Timeliness of preliminary complaint in challenge to expropriation decree: applicability of 30-day deadline to heirs of property owner named in official gazette publication

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.06.2015, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Transporturilor, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, Consiliul Judeţean Alba, Municipiul Alba Iulia-Consiliul Local Alba şi SC D. SRL,

- anularea parţială a H.G. nr. 399/13.05.2013 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al obiectivului de investiţii "Autostrada Sebeş - Turda", respectiv a procedurilor de expropriere în ceea ce priveşte imobilele evidenţiate în anexă, la poziţia 699, cu consecinţa modificării parţiale a amplasamentului obiectivului de investiţii "Autostrada Sebeş - Turda" a studiului de fezabilitate pe porţiunea localităţii Oarda de Sus.

- efectuarea formalităţilor necesare revizuirii studiului de fezabilitate a proiectului tehnic şi a detaliilor de execuţie aferente, în vederea modificării traseului obiectivului de investiţii, astfel încât amplasamentul lucrării să nu mai afecteze imobilul proprietatea reclamanţilor

S-a formulat cerere de intervenţie principală de către E., F., G. şi H., în calitate de proprietari, prin succesiune, ai imobilului în cauză.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 18 din 2 februarie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii în contencios administrativ raportat la dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cu cele ale Legii nr. 255/2010 invocată de pârâtul Guvernul României, prin întâmpinare.

A admis excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare parţială a H.G. nr. 399/2014 pentru nerespectarea termenului legal stabilit de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, invocată de pârâţii Guvernul României, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Transporturilor, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA prin Direcţia Regională de B. Cluj şi Consiliul Judeţean Alba, şi a respins acţiunea formulată de reclamanţi, ca inadmisibilă.

A respins cererea de intervenţie principală formulată de E., F., G. şi H..

A reţinut instanţa, în esenţă, că reclamanţii au formulat plângerea prealabilă la data de 28.04.2015, peste termenul de 30 de zile menţionat de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport cu data publicării H.G. nr. 399/13.05.2014 în Monitorul Oficial al României nr. 406/02.06.2014. De asemenea, reclamanţii au fost notificaţi la data de 11.07.2014, cu privire la calitatea de persoane supuse procedurii exproprierii, etapă ulterioară emiterii H.G. nr. 399/2014.

2. Cererea de recurs împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., au formulat recurs reclamanţii, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond în vederea pronunţării pe fondul cauzei.

în subsidiar, au solicitat casarea hotărârii şi, rejudecând litigiul în fond, admiterea acţiunii introductive de instanţă.

Au susţinut recurenţii, în esenţă, că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru că ei sunt terţi raportat la persoana menţionată în Anexa 2 poziţia 699 a H.G. nr. 399/2014.

Astfel, devin aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 797/2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 554/2004, care a statuat că textul de lege este neconstituţional în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ şi cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Anexa 2 poziţia nr. 699 a H.G. nr. 399/2014 a evidenţiat exproprierea numitului I., însă recurenţii, copiii defunctului I., nu au fost nominalizaţi în cadrul anexei menţionate.

În continuarea recursului, recurenţii au expus situaţia de fapt şi au făcut aprecieri cu privire la dreptul cetăţenilor de a fi informaţi şi consultaţi cu privire la proiectele de acte normative, respectiv la construirea autostrăzii Sebeş - Turda cu referire la condiţiile de funcţionalitate care trebuie să Ie îndeplinească autostrăzile.

3. Apărările intimaţilor-pârâţi

3.1. Intimatul-pârât Municipiul Alba Iulia-Consiliul Local al Municipiului Alba Iulia au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Au menţionat că au invocat, în faţa instanţei de fond, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţie care este justificată, impunându-se a fi admisă.

3.2. Intimatul-pârât Ministerul Transporturilor a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că, în mod întemeiat, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motivat de nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

3.3. Intimatul-pârât Guvernul României, prin întâmpinare, a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că susţinerile recurenţilor nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, în mod legal instanţa constatând că a fost tardiv formulată plângerea prealabilă.

în subsidiar, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor în ceea ce priveşte anularea parţială a H.G. nr. 399/2014, pentru că, la data sesizării instanţei de contencios, aceştia nu erau titularii dreptului de proprietate, întrucât CNADNR a emis, anterior acţiunii, Decizia de expropriere nr. 782/31.07.2014, act întemeiat pe art. 2 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 255/2010 şi pe art. 6 din H.G. nr. 53/2011. Astfel, reclamanţii nu pot justifica propria legitimitate procesuală activă în cauză, de vreme ce dreptul de proprietate pretins vătămat nu se regăsea în patrimoniul recurenţilor.

A mai invocat şi excepţia lipsei de interes, pentru aceleaşi considerente, privind emiterea Deciziei de expropriere nr. 782/31.07.2014, decizie care nu a fost contestată în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea nr. 255/2010.

3.4. Intimatul-pârât Consiliul Judeţean Alba a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. A mai invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, pentru că nu are competenţa de a elibera vreun document care să producă efecte juridice pentru autostrada Sebeş - Turda.

3.5. Intimata-pârâtă CNADNR - Direcţia Regională B. Cluj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A susţinut, în esenţă, că recurenţii, chiar dacă nu au fost menţionaţi în Anexa 2 la H.G. nr. 399/2014, a fost menţionat antecesorul lor, actul administrativ producându-şi efecte şi faţă de aceştia.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Cu privire la examinarea recursului în complet de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 februarie 2108, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 mai 2018, completul de filtru a constatat, în funcţie de conţinutul Raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte cerinţele de admisibilitate, a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Guvernul României, şi, pe cale de consecinţă, 1-a admis în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond.

2. Cu privire la fondul recursului Înalta Curte, examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

2.1. Instanţa de control judiciar apreciază că nu se poate reţine incidenţa motivului de recurs prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care operează numai atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Verificând conţinutul hotărârii atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, astfel că acest motiv de recurs nu este fondat.

2.2. Nici motivul de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nu este întemeiat, susţinerile recurenţilor neputând conduce la reformarea hotărârii atacate, fiind corect dezlegată pricina dedusă judecăţii.

Distincţia între actele administrative individuale şi cele normative se realizează în funcţie de întinderea efectelor juridice pe care le produc. Actele administrative normative conţin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes. Actele individuale produc efecte, de regulă, faţă de o persoană, sau uneori faţă de mai multe persoane, nominalizate expres în conţinutul acestor acte.

Prin urmare, după cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, H.G. nr. 399/2014 este un act administrativ individual, care poate fi contestat în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Din redactarea textului menţionat rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiţie specială, obligatorie, de exercitare a acţiunii. Neîndeplinirea acestei proceduri în termenul legal afectează însuşi dreptul la acţiune în contencios administrativ.

Instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor acestui articol, constatând îndeplinirea tardivă a procedurii administrative prealabile, respectiv nerespectarea de către reclamanţi a termenului de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ, în care trebuiau să solicite autorităţii eminente revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

H.G. nr. 399/2014 face parte din categoria actelor prevăzute de art. 108 alin. (4) din Constituţia României şi a căror comunicare către persoanele interesate este considerată ca fiind realizata din ziua publicării în Monitorul Oficial.

Această hotărâre de guvern a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 406/02.06.2014. în Anexa 2, cuprinzând imobilele proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al obiectivului de investiţii "Autostrada Sebeş Turda" pe raza localităţilor Sebeş, Alba Iulia, Ciugud, Sântimbru, Galda de Jos, Teiuş, Aiud, Rădeşti, Mirăslău, Unirea din judeţul Alba, respectiv Moldoveneşti, Mihai Viteazu şi Călăraşi din judeţul Cluj, proprietarii sau deţinătorii acestora, precum şi sumele individuale aferente despăgubirilor a hotărârii de guvern, la poziţia nr. 699, a fost menţionat J., tatăl recurenţilor.

Recurenţii-reclamanţi K., I. şi A. au fost declaraţi ca moştenitori ai tatălui lor, potrivit Certificatului de moştenitor nr. x/22.06.2010 întocmit de BNP L. Fiecare a acceptat o cotă de 1/3 părţi din masa succesorală, devenind, astfel, succesori cu titlu universal şi preluând drepturile şi obligaţiile autorului lor, de la care au dobândit o fracţiune din patrimoniu.

Prin urmare, nu sunt întemeiate susţinerile recurenţilor-reclamanţi, în sensul că ar fi terţi faţă de H.G. nr. 399/2014 a cărei anulare parţială o solicită.

Nu în ultimul rând, aspect confirmat de recurenţi, mai reţine Înalta Curte că recurenţii au fost părţi şi în alte dosare (Dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Alba) în contradictoriu cu Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, dosar în care au arătat că au calitatea de persoane supuse procedurii de expropriere conform Notificării emise la data de 11.07.2014 în ceea ce priveşte imobilul situat în localitatea Oarda, str. x.

Astfel, nu pot fi reţinute susţinerile recurenţilor în sensul că notificarea a fost emisă pe numele tatălui lor, decedat de 4 ani, pentru că, în calitate de moştenitori, au luat cunoştinţă de aceasta şi, de altfel, s-au prevalat de conţinutul notificării în demersurile efectuate.

În cuprinsul notificării, s-a menţionat faptul că intenţia de expropriere a fost luată în conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru utilitate publică şi conform cu H.G. nr. 399/13.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 406/02.06.2014.

Deci, la data de 11.07.2014 recurenţii aveau/ar fi trebuit să aibă cunoştinţă de actul administrativ atacat, H.G. nr. 399/2014, fiind notificaţi cu privire la calitatea de persoane supuse procedurii exproprierii.

Însă, chiar reţinându-se această dată ca fiind cea la care au luat cunoştinţă de H.G. nr. 399/2014, plângerea prealabilă, formulată la 28.04.2015, nu respectă termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, neexistând motive de casare a hotărârii recurate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A., I. şi K. împotriva Sentinţei nr. 18 din 2 februarie 2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 noiembrie 2018.

GGC - GV