Extraordinary revision of final enforcement objection decision: one-month deadline peremption and failure to prove procedural reinstatement

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea ce face obiectul recursului

Prin Decizia nr. 1427 din 19 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1880 din 9 noiembrie 2016 a Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de judecată a reţinut, în esenţă, că cererea de revizuire a fost formulată cu depăşirea termenului imperativ de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, prevăzut la art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., calculat potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3, teza I din acelaşi cod.

II. Cererea de recurs

Împotriva Deciziei nr. 1427 din 19 septembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a declarat recurs revizuenta, fără a menţiona vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac formulate, recurenta a susţinut că cererea de revizuire a fost formulată în termenul legal, în mod greşit fiind respinsă ca tardivă, critică ce poate fi încadrată în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În continuare, în cuprinsul cererii de recurs sunt reiterate argumente privind admisibilitatea şi temeinicia cererii de revizuire, respinsă ca tardivă prin decizia recurată, fără a se aduce, însă, nici un argument sau probă în susţinerea criticii privind soluţia de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire.

3. Hotărârea instanţei de recurs

Examinând hotărârea recurată, în raport cu motivul şi critica formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În cauză, cererea de revizuire a fost formulată împotriva Deciziei nr. 1880 din 9 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, care, în opinia revizuentei, ar fi potrivnică Deciziei nr. 4565 din 29 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Pentru motivul de revizuire invocat (hotărâri potrivnice), art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. dispune că "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: (…) 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Ultima decizie, invocată în susţinerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este Decizia nr. 1880, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, la 9 noiembrie 2016, în apel, într-un litigiu având ca obiect o contestaţie la executare.

Potrivit art. 718 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârile prin care se soluţionează, în fond, o contestaţie la executare sunt supuse numai apelului.

Aşadar, întrucât nu este supusă recursului, decizia respectivă este definitivă la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., potrivit căruia "sunt hotărâri definitive (…) hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", coroborat cu art. 634 alin. (2) din acelaşi cod, conform căruia "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

În consecinţă, termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 9 noiembrie 2016, data pronunţării Deciziei nr. 1880 a Tribunalului Gorj, secţia I civilă, şi, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., s-a împlinit la 9 decembrie 2016 (vineri - zi lucrătoare), astfel că cererea de revizuire depusă la 11 iunie 2018 a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de lege, fiind incidentă sancţiunea decăderii din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) din acelaşi cod, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de revizuire prin hotărârea atacată.

Simpla afirmaţie a recurentei, potrivit căreia termenul de revizuire a fost respectat, nesusţinută de nicio dovadă sau argument, nu poate duce la schimbarea soluţiei instanţei de revizuire, soluţie întemeiată pe actele dosarului, din care rezultă că data formulării cererii de revizuire este 11 iunie 2018, conform ştampilei Judecătoriei Târgu Jiu aplicată pe cererea de revizuire.

La termenul de judecată din 16 noiembrie 2020, când instanţa a rămas în pronunţare asupra recursului, avocatul recurentei a depus la dosar înscrisul intitulat "Mandat de executare a pedepsei închisorii" emis la data de 8 iulie 2015 pe numele recurentei (revizuentă), susţinând că aceasta a fost împiedicată să formuleze cererea de revizuire în termenul legal, întrucât s-a aflat în executarea mandatului respectiv.

Cu privire la acest aspect, instanţa de recurs reţine că sunt aplicabile dispoziţiile art. 186 din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 186 - Repunerea în termen

(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Rezultă din dispoziţiile legale citate că, pentru a beneficia de măsura repunerii în termen, partea care a pierdut un termen procedural trebuie să îndeplinească actul de procedură în termenul prevăzut de lege, de o lună, în cazul de faţă, conform art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., calculat "de la încetarea împiedicării", "cerând totodată repunerea sa în termen", la "instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen", în speţă, instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire.

Or, în cauza de faţă, niciuna dintre condiţiile prevăzute de lege, menţionate mai sus, nu a fost respectată, recurenta (revizuentă) nefăcând dovada momentului încetării împiedicării şi nesolicitând repunerea în termen instanţei de revizuire.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, ca instanţă de recurs, în faţa căreia avocatul recurentei a pus în discuţie, pentru prima oară, mandatul de executare a pedepsei închisorii, drept cauză de împiedicare a exercitării în termen a cererii de revizuire, nu este competentă să se pronunţe cu privire la acest aspect, competenţa aparţinând, aşa cum prevede textul legal citat, instanţei de revizuire - "competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen".

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1427 din 19 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 16 noiembrie 2020.

GGC - CP