Conflict of jurisdiction between Supreme Court civil sections: Vindication of real estate vs. declaratory action under internal allocation rules

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea de declinare a competenţei pronunţate de secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin Decizia nr. 796 din 5 mai 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a declinat în favoarea secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de recurentul-reclamant Municipiul Braşov, de recurenta-pârâtă A. S.A. şi de recurenta-intervenientă accesorie B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1067/Ap din 14 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

În motivarea hotărârii, s-a reţinut, în esenţă, că, în litigiul dedus judecăţii, atât reclamantul Municipiul Braşov, cât şi intervenientul principal Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, au solicitat instanţei, fiecare pentru sine, să dispună obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la a lăsa, în deplină proprietate şi posesie, imobilul în litigiu. Faţă de obiectul litigiului şi raportat la funcţionarea în cadrul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a completelor specializate în soluţionarea cererilor în materia revendicării imobiliare, recursurile sunt de competenţa secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În acelaşi sens, instanţa a remarcat că, în cauză, calificarea petitelor cererii de chemare în judecată în raport de prevederile art. 30 din C. proc. civ. este contestată şi face, în parte, obiectul criticilor din recurs. Cu toate acestea, competenţa specializată a instanţei de recurs trebuie stabilită prin raportare la calificarea dată deja de instanţa de apel, conform căreia apare ca fiind principal capătul având ca obiect acţiunea în revendicare imobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate publică, iar excepţiile de nelegalitate invocate în susţinerea acţiunii în revendicare reprezintă chestiuni prejudiciale, ce urmează regimul prevăzut de art. 124 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv prorogarea legală de competenţă în favoarea aceloraşi complete specializate.

2. Hotărârea de declinare a competenţei pronunţate de secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Ca urmare a declinării de competenţă, cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2015*.

Prin încheierea nr. 1934 din 6 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declinat competenţa de soluţionare a recursurilor în favoarea secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul, spre competentă soluţionare, Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această hotărâre, secţia I civilă a reţinut, în esenţă, următoarele:

Alocarea unor competenţe specializate, distinct de competenţele comune ale completurilor de judecată, care funcţionează la nivelul celor două secţii civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 s-a realizat prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, modificată, în parte, prin Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012.

Potrivit Anexei 1 la Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012, care cuprinde regulile de înregistrare şi repartizare a dosarelor între secţia I civilă şi secţia a II-a civilă, începând cu data de 13 aprilie 2011, în cadrul secţiei I civile funcţionează completuri specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001 (ID 3460), a exproprierii (ID 3590), în materia revendicării imobiliare (ID 3960 şi ID 4200). De asemenea, există două completuri specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietăţii intelectuale.

În cadrul secţiei a II-a civile funcţionează completuri specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect raporturile juridice privind societăţile comerciale, raporturile juridice dintre profesionişti, obligaţiile născute din legi speciale, pretenţii, printre acestea fiind enumerate şi acţiunea în constatare şi acţiunea în constatarea nulităţii şi în anulabilitate.

De asemenea, conform Hotărârii nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, restul dosarelor civile înregistrate după data de 13 aprilie 2012, având alte obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secţii, prin utilizarea aplicaţiei Ecris.

Prin Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit că, începând cu 1 octombrie 2018, litigiile ce revin în competenţa celor două secţii se vor repartiza între acestea "în funcţie de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii juridice, conform Nomenclatorului Ecris, după cum urmează: secţiei I civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele Civil, Proprietate intelectuală, Minori şi familie; secţiei a II-a civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele Litigii cu profesionişti, Faliment, Asigurărilor sociale, Litigii de muncă, Drept maritim şi fluvial şi Insolvenţa persoanei fizice".

În cauză, au fost avute în vedere obiectul cererii introductive, dispoziţiile invocate, cererea de intervenţie principală formulată de Statul Român, prin care s-a solicitat să fie obligată pârâta A. S.A. să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul în litigiu şi să fie efectuate cuvenitele rectificări în evidenţele de carte funciară, faptul că, prin decizia recurată s-a arătat că stabilirea caracterului accesoriu sau principal al petitelor formulate este atributul exclusiv al reclamantului, conform art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., susţinerea reclamantului Municipiul Braşov de la termenul din 04.03.2016, în sensul că "acţiunea se doreşte a fi una complexă, petitorie, având ca obiect constatarea dreptului de proprietate publică al Municipiului Braşov, asupra imobilului în litigiu" şi faptul că instanţa de apel a arătat că, în aceste condiţii şi cu respectarea principiului disponibilităţii reglementat de art. 9 C. proc. civ., instanţa de fond a reţinut în mod corect că petitul principal al cererii de chemare în judecată îl reprezintă solicitarea de constatare a faptului că imobilul în litigiu este proprietatea Municipiului Braşov, iar restul petitelor ce au fost formulate în cauză au caracter accesoriu, inclusiv pretenţiile referitoare la desfiinţarea titlurilor de proprietate ce au fost emise de către autorităţile statului cu privire la acest imobil.

La soluţionarea excepţiei necompetenţei funcţionale a secţiei I civile, este avută în vedere calificarea dată deja de instanţa de apel, potrivit căreia litigiul de faţă care are ca obiect principal constatarea faptului că imobilul denumit generic "Complex Cetate’’ este proprietatea Municipiului Braşov, obiect ce nu se situează în sfera jurisdicţională a completurilor specializate din cadrul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, înfiinţate prin Hotărârea nr. 8/2012 a Colegiului de conducere.

De asemenea, s-a reţinut că recursurile ce formează obiectul cauzei au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă anterior adoptării Hotărârii nr. 99 din 20 septembrie 2018 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Faţă de obiectul principal al cauzei pe care se grefează cererea de recurs (acţiune în constatare), de data înregistrării acesteia pe rolul instanţei supreme (24 august 2017) şi de data la care, prin Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit o altă repartizare între cele două secţii ale instanţei a cauzelor în funcţie de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii juridice, conform Nomenclatorului Ecris, anume 1 octombrie 2018, litigiul având ca obiect principal acţiune în constatare se circumscrie competenţei alocate secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Anexa la Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Completul de 5 judecători, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 136 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. referitoare la conflictul negativ de competenţă ivit între două secţii ale Înaltei Curţi, va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Dosarul nr. x/2015 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24 august 2017, când, în privinţa repartizării cauzelor între cele două secţii, era aplicabilă Hotărârea Colegiului de conducere nr. 8 din 5 aprilie 2012, prin care au fost stabilite regulile de repartizare a dosarelor între secţia I civilă şi secţia a II-a civilă, iar, conform anexei la această hotărâre:

"1) În cadrul secţiei I civile funcţionează [...] complete specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect cereri formulate [...] în materia revendicării imobiliare (ID 3960 şi ID 4200) [...].

2) În cadrul secţiei a II-a civile funcţionează [...] complete specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect: acţiunea în constatare (ID 3200 şi ID 4180)".

În raport cu partajarea competenţei dintre cele două secţii, problema de drept care a stat la baza ivirii conflictului de competenţă a fost generată de calificarea juridică a obiectului litigiului, fie ca acţiune în constatare, ipoteză în care competenţa ar reveni secţiei a II-a civile, fie ca acţiune în revendicare, situaţie în care competenţa ar reveni secţiei I civile.

Prin cererea introductivă, înregistrată la 6 mai 2015 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă sub nr. x/2015, reclamantul Municipiul Braşov a chemat în judecată pe pârâţii A. S.A., Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, solicitând instanţei să constate că imobilul denumit "C." este proprietatea sa, fiind bun de interes şi de uz public, să se constate nulitatea absolută a actelor întocmite cu nerespectarea dreptului său şi să oblige pârâta A. S.A. să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul în discuţie.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 554 (care reglementează dreptul de proprietate publică), art. 563 (care reglementează acţiunea în revendicare), art. 858 (care defineşte dreptul de proprietate publică), art. 861 (referitor la caracterele dreptului de proprietate publică) şi art. 865 (referitor la apărarea dreptului de proprietate publică) din C. civ. de la 1864, art. 135 din Constituţie, art. 5 din Legea nr. 18/1991 şi art. 80-82 din Legea nr. 69/1991.

La 15 iulie 2015, reclamantul a depus la dosar cerere completatoare, prin care a arătat că înţelege să cheme în judecată, în calitate de pârât, şi Autoritatea Naţională pentru Turism, ca succesor în drepturi al Ministerului Turismului.

La 12 august 2015, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, a formulat cerere de intervenţie principală, prin care a solicitat să se constate că bunul imobil în litigiu aparţine domeniului public al statului şi să fie obligată pârâta A. S.A. să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul menţionat şi să fie efectuate cuvenitele rectificări în evidenţele de carte funciară.

Din conţinutul acţiuni introductive, rezultă că acţiunea nu se limitează la constatarea dreptului de proprietate publică, ci este o veritabilă acţiune în revendicare, prin care se urmăreşte revenirea bunului în proprietatea reclamantului, în condiţiile în care, prin Ordinul ministrului turismului nr. 154/26.04.1991, a cărui nulitate absolută parţială se solicită a se constata prin acţiune, s-a prevăzut că imobilul constituie obiectul dreptului de proprietate al D. S.A., actuala A. S.A..

În virtutea principiului disponibilităţii reglementat de art. 9 din C. proc. civ., calificarea juridică a acţiunii introductive este determinată chiar de către reclamant, având în vedere cu precădere faptul că cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 563 din C. civ. din 1864, care reglementează acţiunea în revendicare şi dispune în sensul că "Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept". Subsecvent, este avut în vedere şi faptul că, prin acţiune, reclamantul nu urmăreşte numai constarea dreptului său de proprietate, ci tinde să obţină revendicarea bunului de la pârâta A. S.A., cu consecinţa obligării acesteia să îi lase în deplină proprietate şi posesie imobilul.

În concluzie, în condiţiile în care, prin cererea introductivă, reclamantul urmăreşte să obţină constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilului şi obligarea pârâtei A. S.A. să îi lase în deplină proprietate şi posesie imobilul, se reţine că litigiul ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 are ca obiect o acţiune în revendicare, iar nu o acţiune în constatarea dreptului.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ. şi având în vedere pct. 1) din anexa la Hotărârea Colegiului de conducere nr. 8 din 5 aprilie 2012, prin care au fost stabilite regulile de repartizare a dosarelor între secţia I civilă şi secţia a II-a civilă, Completul de 5 judecători va stabili în favoarea secţiei I civile competenţa de soluţionare a recursurilor ce formează obiectul dosarului nr. x/2015

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte în favoarea secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de reclamantul Municipiul Braşov, de pârâta S.C. A. S.A. şi de intervenienta B. S.A. împotriva deciziei nr. 1067/AP din 14 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 martie 2021.