Complicity in tax evasion via fictitious invoices; limits of cassation review to legal errors excluding re-examination of factual evidence

Asupra recursului în casaţie de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 55/2019, pronunţată la data de 8.04.2019 de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul A., administrator la S.C. B. S.R.L. Satu Mare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în modalitatea evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale, ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, la pedeapsa de: 1 an închisoare.

În baza art. 85 din C. pen. vechi, s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin SP nr. 114 din 12.05.2014 a Judecătoriei Zalău, rămasă definitivă prin DP 791/A/2014 a Curţii de Apel Cluj.

În baza art. 33, 34 lit. b) din C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin SP 114/12.05.2014 a Judecătoriei Zalău, rămasă definitivă prin DP 791/A/2014 a Curţii de Apel Cluj, dispunând în final executarea pedepsei de 1 an închisoare.

În baza art. 71 din C. pen. vechi s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza II şi lit. b) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 din C. pen. şi art. 71 alin. (3) din C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepselor accesorii, stabilind potrivit art. 82 C. pen. 3 ani termen de încercare.

S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul săvârşirii de noi infracţiuni în cadrul termenului de încercare stabilit.

În baza art. 48 din C. pen. raportat la dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul C., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, în modalitatea evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale sau evidenţierea altor operaţiuni fictive, la pedeapsa de: 2 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, potrivit art. 65 din C. pen.

În baza art. 71 din C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 şi art. 71 alin. (3) din C. pen. vechi, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepselor accesorii, stabilind potrivit art. 82 din C. pen. 4 ani termen de încercare.

S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul săvârşirii de noi infracţiuni în cadrul termenului de încercare stabilit.

S-a constatat că în cauză nu mai există constituire de parte civilă, prejudiciul cauzat ANAF pentru Statul Român prin DGRFP Cluj, în sumă de 275.392 RON, fiind recuperat prin achitare.

În baza art. 272 din C. proc. pen. s-a dispus virarea din contul MJ în contul BA Satu Mare a sumei de 720 RON reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu av. D., conf. deleg. nr. x/2018.

În baza art. 274 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat inculpaţii la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare către stat, câte 500 RON fiecare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare emis la data de 26 martie 2018 în dosar nr. x/2014 al acestei unităţi, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A., cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în modalitatea evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, prev.de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic, art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 din C. pen. - 6 acte materiale (pct. I 1-3 din Rechizitoriu) şi C., cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, în modalitatea evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. - 2 acte materiale (pct. I - 3 din Rechizitoriu).

În sarcina inculpaţilor, prin rechizitoriu s-a reţinut, în esenţă, următoarea stare de fapt:

În data de 3.10.2014, D.G.F.P. Satu Mare a formulat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare o sesizare penală împotriva reprezentantului legal al S.C. B. S.R.L., jud. Satu Mare sub aspectul existenţei unor suspiciuni de săvârşire a infracţiunii de evaziune fiscală.

S.C. B. S.R.L. Satu Mare (J 30/1305/2006) a fost înfiinţată în cursul anului 2006 având ca acţionari pe inculpatul A. şi E. S.A. Portugalia, societatea având la înfiinţare denumirea B. Portugalia Filiala Satu Mare S.R.L.. Obiectul de activitatea declarat al societăţii a fost "lucrări de construcţii a proiectelor utilitare pentru fluide". În data de 22.12.2006, inculpatul A. a fost împuternicit să asigure administrarea societăţii.

În baza Încheierii nr. 1629 din 9.03.2011 a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, s-a schimbat denumirea societăţii din B. Portugalia Filiala Satu Mare în S.C. B. S.R.L. Satu Mare, şi după retragerea celor trei asociaţi portughezi, schimbarea sediului societăţii şi majorarea capitalului social, inculpatul A. a devenit administratorul scriptic şi faptic al B. S.R.L. Satu Mare.

În perioada 2010 - 2012, S.C. B. S.R.L. Satu Mare a obţinut venituri în baza a trei contracte de subantrepriză constând în activităţi de prestări servicii în construcţii, mai precis sistem de canalizare menajeră şi pluvială sau staţii de epurare şi alimentare cu apă.

Beneficiarii S.C. B. S.R.L. Satu Mare au fost Primăria comune Rebrişoara, jud. Bistriţa Năsăud (contract nr. x din 11.10.2007), Primăria comune Bocşa, jud. Sălaj (contract nr. x din 6.06.2008) şi Primăria oraşului Ineu, jud. Arad (contract nr. x din 27.05.2009).

Calcularea obligaţiilor fiscale prin raportare la veniturile obţinute (peste 16.000.000 RON), l-ar fi obligat pe inculpatul A. la plata implicită a unor taxe şi impozite mult mai mari, astfel că, în vederea diminuării bazei impozabile, în perioada 2010 - 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, din dispoziţia inculpatului, în contabilitatea S.C. B. S.R.L. Satu Mare au fost înregistrate mai multe facturi provenite de la 3 societăţi în care s-a consemnat în mod nereal prestarea unor lucrări fictive.

Ceea ce a atras atenţia la două dintre societăţi a fost faptul că acestea aveau un comportament de tip "fantomă" fiind administrate scriptic de persoane fără venituri, analfabete, astfel încât participarea acestora la săvârşirea infracţiunii, în calitate de complici, nu a putut fi dovedită.

Astfel:

1. În cursul lunii decembrie 2010, din dispoziţia inculpatului A. a fost înregistrată în contabilitatea S.C. B. S.R.L. Satu Mare, factura fiscală nr. x din 28.12.2010 emisă în numele S.C. F. S.R.L. Strehaia, jud. Mehedinţi, în cuprinsul facturii fiind consemnată în mod fictiv "prestări servicii conform contract nr. x din 27.09.2010" în valoare de 232.772 RON.

SC F. S.R.L. Strehaia, jud. Mehedinţi, deşi figurează că este administrată scriptic de către inculpatul G., prezintă toate caracteristicile unei societăţi de tip "fantomă" înfiinţată de persoane necunoscute în vedere; emiterii de facturi fiscale fictive pentru diferite societăţi în scopul diminuării baze impozabile.

2. În perioada 3.12.2010 - 29.12.2010, din dispoziţia inculpatului A. au fost înregistrate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale în contabilitate S.C. B. S.R.L. Satu Mare un număr de trei (3) facturi fiscale emise în numele S.C. H. S.R.L. Iaşi, în cuprinsul facturilor fiind consemnate în mod fictiv "prestări servicii conform contract x din 14.09.2010" în valoare totală de 310.954 RON.

SC H. S.R.L. Iaşi deşi figurează că este administrata scriptic de către inculpatul I., persoana în cauză, analfabetă, a fost folosită de autori necunoscuţi, pentru a evita o eventuală răspundere penală. Şi S.C. H. S.R.L. Iaşi face parte din categoria societăţilor de tip "fantomă", folosite de persoane necunoscute în vederea emiterii de facturi fiscale fictive pentru alte societăţi în scopul diminuării bazei impozabile.

3. În cursul lunii iunie 2011, din dispoziţia inculpatului A. au fost înregistrate în contabilitatea S.C. B. S.R.L. Satu Mare, în baza aceleiaşi rezoluţi infracţionale, un număr de două (2) facturi fiscale emise de inculpatul C. - administrator la S.C J. S.R.L. Satu Mare. În cuprinsul celor două facturi fiscale au fost consemnate în mod fictiv "prestări servicii conform contract x din 20.05.2011" în valoare totală de 254.120 RON.

Inculpatul C. - administrator la S.C. J. Satu Mare, cu ştiinţă a pus la dispoziţia inculpatului A. cele două facturi fiscale fictive, cunoscând că lucrările de prestări servicii menţionate în cuprinsul contractului şi a facturilor nu le putea executa din lipsă de angajaţi. Scopul emiterii celor două facturi a fost ca inculpatul A. să diminueze baza impozabilă S.C. B. S.R.L. Satu Mare cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat.

Latura civilă

Prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpatul A. - administrator faptic şi ulterior de drept al S.C. B. S.R.L. Satu Mare, cu complicitatea inculpatului C. şi a altor persoane necunoscute prin înregistrarea în contabilitatea societăţii a unui număr de 6 facturi fiscale reprezentând cheltuieli fictive, se ridică la suma de 275.392 RON (165.235 RON-TVA stabilit suplimentar şi 110.157 RON impozit pe profit stabilit suplimentar).

Prin adresa nr. x din 14.03.2017, A.J.F.P. Satu Mare a comunicat că prejudiciul adus bugetului de stat a fost recuperat, motiv pentru care nu se mai constituie parte civilă.

În vederea stabilirii cu certitudine a situaţiei de fapt, a constatării existenţei sau inexistenţei infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, stabilirea vinovăţiei lor, în scopul aflării adevărului şi a justei soluţionări a cauzei, în prezentul dosar, organele de cercetare penală au întrebuinţat următoarele mijloace de probă: declaraţia inculpaţilor, declaraţia martorilor, procese-verbale de control, raport de constatare, înscrisuri.

Fiind audiat, inculpatul A. neagă săvârşirea faptei, susţinând că relaţiile comerciale avute de S.C. B. S.R.L. Satu Mare cu S.C. F. S.R.L. Strehaia, jud. Mehedinţi, S.C. F. S.R.L. Strehaia, jud. Mehedinţi şi S.C. J. S.R.L. Satu Mare au fost reale, fără însă să mai facă alte precizări.

Cu toate acestea, inculpatul A. a acoperit integral prejudiciul adus bugetului de stat.

S-a reţinut că susţinerea lapidară a inculpatului A. potrivit căreia relaţiile comerciale au fost reale este contrazisă atât de declaraţia inculpatului I. dar şi de procesele-verbale de control şi constatare întocmite de organele fiscale.

Astfel, inculpatul I., în declaraţia sa din 6.03.2017 a declarat că nu ţine minte denumirea societăţii despre care se presupune că a administrat-o scriptic şi nici obiectul de activitate. De asemenea, inculpatul I. nu cunoaşte nici S.C. B. S.R.L. Satu Mare şi nici pe patronul acestei societăţi, cu care scriptic ar fi avut relaţii comerciale.

S-a apreciat ca fiind sinceră declaraţia inculpatului I. şi în concordanţă cu celelalte probe administrate, în condiţiile în care acesta recunoaşte că:

"Eu sunt căldărar de mic copil, şi fac cazane, tigăi, ceaune, făraşe şi mă duc cu căruţa şi cu cortul prin ţară, pe la sate unde vând marfa. Nu am şi nu am avut niciodată permis de conducere auto, nu ştiu să scriu şi nu ştiu să citesc, nu am deţinut niciodată vreo maşină. Nu ştiu unde este localitatea Bocşa din jud. Sălaj şi nu am fost niciodată în această localitate."

Practic, inculpatul I. confirmă că nu a avut nicio legătură cu efectuarea unor lucrări în loc. Bocşa, jud. Sălaj, în subantrepriza pentru S.C. B. S.R.L. Satu Mare.

Deşi inculpatul G. nu a putut fi audiat, neprezentându-se la citaţii, situaţia S.C. F. S.R.L. Strehaia, jud. Mehedinţi este similară cu cea a S.C. H. S.R.L. Hârlău, mai precis ambele au alt obiect de activitate decât lucrări de construcţii, nu au avut angajaţi, fiind încadrate de către Garda Financiară la categoria firme "fantomă". Ambele societăţi au fost declarate inactive ca urmare a lipsei unei activităţi contabile adică nu au calculat, declarai şi plătit impozitul pe profit aferent, TVA nu a fost colectat prin deconturile de taxă şi nu a fost virat la bugetul de stat.

S-a concluzionat astfel că prestările de servicii înscrise în facturile fiscale emise în numele S.C. F. S.R.L. Strehaia, jud. Mehedinţi şi S.C. H. S.R.L. obţinute de către inculpatul A. de la persoane necunoscute nu au fost efectuate de către aşa zisele societăţi prestatoare ci de către S.C. B. S.R.L. Satu Mare cu forţă proprie de muncă.

În cazul relaţiei S.C. B. S.R.L. Satu Mare cu S.C. J. S.R.L. Satu Mare a rezultat că şi aceasta a fost una fictivă însă în acest caz administratorul scriptic al societăţii furnizoare de facturi fiscale cu conţinut fictiv este acelaşi cu administratorul faptic, inculpatul C..

Fiind audiat cu privire la realitatea facturilor fiscale, inculpatul C. a susţinut, contrar probelor administrate, că a efectuat lucrările contractate de la S.C. B. S.R.L. Satu Mare, cu personal propriu angajat legal şi fără forme legale. Realizând că în acea perioadă S.C. J. S.R.L. Satu Mare nu avea decât 3 angajaţi care în mod cert nu puteau executa lucrări în valoare de 254.120 RON, inculpatul C. a revenit asupra declaraţiei, afirmând că este posibil să fi subcontractat o parte din aceste lucrări. Deşi în cursul audierii inculpatul C. s-a angajat că va pune la dispoziţia organelor de cercetare penală lista cu muncitori angajaţi legal şi fără forme legale, care ar fi executat lucrări pentru Primăria comunei Bocşa, jud. Sălaj, nu a mai făcut-o. De altfel nici nu putea să facă acest lucru în condiţiile în care prin adresa nr. x din 15.03.2017 Primăria comunei Bocşa, jud. Sălaj a comunicat că "nu avem cunoştinţă ca în cadrul realizării executării investiţiei. Realizarea reţelelor de canalizare în comuna Bocşa şi Chieşd şi alimentare cu apă în comuna Chieşd, judeţul Sălaj, investiţie în curs de derulare în baza contractului de lucrări cu nr. x din 3.06.2008, să fi participat muncitori necalificaţi recrutaţi din rândul localnicilor".

S-a reţinut că concluzia potrivit căreia lucrările de prestări servicii înregistrate de S.C. B. S.R.L. Satu Mare în contabilitate sunt fictive, este susţinută şi de două adrese ale primăriilor beneficiare.

Astfel, prin adresa nr. x din 4.07.2014, Consiliul Local Rebrişoara, jud. Bistriţa Năsăud a comunicat ca "privind investiţia Sistem de Canalizare Menajera în localitatea Rebrişoara, executată în baza contractului de lucrări nr. x din 11.10.2007, vă informăm că nu am acordat în scris acceptul pentru sub contractanţi şi nu ştim dacă au fost date în subantrepriză lucrări".

În mod similar a comunicat şi Primăria comunei Bocşa, jud. Sălaj, prin adresa nr. x din 2.07.2014:

"Nu avem cunoştinţă de faptul că acestea au fost sau nu date în subantrepriză, noi nefiind înştiinţaţi dacă acest lucru s-a petrecut. Noi nu am încheiat niciun contract cu S.C. J. S.R.L. Satu Mare şi această societate nu apare în contractul nostru cu S.C. B. SRL".

S-a apreciat că relevant sub aspectul seriozităţii inculpatului C. este şi faptul că acesta a fost trimis în judecată sau s-a pus în mişcare acţiunea penală şi în alte dosare ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare (dosar x/2014, y/2014, z/2014, w/2014 şi z/P/2014) pentru infracţiuni similare de complicitate la evaziune fiscală. Mai precis, din studierea acestor acte rezultă un mod de operare similar al inculpatului C., constând în punerea la dispoziţia mai multor societăţi de facturi fiscale în care se consemna în mod fictiv prestarea de servicii.

Analizând posibilitatea ca S.C. B. S.R.L. Satu Mare să fi executat lucrările pentru Primăria comunei Rebrişoara, jud. Bistriţa Năsăud, Primăria comunei Bocşa, jud. Sălaj şi Primăria oraşului Ineu, jud. Arad, raportat la natura acestora, cu precădere săpături, canalizare şi branşamente, s-a reţinut că în perioada de execuţie, societatea a avut 115 angajaţi, prin urmare s-a apreciat că lucrările de prestări servicii facturate către cele trei primării beneficiare au fost efectiv prestate de S.C. B. S.R.L. Satu Mare cu personalul angajat.

Pentru considerentele mai sus expuse, s-a apreciat că S.C. B. S.R.L. Satu Mare prin inculpatul A. a înregistrat în contabilitate operaţiunile consemnat în cele 6 facturi emise în numele S.C. F. S.R.L. Strehaia, jud. Mehedinţi, S.C. H. S.R.L. şi S.C. J. S.R.L. Satu Mare, operaţiuni nereale care au avut ca efect majorarea cheltuielilor, diminuând astfel profitul impozabil şi impozitul pe profit iar prin deducerea TVA aferentă acestora, a fost diminuat TVA de plată, cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat.

S-a considerat că probele directe şi indirecte administrate în cauză conduc la concluzia vinovăţiei inculpaţilor A. şi C. sub aspectul infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

S-a reţinut că fapta inculpatului A. care în calitate de administrator la S.C. B. S.R.L. Satu Mare, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a dispus în perioada decembrie 2010 - iunie 2011, înregistrarea în contabilitatea societăţii a unui număr de 6 facturi fiscale în care au fost consemnate operaţiuni fictive, emise în numele a 3 societăţi, având ca scop diminuarea bazei impozabile, cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat cu suma de 275.392 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de: evaziune fiscală, în modalitatea evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, prev.de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. - 6 acte materiale (pct. I 1 - 3 din Rechizitoriu);

S-a reţinut că fapta inculpatului C. care în calitate administrator la S.C. J. S.R.L. Satu Mare, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul lunii iunie 2011, cu ştiinţă a pus la dispoziţia inculpatului A. un număr de 2 facturi fiscale reprezentând achiziţii fictive, în scopul diminuării bazei impozabile a S.C. B. S.R.L. Satu Mare, cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, în modalitatea evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, prev.de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. - 2 acte materiale (pct. I 1 - 3 din Rechizitoriu).

Inculpatul A. este în vârstă de 43 de ani, administrator la S.C. B. S.R.L. Satu Mare.

Deşi neaga săvârşirea faptei, s-a reţinut că inculpatul A. a acoperit prejudiciul cauzat bugetului de stat prin fapta sa.

Potrivit fişei de cazier judiciar, inculpatul A. nu este la primul contact cu legea penală fiind condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. (1968) prin Sentinţa penală nr. 114 din 12.05.2014 a Judecătoriei Zalău (dosar x/2013) rămasă definitivă. Pedeapsa nu atrage starea de recidivă.

Inculpatul C. este în vârstă de 55 de ani. În cursul urmăririi penale acesta a avut o atitudine nesinceră, fără a depune vreo diligenţă în recuperarea prejudiciului.

Potrivit fişei de cazier judiciar, inculpatul C. nu este la primul contact cu legea penală acesta fiind trimis în judecată sau cercetat pentru fapte similare, atât de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi, cât şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare (dosar x/2014, y/2014, z/2014, w/2014 şi z/P/2014).

Pe rolul Tribunalului Satu Mare cauza s-a înregistrat la data de 29 martie 2018, iar după finalizarea procedurii de cameră preliminară, la data de 15.05.2018, prin încheierea penală nr. 68, a demarat cercetarea judecătorească a cauzei.

În şedinţa publică din data de 3 octombrie 2018 s-a procedat la audierea inculpatului K., din declaraţia căruia instanţa de fond a reţinut faptul că nu recunoaşte săvârşirea faptelor care i se impută însă a achitat întreg prejudiciul care s-a reţinut pentru a nu avea probleme.

Cele trei societăţi comerciale cu care s-a reţinut că a derulat relaţii, respectiv S.C. F. S.R.L. Strehaia, S.C. H. S.R.L. şi S.C. J. S.R.L. sunt societăţi care au lucrat pentru el, tot ceea ce apare pe facturi este real şi legal pentru că altfel el nu achita respectivele sume de bani pentru lucrările care i-au fost executate.

La întrebarea procurorului de şedinţă, dacă îi cunoaşte şi dacă a vorbit cu administratorii societăţilor care au emis facturile, inculpatul a arătat "corespunde realităţii că i-am cunoscut atât pe coinculpatul A. cât şi pe I. şi G., discuţiile cu aceştia s-au purtat la sediul firmei mele şi tot aici s-au semnat contractele.

Situaţia din teren îi era comunicată de inginerii angajaţi de el şi în baza a ceea ce comunicau se făceau situaţiile de lucrări fiind în permanent informat despre activităţile pe care le prestează firmele colaboratoare pentru mine".

La întrebarea adresată de întrebare procuror dacă în concret avea cunoştinţă că cele trei firme care au emis facturile aveau angajaţi şi în ce împrejurări le-a văzut, inculpatul a răspuns că a văzut muncitorii de la firmele cu care a colaborat, i-a văzut pe şantier, aceştia au executat lucrările contractate, însă recunoaşte că nu a verificat dacă erau angajaţi cu forme legale sau ca şi zilier, de altfel nici nu aveam unde să fac aceste verificări.

În aceeaşi şedinţă publică s-a procedat la audierea inculpatului A., din a cărui declaraţie instanţa de fond a reţinut faptul că nu se simte vinovat de săvârşirea nici unei fapte penale. Acesta a arătat că a emis cele două facturi către S.C. B. S.R.L. însă s-au executat efectiv operaţiunile care apar înserate în cuprinsul facturilor şi astfel în mod corect a încasat sumele respective.

Din câte îşi aminteşte pentru executarea lucrărilor contractate cu inculpatul B. a apelat la zilieri, lucrând pentru firma inculpatului B. în loc. Ineu, la proiectul de canalizare şi staţie de epurare iar şef de şantier pentru acest obiectiv era L. şi în com. Rebrişoara aici avându-l ca şef de şantier pe M..

La întrebările adresate de procuror: 1. în perioada efectuării lucrărilor câţi angajaţi a avut; 2. acei zilieri de unde proveneau, inculpatul a răspuns că nu avea angajaţi, lucra doar cu zilieri care proveneau din localităţile unde se executau lucrările şi de regulă aceştia erau ţigani. Lucra zilnic de regulă cu 2 - 3 persoane însă erau şi zile când lua şi până la 5 - 7 persoane.

La întrebarea procurorului dacă erau suficienţi 2 - 3 persoane pentru lucrări, inculpatul a răspuns că executând doar muncă necalificată, da erau suficienţi.

La întrebarea adresată de avocat: să indice firmele la care a subcontractat anumite lucrări, inculpatul a răspuns că aşa reţine că în colaborarea cu S.C. B. a subcontractat către o singură societate lucrările care se impuneau a fi executate, respectiv către S.C. N. S.R.L., fiind administrată de numitul O..

Inculpatul a precizat că, toate documentele sale contabile au fost ridicate de garda financiară în 28 februarie 2012 şi duse la DIICOT Mehedinţi în 30.10.2012, iar controlul fiscal care s-a efectuat la firma mea în 2013 s-a efectuat pe baza copiilor xerox depuse de către cei de la AJFP Satu Mare luate fiind de la DIICOT.

În raport de poziţia exprimată de inculpaţi, s-a solicitat în acuzare citarea martorilor indicaţi în actul de sesizare al instanţei, respectiv I. şi P..

În apărarea inculpaţilor s-a solicitat emiterea unei adrese la DIICOT Mehedinţi pentru comunicarea actelor ridicate de la societatea inculpatului A..

Audierea martorului I. nu a fost posibilă, acesta fiind plecat la muncă în Anglia, însă a depus la dosarul cauzei o adresă prin care a solicitat citirea declaraţiei date în cursul urmăririi penale, precizând că îşi menţine această declaraţie.

De la DIICOT Mehedinţi au fost comunicate contractul de execuţie de lucrări din data de 20 mai 2011, cu numărul x, încheiat intre S.C. B. S.R.L. şi S.C. J. S.R.L., pentru obiectivul execuţie reţele de canalizare în com. Bocşa, jud. Sălaj precum şi un număr de 2 facturi emise de J. către B., respectiv factura nr. x din 29.06.2011, în valoare de 129.820 RON şi factura nr. x din 21.06.2011, pentru suma de 124.300 RON, ambele pentru lucrări executate în loc. Bocşa.

În şedinţa publică din data de 29 octombrie 2018 a fost audiat în calitate de martor numitul P., care a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul K. în urmă cu mai mulţi ani, undeva prin 2011 - 2012, nu îşi mai aminteşte exact, a fost angajat la firma dânsului o perioadă de mai bine de trei ani iar colaborarea cu această societate a încetat, acum patru ani. Atribuţiile sale în cadrul acestei societăţi au fost de a întocmi oferte, de a participa la licitaţii, de a lua legătura cu furnizorii şi alte asemenea. Obiectul de activitate al firmei administrate de inculpat era executarea de construcţii civile şi industriale, de îmbunătăţiri funciare, mai exact tot ce se cererea în domeniu în perioada respectivă.

Pe inculpatul A. l-a cunoscut cu mulţi ani în urmă, fiind şi el din Negreşti Oaş, şi îşi aduce aminte că, între firma administrată de inculpatul K. şi cea administrată de inculpatul A. au existat relaţii de subcontractare, mai exact J. a subcontractat de la B. S.R.L. parte din lucrările care trebuiau executate pe două şantiere, unul în jud. Sălaj unde s-a realizat lucrări de canalizare şi celălalt în Hunedoara în apropierea de loc. Deva unde s-au executat lucrări de regularizări de râuri.

Din câte îşi aminteşte, contractul pentru canalizarea din Sălaj a fost semnat de inculpatul K. cu Primăria Bocşa, iar cel de al doilea era în subantrepriză încheiat cu o firmă din Deva. Din câte cunoaşte martorul, a fost singura colaborare între cele două societăţi comerciale.

Martorul a precizat că din prima zi a fost angajat cu forme legale, iar informaţiile legate de aceste aspecte se găsesc Ia ITM.

Nu poate preciza exact numărul angajaţilor pe care 1-a avut firma B. S.R.L. în perioada în care a fost angajatul acesteia, reţine doar că era o criză foarte mare de personal. îşi aduce aminte că inginerul care supraveghea lucrările în teren din partea B. S.R.L. se numea Q. dar numele de familie nu îl mai reţin şi acesta împreună cu inculpatul K. erau tot timpul pe şantier. Pentru toate lucrările executate, materialele erau puse la dispoziţie de firma B., subcontractându-se doar manopera.

Lucrările care au format obiectul contractelor încheiate de firma B. au fost executate, au existat situaţii de lucrări, facturi care au fost achitate de către beneficiari ori dacă lucrările nu s-ar fi executat situaţia era cu totul alta.

Nu cunoaşte numărul angajaţilor firmei J. însă este cert că au fost angajaţi la această societate şi ceea ce a subcontractat de la B. firma administrată de inculpatul A. s-a şi executat.

Contractul cu Primăria Bocşa şi cel din Deva sunt singurele contracte de care e are cunoştinţă.

La întrebarea adresată de procuror: de unde ştie că acele lucrări au fost executate de către angajaţii firmelor subcontractate? Martorul a răspuns că aceste aspecte nu le cunoaşte pentru că nu erau probleme care să vizeze obiectul său de activitate.

În şedinţa publică din data de 7 ianuarie 2019 s-a dat citirea declaraţiei date în cursul urmăririi penale de către martorul I., aflată la filele x din vol. I al dosarului de urmărire penală.

Din declaraţia acestui martor instanţa de fond a reţinut faptul că acesta nu-şi aminteşte cum a ajuns să administreze S.C. H. S.R.L., însă S.C. B. S.R.L. nu o cunoaşte, nu ştie cine este patronul acesteia, astfel că i-au fost prezentate nişte înscrisuri, dar nu-şi aminteşte de cine sunt persoanele care i-au prezentat atât contractul de prestări de servicii nr. x din 14.09.2010 cât şi facturile nr. x din 3.12.2010 în valoare de 75.000 RON şi numărul x din 29.12.2010 în valoare de 60.954,08 RON.

Martorul a mai arătat că "eu sunt căldărar de mic copil, şi fac cazane, tigăi, ceaune, făraşe şi mă duc cu căruţa şi cu cortul prin ţară, pe la sate unde vând marfa. Nu am şi nu am avut niciodată permis de conducere auto, nu ştiu să scriu şi nu ştiu să citesc, nu am deţinut niciodată vreo maşină. Nu ştiu unde este localitatea Bocşa din jud. Sălaj şi nu am fost niciodată în această localitate."

Fiindu-i prezentată plânsă foto a numitului A., martorul a arătat că nu-l cunoaşte, nu l-a întâlnit niciodată.

Analizând actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei şi coroborând între ele probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate în faza de cercetare judecătorească a cauzei, instanţa a reţinut în fapt că S.C. B. S.R.L., administrată de inculpatul A., a încheiat contracte de subantrepriză cu Primăria com. Rebrişoara jud. Bistriţa Năsăud, cu Primăria com. Bocşa jud. Sălaj şi cu Primăria oraşului Ineu, jud. Arad, pentru prestări de servicii în domeniul construcţiilor, mai precis sisteme de canalizare menajeră şi pluvială sau staţii de epurare şi alimentare cu apă.

Aceste contracte au fost semnate după cum urmează: la data de 11.10.2007 cel cu Primăria com. Rebrişoara, la data de 6.06.2008 cel cu Primăria com. Bocşa şi la data de 27.05.2009 cel cu Primăria oraşului Ineu

În perioada 2010 - 2011, în evidentele contabile ale S.C. B. S.R.L. au fost înregistrate mai multe facturi fiscale, provenind de la 3 societăţi comerciale, administrate scriptic de persoane fără venituri, analfabete, facturi în care au fost consemnate în mod nereal, prestarea unor lucrări fictive.

Astfel, în luna decembrie 2010, în contabilitatea S.C. B. S.R.L. s-a înregistrat factura fiscală nr. x din 28.12.2010, emisă de S.C. F. S.R.L. Strehaia, în suma de 232.772 RON, consemnându-se în cuprinsul facturii prestări serviciu conform contractului nr. x din 27.09.2010.

Această societate a figurat ca fiind administrată de numitul G., care în dosarul penal x/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi a recunoscut fictivitatea operaţiunilor facturate către mai mulţi beneficiari, printre care şi B. S.R.L..

Obiectul acestui contract era sistem de canalizare menajeră în localitatea Rebrisoara, jud. Bistriţa Năsăud.

Procedând la verificarea contractului de lucrări nr. x din 11.10.2007 încheiat de B. S.R.L. cu Primăria com. Rebrisoara, s-a observat că durata acestui contract a fost de 16 luni calendaristice, conform graficului de lucrări, începând cu data de 11.10.2007, contractul încetând a produce efecte la data de 10.02.2009.

Cu referire la acest contract de lucrări, Primăria Rebrisoara a comunicat organelor de urmărire penală la data de 4.07.2014, că nu au acordat în scris acceptul pentru subcontractanţi şi nu cunosc dacă au fost date în subantrepriză lucrări.

Încheierea contractului de prestări servicii nr. x din 27.09.2010, între S.C. B. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. Strehaia, în condiţiile în care contractul de lucrări pentru Primăria Rebrisoara încheiat cu S.C. B. S.R.L. încetase la data indicată anterior şi declaraţia numitului G. din dosarul penal de la Mehedinţi, coroborat cu faptul că S.C. F. S.R.L. Strehaia nu a avut angajaţi, nu dispunea de forţă de muncă, iar obiectul principal de activitate al acestei firme era comerţ cu ridicata a deşeurilor şi resturilor, reprezintă suficiente argumente în aprecierea caracterului fictiv al colaborării dintre cele două societăţi.

În perioada 3 decembrie 2010 - 29 decembrie 2010, în contabilitatea S.C. B. S.R.L. au fost înregistrate un număr de 3 facturi fiscale, nr. x din 3.12.2010, y din 21.12.2010 şi z din 29.12.2010, emise de S.C. H. S.R.L. Iaşi, societate administrară de numitul I..

Având în vedere poziţia pe care acesta din urmă a exprimat-o în cursul urmăririi penale şi pe care a menţinut-o în faza de cercetare judecătorească, instanţa de fond a reţinut fictivitatea relaţiilor comerciale derulate între S.C. B. S.R.L. şi S.C. H. S.R.L. Iaşi, cu atât mai mult cu cât contractul de prestări de serviciu dintre cele societăţi, nr. x/14.09.2010, având ca obiect de activitate sistemul de canalizare menajeră pentru Primăria Rebrisoara, a fost de asemenea încheiat în condiţiile în care contractul dintre B. S.R.L. şi Primăria Rebrisoara încetase, data de 10.02.2009 fiind demult depăşită.

La data de 20 mai 2011, S.C. B. S.R.L. a încheiat contractul nr. x cu S.C. J. S.R.L. pentru obiectivul execuţie reţele de canalizare în com. Bocsa jud. Sălaj, obiectiv pe care S.C. B. S.R.L. îl contractase la data de 6.06.2008, prin contractul nr. x Potrivit acestuia din urmă contact, durata lui era de 18 luni, începând cu data emiterii ordinului de începere a lucrărilor, încetând a mai produce efecte după data de 1.10.2009.

Reţinând acest aspect şi coroborându-l cu celelalte probe administrate, respectiv cu adresa emisă de Primăria Bocsa la data de 15.03.2017, unde s-a arătat că nu au cunoştinţă că în cadrul realizării obiectivului indicat să fi participat muncitori necalificaţi recrutaţi din rândul localnicilor, cu poziţia exprimată de inculpatul A. cu ocazia audierii sale de către instanţă, când a arătat că lucra doar cu zilieri care proveneau din localităţile unde se executau lucrările şi de regulă aceştia erau ţigani, s-a reţinut că aprecierea fictivităţii colaborării dintre cele două firme este pe deplin demonstrată.

Instanţa de fond a mai reţinut de asemenea şi faptul că în perioada de derulare a contractelor de lucrări, S.C. B. S.R.L. avea un număr de 115 angajaţi, astfel încât lucrările contractate putea fi executate fără nici un fel de probleme de către K. cu personalul propriu, cum dealtfel s-a şi întâmplat.

Aşa fiind, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului K., care în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L., în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale a înregistrat în contabilitatea societăţii sale un număr de 6 facturi fiscale în care erau consemnate operaţiuni fictive, în scopul diminuării bazei impozabile cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, comisă în forma prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi este pe deplin dovedită.

S-a reţinut că fapta a fost comisă cu intenţie directă, iar între faptă şi prejudiciul cauza există legătură de cauzalitate.

Reţinând împrejurarea că aceasta a fost comisă sub imperiul vechiul C. pen., instanţa de fond a apreciat ca lege mai favorabilă inculpatului C. pen. din 1969.

De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut şi împrejurarea că în cauză, prejudiciul cauzat ANAF pentru Statul Român prin DGRFP Cluj, în sumă de 275.392 RON, a fost recuperat prin achitare de către inculpatul K..

Potrivit fişei de cazier judiciar, inculpatul K. nu este la primul contact cu legea penală, prin x din 12.05.2014 a Judecătoriei Zalău, rămasă definitivă prin DP 791/A/2014 a Curţii de Apel Cluj, acesta fiind condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acesteia, pentru o infracţiune comisă din culpă.

Pe cale de consecinţă, întemeiat pe prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus condamnarea inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în modalitatea evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale, ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, la pedeapsa de 1 an închisoare.

La stabilirea acestui cuantum al pedepsei s-a avut în vedere împrejurarea recuperării prejudiciului cu consecinţa impusă de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, care prevede că în această situaţie, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.

În temeiul prevederilor art. 85 din C. pen. vechi, s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin SP nr. 114 din 12.05.2014 a Judecătoriei Zalău, rămasă definitivă prin DP 791/A/2014 a Curţii de Apel Cluj, iar în baza art. 33, 34 lit. b) C. pen. s-a realizat contopirea pedepsei de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin SP nr. 114 din 12.05.2014 a Judecătoriei Zalău, rămasă definitivă prin DP 791/A/2014 a Curţii de Apel Cluj, dispunându-se în final executarea pedepsei de 1 an închisoare.

Întemeiat pe disp. art. 71 din C. pen. vechi s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza II şi lit. b) pe durata executării pedepsei.

Apreciind că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, instanţa de fond a făcut în cauză aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (3) C. pen. dispunându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepselor accesorii, stabilind potrivit art. 82 din C. pen. 3 ani termen de încercare.

S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul săvârşirii de noi infracţiuni în cadrul termenului de încercare stabilit.

S-a reţinut că fapta inculpatului C., care în calitate de administrator la S.C. J. S.R.L., în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în cursul lunii iunie 2011, a pus la dispoziţia inculpatului K. un număr de 2 facturi fiscale reprezentând achiziţii fictive, în scopul diminuării bazei impozabile a S.C. B. S.R.L., cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat, întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. şi ped de art. 48 C. pen. raportat la dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

S-a constatat că vinovăţia inculpatului în comiterea faptei este pe deplin dovedită, aceasta fiind comisă cu intenţie directă, sens în care instanţa de fond a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, potrivit art. 65 din C. pen.

În baza art. 71 din C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Apreciind şi în privinţa acestui inculpat că scopul pedepsei poate fi realizat şi fără privare de libertate, în baza art. 81 şi art. 71 alin. (3) C. pen. vechi, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepselor accesorii, stabilind potrivit art. 82 din C. pen. 4 ani termen de încercare.

S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul săvârşirii de noi infracţiuni în cadrul termenului de încercare stabilit.

Instanţa de fond a constatat că în cauză nu mai există constituire de parte civilă, prejudiciul cauzat ANAF pentru Statul Român prin DGRFP Cluj, în sumă de 275.392 RON, fiind recuperat prin achitare.

Împotriva sentinţei penale mai sus arătate a formulat apel inculpatul C., solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) sau lit. c) C. proc. pen. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În motivarea apelului penal declarat s-a arătat că, instanţa de fond a reţinut faptul că cele două facturi pe care le-a emis către S.C. B. S.R.L. ar fi fictive deoarece nu s-a putut identifica angajaţii care ar fi putut executa lucrările facturate şi că, necomunicarea numelui muncitorilor care au executat efectiv lucrările atestă faptul că acestea nu ar fi fost realizate efectiv. Totodată, instanţa de fond a apreciat ca fiind relevantă adresa nr. x din 15.03.2017 emisă de Primăria Comunei Bocşa prin care aceasta a comunicat că nu are cunoştinţă ca la lucrările efectuate în baza contractului de lucrări nr. x din 3.06.2008 să fi participat muncitori necalificaţi, recrutaţi din rândul localnicilor şi nici dacă aceste lucrări au fost date sau nu în antrepriză deoarece nu au fost înştiinţaţi despre acest lucru, iar primăria nu a încheiat contracte cu S.C. J. S.R.L. Satu Mare, societatea nefiind menţionată în contractul încheiat cu S.C. B. S.R.L..

Referitor la susţinerile menţionate anterior s-a apreciat că, adresele emise de Primăria Bocşa nu au relevanţă în cauză deoarece nu s-a comunicat faptul că nu ar fi fost executate lucrări de către S.C. J. S.R.L. Satu Mare, iar din conţinutul acestora nu rezultă în mod cert că la efectuarea lucrărilor executate în baza contractului nr. x din 3.06.2008 nu ar fi participat muncitori necalificaţi recrutaţi din rândul localnicilor.

Referitor la nedepunerea de către inculpat a unei liste cu muncitorii angajaţi legal sau fără forme legale, folosiţi la executarea lucrărilor efectuate pentru Primăria Bocşa s-a învederat că nu a avut posibilitatea depunerii acestor liste deoarece instanţa de fond, după ce l-a audiat a reţinut cauza în pronunţare fără să îi mai acorde termen de judecată pentru administrarea de probe.

Raportat la această împrejurare, inculpatul a solicitat ca instanţa de apel să procedeze la audierea în calitate de martori a numiţilor R., L., M. şi Q., persoane care au executat efectiv lucrările pentru Primăria Bocşa, solicitând totodată identificarea ultimelor trei persoane în baza extraselor Revisal aflate la dosarul cauzei deoarece nu cunoaşte adresele acestora.

S-a mai solicitat înlăturarea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cadrul dosarului de urmărire penală raportat la dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale nr. 72/2019, apreciindu-se totodată că depoziţiile luate în cursul cercetării judecătoreşti nu au putut reliefa starea de fapt în ceea ce îl priveşte pe inculpat, acesta fiind împiedicat de instanţa de fond de beneficiul administrării unor probe testimoniale.

Ulterior admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul A., inculpatul C. a solicitat instanţei încetarea procesului penal pornit împotriva sa şi aplicarea unei amenzi administrative.

Inculpatul A. a solicitat admiterea apelului penal formulat, desfiinţarea sentinţei penale apelate, încetarea procesului penal pornit împotriva sa şi aplicarea unei amenzi administrative conform art. 10 din Legea nr. 241/2005.

Împotriva sentinţei penale mai sus arătate a formulat apel inculpatul C. solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) sau lit. c) C. proc. pen. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În motivarea apelului penal declarat s-a arătat că instanţa de fond a reţinut faptul că cele două facturi pe care le-a emis către S.C. B. S.R.L. ar fi fictive deoarece nu s-a putut identifica angajaţii care ar fi putut executa lucrările facturate şi că, necomunicarea numelui muncitorilor care au executat efectiv lucrările atestă faptul că acestea nu ar fi fost realizate efectiv.

Totodată, instanţa de fond a apreciat ca fiind relevantă adresa nr. x din 15.03.2017 emisă de Primăria Comunei Bocşa prin care aceasta a comunicat că nu are cunoştinţă ca la lucrările efectuate în baza contractului de lucrări nr. x din 3.06.2008 să fi participat muncitori necalificaţi, recrutaţi din rândul localnicilor şi nici dacă aceste lucrări au fost date sau nu în antrepriză deoarece nu au fost înştiinţaţi despre acest lucru, iar primăria nu a încheiat contracte cu S.C. J. S.R.L. Satu Mare, societatea nefiind menţionată în contractul încheiat cu S.C. B. S.R.L..

Referitor la susţinerile menţionate anterior s-a apreciat că adresele emise de Primăria Bocşa nu au relevanţă în cauză deoarece nu s-a comunicat faptul că nu ar fi fost executate lucrări de către S.C. J. S.R.L. Satu Mare, iar din conţinutul acestora nu rezultă în mod cert că la efectuarea lucrărilor executate în baza contractului nr. x din 3.06.2008 nu ar fi participat muncitori necalificaţi recrutaţi din rândul localnicilor.

Referitor la nedepunerea de către inculpat a unei liste cu muncitorii angajaţi legal sau fără forme legale, folosiţi la executarea lucrărilor efectuate pentru Primăria Bocşa s-a învederat că nu a avut posibilitatea depunerii acestor liste deoarece instanţa de fond, după ce l-a audiat a reţinut cauza în pronunţare fără să îi mai acorde termen de judecată pentru administrarea de probe.

Raportat la această împrejurare inculpatul a solicitat ca instanţa de apel să procedeze la audierea în calitate de martori a numiţilor R., L., M. şi Q., persoane care au executat efectiv lucrările pentru Primăria Bocşa, solicitând totodată identificarea ultimelor trei persoane în baza extraselor Revisal aflate la dosarul cauzei deoarece nu cunoaşte adresele acestora.

S-a mai solicitat înlăturarea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cadrul dosarului de urmărire penală raportat la dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale nr. 72/2019, apreciindu-se totodată că depoziţiile luate în cursul cercetării judecătoreşti nu au putut reliefa starea de fapt în ceea ce îl priveşte pe inculpat, acesta fiind împiedicat de instanţa de fond de beneficiul administrării unor probe testimoniale.

Ulterior admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul A., inculpatul C. a solicitat instanţei încetarea procesului penal pornit împotriva sa şi aplicarea unei amenzi administrative.

Inculpatul A. a solicitat admiterea apelului penal formulat, desfiinţarea sentinţei penale apelate, încetarea procesului penal pornit împotriva sa şi aplicarea unei amenzi administrative conform art. 10 din Legea nr. 241/2005.

Prin Decizia penală nr. 140/A din 06 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul C. împotriva sentinţei penale nr. 55 din 8.04.2019 pronunţată de Tribunalul Satu Mare.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul penal declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 55 din 8.04.2019 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, care a fost desfiinţată în parte, cu privire la soluţionarea laturii penale a cauzei privind pe inculpatul A. şi, în consecinţă:

În baza art. 5 C. pen. s-a reţinut că, în mod global, legea penală mai favorabilă în cauză este legea veche.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. h) C. proc. pen., cu referire la dispoz. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare la data comiterii faptei), s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpatul A., administrator la S.C. B. S.R.L. Satu Mare, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare la data comiterii faptei) cu aplic. art. 91 C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului A., o amendă administrativă în cuantum de 1000 RON.

S-a dispus înregistrarea în cazierul judiciar a amenzii administrative aplicate inculpatului.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.

Examinând sentinţa apelată, din oficiu şi prin prisma motivelor invocate, instanţa de apel a reţinut că inculpaţii A. şi C. au fost trimişi în judecat pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, în modalitatea evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, prev.de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic, art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. - 6 acte materiale (pct. I 1 - 3 din Rechizitoriu), inculpatul A. şi, respectiv, de complicitate la evaziune fiscală, în modalitatea evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. - 2 acte materiale (pct. I - 3 din Rechizitoriu), inculpatul C..

În fapt, în sarcina inculpatului A. s-a reţinut că în calitate de administrator la S.C. B. S.R.L. Satu Mare, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a dispus în perioada decembrie 2010 - iunie 2011, înregistrarea în contabilitatea societăţii a unui număr de 6 facturi fiscale în care au fost consemnate operaţiuni fictive, emise în numele a 3 societăţi, având ca scop diminuarea bazei impozabile, cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat cu suma de 275.392 RON.

Astfel:

1. În cursul lunii decembrie 2010, din dispoziţia inculpatului A. a fost înregistrată în contabilitatea S.C. B. S.R.L. Satu Mare, factura fiscală nr. x din 28.12.2010 emisă în numele S.C. F. S.R.L. Strehaia, jud. Mehedinţi, în cuprinsul facturii fiind consemnată în mod fictiv "prestări servicii conform contract nr. x din 27.09.2010" în valoare de 232.772 RON.

SC F. S.R.L. Strehaia, jud. Mehedinţi, deşi figurează că este administrată scriptic de către inculpatul G., prezintă toate caracteristicile unei societăţi de tip "fantomă" înfiinţată de persoane necunoscute în vedere; emiterii de facturi fiscale fictive pentru diferite societăţi în scopul diminuării baze impozabile.

2. În perioada 3.12.2010 - 29.12.2010, din dispoziţia inculpatului A. au fost înregistrate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale în contabilitate S.C. B. S.R.L. Satu Mare un număr de trei (3) facturi fiscale emise în numele S.C. H. S.R.L. Iaşi, în cuprinsul facturilor fiind consemnate în mod fictiv "prestări servicii conform contract x din 14.09.2010" în valoare totală de 310.954 RON.

SC H. S.R.L. Iaşi deşi figurează că este administrata scriptic de către inculpatul I., persoana în cauză, analfabetă, a fost folosită de autori necunoscuţi, pentru a evita o eventuală răspundere penală. Şi S.C. H. S.R.L. Iaşi face parte din categoria societăţilor de tip "fantomă", folosite de persoane necunoscute în vederea emiterii de facturi fiscale fictive pentru alte societăţi în scopul diminuării bazei impozabile.

3. În cursul lunii iunie 2011, din dispoziţia inculpatului A. au fost înregistrate în contabilitatea S.C. B. S.R.L. Satu Mare, în baza aceleiaşi rezoluţi infracţionale, un număr de două (2) facturi fiscale emise de inculpatul C. - administrator la S.C J. S.R.L. Satu Mare. În cuprinsul celor două facturi fiscale au fost consemnate în mod fictiv "prestări servicii conform contract x din 20.05.2011" în valoare totală de 254.120 RON.

În sarcina inculpatului C. s-a reţinut că acesta, în calitate de administrator la S.C. J. Satu Mare, cu ştiinţă a pus la dispoziţia inculpatului A. cele două facturi fiscale fictive, cunoscând că lucrările de prestări servicii menţionate în cuprinsul contractului şi a facturilor nu le putea executa din lipsă de angajaţi. Scopul emiterii celor două facturi a fost ca inculpatul A. să diminueze baza impozabilă S.C. B. S.R.L. Satu Mare cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat.

Cu privire la inculpatul A., Curtea a reţinut că, prin încheierea penală din data de 25.10.2019, s-a admis cererea formulată de acesta şi, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului A. din infracţiunea evaziune fiscală în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. în 2 infracţiuni de evaziune fiscală în formă continuată prevăzute şi pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. - 4 acte materiale (pct. I 1-2 din Rechizitoriu) şi respectiv art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. - 2 acte materiale (pct. I 3 din Rechizitoriu), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a apreciat că în cauză nu se poate vorbi de o rezoluţie infracţională unică deoarece aceasta ar presupune ca în luna decembrie 2010 inculpatul A. să aibă reprezentarea că va comite toate activităţile infracţionale prin raportare la toate cele trei societăţi comerciale de la care ar proveni facturile fictive.

Astfel, s-a constatat că cele trei societăţi comerciale sunt diferite, cu administratori diferiţi, iar perioada în care s-au înregistrat facturile fiscale de la societatea S.C. J., administrate de inculpatul C. este la o distanţă de 6 luni de zile faţă de facturile înregistrate de la primele două societăţi comerciale.

Din cuprinsul raportului de asistenţă fiscală extrajudiciară nr. 6/2019 depus la dosarul cauzei de către inculpatul A., comunicat persoanei vătămate ANAF-DGRFP Cluj-AJFP Satu Mare şi necontestat de aceasta a rezultat că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin comiterea celor două infracţiuni de evaziune fiscală care au fost reţinute în sarcina inculpatului în urma admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice este sub 50.000 EURO, respectiv de 45.107 EURO (pct. I 1-2 din Rechizitoriu) şi de 19.224 EURO (pct. I 3 din Rechizitoriu).

În cursul urmăririi penale, inculpatul A. a recuperat prejudiciul cauzat persoanei vătămate ANAF-DGRFP Cluj-AJFP Satu Mare, împrejurare ce rezultă din adresa nr. x din 14.03.2017 (dosar UP), motiv pentru care persoana vătămată nu şi-a mai menţinut constituirea de parte civilă formulată anterior, instanţa de fond constatând, la rândul ei că prejudicial cauzat a fost recuperate integral, prin achitare.

Faţă de acest probatoriul administrat în cauză, în mod corect s-a reţinut că fapta inculpatului este tipică atât din punct de vedere obiectiv cât şi subiectiv şi constituie infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Curtea a apreciat că infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 este o infracţiune de pericol (formală) faţă de natura relaţiilor sociale care formează obiectul juridic special al infracţiunii şi de scopul urmărit prin comiterea acesteia (sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale). Astfel, esenţial pentru comiterea infracţiunii este realizarea actelor tipice în scopul neîndeplinirii obligaţiilor fiscale, iar nu realizarea efectivă a scopului. Crearea unui prejudiciu ca urmare a atingerii scopului urmărit nu schimbă natura infracţiunii reglementate de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Examinând incidenţa legii penale mai favorabile, Curtea a constatat că modificările ivite ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale, C. pen. anterior şi C. pen. în vigoare, impun soluţionarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situaţie tranzitorie.

Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen. a pronunţat Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372 din 20 mai 2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în cauză, utilizând criteriul aprecierii in concreto.

Pentru a deveni aplicabile dispoziţiile mai favorabile din legile succesive, în afara condiţiei de existenţă a unei situaţii tranzitorii, care a fost anterior constatată în cuprinsul acestor considerente, mai este necesar ca fapta ce face obiectul acuzaţiei să fie infracţiune atât potrivit legii sub imperiul căreia a fost comisă, cât şi conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă.

Curtea a reţinut că prima instanţă a făcut o corectă determinare a legii penale mai favorabile interpretând dispoziţiile art. 5 C. pen. în lumina deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014 în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei.

Prin compararea legilor penale successive, Curtea a apreciat că legea penală favorabilă inculpaţilor este C. pen. din 1969 şi dispoziţiile Legii nr. 241/2005 în forma în vigoare înainte de 01 februarie 2014, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare, al circumstanţelor atenuante şi al cauzelor de reducere a pedepsei/nepedepsire, cât şi modalităţile de individualizare a executării pedepsei.

Curtea a considerat că, faţă de legea penală mai favorabilă stabilită ca fiind incidentă în cauză, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare până la data de 01 februarie 2014, reglementează o cauză de nepedepsire/reducere a limitelor de pedeapsă. Astfel, pentru a fi incidentă cauza de nepedepsire/reducere a pedepselor reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, este necesar să se constate contribuţia inculpatului de a acoperi integral prejudiciul infracţional.

Aşa cum am arătat mai sus, prejudiciul a fost recuperat în integralitate încă din faza de urmărire penală de către inculpatul A., fără ca inculpatul C. să fi făcut vreun demers în acest sens.

Având în vedere dispoziţiile Deciziei nr. 9/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, prin care se statuează că cauza de nepedepsire/reducere prevăzută de art. 10 din Legea nr. 241/2005 are caracter personal, doar inculpatul A. poate beneficia de ea, astfel că faţă de acesta s-a dispus încetarea procesului penal şi aplicarea unei amenzi administrative de 1000 RON care va fi înscrisă în cazierul judiciar al acestuia.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul C., reţinând că acesta nu beneficiază de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 deoarece nu contribuit în vreun fel la recuperarea prejudiciului cauzat persoanei vătămate, Curtea a procedat la analizarea apelului penal declarat de acesta, ocazie cu care constată că este nefondat, din probele administrate în cauză rezultând cu certitudine că fapta acestuia este tipică atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv şi constituie infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, comisă în forma complicităţii de către acest inculpat.

Astfel, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, la data de 20 mai 2011, S.C. B. S.R.L. a încheiat contractul nr. x cu S.C. J. S.R.L. pentru obiectivul execuţie reţele de canalizare în com. Bocşa jud. Sălaj, obiectiv pe care S.C. B. S.R.L. îl contractase la data de 6.06.2008, prin contractul nr. x, durata acestuia din urmă fiind de 18 luni, începând cu data emiterii ordinului de începere a lucrărilor, încetând a mai produce efecte după data de 1.10.2009.

Susţinerea inculpatului C. potrivit căreia a efectuat lucrările cu zilieri care proveneau din localităţile în care se executau lucrările respective nu este susţinută de nici o altă probă de la dosar, ci, dimpotrivă, este infirmată de adresa emisă de Primăria Bocsa la data de 15.03.2017, în care se arată că nu au cunoştinţă ca, în cadrul realizării obiectivului indicat, să fi participat muncitori necalificaţi recrutaţi din rândul localnicilor.

Curtea a reţinut totodată că, în şedinţa publică din data de 29.10.2018, martorul P., deşi a arătat că îşi aminteşte faptul că între firmele administrate de cei doi inculpaţi au existat relaţii de subcontractare a lucrărilor ce urmau a fi executate de S.C. B. S.R.L. pe două şantiere, unul în Sălaj, semnat cu Primăria Bocşa, unde s-au executat lucrări de canalizare şi unul în Hunedoara, unde s-au executat lucrări de regularizare râuri, acesta a declarat că nu cunoaşte numărul angajaţilor firmei administrate de inculpatul C. şi nici dacă lucrările au fost executate de către angajaţii firmelor subcontractante.

Deşi inculpatul C. a învederat că instanţa de fond nu i-a dat posibilitatea de a fi audiate aceste persoane care au lucrat ca zilieri la lucrările respective, din cuprinsul încheierilor de şedinţă întocmite cu ocazia judecării cauzei de către instanţa de fond, rezultă că acesta nu a solicitat administrarea acestor probe nici înainte şi nici după audierea acestuia în şedinţa publică din data de 3.10.2018.

De altfel, nici în faţa instanţei de apel inculpatul C. nu a mai solicitat audierea vreunei persoane în calitate de martor, deşi în motivele de apel depuse la dosarul cauzei a apreciat că se impune acest lucru.

În acord cu instanţa de fond, Curtea a reţinut că împrejurarea că, în perioada de derulare a contractelor de lucrări, S.C. B. S.R.L. avea un număr de 115 angajaţi, dovedeşte faptul că lucrările contractate putea fi executate fără nici un fel de probleme de către inculpatul A. cu personalul propriu.

Dovedită fiind atât existenţa infracţiunii, cât şi vinovăţia inculpatului C., Curtea a apreciat că soluţia pronunţată de instanţa de fond cu privire la acesta este legală şi temeinică, neimpunându-se modificarea acesteia.

Împotriva Deciziei penale nr. 140/A din 6 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018, inculpatul C. a declarat recurs în casaţie, la data de 15.06.2020, prin avocat ales S., fiind invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

S-a susţinut că, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că fapta reţinută în sarcina inculpatului C., pentru care s-a dispus condamnarea, raportat la descrierea din actul de sesizare a instanţei, cât şi la modalităţile reţinute de instanţele de fond şi apel, nu se regăseşte în conţinutul legal al infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În susţinere, în esenţă, s-a arătat că prin modalitatea în care s-a desfăşurat cercetarea judecătorească atât în prima instanţă, cât şi în faţa instanţei de apel, au fost încălcate principiile fundamentale ale procesului penal: contradictorialitatea, nemijlocirea, alături de dreptul la apărare şi la motivarea hotărârilor, iar în ansamblu, a dreptului la un proces echitabil al tuturor părţilor din dosar, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului.

În acest sens, s-a arătat că, în cauză nu se poate considera că s-a înfăptuit o activitate de judecată cu respectarea normelor legale aplicabile, în condiţiile în care instanţa de fond a pronunţat o condamnare numai ca urmare a unor declaraţii sumare şi incomplete, iar instanţa de apel, deşi trebuia să readministreze întreaga probaţiune pentru a putea să perceapă probele prin filtrul punctelor de vedere exprimate oral şi în şedinţă publică de toate părţile, nu a efectuat o cercetare judecătorească efectivă, pronunţând o soluţie care, în opinia recurentului inculpat, este consecinţa unei aprecieri incomplete a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei.

S-a mai arătat că, într-un alt dosar, pentru acelaşi gen de fapte, identice şi concurente cu cele din cauza de faţă, s-a dispus achitarea inculpatului C. pe temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., solicitându-se adoptarea aceleaşi soluţii şi în acest dosar, respectiv achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Prin încheierea din 24 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul C. împotriva deciziei penale nr. 140/A din 6 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018.

S-a respins cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de recurentul inculpat C..

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul C., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Faţă de scopul căii de atac a recursului în casaţie, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluţionarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei investită cu judecarea recursului în casaţie.

Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanţiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, aşadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv al infracţiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului." (Decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Prin urmare, pe calea recursului în casaţie nu se poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată în hotărârea atacată.

În aceste coordonate, Înalta Curte constată că motivele invocate de recurentul inculpat C. vizează, în esenţă, temeinicia deciziei penale recurate şi nu chestiuni de legalitate.

Se reţine, astfel, că susţinerile recurentului inculpat nu se circumscriu unor aspecte de nelegalitate din perspectiva neprevederii faptei în legea penală, ci, practic, se solicită o rejudecare a cauzei în parametrii unei căi ordinare de atac. Mai exact, criticile în sensul că instanţa de apel, deşi trebuia să readministreze întreaga probaţiune pentru a putea să perceapă probele prin filtrul punctelor de vedere exprimate oral şi în şedinţă publică de toate părţile, nu a efectuat o cercetare judecătorească efectivă, astfel că soluţia pronunţată este consecinţa unei aprecieri incomplete a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei, constituie, în realitate, o solicitare de rejudecare a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţa de apel şi dispunerii unei soluţii favorabile inculpatului.

Or, reiterând scopul recursului în casaţie, reevaluarea materialului probator şi reanalizarea situaţiei de fapt, sunt chestiuni care nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 din C. proc. pen.

Calea extraordinară de atac a recursului în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Prin urmare, starea de fapt reţinută în cauză, cu titlu definitiv, de către instanţa de apel şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în actuala procedură a recursului în casaţie.

Concluzionând, în raport de considerentele anterioare, sub aspectul situaţiei de fapt, Înalta Curte constată că, în esenţă, instanţa de apel a reţinut că, în cursul lunii iunie 2011, din dispoziţia inculpatului A. au fost înregistrate în contabilitatea S.C. B. S.R.L. Satu Mare, în baza aceleiaşi rezoluţi infracţionale, un număr de două (2) facturi fiscale emise de inculpatul C. - administrator la S.C J. S.R.L. Satu Mare. În cuprinsul celor două facturi fiscale au fost consemnate în mod fictiv "prestări servicii conform contract x din 20.05.2011" în valoare totală de 254.120 RON.

Inculpatul C., în calitate de administrator la S.C. J. Satu Mare, cu ştiinţă a pus la dispoziţia inculpatului A. cele două facturi fiscale fictive, cunoscând că lucrările de prestări servicii menţionate în cuprinsul contractului şi a facturilor nu le putea executa din lipsă de angajaţi. Scopul emiterii celor două facturi a fost ca inculpatul A. să diminueze baza impozabilă S.C. B. S.R.L. Satu Mare cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat.

Astfel, faţă de situaţia de fapt reţinută în cauză şi pe baza probatoriului administrat, instanţa de apel a stabilit că, în drept, fapta inculpatului C. întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, în modalitatea evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale sau evidenţierea altor operaţiuni fictive, faptă prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Având în vedere baza factuală reţinută de instanţa de apel, Înalta Curte constată că fapta inculpatului C., care în calitate de administrator la S.C. J. S.R.L., în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în cursul lunii iunie 2011, a pus la dispoziţia inculpatului K. un număr de 2 facturi fiscale reprezentând achiziţii fictive, în scopul diminuării bazei impozabile a S.C. B. S.R.L., cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat, se circumscrie elementelor de tipicitate a infracţiunii prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul C. împotriva deciziei penale nr. 140/A din 6 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C., în sumă de 627 RON, precum şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A. în sumă de 160 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul C. împotriva deciziei penale nr. 140/A din 6 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C., în sumă de 627 RON, precum şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A. în sumă de 160 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2020.

GGC - MM