Appeal for revision stricken as void for omitted statement of grounds; costs claim denied.

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

I. Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 1006 din 20 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. S.R.L., în nume propriu şi în numele B. S.R.L. - VIAPONTE, C. S.A., împotriva deciziei nr. 409 din 12 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei instanţei de revizuire, A. S.R.L., în nume propriu şi în numele B. S.R.L. - VIAPONTE, C. S.A. a declarat recurs, fără să indice şi să dezvolte motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, menţionând doar că le va depune după comunicarea deciziei recurate.

Intimatele Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. şi D. au depus întâmpinări prin care au invocat excepţia nulităţii recursului şi au solicitat obligarea societăţii A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, în temeiul art. art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Conform art. 486 alin. (3) teza I din C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiează şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, recursul trebuie să fie motivat, în caz contrar fiind incidentă sancţiunea nulităţii.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că în cuprinsul cererii de recurs nu au fost indicate şi nici dezvoltate motive de nelegalitate împotriva deciziei atacate, recursul fiind nemotivat.

Ca atare, cererea de recurs nu întruneşte cerinţa imperativă prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Nefiind întrunită cerinţa imperativă anterior evocată, devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului instituită de art. 486 alin. (3) teza I din C. proc. civ.

Menţiunea din cuprinsul cererii de recurs, în sensul că motivele de recurs vor fi depuse după comunicarea hotărârii atacate, nu este de natură să înlăture aplicarea acestei sancţiuni, de vreme ce recursul trebuie motivat prin însăşi cererea de recurs, astfel cum impune art. 487 alin. (1) din C. proc. civ.. În plus, motivele respective nu au fost depuse nici până la împlinirea termenului de recurs, calculat de la data comunicării deciziei recurate.

Pentru aceste considerente, constatând că recursul este nemotivat şi că nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, va constata nul recursul declarat împotriva Deciziei nr. 1006 din 20 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.

Cu privire la cererea intimatelor de obligare a societăţii A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Conform art. 452 din C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil şi în recurs conform art. 494 din C. proc. civ., se constată că intimatele nu au depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinări.

Nefiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători va respinge cererile formulate de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. şi D. privind obligarea A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. S.R.L., în nume propriu şi în numele B. S.R.L. - VIAPONTE, C. S.A., împotriva Deciziei nr. 1006 din 20 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.

Respinge cererile formulate de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. şi D. privind obligarea A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 noiembrie 2020.