Revision of inadmissibility dismissal barred by statutory exclusivity of remedies.

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea atacată

Prin decizia nr. 209 din 2 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii din 2 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

S-a reţinut, în esenţă, că, potrivit art. 414 alin. (1) din C. proc. civ., încheierea recurată, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus suspendarea judecăţii, este o hotărâre definitivă, care nu se circumscrie categoriilor de hotărâri supuse recursului, prevăzute de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., de art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau de alte dispoziţii legale speciale.

2. Calea de atac formulată

Împotriva deciziei nr. 209 din 2 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, A. a formulat cerere de revizuire.

3. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători

Având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea căii extraordinare de atac formulate, în raport cu dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit art. 129 din Constituţia României, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În raport cu dispoziţiile constituţionale şi legale citate, admisibilitatea unei căi de atac şi provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

În cauză, revizuirea este exercitată împotriva unei decizii prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători s-a pronunţat asupra unui recurs în procedura de filtrare, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., conform căruia:

"În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. (…)" [alin. (5)].

Rezultă, din dispoziţiile legale citate, că hotărârea judecătorească dată în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. este o decizie care nu este supusă niciunei căi de atac, astfel că nu poate forma nici obiectul unei revizuiri, întrucât recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele reglementate de lege, constituie o încălcare a dispoziţiilor constituţionale şi legale citate anterior, prin raportare la principiul legalităţii căii de atac reglementate de norma procesuală.

Pentru considerentele prezentate, constatându-se că cererea de revizuire este inadmisibilă, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 209 din 2 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică din 15 februarie 2021.