Refusal of Slovenia's request to transfer criminal trial to Romania: absence of habitual residence and inequity of cross-border evidence collection under international judicial assistance law

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 5/FCJI din data de 28 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Cooperare judiciară internaţională, în temeiul dispoziţiilor art. 131 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a respins cererea Tribunalului Districtual din Murska Sobota, Republica Slovenia de preluare a judecăţii în dosarul nr. x, privind pe învinuitul A..

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, la data de 27 noiembrie 2019, a fost înregistrată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi privind cererea de transfer de proceduri formulată de Tribunalul Districtual din Murska Sobota, Republica Slovenia, în dosarul nr. x, privind pe învinuitul A..

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a învederat instanţei că prin cererea formulată de către Tribunalul Districtual din Murska Sobota s-a solicitat autorităţilor judiciare române preluarea urmăririi penale în cauza privind pe învinuitul A., cercetat sub aspectul comiterii unei infracţiuni de "atac asupra unui funcţionar care exercită atribuţii din domeniul securităţii", prevăzută de alin. (2) în legătură cu alin. (1) art. 300 din C. pen. sloven, constând în aceea că, a ameninţat, cu un obiect periculos, în mod serios, că va ataca persoanele oficiale care prestau sarcinile de serviciu în conformitate cu art. 4 din Legea privind sarcinile şi împuternicirile poliţiei în aşa mod încât la data de 6 septembrie 2018, între orele 22:40 şi 22:55, la staţia de alimentare cu benzină Petrol de pe adresa din Murska Sobota, în timpul constatării identităţii şi a asigurării ordinii şi liniştii publice de către poliţiştii de la secţia de Poliţie pentru Măsuri Compensatorii Murska Sobota, B. şi C., la îndemnul poliţiştilor să lase cuţitul, se dădea cu cuţitul de bucătărie spre poliţişti şi îi ameninţa că îi va ataca şi întrucât nu a lăsat cuţitul, cu toate că a fost îndemnat, poliţiştii i-au luat cuţitul de bucătărie cu ajutorul unui baston telescopic şi prin aplicarea unor procedee speciale.

Din cererea autorităţii străine rezultă motivul solicitării, respectiv faptul că învinuitul este cetăţean român şi are domiciliul în România.

Autorităţile solicitante au transmis actele de urmărire penală întocmite, respectiv:

- Rechizitoriul emis de Parchetul Districtual de Stat din Murska Sobota la data de 15 noiembrie 2018, având nr. de referinţă x, înregistrat la Tribunalul Districtual din Murska Sobota;

- Denunţul penal cu nr. de referinţă x întocmit la data de 17 septembrie 2018 de Direcţia de Poliţie Murska Sobota - Sectorul Criminalistic al Poliţiei;

- Înscrisul oficial privind informaţiile adunate nr. x din data de 7 septembrie 2018;

- Înscrisul oficial privind informaţiile adunate nr. x din data de 11 septembrie 2018;

- Înscrisul oficial privind informaţiile adunate nr. x din data de 11 septembrie 2018;

- Înscrisul oficial privind informaţiile adunate nr. x din data de 7 septembrie 2018;

- Înscrisul oficial privind informaţiile adunate nr. x din data de 7 septembrie 2018;

- Procesul-verbal întocmit la ridicarea obiectelor nr. x din data de 6 septembrie 2018;

- Procesul-verbal de primire a denunţului oral respectiv propunerea de punere sub urmărire penală nr. x din data de 7 septembrie 2018;

- propunerea de cedare a dosarului statului străin în legătură cu cauza penală x din data de 4 decembrie 2018;

- acordul, respectiv propunerea de cedare a dosarului penal în vederea continuării urmăririi penale şi a judecăţii în România din 10 decembrie 2018;

- propunerea preşedintelui completului de judecată către camera de consiliu de cedare a dosarului penal pentru continuarea urmăririi penale şi a soluţionării cauzei în România;

- Decizia nr. 1 Ks 53897/2018-12 a Tribunalului Districtual Murska Sobota din data de 22 ianuarie 2019;

- extras din C. pen. sloven.

Totodată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a comunicat faptul că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizat iniţial, apreciind că cererea se referă la faza judecăţii, în temeiul disp. art. 10 lit. a) raportat la art. 128 alin. (1), (4) din Legea nr. 302/2004, a transmis cererea Ministerului Justiţiei.

Prin Adresa x din 29 mai 2019, Ministerul Justiţiei a transmis cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.

Prin Ordonanţa nr. 2064/II/5/2019 din 28 octombrie 2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-a dispus respingerea cererii de preluare a urmăririi penale, apreciindu-se că nu este oportună o soluţie de admitere faţă de stadiul procesual în care a fost formulată cererea de preluare a procedurii penale.

Soluţia a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Serviciul de Cooperare Judiciară Internaţională care, prin Adresa nr. x/2019, a restituit-o Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în vedere sesizării Curţii de Apel Iaşi cu propunerea corespunzătoare, conform disp. art. 131 alin. (4) teza finală din Legea nr. 302/2004, motivat de faptul că cererea a fost formulată de către o instanţă de judecată şi priveşte faza judecăţii.

Prin Încheierea nr. 1/FCJI din 26 februarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Iaşi a dispus trimiterea cererii de preluare a procedurii penale formulată la data de 22 februarie 2019 de Tribunalul Districtual din Murska Sobota, Republica Slovenia, în dosarul nr. x, privind pe învinuitul A., către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi spre competentă soluţionare.

Împotriva acestei încheieri, a declarat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, ce a fost soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 304 din data de 2 iunie 2020, în sensul că a fost admisă contestaţia, desfiinţată încheierea contestată şi dispusă rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Iaşi.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, în considerentele Deciziei nr. 304/2020 din data de 2 iunie 2020, faptul că din analiza cererii formulate de către autorităţile slovene, se constată că, în realitate, Tribunalul Districtual din Murska Sobota, Republica Slovenia a solicitat preluarea judecăţii în Dosarul nr. x, privind pe inculpatul A., nu a urmăririi penale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că, în conformitate cu art. 133 alin. (2) lit. c) şi j) din Legea nr. 302/2004, cererea statului străin de preluare sau iniţiere a procedurilor penale poate fi respinsă, în tot sau în parte, în cazul în care persoana solicitată nu are reşedinţa obişnuită în România, precum şi atunci când, faţă de împrejurările cauzei, preluarea procedurii penale nu este oportună.

Din verificările efectuate în cauză, s-a apreciat că persoana solicitată nu se află pe teritoriul României, fiind plecată în Italia, fără a se cunoaşte momentul întoarcerii.

Astfel, din relaţiile aflate la dosar rezultă că persoana solicitată apare cu acelaşi domiciliu pe teritoriul României, respectiv com. şi sat x nr. x jud. Iaşi, şi aceasta nu se află într-un penitenciar sau centru de reţinere şi arest preventiv de pe teritoriul României.

Curtea a reţinut că, din procesul-verbal întocmit de agentul însărcinat cu executarea mandatului de aducere, rezultă că s-au efectuat verificări pe raza localităţii x, jud. Iaşi, la data de 20 iulie 2020, unde a reperat domiciliul numitului A., însă nu a putut fi identificată nicio persoană, imobilul fiind nelocuit, iar, în continuarea verificărilor, l-a identificat pe numitul D., rudă a numitului A., care a precizat faptul că acesta din urmă este plecat în Italia şi nu are cunoştinţă când se va întoarce .

A mai reţinut că această stare de fapt este confirmată şi de aspectele consemnate în procesul-verbal întocmit de agentul însărcinat cu executarea mandatului de aducere, în prima judecată pe fond a cauzei, din care rezultă că s-au efectuat verificări pe raza localităţii x, jud. Iaşi, la data de 2 februarie 2020, persoana A. nefiind găsită la domiciliul din mandat, fiind plecată în Italia din ianuarie 2020, informaţii care au fost furnizate de vecinii acestuia şi de cumnatul său, E., care a precizat că nu are cunoştinţă când se va întoarce .

În opinia primei instanţe, toate aceste aspecte confirmă faptul că persoana solicitată nu se află pe teritoriul României, fiind plecată în Italia, elemente care dovedesc că aceasta nu îşi are reşedinţa obişnuită în România, motiv pentru care sunt incidente prevederile art. 133 alin. (2) lit. c) din Legea 302/2004, care justifică respingerea cererii.

În acelaşi timp, s-a opinat că cererea nu este întemeiată sub aspectul oportunităţii desfăşurării procedurii penale în România, în condiţiile în care persoana acuzată nu se află pe teritoriul României, astfel că, pentru stabilirea vinovăţiei/nevinovăţiei sub aspectul săvârşirii infracţiunii pentru care este cercetat de autorităţile din Slovenia, se impune administrarea de probe, procedură care este mai eficientă a se desfăşura la locul comiterii faptei.

În aceste condiţii, Curtea a arătat că probele pot fi administrate mai facil pe teritoriul statului unde există suspiciunea că s-a comis infracţiunea, în caz contrar implicând costuri care ar trebui suportate de persoanele vătămate/martori pentru participarea la proces sau administrarea acestora prin comisie rogatorie sau videoconferinţă, cheltuieli suplimentare cu efectuarea procedurilor de citare, toate acestea deşi persoana acuzată nu are restricţii privind libera circulaţie, putând participa la judecată şi în statul solicitant.

În acest sens, s-a avut în vedere că persoanele vătămate sunt doi poliţişti sloveni, iar martorii sunt alţi trei poliţişti sloveni, acestea reprezentând probele propuse în cauză.

În raport de aspectele prezentate anterior, s-a constatat incidenţa şi a art. 133 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 302/2004, care justifică respingerea cererii.

Împotriva acestei încheieri, a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.

Prin motivele de contestaţie formulate în scris, referitor la argumentul potrivit căruia petentul nu îşi are reşedinţa obişnuită în România Ministerul Public a apreciat că hotărârea este netemeinică, în condiţiile în care cetăţeanul român A. a semnat personal, în data de 15 iulie 2020, dovada de primire a citaţiei pentru termenul din data de 21 iulie 2020.

Chiar dacă nu ar fi existat dovada că persoana locuieşte în România, pentru a concluziona că o persoană nu ar avea reşedinţa în România, trebuie verificat mai temeinic, pentru că o absenţă temporară, chiar de câteva luni, nu duce automat la această concluzie.

Pe de o parte, fenomenul deplasării pentru munci sezoniere a unor cetăţeni români este de notorietate, dar aceasta nu înseamnă că ei nu au reşedinţa obişnuită în România.

Cu privire la argumentul inoportunităţii preluării judecăţii, pe considerentul ca probele ar putea fi administrate mai facil pe teritoriul statului străin, al implicării unor costuri pentru persoanele vătămate şi martori sau al realizării administrării probelor prin videoconferinţă, acesta a fost apreciat, de asemenea, ca nefondat, întrucât, atât instanţa slovenă, cât şi cea română ar fi în situaţia de a apela la ordinul european de anchetă, fie pentru inculpat, fie pentru martori, dar participarea cetăţeanului român la procedură ar fi mai facilă în România, desfăşurându-se, în primul rând, într-o limbă pe care acesta o înţelege.

Examinând contestaţia declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte va determina coordonatele normative aplicabile în prezenta cauză, respectiv dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 302/2004 care prevăd, referitor la cererea de preluare a procedurii penale, următoarele:

(1) Cererea statului străin de preluare sau iniţiere a procedurilor penale se respinge dacă exercitarea urmăririi penale este contrară principiului non bis in idem sau dacă, la data menţionată pe cerere, prescripţia răspunderii penale este împlinită potrivit legii române.

(2) Totodată, cererea statului străin de preluare sau iniţiere a procedurilor penale poate fi respinsă, în tot sau în parte, în următoarele cazuri:

a) motivul pe care se bazează cererea nu este justificat;

b) făptuitorii sunt necunoscuţi;

c) persoana cercetată nu are reşedinţa obişnuită în România;

d) persoana cercetată nu este cetăţean român şi nu avea reşedinţa obişnuită pe teritoriul României în momentul săvârşirii faptei;

e) infracţiunea în legătură cu care se solicită urmărirea are un caracter politic sau este o infracţiune pur militară ori pur fiscală;

f) există motive serioase să se creadă că cererea de urmărire penală este determinată de considerente de rasă, naţionalitate sau opinii politice;

g) legea penală română este deja aplicabilă faptei şi, potrivit acestei legi, răspunderea penală este prescrisă la momentul primirii cererii;

h) urmărirea penală este contrară angajamentelor internaţionale ale României;

i) urmărirea penală este contrară principiilor fundamentale ale ordinii juridice române;

j) faţă de împrejurările cauzei, preluarea urmăririi penale nu este oportună.

Analizând în aceste coordonate actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte constată faptul că persoana care face obiectul cererii a fost trimisă în judecată de către autorităţile judiciare ale statului solicitant pentru săvârşirea infracţiunii de "atac asupra unui funcţionar care exercită atribuţii din domeniul securităţii", prevăzută de alin. (2) în legătură cu alin. (1) art. 300 din C. pen. sloven, faptă ce are corespondent în legislaţia română, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de "ultraj" prevăzută de art. 257 C. pen., fiind astfel îndeplinită condiţia dublei incriminări.

De asemenea, se constată că cererea statului solicitant de preluare a judecăţii nu este contrară principiului non bis in idem, nefiind pronunţată o hotărâre definitivă pentru aceleaşi fapte nici în Republica Slovenia şi nici în România, după cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei şi nici nu a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Cu toate acestea, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că persoana cercetată este cetăţean român, în urma verificărilor efectuate, a rezultat că figurează cu domiciliul în judeţul Iaşi, acesta fiind absent de la domiciliu, existând informaţii că se află pe teritoriul Italiei, la muncă. Mai mult decât atât, s-a emis pe numele acesteia mandat de aducere care nu a putut fi executat, întrucât persoana căutată nu a fost găsită la domiciliu.

Totodată, au fost efectuate cercetări şi în baza de date a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, constatându-se că acesta nu se află încarcerat.

Această situaţie constatată de instanţa de fond s-a perpetuat şi în calea de atac, procedurile de citare relevând faptul că intimatul nu se află pe teritoriul ţării, fiind plecat în Italia.

Prin urmare, în raport de aceste aspecte, nu se poate considera că intimatul A. are reşedinţa obişnuită pe teritoriul României, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind neîntemeiate.

Analizând în continuare şi ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că cererea nu este întemeiată nici sub aspectul oportunităţii desfăşurării procedurii penale în România în condiţiile în care întreaga procedură ar urma să se desfăşoare prin comisie rogatorie sau videoconferinţă, având în vedere că atât persoanele vătămate cât şi martorii se află pe teritoriul Sloveniei.

Nu în ultimul rând, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte are în vedere şi costurile pe care le implică desfăşurarea procedurii de judecată în România, în contextul în care întregul probatoriu ce ar urma să fie administrat în cauză determină cheltuieli nejustificate cu efectuarea procedurilor în cauză, cererea privind preluarea judecăţii nefiind oportună nici sub acest aspect.

Or, în condiţiile în care intimatul nu s-a prezentat la niciunul din termenele de judecată nici în faţa instanţei de fond, nici în faţa instanţei de control judiciar, şi, în raport de considerentele expuse anterior, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, Curtea de Apel Iaşi a respins cererea de preluare a procedurii penale aflată în faţa autorităţilor judiciare din Republica Slovenia, constatându-se, că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 133 alin. (2) lit. c) şi j) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva Încheierii penale nr. 5/FCJI din data de 28 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Cooperare judiciară internaţională.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei exercitate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., în cuantum de 964 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva Încheierii penale nr. 5/FCJI din data de 28 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Cooperare judiciară internaţională.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei exercitate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., în cuantum de 964 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2020.

GGC - CP