Lawyer's forged 900,000-euro fee clause conviction upheld; limitations claim rejected as fraud not time-barred

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 34 din 4 noiembrie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a condamnat-o pe inculpata A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969, i-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunii - respectiv cea de avocat, ca pedeapsă complementară pentru o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. din 1969 i-a interzis inculpatei drepturile prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969 cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 şi art. 862 C. pen. din 1969 a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru o perioadă de 4 ani.

În baza art. 863 C. pen. din 1969 a obligat inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

A fost desemnat Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, ca instituţie căreia i se vor comunica obligaţiile la care este supusă inculpata A.

S-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 864 C. pen. din 1969, respectiv că neîndeplinirea cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere atrage revocarea beneficiului acordat şi executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 404 alin. (4) C. proc. pen. s-a desfiinţat înscrisul falsificat, respectiv Contractul de asistenţă juridică nr. x din 20 iulie 2009, încheiat între inculpată şi partea civilă şi care conţine adăugirea "de 900.000 euro", înscris aflat în volumul I, la Dosarul de urmărire penală nr. x/76/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

A fost respinsă acţiunea civilă a părţii civile B..

În baza art. 274 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 3.980 RON cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale către persoana vătămată B.

Pentru a pronunţa această hotărâre, în urma examinării actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:

Persoana vătămată B. a fost căsătorită cu C., împreună cu care a locuit în Spania. C. a fost victima atentatului terorist de la Madrid- Spania, din Gara Atocha din 11 martie 2004, în urma căruia a decedat. La 25 martie 2004 pe numele soţiei supravieţuitoare B. s-a emis Certificatul de moştenitor nr. x din 25 martie 2004 prin care B. devenea unicul moştenitor, rudele defunctului C. renunţând la drepturile lor.

În anul 2004 partea civilă B. a primit de la statul spaniol suma de 238.500 euro, iar în septembrie 2009 a primit suma de 683.000 euro, reprezentând despăgubiri ca urmare a decesului soţului acesteia în atentatul menţionat.

Suma de 238.500 euro partea civilă a împărţit-o cu părinţii şi fraţii şi cumnatele soţului defunct.

La 17 martie 2009 pe rolul Judecătoriei Braşov s-a înregistrat Dosarul nr. x/2009, în care rudele soţului defunct, numiţii D., E., F., G. şi H. au solicitat anularea Certificatului de moştenitor nr. x din 25 martie 2004, prin care partea civilă devenea unicul moştenitor după defunctul C.. Prin această acţiune civilă sus-menţionaţii au dorit să obţină o parte din despăgubirile însumate la 900.000 euro acordate de statul spaniol ca urmare a decesului numitului C..

Partea civilă s-a angajat prin declaraţie notarială să acorde jumătate din cei 900.000 euro rudelor soţului său decedat. Statul spaniol a respins ulterior, 29 mai 2009, respectiv 29 iulie 2009, cererea numiţilor C. şi E. de acordare de despăgubiri din suma de 683.942,72 euro, având în vedere certificatul de moştenitor sus-menţionat şi prin urmare nu şi-au retras acţiunea civilă de anulare a certificatului de moştenitor, B. primind citaţie prin care era înştiinţată că are calitatea de pârât în Dosarul nr. x/2009, obiectul fiind anularea Certificatului de moştenitor nr. x din 25 martie 2004.

La 20 iulie 2009 partea civilă, însoţită de mama sa I., s-a deplasat la locuinţa inculpatei A. din Braşov, recomandată fiind ca avocat de către tatăl părţii civile.

Separat, respectiv în altă cameră, I. rămânând în bucătărie, între partea civilă şi inculpată s-a încheiat Contractul de asistenţă juridică nr. x din 20 iulie 2009, prin care se prevedea ca inculpata, în calitate de avocat să "asigure asistenţă juridică, formulare cereri şi reprezentare, etc., în cauza având ca obiect anularea certificatului de moştenitor, în orice litigiu ce se va ivi". La rubrica "1.2 Alte menţiuni" s-a consemnat olograf "onorariu de succes la sfârşitul procesului şi rămânerea irevocabilă 7% din valoare" fără însă a se menţiona din ce valoare se calculează onorariul de succes. Onorariul convenit şi consemnat în acest contract de asistenţă juridică a fost de 2.000 euro.

Formularul contractului în original având prima faţă de culoare roz a fost completat olograf cu pixul de culoare albastră de către inculpată, după care a fost semnat de ambele părţi şi ştampilat de inculpată. Exemplarul original a fost înmânat părţii civile iar la doilea exemplar a rămas la inculpată.

La 29 iulie 2009 inculpata a contactat-o telefonic pe I., mama părţii civile, căreia i-a înmânat o chitanţă în care se cosemna suma de 63.000 euro, reprezentând 7% onorariu de succes din suma de 900.000 euro. Chitanţa nu era semnată şi ştampilată.

Înştiinţată despre acest aspect, partea civilă a contactat-o pe inculpată care i-ar fi transmis că trebui să-i dea suma de 63.000 euro, pentru că i-a câştigat procesul şi deci suma de 900.000 euro. Contractul de asistenţă juridică nu a fost reziliat deoarece din spusele părţii civile, aceasta nu cunoştea procedura sau cum trebuie să procedeze în acest sens.

Din Dosarul nr. x/2007 al Judecătoriei Braşov rezultă că inculpata a redactat o întâmpinare, o acţiune reconvenţională în care solicita obţinerea daunelor morale acordate de statul spaniol şi s-a prezentat la două termene de judecată şi a invocat prescripţia dreptului la acţiune.

Inculpata a ştiut de existenţa acordului dintre partea civilă şi rudele defunctului C., întrucât părţii civile i-a fost comunicată, de avocatul din Spania Antonio Gonzales Ubeda Romero, o notificare prin care i se cerea să plătească 450.000 euro conform acordului din 22 aprilie 2009, semnat în faţa notarului din Madrid, aceasta dovedind că, de fapt, partea civilă primea doar 450.000 euro şi nu 900.000 euro.

Prin Sentinţa civilă nr. 11900 din 9 decembrie 2009, Judecătoria Braşov a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la cererea de anulare a Certificatului de moştenitor nr. x din 25 martie 2004 şi au fost respinse celelalte petite.

La 3 august 2012 inculpata solicita Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti învestirea cu formulă executorie a contractului de asistenţă juridică încheiat la 20 iulie 2009 cu partea civilă B., contract în care se afla scris olograf "onorariu succes la sfârşitul procesului şi rămânerea irevocabilă 7% din valoare de 900.000 Euro", fapt obţinut la 6 septembrie 2012.

În urma examinării celor două exemplare ale contractului de asistenţă menţionat, s-a reţinut că ambele exemplare au fost completate olograf de inculpata A., iar deosebirea dintre cele două exemplare constă în faptă că menţiunea "de 900.000 Euro" nu se regăseşte pe exemplarul original înmânat părţii civile de către inculpată. Ca atare, în intervalul de timp 20 iulie 2009 - 3 august 2012 inculpata a adăugat pe exemplarul contractului de asistenţă juridică încheiat cu partea civilă cu privire la onorariu succes "din valoare de 900.000 Euro".

Inculpata a susţinut că nu s-a făcut această precizare a cuantumului sumei de 900.000 Euro întrucât, deşi partea civilă i-ar fi comunicat despre ce sumă ar fi vorba, nu avea documente care să certifice această sumă.

Partea civilă a afirmat că nici nu s-a pus problema unui astfel de onorariu de succes, întrucât se discutase de faptul că partea civilă primea doar jumătate din suma de 900.000 Euro, cealaltă jumătate urmând a fi împărţită de rudele defunctului C..

Instanţa de fond a învederat că, deşi inculpata a recunoscut că a completat ulterior datei încheierii contractului de asistenţă juridică cu partea civilă menţiunea "din suma de 900.000 euro" nu a putut să explice pertinent şi logic de ce aceiaşi menţiune nu apare pe exemplarul aflat la partea civilă. Ca atare, fără să existe un acord de voinţă privind plata unui onorariu de succes în cuantum de 7% din valoarea de 900.000 euro inculpata a falsificat Contractul de asistenţă juridică nr. x din 20 iulie 2009, prin înscrierea unei menţiuni suplimentare pe exemplarul rămas la cabinetul avocaţial cu scopul de a obţine o sumă mai mare ca onorariu de succes.

Conform Raportului de expertiză criminalistică nr. 314 din 21 noiembrie 2019, întocmit de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, menţiunea "de 900.000 euro" nu a fost realizată prin scriere directă, ci prin depunerea pulberilor de carton din compoziţia unei hârtii autocopiative, ori prin folosirea unei hârtii tip "indigo".

Instanţa de fond a înlăturat apărările inculpatei în sensul că partea civilă ar fi cunoscut suma la care se aplica procentul de 7%, faţă de modul în care a acţionat aceasta. Astfel, inculpata a completat chitanţa nr. x la nouă zile de la încheierea contractului de asistenţă juridică, deşi ar fi trebui eliberată la sfârşitul procesului civil, pentru că acesta este rostul acestui tip de onorariu. În continuare, inculpata a dat chitanţa nesemnată şi neştampilată mamei părţii civile, nu a depus la Dosarul civil nr. x/2009 al Judecătoriei Braşov, originalul acestei chitanţe pentru a se acorda cheltuieli de judecată şi, prin urmare, a stabilit în mod unilateral cuantumul de 63.000 euro şi nu de comun acord cu partea civilă şi nu prin raportare la jumătate din cât i-ar fi revenit părţii civile - 450.000 Euro - aşa cum ar fi fost corect, raportat la valoarea obiectului speţei supuse judecăţii, astfel că prin adăugarea la contractul de asistenţă juridică a sumei de 900.000 Euro cei 7% a urmărit obţinerea unei sume mai mari ca onorariu de succes.

Mai mult, inculpata cunoştea la momentul încheierii contractului de asistenţă juridică că partea civilă convenise cu părinţii defunctului C. printr-o convenţie autentificată în faţa unui notar public din Spania că suma de 900.000 Euro acordată cu titlu de despăgubiri de statul Spaniol urma să fie împărţită jumătate cu rudele soţului defunct.

La 12 octombrie 2012 inculpata a depus la Societatea civilă Profesională de Executori Judecătoreşti J. cerere de executare silită prin care solicita punerea în executare a Contractului de asistenţă juridică nr. x din 20 iulie 2009, partea civilă fiind astfel obligată la plata a 7 % din suma de 900.000 Euro înregistrându-se astfel Dosarului execuţional nr. x din 12 octombrie 2012.

Prin Încheierea din 16 octombrie 2012, dată în dosarul nr. x/2012, Judecătoria Braşov a încuviinţat executarea silită privind titlu executoriu reprezentând contractul de asistenţă juridică ce conţinea adăugirea la procentul de 7%.

Faptul că între inculpată şi partea civilă exista o neînţelegere cu privire la cuantumul onorariului de succes rezidă din aceea că la partea civilă a rămas copia chitanţei seria x nr. x din 29 iulie 2009 pe care a depus-o la instanţa de judecată cu ocazia judecării contestaţiei la executare, iar exemplarul original al acestei chitanţe a fost depus în copie de inculpată cu menţiunea "ANULAT" (chitanţa de 63.000 Euro).

În drept s-a reţinut că fapta inculpatei A. care, în calitate de avocat, în perioada de 20.07.2009 - 03.08.2012 a falsificat Contractul de asistenţă juridică nr. x din 20 iulie 2009, încheiat cu partea civilă B. pentru servicii de asistenţă juridică şi reprezentare, formulare cereri în cauză privind anulare certificat de moştenitor, în sensul că fără acordul părţii civile a înscris numai pe exemplarul rămas la biroul avocatului în continuarea menţiunii "onorariu de succes la sfârşitul procesului şi rămânerea irevocabilă 7% din valoare" menţiunea "de 900.000 Euro", iar la data de 3 august 2012 a solicitat Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti învestirea cu formulă executorie a acestuia după care la data de 12 octombrie 2012 a cerut executarea silită a părţii civile în baza exemplarului falsificat al contractului de asistenţă juridică menţionat în vederea producerii unei consecinţe juridice, respectiv obţinerea unei sume mai mari da onorariu de succes, respectiv 63.000 euro în loc de 31.500 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În ceea ce priveşte prescrierea răspunderii penale invocată de inculpată s-a reţinut că termenul de prescripţie se împlineşte la 3 august 2022.

Având în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea săvârşită, gradul de pericol social al faptei comise, de persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, instanţa a stabilit o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum orientat spre maxim.

Dovedită fiind nedemnitatea inculpatei de a exercita drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen. din 1969, s-au aplicat inculpatei pedepse complementare şi accesorii.

Considerând că sunt îndeplinite condiţiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în baza art. 863 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării acesteia.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 404 alin. (4) C. proc. pen., s-a desfiinţata înscrisului falsificat, respectiv a Contractului de asistenţă juridică nr. x din 20 iulie 2009 încheiat între inculpată şi partea civilă şi care conţine adăugirea "de 900.000 Euro"

În ce priveşte acţiunea civilă a părţii civile B., prin care s-a solicitat despăgubiri în cuantum de 33.600 RON, reprezentând daune materiale şi 24.000 RON daune morale a fost respinsă, reţinându-se că nu există un raport de cauzalitate între fapta penală şi prejudiciul pretins de partea civilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata A.. Prin motivele scrise de apel (şi înscrisul depus în completare) aceasta a criticat sentinţa primei instanţe invocând, în esenţă, următoarele:

Greşita soluţie de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, arătând că obiectul Dosarului nr. x/2009 al Judecătoriei Braşov în care a acordat asistenţă juridică era reprezentat de despăgubiri - anulare certificat de moştenitor şi obţinerea sumelor încasate de la statul spaniol în valoare de 900.000 de euro, şi, ulterior, prin Sentinţa civilă nr. 11900 din 9 decembrie 2009, rămasă irevocabilă, partea pe care a reprezentat-o, B., a câştigat despăgubirile de 900.000 de euro, astfel că aceasta era valoarea pentru care era datorat onorariul de succes. S-a arătat că partea civilă cunoştea cuantumul acestui onorariu, dat fiind faptul că eliberase o chitanţă pentru suma de 63.000 euro la data de 29 iulie 2009, iar menţiunea făcută în contractul de asistenţă juridică nu modifică realitatea pe care ambele părţi o cunoşteau şi cu care au fost de acord.

Totodată, s-a susţinut că, în mod nelegal, instanţa de fond s-a raportat la soluţia pronunţată în Dosarul civil nr. x/2013 având ca obiect contestaţia la executare promovată de partea civilă B., deşi aceasta nu avea legătură cu acuzaţia ce i-a fost adusă.

Inculpata a mai criticat faptul că instanţa de fond a dispus desfiinţarea contractului de asistenţă juridică, arătând că reprezentarea părţii civile s-a făcut în baza acestui contract, precum şi faptul că a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, arătând că, cea care a generat aceste cheltuieli este partea civilă, aceasta având obligaţia de a-i achita onorariul de succes, în cuantumul stabilit. Alte motive de apel formulate în scris au vizat netemeinicia pedepsei aplicate, arătându-se că aceasta a fost individualizată spre maximul prevăzut de lege, inculpata făcând referire şi la împlinirea termenului de prescripţie specială a răspunderii penale.

Inculpata nu a dorit să dea declaraţii în faţa instanţei de apel, Înalta Curte încuviinţând în apărare proba cu înscrisuri.

Cu ocazia dezbaterilor, inculpata, întrebată în mod expres faţă de motivele scrise de apel, a arătat că nu formulează critici sub aspectul individualizării pedepsei.

Analizând sentinţa apelată atât sub aspectul criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform dispoziţiilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, instanţa de apel constată că a fost în mod corect stabilită, în esenţă, reţinând că inculpata A., în calitate de avocat, a falsificat Contractul de asistenţă juridică nr. x din 20 iulie 2009, încheiat cu partea civilă B. în sensul că, fără acordul acesteia, a înscris numai pe exemplarul rămas la biroul avocatului în continuarea menţiunii "onorariu de succes la sfârşitul procesului şi rămânerea irevocabilă 7% din valoare" menţiunea "de 900.000 Euro", iar la data de 3 august 2012 a solicitat Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti învestirea cu formulă executorie a acestuia, după care, la data de 12 octombrie 2012 a cerut executarea silită a părţii civile.

Înalta Curte constată că inculpata nu contestă împrejurarea că menţiunea privind suma "de 900.000 Euro" ce a fost alăturată dispoziţiei iniţiale din contractul de asistenţă juridică de la art. 1 pct. 1.2 "onorariu succes la sfârşitul procesului şi rămânerea irevocabilă 7% din valoare", îi aparţine, însă susţine că acesta corespunde valorii litigiului precum şi voinţei părţilor.

Înalta Curte constată că apărările formulate de către aceasta sunt contrazise de materialul probator administrat.

În primul rând, este de menţionat faptul că problema de drept privind valoarea litigiului în care inculpata a acordat asistenţă juridică are natura unei chestiuni prealabile care a fost definitiv tranşată de către instanţa civilă învestită de partea civilă B. cu soluţionarea unei contestaţii la executare. Aceasta are, conform art. 52 alin. (3) teza I C. proc. pen.., autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale. Trebuie precizat faptul că chestiunea prealabilă nu vizează chiar existenţa infracţiunii, considerent pentru care, împrejurarea că la data pronunţării prezentei hotărâri decizia Curţii Constituţionale prin care s-a declarat neconstituţionalitatea sintagmei "cu excepţia împrejurărilor care privesc existenţa infracţiunii" nu era publicată, nu prezintă relevanţă în cauză.

Instanţa reţine că, prin Decizia civilă nr. 1131/R din 3 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2013 s-a admis recursul declarat de B. împotriva Sentinţei civile nr. 11408 din data de 30 iulie 2013 pronunţată de Judecătoria Braşov, s-a admis contestaţia la titlu şi s-a lămurit înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu care constă în Contractul de asistenţă juridică nr. x din 20 iulie 2009 încheiat între părţi, în sensul că onorariul de succes convenit de părţi, menţionat la art. 1 pct. 1.2. şi la art. 5 din contract, este în valoare de 7% din valoarea de 450.000 euro.

În considerentele deciziei s-a reţinut, în esenţă, că litigiul în cadrul căruia a fost angajată intimata A., în calitate de avocat, de către recurentă, avea ca obiect stabilirea calităţii părinţilor şi colateralilor privilegiaţi ai defunctului soţ C., de moştenitori ai acestuia. Consecinţa stabilirii calităţii de moştenitori a persoanelor menţionate era dobândirea de către aceştia a vocaţiei de a primi suma de 450.000 euro, adică jumătate din suma totală de 900.000 euro acordată cu titlu de despăgubiri civile de către Statul Spaniol moştenitorilor dovediţi ai numitului C., la care aspira cu acest titlu recurenta. Cu alte cuvinte, în caz de admitere a acţiunii recurenta risca să piardă jumătate din despăgubirea de 900.000 euro cu privire la care se efectuau demersuri de către Statul Spaniol să fie acordată moştenitorilor defunctului său soţ.

Prin urmare, miza procesului în care recurenta B. a angajat-o pe intimata A. prin contractul de asistenţă juridică ce constituie titlu executoriu nu era obţinerea sumei de 900.000 euro, ci a jumătate din această sumă, de către rudele defunctului C.. În nicio împrejurare acestea nu au pretins că li se cuvine întreaga moştenire, cu excluderea recurentei de la succesiune, ori că aceasta nu are dreptul la despăgubirile acordate de Statul Spaniol, ci au susţinut doar că acestea trebuie împărţite.

Înalta Curte reţine, aşadar, că Decizia civilă nr. 1131/R din 3 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, astfel că nu putea fi ignorată - aşa cum se susţine în apel, iar miza procesului pentru care inculpata a fost angajată în calitate de apărător al pârâtei B. era de 450.000 euro, aceasta fiind suma pe care risca să o piardă în urma admiterii acţiunii promovate de reclamanţii D., K., F., G. şi H. prin care solicitau anularea Certificatului de moştenitor nr. x din 25 martie 2004 eliberat de Biroul Notarilor Publici Asociaţi L. şi M..

Totodată, Înalta Curte reţine că înţelegerea dintre părţi (B. şi inculpată, în calitatea sa de avocat) nu a vizat nicidecum faptul ca procentul de 7% să se raporteze la valoarea de 900.000 euro, împrejurare ce rezultă atât din declaraţiile părţii civile B. şi ale martorei I. (analizate de prima instanţă), dar şi din modul de operare al inculpatei.

Astfel, la scurt timp după încheierea contractului de asistenţă juridică şi după ce partea civilă nu se mai afla în ţară, aceasta a emis o chitanţă pentru suma de 63.000 euro, nesemnată şi neştampilată, pe care i-a înmânat-o martorei I., comunicându-i că aceasta este suma datorată de B.. În mod evident, dacă suma fusese negociată la momentul încheierii contractului, iar partea civilă cunoştea cuantumul acesteia şi era de acord să o achite, apare inexplicabil motivul pentru care valoarea de 900.000 euro nu a fost trecută de inculpată la momentul semnării contractului. Eliberarea chitanţei la interval de 9 zile de la semnarea contractului, chiar înainte de a se prezenta la vreun termen în faţa instanţei, deşi onorariul de succes se datora la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii şi doar în condiţiile câştigării procesului, demonstrează faptul că, în realitate, astfel cum susţine şi partea civilă B., suma nu făcuse obiectul discuţiei cu inculpata, aceasta din urmă urmărind să îşi preconstituie o probă referitoare la o presupusă înţelegere între părţi.

Totodată, cunoscând dispoziţiile art. 121 - 123 din Statutul profesiei de avocat, conform cărora orice modificări aduse contractului trebuiau semnate de ambele părţi, inculpata a completat exemplarul contractului de asistenţă juridică cu menţiunea "de 900.000 euro", creând aparenţa că aceasta exista chiar de la momentul semnării respectivului contract, mizând, cel mai probabil, pe faptul că, dat fiind momentul punerii în executare (aproximativ 2 ani şi jumătate de la data încheierii litigiului civil), partea civilă nu mai era în posesia exemplarului original al contractului. Astfel, din raportul de expertiză criminalistică nr. 314 din 21 noiembrie 2019 al Institutului Naţional de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti rezultă că menţiunea "de 900.000 euro" nu a fost realizată prin scriere directă, ci prin depunerea pulberilor de carton din compoziţia unei hârtii autocopiative ori prin folosirea unei hârtii de tip "indigo". Cele două contracte în litigiu au fost completate manuscris concomitent, însă menţiunea suplimentară "de 900.000 euro" existentă pe Contractul de asistenţă juridică nr. x din 20 iulie 2009 depus de inculpată la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în vederea învestirii cu formulă executorie a fost inserată la alt moment decât cel la care s-a realizat textul majoritar.

Inculpata cunoştea, prin prisma calităţii sale de avocat, miza procesului prin raportare la obiectul cauzei, respectiv stabilirea calităţii părinţilor şi colateralilor privilegiaţi ai defunctului C., de moştenitori ai acestuia, precum şi consecinţele admiterii acţiunii, respectiv diminuarea la jumătate a sumei care îi era deja acordată clientei sale, ca unic moştenitor, respectiv de la 900.000 euro, la 450.000 euro. În acest sens, este de menţionat faptul că prin Hotărârea Ministerului de Interne Spaniol din data de 15 iunie 2004 s-a acordat lui B. (unică moştenitoare) o indemnizaţie în sumă de 138.232,78 euro, iar în baza dispoziţiilor Legii nr. 13/1996 a Statului Spaniol, prin Hotărârea aceluiaşi Minister, din 14.04.2004 i s-a acordat acesteia o indemnizaţie în valoare de 77.824,50 euro. Ulterior, secţia a Doua Penală a Tribunalului Naţional Spaniol a pronunţat Sentinţa nr. 65 din 31 octombrie 2007, prin care s-a stabilit o indemnizaţie de 900.000 euro în favoarea moştenitorilor defunctului C.."(...) se recunoaşte dreptul de a încasa o indemnizaţie suplimentară în valoare de 683.942,72 euro, rezultată din diferenţa dintre suma de 900.000 euro, stabilită ca răspundere civilă în Sentinţă, şi sumele deja încasate..."

Mai mult decât atât, inculpata cunoştea şi faptul că, după promovarea acţiunii, la data de 22 aprilie 2009, B. încheiase cu părinţii defunctului, în faţa unui notar public, o convenţie prin care aceasta s-a obligat să le achite suma de 450.000 euro.

În raport de cele anterior reţinute, Înalta Curte constată că, ceea ce rezultă cu certitudine din materialul probator administrat este faptul că înţelegerea dintre părţi nu a vizat achitarea sumei de 63.000 euro (sumă, de altfel, inacceptabilă pentru orice persoană care ar încheia un asemenea contract de asistenţă juridică, mai ales în condiţiile în care era de acord cu pretenţiile reclamanţilor) şi că inculpata, în mod unilateral, prin înscrierea menţiunii "de 900.000 euro", a modificat contractul de asistenţă juridică, în scopul încasării unui onorariu de succes într-un cuantum mai ridicat.

Criticile inculpatei sunt, aşadar, nefondate, în drept faptele acesteia, de a modifica contractul de asistenţă juridică, prin adăugarea menţiunii "de 900.000 euro", şi de a-l folosi, la data de 3 august 2012, în vederea învestirii cu formulă executorie a acestuia şi ulterior, la data de 12 octombrie 2012 pentru executarea silită a părţii civile B., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior, în mod corect instanţa de fond stabilind că legea penală mai favorabilă este legea veche, faţă de limitele de pedeapsă mai reduse.

Înalta Curte constată că în cauză termenul de prescripţie a răspunderii penale a început să curgă de la data săvârşirii infracţiunii, conform art. 122 alin. (2) teza I C. pen. anterior, care coincide cu data folosirii înscrisului falsificat de către inculpată în vederea producerii de consecinţe juridice, respectiv de la 3 august 2012. Termenul de prescripţie specială a răspunderii penale este, conform art. 122 alin. (1) lit. d) raportat la art. 124 C. pen. anterior, de 10 ani, astfel că acesta nu este împlinit la data soluţionării prezentei căi de atac.

Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate nici criticile privind "desfiinţarea contractului de asistenţă juridică". Instanţa de fond nu a desfiinţat contractul de asistenţă juridică, ci înscrisul falsificat, respectiv doar exemplarul contractului care conţine menţiunea suplimentară ce s-a dovedit a fi falsă, "de 900.000 euro", iar dispoziţia instanţei este consecinţa constatării falsului şi se întemeiază pe prevederile art. 25 alin. (3) şi art. 404 alin. (4) C. proc. pen.. Deşi nu a menţionat în mod expres, din conţinutul dispozitivului, rezultă implicit faptul că măsura vizează desfiinţarea parţială a înscrisului, respectiv menţiunea suplimentară "de 900.000 euro", instanţa de fond menţinând în fiinţă celălalt exemplar al contractului ce nu conţine aceasta sumă.

Şi soluţia de obligare a inculpatei la suportarea cheltuielilor judiciare către stat este legală, având în vedere dispoziţia de condamnare a sa şi prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. pen.

Sub aspectul individualizării pedepsei, inculpata a precizat în mod expres că nu formulează critici, iar Înalta Curte, din oficiu, nu a identificat motive are să conducă la reducerea acesteia, constatând că în mod corect judecătorul fondului a valorificat în mod corespunzător toate criteriile de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. anterior.

În raport de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 34 din data de 4 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., apelanta inculpată va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 34 din data de 4 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2021.

Procesat de GGC - LM