Suspension of EU-funding correction note rejected as annulment claim already dismissed, overturning interim relief.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.03.2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (în calitate de autoritate de management pentru programul operaţional regional 2007 - 2013), solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, sa dispună suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor bugetare emisă în data de 28.10.2016 şi înregistrată sub nr. x/12.12.2016 de către parat, pana la pronunţarea instantei de fond în cadrul acţiunii în anularea acestei note.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 2072 pronunţată la 31 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, a suspendat executarea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor bugetare emisă în data de 28.10.2016 şi înregistrată sub nr. x/12.12.2016 de către pârât, până la pronunţarea instanţei de fond în cadrul acţiunii în anularea acestei note.

3. Cererea de recurs şi motivele de recurs invocate

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, actualmente Ministerul Fondurilor Europene (denumire modificată prin O.U.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative).

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate cu consecinţa respingerii cererii de suspendare.

În critica sentinţei recurate, recurentul apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod greşit ca prin emiterea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor bugetare din data de 28.10.2016 s-a încălcat principiul proporţionalităţii în ceea ce priveşte individualizarea corecţiei aplicate, acesta fiind un argument principal pentru susţinerea îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat.

Recurentul-pârât a reiterat argumentele prezentate în apărare în faţa instanţei de fond, precizând că, în fapt, prin controlul efectuat, acesta a constatat că în caietul de sarcini - specificaţii materiale - arhitectură, în listele de cantităţi şi fişele tehnice sunt precizate denumiri de producători sau mărci de produse, fără a fi însoţite de menţiunea "sau echivalent".

În consecinţă, prin această menţiune s-au încălcat prevederile art. 23 alin. (8) din Directiva 2004/18/CE din 31 martie 2004, respectiv ale art. 38 din O.U.G. nr. 34/2006, abatere care a condus la restricţionarea nemotivată a participării la procedura de atribuire a oricăror posibili ofertanţi, fiind astfel constatată o neregulă asimilată cu impunerea de criterii de calificare nerelevante şi restrictive.

În ceea ce priveşte condiţia prevenirii pagubei iminente, recurentul-pârât a apreciat că instanţa de fond a interpretat greşit că această condiţie este îndeplinită, deoarece măsura suspendării executării s-ar justifica numai dacă actul administrativ în litigiu ar stabili în sarcina intimatei obligaţii a căror îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării actului. În opinia sa, această condiţie nu este îndeplinită, deoarece nu poate fi reţinut un risc real de perturbare a activităţii intimatei-reclamante prin plata creanţei, cum greşit a fost reţinută prin motivarea instanţei de fond.

În motivarea cererii de recurs, recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susţinerea poziţiei sale procesuale, intimata-reclamantă a subliniat că instanţa de fond a reţinut în mod corect că prezumţia de legalitate a notei de constatare este răsturnată în raport de argumentele prezentate în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat. Iar în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei prevenirii pagubei iminente de asemenea instanţa de fond a reţinut corect că executarea sa poate conduce la consecinţe economice negative pentru societate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/12.12.2016, până la pronunţarea instanţei de fond, în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond (...)"

Prin urmare, pentru suspendarea executării unui act administrativ, care se bucură de prezumţia de legalitate şi este executoriu din oficiu, este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiei existenţei cazului bine justificat şi a condiţiei prevenirii unei pagube iminente.

În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, noţiunea de "cazuri bine justificate" este definită ca "împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ", iar din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu efectiv, care nu ar putea fi înlăturat decât prin suspendarea executării actului administrativ considerat vătămător.

Înalta Curte, analizând criticile recurentului-pârât, în raport cu actele dosarului, constată că prin cererea de suspendare formulată de reclamantă, nu au fost dezvoltate în mod concret argumentele pe care societatea le-a avut în vedere când a apreciat că în cauză este îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat, aspectele invocate ţinând de analiza pe fond a cererii privind anularea Notei de constatare nr. x/12.12.2016.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului bine justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, emiterea actului administrativ în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea substanţială a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare suplimentare), etc.

În speţă, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că reprezintă un argument temeinic în dovedirea îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, faptul că în cadrul Notei de suspiciune de neregulă nr. 67692/21.07.2016, întocmită de Unitatea Gestionare Nereguli Fonduri Europene din cadrul ministerului pârât, s-a propus aplicarea unei corecţii financiare de 5%, însă pârâtul a aplicat o corecţie financiară maximă de 25%.

În interpretarea instanţei de fond, existenta unor puncte de vedere diferite asupra gravităţii abaterii ar fi de natură să ridice un dubiu serios asupra legalităţii Notei de constatare din perspectiva respectării principiului proporţionalităţii, apreciere excesivă în condiţiile în care în speţă nu există o aparenţă de nelegalitate a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/12.12.2016, emiterea acestui act administrativ făcându-se cu respectarea normelor legale în vigoare.

Înalta Curte are în vedere, de asemenea, împrejurarea că prin Sentinţa civilă nr. 378 din 05 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017, s-a respins acţiunea prin care reclamanta a solicitat anularea Deciziei MDRAP nr. 28/07.03.2017 şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/12.12.2016.

Pronunţarea unei hotărâri pe fondul cauzei, prin care s-a respins acţiunea în anulare a actului administrativ, are aptitudinea de a întări prezumţia de legalitate a acestui act, în contextul analizei sale în cadrul cererii de suspendare.

Chiar dacă Sentinţa civilă nr. 378 din 05 februarie 2018 nu este definitivă, cauza aflându-se în faza procesuală a recursului pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, această sentinţă are o putere de lucru judecat relativă şi constituie un reper în verificarea stării de legalitate a actului administrativ, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Prin urmare, critica potrivit căreia instanţa de fond a soluţionat cauza prin aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat este întemeiată, împrejurare ce face de prisos analiza referitoare la îndeplinirea condiţiei pagubei iminente.

În concluzie, Înalta Curte constată că hotărârea Curţii de Apel Bucureşti este criticabilă din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, invocat de recurentă în susţinerea căii de atac exercitate, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva Deciziei civile nr. 2072 din 31 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează hotărârea recurată şi, rejudecând cauza, respinge cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2019.

GGC - NN