Deferred punishment for refusal to provide alcohol blood samples in simplified plea procedure

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 134 din data de 5 octombrie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., a stabilit pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare în sarcina inculpatei A., identificată cu CI serie x nr. x, cetăţenia română, căsătorită, stagiul militar nesatisfăcut, studii superioare, avocat în cadrul Baroului Botoşani, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de "refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice", prev. de art. 337 C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a amânat aplicarea pedepsei de 8 (opt) luni închisoare stabilită în sarcina inculpatei A. prin prezenta hotărâre, pe durata termenului de supraveghere prevăzut de art. 84 C. pen., respectiv de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata A. a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Botoşani, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul disp. art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. se comunică Serviciul de probaţiune Botoşani.

În baza art. 85 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus inculpatei A. să presteze timp de 30 de zile o activitate neremunerată în folosul comunităţii la una din următoarele două instituţii publice: Primăria mun. Botoşani, jud. Botoşani, respectiv Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, jud. Botoşani, instituţia urmând a fi decisă de consilierul de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune Botoşani în urma evaluării iniţiale a inculpatei.

S-a arătat că potrivit art. 86 alin. (2) C. pen. supravegherea executării obligaţiei prev. de art. 85 alin. (2) lit. b) C. pen. se face de Serviciul de Probaţiune Botoşani.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 88 alin. (1), (3), (4) C. pen., a atras atenţia inculpatei A. asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere sau neexecutării obligaţiei impuse prin prezenta ori în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, constând în sancţiunea revocării amânării şi dispunerea aplicării şi executării pedepsei.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 C. pen.

S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatei A., care, în data de 30 iulie 2019, în jurul orei 19:50, a condus pe str. x din mun. Dorohoi autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, deşi era sub influenţa băuturilor alcoolice şi, după ce a fost oprită de organele de poliţie şi testată cu aparatul etilostest marca x, rezultând valoarea de 1,46 mg/l alcool pur în aerul expirat, a refuzat să îi fie recoltate mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 C. pen.

A arătat acuzarea că situaţia de fapt reţinută se probează cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante; buletinul alcooltest x seria x, poziţia 00161 şi procesul-verbal încheiat de organele de poliţie cu privire la ora înregistrată de aparatul etilotest; copii de pe permisul de conducere emis pe numele inculpatei A. şi de pe documentele privind autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x; declaraţiile martorilor B., C., D., E.; adresa Baroului Botoşani nr. 295 din 19 august 2019; actele comunicate de LPJ. Botoşani - Serviciul Rutier; declaraţiile inculpatei A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. x/2020 din data de 26 februarie 2020, în aceeaşi zi fiind creat Dosar asociat nr. x/2020, pentru a fi efectuată procedura de cameră preliminară.

Prin încheierea nr. 16 din data de 5 iunie 2020, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitoriul nr. x/2019 din 21 februarie 2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava privind pe inculpata A., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de "refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice", faptă prev. şi ped. de art. 337 C. pen., precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe aceasta.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus ca încheierea să fie comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi inculpatei.

La pronunţarea acestei încheieri, s-a avut în vedere că rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă şi încadrare juridică, la profilul moral şi de personalitate al inculpatei, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi la cheltuielile judiciare.

În cursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond, dată fiind poziţia procesuală a inculpatei A., de recunoaştere în totalitate a faptei reţinute în sarcina sa şi de însuşire a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, fără a solicita administrarea de probe noi (declaraţie dosar), instanţa a constatat îndeplinite condiţiile art. 375 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., judecata desfăşurându-se potrivit procedurii abreviate de recunoaştere a învinuirii.

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 387 alin. (1) Cod procedură, analizând actele şi lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, instanţa de fond a reţinut ca fiind temeinic dovedită următoarea situaţie de fapt:

Inculpata A., domiciliată în jud. Botoşani, având însă reşedinţa în jud. Botoşani, este posesoarea permisului de conducere pentru categoriile AM, B1, B seria x, valabil la data de 30 iulie 2019.

În data de 30 iulie 2019, în jurul orei 19:50, lucrătorii din cadrul Poliţiei mun. Dorohoi - Biroul Rutier, fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu privind supravegherea şi controlul traficului rutier, pe str. x, în dreptul bisericii catolice, au efectuat semnalele de oprire pentru autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, de culoare roşie, care circula haotic dinspre staţia de combustibil F. spre intersecţia cu str. x ce autovehiculul în cauză a oprit, organele de poliţie au procedat la verificarea actelor prezentate de conducătoarea auto, aflată singură în maşină, ocazie cu care au constatat că aceasta era inculpata A., posesoare a permisului auto seria x pentru categoriile AM, B1, B, iar maşina în cauză era înmatriculată pe numele lui G., soţul făptuitoarei. Întrucât conducătoare auto emana miros specific de alcool, lucrătorii de poliţie au mai oprit pe martorii D. şi E., care tocmai circulau prin zonă cu autoturismele marca x cu nr. x, respectiv marca x cu nr. x Inculpatei i s-a cerut de către organele de poliţie să se supună testării cu aparatul etilotest, pentru stabilirea alcoolemiei în aerul expirat, aşa cum rezultă şi din declaraţiile martorilor indicaţi mai sus, care au precizat că A. era vizibil sub influenţa băuturilor alcoolice. La întrebările poliţiştilor, a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice înainte de a se urca la volan, respectiv bere . În prezenţa celor doi martori asistenţi, inculpata a fost testată cu aparatul etilotest, însă aceasta nu a reuşit să sufle suficient de puternic în aparat pentru a se obţine un rezultat, motiv pentru care, lucrătorii de poliţie au decis să o conducă la Spitalul Municipal Dorohoi pentru a i se recolta probe biologice, aceasta fiind de acord cu prezentarea la spital. În consecinţă, martorilor D. şi E. li s-a permis de către lucrătorii de poliţie să părăsească zona.

După ce cei doi primi martori asistenţi au plecat din zonă, A. a solicitat să fie testată din nou cu aparatul etilotest, motivând că a reuşit să se mai liniştească, astfel că lucrătorii de poliţie au solicitat să fie asistaţi, în calitate de martori asistenţi, de martorii B. şi C., care tocmai se deplasau în zona respectivă pe trotuar, aşa cum rezultă şi din declaraţiile acestora. Şi aceşti martori au confirmat că inculpata era vizibil sub influenţa băuturilor alcoolice . În prezenţa celor doi noi martori asistenţi, organele de poliţie au procedat din nou la testarea conducătoarei auto cu aparatul etilotest, efectuându-se mai multe încercări întrucât nici cu această ocazie conducătoarea auto nu reuşea să sufle suficient de tare pentru a da un rezultat pe aparat. În final, după mai multe încercări nereuşite, a rezultat o valoare de 1,46 mg/l alcool pur în aerul expirat, la ora 20:00 (buletinul alcooltest x seria x, poziţia 00161 şi procesul-verbal încheiat de organele de poliţie cu privire la ora înregistrată de aparatul etilotest .

Faţă de valoare indicată cu ocazia testării aerului expirat, respectiv o concentraţie de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, inculpatei i s-a adus la cunoştinţă faptul că este obligată să se supună recoltării mostrelor biologice, în vederea stabilirii îmbibaţiei de alcool în sânge, conform dispoziţiilor art. 88 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulaţia pe drumurile publice şi că refuzul de a se prezenta constituie infracţiune, însă aceasta a refuzat să fie condusă Spitalul Municipal Dorohoi în acest sens, aspect care rezultă din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi declaraţiile martorilor B. şi C. În consecinţă, organele de poliţie s-au sesizat cu privire la comiterea de către A. a infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, fiindu-i reţinut permisul de conducere şi adus la cunoştinţă faptul că i-a fost suspendat dreptul de a conduce .

În declaraţiile date în cauză în cursul urmăririi penale, inculpata A. a recunoscut comiterea faptei reţinută în sarcina sa şi a arătat că anterior acestui moment, în cursul aceleaşi zile, pe motivul unor probleme de familie mai grave, a consumat băuturi alcoolice la o terasă din mun. Dorohoi, aflată lângă Poliţia Municipiului Dorohoi, fără a-şi mai aminti exact ce a consumat, ci doar că a fost bere. A. a indicat că ar fi avut intenţia să-şi lase maşina în zona barului, însă, întrucât s-a ameţit, a luat decizia nefericită de a pleca la volanul autoturismului marca x, după care a oprit maşina la staţia de combustibil F., pentru a-şi cumpăra nişte ţigări, iar de aici a intenţionat să plece mai departe pentru a parca în faţa bisericii catolice aflată la cca. 100 m şi unde se afla casa în care locuieşte, însă a fost însă oprită de către organele de poliţie în momentul în care deja încerca să parcheze maşina.

Conform Adresei nr. x din 19 august 2019, A. are calitatea de avocat înscris în Tabloul avocaţilor definitivi al Baroului Botoşani, începând cu 16 decembrie 2002, neavând perioade în care să fi fost suspendată din exerciţiul profesiei .

În faţa primei instanţei, la termenul din 11 septembrie 2020, inculpata a arătat că recunoaşte şi regretă săvârşirea faptei .

A fost încuviinţată inculpatei proba cu înscrisuri în circumstanţiere, înscrisuri pe care le-a depus la dosarul cauzei.

Având în vedere ansamblul probator administrat în cauză, constând în declaraţiile de recunoaştere a inculpatei, proces-verbal de constatare a infracţiunii, rezultatul testării cu aparatul alcooltest, procesul-verbal de recoltare probe biologice şi examenul clinic, buletinul alcooltest x seria x, poziţia 00161 şi procesul-verbal încheiat de organele de poliţie cu privire la ora înregistrată de aparatul etilotest; declaraţiile martorilor B., C., D., E., adresa Baroului Botoşani nr. 295 din 19 august 2019 şi şi procedând la evaluarea acestuia în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a constatat că fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. există şi a fost săvârşită de acesta cu forma de vinovăţia prevăzută de lege, împrejurare care a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, astfel încât prezumţia de nevinovăţie a fost răsturnată.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatei A. care, în data de 30 iulie 2019, în jurul orei 19:50, a condus pe str. x din mun. Dorohoi autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, deşi era sub influenţa băuturilor alcoolice şi, după ce a fost oprită de organele de poliţie şi testată cu aparatul etilostest marca x, rezultând valoarea de 1,46 mg/l alcool pur în aerul expirat, a refuzat să îi fie recoltate mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 337 C. pen.

Potrivit art. 337 C. pen., refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

S-a arătat că, sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii prev. de art. 337 C. pen. constă în refuzul inculpatei, la data de 30 iulie 2019, la solicitarea expresă a organelor de poliţie de a se supune recoltării de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, fiind surprinsă că a condus autoturismul, iar urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol.

Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei este esenţialmente una de pericol, nefiind susceptibilă prin natura sa de a produce daune materiale, iar legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul socialmente periculos - punerea în pericol a siguranţei circulaţiei pe drumurile publice - rezultă ex re.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa de fond a reţinut că poziţia subiectivă a inculpatei faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos al acesteia, se caracterizează prin intenţie directă, formă de vinovăţie prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei socialmente periculoase şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei.

La individualizarea pedepsei, Curtea de Apel Suceava a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, precum şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

S-a menţionat, în acelaşi context, faptul că, la data săvârşirii faptei inculpata avea calitatea de avocat, aspect de natură a imprima un caracter sporit de gravitate, prin prisma calităţii sale având datoria de a apăra ordinea de drept şi nu de a o încălca. Având studii juridice, este de presupus că are un grad mai ridicat de înţelegere a prevederilor şi sancţiunilor legale raportat la o persoană cu un nivel mediu de educaţie.

Pe de altă parte, s-a arătat că împrejurarea că inculpata a avut o atitudine procesuală corectă pe parcursul procesului, colaborând cu organele judiciare şi că a adoptat o conduită bună anterior şi ulterior săvârşirii faptei, denotă un grad mai redus de periculozitate a acestuia, însă nu suficient pentru a determina reţinerea de circumstanţe atenuante.

La stabilirea limitelor de pedeapsă, instanţa a avut în vedere că inculpata a solicitat aplicarea procedurii prev. de art. 374 alin. (4) raportat la art. 375 C. proc. pen.

Potrivit art. 374 alin. (4) C. proc. pen. "în cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, preşedintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10)."

Consecinţa aplicării procedurii simplificate de soluţionare a cauzelor penale prevăzută de art. 375 C. proc. pen., este dată de legiuitor prin alin. (10) al art. 396 C. proc. pen., unde se menţionează că instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

În concluzie, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. (4) C. proc. pen., respectiv fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpată cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, astfel că în cauză urmează a opera răspunderea penală a acesteia pentru infracţiunea comisă.

S-a reţinut că sunt incidente dispoziţiile ce reglementează instituţia amânării pedepsei, ca mijloc de reeducare eficientă, ce răspunde dezideratelor prevăzute de legiuitor în art. 74 C. pen., precum şi scopului prevăzut de lege, apreciindu-se că o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar şi într-un cuantum îndreptat spre minim, sub modalitatea de executare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, ar fi prea drastică, în contextul în care pe de o parte inculpata a participat la trafic fără a respecta regulile specifice desfăşurării unei astfel de activităţi, iar pe de altă parte aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale sau cu alte încălcări ale legislaţiei rutiere, adoptând o conduită corespunzătoare şi sinceră în timpul procesului penal, regretând săvârşirea faptei, ceea ce dovedeşte, alături de înscrisurile în circumstanţiere existente la dosar, că este vorba de un incident izolat în viaţa acesteia ce trebuie sancţionat adecvat.

Instanţa de fond a considerat oportună amânarea aplicării pedepsei, având în vedere că sunt îndeplinite cerinţele art. 83 C. pen., anume:

- pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani, în speţă 8 luni;

- infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, inculpatul se află la prima încălcare a legii penale;

- infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;

- în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea, s-a constatat că nu este incident cazul prevăzut la alin. (2) al art. 83 C. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită nu este de 7 ani sau mai mare, iar infractorul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Astfel, s-a reţinut că, inculpata este infractor primar, astfel cum reiese din cazierul său judiciar, nefigurând cu antecedente penale, iar în cursul procesului penal, a recunoscut fapta comisă, manifestând cooperare şi regret cu privire la infracţiunea reţinută în sarcina sa. Această atitudine a condus instanţa de fond la concluzia că reeducarea inculpatei şi cultivarea în conştiinţa sa a respectului faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală se pot realiza prin aplicarea unei pedepse mai uşoare.

Împotriva Sentinţei penale nr. 134 din data de 5 octombrie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În susţinerea apelului Parchetul a invocat faptul că atitudinea procesuală corectă şi colaborarea cu organele de cercetare penală nu sunt suficiente pentru reţinerea prevederilor art. 83 C. pen. referitoare la amânarea aplicării pedepse.

S-a apreciat că fapta reţinută în sarcina inculpatei este prin ea însăşi o infracţiune de pericol, acţiunea săvârşită, conducerea autoturismului de către inculpată în stare de ebrietate avansată punând în primejdie circulaţia pe drumurile publice. S-a considerat că nu este de neglijat calitatea inculpatei, aceea de avocat, care reprezintă un aspect de natură a imprima un grad sporit de gravitate. Astfel că, procurorul a apreciat că se impunea atât aplicarea unei pedepse mai mari, pedeapsa de 8 luni închisoare fiind una prea blândă în raport de fapta comisă, cât şi aplicarea dispoziţiilor art. 91 din C. pen.

Examinând apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, din prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanţa consideră că prima instanţă a stabilit corespunzător cuantumul pedeapsei în sarcina inculpatei, conform criteriilor prevăzute de art. 74 alin. (1) din C. pen., neimpunându-se realizarea unei noi reindividualizări a pedepsei.

În acest sens, se are în vedere faptul că inculpata a beneficiat de procedura simplificată, recunoscând faptele reţinute în actul de sesizare şi solicitând ca judecata să se realizeze numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen. "Când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1) şi (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime."

Sub acest aspect instanţa va avea în vedere cauza legală de atenuare, incidentă faţă de inculpată, ce generează limite reduse de pedeapsă.

În ceea ce priveşte gradul de pericol al infracţiunii săvârşite de inculpata A. se are în vedere faptul că scopul pedepsei este acela de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni. Prevenţia specială presupune o adaptare a pedepsei nu numai la periculozitatea faptei, dar şi la persoana făptuitorului.

În acest punct de analiză, instanţa reţine conduita inculpatei în cursul procesului penal ce s-a înscris în parametri de recunoaştere totală de regretare a acestei conduite.

Fără a nega pericolul abstract al infracţiunii, cel concret este relativ redus şi se subsumează unui tipar obişnuit al faptei.

La stabilirea cuantumului pedepsei, devine criteriu relevant din perspectiva circumstanţelor personale, nivelul de instrucţie care permite înţelegerea deplină a consecinţelor faptei, reformarea şi asumarea unei conduite conforme.

Înalta Curte apreciază, evaluând coroborat ansamblul criteriilor menţionate, că pedeapsa în cuantum de 8 luni închisoare, stabilită de instanţa de fond, este justă şi coerentă în raport cu scopului urmărit.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere în principal, circumstanţele favorabile inculpatei, iar în subsidiar, pericol social relativ redus al infracţiunii săvârşite, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei va putea fi atins prin impunerea unor măsuri de supraveghere, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 alin. (1) C. pen. (privind amânarea aplicării pedepsei), respectiv maximul special este în limita permisă de text, pedeapsa stabilită este sub 2 ani (8 luni), inculpata nu a mai fost condamnată anterior şi a fost de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Instanţa de control judiciar are în vedere şi practica instanţei supreme care a considerat, în cazuri similare, că se impune amânarea aplicării pedepsei în condiţiile săvârşirii unei infracţiuni de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice (ICCJ, Sp, Decizia nr. 392/A din 10 noiembrie 2017, Dosar nr. x/2017, ICCJ, SP, Decizia nr. 136/A din 18 aprilie 2017, Dosar nr. x/2015, ICCJ, C5, Decizia nr. 157 din 28 septembrie 2019, Dosar nr. x/2019).

În acest context, Înalta Curte notează că această instituţie care presupune lăsarea în libertate a persoanei care se face vinovată de săvârşirea unei infracţiuni, legiuitorul a prevăzut o serie de măsuri de supraveghere şi obligaţii ce au menirea de a asigura scopul tratamentului sancţionator, conştientizarea urmărilor produse ori care se puteau produce, asumarea unei conduite conforme normelor penale.

Totodată, se apreciază că amânarea aplicării pedepsei constituie o soluţie judicioasă în raport de circumstanţele reale şi personale, o soluţie ce se circumscrie limitelor jurisprudenţei anterioare.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva sentinţei penale nr. 134 din data de 5 octombrie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori privind pe intimata inculpată A.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva Sentinţei penale nr. 134 din data de 5 octombrie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori privind pe intimata inculpată A.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 martie 2021.

Procesat de GGC - LM