Inadmissibility of challenge for nullity against decision on review for contradictory judgments

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea ce fac obiectul recursului

Prin decizia nr. 1636 din 3 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 178 din 26 ianuarie 2017 a aceleiaşi instanţe.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de judecată a reţinut, în esenţă, că hotărârea contestată nu este susceptibilă a fi atacată pe această cale; conform art. 513 din C. proc. civ., calea de atac deschisă împotriva deciziei civile nr. 178 din 26 ianuarie 2017 este recursul, iar acesta a fost, deja, exercitat, fiind soluţionat prin decizia nr. 188 din 26 iunie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2017.

II. Cererea de recurs

Împotriva Deciziei nr. 1363 din 3 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs contestatoarea, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Recurenta susţine că instanţa de judecată a aplicat şi a interpretat greşit dispoziţiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. şi că hotărârea atacată nu este motivată cu privire la acest text legal, fără a aduce, însă, nici un argument în sprijinul acestor susţineri.

3. Hotărârea instanţei de recurs

Examinând hotărârea recurată, în raport cu motivele şi criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Prin decizia nr. 1636 din 3 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ce face obiectul recursului, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 178 din 26 ianuarie 2017 a aceleiaşi instanţe.

Prin această din urmă decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat cererea de revizuire formulată de A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 (hotărâri potrivnice), împotriva deciziei nr. 173 din 23 martie 2016 a Curţii de Apel Galaţi.

Or, potrivit art. 513 din C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită" (alin. (5) şi "Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluţionată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul este de competenţa Completului de 5 judecători" (alin. (6).

Cum decizia nr. 178 din 26 ianuarie 2017, împotriva căreia a fost formulată contestaţia în anulare, este pronunţată de o secţie a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie şi poartă asupra unei cereri de revizuire pentru hotărâri potrivnice, calea de atac prevăzută de textul legal citat împotriva acesteia este recursul (de competenţa Completului de 5 judecători), care, de altfel, a şi fost exercitat de revizuentă şi soluţionat de instanţa supremă, prin decizia nr. 188 din 26 iunie 2017.

Aşa fiind, în mod corect, prin decizia recurată în dosarul de faţă, a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 178 din 26 ianuarie 2017 a instanţei supreme.

Nu este întemeiată critica recurentei, potrivit căreia dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. ar fi fost greşit interpretate şi aplicate în cauză de către instanţa de judecată, care nu şi-ar fi motivat hotărârea sub acest aspect.

Conform textului legal invocat, "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Contestatoarea, însă, nu şi-a motivat calea de atac formulată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., ci pe cazul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 din acelaşi cod, susţinând că decizia atacată a fost soluţionată de un complet de judecată nelegal alcătuit.

De altfel, instanţa de judecată nu a trecut cu vederea acest aspect, arătând, în considerentele deciziei atacate, că "decizia nr. 178/2017 nu reprezintă o decizie a instanţei de recurs susceptibilă a fi atacată, pentru motivul invocat de contestatoare, cu contestaţie în anulare".

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 1636 din 3 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 16 noiembrie 2020.