Admissibility of challenging a final appellate decision in execution proceedings: prohibition of appeals against non-appealable judgments under penal procedure

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 19 iunie 2019 şi înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ, condamnatul A. a solicitat rejudecarea cauzei, susţinând că nu este legală pedeapsa de 5 ani 4 luni şi 10 zile închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prin Sentinţa penală nr. 948/2018 a aceleiaşi instanţe pronunţată în dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 495 din 17 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bacău.

Prin Sentinţa penală nr. 902 din 23 octombrie 2019 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi, în temeiul art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatorul A. în favoarea Curţii de Apel Bacău, reţinându-se, în esenţă, că, prezent în faţa instanţei, acesta a precizat că doreşte lămuriri cu privire la modalitatea prin care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa rezultantă de 5 ani 4 luni şi 10 zile închisoare.

Prin Sentinţa penală nr. 30 din 5 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 597 alin. (4) din C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. privind lămurirea Deciziei penale nr. 495 din 17 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2018, acesta fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, prin Sentinţa penală 948/2018 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere (persoană vătămată SC B. SRL Roman), la pedeapsa de 4 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, exercitarea aceloraşi drepturi a fost interzisă şi ca pedeapsă accesorie.

S-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu şapte infracţiuni pentru săvârşirea cărora inculpatul A. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 814 din 9 decembrie 2016 a Judecătoriei Piatra Neamţ, pronunţată în dosarul nr. x/2016 (definitivă prin Decizia penală nr. 505 din 26 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bacău) la două pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare şi prin Sentinţa penală nr. 255 din 21 martie 2018 a Judecătoriei Piatra Neamţ, pronunţată în dosarul nr. x/2017 (definitivă prin Decizia penală nr. 1411 din 14 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bacău) la două pedepse de câte 9 luni închisoare, două pedepse de câte 6 luni închisoare şi o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.

A fost menţinută anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei dispusă prin Sentinţa penală nr. 255 din 21 martie 2018 a Judecătoriei Piatra Neamţ, pronunţată în dosarul nr. x/2017, în privinţa pedepsei rezultante de 2 ani închisoare dispusă prin Sentinţa penală nr. 814 din 9 decembrie 2016 a Judecătoriei Piatra Neamţ.

Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente, înlăturând sporul şi, în temeiul art. 38 alin. (1) şi (2) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre toate cele opt pedepse mai sus menţionate, respectiv cea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 23 de luni şi 10 zile, reprezentând o treime din totalul celorlalte şapte pedepse, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an 29 luni şi 10 zile închisoare.

S-a constatat că fapta a fost săvârşită în termenul de supraveghere al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 11 luni închisoare aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 64 din 16 februarie 2017 a Judecătoriei Piatra Neamţ, pronunţată în dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 6 martie 2017.

În temeiul art. 96 alin. (4) şi (5) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) din C. pen., a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 11 luni închisoare aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 64 din 16 februarie 2017 a Judecătoriei Piatra Neamţ, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 6 martie 2017, şi s-a dispus executarea acestei pedepse, care a fost adăugată la cea de 1 an 29 luni şi 10 zile închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani 40 luni şi 10 închisoare, respectiv 5 ani, 4 luni şi 10 zile închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară rezultantă, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, al dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei rezultante.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) raportat la art. 65 alin. (1) şi art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, al dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei rezultante.

În temeiul art. 72 şi art. 40 alin. (3) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 5 ani, 4 luni şi 10 zile închisoare durata reţinerii şi a arestului la domiciliu, începând cu data de 13 iulie 2016 şi până la 8 septembrie 2016, inclusiv, şi perioada executată de la 8 mai 2018 la zi (respectiv la data de 28 noiembrie 2018, a pronunţării sentinţei penale).

S-a dispus anularea Mandatului de executare nr. x din 8 mai 2018 emis în baza Sentinţei penale nr. 255 din 21 martie 2018 a Judecătoriei Piatra Neamţ, pronunţată în dosarul nr. x/2017 (definitivă prin Decizia penală nr. 505 din 26 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bacău) şi emiterea unui nou mandat, corespunzător noii hotărâri.

Prin Decizia penală nr. 495 din 17 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bacău, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 948 din 28 noiembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ în dosarul nr. x/2018 numai cu privire la:

- greşita revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an şi 11 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 64/2017 a Judecătoriei Piatra Neamţ, definitivă la 6 martie 2017, precum şi nelegala operaţiune de cumulare aritmetică efectuată conform art. 96 alin. (4), (5) din C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) din C. pen., urmare a greşitei constatări că infracţiunea din dosar ar fi fost comisă în cursul termenului de supraveghere a hotărârii antemenţionate;

- omisiunea menţinerii anulării suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an şi 11 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 64/2017 a Judecătoriei Piatra Neamţ, definitivă la 6 martie 2017, anulare ce a fost dispusă prin Sentinţa penală nr. 255/2018 a Judecătoriei Piatra Neamţ, definitivă la 1 mai 2018.

A fost desfiinţată sentinţa apelată în aceste limite, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi, în fond:

A fost înlăturată constatarea că infracţiunea din dosar a fost comisă în cursul termenului de supraveghere a Sentinţei penale nr. 64/2017 a Judecătoriei Piatra Neamţ, definitivă la data de 6 martie 2017.

A fost înlăturată dispoziţia de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an şi 11 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 64/2017 a Judecătoriei Piatra Neamţ, definitivă la 6 martie 2017, precum şi operaţiunea de cumulare aritmetică efectuată conform art. 96 alin. (4), (5) din C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) din C. pen.

A fost menţinută anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an şi 11 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 64/2017 a Judecătoriei Piatra Neamţ, definitivă la 6 martie 2017, anulare ce a fost dispusă prin Sentinţa penală nr. 255/2018 a Judecătoriei Piatra Neamţ, definitivă la 1 mai 2018.

S-a constatat că infracţiunea de distrugere din dosar, prevăzută de art. 253 alin. (1) din C. pen., a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, conform art. 41 alin. (1) din C. pen., faţă de condamnarea de 1 an şi 11 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 64/2017 a Judecătoriei Piatra Neamţ, definitivă la 6 martie 2017.

În baza art. 43 alin. (2) din C. pen., a fost adăugată pedeapsa rezultată din concursul de infracţiuni, anume aceea de 1 an, 29 luni şi 10 zile închisoare, la pedeapsa de 1 an şi 11 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 64/2017 a Judecătoriei Piatra Neamţ, definitivă la 6 martie 2017, obţinându-se pedeapsa principală rezultantă unică de executat de 5 ani, 4 luni şi 10 zile închisoare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că, în condiţiile în care infracţiunea de distrugere ce formează obiectul cercetării în dosarul nr. x/2018 a fost săvârşită la 24 aprilie 2017, aşadar după rămânerea definitivă, la data de 6 martie 2017, a condamnării de 1 an şi 11 luni închisoare din Sentinţa penală nr. 64/2017 a Judecătoriei Piatra Neamţ, în privinţa acesteia erau incidente dispoziţiile art. 41 alin. (1) din C. pen., referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie. Cum măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 11 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 64/2017 a Judecătoriei Piatra Neamţ fusese deja anulată prin Sentinţa penală nr. 255/2018 a aceleiaşi instanţe, definitivă la 1 mai 2018, Curtea a apreciat că se impunea menţinerea acesteia, săvârşirea, în cursul termenului de încercare, a infracţiunii de distrugere nemaiputând atrage revocarea măsurii, întrucât cauza de anulare era preexistentă instituirii suspendării sub supraveghere a pedepsei şi comiterii noii infracţiuni.

Cu privire la regimul sancţionator aplicabil în speţă, s-a considerat că se impune ca, în baza art. 43 alin. (2) din C. pen., pedeapsa rezultată din concursul de infracţiuni, anume aceea de 1 an, 29 luni şi 10 zile închisoare, să fie adăugată la cea de 1 an şi 11 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 64/2017 a Judecătoriei Piatra Neamţ, definitivă la data de 6 martie 2017, obţinându-se pedeapsa principală rezultantă unică de executat de 5 ani, 4 luni şi 10 zile închisoare.

Curtea a observat, astfel, că apelul a vizat doar aspecte legate de tehnica de stabilire a pedepsei (prin înlăturarea dispoziţiei de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 11 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 64/2017 a Judecătoriei Piatra Neamţ, definitivă la 6 martie 2017, şi a operaţiunii de cumulare aritmetică, efectuată conform art. 96 alin. (4), (5) C. pen., urmată de menţinerea dispoziţiei din Sentinţa penală nr. 255/2018 a aceleiaşi instanţe, definitivă la 1 mai 2018, de anulare a suspendării sub supraveghere anterior menţionată), pedeapsa aplicată în final fiind identică cu cea stabilită de prima instanţă.

În atare situaţie, raportându-se la dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Curtea a considerat că nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, în realitate contestatorul fiind nemulţumit de cuantumul pedepsei rezultante, aspect ce ar fi putut forma obiectul unui recurs în casaţie, cale de atac pe care, însă, nu a exercitat-o. Ca urmare, în temeiul art. 597 alin. (4) din C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. privind lămurirea Deciziei penale nr. 495 din 17 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei hotărâri, la 11 mai 2020, a declarat contestaţie condamnatul A., precizând că motivele le va prezenta în faţa instanţei de judecată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2019, fiind repartizat aleatoriu, în sistem informatizat, Completului nr. 4 pentru termenul de judecată din 8 octombrie 2020. La acest termen, Înalta Curte a pus în discuţie, din oficiu, admisibilitatea căii de atac exercitate în cauză raportat la faptul că aceasta priveşte o hotărâre pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată împotriva executării unei hotărâri definitive. Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost în sensul respingerii ca inadmisibilă a contestaţiei, având în vedere că decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău este definitivă, iar apărătorul desemnat din oficiu a lăsat soluţia cu privire la acest aspect la aprecierea instanţei.

Examinând calea de atac promovată de contestatorul A., prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestaţie, printre altele, când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c), competentă să dea o rezolvare contestaţiei la executare fiind în acest caz, potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Totodată, teza finală a art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevede că, în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Aşadar, instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută, în înţelesul art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., poate fi prima instanţă de judecată, dacă nelămurirea vizează o sentinţă, sau, după caz, instanţa de apel ori de recurs în casaţie, când aspectul ce se urmăreşte a fi clarificat face parte din dispozitivul unei decizii.

Pe de altă parte, reglementând procedura la instanţa de executare, art. 597 din C. proc. pen. stabileşte, în alin. (1) şi (6), că, în materia executării pedepsei, competenţa aparţine fie instanţei de executare (care, potrivit art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., este prima instanţă de judecată), fie instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de executare, pentru ca, în alin. (7), să se menţioneze că hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării pedepsei pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară în termen de 3 zile de la comunicare.

Din interpretarea coroborată a acestor prevederi, rezultă că hotărârea pronunţată asupra contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. poate fi atacată doar atunci când se solicită lămurirea unei sentinţe date în primă instanţă şi este definitivă în ipoteza în care vizează clarificarea unor dispoziţii dintr-o decizie dată în apel sau recurs în casaţie. În acest sens, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 552 alin. (1) din C. proc. pen., în conformitate cu care hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării acesteia.

Raportând aceste considerente la contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte constată că, în faţa Curţii de Apel Bacău, condamnatul A. a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., lămurirea Deciziei penale nr. 495 din 17 aprilie 2019 dată de aceeaşi instanţă în calea de atac a apelului, hotărâre care, potrivit art. 552 alin. (1) din C. proc. pen., a rămas definitivă la data pronunţării. Ca urmare, şi hotărârea pronunţată, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. proc. pen., de instanţa de apel asupra contestaţiei la executare formulată de condamnat are acelaşi regim juridic, fiind, la rândul său, definitivă la data pronunţării.

De asemenea, se constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres. Or, potrivit art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., pot fi atacate cu contestaţie numai hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării pedepsei, ipoteză care, aşa cum s-a arătat anterior, nu se regăseşte în speţă.

În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile textelor de lege anterior menţionate, se constată că numitul A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive (pronunţată într-o contestaţia la executare ce a vizat o altă hotărâre definitivă), învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac şi împotriva hotărârilor definitive pronunţate în contestaţie la executare, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile… pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 4251 pct. 7 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 30 din 5 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, iar, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 30 din 5 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2020.

GGC - CP