Limits of enforcement challenge: inability to clarify cost-imposition basis via Article 598(1)(c) CPP

Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Încheierea nr. 25 din 15 ianuarie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 147/2018 din data de 8 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2018, iar petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, Completul de 2 judecători de cameră preliminară, a reţinut că prin încheierea atacată a fost respinsă, ca nefondată, în baza art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., plângerea formulată de către petentul A., împotriva Ordonanţei nr. 200/P/2018 din 31 iulie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, menţinută prin Ordonanţa nr. 91/II/2/2018 din 27 august 2018, încheiere care este definitivă conform art. 341 alin. (8) din C. proc. pen.

II. Împotriva Încheierii nr. 25 din data de 15 ianuarie 2019, petentul A. a formulat contestaţie, invocând dispoziţiile Deciziei nr. 18/2017 a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 347 alin. (1) din C. proc. pen. potrivit căreia numai "procurorul şi inculpatul" pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3) - (5) este neconstituţională. Ca urmare a acestei decizii, petentul a apreciat că şi partea vătămată are dreptul de a formula contestaţie, motiv pentru care a solicitat admiterea contestaţiei şi judecarea pe fond a plângerii sale.

Prin Decizia penală nr. 133 din data de 20 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de A. împotriva Încheierii nr. 25 din data de 15 ianuarie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

Instanţa a reţinut, în esenţă că petentul A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, cu soluţionarea unei căi de atac ce nu întruneşte cerinţele legale.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 133 din data de 20 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019 a formulat contestaţie la executare petentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, la data de 13 martie 2020 sub acelaşi nr. 1051/1/2019, fiind stabilit prim termen la data de 11 mai 2020.

Prin cererea de contestaţie la executare formulată petentul A. a solicitat lămurirea "dispozitivului hotărârii privind cheltuielile judiciare la care a fost obligat".

În susţinerea contestaţiei, fundamentată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., petentul a arătat că, în calitate de persoană vătămată, a solicitat instanţei lămuriri privind soluţionarea laturii penale a cauzei, iar aceasta a procedat la obligarea sa, în mod abuziv, la plata cheltuielilor de judecată.

Prin rezoluţia din Camera de consiliu din data de 30 aprilie 2020, având în vedere dispoziţiile art. 64 alin. (5) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 emis de Preşedintele României, publicat în M. Of. nr. 311/14.04.2020, Ordinul nr. 71 emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 3 martie 2020, forma consolidată la data de 17 martie 2020 cu modificările aduse prin Ordinul nr. 111 emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 15 aprilie 2020 s-a constatat suspendată de drept judecarea cauzei aflată pe rolul Completului de 5 judecători P1-2020 din şedinţa de judecată cu termen la data 11 mai 2020.

Prin Rezoluţia din Camera de consiliu din data de 19 mai 2020, având în vedere, încetarea începând cu data de 15 mai 2020, a stării de urgenţă instituită pe o durată de 30 de zile pe întreg teritoriul României prin art. 1 din Decretul nr. 195 din data de 16 martie 2020 emis de Preşedintele României, publicat în M. Of. nr. 212/16.03.2020 şi prelungită prin dispoziţiile art. 1 din Decretul nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 emis de Preşedintele României, publicat în M. Of. nr. 311/14.04.2020; art. 1 din Hotărârea nr. 24 din 14 mai 2020 privind aprobarea instituirii stării de alertă la nivel naţional şi a măsurilor de prevenire şi control a infecţiilor, în contextul situaţiei epidemiologice generate de virusul SARS-Cov-2, emisă de Guvernul României - Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, potrivit cărora începând cu data de 15 mai 2020, se declară Starea de alertă la nivel naţional, pentru o perioadă de 30 de zile; precum şi dispoziţiile art. 64 alin. (6) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 emis de Preşedintele României, publicat în M. Of. nr. 311/14.04.2020, potrivit cărora în termen de 10 zile de la încetarea stării de urgenţă vor fi luate măsuri pentru stabilirea termenului de judecată şi citarea părţilor s-a stabilit termen la data de 22 iunie 2020.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public la termenul din data de 22 iunie 2020 au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

IV. Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie la executare este nefondată, pentru considerentele care urmează.

Contestaţia la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, art. 598 din C. proc. pen. prevăzând expres cazurile în care poate fi folosită contestaţia la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce priveşte soluţia.

În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

În speţă, contestatorul a solicitat lămurirea dispozitivului Deciziei penale nr. 133 din data de 20 mai 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, pronunţate în Dosarul nr. x/2019 şi exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 RON.

Înalta Curte constată că prin Încheierea nr. 25 din 15 ianuarie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 147/2018 din data de 8 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2018, iar petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prin Decizia penală nr. 133 din data de 20 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de A. împotriva Încheierii nr. 25 din data de 15 ianuarie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, contestatorul fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 RON.

Prezenta contestaţie la executare vizează exclusiv solicitarea de lămurire a dispoziţiei din Decizia penală nr. 133 din data de 20 mai 2019 privind obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. "În cazul declarării apelului, recursului în casaţie ori al introducerii unei contestaţii sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul în casaţie, contestaţia sau cererea", fiind astfel prevăzut modul de obligare la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în ipoteza exercitării de către subiecţii procesuali a unor căi de atac sau formulării unor cereri finalizate prin respingere sau retragere a acestora.

Acest temei legal este indicat şi în dispozitivul deciziei contestate, neexistând, pe cale de consecinţă, vreo nelămurire cu privire la baza normativă a obligării contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, va respinge contestaţia la executare formulată de A. împotriva hotărârii mai susmenţionate.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 133 din data de 20 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2), obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2020.

GGC - CP