European Arrest Warrant execution for aggravated theft: mandatory detention requirement overriding consent and refusal to surrender

Asupra contestaţiei de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1/PI din 11 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Parchetul Tribunalului Judiciar din Mulhouse - Franţa, la data de 20 noiembrie 2020, în Dosarul nr. Parchet x/x/82 - Instrucţie x/x/15 - Minuta nr. x/2020, pe numele persoanei solicitate A.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea 302/2004, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Parchetul Tribunalului Judiciar din Mulhouse - Franţa, la data de 20 noiembrie 2020, în Dosarul nr. Parchet x/x/82 - Instrucţie x/x/15 - Minuta nr. x/2020, pe numele persoanei solicitate A. şi predarea acesteia către organele judiciare din Franţa.

În baza art. 104 alin. (7) din Legea 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Franţa.

În baza art. 104 alin. (5) şi art. 117 alin. (2) din Legea 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus că predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, iar dacă din motive independente predarea nu se poate efectua în termenul anterior stabilit, predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române cu autoritatea competentă a statului emitent.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei A., (...), pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data 11 ianuarie 2021 şi până la data de 9 februarie 2021, inclusiv, sens în care în baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

Administraţia locului de deţinere va reţine persoana solicitată la Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Arad, până la predarea efectivă către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

În baza art. 7 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 242 alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura controlului judiciar dispusă faţă de persoana solicitată A. prin încheierea din 14 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Timişoara.

În baza art. 113 alin. (5) din Legea 302/2004 s-a constatat că, în vederea executării mandatului european de arestare, persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore prin Ordonanţa de reţinere din data de 13 decembrie 2020, emisă de procuror în Dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, începând cu ora 12:10, până în data de 14 decembrie 2020, ora 12:10.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că, prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 13 decembrie 2020, sub nr. x/2020, s-a solicitat, în temeiul art. 103 - 104 din Legea nr. 302/2004, punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Parchetul Tribunalului Judiciar din Mulhouse - Franţa, la data de 20 noiembrie 2020, în Dosarul nr. Parchet x/x/82 - Instrucţie x/x/15 - Minuta nr. x/2020, pe numele persoanei solicitate A., arestarea pe o perioadă de 30 de zile şi predarea acesteia către autorităţile judiciare din Franţa.

În referatul parchetului, s-a reţinut că la data de 13 decembrie 2020, ora 12:00, lucrători din cadrul IPJ Arad - SIC au prezentat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara persoana urmărită internaţional A., împotriva căreia autorităţile judiciare din Franţa - Procuratura Mulhouse au emis la data de 20 noiembrie 2020 în dosarul nr. x un mandat european de arestare în vederea efectuării procedurilor penale pentru comiterea unor infracţiuni de furt calificat. În fapt, autorităţile judiciare emitente au reţinut că, în perioada, 21 august 2018 şi 06 septembrie 2018 ar fi comis un număr de 9 infracţiuni de furt calificat cu două circumstanţe agravante în mai multe localităţi din Franţa împreună cu mai mulţi complici rămaşi neidentificaţi.

Prin încheierea de şedinţă din 14 decembrie 2020, instanţa, în temeiul prevederilor art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, a respins propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind luarea măsurii arestării faţă de persoana solicitată A. În baza art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, raportat la art. 211 C. proc. pen. s-a dispus faţă de persoana solicitată A., luarea măsurii preventive a controlului judiciar, pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 14 decembrie 2020 până în data de până la data de 11 februarie 2021, inclusiv. Totodată s-au solicitat informaţii suplimentare de la autorităţile judiciare franceze, sens în care soluţionarea cauzei a fost amânată pentru data prezentă.

Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanţa a constatat că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis un mandat european de arestare de către Parchetul Tribunalului Judiciar din Mulhouse - Franţa, la data de 20 noiembrie 2020, în dosarul nr. Parchet x/x/82 - Instrucţie x/x/15 - Minuta nr. x/2020 în vederea executării unei pedepse de 42 de luni închisoare pentru comitere unui număr de 9 infracţiuni de furt calificat cu două circumstanţe agravante în mai multe localităţi din Franţa împreună cu mai mulţi complici rămaşi neidentificaţi.

În cuprinsul mandatul european de arestare a fost descrisă următoarea stare de fapt:

La data de 18 august 2018 a fost deschisă o anchetă de către plutonul motorizat de jandarmerie de la Belfort pentru fapte de furt cu degradări comise în dauna unor staţii de benzină şi a unui restaurant de pe marginea autostrăzii A36 de pe raza comunei Burnhaupt Le Bas. Investigaţiile efectuate şi mai ales expertiza datelor telefonice şi a imaginilor de supraveghere video au arătat faptul că această infracţiune să fie legată de mai multe zeci de fapte similare constatate pe tot teritoriul francez şi comise de mai mulţi indivizi care acţionau împreună. La data de 28 august 2018 o unitate de poliţie a controlat în localitatea Amiens doi indivizi cu numele B. şi A. Aceştia din urmă semănau foarte mult cu individul prezent la faptele de furt calificat comise în localităţile Seynod şi Fabregues, iar poliţiştii au constatat după percheziţie o sumă de bani importantă atât în monede cât şi în bancnote. După arestarea altor doi indivizi implicaţi în aceste fapte, anchetatorii au găsit numeroase potriviri între locurile faptelor, locurile în care diferitele maşini folosite s-au deplasat, cât şi expedieri de bani efectuate de către suspecţi prin C. B. şi A. au fost de altfel implicaţi de către aceşti doi indivizi.

Astfel, domnul A. apare că ar fi participat la faptele comise în localităţile Bosgouet la 21 august 2018, Sailly-Flibeaucourt la 25 august 2018, Amiens la 25 şi 28 august 2018, Fenioux la 30 august 2018 şi la două furturi comise la Capendu la 2 septembrie 2018, la Fabreugues la 3 septembrie 2018 şi la Annccy - Seynod la 6 septembrie 2018.

În şedinţa publică din 14 decembrie 2020, persoanei solicitate A. i s-a adus la cunoştinţă conţinutul mandatului european de arestare, iar din declaraţia dată în faţa instanţei la termenul de judecată din aceeaşi dată, s-a reţinut că persoana solicitată nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Franţa şi că nu renunţă la beneficiul regulii specialităţii, că a primit copia mandatului european de arestare.

Instanţa din oficiu a solicitat relaţii suplimentare de la autorităţile judiciare din Franţa.

Prin notele de şedinţă depuse de apărătorul ales al persoanei solicitate s-a arătat că instanţa de judecată franceză cu ocazia judecării opoziţiei, în conformitate cu art. 465 C. proc. pen. francez poate să emită un nou mandat de arestare sau un mandat de punere în libertate.

Arată că emiterea unui mandat de arestare are loc atunci când petentul nu a început executarea hotărârii de condamnare la care se face opoziţie, iar emiterea mandatului de punere în liberate are loc atunci când petentul nu a început deja executarea hotărârii de condamnare la care se face opoziţie.

Susţine că în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Mulhouse, în care se judecă opoziţia formulată de persoana solicitată, nu s-a emis nici un fel de mandat la termenul din 26 noiembrie 2020, nici de punere în liberate şi nici de arestare.

Concluzionând arată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 489 C. proc. pen. francez, toate efectele hotărârii la care se face opoziţie fiind suspendate.

Prin înscrisul de la dosar, autorităţile judiciare din Franţa vis a vis de executarea mandatului european din prezenta cauză au arătat că: mandatul de arestare rămâne valabil şi, deci, se menţine cererea de predare a persoanei pe baza mandatului european de arestare emis împotriva sa; persoana solicitată a fost condamnată de Tribunalul Corecţional din Mulhouse prin sentinţa din 9 iulie 2020 la pedeapsa de 42 luni închisoare pentru 9 fapte de furt calificat cu două circumstanţe agravante (fapte comise în grup şi cu degradări), tribunalul dispunând emiterea unui mandat de arestare împotriva persoanei solicitate; avocatul persoanei solicitate a formulat opoziţie împotriva sentinţei din 9 iulie 2020, domnul A. nu s-a prezentat la şedinţa de judecată, dar a fost legal reprezentat de avocatul său; cauza a fost amânată pentru a se prezenta persoana solicitată. Potrivit art. 491 Cod francez de procedură penală în caz de opoziţie formulată de persoana judecată, sentinţa iniţială este neavenită şi inculpatul este convocat pentru a fi judecat din nou. Cu toate acestea conform art. 465 Cod francez de procedură penală mandatul de arestare continuă să îşi producă efectele cu excepţia situaţiei în care tribunalul prin hotărâre specială şi motivată dispune suspendarea mandatului.

Autorităţile franceze au comunicat Curţii de Apel Timişoara, copia sentinţei penale din 9 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Judiciar din Mulhouse din care rezultă că A. pentru un număr de 9 infracţiuni de furt calificat cu două circumstanţe agravante a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 42 de luni şi s-a dispus emiterea unui mandat de arestare împotriva acestuia.

Prin sentinţa corecţională din 26 noiembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Judiciar din Mulhouse, comunicată de autorităţile franceze s-au analizat contestaţiile inculpaţilor A. şi B. Prin această sentinţă s-a declarat legală şi admisibilă cererea de rejudecare formulată de avocatul inculpatului A. şi s-a amânat judecata pe 17 mai 2021. Totodată s-a declarat legală şi admisibilă cererea de rejudecare a cauzei formulată de avocatul lui B., dispunându-se totodată confirmarea sentinţei din 9 iulie 2020 faţă de acesta.

Din textul art. 465 C. proc. pen. francez rezultă că dacă sentinţa este de cel puţin un an de închisoare fără suspendare instanţa poate print-o decizie specială şi motivată, atunci când elementele cauzei justifică o anumită măsură de securitate să emită un mandat de punere în libertate sau de arestare împotriva acuzatului. Mandatul de arestare continuă să aibă efect chiar dacă instanţa la opoziţie reduce pedeapsa la mai puţin de un an închisoare.

În raport cu cele anterioare din actele de la dosarul cauzei rezultă că prin sentinţa din 9 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Judiciar din Mulhouse s-a dispus emiterea unui mandat de arestare naţional pe numele persoanei solicitate, mandat care este în vigoare şi executabil chiar şi după declararea căii de atac de inculpat împotriva sentinţei anterior menţionate.

Curtea a observat că pe rolul Curţii de Apel Timişoara a fost înregistrat Dosarul x/2020, care a avut ca obiect predarea aceleiaşi persoane A. în baza unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare din Austria; cerere care a fost admisă în mod definitiv prin Sentinţa penală 297/PI din 11 noiembrie 2020. Persoana solicitată nu a fost preluată de către autorităţile judiciare din Austria în termen de 30 de zile, ca urmare Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a solicitat prelungirea măsurii arestării persoanei solicitate în baza aceluiaşi mandat european de arestare.

Prin Încheierea penală nr. 329/PI din 10 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul x/2020, s-a respins cererea de prelungire a măsurii arestării persoanei solicitate, cel în cauză fiind pus în libertate.

Potrivit art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte. Ca urmare în raport cu textul legal citat se constată că, chiar dacă anterior a mai fost încuviinţă executarea unui mandat european de arestare, nu există un concurs de cereri în condiţiile art. 116 din Legea nr. 302/2004 faţă de persoana solicitată, dat fiind că, în condiţiile art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, încuviinţarea anterioară de executare a mandatului european emis de autorităţile judiciare austriece şi-a încetat efectele, nemaiexistând obligaţia autorităţilor judiciare române de a preda persoana solicitată către autorităţile judiciare austriece în lipsa emiterii unui nou mandat european de arestare a cărei executare să fie încuviinţată de autorităţile judiciare din România.

Potrivit art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Potrivit celor anterioare nu există motive suficiente pentru a pune la îndoială valabilitatea mandatului de arestare preventivă emis de autorităţile franceze pe numele persoanei solicitate şi cu atât mai puţin nu se identifică motive pentru a crede că s-a revocat decizia ce a stat la baza emiterii mandatului european de arestare. De altfel, autorităţile judiciare franceze au arătat expres că mandatul naţional de arestare este în vigoare şi că se insistă în executarea mandatului european de arestare.

Faţă de cele de mai sus, Curtea de Apel Timişoara, verificând admisibilitatea cererii de executare a mandatului european de arestare, a constatat că nu există niciun motiv de refuz al executării acestuia, faptele pentru care este solicitată persoana urmărită, se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, iar în legislaţia penală română infracţiunile descrise în mandatul european de arestare au corespondent în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 228, art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. De asemenea, este îndeplinită şi condiţia prevăzută de la art. 89 alin. (1) lit. d) pct. (ii) din Legea nr. 302/2004, privind durata pedepsei necesară pentru emiterea unui mandat european de arestare, atunci când acesta priveşte predarea în vederea urmăririi penale sau judecăţii.

Instanţa a reţinut că persoana solicitată nu este de acord să fie predată în Franţa, fiind cetăţean român. Cu toate acestea, Curtea, în cazul de faţă, a apreciat că este în interesul persoanei solicitate să fie predată autorităţilor din Franţa în scopul rezolvării afacerilor judiciare, mai ales că împotriva sa se desfăşoară o procedură judiciară pe teritoriul francez în legătură cu pedeapsa de 42 de luni închisoare ce formează obiectul mandatului european cu a cărui executare este sesizată Curtea.

Faţă de cele anterioare în cauză în ciuda refuzului persoanei urmărite de a fi predat autorităţilor judiciare din Franţa, Curtea a reţinut că se impune executarea mandatului european ce formează obiectul prezentei cauze.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie persoana solicitată A., motivele contestaţiei fiind susţinute de către apărătorul desemnat din oficiu, astfel cum se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestaţia formulată, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Ca atare, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, predarea şi arestarea persoanei solicitate A. se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis de către Parchetul Tribunalului Judiciar din Mulhouse - Franţa, la data de 20 noiembrie 2020, în Dosarul nr. Parchet x/x/82 - Instrucţie x/x/15 - Minuta nr. x/2020, având la bază mandatul de arestare naţional emis pe numele persoanei solicitate, prin Sentinţa din 9 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Judiciar din Mulhouse, urmare a condamnării la o pedeapsă de 42 de luni închisoare, pentru comiterea unui număr de 9 infracţiuni de furt calificat cu două circumstanţe agravante, în mai multe localităţi din Franţa, împreună cu mai mulţi complici rămaşi neidentificaţi.

În fapt, s-a reţinut că, la data de 18 august 2018 a fost deschisă o anchetă de către plutonul motorizat de jandarmerie de la Belfort pentru fapte de furt cu degradări comise în dauna unor staţii de benzină şi a unui restaurant de pe marginea autostrăzii A36 de pe raza comunei Burnhaupt Le Bas. Investigaţiile efectuate şi mai ales expertiza datelor telefonice şi a imaginilor de supraveghere video au arătat faptul că această infracţiune să fie legată de mai multe zeci de fapte similare constatate pe tot teritoriul francez şi comise de mai mulţi indivizi care acţionau împreună. La data de 28 august 2018, o unitate de poliţie a controlat în localitatea Amiens doi indivizi cu numele B. şi A. Aceştia din urmă semănau foarte mult cu individul prezent la faptele de furt calificat comise în localităţile Seynod şi Fabregues, iar poliţiştii au constatat după percheziţie o sumă de bani importantă atât în monede, cât şi în bancnote. După arestarea altor doi indivizi implicaţi în aceste fapte, anchetatorii au găsit numeroase potriviri între locurile faptelor, locurile în care diferitele maşini folosite s-au deplasat, cât şi expedieri de bani efectuate de către suspecţi prin C. B. şi A. au fost de altfel implicaţi de către aceşti doi indivizi.

Astfel, A. apare că ar fi participat la faptele comise în localităţile Bosgouet la 21 august 2018, Sailly-Flibeaucourt la 25 august 2018, Amiens la 25 şi 28 august 2018, Fenioux la 30 august 2018 şi la două furturi comise la Capendu la 2 septembrie 2018, la Fabreugues la 3 septembrie 2018 şi la Annccy - Seynod la 6 septembrie 2018.

Se constată, astfel, că faptele pentru care este cercetată persoana solicitată A. sunt incriminate de legislaţia română, având corespondent în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228, art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen.

În plus, se observă că faptele ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă, fac parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată, care dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puţin 3 ani dau dreptul la predare între statele membre fără a mai fi supuse verificării condiţiei dublei incriminări.

Totodată, se constată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din aceeaşi lege.

Ca atare, instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanţei, concluzionează că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. cuprinde toate informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, necesare pentru a aprecia asupra întrunirii cerinţelor imperative impuse de lege, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

În consecinţă, în raport cu dispoziţiile legale ce reglementează procedura de executare a mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că solicitarea apărării privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu nu poate fi primită. Dispoziţiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că, în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, textul de lege neacordând instanţei posibilitatea de a aprecia cu privire la aplicarea unei alte măsuri preventive, prevăzute de C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 1/PI din 11 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 554 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 1/PI din 11 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 554 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2021.

Procesat de GGC - LM