Miscalculation of reduced sentencing range under plea admission for terrorist threat offense under Law 535/2004

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 357 din 30 septembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 1 lit. a) din Legea nr. 535/2004, cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a fost interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe durata executării pedepsei principale.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 84 din data de 13 februarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul penal nr. x/2018, definitivă prin neapelare, în cele şase pedepse componente, de câte 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., care au fost repuse în individualitatea lor.

S-a constatat că infracţiunea care face obiectul prezentei cauze penale se află în concurs real cu infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 84 din data de 13 februarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul penal nr. x/2018 şi în pluralitate intermediară cu cele 5 infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedepse de câte 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 30/F din 27 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 40 alin. (1) C. pen. şi art. 44 alin. (2) din C. pen., a fost contopită pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare stabilită în prezenta cauză cu cele şase pedepse de câte 6 luni închisoare, inculpatului A. fiindu-i aplicată pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 8 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa 5 ani şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 40 alin. (3) din C. pen. în referire la art. 72 alin. (1) din C. pen., a fost dedusă din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada executată de la data de 30.01.2019 până la data de 27.05.2019 inclusiv, de la data de 15.01.2020 până la data de 16.01.2020 şi de la data de 17.03.2020 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 4/2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală şi emiterea unui nou mandat de executare la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 109 alin. (1) şi (3) din C. pen., s-a dispus luarea faţă de inculpatul A. a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa, în esenţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2020 din data de 30.01.2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti, a fost trimis în judecată inculpatul A. , sub măsura preventivă a controlului judiciar pentru săvârşirea infracţiunii de:

- ameninţare cu utilizarea unor dispozitive explozive, infracţiune prevăzută de art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 1 lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de furt, infracţiune prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 231 alin. (1) din C. pen.

La data de 5 februarie 2020, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost înregistrată sub nr. x/2020 cauza având ca obiect rechizitoriul nr. x/2020 din data de 30.01.2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti, prin care a fost trimis în judecată inculpatul A..

Prin încheierea de şedinţă nr. 115 din data de 3 martie 2020, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară în dosar nr. x/2020 în baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin rechizitoriul nr. x/2020 din data de 30.01.2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti, privind pe inculpatul A..

S-a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii în cauza privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare cu utilizarea unor dispozitive explozive, prevăzută de art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen., care a rămas definitivă prin necontestare la data de 31 martie 2020.

Inculpatul A., având cuvântul, în prezenta apărătorului desemnat din oficiu a recunoscut săvârşirea faptelor în modalitatea prezentată în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se realizeze în procedura simplificată, prevăzută de art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. în conformitate cu dispoziţiile art. 375 alin. (1) din C. proc. pen., condiţii în care Înalta Curte a procedat la ascultarea inculpatului, declaraţia acestuia fiind ataşată la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării acesteia de către apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat.

Analizând materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte a reţinut următoarele:

La data de 14.01.2020, ora 19:34, în timp ce se afla în extravilanul judeţul Prahova, prin intermediul telefonul mobil marca x, serie x, cu numărul de apel x, inculpatul a iniţiat un apel telefonic către S.N.U.A.U. 112, care a comunicat, atât în limba engleză cât şi în limba română, cu accent arab, amplasarea "a trei dispozitive" la C. care urmează a exploda într-un interval de o oră şi jumătate de la iniţierea apelului telefonic, afirmând că vorbeşte în numele organizaţiei teroriste ISIS (DAESH), acţiune de ameninţare ce a fost aptă de a produce o temere serioasă, alarmând mai multe instituţii specializate ale statului care s-au prezentat în zona C. pentru identificare şi neutralizarea dispozitivelor explozive, în acelaşi timp fiind demarate şi cercetările pentru identificarea apelantului.

S-a constat faptul că apelul telefonic a fost dat din zona Rachieri - Valea Călugărească - Mihai Bravu, jud. Prahova şi că, posibil, apelul să fi fost dat de către inculpatul A. care, în trecut, mai dăduse asemenea apeluri telefonice.

În timp ce se deplasau pe str. x, din municipiul Ploieşti, organele de poliţie au observat în faţa imobilului, nr. x (societatea D.), o persoană de sex masculin ce prezenta semnalmentele inculpatului A., care se afla pe marginea drumului şi care, în procedura legitimării, a declarat verbal că se numeşte A. dar nu deţine nici un act de identitate asupra sa.

Asupra inculpatului A., organele de poliţie au găsit un telefon mobil marca x, de culoare negru, cu butoane, în care se afla introdu-să cartela SIM cu numărul x, mai multe obiecte de vestimentaţie şi de uz casnic, toate aceste aspecte fiind consemnate în procesul-verbal încheiat de organele de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Ploieşti la data de 14.01.2020, ora 20:45.

Această situaţie de fapt a rezultat din coroborarea întregului material probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale, ce nu a fost contestat de inculpat nici sub aspectul legalităţii, în procedura de cameră preliminară, nici în privinţa fiabilităţii, în etapa judecăţii în fond, relevante fiind: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal de cercetare întocmit de ofiţerul de caz la data de 14.01.2020; proces-verbal de cercetare întocmit de ofiţerul de caz la data de 14.01.2020; adresă solicitare suport optic de la Serviciul de Telecomunicaţii Speciale - U.M.0572 Bucureşti; proces-verbal de predare-primire marca x de culoare negru, cu tastatură QWERTY; proces-verbal întocmit în urma deplasării la locul indicat, respectiv, la stâna numitului E.; comunicare de la Serviciul de Telecomunicaţii Speciale - U.M.0572 Bucureşti; proces-verbal întocmit de redare în scris a convorbirii telefonice ce a avut loc între apelant şi operatorul SNAU 112; declaraţie de suspect A.; declaraţie de inculpat A.; declaraţie de martor F.; declaraţie de martor F., proces-verbal de predare a unui telefon mobil marca x, către F.; proces-verbal întocmit de ofiţerul caz de ridicare a unor înscrisuri de la stâna numitului E. în data de 15.01.2020; proces-verbal întocmit în urma apelului telefonic cu G. de ofiţerul de caz la data de 17.01.2020,;

Faţă de poziţia procesuală a inculpatului A., care în şedinţa publică din 16 septembrie 2020, a recunoscut săvârşirea faptelor în modalitatea prezentată în rechizitoriu, solicitând aplicarea dispoziţiilor referitoare la recunoaşterea învinuirii prevăzute de art. 375 din C. proc. pen. raportat la art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., starea de fapt a fost stabilită prin coroborarea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire.

În raport de situaţia de fapt reţinută, s-a constatat că fapta inculpatului A. care la data de 14.01.2020, ora 19:34, în timp ce se afla în extravilanul judeţul Prahova, prin intermediul telefonul mobil marca x, serie x, cu numărul de apel x, a iniţiat un apel telefonic către S.N.U.A.U. 112, care a comunicat, atât în limba engleză cât şi în limba română, cu accent arab, amplasarea "a trei dispozitive" la C. care urmează a exploda într-un interval de o oră şi jumătate de la iniţierea apelului telefonic, afirmând că vorbeşte în numele organizaţiei teroriste ISIS (DAESH), acţiune de ameninţare ce a fost aptă de a produce o temere serioasă, alarmând mai multe instituţii specializate ale statului care s-au prezentat în zona C. pentru identificare şi neutralizarea dispozitivelor explozive, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de ameninţare cu utilizarea unor dispozitive explozive prevăzute art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004.

Înalta Curte a constatat că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 535/2004, privind prevenirea şi combaterea terorismului, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 58/2019 din 8 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 271 din 10 aprilie 2019, în vigoare la data comiteri faptei - 14 ianuarie 2020.

Ca atare, Înalta Curte a constata că acţiunea inculpatului se încadrează, sub aspectul laturii obiective, în tiparul normei de incriminare a faptei pentru care a fost trimis în judecată, în sensul că s-a căutat intimidarea populaţiei prin producerea unui puternic impact psihologic, fiind anunţat amplasarea "a trei dispozitive" la C..

Instanţa a constatat că inculpatul a vrut să arate că ameninţarea este serioasă, datorită impactului pe care îl poate avea explozia unei rafinării pentru populaţie, în cadrul unei rafinării procesând-se petrol, obţinându-se produse petroliere, benzină, motorină, şi alte subproduse petroliere, în explozie putând fii angrenate şi aceste produse petroliere care sunt puternic inflamabile, ceea ce poate face ca efectul exploziei să fie de impact major, pe o suprafaţă mare, şi cu consecinţe dezastruoase.

Prin urmare, instanţa de fond a reţinut că acţiunea de ameninţare a fost aptă de a produce o temere serioasă şi a alarmat mai multe instituţii specializate ale statului, în afara organelor de poliţie fiind implicate şi alte instituţii specializate, după cum rezultă şi din conţinutul convorbirilor transmise de către Serviciul de Telecomunicaţii Speciale - UM 0572 Bucureşti şi care se află stocate pe CD-ul ce este depus la dosarul cauzei.

Totodată, s-a reţinut că inculpatul a vorbit în numele unei organizaţii teroriste internaţionale respectiv, ISIS (DAESH), iniţial în limba engleză după care în limba română, cu accent arab, pentru a da şi mai multă crezare demersului său, instituţiile satului luând ameninţarea în serios şi punând în aplicare procedurile care se impun a fi luate pentru asemenea situaţii.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiunea cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, prevăzând rezultatul faptei sale, respectiv cauzarea unei tulburări a ordinii publice prin crearea unei stări de panică şi de frică în rândul unei părţi a cetăţenilor, şi urmărind producerea acestuia prin comiterea faptei, aspect confirmat chiar de către acuzat cu ocazia audierii sale de către organele de anchetă penală, când a arătat că a avut a folosit numele organizaţii teroriste internaţionale "ISIS" (DAESH) pentru că a considerat astfel că apelul său va fi mai credibil şi că va avea un impact mai mare, dat fiind atacurile teroriste efectuate de către această organizaţie, rezultând astfel că inculpatul a acţionat cu intenţie directă în săvârşirea faptei.

În procesul de individualizare al pedepsei Înalta Curte a avut în vedere dispoziţiile criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen. gravitatea deosebit de ridicata a infracţiunii săvârşite şi periculozitatea inculpatului, evaluate în raport cu împrejurările şi modul concret de comitere a acesteia, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori care s-ar fi putut produce, motivul săvârşirii şi scopul urmărit, conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi atitudinea adoptata de acesta pe parcursul procesului penal.

Cu referire la persoana inculpatului A., s-a constatat că este o persoană în vârstă de 60 ani, fără o locuinţă stabilă, cu studii medii şi încadrat ca zile, nefiind la primul conflict cu legea penală, suferind, anterior comiterii faptei pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, multiple condamnări.

La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere şi istoricul medical al inculpatului, acesta fiind internat în repetate rânduri în instituţii medicale cu profil psihiatric cu diagnostic de tulburare de personalitate, instabil explozivă cu manifestări antisociale, inflaţie cu mecanisme obsesionale, tulburare de control al impulsurilor precum şi consumul excesiv de alcool şi sevrajul alcoolic care determină comportamentul antisocial al inculpatului.

În raport de toate aceste aspecte, s-a apreciat că se impune condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă.

Astfel, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., Înalta Curte, secţia penală considerând că aceasta este proporţională cu gravitatea faptei şi periculozitatea acuzatului, fiind, totodată, aptă să asigure reeducarea şi prevenirea săvârşirii de noi fapte antisociale în viitor.

Totodată, cu referire la situaţia juridică a inculpatului s-au reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 30/F din 27 mai 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală pronunţată în dosarul nr. x/2019, (definitivă prin neapelare) inculpatul a fost condamnat la cinci pedepse de câte 6 luni închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 38 din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 396 alin. (1), (10) C. proc. pen., şi art. 5 C. pen., în final, în baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. fiind aplicată inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 8 luni închisoare, în final pedeapsa principală de 1 an şi 2 luni închisoare şi pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., pedeapsă care a fost suspendată sub supraveghere în condiţiile art. 91 C. pen.

Prin decizia penală nr. 84 din data de 13 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosar nr. x/2018 (definitivă prin neapelare la data de 11 martie 2020) în temeiul art. 38 din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 5 C. pen., inculpatul A. a fost condamnat, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 97 alin. (1) din C. pen., a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 30/F din 27 mai 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, definitivă prin neapelare.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 30/F din 27 mai 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, definitivă prin neapelare, în cele cinci pedepse componente, de câte 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., care au fost repuse în individualitatea lor.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 40 alin. (1) din C. pen., a fost contopită pedeapsa de 6 luni închisoare cu cele cinci pedepse de câte 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 30/F din 27 mai 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, definitivă prin neapelare, în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 10 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa 1 an şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen., a fost dedusă din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive a acestuia în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Braşov, secţia penală, de la data de 30 ianuarie 2019 până la data de 27 mai 2019, inclusiv.

În temeiul art. 45 alin. (4) C. pen., a fost dedusă din durata pedepsei complementare aplicată pe lângă pedeapsa rezultantă partea din pedeapsa complementară executată în baza sentinţei penale nr. 30/F din 27 mai 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, de la data rămânerii definitive, respectiv 25 iunie 2019, la zi.

S-a constatat că infracţiunea care face obiectul prezentei cauze penale se află în concurs real cu infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 84 din data de 13 februarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul penal nr. x/2018 şi în pluralitate intermediară cu cele 5 infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedepse de câte 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 30/F din 27 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală.

Prin urmare, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 84 din data de 13 februarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul penal nr. x/2018, definitivă prin neapelare, în cele şase pedepse componente, de câte 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., care au fost repuse în individualitatea lor.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 40 alin. (1) C. pen. şi art. 44 alin. (2) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare stabilită în prezenta cauză cu cele şase pedepse de câte 6 luni închisoare şi s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 8 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, inculpatul A. având de executat pedeapsa 5 ani şi 8 luni închisoare.

Totodată, s-a reţinut că potrivit art. 109 alin. (1) din C. pen., dacă făptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/5344/2020 din 02.09.2020 întocmit Institutul Naţional de Medicină Legală Bucureşti, deşi la momentul comiterii faptei, inculpatul a avut capacitatea psihică de a aprecia critic conţinutul şi consecinţele social-juridice ale acţiunilor sale, având discernământul prezent, acesta prezintă diagnosticul:"Tulburare de control al impulsurilor (F63.8), Tulburare de personalitate antisocială (F60.2), iar comisia medico-legală a recomandat aplicarea faţă de inculpat a măsurii de siguranţă cu caracter medical prevăzută de art. 109 din C. pen., respectiv obligarea la tratament medical.

Prin urmare, în baza art. 109 alin. (1) şi (3) C. pen., instanţa a dispus luarea faţă de inculpatul A. a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical.

II. Împotriva sentinţei penale nr. 357 din 30 septembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, în termen legal a declarat apel inculpatul A., cauza fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2020, fiind fixat, în mod aleatoriu termen la data de 18 ianuarie 2021, termen la care, deliberând asupra cererii de amânare formulate de către apelantul inculpat pentru pregătirea apărării şi angajarea unui apărător ales, văzând şi poziţia reprezentantului Ministerului Public, precum şi împrejurarea că dosarul este la primul termen de judecată, instanţa de control judiciar a apreciat întemeiată cererea, motiv pentru care a admis-o şi a acordat un termen în cauză în acest sens.

Prin memoriul depus la dosarul cauzei la data de 22 ianuarie 2021 apelantul inculpat A. a criticat sentinţa penală sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptelor reţinute în sarcina sa, arătând că nu a produs, deţinut niciun fel de material explozibil sau armă chimică şi precizând că apelul telefonic la nr. 112 a fost iniţiat ca urmare a problemelor sale psihice. Prin urmare, apelantul a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 535/2004, sens în care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa.

Sub un al doilea aspect, sentinţa primei instanţe a fost criticată şi din perspectiva greşitei individualizări a pedepsei aplicate în sarcina inculpatului.

La termenul din data de 1 februarie 2021, nemaifiind cereri prealabile de formulat ori excepţii de invocat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în susţinerea apelului .

Concluziile apărătorul desemnat din oficiu cu privire la criticile formulate împotriva sentinţei penale nr. 357 din 30 septembrie 2020 susţinute succint oral cu prilejul dezbaterilor ce au vizat, în esenţă, doar greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, susţinerile reprezentantul Ministerului Public în combaterea motivelor de apel formulate, precum şi ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, în raport de criticile formulate de apelant, dar şi din oficiu, în baza efectului devolutiv al apelului şi al limitelor sale, cu respectarea principiului non reformatio in pejus, în conformitate cu dispoziţiile art. 417, art. 418 şi art. 420 C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată următoarele:

Verificând actele şi probele dosarului cu privire la infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A., instanţa de control judiciar constată că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă, bazată pe materialul probator administrat şi just apreciat, care a confirmat întrunirea conţinutului juridic şi constitutiv al infracţiunii.

Examinând critica formulată de apelantul inculpat A. în cuprinsul memoriului scris depus la dosarul cauzei, ce vizează greşită încadrare juridică a faptei reţinute în sarcina sa, instanţa de control judiciar o apreciază că fiind nefondată.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că acţiunea inculpatului se încadrează, sub aspectul laturii obiective, în tiparul normei de incriminare a faptei pentru care a fost trimis în judecată, respectiv art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 1 lit. a) din Legea nr. 535/2004, probatoriul evidenţiind că inculpatul a urmărit intimidarea populaţiei prin producerea unui puternic impact psihologic, în sensul că, vorbind în numele unei organizaţii teroriste internaţionale respectiv, ISIS (DAESH), iniţial în limba engleză după care în limba română, cu accent arab, inculpatul a anunţat amplasarea "a trei dispozitive" la C., acţiunea de ameninţare fiind aptă de a produce o temere serioasă şi de alarma mai multe instituţii specializate ale statului.

În contextul concret al cauzei se constată că prima instanţă a făcut un examen amplu asupra infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului A., de ameninţare cu utilizarea unor dispozitive explozive prevăzute art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 1 lit. a) din Legea nr. 535/2004, în raport cu împrejurările faptice, evidenţiind modalitatea concretă de executare, în baza mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, pe care le-a valorificat coroborat.

În cauză, din ansamblul probator a rezultat că fapta inculpatului A. care la data de 14.01.2020, ora 19:34, în timp ce se afla în extravilanul judeţul Prahova, prin intermediul telefonul mobil marca x, serie x, cu numărul de apel x, a iniţiat un apel telefonic către S.N.U.A.U. 112, care a comunicat, atât în limba engleză cât şi în limba română, cu accent arab, amplasarea "a trei dispozitive" la C. care urmează a exploda într-un interval de o oră şi jumătate de la iniţierea apelului telefonic, afirmând că vorbeşte în numele organizaţiei teroriste ISIS (DAESH), acţiune de ameninţare ce a fost aptă de a produce o temere serioasă, alarmând mai multe instituţii specializate ale statului care s-au prezentat în zona C. pentru identificare şi neutralizarea dispozitivelor explozive, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de ameninţare cu utilizarea unor dispozitive explozive prevăzute art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 1 lit. a) din Legea nr. 535/2004

Fără a relua argumentaţia stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentaţie pe care instanţa de control judiciar şi-o însuşeşte în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica Curţii europene şi potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanţei inferioare (Helle Împotriva Finlandei), se vor analiza criticile formulate în apel.

Examinând, criticile formulate de inculpatul A. vizând greşita individualizare a pedepsei aplicate acestuia prin sentinţa penală apelată, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători le apreciază ca fiind întemeiate, reţinând că sancţiunea penală trebuie a fi stabilită prin raportare la dispoziţiile art. 74 din C. pen. (ce reglementează criteriile generale de individualizare a sancţiunii penale), art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (ce prevăd regimul sancţionator în situaţia recunoaşterii vinovăţiei) impunându-se a fi judicios proporţionalizată prin raportare atât la gravitatea concretă a faptelor comise de inculpat, cât şi la datele ce particularizează persoana acestuia.

În speţă, constatând incidenţa dispoziţiilor legale sus-enunţate, instanţa de fond a apreciat că se impune condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă într-un cuantum de 4 ani şi 8 luni închisoare reţinând, totodată că pedeapsa astfel individualizată este orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea prevăzută art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu reţinerea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. .

Potrivit art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004, "Ameninţarea, în realizarea oricăruia din scopurile prevăzute la art. 1, cu săvârşirea unei fapte din cele prevăzute la alin. (1) lit. a) -q) şi alin. (3) lit. a)-e) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.

Conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. "Când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1) şi (2), (...) când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime."

Analizând regimul sancţionator al infracţiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul A. Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constatată că limitele de pedeapsă între care trebuia aplicată pedeapsa pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului A. sunt situate între 1 an şi 4 luni închisoare şi 4 ani şi 8 luni închisoare.

Or, aplicând inculpatului o pedeapsă în cuantum de 4 ani şi 8 luni închisoare, instanţa de fond s-a orientat spre limita maximă a pedepsei prevăzute de textul de incriminare, contrar considerentelor sentinţei penale apelate prin care s-a apreciat "că se impune condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă" (pag. 12, paragraful 2) .

Astfel, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că, în mod eronat, la stabilirea pedepsei aplicată au fost avute în vedere alte limite de pedeapsă, respectiv cele stabilite pentru infracţiunea prevăzută de art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 ce sunt situate între 7 ani şi 15 ani închisoare (iar urmare a reţinerii prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. se situează între 4 ani şi 8 luni şi 10 ani închisoare).

Prin urmare, observând că, în cauză, a formulat apel doar inculpatul, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, va reconsidera cuantumul pedepsei aplicate acestuia, ce va fi orientată spre minimul special, cu respectarea principiului non reformatio in pejus, în raport de limitele speciale de pedeapsă reduse cu o treime ca efect al reţinerii incidenţei dispoziţiilor referitoare la recunoaşterea învinuirii prevăzute de art. 375 din C. proc. pen. raportat la art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (situate între 1 an şi 4 luni închisoare şi 4 ani şi 8 luni închisoare).

Astfel, la stabilirea duratei sancţiunilor va avea în vedere atât susţinerile Ministerului Public, referitoare la necesitatea valorificării, în stabilirea pedepselor, a gravităţii infracţiunilor comise şi a periculozităţii pe care o imprimă inculpatului fapta reţinută în sarcina sa, precum şi a împrejurării că acesta este cunoscut cu antecedente penale, cât şi temeinicia solicitării acestuia din urmă de a se reţine, în beneficiul său, circumstanţe care determină o reducere a pedepsei.

Astfel, sub aspectul gravităţii faptei săvârşite, instanţa va ţine seama de natura infracţiunii (infracţiune prevăzută de Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului), de împrejurările şi modul în care a fost comisă (prin anunţarea, fără un motiv justificat, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol cu privire la amplasarea unor dispozitive conţinând materiale explozive, respectiv a unor bombe, la C.) în explozie putând fi angrenate produse petroliere care sunt puternic inflamabile, ceea ce poate face ca efectul exploziei să fie de impact major, pe o suprafaţă mare, şi cu consecinţe dezastruoase fiind de natură a pune în pericol viaţa, integritatea corporală sau sănătatea persoanelor, precum şi la posibila lor detonare dacă nu erau identificate şi anihilate într-un interval scurt de timp, motiv pentru care, în vederea descoperirii şi neutralizării respectivelor dispozitive, au fost alertate forţele de ordine, de motivul avut în vedere şi scopul urmărit prin activitatea infracţională, dar şi de rezultatul produs (cauzarea unei tulburări a ordinii publice prin crearea unei stări de panică şi de frică în rândul unei părţi a cetăţenilor), aspecte care imprimă acesteia un grad relativ ridicat de pericol social concret, care trebuie să se reflecte atât în demersul de proporţionalizare a sancţiunii penale aplicate, cât şi în cel de stabilire a modalităţii sale de executare.

Având în vedere circumstanţele obiective concrete în care a fost comisă infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului A., urmările socialmente periculoase produse, mijloacele folosite la comiterea faptei, motivul săvârşirii faptei şi scopul urmărit, stabilirea unei pedepse cu închisoarea, într-un cuantum corespunzător în limitele speciale reduse, a cărei executare să fie realizată în regim de detenţie, este necesară pentru realizarea funcţiilor pedepsei şi atingerea scopului său preventiv-educativ.

În ceea ce priveşte datele ce caracterizează persoana acuzatului, se constată, că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, suferind, anterior comiterii faptei pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, condamnări la pedepse cu închisoarea în regim de detenţie (pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 84 din data de 13 februarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală şi 5 pedepse de câte 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 30/F din 27 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală), ce se află în concurs real cu infracţiunea din prezenta cauză, împrejurări de natură a releva, o dată în plus, perseverenţa şi predispoziţia inculpatului de a intra în conflict cu legea penală.

Cu referire la persoana inculpatului A., se constată că este o persoană în vârstă de 60 ani, fără o locuinţă stabilă, cu studii medii şi încadrat ca ziler.

Totodată, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători are în vedere şi istoricul medical al inculpatului, acesta fiind internat în repetate rânduri în instituţii medicale cu profil psihiatric cu diagnostic de tulburare de personalitate, instabil explozivă cu manifestări antisociale, inflaţie cu mecanisme obsesionale, tulburare de control al impulsurilor, aspecte ce au fost constatate şi prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/5344/2020 întocmit în prezenta cauză de Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici care a constatat că inculpatul a avut integră capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor social-negative ale faptelor pentru care este cercetat în raport cu care discernământul a fost păstrat, stabilind totodată, că eficienţa intelectuală a subiectului se situează la nivelul inteligenţei medii-inferioare, la graniţa cu inteligenţa inferioară, testarea psihologică relevând un QI de 90 şi recomandând luarea unor măsuri de siguranţă cu caracter medical.

Starea psihică de sănătate a inculpatului, raportată la intelectul limitat, nu poate rămâne fără consecinţe în planul individualizării pedepsei şi alături de circumstanţe personale ca, vârsta ori situaţia familială şi socială nefavorabile, determină şi capacitatea şi rigoarea reprezentărilor la nivel individual şi constituie elemente ce susţin în cadrul individualizării judiciare, stabilirea şi aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus.

De asemenea, în demersul de cuantificare a sancţiunii penale şi de stabilire a modalităţii sale de executare trebuie avut în vedere că, în etapa anchetei penale inculpatul a adoptat un comportament procesual adecvat în faza judecăţii în fond a cauzei recunoscând comiterea infracţiunii în modalitatea reţinută de organele judiciare, împrejurare ce demonstrează interes pentru rezolvarea situaţiei sale juridice şi faptul că acesta conştientizează gravitatea acţiunilor întreprinse.

Prin urmare, având în vedere aspectele sus menţionate ce justifică o recalculare a pedepsei aplicate inculpatului, prin respectarea principiului non reformatio in pejus, în limitele stabilite de instanţa de fond care a apreciat că se impune aplicare unei pedepse situate spre minimul special, prin raportare şi la limitele speciale reduse, ca urmare a incidenţei dispoziţiilor referitoare la recunoaşterea învinuirii prevăzute de art. 375 din C. proc. pen., raportat la art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. se va dispune condamnarea inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, considerând că aceasta este proporţională cu gravitatea faptei şi periculozitatea acuzatului, fiind, totodată, aptă să asigure reeducarea celui din urmă şi prevenirea săvârşirii de noi fapte antisociale în viitor.

Având în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea în care a fost săvârşită, precum şi consecinţele produse, instanţa va reduce pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen. de la 4 ani la 3 ani după executarea pedepsei principale.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, similar celor reţinute de instanţa de fond apreciază că scopul pedepsei va putea fi atins numai prin executarea pedepsei rezultante în regim privativ de libertate.

Prin urmare, în raport de argumentaţia ce precede în temeiul art. 421 pct. 2 din C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 357 din 30 septembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, sentinţa penală apelată urmând a fi desfiinţată numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi în rejudecare:

Va descontopi pedeapsa rezultantă 5 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului şi repune în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv:

- cinci pedepse de câte 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 30/F din 27 mai 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, definitivă prin neapelare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen.

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 84 din data de 13 februarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul penal nr. x/2018, definitivă prin neapelare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen.

- pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală apelată şi pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen.

Totodată, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 4 ani şi 8 luni închisoare la 2 ani închisoare.

De asemenea, va reduce pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen. de la 4 ani la 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 40 alin. (1) C. pen. şi art. 44 alin. (2) C. pen., va fi aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se va adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (şase pedepse de câte 6 luni închisoare) un spor de 1 an închisoare, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa 3 ani închisoare.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen. cu referire la art. 72 alin. (1) C. pen., se va deduce din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului perioada executată de la data de 30.01.2019 până la data de 27.05.2019 inclusiv, de la data de 15.01.2020 până la data de 16.01.2020 şi de la data de 17.03.2020 la zi.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluţionarea prezentei cauze vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A., în sumă de 868 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 357 din 30 septembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

Desfiinţează sentinţa penală apelată numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi în rejudecare:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă 5 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului şi repune în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv:

- cinci pedepse de câte 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 30/F din 27 mai 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, definitivă prin neapelare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen.

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 84 din data de 13 februarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul penal nr. x/2018, definitivă prin neapelare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen.

- pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală apelată şi pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 4 ani şi 8 luni închisoare la 2 ani închisoare.

Reduce pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen. de la 4 ani la 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 40 alin. (1) C. pen. şi art. 44 alin. (2) C. pen., se aplică pedeapsa cea mai grea pedeapsa de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (şase pedepse de câte 6 luni închisoare) un spor de 1 an închisoare, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa 3 ani închisoare.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen. cu referire la art. 72 alin. (1) C. pen., deduce din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului perioada executată de la data de 30.01.2019 până la data de 27.05.2019 inclusiv, de la data de 15.01.2020 până la data de 16.01.2020 şi de la data de 17.03.2020 la zi.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluţionarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A., în sumă de 868 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 februarie 2021.