Appeal against final Supreme Court decision declared inadmissible under statutory appeal route restrictions

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea atacată

Prin decizia nr. 1624 din 12 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 13 mai 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

S-a reţinut, în esenţă, că, prin încheierea recurată, instanţa de judecată în mod corect a dispus suspendarea judecăţii, reţinând cu just temei faptul că niciuna dintre părţile litigiului nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, aşa cum impun dispoziţiile citate ale art. 223 alin. (3) teza finală C. proc. civ., precum şi cele ale art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală din acelaşi cod.

2. Calea de atac formulată

Împotriva deciziei nr. 1624 din 12 martie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, A. a formulat aceeaşi cale de atac, a recursului.

3. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători

Având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea căii extraordinare de atac formulate.

Potrivit art. 129 din Constituţia României, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În raport cu dispoziţiile constituţionale şi legale citate, admisibilitatea unei căi de atac şi provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

În cauză, recursul este exercitat împotriva unei decizii definitive, prin care o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra unei cereri de recurs.

Or, conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

Decizia nr. 1624 din 12 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ce face obiectul recursului, este o hotărâre pronunţată chiar în calea de atac a recursului, fiind definitivă.

Cum hotărârea atacată nu se circumscrie categoriilor de hotărâri supuse recursului, conform art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nu poate forma obiectul căii de atac formulate în cauză, întrucât recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele reglementate de lege, constituie o încălcare a dispoziţiilor constituţionale şi legale citate mai sus, prin raportare la principiul legalităţii căii de atac reglementate de norma procesuală.

Pentru considerentele prezentate, constatându-se că excepţia inadmisibilităţii este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 1624 din 12 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 14 decembrie 2020.