Jurisdictional competence in administrative disputes: primacy of the issuing local authority's rank over central co-defendant status

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin acţiunea înregistrată la data de 05.09.2018 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor Şi Pădurilor, a solicitat instanţei anularea Actului administrativ nr. 1603/29.01.2018 emis de parata Garda Forestieră Cluj şi obligarea acesteia în solidar cu pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor la plata sumei de 46.691,65 RON, plata dobânzilor fiscale şi cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 34 din data de 09.01.2019 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Cluj, Pârât Ministerul Apelor şi Pădurilor, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în esenţă că întrucât pretenţiile reclamantului sunt formulate în contradictoriu cu o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Apelor şi Pădurilor, criteriul care operează la stabilirea competenţei este cel al autorităţii publice centrale chemate în judecată.

2.2. Prin Sentinţa nr. 55 din 20 februarie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu de instanţă şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de judecare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Cluj.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, s-a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

La pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că emitentul actului a cărui anulare se solicită este Garda Forestieră Cluj, autoritate publică locală, situaţie în care devin aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect solicitând anularea Adresei nr. x/29.01.2018 emisă de Garda Forestieră Cluj, cu consecinţa obligării pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 46.691,65 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul nu le poate recolta, aferente perioadei iulie - decembrie 2017 şi a dobânzilor fiscale calculate asupra creanţei principale.

Emitentul actului administrativ a cărui anulare se solicită este Garda Forestieră Cluj, autoritate publică locală.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 statuează că "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Textul de lege menţionat instituie două criterii de determinare a competenţei instanţei de fond, respectiv criteriul valoric şi criteriul rangului autorităţii emitente în cadrul sistemului administrativ.

Constatând că în prezenta cauză nu este incident criteriul valoric, întrucât pretenţiile reclamantei nu fac parte din categoriile enumerate anterior (taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora), Înalta Curte dă prevalenţă criteriului rangului autorităţii emitente, pe care îl va aplica prin raportare la obiectul principal al cererii de chemare în judecată şi la cadrul procesual pasiv.

Reclamanta a chemat în judecată atât pârâta Garda Forestieră Cluj, autoritate publică locală, cât şi pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, autoritate publică centrală. În această situaţie, în care persoana care se consideră vătămată înţelege să cheme în judecată atât o autoritate publică locală, cât şi una centrală, pentru stabilirea instanţei competente este esenţială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) şi i) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În cauza de faţă, obiectul principal al cererii îl reprezintă solicitarea de constatare a nesoluţionării în termen a cererii adresate pârâtei Garda Forestieră Cluj, primul petit vizând constatarea nesoluţionării cererii, iar petitele în pretenţii au un caracter accesoriu.

Cererea de acordare a despăgubirilor reprezentate de contravaloarea produselor lemnoase pe care reclamantul nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, îndreptată împotriva ambilor pârâţi, are caracter accesoriu faţă de capătul principal de cerere, fiind, astfel, incidente prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti (...)".

În considerarea specificului cererilor formulate în materia contenciosului administrativ, acţiunea vizând plata despăgubirilor nu poate avea decât caracter accesoriu în raport de capătul principal de cerere, fiind o consecinţă a înlăturării actului administrativ nelegal, potrivit art. 8 alin. (1), coroborat cu art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului administrativ-fiscal, fiind determinată de poziţionarea în sistemul autorităţilor publice a emitentului actului administrativ contestat, în cazul de faţă Garda Forestieră Cluj, autoritate publică locală.

Pe de altă parte, chemarea în judecată a Ministerului Apelor şi Pădurilor, autoritate publică centrală, nu poate determina schimbarea competenţei materiale, având în vedere şi dispoziţiile H.G. nr. 861/2009, potrivit cărora documentaţia pentru acordarea alocaţiilor bugetare se transmite de către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură către direcţia care gestionează bugetul din cadrul acestei autorităţi, sumele necesare decontării fiind transmise de către direcţia care gestionează bugetul din cadrul autorităţii publice centrale, către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

În acest sens este şi Soluţia de principiu adoptată în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 7 mai 2018, potrivit căreia:

"În acţiunile introduse de Asociaţiile Composesorale în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Gărzile Forestiere judeţene, prin care se solicită anularea adreselor prin care s-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare competenta de soluţionare a cauzei se stabileşte în favoarea tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport de capătul de cerere principal - anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră".

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Garda Forestieră Cluj şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2019.

GGC - NN