Lack of standing in administrative discrimination proceedings due to failure to prove a private legitimate interest rather than general community grievance

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bihor la data de 22.05.2014, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Instituţia Primarului Municipiului Oradea şi Consiliul Local al municipiului Oradea:

(i) anularea Hotărârii nr. 699/27.11.2013 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării;

(ii) obligarea pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării să se pronunţe asupra existenţei comportamentului discriminatoriu al semnatarilor petiţiei formulate de un număr de aproximativ de 55 de persoane şi a autorităţilor reprezentate de Instituţia Primarului Municipiului Oradea şi de Consiliul local al municipiului Oradea referitor la schimbarea denumirii străzii x din Oradea, pe motiv că este de origine maghiară;

(iii) obligarea pârâtului Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării să aplice sancţiunile prevăzute de dispoziţiile O.G. nr. 137/2000 persoanelor fizice şi juridice vinovate de comportament discriminatoriu;

(iv) obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 30/CA/2015 - P.I. din 18 februarie 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea căreia şi-a declinat competenţa Tribunalul Bihor prin Sentinţa nr. 4778/CA/2014, a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B. şi C., ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei nr. 30/CA/2015 - P.I. din 18 februarie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A., B. şi C., solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Oradea, în vederea rejudecării fondului, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenţii au argumentat că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept constituţional material, anume a prevederilor art. 6, 16, 21, 30 alin. (7) din Constituţia României şi a dispoziţiilor art. 2 din O.U.G. nr. 137/2000.

Au reiterat circumstanţele de fapt ale cauzei, criticând demersul intimatei Primăria Municipiului Oradea de a schimba denumirea străzii "x" în "y", cu atribuirea numelui "x" altei străzi din Municipiul Oradea. Acest demers a avut loc la solicitarea persoanelor domiciliate pe strada x, solicitare care a reprezentat un act ostil, represiv, antinaţional, nedemocratic şi evident discriminatoriu faţă de minoritatea maghiară locuitoare a oraşului Oradea, Autorităţile statului, la nivel local sau central, trebuiau să intervină cu promptitudine în spiritul respectării legii, luând toate măsurile pentru respectarea drepturilor cetăţenilor minoritari.

Sub aspectul incidenţei dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenţii au criticat respingerea acţiunii ca nefondată cu motivarea că "reclamanţii nu justifică un interes în legătură cu sesizarea lor", susţinând că lipsa interesului, în conformitate cu prevederile art. 33, 34 şi 36 din C. proc. civ. echivalează cu lipsa calităţii procesuale a reclamanţilor, deci sub acest aspect există o contradicţie între dispozitiv şi motivare.

Recurenţii au mai susţinut că în mod greşit instanţa de fond consideră că (...) situaţie personală, proprie doar cetăţenilor de pe strada x. Demersul reclamat constituie un tratament injust şi degradant, care se adresează împotriva unui grup de persoane reprezentat de locuitorii maghiari ai municipiului Oradea sau împotriva comunităţii etnicilor maghiari din Românie. În atare situaţie, având în vedere obiectul actului de discriminare, interesul nu este lega de domiciliu şi trebuie recunoscut dreptul oricărui cetăţean, indiferent de naţionalitate, de a sesiza Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

4. Apărările intimaţilor

4.1. Legal citată, intimata Instituţia Primarului şi Consiliul Local al Municipiului Oradea au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat, susţinând, în esenţă, că, din moment ce plângerea viza o atingere adusă unei comunităţi şi reclamanţilor, CNCD trebuia să constate că reclamanţii nu pot dovedi un interes în legătură cu obiectul cauzei.

Intimata a expus circumstanţele în care a fost adoptată hotărârea de Consiliu Local care a avut ca obiect schimbarea denumirii străzii "x" în "y" şi a arătat că hotărârea a fost adoptată inclusiv cu votul tuturor consilierilor locali din partea UDMR.

4.2. Intimatul Consiliul Naţionale pentru Combaterea Discriminării a formulat, la rândul său, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, argumentând, în esenţă, că instanţa de fond a analizat corect dovada calităţii procesuale active în speţa dedusă judecăţii, întrucât recurenţii nu au făcut dovada unui interes legitim, personal, născut şi actual.

Simpla sesizare a unui comportament pretins discriminatoriu faţă de membrii unei comunităţi de o anumită etnie nu învesteşte persoana care a sesizat cu calitate procesuală activă în faţa CNCD.

2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 3 octombrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 iunie 2018, completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul formulat de reclamanţii A., B. şi C., în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a acestuia.

3. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

3.1. Verificând, mai întâi, sentinţa recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurent, Curtea constată că nu se poate susţine incidenţa niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat.

Recurenţii critică, din perspectiva acestui motiv de recurs, faptul că instanţa de fond, analizând problema interesului în demersul dedus judecăţii, nu pronunţat o soluţie referitoare la lipsa calităţii lor procesuale active, susţinând că lipsa interesului, în conformitate cu prevederile art. 33, 34 şi 36 din C. proc. civ. echivalează cu lipsa calităţii procesuale a reclamanţilor, deci sub acest aspect există o contradicţie între dispozitiv şi motivare.

În speţă, însă, aspectul legat de lipsa interesului era limitat strict la sesizarea pârâtului CNCD, a cărui hotărâre a fost dedusă judecăţii, existând în mod cert un interes al reclamanţilor şi o legitimare procesuală activă, în sensul avut în vedere de dispoziţiile C. proc. civ., în sesizarea instanţei de contencios administrativ, câtă vreme aceştia erau destinatarii actului administrativ contestat în cauză.

3.2. În continuare, examinând motivul de recurs ce vizează aplicarea greşită a normelor de drept material, prevăzut de 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speţă, prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale aplicabile.

Aşa cum rezultă din cuprinsul pct. 1 al prezentei decizii, recurenţii-reclamanţi au supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, pe calea prevăzută în art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, corelat cu art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Hotărârea nr. 699/27.11.2013, prin care Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a soluţionat petiţia formulată de recurenţi, înregistrată cu nr. 1218/26.02.2013, dispunând clasarea acesteia, potrivit art. 5 şi art. 7 alin. (1) din Procedura internă de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, precum şi art. 20 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, republicată.

Petiţia formulată de recurenţi privea faptul că, în urma înregistrării unei cereri formulate de un număr de 55 de persoane, locuitori ai str. x, Primăria Municipiului Oradea a demarat un proiect de hotărâre a Consiliului Local prin care să se dispună schimbarea numelui străzii "x" în strada "y", demers pe care recurenţii l-au apreciat ca inacceptabil şi discriminatoriu faţă de minoritatea maghiară locuitoare a oraşului Oradea.

În raport cu obiectul şi motivele plângerii, instanţa de control judiciar constată, în acord cu judecătorul fondului, că soluţia de clasare adoptată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, se fundamentează pe aplicarea corectă a normelor din legislaţia primară şi secundară pertinente cauzei.

Astfel, în temeiul art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, CNCD poate fi sesizat de persoana care se consideră discriminată, alin. (6) al aceluiaşi articol impunând persoanei interesate obligaţia de a dovedi existenţa unor fapte care permit a se presupune existenţa unei discriminări directe sau indirecte.

Pe lângă persoana care se consideră discriminată, calitate procesuală în jurisdicţia administrativă a discriminării au şi organizaţiile neguvernamentale care au ca scop apărarea drepturilor omului sau au un interes legitim în combaterea discriminării, conform art. 28 din O.G. nr. 137/2000.

Prevederile ordonanţei au fost interpretate şi detaliate, pentru organizarea punerii lor în aplicare, prin Procedura internă de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor în faţa Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, aprobată prin Ordinul nr. 144/2000, care în art. 5 defineşte "petentul", drept persoana care se consideră discriminată şi sesizează Consiliul cu privire la săvârşirea faptei de discriminare împotriva sa, iar în art. 7 defineşte "persoana interesată" ca fiind ori persoana care se consideră discriminată şi sesizează Consiliul cu privire la fapta de discriminare săvârşită împotriva sa, ori organizaţiile neguvernamentale sau alte persoane care au un interes legitim în combaterea discriminării şi reprezintă o persoană, un grup de persoane sau o comunitate împotriva căreia s-a săvârşit o faptă de discriminare.

Cum recurenţii-reclamanţi au formulat petiţia în nume propriu şi nu au sesizat săvârşirea unei fapte concrete de discriminare împotriva lor, ci au exprimat o potenţială nemulţumire generală a persoanelor care aparţin etniei maghiare, soluţia pronunţată de Curtea de apel reflectă interpretarea corectă a prevederilor menţionate mai sus.

În plus, Înalta Curte reţine că normele speciale din materia prevenirii şi combaterii discriminării concordă cu reglementarea generală a contenciosului administrativ, cuprinsă în Legea nr. 554/2004, care în art. 8 alin. (11) statuează că "persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat".

În speţă, recurenţii-reclamanţi nu au invocat şi nu a dovedit încălcarea unui interes legitim privat.

Pentru considerentele arătate, reţinând că nu subzistă motive de casare a hotărârii instanţei de fond, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva Sentinţei nr. 30/CA/2015 - P.I. din 18 februarie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2018.

GGC - GV