Customs license suspension upheld; appeal dismissed as moot after suspension expired.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17 iulie 2003, la Tribunalul București, trimisă prin declinare de competență, la Curtea de Apel București, reclamanta SC T.I.C. SRL a solicitat suspendarea executării deciziei, prin care Direcția Generală a Vămilor a dispus suspendarea autorizației nr. 98 din 18 ianuarie 2002, de comisionar în vamă, pentru reclamantă.

În motivarea cererii, reclamanta arată că solicită suspendarea executării actului contestat, pentru că în caz contrariu se produce o pagubă iminentă, pagubă care constă în lipsa de activitate a 56 de angajați și în imposibilitatea de achitare a tuturor obligațiilor fiscale către stat și a celorlalte obligații contractuale.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1175 din 20 august 2003, a admis cererea, dispunând suspendarea executării actului administrativ contestat, prin care s-a suspendat autorizația nr. 98 din 18 ianuarie 2002, de comisionar în vamă, act comunicat reclamantei, sub nr. 25.588 din 15 iulie 2003, până la soluționarea acțiunii ce formează obiectul dosarului nr. 2376/2003, al aceleiași instanțe.

Instanța reține că cererea este admisibilă, în baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, fiind întrunite condițiile unui caz bine justificat și prevenirii producerii unei pagube iminente, reclamanta având în derulare contracte de reprezentare logistică și prestări servicii vamale, cu termene de executare, încetarea activității pe perioada suspendării autorizației de comisionare în vamă putând genera plata unor penalități, dificultăți financiare și imposibilitatea de a lucra pe această perioadă, pentru cei 56 salariați ai societății.

Pârâta Direcția Generală a Vămilor (în prezent Autoritatea Națională a Vămilor), a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că este nelegală și netemeinică.

Consideră că cererea a fost nelegal admisă, deoarece nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, măsura suspendării autorizației fiind luată ca urmare a săvârșirii unor fapte grave, de către reclamantă, pentru care a formulat și plângere penală, aceasta utilizând o autorizație de admitere temporară modificată.

Arată și că instanța nu a analizat nota de prezentare pe care a depus-o la dosar, care avea o înrâurire hotărâtoare în soluționarea cererii.

Recursul va fi respins.

Prin decizia pentru suspendare a autorizației de comisionar în vamă, nr. 98 din 18 ianuarie 2002, emisă de recurentă, pentru intimată, comunicată intimatei, prin adresa nr. 25.588 din 15 iulie 2003, s-a dispus suspendarea autorizației de comisionar în vamă, pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data emiterii deciziei de suspendare.

S-a avut în vedere că intimata a încălcat prevederile art. 95 lit. d) și n) din Regulamentul pentru aplicarea Codului vamal al României, în timpul exercitării activității specifice de comisionar în vamă, pe lângă Biroul Vamal de Control și Vămuire la Frontieră Băneasa.

Trebuie reținut că perioada suspendării a fost de 90 de zile, începând cu 15 iulie 2003, astfel că ea a expirat la momentul scurgerii celor 90 de zile.

De asemenea, instanța de fond a dispus suspendarea executării deciziei, până la soluționarea acțiunii ce a format obiectul dosarului nr. 2367/2003, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Or, prin sentința civilă nr. 2024 din 27 noiembrie 2003, pronunțată de instanța respectivă, s-a admis acțiunea, prin care intimata din prezentul recurs solicita anularea deciziei înregistrată la recurentă, sub nr. 25.588 din 15 iulie 2003 (care s-a cerut a fi suspendată în cauza de față), reținându-se că este nelegală.

Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 299 și 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 1175 din 20 august 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2004.