Territorial jurisdiction for public procurement disputes: competence fixed by the contracting branch's seat, not the parent company's headquarters

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la data de 29.06.2018, reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.A., obligarea pârâtei la eliberarea sumei de 67.388,54 RON, reprezentând contravaloarea garanţiei de bună execuţie, constituită conform Contractului de servicii nr. x/16.06.2014, dobânda legală şi actualizarea cu indicele de inflaţie, calculată de la data scadenţei şi până la data eliberării sumei de 67.388,54 RON.

Prin Sentinţa nr. 44/2018 din 24.09.2018, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mehedinţi, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 8670 din 20 decembrie 2018, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bucureşti, excepţie invocată de reclamantă şi din oficiu de instanţă, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, având ca obiect litigiu privind achiziţiile publice, privind pe reclamanta A. S.A., reprezentată legal prin administrator judiciar B. şi pe pârâta C. S.A., în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Înalta Curte reţine că, în fapt, între C. S.A., în calitate de achizitor şi A. S.A., în calitate de prestator, s-a încheiat, în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, Contractul de servicii nr. x/16.06.2014.

Obiectul cererii introductive îl reprezintă obligarea pârâtei C. S.A. la eliberarea sumei de 67.388,54 RON, reprezentând contravaloarea garanţiei de bună execuţie, constituită conform Contractului de servicii nr. x/16.06.2014, dobânda legală şi actualizarea cu indicele de inflaţie, calculată de la data scadenţei şi până la data eliberării sumei de 67.388,54 RON.

Potrivit art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006:

"(1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante."

În ceea ce priveşte procedura de soluţionare a litigiilor privind achiziţiile publice, a fost adoptată Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Astfel cum au apreciat cele două instanţe între care s-a ivit conflictul negativ de competenţă, chiar dacă contractul a fost încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, conform art. 69 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 în speţă se aplică dispoziţiile Legii nr. 101/2016, cererea fiind formulată după intrarea în vigoare a acesteia.

Referitor la competenţa instanţelor de judecată, prevederile Legii nr. 101/2016 au preluat conţinutul art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, stabilind în cuprinsul art. 53 alin. (1) că:

"Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin complete specializate în achiziţii publice."

Astfel, în speţă s-a pus în discuţie competenţa teritorială a instanţei în funcţie de conţinutul noţiunii de sediu al autorităţii contractante.

Or, în cauză, autoritatea contractantă este C. S.A. - Sucursala Hidroelectrica Porţile de Fier Drobeta-Turnu Severin, cu sediul în Drobeta-Turnu Severin, jud. Mehedinţi.

Prin urmare, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, sediul autorităţii contractante este, în acest caz, sediul Sucursalei Hidroelectrica Porţile de Fier, situat în Drobeta-Turnu Severin, jud. Mehedinţi.

În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 22.2 din Contractul nr. x/16.06.2014, încheiat între părţi, potrivit cărora "achizitorul" este "SH Porţile de Fier", iar "dacă părţile nu rezolvă în mod amiabil o divergenţă contractuală, aceasta va fi soluţionată de către instanţele judecătoreşti competente în circumscripţia cărora se află sediul achizitorului - SH Porţile de Fier."

Astfel, de comun acord părţile au cunoscut şi au recunoscut calitatea de achizitor a Sucursalei Hidroelectrica Porţile de Fier.

Pe de altă parte, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, toată procedura de achiziţie publică s-a desfăşurat la sediul SH Porţile de Fier, inclusiv deschiderea ofertelor a avut loc la sediul sucursalei, iar toţi membrii comisiei de evaluare erau din cadrul SH Porţile de Fier.

Astfel cum în mod corect a reţinut Tribunalul Bucureşti, calitatea de achizitor a sucursalei este evidentă, în condiţiile în care executarea contractului a avut loc în circumscripţia sediului sucursalei, prestatorul obligându-se să presteze serviciile de "reabilitare în fabrică a servomotorului vanel cu închidere rapidă priză hidroagregat nr. 1 din CHE Porţile de Fier II".

În mod corect s-a apreciat de către Tribunalul Bucureşti că legiuitorul nu conferă calitatea de autoritate contractantă doar părţilor care au personalitate juridică, precum şi faptul că, potrivit principiilor comune în materia contenciosului administrativ, instituţia publică asimilată, ce are capacitate administrativă, poate sta în justiţie în nume propriu pentru actele emise în îndeplinirea atribuţiilor legale, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică; eventuala lipsă a personalităţii juridice a sucursalelor nu le lipseşte de capacitatea administrativă, respectiv de aptitudinea de a încheia contracte administrative în exercitarea serviciului public.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A., prin Administrator Judiciar B. şi pe pârâta C. S.A. în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2019.

GGC - NN