în vigoare în protocoalele E. - N., protocoale ce erau valabile în 2012 ori că deciziile adoptate prin vot liber consimţit în cadrul Biroului Politic Judeţean nu au fost atacate la instanţa de arbitraj.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., Înalta Curte a reţinut că acesta, în cursul urmăririi penale, în general, a avut o atitudine sinceră, arătând împrejurările concrete în care faptele au fost comise, fiind singurul care a detaliat şi modul în care sumele de bani colectate au fost, în parte, cheltuite, precizând însă că nu a avut reprezentarea că săvârşeşte infracţiuni.

Cu ocazia audierii sale în faţa instanţei, la termenul din 15 octombrie 2018, inculpatul B. nu a recunoscut săvârşirea faptei, precizând că nu a pretins niciodată vreo sumă de bani cuiva. A precizat că niciodată nu s-a făcut în cadrul biroului vreo asociere între sumele de bani pentru campania electorală şi diversele funcţii deconcentrate, ci au fost puse în discuţie funcţiile politice. A mai arătat că nu a fost contactat de nici un membru care îşi dorea vreo funcţie în cadrul partidului şi nici nu a contactat pe nimeni.

Apărările inculpatului s-a constatat a fi combătute prin depoziţiile martorilor J., O., P., Q., K., I., BB., U., T., H., G., X. şi Z..

2.2. În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) teza I-a din Legea nr. 656/2002, reţinută în sarcina inculpatului C., respectiv complicitate la această infracţiune, reţinută în sarcina inculpatei S.C. D. S.A. Înalta Curte, secţia penală a reţinut următoarele:

În urma exercitării influenţei şi autorităţii inculpatului A., s-a încasat suma de 290.450 RON, sumă care nu se regăseşte în evidenţele contabile ale Filialei Judeţene E. Dolj.

Cu ocazia reaudierii sale în cursul urmăririi penale, la data de 21 septembrie 2017, după ce anterior susţinuse că nu s-a ocupat de achiziţionarea materialelor promoţionale folosite în campania electorală, iar conducerea filialei nu a făcut dări de seamă în plenul Biroului Permanent Teritorial cu privire la cheltuielile de campanie, inculpatul C., audiat în calitate de martor, a revenit şi a arătat că:

"Într-o singură situaţie eu am purtat discuţii cu reprezentantul unei firme care s-a ocupat de inscripţionarea materialelor de campanie, însă nu reţin numele firmei, iar în ceea ce îl priveşte pe cel cu care am negociat, îmi amintesc că i se spunea SS." .

SS. a fost identificat în persoana martorului TT., asociat unic şi administrator al societăţii comerciale SS. S.R.L. Craiova, firmă având ca principal obiect de activitate, activităţi de publicitate.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, martorul TT. a declarat că aproximativ cu două-trei săptămâni înaintea datei de 12 mai 2012, când a fost demarată campania electorală, a fost contactat de numiţii C. şi U., care i-au solicitat să le facă o ofertă de şepci şi tricouri, pe care să le achiziţioneze de la firma sa şi să le distribuie în campania electorală.

A arătat martorul că materialele publicitare au şi fost furnizate de firma menţionată, după ce au fost plătite integral, dar şi că o parte din produse i-au fost trimise de S.C. UU. S.R.L. pentru a fi inscripţionate prin S.C. SS. S.R.L., activitate în urma căreia martorul a stins o datorie mai veche pe care o avea către firma din Bucureşti .

Prin adresa nr. x/03 octombrie 2017, S.C. UU. S.R.L. a comunicat organului de urmărire penală faptul că, în cursul anului 2012, societatea nu a vândut în mod direct către E. - Filiala Dolj materiale promoţionale .

Verificând fişele de client şi furnizor ale S.C. SS. S.R.L. pe anul 2012, reprezentanţii S.C. UU. S.R.L. au identificat un mesaj din data de 03 mai 2012 primit de la S.C. SS. S.R.L., prin care se transmiteau datele unei firme care dorea să contracteze materialele promoţionale de la S.C. UU. S.R.L., respectiv inculpata S.C. D. S.A. Craiova. De asemenea, s-a comunicat că în arhiva electronică a S.C. UU. S.R.L. a fost identificat contractul de prestări servicii nr. x/03 mai 2012 încheiat între această societate şi S.C. D. S.A. privind realizarea de materiale promoţionale în valoare de 20.800 euro fără TVA, contract pe care firma nu l-a regăsit şi în formă fizică spre a se putea identifica semnatarul din partea S.C. D. S.A., însă fişierul în care s-a regăsit contractul a fost creat de o persoană "Cosmin" din cadrul S.C. D. S.A.

Totodată, s-au comunicat facturile fiscale nr. x din 03 mai 2012 privind plata sumei de 34.175,43 RON cu titlu de avans de către beneficiar; nr. y/10 mai 2012 privind stornarea avansului şi facturarea a 2.000 de bucăţi tricouri de culoare galbenă în valoare de 113.832 RON; nr. w/10 mai 2012 pentru 3.000 de bucăţi şepci baseball în valoare de 9.039,60 RON şi nr. z din 21 mai 2012 pentru 10.250 de bucăţi şepci baseball în valoare de 33.808,60 RON, emise de S.C. UU. S.R.L. către S.C. D. S.A.

Produsele, în valoare totală de 156.680,20 RON, achiziţionate de S.C. D. S.A. de la S.C. UU. S.R.L., au fost achitate din contul bancar al societăţii, astfel: la 09 mai 2012 - 34.175,43 RON, la 11 mai 2012 - 79.656,57 RON, la 14 mai 2012 - 9.039,60 RON şi la 23 mai 2012 - diferenţa de 33.808,60 RON .

Din verificările efectuate de procuror prin accesarea aplicaţiei Recom Online, administrată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, a rezultat că S.C. D. S.A., cu sediul social în municipiul Craiova, judeţul Dolj, număr de ordine în Registrul Comerţului x, CUI: x, are ca acţionari persoanele fizice C., vicepreşedinte în cadrul Biroului Permanent Teritorial al E. Dolj la data comiterii faptelor, mama acestuia, VV. şi pe WW., sora inculpatului .

Cu adresa nr. x/09 octombrie 2017, S.C. D. S.A. a depus la dosarul de urmărire penală facturile nr. x/03 mai 2012; nr. y/10 mai 2012; nr. w/10 mai 2012; nr. z/21 mai 2012 emise de S.C. UU. S.R.L., fişa acestui furnizor, contractul de prestări servicii nr. x/03 mai 2012 încheiat cu S.C. UU. S.R.L., semnat de inculpatul C. pentru S.C. D. S.A., balanţele de verificare aferente perioadei aprilie - iunie 2012, registrele de casă pentru aceeaşi perioadă, facturile de vânzare către E. Dolj nr. x.

Cu adresa nr. x/10 octombrie 2017, S.C. D. S.A. a depus şi copiile ordinelor de plată cu care s-au efectuat plăţile către S.C. UU. S.R.L., precum şi a chitanţelor cu care s-au încasat facturile emise către E. Dolj .

Din examinarea înscrisurilor menţionate a rezultat că, din produsele achiziţionate de la S.C. UU. S.R.L. în valoare totală de 156.680,20 RON, S.C. D. S.A. a facturat către E. Dolj, bunuri în valoare totală de 24.873,15 RON, potrivit facturilor fiscale nr. x, fiecare în valoare de 4.974,63 RON.

Conform bonurilor de consum mai sus indicate, toate celelalte produse au ajuns în gestiunea XX. 2, fiind date în consum.

Cu adresa nr. x/13 octombrie 2016, Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj a comunicat extrase din Registrul General de Evidenţă a Salariaţilor pentru S.C. D. S.A. aferente perioadei pentru care au fost emise bonurile de consum, fiind identificaţi şase angajaţi încadraţi în funcţia de gestionar depozit. Cu ocazia audierii lor în calitate de martori, gestionarii YY., ZZ., AAA., BBB., CCC. şi DDD., au declarat că în gestiunea depozitului XX. nu au ajuns niciodată tricourile şi şepcile menţionate în bonurile de consum.

Prin urmare, tricourile şi şepcile menţionate în bonurile de consum au fost livrate direct la sediul E. Dolj, membrii de partid declarând, de altfel, că au ridicat materiale promoţionale pentru campania electorală de la sediu.

Prin adresa nr. x/17 noiembrie 2017, S.C. D. S.A. a precizat că pentru produsele aprovizionate de la S.C. UU. S.R.L. "s-au întocmit Notele de Recepţie şi Constatare de Diferenţe, cu numerele 5/10.05.2012, 4/10.05.2012, 6/23.05.2012, fără ca produsele (materialele promoţionale) respective să fi ajuns în gestiunea XX. 2 sau o altă gestiune a S.C. D. S.A., apoi o parte din produse s-au facturat către E. Dolj şi pentru diferenţa s-au întocmit bonuri de consum pentru descărcarea scriptică a gestiunii, toate produsele (materiale promoţionale) ajungând la E. Dolj" .

Referitor la modul de întocmire a notelor de recepţie şi constatare de diferenţe, Înalta Curte, secţia penală a reţinut că acestea trebuie să conţină un minim obligatoriu de informaţii constând în: denumirea unităţii; denumirea, numărul şi data întocmirii formularului; numărul facturii sau al avizului de însoţire a mărfii, după caz; numărul curent, denumirea bunurilor recepţionate, U/M, cantitatea conform documentelor însoţitoare, cantitatea recepţionată, preţul unitar de achiziţie şi valoarea, după caz; numele, prenumele şi semnătura membrilor comisiei de recepţie, în situaţia în care se face recepţia mărfii primite direct de la furnizor sau data primirii în gestiune şi semnătura gestionarului, dacă apar diferenţe.

Or, în cauză, notele de recepţie şi constatare de diferenţe nu prezintă menţiuni privind numele persoanelor care au recepţionat mărfurile şi nu sunt semnate de recepţioner.

Pentru produsele promoţionale fiscalizate în favoarea E. Dolj, în valoare totală de 24.873,15 RON, S.C. D. S.A. a primit plăţi, în numerar, fiecare în valoare de 4.974,63 RON, de la E. Dolj, fiind emise chitanţele nr. x, aceste achiziţii fiind singurele (alături de un pliant A3) raportate la Autoritatea Electorală Permanentă.

Din verificarea documentelor contabile aparţinând S.C. D. S.A. nu a rezultat că ar fi intrat în contul firmei şi alte sume de bani, până la concurenţa sumei de 131.807,05 RON reprezentând diferenţa dintre preţul produselor achiziţionate de la S.C. UU. S.R.L. (156.680,20 RON) şi contravaloarea, încasată în numerar, a produselor promoţionale facturate către E. Dolj (24.873,15 RON).

Prin urmare, s-a constatat că inculpatul C. a achiziţionat materialele promoţionale, în valoare totală de 156.680,20 RON, de la S.C. UU. S.R.L., folosind fondurile băneşti ale S.C. D. S.A., iar sumele de bani provenite din infracţiunea de folosire a influenţei sau a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, ce i-au fost date de la partid pentru achiziţionarea materialelor promoţionale şi le-a însuşit, folosindu-le ulterior în interes personal.

Din ansamblul probator administrat în cauză instanţa de fond a reţinut că rezultă, fără putinţă de tăgadă, că inculpatul C. - contrar susţinerilor sale în apărare - a cunoscut faptul că sumele de bani dobândite astfel cum s-a arătat anterior, provin din săvârşirea de infracţiuni.

În acest sens, Înalta Curte a avut în vedere, în primul rând, depoziţiile membrilor Biroului Permanent Teritorial. Astfel, martorul P., vicepreşedinte al Biroului Permanent Teritorial la data faptelor, a relatat că inculpaţii B. şi C. i-au spus că, pentru a obţine susţinerea politică în vederea numirii într-o funcţie de conducere, trebuie să achite o sumă de bani. Iniţial, cei doi au precizat suma de 25.000 RON şi, replicându-le că nu are posibilitatea să achite această sumă, au stabilit ca martorul să plătească suma de 20.000 RON, care va fi dirijată către cheltuielile de campanie şi care îi va garanta ocuparea, după alegeri, în situaţia în care E. câştiga alegerile, funcţia pentru care optase (dosar de urmărire penală, fila nr. x).

De asemenea, martorul U. a precizat următoarele:

"… Am discutat cu mai mulţi colegi de partid, printre care şi C. - vicepreşedinte la acea vreme şi mi-am arătat nemulţumirea faţă de introducerea criteriului financiar, ca şi condiţie pentru accederea pe o poziţie eligibilă în lista candidaţilor la consiliul judeţean. C. mi-a spus că el nu este de acord cu acest criteriu nou introdus, dar nu poate face nimic, fiind o decizie a lui A., luată în şedinţa Biroului Politic Judeţean - Filiala E. Dolj" .

În acelaşi context, martorul J. a arătat că a luat decizia de a achita suma de 16.400 RON, reprezentând valoarea de referinţă "X" cu titlu de contribuţie la campania electorală, în condiţiile în care îşi dorea susţinerea politică pentru ocuparea unei funcţii de conducere într-o instituţie deconcentrată, după definitivarea alegerilor locale. În acest sens, a discutat cu inculpaţii A. şi C. despre eventualitatea susţinerii politice pentru ocuparea unei astfel de funcţii, context în care s-a evocat funcţia de director la Sistemul de Gospodărire a Apelor din cadrul Administraţiei Bazinale Jiu .

Similar, martorul F. a relatat următoarele:

"… înainte de a se depune candidatura la Consiliul Judeţean, am mers la sediul Filialei Judeţene a E. Dolj, situat în mun. Craiova, str. x, unde se desfăşura o întâlnire între membrii echipei de campanie, găsindu-i acolo pe C., Q., J. şi, cred că, şi pe HH..

Aceştia se aflau la un birou şi le-am spus că am venit pentru a depune suma de bani reprezentând contribuţia mea financiară la campania electorală, fără să le precizez exact despre ce sumă era vorba.

Am aşezat pe biroul la care se aflau cei nominalizaţi mai sus, suma de 54.800 RON, şi am avut reprezentarea subiectivă că aceştia ştiau scopul pentru care eu plăteam această sumă" .

Împrejurarea că inculpatul C. a primit de la partid suma de 156.680,20 RON pentru a fi folosită în scopul achiziţionării de materiale promoţionale ce urmau a fi folosite în campania electorală din vara anului 2012 a fost iniţial relevat şi de inculpatul B., atât prin declaraţia din 12 iulie 2017, cât şi prin memoriul din 02 august 2017, depus la dosarul de urmărire penală, acesta din urmă relatând că de repartizarea sumelor de bani încasate de la membrii E., respectiv de distribuirea lor în vederea cheltuirii pe materiale de campanie, s-a ocupat exclusiv inculpatul C..

Cu prilejul confruntării din 12 decembrie 2017 dintre inculpaţii B. şi C., cel dintâi a precizat că suma de bani cerută secretarei Z. pentru a ajunge la C. a fost de 100.000 RON şi că, pentru a se achita materialele promoţionale achiziţionate de C., de la sediul organizaţiei de partid, U. a mai ridicat câteva sute milioane RON vechi, acest ultim aspect fiind confirmat atât de U., cât şi de secretară.

În faţa instanţei, la termenul de judecată din data de 15 octombrie 2018, inculpatul B. a precizat următoarele:

"… În cadrul biroului permanent am aflat că de achiziţionarea materialelor promoţionale pentru alegerile din 2012 s-a ocupat inculpatul Enea dar este posibil să se fi ocupat şi alţi colegi. O singură dată s-a întâmplat să fiu apelat de inculpatul Enea care mi-a solicitat cred că 100.000 de RON de la partid. Întrucât nu mă aflam la sediu, am solicitat unui coleg să îmi trimită acea sumă pe care i-am înmânat-o într-un plic persoanei trimise de inculpatul Enea. Nu am nu am numărat banii din plic. Nu cunosc de ce suma respectivă nu a fost remisă direct inculpatului Enea. Persoana care mi-a adus banii de la partid este GG., iar persoana căreia i-am înmânat suma de bani se numeşte MM.. Revin şi arăt că suma nu se afla într-un plic, cred că era într-o plasă.

... Nu îmi amintesc dacă inculpatul Enea a participat la şedinţa din 19 aprilie 2012. Cred că a participat la şedinţa în care s-a stabilit X. Cred că în aprilie sau în mai 2012 a fost făcută 2 săptămâni înaintea campaniei precampania. În această perioadă cât şi în timpul campaniei era permisă achiziţionarea de materiale" .

Martorul GG. a declarat următoarele:

"De-a lungul timpului, la rugămintea unor colegi de partid, am preluat diverse colete de la sediul Filialei Judeţene a E. Dolj, pe care, la rândul meu, le-am predat persoanelor care mi-au fost indicate.

Nu mi-a fost solicitat niciodată, în mod punctual, să predau vreo sumă determinată de bani lui B., activitate care să se fi derulat în parcarea din proximitatea sediului Instituţiei Prefectului Dolj.

Există, însă, posibilitatea să îi fi predat acestuia un pachet, despre care, în niciun caz, nu mi s-a precizat ce conţine şi nu am verificat niciodată conţinutul pachetelor pe care le-am predat.

Există, de asemenea, posibilitatea ca Z. să îmi fi predat un pachet, însă nu îmi aduc aminte dacă mi-a precizat ceva cu privire la conţinutul acestui pachet, pe care urma să îl predau lui B." (dosar de urmărire penală, fila nr. x).

Martorul MM. a negat iniţial că ar fi primit vreo sumă de bani de la inculpatul B., pe care să i-o fi predat inculpatului C., pentru ca ulterior, cu prilejul confruntării cu inculpatul B., să declare că nu-şi aminteşte de întâlnirea din parcarea consiliului judeţean .

În declaraţia din 22 martie 2019 dată în cursul cercetării judecătoreşti, martorul a arătat că nu a preluat nicio sumă de bani de la B., C. ori de la Secretariatul E. Dolj şi că, în perioada alegerilor locale din 2012 nu-şi aminteşte să se fi întâlnit cu inculpatul B..

Inculpatul C. a negat că ar fi primit sume de bani, direct sau prin intermediul altor persoane, de la inculpatul B., referindu-se la banii strânşi pentru a fi folosiţi în campania electorală, susţinând că el personal nu s-a ocupat de achiziţionarea materialelor publicitare şi nu a făcut plăţi în legătură cu acestea.

A susţinut inculpatul că, la nivelul Biroului Permanent Teritorial, s-a hotărât constituirea unei echipe din care au făcut parte A., B., Q., HH. şi S., care să se ocupe de identificarea unor potenţiali furnizori de materiale/servicii promoţionale de campanie electorală şi de realizarea unor înţelegeri cu aceştia cu privire la furnizarea materialelor/serviciilor respective.

A recunoscut că s-a întâlnit cu martorul TT. şi i-a propus să livreze organizaţiei de partid tricouri şi şepci pentru a fi folosite în campania electorală.

A declarat că martorul a refuzat să se implice în această relaţie, motivând că nu are încredere în promisiunea de a primi contravaloarea mărfurilor la o dată ulterioară livrării acestora, dar că poate pune organizaţia în legătură cu o firmă din municipiul Bucureşti, cu care martorul colabora.

Inculpatul a susţinut că nu el a intrat în contact cu firma din Bucureşti, nici nu ştie cine a comunicat cu reprezentaţii acesteia, dar cunoaşte faptul că firma respectivă a refuzat să livreze produsele promoţionale înainte ca plata acestora să se fi realizat integral. Întrucât organizaţia de partid nu dispunea de fondurile băneşti necesare achiziţionării materialelor promoţionale, l-a rugat pe tatăl său, EEE., administrator la S.C. D. S.A., să accepte achiziţionarea materialelor, urmând să primească contravaloarea mărfurilor de la E. Dolj la o dată ulterioară.

A susţinut inculpatul că tatăl său a acceptat şi că ştie că materialele promoţionale achiziţionate de S.C. D. S.A. au ajuns la E. Filiala Dolj, fiind folosite în campania electorală din vara anului 2012, dar nu cunoaşte împrejurările concrete în care s-a realizat achiziţia, neimplicându-se în această activitate, nici dacă şi când au fost achitate materialele de către E. Dolj, presupunând că banii au fost returnaţi S.C. D. S.A. câtă vreme nici tatăl său, care a decedat în cursul anului 2015, nici mama sa, care a preluat administrarea firmei după decesul soţului, nu i-au adus la cunoştinţă că banii nu ar fi fost încasaţi de S.C. D. S.A. .

În faţa instanţei, la termenul de judecată din data de 10 mai 2019, inculpatul C. a precizat următoarele:

"… În cursul anului 2012 exercitam în cadrul S.C. D. funcţia de director adjunct, dar mai mult pe hârtie. Nu aveam nicio implicare în cadrul societăţii, firma aparţinând părinţilor mei. Totodată, eram şi acţionar în cadrul firmei, fiind vorba despre o societate comercială mică, cu aproximativ 100 de angajaţi, care nu mă cunoşteau.

În acelaşi an 2012, mă ocupam exclusiv de activitatea politică în cadrul E. Dolj, în sensul că eram vicepreşedinte şi, totodată, răspundeam de un colegiu, respectiv partea de sud a judeţului Dolj, foarte numeroasă, de altfel.

... Constituirea acestui buget de campanie reprezenta la acel moment o chestiune de comun acord şi contribuiau la acest buget cei care deţineau funcţii ori urmau să deţină funcţii.

În aceste condiţii am depus şi eu sumele de, cred că, 5.000 RON şi, respectiv 5.000 RON, pentru care am primit chitanţă şi am încheiat un contract de donaţie, tocmai în ideea că urma să candidez la alegerile din toamnă . . . . . . . . . .Fac precizarea, în raport de depoziţia martorului P., că eu nu am discutat niciodată personal cu acesta. Este posibil să fi existat o discuţie într-un cadrul extins în timpul unei şedinţe BPJ.

În condiţiile în care eu aveam nevoie de o susţinere, respectiv de materiale promoţionale pentru zona mea, iar E. avea nevoie de materiale promoţionale, am discutat cu tatăl meu, care era administrator la S.C. D., şi l-am întrebat dacă e posibil ca societatea să achiziţioneze materiale promoţionale necesare Organizaţiei E. Dolj pentru campania electorală din fondurile proprii ale firmei. Tatăl meu a fost de acord şi în aceste condiţii S.C. D. a achiziţionat materiale promoţionale pe care, o parte, le-a livrat E. Dolj de la care a încasat şi banii şi o parte mi le-a livrat mie, de la care nu a încasat nimic. Am luat legătura, în prealabil, cu persoana a cărei poreclă este SS., astfel cum am făcut vorbire la urmărirea penală.

Este adevărat că am semnat contractul de achiziţie a materialelor, ca reprezentant al S.C. D. S.A.. Mi s-a părut normal să-l semnez atâta timp cât aveam acordul pentru achiziţionarea materialelor şi eu eram cel care adusesem clientul. Puteam să semnez acel contract în calitatea mea de director adjunct.

Nu puteam să semnez ordinele de plată dacă nu aveam acordul administratorului S.C. D. S.A., neavând specimen de semnătură.

Eram remunerat în cadrul S.C. D. S.A., în calitate de director adjunct.

Nu aveam un alt loc de muncă în acea perioadă.

Achiziţionarea materialelor necesare campaniei electorale s-a făcut din banii S.C. D. S.A., întrucât tatăl meu îmi permitea acest lucru.

Discutând cu unii dintre colegi, am aflat despre obligaţia achitării X-ului între cele două campanii din 2012. Niciodată n-am ştiut dacă se emite sau nu chitanţă, dat fiind faptul că mie personal mi s-a eliberat chitanţă la încheierea contractului de donaţie.

Tot din auzite ştiu despre ponderea votului de 25% a inculpatului A., pondere decisă într-o şedinţă BPJ anterioară, la care eu nu am participat.

... Nu am cerut martorilor U. ori MM. să facă plăţi către furnizorii de materiale promoţionale. De altfel, aceştia nici nu aveau cui să facă plăţi.

La vremea respectivă, când am aflat despre plata X-ului, am considerat că sunt bani pentru campania electorală".

Contrar celor susţinute de inculpatului C. Înalta Curte a reţinut că ansamblul probator administrat în cauză (depoziţiile martorilor TT., P., U., J., F., declaraţiile inculpatului B. conţinutul e-mailului primit de la S.C. UU. S.R.L.,) a rezultat că negocierile s-au purtat cu o persoană din cadrul S.C. D. S.A. având prenumele Cosmin, de la care s-a şi primit comanda de furnizare a materialelor promoţionale, precum şi contractul de prestări servicii nr. x/03 mai 2012 încheiat între S.C. UU. S.R.L. şi S.C. D. S.A., semnat de inculpatul C., în calitate de director adjunct.

De asemenea, s-a constatat că, la momentul la care contractul a fost perfectat, E. Dolj intrase în posesia sumei de 290.450 RON, colectată de la toate cele 20 de persoane interesate să obţină funcţii publice.

Prin urmare, a reţinut instanţa de fond, Filiala judeţeană E. Dolj dispunea de suma de bani necesară achiziţionării materialelor de la S.C. UU. S.R.L., dar se afla în imposibilitatea de a efectua plăţi prin virament bancar, întrucât banii nu erau fiscalizaţi.

De asemenea, din examinarea facturilor fiscale nr. x, fiecare în valoare de 4.974,63 RON şi a chitanţelor aferente nr. x s-a constatat că s-a urmărit să nu se depăşească, prin fiecare act întocmit, valoarea de 5.000 RON ce reprezenta limita plafonului zilnic de plăţi în numerar către o singură persoană juridică şi pentru a se putea respecta prevederile art. 5 din O.G. nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar valutare, conform căruia erau interzise plăţile fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii, pentru facturile a căror valoare este mai mare de 5.000 RON.

Astfel, întocmind un număr de cinci facturi, fiecare cu o valoare situată imediat sub limita plafonului de casă, pentru acelaşi gen de produse şi aceleaşi cantităţi (650 şepci şi 520 tricouri), este evident că se cunoştea faptul că plăţile aferente facturilor vor fi efectuate doar în numerar. Singura persoană din cadrul S.C. D. S.A. care cunoştea că E. Filiala Dolj nu poate efectua plăţi prin virament bancar, banii nefiind fiscalizaţi şi provenind din săvârşirea de infracţiuni, era inculpatul C..

În acest sens, Înalta Curte a reţinut depoziţia martorei FFF., economist la Serviciul Contabilitate al societăţii inculpate, care a confirmat faptul că banii au intrat în casieria firmei, însă nu şi-a putut aminti cine anume s-a prezentat cu banii, precizând că putea fi chiar şi cineva din conducerea societăţii (dosar de urmărire penală, fila nr. x).

Pe de altă parte, Înalta Curte a constatat că inculpatul C. nu avea interesul de a contribui la campania electorală pentru alegerile locale 2012, cu atât mai puţin cu o sumă mare de bani, de peste 150.000 RON, interpunând în acest sens S.C. D. S.A., întrucât nu candida şi nici nu-şi dorea vreo funcţie de conducere în instituţii publice deconcentrate. În schimb, inculpatul era interesat să obţină un mandat de deputat în Parlamentul României la alegerile din decembrie 2012 şi ştia deja că va fi desemnat pe o poziţie eligibilă pe listele partidului, fapt comunicat de preşedintele A. membrilor Biroului Permanent Teritorial în şedinţa de la Gherceşti din 19 aprilie 2012. Desigur, campania electorală pentru alegerile generale 2012 presupunea cheltuieli de regulă mai mari decât cele pentru alegerile locale, care trebuiau susţinute de candidaţi, motiv pentru care, inculpatul C. a folosit fondurile băneşti ale S.C. D. S.A., pentru a achita materialele promoţionale pentru care primise bani în numerar de la partid, păstrându-i pe aceştia pentru sine spre a-i folosi în propriul interes.

De altfel, inculpatul C. a fost ales deputat în Parlamentul României din partea E. la alegerile din decembrie 2012.

Concluzionând, Înalta Curte a reţinut că toate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei au fost pe deplin dovedite, iar inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor penale, astfel cum au fost descrise, aşa încât, în cauză, prezumţia de nevinovăţie a inculpaţilor, statuată prin dispoziţiile art. 4 din C. proc. pen. a fost răsturnată.

3. Sub aspectul încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, Înalta Curte a reţinut următoarele:

3.1. În ceea ce priveşte infracţiunea de folosire a influenţei sau a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000:

Art. 13 din Legea nr. 78/2000 încriminează fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat, patronat ori într-o persoană juridică fără scop lucrativ, de a folosi influenţa ori autoritatea sa, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

În consecinţă, s-a constatat infracţiunea sus menţionată poate fi săvârşită nemijlocit, în calitate de autor, numai de către persoana care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat, patronat ori persoană juridică fără scop lucrativ, putând fi comisă de către o singură persoană sau de mai multe, în toate formele de participaţie.

Subiect pasiv al infracţiunii este partidul, sindicatul, patronatul sau persoana juridică fără scop lucrativ, în care deţine funcţia de conducere subiectul activ şi a cărei autoritate sau prestigiu sunt lezate prin faptele acestuia, dar poate fi şi o altă persoană, fizică sau juridică, ale cărei interese sau drepturi legitime au fost lezate.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii constă în fapta subiectului activ de a folosi influenţa sau autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Prin folosirea influenţei sau autorităţii se înţelege utilizarea acestora în scopul stabilit de autor.

Folosirea se poate referi fie la influenţă, fie la autoritate, ori la amândouă, ele completându-se reciproc.

Influenţa este aptitudinea, capacitatea persoanei care deţine funcţia de conducere de a avea trecere asupra cuiva pentru a-i schimba atitudinea, concepţia, hotărârea, datorită funcţiei pe care o deţine.

Autoritatea este prestigiul, consideraţia, vaza, general acceptate, a persoanei care îndeplineşte funcţia de conducere.

Atât influenţa, cât şi autoritatea derivă din însăşi funcţia exercitată şi nu din calităţile individuale ale persoanei care deţine funcţia de conducere într-un partid, sindicat, patronat ori persoană juridică fără scop lucrativ.

Fapta de folosire a influenţei sau autorităţii nu poate fi realizată decât printr-o acţiune.

Prin "folos necuvenit" se înţelege orice folos care nu este legal datorat, care depăşeşte ceea ce este legal.

Noţiunea de folos necuvenit utilizată de legiuitor nu are un caracter echivoc, întrucât îşi are explicaţiile doctrinare conturate de-a lungul anilor şi reflectă faptul că folosul astfel obţinut este «legal nedatorat», are caracter de retribuţie, constituind o plată ori răsplată în vederea determinării unui act explicit, un contra echivalent al conduitei lipsite de probitate a subiectului activ al infracţiunii. Folosul presupune orice avantaje patrimoniale, bunuri, comisioane, împrumuturi, premii, prestaţii de servicii în mod gratuit, angajarea, promovarea în serviciu, dar şi avantaje nepatrimoniale, cu condiţia ca acestea să fie legal nedatorate (paragraful nr. 31 din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 50 din 02 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 308 din 28 aprilie 2017).

Latura subiectivă a infracţiunii este caracterizată de intenţia directă, calificată prin scop, cu care trebuie să acţioneze subiectul activ atunci când săvârşeşte fapta ce defineşte elementul material al laturii obiective.

Urmarea socialmente periculoasă este definită de starea de pericol creată pentru relaţiile sociale care formează obiectul juridic al infracţiunii, respectiv crearea unei stări de pericol privind reputaţia entităţii la conducerea căreia se află subiectul activ.

Infracţiunea, fiind una de pericol, se consumă în momentul în care inculpatul foloseşte influenţa sau autoritatea în scopul propus, indiferent dacă acesta a fost atins sau nu.

În concret, în ceea ce priveşte autoratul la infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte, secţia penală a constatat că întreaga activitate infracţională reţinută în sarcina inculpatului A. se circumscrie unei activităţi unice de folosire a influenţei şi autorităţii, iar întinderea în timp a acestei activităţi este o consecinţă naturală a modului în care a fost conceput şi s-a derulat planul infracţional, fără a fi de natură să influenţeze caracterul unitar al infracţiunii.

Astfel, un prim pas în realizarea planului infracţional este reprezentat de momentul în care inculpatul A., folosindu-şi influenţa şi autoritatea, a impus membrilor Biroului Permanent Teritorial criteriul financiar, respectiv plata unei sume de bani, ce trebuia îndeplinit de membrii de partid pentru a putea fi înscrişi pe poziţii eligibile pe listele de vot la alegerile pentru consiliul judeţean sau pentru a fi promovaţi în funcţii de conducere în instituţii publice deconcentrate, moment care, potrivit depoziţiilor martorilor audiaţi în cauză, este plasat în perioada ianuarie - martie 2012.

Al doilea pas în realizarea planului infracţional s-a plasat la data de 19 aprilie 2012 când, în cadrul şedinţei de la Gherceşti, inculpatul A., pentru a se asigura că rezultatul votului va fi în direcţia dorită de acesta, şi-a folosit din nou influenţa şi autoritatea şi a impus criteriul votului multiplu pe care urma să-l exercite pentru stabilirea listei finale de candidaţi cu care E. Dolj urma să participe la alegerile pentru consiliul judeţean.

Între cele două momente s-au identificat şi situaţii concrete în care inculpatul A. şi-a folosit influenţa şi autoritatea în mod direct şi asupra altor persoane decât membrii Biroului Permanent Teritorial, persoane interesate să obţină funcţii de conducere în instituţii publice deconcentrate, întărindu-le convingerea că îi va susţine pentru a obţine funcţiile pe care şi le doreau şi determinându-i, astfel, să remită sume de bani în acest scop.

Ultimul act este reprezentat de momentul situat în ultima decadă a lunii aprilie 2012, la câteva zile după şedinţa din 19 aprilie 2012, când inculpatul A. şi-a folosit în mod direct influenţa şi autoritatea asupra martorului F., determinându-l să remită suma de 54.800 RON pentru a fi inclus pe prima poziţie a listei de candidaţi la consiliul judeţean, poziţie din care, în urma alegerilor locale, în condiţiile în care alianţa L. obţinea voturile necesare întrunirii unei majorităţi - rezultat cunoscut de inculpat din sondajele de opinie întocmite înainte de alegerile propriu-zise -, martorul devenea vicepreşedinte al consiliului judeţean, ceea ce s-a şi întâmplat.

Aceasta în condiţiile în care martorul nu-şi manifestase niciun moment intenţia de a ocupa acest post, motiv pentru care, nu-şi depusese candidatura la alegerile interne desfăşurate la data de 19 aprilie 2012, fiind contactat de către inculpat, în acest scop, abia la câteva zile de la şedinţa de la Gherceşti.

Înalta Curte, a apreciat că fapta inculpatului A. se prezintă sub forma unei infracţiuni continue succesive, în activitatea infracţională intervenind întreruperi determinate de specificul şi natura actelor de executare a infracţiunii, fără să afecteze însă unitatea de infracţiune, care s-a epuizat în ultima decadă a lunii aprilie 2012.

Din analiza întregului material probatoriu administrat în cauză a rezultat fără dubiu că inculpatul A. este autorul infracţiunii, folosindu-şi influenţa şi autoritatea, în mod direct şi indirect asupra membrilor Biroului Permanent Teritorial, dar şi a altor membri din cadrul Filialei Judeţene E. Dolj în scopul obţinerii de foloase necuvenite care urmau să fie folosite în campania electorală din vara anului 2012 pentru a se obţine obiectivul politic urmărit, respectiv cât mai multe voturi în favoarea L..

În esenţă, din materialul probatoriu administrat în cauză a rezultat cu certitudine faptul că, în perioada ianuarie - ultima decadă a lunii aprilie 2012, inculpatul A., în calitate de preşedinte al E. - Filiala Dolj şi vicepreşedinte al aceleiaşi formaţiuni politice la nivel naţional, i-a determinat direct sau indirect pe martorii F., Q., S., AA., T., U., Y., CC., BB., J., P., V., DD., W., EE., X., H., K., G. şi R. să-i remită foloase necuvenite în valoare totală de 290.450 RON, pe care ulterior i-a folosit în parte, în limita sumei de 156.680,20 RON, în campania electorală din vara anului 2012, campanie pe care a coordonat-o din poziţia de cosemnatar al protocolului convenit la nivel local de alianţă constituită sub denumirea L..

Apărarea inculpatului A. în sensul că iniţiativele sale, în calitate de preşedinte al Filialei Judeţene Dolj a E., au fost supuse la vot şi aprobate de Biroul Permanent Teritorial, nu înlătură răspunderea penală, ci dimpotrivă întregeşte latura obiectivă a infracţiunii, în condiţiile în care toate aceste propuneri (criteriul financiar al contribuţiei personale a candidatului şi criteriul votului multiplu al preşedintelui) - chiar dacă au fost votate în cadrul biroului - nu erau prevăzute în Statutul E..

Relativ la influenţa şi autoritatea de care se bucura inculpatul A., Înalta Curte a reţinut declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, care s-au declarat nemulţumiţi de criteriul votului multiplu impus de preşedinte şi au relatat următoarele:

"... Pe mine personal m-a deranjat acest lucru întrucât am apreciat că este contrar principiilor liberale, cu atât mai mult cu cât ponderea acestui vot era de natură să influenţeze rezultatul final al votului şi respectiv ordinea pe listă.

... În ceea ce priveşte puterea de decizie a preşedintelui A., eu personal am perceput că acesta avea o influenţă politică importantă şi reală la nivelul organizaţiei judeţene, dar şi la nivelul E. - Structura centrală, având putere de decizie cu privire la susţinerea politică a membrilor de partid în vederea ocupării unor funcţii" (declaraţie martor OO. din 24 mai 2017 - dosar de urmărire penală, filele nr. x - 228).

"… Aceasta dovedea o dată în plus influenţa covârşitoare pe care A. o avea la nivelul Filialei Dolj, precum şi puterea de decizie" (declaraţie martor GGG. din 29 mai 2017 - dosar de urmărire penală, fila nr. x).

"... A. şi-a arogat acest drept motivând că este preşedintele Filialei Judeţene a E. Dolj şi că, în acest fel, îşi asuma rezultatul alegerilor.

Am apreciat această modalitate de vot propusă de A. şi acceptată de noi, ca fiind una nedemocratică şi nestatutară, conştientizând că era de natură să influenţeze rezultatul votului, iar votul exprimat de preşedintele filialei să poată modifica ordinea pe listă a candidaţilor" (declaraţie martor MM. din 29 mai 2017 - dosar de urmărire penală, fila nr. x).

"... Această manieră de vot a şi fost pusă în practică, situaţie care m-a nemulţumit, nefiind o procedură statutară de vot" (declaraţie martor HHH. din 12 iunie 2017 - dosar de urmărire penală, fila nr. x).

"... În anul 2012 eu eram un copil de vreo 25-26 ani şi nu am contestat nicio decizie a inculpatului A., întrucât am remarcat că oameni mai în vârstă, cu experienţă, din cadrul biroului politic nu se opuneau şi am considerat că voi fi aruncat ca o măsea daca o fac de unul singur" (declaraţie martor U. de la termenul de judecată din 31 ianuarie 2019, fila nr. x).

"... Nimeni din partid nu şi-a permis să conteste această decizie unilaterală a preşedintelui A., deşi cunoşteau că nu este statutară, întrucât acesta avea o influenţă politică covârşitoare la nivelul filialei E. Dolj, dar şi la nivel naţional fiind vicepreşedinte al E., deciziile lui fiind întotdeauna aplicate" (declaraţie inculpat C. din 26 aprilie 2017, fila nr. x). "... Pe de altă parte, nici nu era bine să te pui rău cu preşedintele" (declaraţie inculpat C. de la termenul de judecată din data de 10 mai 2019, fila nr. x).

Modalitatea în care inculpatul A. şi-a impus deciziile nestatutare, arbitrare, a fost aspru criticată şi de martorul Q., membru al Biroului Permanent Teritorial, care a relatat, de asemenea, despre influenţa preşedintelui.

În altă ordine de idei, Înalta Curte a reţinut că, împrejurarea că inculpatul nu a candidat în nume propriu la alegerile locale din vara anului 2012 nu are relevanţă sub aspectul săvârşirii infracţiunii, câtă vreme scopul urmărit prin fapta incriminată de art. 13 din Legea nr. 78/2000 nu este circumscris exclusiv la persoana autorului infracţiunii, ca unic beneficiar al folosului necuvenit, ci acesta poate fi urmărit deopotrivă pentru sine sau pentru altul, în speţă candidaţii din partea E. pentru funcţiile de care erau interesaţi.

Oricum, din poziţia sa de preşedinte al organizaţiei judeţene Dolj a E., inculpatul era interesat ca partidul său să câştige cât mai multe voturi la alegerile din acest judeţ, acesta fiind un criteriu de apreciere personală a activităţii din perspectiva poziţiei de lider local.

Nu în ultimul rând, în sprijinul concluziei că inculpatul A. a avut permanent reprezentarea caracterului ilicit al faptei este şi angajarea martorilor J. şi V., ca urmare a afirmaţiilor acestora că deţin înregistrări ale discuţiilor din Biroul Permanent Teritorial, în cadrul cărora s-au solicitat sume de bani şi că vor sesiza organele de urmărire penală, în cazul în care nu primesc funcţiile dorite sau restituirea banilor.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., instanţa de fond a apreciat a fi necesare argumente de ordin teoretic, în ceea ce priveşte noţiunea de "complice".

Astfel, s-a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 48 alin. (1) din C. pen., "complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală".

Ceea ce caracterizează, prin urmare, activitatea complicelui în raport cu celelalte forme de participaţie penală este caracterul ei de contribuţie indirectă, de ajutorare sau înlesnire, în orice mod, la săvârşirea actelor de executare propriu - zisă.

Pornind de la definiţia complicităţii dată prin dispoziţiile legale sus citate, Înalta Curte a constatat că, pentru reţinerea acestei forme de participaţie penală, ca formă atipică a infracţiunii, este necesar a fi întrunite, în mod cumulativ, următoarele cerinţe esenţiale:

Sub raportul elementului formal al infracţiunii, complicitatea presupune o contribuţie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Complicitatea, ca şi celelalte forme de participaţie, impune condiţia săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală, întrucât numai prin comiterea acesteia devine o activitate relevantă penal.

Sub raportul elementului material al infracţiunii, complicitatea trebuie să se constituie într-o contribuţie de ajutorare sau înlesnire în orice mod la activitatea celui ce săvârşeşte nemijlocit infracţiunea.

Reprezentând o formă de participare secundară la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, complicitatea nu poate să consiste nici în acte de executare propriu-zisă, ce presupune săvârşirea nemijlocită a faptei, şi nici de determinare psihică a altei persoane la săvârşirea ei, ci doar în acte cu caracter contributiv secundar, accesoriu şi subordonat actelor de executare.

Sub raportul elementului moral al infracţiunii, complicitatea trebuie să aibă, întotdeauna, caracterul unei activităţi intenţionate. Condiţia săvârşirii actelor de complicitate numai cu forma de vinovăţie a intenţiei - directe sau indirecte - este expres prevăzută de lege, prin dispoziţia înscrisă în art. 48 din C. pen. (art. 26 din C. pen. din 1969) şi constă în reprezentarea de către complice a acţiunii pe care o comite autorul şi a urmărilor ei, precum şi a împrejurării că actul de complicitate contribuie la săvârşirea faptei, unită cu voinţa de a coopera la realizarea acesteia.

Ca şi în ipoteza instigării, şi în cazul complicităţii, răspunderea complicelui va fi strict determinată, atât sub raport obiectiv, cât şi subiectiv, de răspunderea autorului, în funcţie de gradul de contribuţie la săvârşirea faptei şi limitele intenţiei.

În concret, Înalta Curte a reţinut că sprijinul pe care inculpatul B. l-a dat inculpatului A. a constat în următoarele acte de complicitate materială:

- s-a preocupat şi a purtat discuţii cu persoane interesate de obţinerea unei funcţii politice, confirmând sprijinul influent al preşedintelui A. ori obţinerea respectivei funcţii în cazul în care persoana interesată va remite sumele de bani denumite generic "X" ori multiplu de "X";

- s-a implicat personal şi în mod direct în colectarea sumelor de bani, în sensul că a dispus secretarei Z. modalitatea în care aceste sume vor fi colectate, cu precizarea expresă că pentru încasarea lor nu se vor elibera documente justificative (chitanţe), ca în cazul cotizaţiilor încasate lunar de aceeaşi secretară, ci vor fi întocmite doar evidenţe formale (notarea într-un tabel), toate sumele de bani astfel încasate fiindu-i remise de către secretară şi fiind gestionate de către inculpatul B.;

- s-a implicat în întocmirea de documente fictive privind raportările adresate Autorităţii Electorale Permanente, scop în care s-au întocmit în fals cinci contracte de donaţie şi cinci chitanţe privind încasarea sumelor de bani donate, care în realitate proveneau din banii remişi de persoanele interesate să ocupe funcţii publice. Astfel, coinculpatul B., secretarul general al organizaţiei de partid, a dispus ca documentele care urmau să fie trimise Autorităţii Electorale Permanente doar pentru a justifica banii cheltuiţi fiscalizat, să fie întocmite pe numele unor persoane care nu figurau pe listele de candidaţi la alegerile locale şi nici nu urmau să primească vreo funcţie de conducere într-o instituţie publică, pentru a nu se putea face vreo legătură între funcţiile obţinute şi remiterea sumelor de bani în acest scop.

Din depoziţiile martorilor U., II. şi Z. a rezultat că de cheltuirea sumelor de bani încasate sub titulatura de "X" se ocupa exclusiv inculpatul B., iar secretara nu elibera sume de bani decât dacă era anterior sunată de inculpat, care îi dădea acceptul. În acest mod s-a întâmplat când secretara a remis martorului U. "câteva milioane de RON" pentru a achita o parte din materialele promoţionale pentru campania electorală, în schimb, atunci când nu a putut să îl contacteze pe inculpat, secretara nu a mai remis bani martorului U., deşi acesta trebuia sa achite o altă parte din materialele promoţionale.

Faţă de considerentele expuse anterior, Înalta Curte a constatat că, în drept, fapta inculpatului A. care, în calitate de preşedinte al E. - Filiala Dolj şi vicepreşedinte al aceleiaşi formaţiuni politice la nivel naţional, în perioada ianuarie - ultima decadă a lunii aprilie 2012, şi-a folosit influenţa şi autoritatea derivând din funcţiile deţinute, pentru a impune membrilor Biroului Permanent Teritorial al E. Dolj criterii neprevăzute de lege şi de Statutul E., constând în plata de către membrii de partid a unor sume de bani spre a putea candida de pe un loc eligibil pe listele de vot pentru alegerile locale din vara anului 2012 sau pentru a fi susţinuţi politic pentru a ocupa o funcţie de conducere într-o instituţie publică, determinând prin aceasta 20 de membri ai organizaţiei de partid să remită diverse sume de bani, în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul de foloase necuvenite în valoare totală de 290.450 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire a influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea 78/2000.

Corelativ, fapta inculpatului B. care, în calitate de secretar general coordonator al E. - Filiala Dolj, în perioada ianuarie - ultima decadă a lunii aprilie 2012, l-a ajutat pe inculpatul A. să-şi folosească influenţa şi autoritatea, în maniera descrisă anterior, în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul de foloase necuvenite în valoare totală de 290.450 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prevăzută de art. 48 din C. pen. (art. 26 din C. pen. din 1969) rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000.

3.2. În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) teza I-a din Legea nr. 656/2002:

Obiectul juridic special al infracţiunii de spălare a banilor este complex, vizând atât relaţiile sociale referitoare la circuitul juridic al bunurilor, cât şi cele care privesc înfăptuirea justiţiei, în acest din urmă caz întrucât prin comiterea faptei de spălare a banilor se creează dificultăţi la descoperirea infracţiunii primare.

Determinarea obiectului material al acestei infracţiuni presupune, pe de o parte, stabilirea naturii acestuia, iar pe de parte, a originii sale, adică a provenienţei sale ilicite. De asemenea, pentru existenţa infracţiunii de spălare a banilor, trebuie întotdeauna să existe certitudinea că obiectul material, adică venitul asupra căruia se operează, a fost obţinut dintr-o infracţiune prealabilă.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) teza I-a din Legea nr. 656/2002 constă într-o acţiune de dobândire de bunuri, cunoscând că acestea provin din infracţiuni.

Pentru constatarea întrunirii condiţiei "cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni" prevăzută pentru existenţa infracţiunii de spălare a banilor nu este necesar ca autorul să fi cunoscut natura exactă, circumstanţele temporale, locul, şi nici măcar identitatea autorului infracţiunii principale, nefiind necesar ca făptuitorul să cunoască cu exactitate infracţiunea principală din care provin fondurile supuse spălării, fiind suficient ca în momentul operaţiunii de spălare a banilor să aibă reprezentarea că bunul provine din săvârşirea unei infracţiuni.

Prin dobândirea de bunuri se înţelege obţinerea dreptului de proprietate asupra acestora.

Dobândirea bunurilor trebuie să fie legală, numai provenienţa acestuia se impune a fi ilicită şi cunoscută de dobânditor.

Urmarea imediată constă în schimbarea situaţiei de fapt sau juridice a bunurilor care provin din infracţiuni.

Infracţiunea se comite numai cu intenţie, directă sau indirectă.

Din ansamblul probator administrat în cauză Înalta Curte a reţinut că rezultă că inculpatul C. a primit de la inculpatul B. suma de 156.680,20 RON, pe care S.C. D. S.A. a folosit-o din fonduri proprii pentru a achiziţiona materiale publicitare, bunuri ce au ajuns la E. - Filiala Dolj şi au fost folosite în campania electorală din vara anului 2012, banii provenind din sumele colectate ilicit de la membrii de partid.

Suma de bani a ajuns astfel legal în proprietatea inculpatului C., fiindu-i remisă de detentorul ei, şi nu în vreo modalitate ilicită şi a fost folosită în interes propriu, inculpatul cunoscând că provine din săvârşirea de infracţiuni.

În aceste condiţii, s-a schimbat situaţia juridică a banilor proveniţi din infracţiuni, întrucât inculpatul C. nu ocupa nicio funcţie publică, care să atragă obligaţia declarării veniturilor şi, prin urmare, putea să deţină şi să folosească suma de bani în orice mod.

Sumele de bani nefiscalizate nu puteau fi folosite pentru achiziţionarea materialelor publicitare de valoarea celor care s-au cumpărat prin intermediul societăţii inculpate. Astfel, s-ar fi achiziţionat cantităţi mici de produse pentru care se putea face plata în numerar, achiziţiile repetate ar fi presupus o mare durată de timp, în condiţiile în care, campania electorală are o durată limitată, iar costurile ar fi fost mult mai mari.

În vederea dobândirii banilor proveniţi din infracţiuni, inculpatul C. a fost ajutat de inculpata S.C. D. S.A., care a achiziţionat materialele promoţionale cu bani provenind din fonduri proprii, iar pentru a asigura păstrarea banilor de către C., a întocmit documente contabile fictive. În acest sens, inculpata S.C. D. S.A. a făcut plăţi de 156.680,20 RON din surse proprii pentru materiale promoţionale şi a facturat şi a primit de la partid doar suma de 24.873,15 RON.

Relativ la apărările inculpatei S.C. D. S.A., Înalta Curte a reţinut că în doctrina penală română complicitatea reprezintă o contribuţie indirectă la săvârşirea infracţiunii, întrucât complicele nu determină, nici nu realizează în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, ci înlesneşte autorului această realizare. Actele de complicitate, spre deosebire de cele de coautorat, nu fac parte din conţinutul legal al infracţiunii, ci din cel concret. Ca atare, complicitatea nu are un caracter infracţional propriu, ci îl "împrumută" de la acţiunea sau inacţiunea autorului.

Complicele cooperează prin activitate indirectă de natură a sprijini latura obiectivă - complicitate materială - sau latura subiectivă - complicitate morală - şi aceasta conferă contribuţiei sale caracter de participaţie accesorie, secundară.

Chiar atunci când intervine în cursul executării - complicitate materială concomitentă -, cum este cazul în speţă, îşi păstrează caracterul de contribuţie indirectă, care facilitează săvârşirea faptei.

Complicitatea presupune săvârşirea de către complice a unor acte de sprijinire a săvârşirii faptei de către autor. Înlesnirea se referă la acte îndeplinite anterior începerii executării. Ajutorul se referă la actele îndeplinite de complice chiar în cursul realizării de către autor a acţiunii incriminate. Actele de ajutor constituie aşa numita complicitate concomitentă.

Actul de complicitate trebuie să fie efectuat cu intenţie. Cu alte cuvinte, sub aspect subiectiv, complicele trebuie să cunoască acţiunea sau inacţiunea care constituie elementul material al infracţiunii ce urmează a fi comisă de autor, urmările acesteia şi că actul său se alătură acţiunii autorului.

Sprijinul acordat de complice poate fi cu intenţie directă sau indirectă şi evidenţiază legătura psihică dintre acesta şi autor.

Complicitatea morală constă într-un ajutor sau sprijin care vizează latura subiectivă a faptei săvârşite de autor şi presupune acte de natură să consolideze rezoluţia infracţională a autorului, să confere acestuia siguranţa în săvârşirea faptei.

Complicitatea concomitentă, materială sau morală, presupune efectuarea de acte de ajutor de către complice în timpul comiterii infracţiunii de către autor.

Prin urmare, s-a constatat că apărările inculpatei sunt neîntemeiate, neavând nicio relevanţă data emiterii facturilor fiscale în cauză, câtă vreme societatea a cunoscut acţiunea care constituie elementul material al infracţiunii de spălare de bani ce urmează a fi comisă de autor (inculpatul C.), urmările acesteia şi că actul său se alătură acţiunii autorului, complicitatea sa fiind concomitentă consumării infracţiunii, anterior emiterii facturilor.

Astfel, ceea ce se impută inculpatei S.C. D. S.A. este faptul că l-a ajutat pe inculpatul C. să dobândească sumele de bani provenite din infracţiuni, prin aceea că a achiziţionat materialele promoţionale cu bani provenind din fonduri proprii, iar pentru a asigura păstrarea banilor de către autor, a întocmit documente contabile fictive.

Având în vedere argumentele arătate anterior, Înalta Curte a constatat că, în drept, fapta inculpatului C. care, în calitate de vicepreşedinte al Biroului Permanent Teritorial al Filialei Dolj a E., în cursul lunii mai 2012, a dobândit pentru sine suma de 131.807,05 RON, provenind din săvârşirea de către inculpaţii A. şi B. a infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cunoscând că banii provin din infracţiuni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, prevăzu de art. 29 alin. (1) lit. c) teza I-a din Legea nr. 656/2002.

Fapta inculpatei S.C. D. S.A. de a-l ajuta pe inculpatul C. să dobândească în cursul lunii mai 2012 pentru sine suma de 131.807,05 RON, provenind din săvârşirea de către inculpaţii A. şi B. a infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cunoscând că banii provin din infracţiuni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 48 din C. pen. (art. 26 din C. pen. din 1969) raportat la art. 29 alin. (1) lit. c) teza I-a din Legea nr. 656/2002.

4. Tratament sancţionator.

4.1. Identificarea legii penale mai favorabilă fiecărui inculpat în parte, având în vedere succesiunea de legi intervenită în cursul procesului şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 372 din 20 mai 2014.

Înalta Curte a reţinut că, potrivit art. 13 alin. (1) din C. pen. din 1969, în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Conform art. 5 alin. (1) din C. pen., în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că textul alin. (1) al art. 5 reia dispoziţia art. 13 alin. (1) din C. pen. din 1969, astfel că, în această materie, regimul aplicabil rămâne acelaşi.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei, s-a constatat că legea veche conţine dispoziţii favorabile referitor la aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei (art. 81 şi urm. din C. pen. din 1969) ori a suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 861 din C. pen. din 1969), în raport cu prevederile noii legi privind amânarea aplicării pedepsei (art. 83 şi urm. din C. pen.) şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (art. 91 şi urm. din C. pen.).

Astfel, comparând dispoziţiile referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei din reglementarea anterioară cu cele privitoare la amânarea aplicării pedepsei, s-a constatat că legea veche este mai favorabilă prin prisma cerinţelor de acordare (nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată pentru o infracţiune este mai ridicată, obligaţiile de pe durata termenului de încercare sunt mai puţine, etc.). Singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă este durata termenului de încercare, dar este insuficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă.

În ceea ce priveşte alegerea legii penale mai favorabile în situaţia în care, potrivit ambelor coduri, ar fi aplicabilă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, s-a reţinut că sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării potrivit legilor succesive au prioritate faţă de durata termenului de încercare sau supraveghere. În acest sens, instanţa de fond a avut în vedere faptul că noua reglementare instituie o obligaţie importantă, care nu se regăseşte în vechiul C. pen., şi anume, munca în folosul comunităţii şi, în plus, elimină efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere. Prin urmare, reglementarea veche va fi mai favorabilă, chiar şi în situaţia în care condamnatul nu ar fi obligat la prestarea muncii neremunerate în folosul comunităţii în considerarea stării sale de sănătate, prin prisma efectului reabilitării de drept pe care îl atrage.

Din perspectiva incidenţei circumstanţelor atenuante judiciare, singurele care ar putea fi, ipotetic, reţinute în cauză, Înalta Curte a constatat că noul C. pen. restrânge sfera şi efectele circumstanţelor atenuante judiciare, în sensul că, prevede, în mod restrictiv, un număr de două circumstanţe, clar indicate, spre deosebire de C. pen. vechi care doar exemplifica anumite împrejurări ce pot constitui circumstanţe atenuante.

Cu referire la efectele circumstanţelor atenuante, Înalta Curte a reţinut că, în prezenţa acestora, nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, astfel cum prevedea vechiul C. pen., efectul lor fiind limitat, în noul C. pen., la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu o treime.

Pentru inculpata persoană juridică limitele pedepsei amenzii penale prevăzute de C. pen. din 1969 sunt considerabil mai mici faţă de cele prevăzute de C. pen. actual. Astfel, pedeapsa amenzii penale prevăzută de art. 731 alin. (3) din C. pen. din 1969 este cuprinsă între 10.000 RON şi 900.000 RON, în timp ce amenda prevăzută de art. 137 alin. (2) şi (4) lit. c) din C. pen. este cuprinsă între 18.000 RON şi 1.500.000 RON (suma corespunzătoare unei zile amendă, cuprinsă între 100 şi 5.000 RON, se înmulţeşte cu numărul zilelor - amendă, care este cuprins între 180 şi 300 de zile - amendă).

În concluzie, Înalta Curte a constatat că legea penală mai favorabilă tuturor inculpaţilor din prezenta cauză este C. pen. din 1969, având în vedere cuantumul pedepselor şi modalitatea de individualizare judiciară a executării acestora, aceasta din urmă în cazul inculpaţilor persoane fizice.

4.2. Individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaţilor şi individualizarea judiciară a executării pedepsei principale.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, Înalta Curte a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 din C. pen. din 1969, reţinând limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare, împrejurările concrete în care faptele au fost săvârşite, gradul de pericol social ce caracterizează astfel de fapte, rolul şi contribuţia fiecăruia dintre inculpaţi în activitatea infracţională, urmarea socialmente periculoasă produsă, dar şi persoana şi conduita inculpaţilor.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte a avut în vedere şi timpul îndelungat scurs de la comiterea infracţiunilor, împrejurarea că sumele de bani obţinute prin săvârşirea infracţiunilor ar putea fi recuperate prin valorificarea bunurilor asupra cărora s-au instituit măsuri asigurătorii, faptul că inculpaţii A., B. şi C. nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, nu au recunoscut săvârşirea faptelor, dar s-au prezentat, în mod constant, în faţa autorităţilor.

Totodată, Înalta Curte a reţinu şi calitatea inculpatului A., de deputat în Parlamentul României, dar şi preşedinte al unei organizaţii judeţene de partid - la data faptei -, calităţi care îi impun o atitudine corespunzătoare raportat la valorile sociale ocrotite de lege şi la Constituţia României, respectiv, ordinea de drept, dar şi autoritatea şi prestigiul de care se bucură, de regulă, un partid, valori cărora le-a adus atingere prin fapta sa.

Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, stările şi circumstanţele în care au fost comise faptele, astfel cum au fost descrise mai sus, dar şi persoana şi conduita inculpaţilor A., B. şi C., Înalta Curte a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins, în condiţii optime, numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege.

La stabilirea cuantumului pedepselor cu închisoarea aplicate inculpaţilor A. şi B., Înalta Curte a avut în vedere gradul de contribuţie la săvârşirea faptei al fiecăruia dintre inculpaţi, în calitate de autor şi, respectiv, de complice.

Natura faptelor, împrejurarea şi modalitatea în care au fost comise, duc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală astfel că, potrivit art. 71 din C. pen. din 1969, a fost interzis exerciţiul acestor drepturi de către inculpaţii A., B. şi C. (cu excepţia dreptului de a alege), atât ca pedeapsă complementară, cât şi ca pedeapsă accesorie.

Pentru aceleaşi considerente, având în vedere şi dispoziţiile art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1969, pe lângă aceste drepturi, a interzis inculpaţilor A. şi B. şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-au folosit pentru săvârşirea infracţiunilor, atât ca pedeapsă complementară, cât şi ca pedeapsă accesorie.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei principale, în cazul inculpaţilor A., B. şi C., ţinând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de stările şi circumstanţele în care au fost comise faptele, dar şi de personalitatea inculpaţilor, Înalta Curte a apreciat că scopul educativ şi preventiv al pedepsei, prevăzut de art. 52 din C. pen. din 1969, poate fi atins, în condiţii optime, prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu suspendarea condiţionată a executării, în condiţiile art. 81 şi următoarele din C. pen. din 1969.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei principale, în cazul inculpatei S.C. D. S.A., ţinând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei şi de stările şi circumstanţele în care a fost comisă fapta, în baza art. 531 alin. (2) din C. pen. din 1969, a condamnat pe inculpata la o pedeapsă cu amenda penală orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Conform dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 656/2002, aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare, din cele prevăzute la art. 531 alin. (3) lit. a) - c) din C. pen. din 1969, pe lângă pedeapsa amenzii, este obligatorie, dacă fapta a fost săvârşită de o persoană juridică, Înalta Curte apreciind suficientă aplicarea numai a uneia dintre aceste pedepse, respectiv, suspendarea activităţii pe durata minimă prevăzută de lege.

5. Măsura confiscării speciale.

Cu referire la măsura de siguranţă a confiscării speciale, prevăzută la art. 108 lit. d) din C. pen., Înalta Curte a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 107 alin. (2) şi (3) din C. pen., măsurile de siguranţă se iau faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală.

Prin urmare, măsurile de siguranţă se iau faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a săvârşirii faptei, acest rol revenind pedepselor.

Infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor nu sunt infracţiuni de prejudiciu. Acestea sunt infracţiuni de pericol.

Bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, în înţelesul art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. (articol în vigoare la data faptelor), constau în suma de 290.450 RON (din care se scade suma de 156.680,20 RON dobândită de inculpatul C.) încasată, în mod necuvenit, de la membrii de partid, fără respectarea dispoziţiilor legale, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A. şi B. şi, respectiv, în suma de 156.680,20 RON, dobândită, cunoscând că provine din infracţiuni, în cazul inculpaţilor C. şi S.C. D. S.A.

B. JUDECATA ÎN APEL

I. Împotriva sentinţei penale nr. 249 din data de 20 iunie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, în termen legal, au declarat apel inculpaţi C., B., S.C. D. S.A. şi A. .

Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18 noiembrie 2019, fiind fixat primul termen de judecată la data de 27 ianuarie 2020.

II. Sinteza criticilor formulate

Prin motivele scrise de apel, dar şi prin susţinerile orale formulate în faţa instanţei de control judiciar, apelanţii inculpaţi C., B., S.C. D. S.A. şi A. au criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate, susţinând că, în fond cauza a fost soluţionată de un complet nespecializat cu încălcarea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, precum şi pentru netemeinicie, cu privire la soluţia de condamnare dispusă, susţinând că aceasta se întemeiază pe o evaluare eronată a acuzaţiei, dar şi a probatoriului administrat în cauză.

Apelantului inculpat A., în motivele de apel şi concluziile scrise depuse la dosarul cauzei (filele x şi 110-124 vol. II), în esenţă, a solicitat, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., cu referire la Decizia nr. 417 din 03.07.2019 a Curţii Constituţionale a României - admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale nr. 249 din 20.06.2019 si trimiterea cauzei spre rejudecare unui complet de judecata specializat, alcătuit potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - motiv prioritar al analizei.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) din C. pen. (1969) raportat la art. 124 din C. pen. (1969) - apelantul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi rejudecând, constatarea intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 şi încetarea procesului penal.

În analiza incidenţei în cauză a prescripţiei speciale a răspunderii penale, apelantul inculpat a susţinut că trebuie să se pornească de la hotărârea instanţei de fond, care la filele x din sentinţă, prevede expres că ultimul act material de executare al infracţiunii care se reţine în sarcina inculpatului A., este dat de discuţia acestuia cu martorul F., ulterior şedinţei de la Gherceşti din 19 aprilie 2012, care are loc undeva în municipiul Slatina într-o staţie de alimentare cu combustibil unde, susţine instanţa de fond, că pentru ultima dată inculpatul A. îşi foloseşte influenţa şi autoritatea asupra martorului F., pentru a-l determina pe acesta să remită un folos necuvenit, respectiv suma de 54.800 de RON.

Astfel, instanţa de fond nu stabileşte efectiv data la care are loc această discuţie şi nici nu putea să o facă, pentru că nu are elemente cu caracter probant la dosarul cauzei, care să poată induce o concluzie neîndoielnică sub acest aspect. Dar instanţa reţine, la fila x, că având în vedere data finalizării infracţiunii continue succesive este data epuizării a încetări acţiunii, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale se calculează prin raportare la dublul termenului de prescripţie generală cu prevedea art. 124 din C. pen. din 1969, modificat prin Legea nr. 63 din 2012, publicată în Monitorul Oficial în 19 aprilie 2012, şi intrată în vigoare la trei zile de la publicare.

Raportat le argumentele ce premerg, apelantul a solicitat, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) din C. pen. (1969) admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi în rejudecare, constatarea intervenirii prescripţiei generale a răspunderii penale şi încetarea procesului penal faţă de inculpat, pe considerentul că ultimul act material de executare ce intră în conţinutul pretinsei infracţiuni a fost săvârşit de inculpatul A. cel mai târziu la sfârşitul lunii martie 2012, în condiţiile în care ordonanţa de începere a urmăririi penale in personam faţă de acesta a fost emisă la 07 aprilie 2012.

În subsidiar, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) - teza I şi teza II C. proc. pen., apelantul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi, în rejudecare, achitarea inculpatului, în considerarea faptului că acţiunile acestuia sunt arondate normalei îndepliniri a atribuţiilor funcţiei de preşedinte al E. Dolj, acestea nereprezentând acte specifice elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 şi, respectiv, pentru că inculpatul nu a acţionat cu forma de vinovăţie prescrisă de norma de incriminare.

Inculpat B., prin motivele de apel şi concluziile scrise depuse la dosarul cauzei (filele x şi 156-157 vol. II) a solicitat admiterea apelului având în vedere teza nelegalei constituiri a completului de 3 judecători.

În speţă, apelantul a solicitat să se aibă în vedere faptul că dosarul a fost înregistrat în data de 21 decembrie 2017, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi de calitatea inculpaţilor iar cercetarea judecătorească a fost realizată de completul de 3 judecători, complet nespecializat.

Astfel, cauza a fost soluţionată de instanţă la data de 20 iunie 2019, deci la o data ulterioară hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nr. 14 din 23 ianuarie 2019, prin care s-a hotărât că în măsura în care nu au devenit definitive, cauzele înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, soluţionate de aceasta în primă instanţă, anterior hotărârii Colegiului de conducere, urmează a fi rejudecate.

Efectele deciziei pronunţate de instanţa de contencios constituţional vizează, conform art. 147 alin. (4) din Constituţie, situaţii juridice nedefinitiv consolidate în cadrul acestei noţiuni autonome şi includ cauzele în curs de judecată.

După data de 23 ianuarie 2019, cercetarea judecătorească a fost continuată de un complet specializat, însă aşa cum a fost menţionat la filele x din memoriul depus la dosar, până la această dată au fost audiaţi mai mulţi martori, dar şi inculpatul B.. Este esenţial faptul că după analiza martorilor menţionaţi, la fila x, din motivele de apel, şi filele x din sentinţa instanţei de fond, se percepe de către instanţă în mod nemijlocit că a fost săvârşită infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.. De aceea, în raport de aceste considerente, a solicitat să se constate că cercetarea judecătorească s-a efectuat cu încălcarea art. 354 din C. proc. pen., raportat la art. 29 alin. (1) din Legea 78/2000, şi în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., cu referire la Decizia Curţii Constituţională nr. 417 din 2019 şi raportat la art. 281 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., să fie admis apelul şi desfiinţată sentinţa cu trimitere spre rejudecare.

Sub un alt aspect sentinţa a fost criticată pentru netemeinicie, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile condamnării inculpatului, întrucât din evaluarea coroborată a probatoriului nu se poate constatat că fapta atribuită acestuia este prevăzută de legea penală, fapta fiind de natură administrativă, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

În subsidiar, apelantul inculpat a solicitat achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza a doua din C. proc. pen., având în vedere că fapta reţinută în sarcina sa nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, inculpatul a arătat că probatoriul administrat în cauza, nu a demonstrat faptul că acesta s-ar fi implicat în finanţarea campaniei electorale din anul 2012, neavând un interes, lipsind intenţia calificată prin scop (acela de a obţine pentru sine sau pentru altul foloase necuvenite sau injuste), iar pe de alta parte, dimensiunile acestei finanţări a campaniei electorale au fost hotărâte în şedinţele Biroului Permanent Judeţean - E. DOLJ în urma unei propuneri venite din partea unei comisii, fiind votată în unanimitate de către membri Biroului Permanent Judeţean al E. Dolj.

Totodată, probatoriul nu a putut releva faptul că inculpatul l-a sprijinit direct sau indirect pe A. în vederea stabilirii sumelor de bani ce trebuiau achitate pentru fiecare funcţie în parte şi nu purtat discuţii în vederea convingerii membrilor de partid să răspundă acestor criterii financiare.

De asemenea, inculpatul a susţinut că nu a avut nicio implicare în colectarea sumelor de bani cu titlu de contribuţii la Campania electorală, respectiv a valorilor de referinţă numite generic X .

Mai mult, sumele de bani strânse cu titlu de criteriu financiar nu au fost gestionate niciodată de către inculpatul B., destinaţia acestor sume fiind hotărâtă în permanenţă de către Biroul Politic Judeţean, mai ales având în vedere că s-a hotărât pentru fiecare locaţie, numărul de materiale, în funcţie de numărul de alegători. Pe cale de consecinţă a apreciat că finanţarea campaniei electorale a avut loc în urma unor activităţi legale.

Apelantului inculpat C., prin motivele scrise de apel depuse la dosarul cauzei (filele x, vol. I) şi concluziile scrise aflate la dosarul cauzei a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi trimiterea dosarului la instanţa de fond spre rejudecare de către un complet specializat, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi, în subsidiar, desfiinţarea sentinţei penale nr. 249 din 20 iunie 2019 şi achitarea inculpatului C., în conformitate cu dispoziţiile art. 396 şi art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. pentru infracţiunea de spălare a banilor, întrucât infracţiunea nu există.

Cu privire la prima solicitare, apărarea a precizat că judecarea în fond a cauzei a fost realizată, în perioada 17 septembrie 2018- 17 ianuarie 2019, de un complet nespecializat în raport de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi de Decizia nr. 417 pronunţată de Curtea Constituţională a României.

În analiza incidenţei în speţă a deciziei pronunţate de instanţa de contencios constituţional, apărarea a apreciat a fi făcut trimitere la paragraful nr. 2 al dispozitivului deciziei nr. 417 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial din 10 octombrie 2019, conform căruia cauzele înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, anterior hotărârii Colegiului de conducere al Instanţei Supreme din 23 ianuarie 2019, care prevede că în măsura în care nu au devenit definitive, cauzele urmează a fi rejudecate, în conformitatea cu art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. de completurile specializate alcătuite potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003."

În opinia apărării, la momentul începerii cercetării judecătoreşti în prezenţa cauză, respectiv în luna septembrie 2018, completul de judecată nu era specializat, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, acesta s-a specializat automat în momentul pronunţării hotărârii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv în luna ianuarie 2019, ceea ce contravine hotărârii Curţii Constituţionale. Au fost efectuate o serie de acte de cercetare judecătorească, de către completul nespecializat, iar din 23 ianuarie 2019 acelaşi complet a devenit brusc specializat, prin hotărârea Colegiului de Conducere.

În subsidiar, apelantul a solicitat reinterpretarea mijloacele de probă pe care instanţa de fond s-a bazat în pronunţarea hotărârii de condamnare, şi admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi, în rejudecare achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Criticând soluţia dispusă de instanţa de fond apelantul inculpat a arătat că evaluarea logico-argumentativă a primei instanţe permite interpretări diverse, aspect ce derivă din caracterul inexact al acuzaţiilor şi al precarităţii mijloacelor de probă.

Astfel, acuzarea a pornit în evaluarea situaţiei de fapt, de la două premise distincte, pe de o parte, a apreciat că inculpatul C. ar fi achiziţionat materiale promoţionale în valoare de 156.680 RON de la o societatea comercială UU., folosind fondurile băneşti ale S.C. D. S.A., şi, pe de altă parte, că ar fi folosit în interes personal sume de bani care ar fi provenit de la E., ce izvorau din acel coeficient "X", şi care i-ar fi fost daţi de la partid pentru achiziţionarea de materiale promoţionale.

Aşadar, ca tipologie a infracţiunii de spălarea de bani, s-au reţinut două acţiuni distincte, acţiunea de folosire în interes personal a unor sume de bani, plecând de la premisa că inculpatul cunoştea această provenienţă ilicită şi, respectiv, că ar fi folosit fondurile unei societăţi comerciale pentru achiziţionarea de materiale promoţionale.

Probatoriul administrat în cauză a evidenţiat faptul că inculpatul C. nu a primit bani de la partid, respectiv de la inculpatul B. prin intermediul martorilor Z., GG.. MM., care au infirmat, de o maniera categorică, posibilitatea ca inculpatul C. să fi primit sume de bani de la inculpatul B., cu atât mai mult cu cat inculpatul C. contribuia semnificativ la bugetul E. Dolj, fapt ce avea un grad mare de notorietate.

Totodată, din probatoriul administrat a rezultat că inculpatul C. nu a primit nicio solicitare din partea vreunei persoane din cadru E. Dolj de a achiziţiona materiale promoţionale din banii colectaţi cu titlu de "X", fie direct, ca persoană fizică împuternicită de partid, fie prin intermediul societăţii sale.

Inculpatul C. nu a cunoscut ca vreo suma de bani ar proveni din infracţiunea de folosire a influenţei sau autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite de către A. şi B..

De altfel, a susţinut apărarea, faptul de a încasa sume de bani cash în limita unui plafon valoric nu poate conduce la concluzia cunoaşterii provenienţei ilicite a acestor bani. A porni de la aceasta prezumţie - conform căreia în spatele unor plaţi cash s-ar afla acţiuni de spălare de bani - reprezintă, în opinia apărării un demers greşit. Este nevoie de mult mai multe elemente de probă care să demonstreze ca mecanismul de absorbţie a unor bani negri prin încasări cash şi introducerea lor în circuitul fiscal ar reprezenta o veritabilă spălare de bani.

De altfel, probatoriul administrat în cauză arată că decizia achiziţionării acestor produse nu a aparţinut exclusiv inculpatului C., ci a fost o decizie a persoanelor care conduceau la acea data firma. Probele au demonstrat ca inculpatul nu avea putere de decizie discreţionară în societate, şi ca, chiar daca existau iniţiative ale acestuia legate de activitatea societăţii, deciziile nu erau luate de C., ci de tatăl acestuia, care conducea cu autoritate societatea.

Concluzionând, apelantul inculpat a arătat că, în mod evident, daca s-ar porni de la premisa ca a primit bani cash de la partid (premisa apreciată ca fiind eronată şi contrazisă de materialul probator), acţiunile sale ar fi fost:

- de folosire în interes personal a acelor sume de bani (cu privire la care ar fi cunoscut că provin doar din infracţiunea de folosire a influenţei sau autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite comisa de către A. şi B.) - situaţie în care nu ar fi întrunit conţinutul constitutiv al infracţiunii de spălarea banilor;

- de folosire a fondurilor băneşti ale S.C. D. S.A. pentru a "masca" însuşirea şi folosirea în interes personal a sumelor cash primite de la partid - situaţie în care nu ar fi întrunit conţinutul constitutiv al infracţiunii de spălarea banilor.

Apelanta inculpată S.C. D. S.A. în motivele de apel şi concluziile scrise depuse la dosarul cauzei (filele x şi 85-109 vol. II) a solicitat în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II -a din C. proc. pen. admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În susţinerea acestei critici apelantul a arătat că hotărârea atacata a fost pronunţată de un complet care nu îndeplinea condiţiile legale cu privire la specializarea pentru a judeca în prima instanţă infracţiunile de corupţie şi infracţiunile asimilate, condiţii impuse de Legea nr. 78/2000.

În subsidiar, sentinţa a fost criticată pentru netemeinicie sub aspectul greşitei condamnări a inculpatei persoană juridică, şi în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a solicitat admiterea apelul, desfiinţarea sentinţei atacata şi achitarea inculpatei în temeiul art. 16 (1) lit. a) din C. proc. pen.. Astfel, din perspectiva tipicităţii, faptei imputată s-a susţinut că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii reţinute în sarcina acesteia deoarece:

a) elementul material (acţiunea/inacţiunea) este ulterior momentului când se pretinde ca autorul (inculpatul C.) ar fi săvârşit infracţiunea de spălare de bani;

b) inculpatul C. nu avea calitatea necesară care să-i permită să săvârşească în mod direct sau indirect elementul material ce se imputa subscrisei de către acuzare;

c) persoana juridică a nu avea niciun interes în a săvârşi fapta imputată;

d) inculpatul C. nu a săvârşit infracţiunea, prin urmare nici persoana juridică nu poate fi condamnată pentru complicitate.

e) nu s-a demonstrat existenţa formei de vinovăţie specifice pentru complicitate la infracţiunea de spălare de bani.

III. Procedura în faţa Completului de 5 Judecători

La termenul din data de 27 ianuarie 2020, deliberând, faţă de cererile de amânare în vederea angajării de apărători aleşi, formulate de apelanţii inculpaţi B. şi S.C. D. S.A., cauza fiind la primul termen de judecată, văzând şi poziţia reprezentantului Ministerului Public, instanţa de control judiciar a apreciat că acestea sunt întemeiate, motiv pentru care, în temeiul art. 356 alin. (3) din C. proc. pen., le-a încuviinţat, cu precizarea că, în cauză, se acordă un singur termen pentru lipsă de apărare şi pentru pregătirea apărării.

Prin încheierea din data de 24 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, după deliberare, analizând cererile de probatorii formulate de apelanţii inculpaţi C., B., S.C. D. S.A. şi A. din perspectiva exigenţelor de pertinenţă şi concludenţă ce se desprind din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 97 alin. (1) şi art. 98 C. proc. pen., le-a încuviinţat în parte, după cum urmează:

1. În temeiul art. 100 alin. (3) C. proc. pen. a admis în totalitate cererea de probe formulată de apelantul inculpat A. constând în audierea martorilor F., J. şi V., apreciind că teza probatorie invocată prezintă, în raport de conţinutul acuzaţiilor concret aduse inculpatului, o relevanţă suficientă pentru a legitima administrarea acestor probe.

2. Cu privire la probatoriul solicitat de către apelantul inculpat B. în temeiul art. 100 alin. (3) teza I din C. proc. pen., a admis proba testimonială constând în audierea martorului X. apreciind proba ca fiind utilă, pertinentă şi concludentă cauzei.

Totodată, în temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., a respins proba testimonială constând în reaudierea martorilor III., JJJ., Z., având în vedere faptul că, pe de o parte, în cauză au fost administrate suficiente mijloace de probă în raport de obiectul probaţiunii, iar pe de altă parte, martorii au fost audiaţi atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de fond în condiţii de contradictorialitate, oralitate şi nemijlocire, inculpatul fiind asistat de către apărător ales şi având posibilitatea de a adresa prin intermediul instanţei întrebări clarificatoare în raport de infracţiunea pentru care inculpatul a fost dedus judecăţii.

3. Cu privire la probatoriul solicitat de către apelanta inculpată S.C. D. S.A., în temeiul art. 100 alin. (3) teza I din C. proc. pen., a admis proba testimonială constând în audierea martorilor ZZ. şi TT. (zis SS.) apreciind proba ca fiind utilă, pertinentă şi concludentă cauzei.

Totodată, în temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., a respins proba testimonială constând în reaudierea martorilor KKK. şi CCC., apreciind că proba nu satisface exigenţele de utilitate întrucât martorii au fost ascultaţi nemijlocit în faţa instanţei de fond, iar apărarea nu a invocat teze a căror lămurire să justifice readministrarea probei.

4. Cu privire la probatoriul solicitat de către apelantul inculpat C., în temeiul art. 100 alin. (3) teza I din C. proc. pen., a admis proba testimonială constând în audierea martorilor ZZ. şi MM..

În temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., a respins proba testimonială constând în reaudierea martorilor KKK., P. şi CCC. apreciind că proba nu satisface exigenţele de utilitate întrucât martorii au fost ascultaţi nemijlocit în faţa instanţei de fond, iar apărarea nu a invocat teze a căror lămurire să justifice readministrarea probei.

Prin rezoluţia din data de 13 martie 2020 având în vedere dispoziţiile Ordinului nr. 91 din 12 martie 2020 emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la suspendarea temporară a accesului publicului în sediul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, măsuri dispuse în sprijinul eforturilor făcute de autorităţile naţionale competente pentru limitarea răspândirii epidemiei cauzate de SARS-Cov-2 (boala COVID-19), constatând că din motive obiective instanţa nu-şi poate desfăşura activitatea de judecată la termenele fixate în data de 23 martie 2020 şi, respectiv 6 aprilie 2020, în baza art. 353 alin. (10) teza I din C. proc. pen., din oficiu au fost preschimbate termenele de judecată din data de 23 martie 2020 şi, respectiv 6 aprilie 2020 în data de 27 aprilie 2020.

Prin rezoluţia din data de 16 aprilie 2020 având în vedere dispoziţiile art. 64 alin. (5) teza penultimă din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 emis de Preşedintele României, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 311 din data de 14 aprilie 2020, Ordinul nr. 71 emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 3 martie 2020 forma consolidată la data de 17 martie 2020 cu modificările aduse prin Ordinul nr. 111 emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 15 aprilie 2020, măsuri dispuse în sprijinul eforturilor făcute de autorităţile naţionale competente pentru limitarea răspândirii epidemiei cauzate de SARS-Cov-2 (boala COVID-19), constatând, totodată că martorii citaţi în cauză pentru acest termen domiciliază pe raza judeţului Dolj, în urma consultării membrilor completului de judecată învestit cu soluţionarea dosarului de faţă, în baza art. 353 alin. (10) teza I din C. proc. pen., din oficiu a fost preschimbat termenul de judecată din data de 27 aprilie 2020, în data de 18 mai 2020.

La termenul din data de 18 mai 2020, având în vedere probatoriul încuviinţat prin încheierea de şedinţă din 24 februarie 2020, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a dispus începerea cercetării judecătoreşti cu audierea martorilor F., J., V., X..

În vederea continuării administrării probei testimoniale cu martorii ZZ., TT. şi MM., precum şi pentru audierea apelanţilor inculpaţi C., B. şi A., a fost acordat termen la data de 25 mai 2020.

La termenul din data de 25 mai 2020, având în vedere probatoriul încuviinţat prin încheierea de şedinţă din 24 februarie 2020, precum şi cele dispuse prin încheierea de şedinţă din 18 mai 2020, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a dispus continuarea cercetării judecătoreşti cu audierea martorilor ZZ., TT., MM..

Cercetarea judecătorească a continuat cu audierea inculpaţilor B., C., A..

La interpelarea instanţei, apărătorii aleşi şi reprezentantul Ministerului Public au arătat că nu mai au cereri de formulat, excepţii de invocat ori alte probatorii de solicitat în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat ori probatorii de administrat, în temeiul art. 420 alin. (6) coroborat cu art. 387 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a declarat terminată cercetarea judecătorească şi a stabilit termen pentru dezbateri la data de 15 iunie 2020.

Susţinerile apărătorilor aleşi ai apelanţilor inculpaţi C., B., S.C. D. S.A. şi A., ale reprezentantului Ministerului Public, făcute cu ocazia dezbaterilor în apel, precum şi ultimul cuvânt al inculpaţilor B., C. şi A. au fost consemnate în detaliu în încheierea de şedinţa din data de 15 iunie 2020 încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie. În baza art. 391 alin. (1) C. proc. pen., pronunţarea asupra deciziei a fost amânată la data de 22 iunie 2020.

IV. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 C. proc. pen. cu referire la art. 420 C. proc. pen., prin raportare la probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi în apel, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

1. Prioritar evaluării criticilor referitoare la fondul acuzaţiilor penale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază necesară examinarea motivelor de apel care aduc în discuţie pretinse neregularităţi procedurale sancţionabile cu nulitate absolută şi care, în opinia apelanţilor inculpaţi, ar impune desfiinţarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

În cauza de faţă apelanţii inculpaţi au invocat "excepţia nulităţii absolute" a hotărârii primei instanţe urmare a nerespectării dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 78/2000, privind obligativitatea constituirii unor complete specializate pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute de această lege.

Motivul de apel invocat se circumscrie dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) raportat la art. 281 din C. proc. pen. şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind incidenţa unui caz de nulitate absolută, constând în nespecializarea completului de judecată care a soluţionat cauza în primă instanţă, motiv apreciat ca nefondat pentru argumentele care urmează a fi expuse.

În ceea ce priveşte sancţiunea judecării unei cauze de un complet specializat în condiţiile în care competenţa revenea unuia nespecializat este nulitatea absolută [a se vedea Deciziile 24 nr. 328 din 20 ianuarie 2004, nr. 1052 din 24 februarie 2004, nr. 1436 din 12 martie 2004, nr. 3395 din 18 iunie 2004, nr. 401 din 19 ianuarie 2005 şi nr. 32 din 5 ianuarie 2005, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală]. Prin urmare, şi judecarea unei cauze de un complet nespecializat în condiţiile în care competenţa revenea unuia specializat, atrage sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii astfel pronunţate.

În materia infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie dispoziţiile art. 29 alin. (1) din această lege consacră obligativitatea caracterului specializat al completurilor care judecă în primă instanţă infracţiuni de corupţie .

În cauză, inculpaţii B., şi A. au fost trimişi în judecată şi judecaţi în prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei sau a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, respectiv complicitate la folosirea influenţei sau a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, iar inculpaţii C. şi S.C. D. S.A. au fost trimişi în judecată şi judecaţi în prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) teza I-a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din C. pen., respectiv complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. c) teza I-a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Referitor la efectele deciziei nr. 417 din 03 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 10 octombrie 2019, invocată de apelanţii inculpaţi, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că, particularizând categoriile de cauze ce vizează situaţii juridice nedefinitiv consolidate la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cărora li se aplică decizia pronunţată, instanţa de contencios constituţional, în decizia amintită, a limitat sfera cauzelor ce intră sub incidenţa sa, în considerarea principiului stabilităţii raporturilor juridice şi a identificat două categorii de cauze ce vizează situaţii juridice nedefinitiv consolidate la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cărora urmează a li se aplica direct prezenta decizie.

Astfel, în paragraful nr. 170 s-a reţinut:" Raportat la decizia de faţă şi ţinând seama de faptul că judecata în primă instanţă a cauzelor ce fac obiectul Legii nr. 78/2000 a fost afectată de conduita neconstituţională a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ceea ce a produs un blocaj instituţional implicit, Curtea identifică două categorii de cauze ce vizează situaţii juridice nedefinitiv consolidate la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cărora urmează a li se aplica direct prezenta decizie.

Prima categorie de cauze este reprezentată de cele a căror judecată în primă instanţă a fost realizată prin mijlocirea completurilor nespecializate anterior Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 14 din 23 ianuarie 2019 şi, la data publicării deciziei, se aflau în curs de judecată, în faza apelului, pe rolul Completurilor de 5 judecători.

Aceste cauze, având în vedere încălcarea în faza judecăţii în primă instanţă a prevederilor art. 21 alin. (3), ale art. 61 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (1), (2) şi (4) din Constituţie, urmează a fi rejudecate, în condiţiile art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., de completurile specializate alcătuite potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003.

Desigur, a doua categorie de cauze este cea subsumată cauzelor care vor fi înregistrate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie începând cu data publicării prezentei decizii, şi anume cauzele viitoare cu privire la care aplicarea prezentei decizii nu comportă nicio dificultate procesuală.

Această primă categorie de cauze are ca punct de demarcaţie Hotărârea Colegiului de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 14 din 23 ianuarie 2019, mai exact vizează cauzele înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi soluţionate de aceasta în primă instanţă anterior acestei hotărâri, în măsura în care nu au devenit definitive, situaţie care nu se regăseşte în speţa de faţă.

Astfel, prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 14 din 23 ianuarie 2019, având în vedere aprobarea anuală a numărului şi a compunerilor completurilor care judecă în primă instanţă la nivelul secţiei penale şi care, în sistemul ECRIS, au fost deschise la repartizare aleatorie pentru toate obiectele asociate materiei, inclusiv pentru cauze de corupţie, cu unanimitate, s-a aprobat funcţionarea în continuare a completurilor specializate în materia Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

De asemenea, se constată că instanţa de control constituţional a reţinut că practica neconstituţională a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a încetat odată cu adoptarea Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 14 din 23 ianuarie 2019, aşadar, înainte de sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea prezentului conflict juridic de natură constituţională.

Aşadar, instanţa de control constituţional a reţinut, implicit, că scopul legii a fost atins pentru perioada ulterioară adoptării Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 14 din 23 ianuarie 2019 nemaiexistând nicio încălcare.

Decizia Curţii Constituţionale a validat acest rezultat ca fiind conform normelor constituţionale, apreciind implicit a fi respectate cerinţele impuse de drepturile fundamentare consacrate de Constituţie.

Or, sentinţa penală nr. 249 din data de 20 iunie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017 a fost pronunţată ulterior adoptării Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 14 din 23 ianuarie 2019, de un complet specializat.

Totodată, se constată că decizia nr. 417 din 3 iulie 2019 nu pune în discuţie legalitatea şi constituţionalitatea reglementării modalităţii concrete de formare nominală a completurilor de judecată din cadrul secţiilor instanţei supreme prin Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Susţinerea apelanţilor inculpaţi, referitoare la judecata cauzei de faţă de un complet nespecializat la nivelul secţiei penale, se grefează determinant pe confuzia între sensul noţiunilor de "înfiinţare", respectiv, "stabilirea compunerii" completurilor.

În acest context se reţine că înfiinţarea completurilor de judecată - act iniţial, care stă la originea organizării completurilor specializate nu se confundă cu stabilirea compunerii acestor completuri - act subsecvent, prin care sunt desemnaţi judecătorii care compun aceste formaţiuni. Înfiinţarea completurilor specializate se relevă, astfel, ca fiind expresia hotărârii iniţiale a colegiului de conducere de a alcătui şi determina numeric formaţiuni de judecată specializate în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, introdus prin Legea nr. 71 din 03 iunie 2011, pe când stabilirea compunerii acestor completuri reprezintă operaţiunea distinctă şi ulterioară prin care se nominalizează judecătorii care urmează a intra în alcătuirea lor.

Pentru aceste motive, având în vedere că judecata cauzei în prima instanţă a avut loc în faţa unui complet de judecată specializat pentru judecarea cauzelor de corupţie, potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000 care a participat nemijlocit la judecarea cauzei fiind respectate principiile care guvernează materia compunerii şi continuităţii completului de judecată, nefiind încălcate dispoziţiile privind compunerea instanţei, criticile formulate fiind apreciate ca nefondate vor fi respinse.

2. Examinând motivele de apel care antamează chestiuni de fond, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că analiza motivelor de apel se va face în raport de faptul că în speţă instanţa nu este învestită cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel încât operează principiul neagravării situaţiei inculpatului în propria cale de atac [art. 418 alin. (1) C. proc. pen..]. În consecinţă nu pot fi pronunţate soluţii care să agraveze situaţia apelanţilor inculpaţi în ceea ce priveşte încadrarea juridică, cuantumul sancţiunilor sau modalitatea de executare.

Astfel, cum s-a arătat în cele ce preced, susţinând netemeinicia sentinţei penale apelantul inculpat A. şi B., în esenţă, au arătat că aceasta se întemeiază pe o evaluare eronată a acuzaţiei, dar şi a probatoriului administrat în cauză.

Fără a relua argumentaţia stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentaţie pe care instanţa de control judiciar şi-o însuşeşte în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica Curţii Europene a Drepturilor Omului şi potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanţei inferioare (Helle Împotriva Finlandei), se vor analiza criticile formulate în apel.

Astfel, în examinarea criticilor formulate Completul de 5 Judecători, reţine că potrivit art. 1 C. pen., scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul legii. Pentru aceasta, procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege.

În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.

Totodată, pentru asigurarea respectării prezumţiei de nevinovăţie, astfel încât să nu poată fi răsturnată cu uşurinţă - împrejurare în care s-ar nesocoti chiar raţiunea reglementării acestei garanţii procedurale - legiuitorul a instituit standardul probei mai presus de orice dubiu rezonabil, menit să limiteze principiul liberei aprecieri a probelor şi să ofere o protecţie efectivă acuzatului împotriva unei condamnări arbitrare.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 97 alin. (1) din C. proc. pen., constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. De asemenea, potrivit art. 103 alin. (1) din C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

Principiul liberei aprecieri a probelor lasă instanţei de judecată posibilitatea să aprecieze concludenţa tuturor probelor, iar principiul aflării adevărului impune instanţei să dea valoare doar acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.

Astfel, pentru a servi drept temei pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, probele strânse în cursul urmăririi penale şi invocate în rechizitoriu trebuie verificate în cursul cercetării judecătoreşti în mod nemijlocit, oral, contradictoriu şi în şedinţă publică. Numai după verificarea acestor probe cu respectarea principiilor oralităţii, nemijlocirii, contradictorialităţii, publicităţii şi după administrarea din oficiu, sau la cererea părţilor, a oricăror altor probe necesare aflării adevărului, instanţa poate să pronunţe o hotărâre temeinică.

Având în vedere aceste argumente teoretice, văzând criticile formulate de parchet, instanţa de apel, în virtutea efectului devolutiv al căii de atac promovate, reexaminând atât probele administrate nemijlocit în faţa sa, cât şi pe cele administrate în cursul urmăririi penale şi la instanţa de fond reţine următoarele:

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în sarcina inculpatului A. că, folosindu-şi influenţa pe care o deţinea în calitate de preşedinte al E.- Filiala Dolj şi vicepreşedinte la nivel naţional al aceleiaşi formaţiuni politice, în perioada ianuarie-ultima decadă a lunii aprilie 2012, a impus membrilor Biroului Teritorial Permanent al E. Dolj criterii nestatutare constând în plata de către aceştia a unor sume de bani pentru a putea candida pe un loc eligibil pe listele de vot pentru alegerile locale din anul 2012, ori parlamentare din toamna anului 2012, ori pentru a fi susţinuţi politic în vederea ocupării unei funcţii de conducere într-o instituţie publică determinând prin aceasta 20 de membrii ai organizaţiei de partid să remită diverse sume de bani, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a sumei de 290.450 RON, faptă întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de folosire a influenţei în scopul obţinerii de foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Totodată, în sarcina inculpatului B. s-a reţinut că, în calitate de secretar general coordonator al E.- Filiala Dolj în perioada ianuarie-ultima decadă a lunii aprilie 2012, l-a ajutat pe inculpatul A. să-şi folosească influenţa şi autoritatea pe care o deţinea în calitate de preşedinte al E.- Filiala Dolj şi vicepreşedinte la nivel naţional al aceleiaşi formaţiuni şi să impună membrilor Biroului Teritorial Permanent al E. Dolj criterii nestatutare constând în plata de către membrii de partid a unor sume de bani pentru a putea candida pe un loc eligibil pe listele de vot faptă întrunind elementele constitutive ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei în scopul obţinerii de foloase necuvenite, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000.

În concret, sprijinul pe care inculpatul B. l-a dat inculpatului A. s-a reţinut a consta în următoarele acte de complicitate materială:

- s-a preocupat şi a purtat discuţii cu persoane interesate de obţinerea unei funcţii politice, confirmând sprijinul influent al preşedintelui A. ori obţinerea respectivei funcţii în cazul în care persoana interesată va remite sumele de bani denumite generic "X" ori multiplu de "X";

- s-a implicat personal şi în mod direct în colectarea sumelor de bani, în sensul că a dispus secretarei Z. modalitatea în care aceste sume vor fi colectate, cu precizarea expresă că pentru încasarea lor nu se vor elibera documente justificative (chitanţe), ca în cazul cotizaţiilor încasate lunar de aceeaşi secretară, ci vor fi întocmite doar evidenţe formale (notarea într-un tabel), toate sumele de bani astfel încasate fiindu-i remise de către secretară şi fiind gestionate de către inculpatul B.;

- s-a implicat în întocmirea de documente fictive privind raportările adresate Autorităţii Electorale Permanente, scop în care s-au întocmit în fals cinci contracte de donaţie şi cinci chitanţe privind încasarea sumelor de bani donate, care în realitate proveneau din banii remişi de persoanele interesate să ocupe funcţii publice. Astfel, coinculpatul B., secretarul general al organizaţiei de partid, a dispus ca documentele care urmau să fie trimise Autorităţii Electorale Permanente doar pentru a justifica banii cheltuiţi fiscalizat, să fie întocmite pe numele unor persoane care nu figurau pe listele de candidaţi la alegerile locale şi nici nu urmau să primească vreo funcţie de conducere într-o instituţie publică, pentru a nu se putea face vreo legătură între funcţiile obţinute şi remiterea sumelor de bani în acest scop.

În contextul concret al cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, din examinarea materialului probator administrat, constată că activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpaţilor din prezenta cauză este plasată în contextul politic şi social generat de declanşarea campaniei electorale pentru alegerile locale şi parlamentare din anul 2012.

În acest sens, E. şi-a desemnat candidaţi pe listă comună în cadrul L., alianţă politică electorală constituită între M. şi Alianţa de Centru Dreapta - E. - N., numărul de locuri care trebuia să revină fiecărei formaţiuni politice pe lista de consilieri fiind stabilit proporţional cu rezultatele sondajelor de opinie efectuate la nivel judeţean.

În ceea ce priveşte judeţul Dolj, conform algoritmului politic,M. urma să propună 28 de candidaţi pe lista comună privind alegerile pentru Consiliul Judeţean Dolj, iar E. 16 candidaţi.

Totodată, M. urma să desemneze persoanele care vor ocupa, după alegeri, funcţiile de preşedinte al Consiliului Judeţean Dolj şi una dintre cele două funcţii de vicepreşedinte, iar E. persoana care va ocupa cealaltă funcţie de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Dolj.

Circumstanţele în care s-au realizat pretinsele acţiuni de folosire a influenţei pe care inculpatul A. o avea, în calitate de preşedinte al E.- Filiala Dolj şi respectiv, vicepreşedinte la nivel naţional al aceleiaşi formaţiuni politice, de impunere a unor criterii nestatuare care aveau ca finalitate contribuţia financiară a candidaţilor la campania electorală, precum şi gradul de implicare a inculpatului în aceste activităţi au fost reţinute de instanţa de fond care a apreciat că probatoriul administrat demonstrează că inculpatul A., cu sprijinul inculpatului B., folosindu-şi atribuţiile statutare de preşedinte şi influenţa reală în cadrul partidului asupra membrilor Biroului Politic Teritorial (birou care, potrivit atribuţiilor aprobă lista candidaţilor), a pretins sume de bani celor care doreau să candideze, pentru a se afla pe listele ce urmau a fi supuse votului Biroului Politic Teritorial în vederea definitivării listei finale cu care E. Dolj urma să se înscrie la alegerile locale, alături de reprezentanţii M., sub sigla L..

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, cu majoritate, contrar celor reţinute de instanţa de fond, pornind de la principiile sus enunţate, constată că din analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză, nu rezultă, dincolo de orice îndoială, existenţa unor acţiuni exercitate de inculpatul A. care să întrunească elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, în speţă art. 13 din Legea nr. 78/2000.

În acest context se reţine că, în art. 13 din Legea nr. 78/2000 este încriminată "fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani".

Obiectul juridic special al infracţiunii sus-arătate îl constituie relaţiile sociale care se formează, desfăşoară şi dezvoltă, referitoare la corectitudinea, onestitatea persoanelor care îndeplinesc o funcţie de conducere într-un partid ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie în ceea ce priveşte folosirea influenţei ori autorităţii pe care acestea le au.

Prin incriminarea acestor fapte sunt apărate, în subsidiar, şi relaţiile sociale referitoare la prestigiul şi credibilitatea de care trebuie să se bucure partidele, sindicatele, patronatele şi persoanele juridice fără scop lucrativ, acestea constituind obiectul juridic special secundar, adiacent infracţiunii.

Infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie presupune:

- subiect activ calificat, persoana care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial.;

- element material constând în folosirea influenţei ori autorităţii (fiind fără relevanţă dacă autoritatea se exercită în propria organizaţie sau în afara sa);

- scop constând în obţinerea pentru sine ori pentru altul de bani sau alte foloase necuvenite;

- vinovăţie sub forma intenţiei.

Legea enumeră limitativ subiecţii activi (persoana care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial), descrie într-o manieră clară conduita incriminată (folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani sau alte foloase necuvenite).

Prin folosirea influenţei sau autorităţii pe care le are subiectul activ al infracţiunii se înţelege întrebuinţarea, uzitarea capacităţii persoanei de a schimba o decizie sau hotărâre, de a insufla cuiva schimbarea de atitudine, concepţie, hotărâre, decizie, ca urmare a funcţiei de conducere pe care aceasta o deţine în entităţile prevăzute de dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Folosirea se poate referi fie la influenţa, fie la autoritatea pe care le are subiectul activ, ori la amândouă, ele completându-se reciproc.

Influenţa - în sensul care interesează, este aptitudinea, capacitatea persoanei care exercită o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat, patronat ori persoana juridică fără scop lucrativ de a avea trecere, de a înrâuri asupra cuiva pentru a-i schimba atitudinea, concepţia, hotărârea, decizia, datorită funcţiei pe care o deţine.

Autoritatea este prestigiul, consideraţia, vaza, general acceptate a persoanei care îndeplineşte funcţia impusă subiectului activ al infracţiunii.

Pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 influenţa cât şi autoritatea nu trebuie să derive din calităţile individuale, personale ale persoanei învestite cu funcţii de conducere în partid, ci din însăşi funcţia exercitată (H. Diaconescu, Infracţiunile de corupţie şi cele asimilate sau în legătură cu acestea, Ed. All. Beck, Bucureşti, 2004).

Fapta de folosire a influenţei sau autorităţii nu poate fi realizată decât printr-o acţiune, infracţiunea fiind, aşadar, tipic şi exclusiv comisivă.

Astfel cum s-a statuat în jurisprudenţa Înaltei Curţi, "Simpla existenţă a unei funcţii şi totodată a unei influenţe, dată de prerogativele acesteia, cât şi obţinerea unor foloase necuvenite, nu sunt suficiente pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, întrucât existenţa unei influenţe sau autorităţi generale, inerente oricărei funcţii de conducere, nu poate fi echivalată cu folosirea, cu direcţionarea influenţei sau autorităţii în vederea obţinerii unui scop.

Nu poate exista o prezumţie absolută a influenţei instituită de legiuitor pentru existenţa infracţiunii, întrucât a fi de acord cu un asemenea raţionament ar echivala cu acceptarea săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 ori de câte ori o persoană îndeplineşte condiţiile subiectului activ, fără a fi necesară "exhibarea unor elemente faptice", iar pe de altă parte, din moment ce aceste funcţii presupun, ca regulă, luarea unor decizii, orice hotărâre luată ar putea fi considerată element material al infracţiunii de folosire a influenţei".

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, fapta presupune ca funcţia "să fi generat un raport de inegalitate din punct de vedere al potenţialului de influenţare reciprocă" între inculpat şi persoana asupra căreia se exercită influenţa.

În acest context sunt relevante aspecte privind modul de adresare, tonalitatea discuţiilor, tematica abordată verificându-se dacă acestea demonstrează sau nu existenţa vreunui raport de inegalitate, a unui raport de subordonare datorită funcţiei deţinute de liderul politic (sentinţa penală nr. 50 din data de 31 ianuarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, definitivă prin decizia penală nr. 42 din 05 martie 2018, Î.C.C.J. - Completul de 5 judecători).

Cerinţa esenţială ataşată elementului material al laturii obiective este aceea ca fapta să fie comisă în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea 78/2000 scopul marcând destinaţia acţiunii, constituind un element al laturii obiective şi nu a celei subiective.

Din analiza întregului material probator administrat în cauză nu rezultă existenţa unor acţiuni exercitate de inculpatul A. care să se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, învinuirile aduse prin rechizitoriu fiind în afara unor fapte materiale concrete şi nu sunt susţinute probator.

Conduita obiectivă imputată inculpatului A. prin actul de sesizare a instanţei, subsumată verbum regens, a constat în acţiunea de a-şi folosi influenţa, într-o conduită activă, manifestată direct şi explicit constând în impunerea criteriului financiar ce trebuia a fi îndeplinit de membrii de partid pentru a putea fi înscrişi pe poziţii eligibile de vot, şi ulterior în impunerea criteriului votului multiplu pe care urma să-l exercite pentru stabilirea listei finale de candidaţi ai E..

La aceste activităţi trebuie să se raporteze şi evaluarea probatoriului administrat, pentru a se constata, în principal, dacă acţiunea invocată de acuzare există ca manifestare în sfera realităţii obiective şi, dacă întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau dacă a fost săvârşită de cel acuzat.

Raportând aceste considerente teoretice la circumstanţele cauzei, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, cu majoritate, reţine că iniţiativa preşedintelui filialei judeţene Dolj a E., A. de finanţare a bugetului de campanie prin plata unei sume de bani de către membrii de partid care doreau să candideze şi să fie înscrişi pe poziţii eligibile pe listele de vot la alegerile pentru consiliul judeţean sau la alegerile parlamentare ori pentru a fi promovaţi pe funcţii de conducere în instituţii publice a fost supusă la vot şi aprobată de Biroul Permanent Teritorial, fără a exista vreo opoziţie cu referire la criteriul financiar.

De altfel, se constată că existenţa contribuţiilor personale ale candidaţilor în vederea susţinerii campaniei electorale şi faptul că neefectuarea acestor contribuţii poate duce la pierderea locului pe lista de candidaţi nu au fost exclusiv o iniţiativă a inculpatului, constituind, în fapt, o practică a forului de conducere al partidului. Astfel, probatoriul a evidenţiat că astfel de decizii erau curente, fie pentru acoperirea unor datorii, fie pentru sondaje de opinie, fie pentru organizarea unor evenimente sociale la sfârşit de an.

Relevanţă în acest context prezintă declaraţia martorului HH. care a arătat:" Criteriul financiar reprezenta o chestiune care ne ajuta să susţinem cheltuielile campaniei electorale în cadrul E.. Exista această cutumă de a se forma un buget de campanie.(...) Nu reţin dacă în mod expres era prevăzut în statutul partidului un astfel de criteriu, însă aceasta era modalitatea pe care o găsisem pentru a susţine această campanie."

Audiat în legătură cu acest aspect, martorul J. a arătat: " Fac precizarea că întotdeauna în timpul campaniilor electorale dar şi între campanii existau acţiuni prin care se strângeau fonduri de la membrii biroului judeţean. Astfel menţionez că se strângea un cuantum care era diferenţiat în funcţie de funcţia deţinută pe care trebuia să îl achite membrul biroului."

În acest sens se reţine, totodată, că E. era parte în Protocolul de Organizare şi Funcţionare al LLL. (Dreptate şi Adevăr) încheiat la 28 septembrie 2003 şi validat pentru legalitate prin sentinţa civilă nr. 3/14 ianuarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a 5 - a civila, definitivă prin decizia civila nr. 187/05 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti cuprinsul acestuia se prevede existenţa de contribuţii personale ale candidaţilor la alegerile locale precum şi faptul că neefectuarea acestor contribuţii poate duce la pierderea locului pe lista de candidaţi. Mai rezultă, de asemenea, ca toate contribuţiile trebuie efectuate înaintea termenului limită pentru depunerea listei de candidaţi. În cazul in care un candidat contribuie la bugetul campaniei şi pierde poziţia pe lista de candidaţi, acestuia i se restituie contribuţia vărsată.

Totodată, în cuprinsul Protocolul de organizare si funcţionare al Alianţei de Centru Dreapta E.-N., la capitolul 4, alegerile locale, art. 4.3.5.5 consacra, similar cazului LLL., principiul contribuţiei personale, fiind precizat că bugetul campaniei electorale se constituie prin aport în proporţie de 25% al candidatului pentru postul de primar, respectiv de preşedinte al consiliului judeţean (...).

Potrivit Protocolului de funcţionare al L., în cadrul campaniei comune, bugetul campaniei electorale se constituie prin aport în proporţie de 25% al candidatului pentru postul de primar, respectiv de preşedinte al Consiliului Judeţean, 25% al partidului din rândul căruia provenea candidatul pentru postul de primar, respectiv de preşedinte al Consiliului Judeţean, celelalte 50% constituindu-se prin aportul partidelor proporţional cu ponderea pe lista de consilieri.

În ceea ce priveşte sursele de finanţare, Legea nr. 334 din 17 iulie 2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, prevede în mod expres următoarele:

Sursele de finanţare a activităţii unui partid politic sunt (conform art. 3 alin. (1) lit. a)-e) din legea sus menţionată):

- cotizaţii ale membrilor de partid; donaţii, legate şi alte liberalităţi; venituri provenite din activităţi proprii, potrivit art. 16;

- subvenţii de la bugetul de stat;

- împrumuturi în bani de la persoane fizice şi juridice, acestea din urmă încheiate în condiţiile alin. (2)-(6) ale aceluiaşi articol (numai prin acte autentice notariale care să prevadă modul şi termenul de restituire, înscrisuri însoţite de documente de predare - primire).

Similar, potrivit art. 100 lit. a) - e) din Statutul E., sursele de finanţare ale partidului provin din cotizaţiile membrilor partidului, donaţii şi legate, venituri provenite din activităţi proprii, subvenţii de la bugetul de stat şi alte surse, potrivit legii.

Relevanţă în contextul celor ce preced prezintă declaraţia inculpatul A., care a precizat:" (...) după preluarea mandatului de preşedinte din toamna anului 2010 am pus în discuţia biroului politic aprobarea unui set de criterii generale. Am făcut acest lucru pentru a preîntâmpina o situaţie conflictuală care apăruse în anul 2008 la alegerile locale precedente când lista de consilieri locali fusese adjudecată de o majoritate simplă în cadrul biroului politic judeţean.

Criteriile au fost următoarele; ponderea votului politic în biroul politic judeţean (...), evaluarea activităţii membrului (...).

(...) contribuţia personală a candidaţilor fusese deja votată ca fiind unul din criterii încă din anul 2010 şi nu au existat obiecţiuni suplimentare faţă de acest criteriu."

Martorul Q., a precizat că, la finele anului 2011, a avut loc o şedinţă a Biroului Politic Judeţean E. Dolj în cadrul căreia a fost iniţiată discuţia privind suma care trebuie achitată de fiecare persoană interesată să candideze la funcţia de consilier judeţean, la funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean sau să ocupe o funcţie de conducere în instituţiile publice deconcentrate din judeţ, în eventualitatea câştigării alegerilor.

"Acest calcul s-a făcut împărţind suma totală estimată pentru campania electorală la numărul estimat de noi ca fiind numărul locurilor eligibile pe lista pentru Consiliul Judeţean Dolj, estimare făcută în urma negocierilor cu M., ajungându-se la un număr de şase locuri eligibile pentru E. pe lista comună cu L. pentru Consiliul Judeţean Dolj.

Ca urmare a acestei împărţiri a rezultat suma de aproximativ 16.000 RON care trebuia plătită de membrii E. care doreau să se regăsească pe cele şase locuri eligibile pentru Consiliul Judeţean Dolj."

Faptul că funcţia deţinută în cadrul partidului era în strânsă legătură cu desemnarea candidaţilor nu poate conduce la concluzia că a existat o exercitare a influenţei inculpatului în considerarea exclusivă a funcţiei de conducere din cadrul E., în condiţiile în care probele dosarului nu confirmă o astfel de ipoteză.

Astfel, caracterul liber al dezbaterilor din cadrul şedinţelor de partid şi votul efectiv, precum şi lipsa unei impuneri din partea inculpatului A. cu privire la votul exprimat a fost confirmat de martorii audiaţi. Nu în ultimul rând se reţine că finanţarea campaniei electorale nu poate fi disociată de persoana beneficiară, în speţă membrii de partid candidaţi la alegerile pentru Consiliul Judeţean Dolj care erau direct interesaţi să îndeplinească cerinţa financiară şi astfel să contribuie implicit la susţinerea campaniei electorale.

În acest sens se reţine depoziţia martorului T. -" (...) eu am votat pentru adoptarea criteriului financiar nou propus întrucât mi s-a părut normal să se strângă o anumită sumă de bani pentru suportarea cheltuielilor de campanie, nefiind suficiente sumele provenite din cotizaţii şi care, oricum, nu acopereau contravaloarea chiriei, etc.

Ştiu că înainte de colectarea X-ului ni s-a făcut o dare de semănă în care ni s-a comunicat necesarul materialelor pentru campania electorală, detaliindu-ne că ne sunt necesare pixuri, bannere, pliante, ş.a.m.d.

Din punctul meu de vedere cele statuate în cadrul şedinţei de la Gherceşti au fost în regulă. Este normal ca la fiecare şedinţă de acest gen să fie şi oameni nemulţumiţi."

Totodată, martorul GG. a precizat "(...) acea contribuţie financiară la campania electorală reprezenta o cotizaţie suplimentară care nu a fost stabilită ca şi obligaţie pentru ceilalţi membrii ai BPJ ci doar pentru cei care îşi doreau să se afle pe liste pe poziţii eligibile la alegerile locale, astfel cum se votase în cadrul şedinţei BPJ Dolj.

(...) în condiţiile în care deciziile erau votate în unanimitate nu pot considera că acest lucru s-ar datora unei impuneri a inculpatului A.."

(...) decizia ponderii suplimentare de 25% în ceea ce priveşte votul preşedintelui A. a fost, de asemenea, votată unanim în cadrul unei şedinţe BPJ în urma unor argumente pertinente."

În acelaşi sens sunt este şi depoziţia martorului S. care a susţinut că "A. nu a exercitat niciun fel de presiuni asupra mea şi nici nu mi-a impus să votez întru-un anume fel."

Din analiza depoziţiilor martorilor pe care se fundamentează probator acuzaţia, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, cu majoritate, constată că nu este evidenţiată o poziţie de inegalitate din punct de vedere al potenţialului de influenţare reciprocă, de superioritate a inculpatului dată de poziţia sa în cadrul Partidului şi ceilalţi membrii ai partidului.

Este adevărat că inculpatul A. se bucura de un prestigiu politic, fiind perceput ca numărul 2 în partid, dar acest fapt nu a fost de natură să creeze un raport de inegalitate faţă de ceilalţi membrii ai partidului, probatoriul evidenţiind că dezbaterile la şedinţele partidului erau contradictorii, iar votul a fost nealterat.

În acest sens prezintă relevanţă declaraţia martorului HH. " N-am sesizat ca în cadrul şedinţelor BPJ să se voteze ceva doar ca să treacă acea propunere. Spre exemplu, atunci când A. sau, în lipsa acestuia, B. venea cu câte o propunere aceasta se discuta contradictoriu, existau preşedinţi care îşi exprimau opinia pro şi contra şi dacă era vorba de o chestiune sensibilă se vota în secret . . . . . . . . . .niciodată inculpatul A. sau B. nu mi-au cerut să votez într-un anumit mod în cadrul şedinţelor BPJ."

Din relatările martorilor rezultă că persoane din cadrul Filialei Judeţene E. Dolj, interesate fie de funcţia de consilier judeţean, fie de funcţii de conducere în instituţii publice deconcentrate, au avut discuţii personale cu A. şi/sau B., în cadrul cărora au stabilit contribuţia financiară în funcţie de locul/poziţia pe care intenţionau să o ocupe.

Cele mai multe dintre aceste persoane au achitat sumele respective de bani anterior şedinţei Biroului Permanent Teritorial în care s-a decis lista finală de candidaţi, şedinţă care a avut loc în data de 19 aprilie 2012 într-un local public din comuna Gherceşti, judeţul Dolj.

În ce priveşte obligativitatea unui depozit electoral plătibil de către o persoană care doreşte să candideze la alegerile parlamentare, Curtea Europeană în cauza Sukhovetskyy v. Ucraina (cererea nr. x/02) că reţinut "că măsura în litigiu (vizând obligativitatea unui depozit electoral plătibil de către o persoană care doreşte să candideze la alegerile parlamentare) urmărea obiectivul legitim de a garanta dreptul la o reprezentare eficientă şi raţionalizată prin sporirea responsabilităţii celor care participă la alegeri şi limitarea alegerilor la candidaţi serioşi, cu evitarea cheltuirii nerezonabilă a fondurilor publice.

Curtea reiterează faptul că drepturile de vot şi de participare la alegeri sunt implicite în articolul 3 din Protocolul nr. 1. Cu toate acestea, drepturile conferite de articolul 3 din Protocolul nr. 1 nu sunt absolute.

O asemenea măsură (vizând obligativitatea unui depozit electoral plătibil de către o persoană care doreşte să candideze la alegerile parlamentare) este menită să încurajeze o atitudine responsabilă faţă de alegeri din partea potenţialilor candidaţi şi să prevină abuzul de drepturi electorale. S-a considerat că restricţia nu era nici neconstituţională, nici discriminatorie, deoarece nu prevedea dreptul cetăţeanului de a vota sau de a candida la alegeri, ci servea exclusiv ca o condiţie prealabilă pentru înregistrarea candidatului şi a fost aplicată în mod similar tuturor persoanelor care doresc să se înscrie ca şi candidaţi . Mai mult, în afară de problemele electorale, alte preocupări valabile din punct de vedere constituţional, cum ar fi necesitatea de a preveni cheltuieli excesive sau nerezonabile de la bugetul de stat, au servit drept justificare pentru măsura în cauză."

Similar celor reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că probatoriul administrat a evidenţiat totodată, că propunerea inculpatului A. a iscat discuţii contradictorii între membrii Biroului Politic Teritorial. Contrar celor reţinute de instanţa de fond, se constată, însă, că nemulţumirile exprimate reprezintă expresia unei dezbateri democratice şi nicidecum o reacţie faţă de impunerea unei propuneri prin folosirea influenţei. În fapt, se constată că acestea au survenit doar ulterior stabilirii ordinii candidaţilor, unii dintre aceştia exprimându-şi nemulţumirea numai cu privire la locul atribuit pe lista de candidaţi pentru alegerile locale din partea E. Dolj în contextul în care anterior achitaseră o sumă de bani în acest sens şi fuseseră plasaţi pe un loc neeligibil.

Astfel, potrivit declaraţiei martorului I., preşedinte al organizaţiei municipale a E. Craiova şi membru în Biroul Politic Permanent al organizaţiei judeţene a E. " (...) deşi acest criteriu constituia un element de noutate în modalitatea de stabilire a ordinii pe listele candidaţilor la Consiliul Judeţean, niciunul dintre membrii biroului politic permanent nu a ridicat obiecţiuni, ba mai mult a fost votată în unanimitate. (...) pot preciza că după citirea numelor persoanelor înscrise pe lista de candidaţi s-a creat o rumoare şi o stare de nemulţumire printre membrii biroului politic permanent. Cred că această situaţie a fost generată de faptul că, la stabilirea ordinii finale pe liste, (...) unii dintre candidaţi s-au găsit pe liste neeligibile, simţindu - se nedreptăţiţi."

Totodată, martorul H., vicepreşedinte în cadrul biroului Politic permanent a arătat " Preşedintele A. a convocat mai multe şedinţe ale Biroului Politic Permanent, şedinţe în cadrul căror pe ordinea de zi s-au aflat stabilirea unor criterii şi condiţii pentru includerea pe listele de candidaţi a membrilor de partid.

(...) A. a menţionat faptul că persoanele care îşi manifestă dorinţa să candideze trebuie să ajute financiar, prin plata unor contribuţii individuale necesare cheltuielilor de campanie electorală. Au fost discuţii contradictorii în rândul membrilor Biroului Politic Permanent, aceştia manifestându-şi nemulţumirea. (...) Eu nu am fost de acord cu această contribuţie şi mi-am manifestat nemulţumirea, arătând că ceea ce se petrece este contrar legii. Suma mi s-a părut exorbitantă şi nici nu am luat în calcul posibilitatea achitării acesteia."

Martorul G., membru în cadrul biroului Politic permanent a arătat:

"(...)în una din şedinţe s-a propus deschiderea discuţiilor cu privire la componenţa listelor de candidaţi pentru funcţia de consilier judeţean. În cadrul dezbaterilor, s-a precizat că la întocmirea listelor de candidaţi vor avea în vedere, pe lângă criteriul votului şi al activităţii în partid şi plata unor sume de bani pentru susţinerea cheltuielilor de campanie, donaţiile în bani urmând a fi achitate de către cei care îşi manifestau dorinţa să candideze."

"Imediat după şedinţa de la Gherceşti au existat persoane nemulţumite, care au solicitat restituirea sumelor pe care le achitaseră cu titlu de contribuţie electorală la campania electorală. Nemulţumirea acestora s-a datorat votului în ceea ce-i priveşte. " (declaraţia martorului Z.)

Martorul a mai arătat că "Ulterior alegerilor locale din 2012 J. şi-a manifestat nemulţumirea în mod public, susţinând că, deşi a achitat o sumă de bani nu a obţinut susţinerea politică pentru ocuparea unei funcţii publice."

Totodată, martorul Q. a arătat " au existat nemulţumiri după rezultatul votului de la Gherceşti din partea unora dintre candidaţi care au remarcat că nu au fost votaţi de colegi.", susţinând, cu privire la suportarea cheltuielilor din campanie electorală:

"mi se pare normal, în condiţiile în care candidez, ca aportul meu la cheltuielile campaniei să fie mult mai mare, întrucât urma să obţin un beneficiu suplimentar faţă de colegii mei care aveau o contribuţie mult mai mică.(...)" şi precizând: "niciodată A. sau B. nu au exercitat presiuni asupra mea, în sensul de a vota într-un anume fel în cadrul BRJ."

Înalta Curte reţine că, în urma votului exprimat în condiţiile precizate de inculpatul A., au fost desemnaţi ca şi candidaţi pe listele L. la alegerile pentru Consiliul Judeţean Dolj, de pe poziţii eligibile, în ordine, martorii Q., S., T., U. şi AA., iar de pe poziţie semi eligibilă (locul 7 pe lista E.) martorul Y., şi martorul F. rezultând astfel lista finală cu care organizaţia E. Dolj s-a prezentat, alături de M., sub sigla L. la alegerile pentru Consiliul Judeţean Dolj. Martorul F. a fost ales vicepreşedinte al consiliului, iar ceilalţi, nominalizaţi mai sus, consilieri judeţeni (dosar de urmărire penală, filele nr. x - 154).

Materialul probator a evidenţiat că persoanele care au dorit să candideze au ales să plătească sumele stabilite contribuind astfel la suportarea cheltuielilor electorale iar conformarea la aceasta nu a fost urmare a impunerii voinţei inculpatului A., sau a altui mecanism de constrângere ci a unei decizii liber consimţite a candidaţilor de a participa la cheltuielile de campanie electorală.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în majoritate, reţine, totodată că probatoriul administrat nu relevă elemente faptice care să susţină varianta folosirii influenţei dată de funcţia deţinută de inculpat, şi, totodată, constată că nu este întrunită nici cerinţa esenţială ataşată elementului material al laturii obiective, aceea ca faptă să fi fost comisă în scopul obţinerii de foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul, în speţă candidaţii din partea E. pentru funcţiile de care erau interesaţi

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 78/2000 presupune intenţia directă calificată prin scop. Astfel, modalitatea de săvârşire a infracţiunii se caracterizează prin aceea că voinţa făptuitorului - persoana care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial - este îndreptată spre realizarea unei anumite finalităţi - obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite. Acest scop al acţiunii trebuie urmărit de făptuitor, indiferent dacă se realizează sau nu.

Caracterul necuvenit al folosului rezultă din modalitatea în care ar urma să fie obţinut, respectiv fie prin folosirea unor practici interzise, fie de către o persoană care nu putea să îl obţină în mod licit, fie cu privire la bunuri care nu puteau fi obţinute licit de cei în cauză.

Orice modalitate de obţinere a foloaselor contrară legii realizează scopul cerut de norma de incriminare, atunci când cel acuzat a acceptat posibilitatea producerii acestui scop.

În consecinţă, caracterul necuvenit al folosului decurge fie din modalitatea în care ar urma să fie obţinut (folosirea unor practici interzise), fie în raport de calitatea persoanei care urmărea să obţină folosul (o persoană care nu putea să îl obţină în mod licit), fie poate fi consecinţa naturii bunurilor (bunuri care nu puteau fi obţinute licit de cei în cauză).

Raportând aceste considerente teoretice la circumstanţele cauzei, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în majoritate, reţine că scopul spre care au fost îndreptate acţiunile inculpatului nu a fost nicidecum obţinerea de foloase necuvenite ce aveau să fie folosite în campania electorală, astfel cum se reţine în actul de sesizare al instanţei, ci de a se realiza obiectivul politic urmărit, respectiv cât obţinerea a cât mai multe voturi în favoarea partidului din care făcea parte, inculpatul din poziţia sa de preşedinte al organizaţiei judeţene Dolj a E., fiind în mod real interesat ca partidul său să câştige alegerile din acest judeţ.

În acest context, se reţine, totodată, că o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere în entităţile prevăzute de dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 78/2000 reprezintă şi apără interesele acestei entităţi, urmărind, în mod evident, obţinerea cât mai multor beneficii pentru cei ale căror interese le protejează, într-un cadru ce nu excedează dispoziţiilor legale. Totodată, se reţine că atingerea unui obiectiv politic, nu poate reprezenta în sine un folos necuvenit.

Relevanţă, prezintă în acest context şi împrejurarea că inculpatul nu a candidat în nume propriu la alegerile locale din vara anului 2012 şi, prin urmare,nu se poate reţine că a urmărit sporirea sau menţinerea popularităţii sale în rândul colegilor în vederea obţinerii unei funcţii ulterioare, respectiv promovarea propriei cariere politice.

Chiar şi în varianta în care s-ar fi dovedit contrariul, fapta nu corespunde tiparului de incriminare, căci, astfel cum s-a reţinut în cele ce preced, nu s-a demonstrat că inculpatul şi-a folosit influenţa dată de funcţiile pe care le deţinea.

Concluzionând, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, analizând întreg materialul probator administrat în cauză constată că nu rezultă existenţa vreunei acţiuni a inculpatului A. care să se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii de folosire a influenţei în scopul obţinerii de foloase necuvenite de către acesta, precum şi faptul că inculpatul nu a avut nici un moment vreo influenţă asupra membrilor de partid, candidaţi la alegerile din anul 2012, de natură să le schimbe acestora decizia, hotărârea, atitudinea.

2.2. Criticînd soluţia dispusă de instanţa de fond privind respingerea ca neîntemeiată a solicitării inculpaţilor A. şi B. de constatare a intervenirii prescripţiei generale a răspunderii penale pentru infracţiunea de folosire a influenţei sau a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, apelantul inculpat A. a susţinut ca instanţa de fond în mod greşit a stabilit că legea penală mai favorabilă este C. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 63/2012.

Astfel, a susţinut apelentul inculpat, pentru ca în speţa dedusă judecăţii termenul de prescripţie a răspunderii penale să fie dublul teremenului general (10 ani), astfel cum a reţinut instanţa de fond, iar nu jumătate din durata termenului general de prescripţie (7 ani şi 6 luni) acuzarea trebuia să probeze că întâlnirea dintre inculpatul A. şi martorul F. a avut loc cel mai drevreme în data de 22 aprilie 2012 (data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2012) .

Deşi din probatoriul administrat în cauză nu rezultă cu certitudine data comiterii ultimului act meterial de executare specific elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, respectiv data întâlnirii dintre inculpatul A. şi martorul F., instanţa de fond plasează acest moment ulterior datei de 22 aprilie 2012, stabilind, pe cale de consecinţă legea mai favoralliă C. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 63/2012.

Examinând criticile formulate, instanţa de control judiciar reţine că, în speţă instanţa de fond a reţinut că ultimul act este reprezentat de momentul, situat în ultima decadă a lunii aprilie 2012, la câteva zile după şedinţa din 19 aprilie 2012, şi respectiv la o săptămână.

Potrivit depoziţiei martorului F. dată la 08 mai 2017, în faza de urmărire penală, rezultă că, după câteva zile de la şedinţa de la Gherceşti din 19 aprilie 2012, a fost contactat de inculpatul A., care i-a dat întâlnire, în aceeaşi zi, într-o staţie de alimentare combustibil situată la periferia mun. Slatina, unde i-a propus funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, propunere pe care a acceptat-o .

Martorul precizează "la circa o săptămâna de la aceasta discuţie, mai precis in data de 27.04.2012 mi-am dat demisia din funcţia de director al Camerei Agricole Dolj ".

Ulterior martorul a menţionat că întâlnirea a avut loc în ziua în care a fost contactat şi menţionează că "sigur nu era nici duminică şi nici luni, dar nu pot preciza dacă era sâmbătă sau vineri".

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că în procesul penal organele judiciare pot apela la prezumţii simple (judiciare), în special în legătură cu anumite cerinţe ale tipicităţii obiective sau cu privire la tipicitatea subiectivă a faptei ori la imputabilitatea acesteia, însă pentru realizarea unei constatări a comiterii faptei tipice în condiţiile standardului de probă dincolo de orice îndoială rezonabilă, aceste prezumţii simple trebuie să se plaseze în vecinătatea certitudinii, iar orice dubiu profită inculpatului.

În speţă însă, din probatoriul administrat nu poate fi stabilită cu certitudine data comiterii ultimului act material de executare specific elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, iar principiul in dubio pro reo exclude valorificarea, în defavoarea acuzatului, a probelor al căror conţinut este îndoielnic sub aspectul vinovăţiei sale. Altfel spus, atunci când probele administrate relevă variante divergente ale realităţii obiective, deopotrivă plauzibile, iar alte probe clarificatoare nu se întrevăd, exigenţele acestei reguli se opun valorificării, ca sigure, a variantei defavorabile inculpatului, dubiul persistent având, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa instanţei supreme, semnificaţia unei "probe pozitive de nevinovăţie" (decizia penală nr. 3465/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Având în vedere aspectele anterior menţionate, precum şi argumentaţia ce precede vizând inexistenţa vreunei acţiuni a inculpatului A. care să se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii de folosire a influenţei în scopul obţinerii de foloase necuvenite de către acesta, instanţa de control judiciar faţă de "concursul" între cauzele care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale şi cauzele care înlătură răspunderea penală, va reţine prioritatea cauzelor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale.

Astfel, întrucât prescripţia este o cauză de înlăturare a răspunderii penale determinată şi justificată de efectele trecerii timpului asupra nevoii societăţii de tragere la răspundere penală cu privire la săvârşirea unei fapte care există şi a fost săvîrşită de inculpat, este evident că în cazul în care fapta reţinută în sarcina inculpatului nu întruneşte elemetele de tipicitate, fiind incidente dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., prevalenţă nu poate avea decât pronunţarea unei soluţii de achitare determinată de inaptitudinea funcţională a acţiunii penale prin lipsa temeiului de drept al acesteia, această soluţie fiind în mod cert favorabilă inculpatului.

2.3. Examinând criticile formulate în apelul promovat de inculpatul B. Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că omisiunea probării existenţei faptei se răsfrânge nu numai asupra autorului, dar şi în ceea ce îi priveşte pe complici, a căror contribuţie accesorie depinde de existenţa faptei pe care se presupune că au sprijinit-o.

Actele complicelui susţin o faptă comisă de către autor. Lipsa faptei autorului conduce astfel nu numai la achitarea acestuia, dar şi la achitarea pentru acelaşi temei a respectivilor complici, fără ca instanţa să mai analizeze vinovăţia acestora sau să administreze alte probe în ceea ce îi priveşte. Proba privind lipsa faptei autorului este suficientă pentru a conduce la achitarea tuturor celor acuzaţi de a fi participat la fapta respectivă.

Lipsa faptei diferă ca situaţie juridică, prin consecinţele sale, de lipsa vinovăţiei autorului. În acest din urmă caz, fapta pe care o sprijină complicele există, iar lipsa vinovăţiei autorului reprezintă o situaţie subiectivă care îi profită doar acestuia. Lipsa faptei reprezintă însă o situaţie obiectivă ce se răsfrânge asupra tuturor participanţilor care nu pot fi traşi la răspundere pentru un act care nu a existat, indiferent dacă sunt acuzaţi că l-au săvârşit ori doar sprijinit.

Prin urmare, constatând că în cazul autorului, inculpatul A., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în majoritate, apreciază că se impune adoptarea unei soluţii de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. -fapta nu este prevăzută de legea penală- aspect ce determină, sub raportul elementului formal al infracţiunii, lipsa cerinţei esenţiale a complicităţii de a se constitui într-o contribuţie efectivă şi reală la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Or, astfel cum s-a arătat mai sus, în lipsa săvârşirii unei fapte penale de către autor, activitatea realizată de complice nu cade sub incidenţa legii penale, motiv pentru care în baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a din C. proc. pen. va achita pe inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei sau a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, în forma complicităţii, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000.

3. Cu referire la criticile formulate de apelanţii inculpaţi C. şi S.C. D. S.A., care în esenţă, au invocat aprecierea greşită a probelor care au condus la stabilirea vinovăţiei lor, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine următoarele:

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în sarcina inculpatului C. că în calitate de vicepreşedinte al Biroului Permanent Teritorial al Filialei Dolj a E., în cursul lunii mai 2012, a dobândit pentru sine suma de 131.807,05 RON, RON, provenind din săvârşirea de către A. şi B. a infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea 78/2000, cunoscând faptul că banii provin din infracţiuni, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) teza I din Legea 656/2002 .

Totodată, ceea ce se impută inculpatei S.C. D. S.A. este faptul că l-a ajutat pe inculpatul C. să dobândească sumele de bani provenite din infracţiuni, prin aceea că a achiziţionat materialele promoţionale cu bani provenind din fonduri proprii, iar pentru a asigura păstrarea banilor de către autor, a întocmit documente contabile fictive,

În speţa de faţă, cu privire la infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor C. şi S.C. D. S.A., din ansamblul probator administrat în cauză a instanţa de fond a reţinut că inculpatul C. a primit de la inculpatul B. suma de 156.680,20 RON, pe care S.C. D. S.A. a folosit-o din fonduri proprii pentru a achiziţiona materiale publicitare, bunuri ce au ajuns la E. - Filiala Dolj şi au fost folosite în campania electorală din vara anului 2012, banii provenind din sumele colectate ilicit de la membrii de partid.

Suma de bani a ajuns astfel legal în proprietatea inculpatului C., fiindu-i remisă de detentorul ei, şi nu în vreo modalitate ilicită şi a fost folosită în interes propriu, inculpatul cunoscând că provine din săvârşirea de infracţiuni.

În aceste condiţii, a apreciat instanţa de fond, s-a schimbat situaţia juridică a banilor proveniţi din infracţiuni, întrucât inculpatul C. nu ocupa nicio funcţie publică, care să atragă obligaţia declarării veniturilor şi, prin urmare, putea să deţină şi să folosească suma de bani în orice mod.

Sumele de bani nefiscalizate nu puteau fi folosite pentru achiziţionarea materialelor publicitare de valoarea celor care s-au cumpărat prin intermediul societăţii inculpate. Astfel, s-ar fi achiziţionat cantităţi mici de produse pentru care se putea face plata în numerar, achiziţiile repetate ar fi presupus o mare durată de timp, în condiţiile în care, campania electorală are o durată limitată, iar costurile ar fi fost mult mai mari.

În vederea dobândirii banilor proveniţi din infracţiuni, inculpatul C. a fost ajutat de inculpata S.C. D. S.A., care a achiziţionat materialele promoţionale cu bani provenind din fonduri proprii, iar pentru a asigura păstrarea banilor de către C., a întocmit documente contabile fictive. În acest sens, inculpata S.C. D. S.A. a făcut plăţi de 156.680,20 RON din surse proprii pentru materiale promoţionale şi a facturat şi a primit de la partid doar suma de 24.873,15 RON.

Totodată, ceea ce se impută inculpatei S.C. D. S.A. este faptul că l-a ajutat pe inculpatul C. să dobândească sumele de bani provenite din infracţiuni, prin aceea că a achiziţionat materialele promoţionale cu bani provenind din fonduri proprii, iar pentru a asigura păstrarea banilor de către autor, a întocmit documente contabile fictive.

Reevaluând acuzaţiile aduse inculpaţilor, în raport de criticile formulate, instanţa de apel, în majoritate, reţine că infracţiunea de spălare de bani implică, sub aspectul laturii obiective, îndeplinirea cumulativă a două condiţii: existenţa unei activităţi de schimbare sau transformare de bunuri sau valori cunoscând că acestea provin din săvârşirea unor infracţiuni şi provenienţa banilor să fie rezultatul săvârşirii unei infracţiuni.

Infracţiunea de spălare de bani este o infracţiune subsidiară, subzistând doar ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni predicat din care provin bunurile care se schimbă sau se transferă. Legătura dintre infracţiunea predicat şi cea de spălare de bani este dublă şi se concretizează atât la nivel obiectiv, ca cerinţa ataşată obiectului material (bunuri cu origine ilicită), cât şi la nivel subiectiv (inculpatul să aibă cunoştinţa ca aceste bunuri provin din infracţiuni).

În raport de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 656/2002, existenţa juridică a infracţiunii de spălare de bani se bazează pe caracterizarea infracţiunii principale ca fiind de rezultat (să producă bunuri care să facă obiectul unei operaţiuni de schimbare sau de transfer).

Realizarea elementul material al laturii obiective presupune, indiferent de varianta normativă a infracţiunii de spălare a banilor, existenţa bunului, respectiv a banilor, în materialitatea lor, întrucât asupra lor operează schimbarea, transferul, ascunderea, disimularea, dobândirea, deţinerea sau folosirea.

Astfel, infracţiunea de spălare a banilor este condiţionată de comiterea unor infracţiuni aducătoare de venituri care apoi urmează a fi "spălate" pentru ca astfel sumele de bani să dobândească o provenienţă licită, infracţiuni a căror existenţă nu a fost probată.

Fără situaţia premisă infracţiunea de spălare a banilor nu poate fi concepută, fiind lipsită de obiectul ei material.

Or, în speţă nu se poate reţine existenţa aceastei situaţii premisă a infracţiunii de spălare de bani în sarcina inculpatului C. în condiţiile în care mijloacele de probă administrate în cauză nu reliefează elemente faptice de natură a susţine concluzia că suma de bani cu care au fost achiziţionate materialele promoţionale necesare campaniei electorale a provenit din săvârşirea unei infracţiuni. În consecinţă, inexistenţa situaţiei premisă atrage neîndeplinirea condiţiilor de tipicitate specifice infracţiunii de spălare a banilor. (conform jurisprudenţei anterioare a ÎCCJ, secţia penală, decizia penală nr. 300/A/14 iulie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2012).

Totodată, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 varianta normativă prevăzută la lit. c) reţinută în sarcina inculpatului C. constă în dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni. Autorul infracţiunii premisă dobândeşte, deţine sau foloseşte bunurile provenite din infracţiunea săvârşită în starea în care lea dobândit, ele fiind "fructul infracţiunii".

Analizând din această perspectivă probatoriul cauzei, instanţa de control judiciar costată că, nu există nicio dovadă a faptului ca sumele de bani supuse discuţiei au fost dobândite de inculpatul C..

Împrejurarea că inculpatul C. a primit de la partid suma de 156.680,20 RON pentru a fi folosită în scopul achiziţionării de materiale promoţionale ce urmau a fi folosite în campania electorală din vara anului 2012 este relevată doar de inculpatul B., acesta relatând că de repartizarea sumelor de bani încasate de la membrii E., respectiv de distribuirea lor în vederea cheltuirii pe materiale de campanie, s-a ocupat exclusiv inculpatul C..

(...) eu nu mă aflam la sediul Filialei Judeţene a E. Dolj, am sunat-o pe Z. şi am rugat-o să îmi trimită sumele respective prin intermediul unui alt membru aflat la sediu. Z. mi-a comunicat că la sediu se afla şi GG., care este de acord să îmi aducă banii în zona Prefecturii Dolj, unde eu mă aflam.

M-am întâlnit cu GG. la locul stabilit, cred că în parcarea instituţiei, unde acesta mi-a înmânat o sacoşă din plastic, în care se afla o sumă de bani. Nu am procedat la numărarea banilor primiţi şi nu ştiu dacă, la rândul său, GG. cunoştea cuantumul sumei pe care mi-a remis-o. În continuare, eu l-am sunat pe C., căruia i-am spus că sunt în posesia banilor pe care mi-i ceruse şi acesta m-a informat că în cinci minute va veni la locul în care mă aflam MM., care va prelua sacoşa cu bani.

Acest lucru s-a şi întâmplat.

Ulterior, nu m-a mai interesat ce s-a întâmplat cu sumele respective, nu ştiu cum au fost cheltuite acestea, însă am reprezentarea că au fost achiziţionate materiale de campanie ….

Audiata ca martor în cursul cercetării judecătoreşti, în legătură cu aspectele semnalate martora Z. a declarat:

"Nu-mi aduc aminte sa fi dat vreo suma de bani senatorului GG.. Am deţinut fizic suma de 100.000 RON mai mult sau mai puţin, încasată cu titlu de contribuţie campanie electorala. (...) Niciodată nu am dat sume de bani inculpatului Enea în campania din 2012" (declaraţie instanţă din 17 ianuarie 2019, fila x).

Totodată, martorul GG. a declarat:

"Nu ştiu cine s-a ocupat de achiziţionarea materialelor de campanie şi nici nu am primit astfel de materiale" (declaraţie instanţă din 14 martie 2019, fila x).

"Nu mi-a fost solicitat niciodată sa predau vreo suma determinată de bani lui B.. activitate care sa se fi derulat în parcarea din proximitatea sediului instituţiei Prefectului Doli" (declaraţie urmărire penală din 30 august 2017, fila x).

Relevanţă sub acest aspect prezintă şi declaraţia martorului MM., care audiat în cursul cercetării judecătoreşti, a declarat: "Niciodată nu am preluat vreo sumă de bani de la B. ori C. (...) (...).Niciodată nu am preluat vreo suma de bani de la B. si nici de la vreo alta persoana. suma pe care ulterior sa i-o predau lui C.. Nu am fost contactat nici de B. si nici de C. pentru a-mi cere sa transport vreo suma de bani pe care sa o remit unuia sau altuia dintre ei" (declaraţie faza de urmărire penală din 21 septembrie 2017, fila x).

Totodată, se reţine declaraţia martorului O.:"Este exclus ca B. sa-i fi dat sume de bani inculpatului Enea pentru finanţarea campaniei electorate din 2012 întrucât eu nu l-am văzut pe B. dând bani nimănui. Enea nu a participat la şedinţa de la Gherceşti. Enea a contribuit foarte mult In campaniile electorale şi în cadrul partidului. Nu cred că din sumele colectate ca X, B. i-a dat şi inculpatului Enea" (declaraţie instanţă din 12 noiembrie 2018, fila x).

În acelaşi sens este şi declaraţia martorului BB. " Din câte ştiu eu, inculpaţii Enea pe de-o parte, şi B. şi A. pe de alta parte, nu se înţelegeau, erau în opoziţie politică. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu banii colectaţi ca X, nu ştiu ca sumele să fi fost date inculpatului Enea" (declaraţie instanţă din 12 noiembrie 2018, fila137).

În cauză, în absenţa altor probe, care să se poată corobora cu depoziţia inculpatului B. şi din care să rezulte în mod neechivoc că inculpatul C. a dobândit suma de bani, nu se decelează o bază faptică pentru a se putea concluziona în sensul că inculpatul a dobândit sumele de bani în discuţie.

Prin urmare, atât timp cât nu s-a dovedit că suma obţinută de bani colectată cu titlu de X a provenit din săvârşirea unei infracţiuni, respectiv că a fost dobândită de inculpatul C. nu se poate susţine că achiziţionarea materialelor publicitare electorale s-ar fi urmărit ascunderea sau disimularea adevăratei provenienţe a banilor. Nu sunt întrunite aşadar elementele de tipicitate ale infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002

Totodată, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că una dintre condiţiile formei de participaţie penală a complicităţii prevăzută de art. 48 C. pen. este aceea ca autorul să comită o faptă prevăzută de legea penală, la care complicele, cu intenţie, ajută sau înlesneşte în baza unei înţelegeri anterioare sau concomitente comiterii faptei. Or, în condiţiile în care fapta comisă de autor nu este prevăzută de legea penală, nici actele de ajutare sau înlesnire comise de complice nu sunt prevăzute de legea penală şi nu pot atrage răspundere penală a acestuia.

În consecinţă, în condiţiile în care în ceea ce priveşte faptele comise de către inculpatul C. autor al infracţiunii de pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) teza I-a din Legea nr. 656/2002 s-a reţinut că acestea nu sunt prevăzute de legea penală conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., în mod evident nu poate fi reţinută forma de participaţie a complicităţii în sarcina inculpatei S.C. D. S.A la aceeaşi infracţiune, fiind de asemenea incidente dispoziţiile legale evocate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, Cu majoritate, va admite apelurile formulate de către apelanţii inculpaţi C., B., S.C. D. S.A. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 249 din data de 20 iunie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017.

Va desfiinţa în tot sentinţa penală apelată şi, în rejudecare:

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a din C. proc. pen. va achita pe inculpaţii:

- A., pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei sau a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000;

- B., pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei sau a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, în forma complicităţii, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000;

- C., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) teza I-a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi

- S.C. D. S.A., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, sub forma complicităţii, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. c) teza I-a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Vor fi ridicate măsurile sechestrului asigurător dispuse prin ordonanţele din datele de 15.12.2017 şi 20.12.2017 în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea acestei cauze (urmărire penală, fond şi apel) vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu la judecarea cauzei în fond, pentru inculpaţii C. şi S.C. D. S.A., în sumă de câte 868 RON, vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, la judecarea în apel a cauzei, pentru apelanţii inculpaţi C., B., S.C. D. S.A. şi A., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 220 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Admite apelurile formulate de către apelanţii inculpaţi C., B., S.C. D. S.A. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 249 din data de 20 iunie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017.

Desfiinţează în tot sentinţa penală apelată şi, în rejudecare:

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a din C. proc. pen. achită pe inculpaţii:

- A., pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei sau a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000;

- B., pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei sau a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, în forma complicităţii, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000;

- C., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) teza I-a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi

- S.C. D. S.A., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, sub forma complicităţii, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. c) teza I-a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Ridică măsurile sechestrului asigurător dispuse prin ordonanţele din datele de 15.12.2017 şi 20.12.2017 în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea acestei cauze (urmărire penală, fond şi apel) rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu la judecarea cauzei în fond, pentru inculpaţii C. şi S.C. D. S.A., în sumă de câte 868 RON, rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, la judecarea în apel a cauzei, pentru apelanţii inculpaţi C., B., S.C. D. S.A. şi A., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 220 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2020.

OPINIE SEPARATĂ

În dezacord cu opinia majoritară, apreciez că faptele imputate inculpaţilor A. şi B. există, au fost săvârşite de aceştia şi întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii prev.de art. 13 din Legea nr. 78/2000, însă în cauză este incidentă prescripţia răspunderii penale, astfel încât, doar sub acest aspect, apelurile formulate de aceştia erau întemeiate şi trebuiau admise, cu consecinţa desfiinţării în parte a sentinţei apelate şi a încetării procesului penal, în baza art. 396 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. rap.la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Probatoriul testimonial administrat în cauză demonstrează fără echivoc că inculpatul A., în calitate de preşedinte al filialei Dolj a E. şi vicepreşedinte la nivel naţional al acestei formaţiuni politice, a fost cel care a impus criteriul contribuţiei financiare pentru includerea membrilor de partid pe lista de candidaţi pentru alegerile pentru Consiliul Judeţean din iunie 2012, dar şi pentru cei care doreau să ocupe funcţii de conducere la nivelul instituţiilor publice locale deconcentrate.

Pe parcursul procesului penal inculpatul A. a încercat să paseze răspunderea pentru introducerea acestui criteriu Biroului Politic Teritorial, susţinând ascunzându-se astfel în spatele hotărârii acestui organ colectiv de conducere a partidului.

În realitate, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, votul din B.P.T. doar a formalizat o decizie care a aparţinut exclusiv inculpatului A. şi pe care acesta a impus-o organului colectiv de conducere tocmai prin exercitarea autorităţii şi influenţei pe care o avea.

În speţă, nu a fost vorba despre o simplă propunere care putea să fie sau nu votată, în condiţiile în care iniţiativa inculpatului a stârnit nemulţumiri printre membri B.P.T., întrucât până atunci singurul criteriu avut în vedere pentru desemnarea candidaţilor partidului la alegeri era activitatea desfăşurată în cadrul acestuia.

În acest sens, referindu-se la discuţiile premergătoare votului din B.P.T., martorii audiaţi în cauză au arătat că:

- " s-a menţionat de către cei doi membri au prezidiului, A. şi B., că persoanele care îşi manifestă intenţia de a candida la o funcţie de consilier judeţean ori să ocupe o funcţie de conducere trebuie să contribuie cu o sumă de bani la susţinerea campaniei electorale." (declaraţia martorului J.);

- "A., susţinut de omul său de încredere, B., a stabilit că persoanele care doresc să candideze la funcţia de consilier judeţean trebuie să contribuie la finanţarea campaniei electorale a partidului cu suma de 16.000 lei…" (declaraţia martorului O.);

- "preşedintele Organizaţiei Judeţene a E. Dolj - A. a invocat că cei care îşi doresc o funcţie de consilier judeţean sau o funcţie de conducere în cadrul unei instituţii publice trebuie să îndeplinească acest criteriu suplimentar, respectiv acela de a contribui cu o sumă de bani la cheltuielile de campanie electorală." (declaraţia martorului P.);

- "preşedintele A. a stabilit că persoanele care doresc să ocupe funcţii de conducere la nivelul instituţiilor publice locale deconcentrate şi care urmau să se bucure de sprijin politic pentru ocuparea acestora, urmau să achite un multiplu al sumei de 16.000 RON, cred că de două ori această sumă (…) Tot în această şedinţă, preşedintele A. a dispus ca sumele să fie încasate de către secretara Z., cu precizarea că persoanele care achitau trebuiau menţionate într.un tabel." (declaraţia martorului Q.);

- "A., preşedintele Filialei Judeţene E..Dolj, a comunicat că cei care doresc să se regăsească pe lista de candidaţi la Consiliul Judeţean Dolj să achite o anumită sumă de bani, respectiv 16.200 RON ca şi contribuţie pentru susţinerea campaniei electorale (…) De asemenea, s-a mai precizat de către A. că şi cei care îşi doreau obţinerea spijinului politic pentru ocuparea unei funcţii de conducere în instituţiile publice deconcentrate de pe raza judeţului Dolj, în eventualitatea căştigării alegerilor, să îndeplinească criteriul financiar denumit X, adică să achite suma de 16.200 RON." (declaraţia martorului R.)

În ce priveşte posibilitatea ca "iniţiativa" inculpatului A. să fie respinsă la vot, aceasta era doar una strict teoretică.

Astfel, martorul J. a arătat că "nimeni din Biroul Permanent nu s-a opus acestei decizii deoarece toată lumea avea dorinţe de a obţine funcţii publice prin numire sau elective şi nu se dorea supărarea conducerii Filialei Judeţene a E. Dolj", în condiţiile în care, potrivit declaraţiei martorului X. "nicio funcţie de conducere la nivelul instituţiilor publice descentralizate din jud. Dolj nu putea fi ocupată fără avizul preşedintelui Fiilialei Judeţene E..Dolj, la momentul respectiv A., rezultat al influenţei politice pe care acesta o avea la nivelul partidului", în acelaşi sens fiind şi declaraţiile martorului OO..

De asemenea, aşa cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză, preşedintele filialei avea un rol hotărâtor în definitivarea listei de candidaţi pentru alegerile pentru Consiliul Judeţean, în condiţiile în care votul său avea o pondere de 25% din numărul voturilor exprimate de ceilalţi membri ai B.P.T., în acest fel inculpatul A. putând să-şi exercite influenţa în stabilirea persoanelor care, în final, urmau să se regăsească pe locuri eligibile.

Prin urmare, chiar dacă a existat un vot al membrilor B.P.T. asupra criteriului financiar, acesta a fost unul pur formal, întrucât persoanele care făceau parte din acest organ colectiv de conducere nu au avut o reală libertate de acţiune, în condiţiile în care ştiau că desemnarea lor ca şi candidaţi ai partidului pe locuri eligibile pentru Consiliu Judeţean sau susţinerea pentru funcţii în instituţiile publice deconcentrate depindeau în cea mai mare parte de voinţa inculpatului A., ca preşedinte de filială şi vicepreşedinte la nivel naţional.

Pentru aceleaşi considerente, împrejurarea că, teoretic, hotărârile B.P.T. puteau fi atacate la instanţa de arbitraj, lucru care, în concret, nu s-a întâmplat, este lipsită de relevanţă.

În ce priveşte susţinerea potrivit căreia criteriul financiar al contribuţiei personale a candidatului la bugetul de campanie electorală ar fi fost permis de legislaţia în vigoare şi de reglementările interne ale partidului ori alianţei din care acesta făcea parte, apreciez că este nefondată.

Potrivit art. 31 din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, în forma în vigoare la data comiterii faptelor, candidaţii propuşi pentru alegeri de un partid politic puteau finanţa activităţi de propagandă electorală, însă doar prin intermediul partidului. Sumele de bani primite de la candidaţi erau considerate donaţii, aplicându-li se prevederile legii.

Astfel, potrivit art. 23 şi art. 26 din Legea nr. 334/2006, primirea donaţiilor sau a legatelor de la persoanele fizice ori juridice destinate finanţării campaniei electorale se făcea numai printr-un mandatar financiar desemnat în acest scop de conducerea partidului, iar în situaţia în care acestea erau primite după deschiderea campaniei electorale puteau fi folosite numai după declararea lor la Autoritatea Electorală Permanentă.

În speţă, probatorul administrat în cauză a demonstrat că nu a fost vorba despre o contribuţie benevolă a candidaţilor la Consiliul Judeţean, ci despre o condiţionare a înscrierii lor pe lista de candidaţi eligibili de plata unei contribuţii financiare stabilită de inculpatul A..

Cu alte cuvinte, sumele au fost achitate de prezumtivii viitori candidaţi, anterior înscrierii lor pe listă, ca o condiţie, iar nu de candidaţii propuşi de partid, după desemnarea lor oficială, situaţie neacoperită de legislaţia în vigoare.

Faptul că inculpatul A. nu a acţionat în limitele legii este dovedit şi de împrejurarea că pentru sumele pretinse şi primite de la membrii de partid nu au fost eliberate nici măcar chitanţe, ţinându-se o evidenţă simplă într-o agendă a martorei Z., secretar fără forme legale a organizaţiei de partid.

Acest mod de proceda nu a fost o simplă neglijenţă, nu a avut un caracter întâmplător, ci a fost impus de inculpatul B., secretar general al organizaţiei E..Dolj şi omul de încredere al inculpatulu A., fiind o dovadă a faptului că ambii inculpaţi cunoşteau caracterul ilicit al impunerii unor contribuţii financiare, ca o condiţie pentru desemnarea candidaţilor partidului pentru alegerile pentru Consiliul Judeţean Dolj.

Ilegalitatea demersurilor celor doi inculpaţi nu este probată doar de neevidenţierea, în condiţiile legii, a contribuţiilor băneşti ale prezumtivilor candidaţi, ci şi de împrejurarea că aceste sume au fost pretinse şi primite inclusiv de la persoane care doreau să ocupe, după alegerile locale, funcţii de conducere în instituţiile publice deconcentrate din judeţul Dolj.

Or, dacă în cazul candidaţilor la alegeri, era legal posibilă, însă în anumite condiţii, expuse anterior, participarea acestora la finanţarea campaniei electorale, nu acelaşi lucru se poate spune despre sumele pretinse şi primite de la acei membri de partid care doreau să ocupe, după alegeri, funcţii de conducere în instituţiile publice deconcentrate din judeţul Dolj.

Cu alte cuvinte, în cazul acestora din urmă, nu era vorba despre finanţarea propriei campanii electorale, ci, practic, despre cumpărarea sprijinului conducerii filialei judeţene a partidului în vederea ocupării unor funcţii publice numite, iar nu elective, în condiţiile în care, aşa cum am arătat anterior, nicio funcţie de conducere la nivelul instituţiilor publice descentralizate din jud. Dolj nu putea fi ocupată fără avizul preşedintelui Fiilialei Judeţene E..Dolj.

Dincolo de caracterul profund imoral al unor numiri în funcţii publice doar ca urmare a sprijinului provenit din partea partidului politic aflat la putere la nivel local sau central, plata unor sume de bani pentru obţinerea acestui sprijin are în mod evident un caracter ilegal, în condiţiile în care a fost practic impusă, fiind rezultatul direct al influenţei şi autorităţii exercitate de inculpatul A., în calitatea sa de preşedinte al filialei judeţene a E. şi vicepreşedinte al aceluiaşi partid la nivel naţional.

De altfel, împrejurarea că inculpatul A. a fost pe deplin conştient de caracterul ilicit al actelor sale este dovedită de conduita pe care a adoptat-o după alegerile locale, prin raportare la martorul V.. Astfel, fiind ameninţat de acesta cu darea în vileag a discuţiilor din B.P.T. referitoare la impunerea unor contribuţii financiare, pentru care martorul deţinea înregistrări audio, în condiţiile în care era nemulţumit că nu fusese numit în funcţia publică pentru care plătise suma impusă de inculpatul A., acesta din urmă l-a angajat pe V. ca şi consilier la cabinetul său parlamentar pentru a-şi recupera banii şi a evita, pe această cale, sesizarea de către el a organelor de urmărire penală. Angajarea formală a martorului este probată de declaraţia martorului MMM., care a arătat că V. nu a prestat nicio activitate în schimbul banilor încasaţi în calitate de consilier al deputatului A..

Prin urmare, impunerea unor contribuţii financiare pentru persoanele care doreau să obţină după alegeri o funcţie de conducere în instituţiile publice deconcentrate demonstrează cu prisosinţă caracterul ilicit al acţiunilor întreprinse de inculpatul A., în calitatea sa de preşedinte al filialei judeţene Dolj şi vicepreşedinte la nivel naţional.

În concluzie, apreciez că probatoriul adminstrat în cauză demonstrează că, în perioada ianuarie-21.04.2012, inculpatul A., în calitate de preşedinte al filialei Dolj a E. şi vicepreşedinte la nivel naţional al acestui partid, şi-a folosit autoritatea şi influenţa derivate din funcţiile de conducere deţinute şi a impus membrilor B.P.T. plata unei sume de bani atât de către persoanele care doreau să fie înscrise pe poziţii eligibile pe lista alianţei L.. pentru alegerile pentru Consiliul Judeţean Dolj din iunie 2012, iar în cazul martorului F. - pentru a fi înscris pe prima poziţie de pe această listă, care asigura funcţia de vicepreşedinte al respectului consiliu, cât şi de către persoanele care urmăreau numirea în funcţii de conducere în cadrul instituţiilor publice deconcentrate din judeţul Dolj, obţinându-se pe această cale foloase necuvenite în valoare totală de 290.450 RON, faptă care întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prev.de art. 13 din Legea nr. 78/2000, săvârşită de acest inculpat în calitate de autor.

În privinţa inculpatului B., în acord cu instanţa de fond, apreciez că probatoriul administrat în cadrul procesului penal a dovedit sprijinul pe care acesta l-a acordat inculpatului A. în acţiunile ilicite pe care cel din urmă le-a comis.

Perceput de martorii audiaţi în cauză ca fiind o persoană de încredere a inculpatului A., dovadă fiind intenţia acestuia din urmă de a-l propulsa în funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Dolj, inculpatul B. nu doar că a participat, în calitate de secretar general, la şedinţele B.P.T. în care inculpatul A. a impus criteriul financiar, ci a purtat discuţii cu persoanele interesate de obţinerea unei funcţii publice, condiţionată de plata sumelor de bani menţionate de preşedintele filialei.

Astfel, martorul J. l-a indicat pe inculpatul B. ca fiind cel care, alături de inculpatul A., a condiţionat candidatura la Consiliul Judeţean sau ocuparea unei funcţii publice de plata unei sume de bani pentru campania electorală, în acelaşi sens fiind şi declaraţia martorului O., care a arătat că inculpatul A., susţinut de omul său de încredere, inculpatul B., a stabilit criteriul financiar pentru persoanele care doreau să candideze pentru funcţia de consilier judeţean.

De asemenea, martorul P. a arătat că B. şi C. i-au spus că pentru a obţine susţinerea politică în vederea numirii într-o funcţie publică de conducere trebuie să achite o sumă de bani, lucru pe care ulterior martorul l-a şi făcut.

Martorul K. a arătat că discuţiile privind suma exactă cu care trebuia să contribuie persoanele interesate erau purtate individual cu fiecare doritor în parte de către A. şi B., principalul om de încredere al celui dintâi, care fusese desemnat să se ocupe de recrutarea persoanelor interesate să ocupe funcţii de conducere în instituţii publice. Astfel, eventualii doritori se adresau mai întâi inculpatului B., care stabilea condiţiile de eligibilitate într-o astfel de funcţie.

Inculpatul B. s-a implicat efectiv în discuţiile purtate în legătură cu suma datorată de reprezentantul Organizaţiei de Tineret a E..Dolj, martorul U., pentru a fi înscris pentru o poziţie eligibilă pentru Consiliul Judeţean, inculpatul fiind de acord ca acesta să plătească o sumă de bani diminuată, de 12.000 RON.

Relevantă este, de asemenea, declaraţia martorului Badea care a arătat că inculpatul B. a participat la toate şedinţele şi l-a susţinut pe inculpatul A. în deciziile luate în legătură cu stabilirea criteriului financiar şi impunerea acestuia.

Ajutorul dat de inculpatul B. nu s-a rezumat la participarea la discuţiile purtate individual sau în cadrul B.P.T., ci acesta s-a implicat personal în colectarea sumelor de bani, dându-i, totodată, indicaţii martorei Z. să nu elibereze chitanţe pentru sumele încasate şi să ţină evidenţa acestora doar prin înscrierea lor într-un tabel.

De asemenea, inculpatul B. s-a implicat şi în întocmirea documentelor fictive adresate A.E.P. (contracte de donaţii doar pentru suma de 27.500 RON care a fost cheltuită fiscalizat), dispunând ca actele să fie întocmite pe numele unor persoane care nu candidau la alegerile locale şi nici nu urmau să primească vreo funcţie de conducere, tocmai pentru a nu se putea face ulterior vreo legătură între funcţiile obşinute şi plata unor sume de bani în acest scop.

De altfel, inculpatul B. era cel care se ocupa de cheltuirea sumelor de bani încasate ilicit, acestea nefiind eliberate de martora Z. decât în urma unor discuţii purtate cu inculpatul B..

Prin urmare, din probele administrate în cauză rezultă nu doar că inculpatul B. a cunoscut originea ilicită a sumelor de bani colectate, ci şi faptul că acesta s-a implicat activ în discuţiile purtate în şedinţele B.P.T., susţinându-l pe inculpatul A., în colectarea contribuţiilor financiare stabilite de acesta şi cheltuirea lor ulterioară, dar şi în contrafacerea documentelor prezentate la A.E.P., acţiuni săvârşite cu intenţie, prin care inculpatul B. a înlesnit activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul A., în calitate de autor.

Pentru toate aceste considerente, apreciez ca fiind nefondate criticile formulate de apelanţii inculpaţi A. şi B. care pun în discuţie existenţa faptelor, a vinovăţiei şi a întrunirii condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii prev.de art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru care au fost trimişi în judecată.

În ce priveşte data săvârşirii infracţiunii, în acord cu instanţa de fond, apreciez că infracţiunea comisă de inculpaţii A. şi B., în calitate de autor şi complice, este una continuă succesivă, astfel încât prescripţia răspunderii penale se calculează, atât potrivit art. 122 alin. (2) C. pen. 1969, cât şi potrivit art. 154 alin. (2) C. pen. în vigoare de la data încetării acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al infracţiunii.

În rechizitoriu au fost identificate trei momente care se circumscriu folosirii de către inculpatul A. a influenţei şi autorităţii derivate din calitatea sa de preşedinte al E. - Filiala Dolj, dar şi de vicepreşedinte al aceleiaşi formaţiuni la nivel naţional, respectiv perioada ianuarie- martie 2012 (când a impus membrilor Biroului Permanent Teritorial plata unei sume de bani pentru înscrierea candidaţilor la alegerile pentru Consiliu Judeţean pe poziţii eligibile, dar şi pentru a fi susţinuţi de partid pentru funcţii de conducere în instituţii publice descentralizate), data de 19.04.2012 (câna acelaşi inculpaţ a impus criteriului votului său multiplu pentru stabilirea listei finale de candidaţi, dar şi faptul că cel care va ocupa funcţia de vicepreşedinte al C.J.Dolj va fi stabilit exclusiv de către el) şi o dată neprecizată, situată în ultima decadă a lunii aprilie 2012 (când inculpatul A. şi-a folosit în mod direct influenţa şi autoritatea faţă de martorul F., pe care l-a determinat să achite suma de 54.800 RON pentru a fi inclus pe prima poziţie a listei de candidadţi pentru Consiliul Judeţean, din care, automat, devenea vicepreşedinte al acestei instituţii).

Având în vedere că acuzaţiile aduse inculpatului A. se rezumă, în esenţă, la impunerea criteriului nestatutar al plăţii unor sume de bani pentru a ocupa o poziţie eligibilă la alegerile locale din iunie 2012 sau o funcţie de conducere într-o instituţie publică descentralizată, este întemeiată susţinerea apelantului inculpat în sensul că nu există un raport de cauzalitate între impunerea votului multiplu în şedinţa din 19.04.2012 şi obţinerea folosului necuvenit, căci sumele de bani au fost încasate ca urmare a criteriului financiar impus de acelaşi inculpat la şedinţele anterioare ale B.P.T. Împrejurarea că, cu aceeaşi ocazie, inculpatul A. le-a cerut celor care intenţionau să candideze, dar nu achitaseră încă valoarea de refeinţă "X", să o plătească, nu are relevanţă din perspectiva acuzaţiilor aduse acestuia, căci criteriul financiar fusese deja impus la o şedinţă anterioară, iar la data de 19.04.2012 s-a pus doar problema încasării efective a sumelor datorate de prezumtivii candidaţi.

Aşa fiind, infracţiunea imputată inculpaţilor A. şi B. trebuie analizată exclusiv din perspectiva acţiunilor săvârşite de aceştia anterior şi ulterior datei de 19.04.2012, căci doar acestea se circumscriu elementului material rezultat din norma de incriminare şi au aptitudinea de a avea ca rezultat obţinerea unor foloase necuvenite.

În consecinţă, faţa de cele reţinute în actul de sesizare, rezultă că momentul epuizării activitităţii infracţionale coincide cu întâlnirea pe care inculpatul A. a avut-o cu martorul F., ocazie cu care cel dintâi l-a determinat pe acesta din urmă să achite o sumă de bani pentru a fi inclus pe prima poziţie a listei de candidaţi pentru Consiliul Judeţean, care asigura desemnarea sa ulterioară ca vicepreşedinte al acestei instituţii.

În legătură cu data întâlnirii, singurele probe relevante sunt declaraţiile date de martorul F., în condiţiile în care la aceasta nu au participat şi alte persoane.

Astfel, dacă în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de fond, martorul a arătat că întâlnirea a avut loc la câteva zile după şedinţa B.P.T. de la Gherceşti, din data de 19.04.2012, în faţa instanţei de apel, martorul a precizat că întâlnirea s-a desfăşurat la două zile după această şedinţă, la sfârşitul săptămânii, nefiind însă o zi de duminică.

În raport de cele afirmate de martor, având în vedere că data de 19.04.2012 corespunde unei zi de joi, rezultă că întâlnirea dintre acesta şi A. a avut loc sâmbătă, 21.04.2012, aceasta fiind şi data epuizării activităţii infracţionale imputată inculpatului.

Or, Legea nr. 63/2012, care a modificat disp.art. 124 C. pen. 1969 referitoare la prescripţia specială a răspunderii penale, a fost publicată în Monitorul Oficial la 19.04.2012 şi a intrat în vigoare la 22.04.2012, ora 0:00, conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.

Prin urmare, la data epuizării activităţii infracţionale desfăşurată de inculpatul A., erau în vigoare disp.art. 124 C. pen. 1969 nemodificate, potrivit cărora prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut la art. 122 este depăşit cu încă jumătate.

Având în vedere că infracţiunea prev.de art. 13 din Legea nr. 78/2000 este pedepsită cu închisoare de la unu la 5 ani, rezultă că termenul de prescripţie specială a răspunderii penale este de 7 ani şi 6 luni şi s-a împlinit la 21.10.2019.

Prin urmare, doar în aceste limite, apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. erau întemeiate, sens în care sentinţa atacată se impunea a fi desfiinţată în parte, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de încetare a procesului penal, conform art. 396 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. rap.la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunea imputată acestor doi inculpaţi.

În privinţa inculpatului C., probatoriul administrat în cauză demonstrează că acesta a dobândit o parte din suma încasată ca urmare a exercitării influenţei şi autorităţii de către inculpatul A. cu ajutorul inculpatului B., în cuantum total de 290.450 RON, cunoscând provenienţa sa ilicită.

Astfel, din declaraţia martorului P. a rezultat nu doar faptul că inculpatul C., vicepreşedinte al B.P.T. al filialei Dolj a E., a participat la şedinţele la care s-a discutat despre impunerea unei contribuţii financiare, ci şi că acesta i-a spus martorului că, pentru a obţine susţinerea dorită pentru a ocupa o funcţie de consilier judeţean sau o funcţie de conducere într-o instituţie deconcentrată, trebuie să achite o sumă de bani, negociată la valoarea de 20.000 RON.

De asemenea, martorul U. a făcut referire la o discuţie purtată cu inculpatul C., în care i-a transmis acestuia nemulţumirea faţă de introducerea criteriului financiar ca o condiţie pentru înscrierea sa pe o poziţie eligibilă pe lista de candidaţi pentru Consiliul Judeţean, ocazie cu care cel din urmă inculpat i-a spus că, deşi nu este de acord cu acest criteriu, trebuie să-l respecte, pentru că reprezintă o decizie a inculpatului A..

Relevantă este şi declaraţia martorului F., care a arătat că, atunci când a mers la sediul filialei pentru a depune suma de bani reprezentând contribuţia sa financiară la campania electorală, printre persoanele prezente era şi inculpatul C., martorul având reprezentarea faptului că, atât acesta, cât şi ceilalţi colegi de partid ştiau scopul pentru care el plătea respectiva sumă.

În egală măsură, acelaşi martor a arătat că toate persoanele din B.P.T. au cunoscut sursele de finanţare a campaniei electorale din vara anului 2012, inclusiv inculpatul Enea, iar chestiunea contribuţiilor care trebuiau plătite de cei care vizau ocuparea funcţiilor de consilieri judeţeni sau alte funcţii de conducere în instituţii publice a fost reiterată în mai multe şedinţe ale B.P.T., astfel încât, chiar dacă unul dintre membrii biroului ar fi lipsit la una dintre ele, nu ar fi avut cum să nu afle despre deciziile luate.

În ce priveşte achiziţionare materialelor electorale, acelaşi martor a arătat că într-o şedinţă a B.P.T. au fost desemnate nişte persoane care să se ocupe de această activitate, printre ele aflându-se şi inculpatul C..

Prin urmare, probatoriul testimonial administrat în cauză demonstrează că acest inculpat a cunoscut faptul că sumele de bani încasate la nivelul filialei Dolj a E. au reprezentat un folos necuvenit, rezultat al exercitării autorităţii şi influenţei de către inculpatul A., derivată din calitatea acestuia de preşedinte de filială şi vicepreşedinte la nivel naţional al E., având aşadar o provenienţă infracţională, fiind fără relevanţă pentru existenţa infracţiunii imputate inculpatului Enea împrejurarea că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunea predicat prev.de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

De altfel, împrejurarea că inculpatul Enea a cunoscut caracterul ilicit al respectivelor sume de bani rezultă şi din modul în care s-a procedat pentru achiziţionarea materialelor electorale pentru alegerile locale din iunie 2012.

Astfel, cunoscând că aceste sume nu au fost strânse şi declarate conform legii şi nu puteau, de aceea, să fie utilizate în totalitate pentru achiziţionarea de materiale electorale, inculpatul Enea a implicat societatea D. S.A., deţinută de familia sa, la care inculpatul avea calitatea de acţionar şi funcţia de director adjunct, în încheierea unui contract de prestări servicii pentru achiziţionarea de asemenea materiale în valoarea totală de 156.680,20 RON, livrate în totalitate către E. Dolj, căreia însă i-a facturat o sumă mai mică, situată în limitele celei declarate cu titlu de donaţii, în condiţiile legii (24.873,15 facturată RON faţă de 27.500 RON declarată).

Mai mult, având în vedere că sumele fuseseră strânse în numerar, la emiterea chitanţelor şi a facturilor către partid s-a urmărit că aceste documente să nu depăşească limita plafonului zilnic de plăţi în numerar permisă de lege, de 5.000 de RON.

În ce priveşte dobândirea de către inculpatul C. a sumei reprezentând diferenţa între valoarea contractului de prestări servicii, negociat şi semnat de el în numele S.C.D. S.A., şi suma facturată către adevăratul şi unicul beneficiar al materialelor electorale, respectiv E. Dolj, din declaraţia inculpatului B., coroborată cu declaraţiile martorilor GG., MM. şi Z. rezultă nu doar faptul că inculpatul Enea a fost desemnat de inculpatul A. să se ocupe de achiziţia materialelor electorale, ceea ce presupunea în mod logic şi accesul la resursele financiare necesare plăţii acestora, ci şi împrejurarea că, în concret, inculpatul Enea i-a solicitat remiterea sumelor colectate cu titlu de contribuţie financiară pentru alegerile locale, lucru care s-a realizat cu ajutorul martorilor GG. şi MM., banii fiind transportaţi într-o sacoşă din plastic. De asemenea, cu o altă ocazie, inculpatul Enea şi-a dat acceptul ca martorul U. să primească o sumă de bani din sumele strânse cu titlu de contribuţii financiare pentru a plăti nişte materiale electorale.

Aceste susţineri ale inculpatului B. sunt credibile, în condiţiile în care, în mod evident, nu exista niciun motiv pentru ca inculpatul Enea sau societatea de familie D. S.A. pe care acesta o controla să suporte din fonduri proprii, cu titlu gratuit, materiale electorale în beneficiul partidului din care inculpatul făcea parte, deţinând o funcţie de conducere, în condiţiile în care, pe de o parte, acesta nici măcar nu a candidat la alegerile locale din iunie 2012, iar, pe de altă parte, nu există nicio probă din care să rezulte că E. ar fi achitat către S.C.D. S.A. diferenţa de 131.807,15 RON.

În caz contrar, ar însemna că inculpatul Enea, direct sau prin societatea la care era acţionar, a acceptat în mod deliberat să sufere o pagubă, ceea ce este ilogic, pentru că orice persoană sau societate este preocupată măcar de integritatea propriului patrimoniu, dacă nu chiar de a realiza un câştig din activitatea desfăşurată.

Susţinerile potrivit cărora filiala E. Dolj nu dispunea de fondurile băneşti necesare achiziţionării materialelor electorale, ceea ce ar fi justificat implicarea S.C.D. S.A. în această opearţiune, sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, ca urmare a impunerii criteriului financiar de către inculpatul A., a fost strânsă suma totală de 290.450 RON, superioară celei de 156.680,20 RON menţionată în contractul de prestări servicii încheiat de S.C.D. S.A.

În realitate, nu lipsa resurselor financiare, ci imposibilitatea folosirii lor, ca efect al modului ilicit de colectare a acestora, a condus la încheierea contractului de prestări servicii şi la aparenta suportare a unei părţi însemnate din contravaloarea acestuia de către S.C.D. S.A.

Implicarea respectivei societăţi în achiziţionarea materialelor electorale pentru alegerile locale din iunie 2012 a fost, în fapt, compensată financiar din contribuţiile ilicite pretinse de inculpatul A., prin remiterea în numerar către inculpatul C. a diferenţei de 131.807,05 RON achitată de S.C.D. S.A. din fonduri proprii, sumă nefiscalizată, care a rămas la dispoziţia acestui inculpat, fiind fără relevanţă, pentru existenţa infracţiunii ce i se impută, modul în care C. a folosit-o ulterior.

În privinţa inculpatei S.C.D. S.A., implicarea sa în achiziţionarea materialelor electorale şi, mai ales, suportarea în mare parte a contravalorii acestora din fonduri proprii a înlesnit dobândirea de către inculpatul C. a sumei de 131.807,05 RON provenind din săvârşirea de către inculpaţii A. şi B. a infracţiunii prev.de art. 13 din Legea nr. 78/2000, întrucât contractul de prestări servicii încheiat de societate a reprezentat temeiul de fapt care a justificat încasarea de către C. a sumei sus-menţionate.

Pentru aceste considerente, apreciez că faptele imputate inculpaţilor C. şi S.C.D. S.A. există, au fost săvâşite de aceştia şi întrunesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor prev.de art. 29 alin. (1) lit. c) teza I din Legea nr. 656/2002, astfel încât soluţia de condamnare dispusă de instanţa de fond este legală şi temeinică, sens în care apelurilor declarate de inculpaţi trebuiau respinse, cu consecinţa obligării lor la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluţionarea acestora.