Pre-surrender detention upheld; challenge to replace with house arrest rejected as unfounded.

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 74 din 16 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea persoanei solicitate A. de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu cea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.

În temeiul art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, a fost menţinută măsura arestării în vederea predării dispusă faţă de persoana solicitată A. prin Sentinţa penală nr. 43 din 2 iunie 2020, în baza căreia s-a emis Mandatul de arestare preventivă nr. x din 2 iunie 2020, până la predare, dar nu mai mult de 30 de zile, începând cu data de 1 august 2020.

În baza art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca predarea persoanei solicitate să se realizeze în termen de cel mult 10 zile de la data stabilită de comun acord cu autorităţile judiciare spaniole (7 august 2020).

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 43 din 2 iunie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile spaniole pe numele persoanei solicitate A. şi, totodată, arestarea sa pe o durată de 30 de zile în vederea predării, sens în care a fost emis Mandatul de arestare preventivă nr. x din 2 iunie 2020. Ulterior, ca urmare a solicitării formulate de Biroul SIRENE din cadrul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională prin adresa nr. x din 22 iunie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia a menţinut măsura arestării în vederea predării pentru o perioadă de 30 de zile cu începere de la data de 1 iulie 2020.

S-a mai reţinut că, la 14 iulie 2020, persoana solicitată A. a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar, precum şi că Biroul SIRENE a transmis, la dosar, adresa din 15 iulie 2020, la care a fost ataşat Formularul M completat de către SIRENE Spania, înscrisuri din care rezultă intenţia autorităţilor judiciare din Spania de a prelua persoana solicitată la data de 7 august 2020, solicitându-se în acest scop menţinerea măsurii preventive.

Instanţa de fond a procedat la audierea persoanei solicitate, în susţinerea cererii de înlocuire a măsurii preventive.

Raportându-se la dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat că, de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare a persoanei solicitate A. şi luarea faţă de acesta a măsurii arestării în vederea predării, au trecut 45 zile, aşa încât durata măsurii preventive menţinută anterior nu depăşeşte perioada maximă de 180 zile, prevăzută la art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, având în vedere adresa emisă de Biroul SIRENE din cadrul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională, potrivit căreia autorităţile judiciare din Spania au solicitat prelungirea termenului de predare, motivat de împrejurarea că, urmare a pandemiei de Covid-19, preluarea persoanei solicitate nu se poate realiza în perioada pentru care s-a dispus arestarea acestuia, Curtea a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, astfel că se impune menţinerea acestei măsuri în vederea desfăşurării cu celeritate a procedurii de predare, conform art. 112 din Legea nr. 302/2004.

În acelaşi sens, Curtea a ţinut seama de gravitatea faptelor pretins comise de persoana solicitată, precum şi de atitudinea oscilantă a acesteia cu privire la predare, considerând, raportat la aceste împrejurări, că o măsură preventivă mai uşoară nu ar fi eficientă. În plus, s-a subliniat că predarea sa către autorităţile judiciare spaniole nu se poate realiza decât în stare de arest.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat contestaţie persoana solicitată A., solicitând înlocuirea măsurii arestării în vederea predării cu cea a controlului judiciar sau cu arestul la domiciliu, raportat la circumstanţele sale personale.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 din C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Astfel, reglementând termenul pentru predarea persoanei solicitate, art. 23 din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre stabileşte că persoana căutată trebuie predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autorităţile implicate (alin. (1)), respectiv în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare (alin. (2)), iar, în situaţia în care predarea în acest termen este împiedicată de un caz de forţă majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă şi convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită (alin. (3)).

Totodată, potrivit art. 23 alin. (4) din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI, în mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei solicitate, executarea mandatului european de arestare urmând a avea loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect şi convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.

Transpunând aceste norme europene în legislaţia internă, art. 113 din Legea nr. 302/2004 prevede, printre altele, în alin. (1), că predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, pentru ca, în alin. (2), să stipuleze că, în situaţia în care din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de comun acord de instituţiile implicate, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării, pronunţându-se prin încheiere motivată, precum şi cele ale alin. (10) teza finală al aceluiaşi articol, în conformitate cu care durata totală a acestei măsuri, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

Aşadar, din interpretarea prevederilor legale anterior menţionate, rezultă că, în situaţia în care, ulterior admiterii cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, prilej cu care s-a dispus şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, nu se poate proceda la predarea/preluarea persoanei solicitate, din motive obiective, independente de voinţa autorităţilor implicate, măsura preventivă dispusă trebuie verificată periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, fără ca durata totală a acesteia, până la predarea efectivă, să poată depăşi 180 de zile.

Verificând, în acest context, actele dosarului, se constată, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, că, în speţă, prin Sentinţa penală nr. 43 din 2 iunie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia (definitivă prin Decizia penală nr. 354 din 18 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile spaniole pe numele persoanei solicitate A. şi, totodată, arestarea acestuia pe o durată de 30 de zile în vederea predării, începând cu 2 iunie 2020 şi până la 1 iulie 2020, măsura preventivă fiind prelungită ulterior cu încă 30 de zile prin Sentinţa penală nr. 69 din 29 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, faţă de imposibilitatea predării/preluării acestuia ca urmare a anulării majorităţii zborurilor internaţionale în contextul epidemiologic actual.

De asemenea, se reţine că, din înscrisurile depuse la dosarul de fond (Adresa nr. x din 15 iulie 2020 a Biroului Naţional SIRENE, Formularul M completat de SIRENE Spania), rezultă că, urmare a reluării parţiale a traficului aerian internaţional, autorităţile judiciare spaniole intenţionează să procedeze la preluarea persoanei solicitate A. la data de 7 august 2020, solicitându-se, astfel, prelungirea măsurii arestării luată faţă de aceasta în vederea predării.

Raportat la aceste aspecte, se constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 113 alin. (2) şi art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 şi a menţinut arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 01 august 2020, imposibilitatea predării acesteia până la 7 august 2020 fiind determinată de motive obiective independente de voinţa autorităţilor implicate, respectiv de restricţiile severe de deplasare la nivel internaţional în contextul nefavorabil generat de evoluţia rapidă a pandemiei de Covid-19.

În plus, având în vedere data luării măsurii arestării provizorii faţă de persoana solicitată, respectiv 22 mai 2020 (prin Încheierea din aceeaşi dată a Curţii de Apel Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2020), se observă că sunt respectate şi dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, până la acest moment măsura preventivă neatingând durata maximă de 180 de zile.

Deopotrivă, Înalta Curte subliniază că, din interpretarea prevederilor art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) şi d) C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune şi arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfăşurate în faţa instanţei, nu şi la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare solicitante, când, odată cu încuviinţarea predării, organul judiciar român trebuie să emită, de îndată şi un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea/menţinerea măsurii arestării preventive faţă de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.

Ca urmare, în această etapă a procedurii, ulterioară încuviinţării predării, nu există posibilitatea dispunerii măsurii controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, aşa cum a solicitat contestatorul, având în vedere că predarea sa către autorităţile judiciare străine emitente ale mandatului european de arestare nu poate avea loc decât în stare de arest preventiv. În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, instanţa de fond a respins solicitarea contestatorului de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.

Pentru motivele de mai sus, nefiind identificate motive de nelegalitate ori netemeinicie a hotărârii contestate, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale nr. 74 din 16 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 554 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale nr. 74 din 16 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 554 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iulie 2020.

GGC - CP