Tax enforcement suspension appeal declared untimely under specialized five-day deadline

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.08.2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi, în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, următoarele:

- suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/07.07.2017, emisă de către D.G.R.F.P. Ploieşti - A.J.F.P. Călăraşi, prin care A.J.F.P. Călăraşi a stabilit în sarcina reclamantei obligaţii suplimentare de plată în cuantum de 3.755.311 RON, din care:

(i) 1.319.008 RON reprezentând impozit pe profit suplimentar aferent unei baze impozabile stabilită suplimentar în sumă de 8.243.799 RON;

(ii) 2.436.303 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată, stabilită suplimentar, aferentă unei baze impozabile stabilite suplimentar de 10.151.263 RON;

- suspendarea executării Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 161/07.07.2017, emisă de către D.G.R.F.P. Ploieşti - A.J.F.P. Călăraşi şi prin care A.J.F.P. Călăraşi a stabilit în sarcina reclamantei dobânzi şi penalităţi aferente TVA în cuantum total de 222.199 RON;

- suspendarea executării Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 161/26.07.2017, emisă de către D.G.R.F.P. Ploieşti - A.J.F.P. Călăraşi, prin care A.J.F.P. Călăraşi a stabilit în sarcina reclamantei dobânzi şi penalităţi în cuantum total de 1.426.783 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa nr. 4832 din 8.12.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi, în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la dispoziţiile art. 483 şi urm. C. proc. civ.

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului, Înalta Curte constată că acesta a fost declarat cu depăşirea termenului prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Este adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ.:

"Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Însă, în cauză sunt incidente prevederile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare".

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa atacată a fost comunicată la data de 1.02.2018, iar recursul a fost declarat la data de 16.02.2018 (data depunerii recursului la poştă, conform filei 57 din dosarul de recurs), cu nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, aplicabil în speţă.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

În cauză nu s-a făcut dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituţia repunerii în termen.

Cum în cauză, recurenta nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv formulat şi, în temeiul art. 496 C. proc. civ., se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva Sentinţei nr. 4832 din 08 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2019.

GGC - NN