Preventive detention duration and admissibility of substitute measures during European arrest warrant surrender

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 76/F din 21 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea formulată de Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul Naţional SIRENE, şi s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 25 iulie 2020, până la 23 august 2020, inclusiv.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că, la data de 22 iunie 2020, Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul Naţional SIRENE, a înaintat Cererea nr. x/SIRENE/NLG/DIM din 19 iunie 2020, prin care a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive luată faţă de persoana solicitată A., întrucât preluarea acesteia nu s-a efectuat către autorităţile judiciare din Spania, iar mandatul de arestare preventivă urmează a expira la 24 iulie 2020. În cuprinsul sesizării, s-a invocat situaţia epidemiologică generată de răspândirea rapidă a virusului COVID-19, pentru care pe teritoriul ţării a fost decretată stare de alertă pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 17 iunie 2020, precum şi prevederile art. 4 din anexa 3 la H.G. nr. 476/2020, potrivit cărora se prelungeşte măsura suspendării zborurilor efectuate de operatorii economici din aviaţie spre mai multe state, printre care şi Spania, cât şi din aceste ţări spre România.

Curtea a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 48/F din 26 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, definitivă, a fost admisă cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la 24 ianuarie 2020 de către autorităţile judiciare din Spania, respectiv de Judecătoria Centrală de Instrucţie nr. 5, în dosarul nr. x/2018, privind persoana solicitată A..

S-a luat act că persoana solicitată nu este de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Spania, conform mandatului european de arestare emis pe numele acestuia, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de escrocherie, prevăzută de art. 248 şi urm. din C. pen., fals în acte, prevăzută de art. 390, art. 392, art. 74 din C. pen., apartenenţa la un grup delictiv, prevăzută de art. 570 din C. pen., spălare de bani, prevăzută de art. 301 din C. pen., fapte care au corespondent în legislaţia română în prevederile art. 249 din C. pen. (fraudă informatică), art. 327 din C. pen. (falsul privind identitatea), art. 367 din C. pen. (constituirea unui grup infracţional organizat), art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 (spălare de bani).

S-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Spania, conform art. 113 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, s-a constatat că persoana solicitată A. nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004 combinat cu art. 27 parag. 2 din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, că în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, conform art. 101 din Legea nr. 302/2004, aceasta a fost reţinută pentru 24 de ore în baza ordonanţei emisă la 14 aprilie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, precum şi că, prin Încheierea nr. 34/F din 15 aprilie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, faţă de cetăţeanul român s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 15 aprilie 2020 până la 29 aprilie 2020, inclusiv.

De asemenea, conform art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului şi predarea acesteia către autoritatea judiciară solicitantă, cu respectarea termenelor de predare prevăzute de art. 104 alin. (10) şi art. 113 din aceeaşi lege, precum şi emiterea de îndată a mandatului de arestare în acest sens.

S-a mai reţinut că măsura preventivă luată faţă de persoana solicitată în vederea predării a fost menţinută, ulterior, prin Încheierea penală nr. 54/F din 18 iunie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 25 iunie 2020 până la 24 iulie 2020, inclusiv.

Având în vedere că din formularul M, ataşat cererii formulată de Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul Naţional SIRENE, a rezultat că transferul persoanei solicitate nu a putut fi realizat din cauza situaţiei epidemiologice generată de pandemia de COVID-19 şi a suspendării zborurilor internaţionale pe perioada stării de alertă instituită pe teritoriul României, Curtea, procedând conform art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, a constatat că împrejurările invocate în susţinerea cererii de menţinere a măsurii arestării luate faţă de cetăţeanul român A. se încadrează în noţiunea de eveniment imprevizibil, independent de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, care justifică prelungirea respectivei măsuri în vederea predării, în condiţiile art. 113 din Legea nr. 302/2004.

S-a mai arătat că, potrivit dispoziţiilor legale, în faza executării mandatului european de arestare, după încuviinţarea acesteia, instanţa nu are posibilitatea înlocuirii măsurii arestării reglementată de Legea nr. 302/2004 cu o măsură preventivă prevăzută de C. proc. pen., arest la domiciliu ori control judiciar, fiind permisă numai punerea în libertate a persoanei urmărite dacă sunt depăşite termenele maxime de predare. Or, durata totală a măsurii arestării, în speţă, este de 57 de zile, mai mică decât durata maximă totală permisă de art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, de 180 zile.

Ca urmare, constatând că nu există o culpă a statului solicitant în realizarea efectivă a predării, Curtea a apreciat că această procedură poate fi prelungită fără, însă, a se depăşi termenele expres stabilite prin decizia cadru pentru finalizarea operaţiunii de predare, aşa cum rezultă şi din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (cauzele Wilcas, C-640/15, Aranyosi şi Căldăraru, C-404/15 conexată cu C-659/15, şi Francis Lanigan, C-237/15).

Astfel, pentru a nu lipsi de efecte juridice hotărârea judecătorească prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare solicitante şi emitente ale mandatului european de arestare, Curtea a considerat că menţinerea măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 25 iulie 2020 şi până la 23 august 2020, inclusiv, satisface acest deziderat şi este nu numai necesară, ci şi suficientă scopului pentru care a fost dispusă.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat contestaţie persoana solicitată A., solicitând înlocuirea măsurii arestării în vederea predării cu cea a arestului la domiciliu până la predarea sa către autorităţile judiciare spaniole. Totodată, a învederat că doreşte să fie predată respectivelor autorităţi în cel mai scurt timp.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 din C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Astfel, reglementând termenul pentru predarea persoanei solicitate, art. 23 din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre stabileşte că persoana căutată trebuie predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autorităţile implicate (alin. (1), respectiv în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare (alin. (2), iar, în situaţia în care predarea în acest termen este împiedicată de un caz de forţă majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă şi convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită (alin. (3).

Totodată, potrivit art. 23 alin. (4) din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI, în mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei solicitate, executarea mandatului european de arestare urmând a avea loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect şi convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.

Transpunând aceste norme europene în legislaţia internă, art. 113 din Legea nr. 302/2004 prevede, printre altele, în alin. (1), că predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, pentru ca, în alin. (2), să stipuleze că, în situaţia în care din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de comun acord de instituţiile implicate, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării, pronunţându-se prin încheiere motivată, precum şi cele ale alin. (10) teza finală al aceluiaşi articol, în conformitate cu care durata totală a acestei măsuri, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

Aşadar, din interpretarea prevederilor legale anterior menţionate, rezultă că, în situaţia în care, ulterior admiterii cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, prilej cu care s-a dispus şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, nu se poate proceda la predarea/preluarea persoanei solicitate, din motive obiective, independente de voinţa autorităţilor implicate, măsura preventivă dispusă trebuie verificată periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, fără ca durata totală a acesteia, până la predarea efectivă, să poată depăşi 180 de zile.

Verificând, în acest context, actele dosarului, se constată, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, că, în speţă, prin Sentinţa penală nr. 48/F din 26 mai 2020 a Curţii de Apel Piteşti (definitivă prin Decizia penală nr. 317 din 5 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), s-a încuviinţat punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile spaniole pe numele persoanei solicitate A. şi, totodată, arestarea acestuia pe o durată de 30 de zile în vederea predării, începând cu data punerii în executare a mandatului, măsura preventivă fiind prelungită ulterior cu încă 30 de zile (de la 25 iunie 2020 şi până la 24 iulie 2020, inclusiv) prin Încheierea penală nr. 54/F din 18 iunie 2020 a aceleiaşi instanţe dată în dosarul nr. x/2020 (definitivă prin Decizia penală nr. 386 din 26 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), faţă de imposibilitatea predării/preluării acestuia ca urmare a suspendării zborurilor internaţionale către Spania în contextul epidemiologic actual.

De asemenea, se reţine că, din înscrisurile depuse la dosarul de fond (Adresa nr. x din 19 iunie 2020 a Biroului Naţional SIRENE, Formularul M completat de SIRENE Spania), rezultă că autorităţile judiciare din statul emitent au comunicat că preluarea persoanei solicitate nu se va putea efectua în cursul lunii iulie 2020, din cauza situaţiei generate de pandemia de COVID-19, neexistând zboruri internaţionale către Spania, context în care Biroul SIRENE România a solicitat prelungirea măsurii arestării în vederea predării dispuse faţă de contestator.

Raportat la aceste aspecte, se constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 113 alin. (2) şi art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 şi a menţinut arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 25 iulie 2020, imposibilitatea predării/preluării acesteia fiind determinată de motive obiective independente de voinţa autorităţilor implicate, respectiv de sistarea transportului internaţional aerian pe ruta România - Spania în contextul nefavorabil generat de evoluţia rapidă a pandemiei de COVID-19.

În plus, având în vedere data luării măsurii arestării în vederea predării faţă de persoana solicitată, respectiv 26 mai 2020, se observă că sunt respectate şi dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, până la acest moment măsura preventivă neatingând durata maximă de 180 de zile.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că menţinerea măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării către autorităţile judiciare din Spania constituie o măsură temporară, care satisface pe deplin exigenţele constituţionale prevăzute de art. 21 şi art. 23 din Constituţia României, precum şi drepturile recunoscute de art. 5 şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind, în acelaşi timp, în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, prin care s-a statuat, în interpretarea art. 23 alin. (3) din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia cadru nr. 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, că "autorităţile implicate trebuie să convină asupra unei noi date a predării, în temeiul acestei dispoziţii, şi în cazul în care predarea persoanei căutate, în termenul de 10 zile de la o primă nouă dată a predării convenită în temeiul dispoziţiei menţionate, este împiedicată de un caz de forţă majoră" (Cauza C-640/15, hotărârea din 25 ianuarie 2017). Noţiunea de forţă majoră trebuie să fie înţeleasă, astfel cum s-a stabilit în jurisprudenţa constantă a Curţii, în sensul de "împrejurări străine celui care le invocă, neobişnuite şi imprevizibile, ale căror consecinţe nu ar fi putut să fie evitate", în pofida diligenţei manifestate de autorităţile implicate în procedura predării persoanei solicitate.

Deopotrivă, Înalta Curte subliniază că, din interpretarea prevederilor art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) şi d) din C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune şi arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfăşurate în faţa instanţei, nu şi la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare solicitante, când, odată cu încuviinţarea predării, organul judiciar român trebuie să emită, de îndată şi un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea/menţinerea măsurii arestării preventive faţă de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.

Ca urmare, în această etapă a procedurii, ulterioară încuviinţării predării, nu există posibilitatea dispunerii măsurii arestului la domiciliu, aşa cum a solicitat contestatorul, având în vedere că predarea sa către autorităţile judiciare străine emitente ale mandatului european de arestare nu poate avea loc decât în stare de arest preventiv. În aceste condiţii, Înalta Curte consideră că nu poate fi primită solicitarea contestatorului de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.

Pentru motivele de mai sus, nefiind identificate motive de nelegalitate ori netemeinicie a hotărârii contestate, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale nr. 76/F din 21 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 245 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale nr. 76/F din 21 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 245 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iulie 2020.

GGC - CP