Admissibility challenge against final appellate conviction quashed for lack of statutory remedy.

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 49 din 31 martie 2020 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, printre altele, în baza art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 375 din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale), art. 375 din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la 2 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a dispus ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv de 8 luni, având de executat în total 2 ani şi 8 luni închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligată inculpata A., ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Constanţa, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) şi d) din C. pen., s-a impus inculpatei să execute următoarele obligaţii: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau în colaborare cu instituţii din comunitate şi să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Constanţa, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatei A. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 399 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. x/UP/16.07.2019 emis de Tribunalul Călăraşi, dacă nu este arestată în altă cauză, iar, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia durata prevenţiei de la 16 iulie 2019 la zi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, examinând probatoriul administrat în cauză, care a fundamentat trimiterea în judecată şi care a fost însuşit de persoana acuzată, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, printre altele, că fapta inculpatei A. care, în anul 2017, împreună cu inculpaţii B., C., şi D. au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, având drept scop efectuarea fără drept de operaţiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, grup care şi-a desfăşurat ampla activitate infracţională, din care membrii acestuia au obţinut venituri ilicite probate la suma de 134.750 RON, în mod continuu, structurat şi organizat, până în data de 15 iulie 2019, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, s-a reţinut că fapta inculpatei A. care, în perioada 2017 - 15 iulie 2019, în mod repetat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a efectuat fără drept operaţiuni de procurare, transport, punere în vânzare şi vânzare de substanţe cunoscând că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive şi care, în data datele de 27 iunie 2019, 11 iulie 2019, respectiv 15 iulie 2019, a vândut colaboratorului, respectiv investigatorului, substanţe susceptibile a avea efect psihoactiv, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de efectuare fără drept de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale), descrise după cum urmează:

1. actul material din 27 iunie 2019, constând în vânzarea, împreună cu coinculpaţii E. şi F., contra sumei de 1700 RON, a cantităţii de 88,55 grame substanţă psihoactivă;

2. actul material din data de 11 iulie 2019, constând în vânzarea, împreună cu coinculpaţii D. şi F., contra sumei de 1600 RON, a cantităţii de 97,28 grame substanţă psihoactivă;

3. actul material din data de 15 iulie 2019, constând în vânzarea, împreună cu coinculpaţii D. şi F., contra sumei de 1700 RON, a cantităţii de 97,45 grame substanţă psihoactivă.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, printre alţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Călăraşi, criticând-o sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor.

Prin Decizia penală nr. 733/A din 24 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Călăraşi, împotriva Sentinţei penale nr. 49 din 31 martie 2020 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, pe care a desfiinţat-o în parte şi, rejudecând în fond, printre altele, a fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei A. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatei A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 375 din C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 2 ani la 3 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă aplicată, respectiv 8 luni, având de executat în total 3 ani şi 8 luni închisoare, pedeapsă care s-a stabilit a fi executată în regim de detenţie.

A fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 91 şi următoarele din C. pen.

A fost menţinută pedeapsa complementară aplicată prin sentinţa apelată, pedeapsă care s-a dispus a fi executată după executarea pedepsei principale a închisorii.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pedeapsă ce s-a dispus a fi executată începând cu rămânerea definitivă a deciziei şi până la terminarea executării pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata prevenţiei de la 16 iulie 2019 la 31 martie 2020.

Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, din probele administrate în cauză (însuşite de către inculpaţi, care au recunoscut săvârşirea faptelor şi au optat pentru procedura simplificată), a rezultat că inculpaţii au avut o anumită organizare, o coordonare a atribuţiilor, o interdependenţă şi ritmicitate a actelor ilicite, alăturându-şi eforturile într-un consens ilicit neechivoc, pe o perioadă suficientă pentru a imprima stabilitate şi durabilitate grupului, în vederea realizării unui adevărat monopol în municipiul Călăraşi în domeniul vânzării de substanţe cu efect psihoactiv, ce le-a adus venituri substanţiale. S-a apreciat că periculozitatea inculpaţilor rezultă nu numai din modul în care au acţionat, ci şi din natura substanţelor psihotrope vândute şi segmentul de persoane căruia se adresau, respectiv adolescenţi, elevi de liceu, aflaţi într-o perioadă a experimentării, caracterizată prin bravură, receptivitate la influenţele anturajului, instabilitate psihică şi emoţională.

Având în vedere aceste aspecte, precum şi faptul că, deşi cunoşteau nocivitatea şi chiar letalitatea substanţelor care le vindeau, inculpaţii erau preocupaţi, primordial, să obţină venituri din această activitate ilicită şi să nu fie descoperiţi, Curtea a apreciat că faptele concret săvârşite au un grad ridicat de pericol social, element în raport cu care a considerat că pedeapsa stabilită de prima instanţă pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. comisă de inculpata A. nu îndeplineşte funcţia de exemplaritate şi nu constituie un avertisment pentru aceasta, care să o determine să reflecteze asupra comportamentului în viitor şi asupra atitudinii faţă de valorile sociale, motiv pentru care a majorat cuantumul sancţiunii penale, conform dispozitivului.

Împotriva acestei Decizii, la 03 august 2020 (data poştei), condamnata A. a formulat "contestaţie la mandat de executare nr. x din 24 iulie 2020", precizând că motivele vor fi prezentate în instanţă.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 4, pentru termenul de judecată din 21 ianuarie 2021.

La acest termen, contestatoarea A., personal, a învederat instanţei că a formulat calea de atac împotriva Deciziei penale nr. 733/A din 24 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.

Faţă de această precizare, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, aceasta fiind declarată împotriva unei decizii definitive pronunţată în apel.

Examinând contestaţia formulată de contestatoarea A. prin prisma excepţiei invocate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru motivele arătate în continuare.

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţia României, revizuită, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Aşadar, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că a fost sesizată cu o contestaţie formulată de contestatoarea A. împotriva unei hotărâri definitive date în apel, respectiv Decizia penală nr. 733/A din 24 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019, care, potrivit legii procesual penale, nu este supusă niciunei căi ordinare de atac.

Astfel, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 551 şi art. 552 din C. proc. pen., rezultă că decizia instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării acesteia, când apelul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa acestui organ judiciar.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile legale anterior menţionate, se constată că numita A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunţată în calea de atac a apelului, în temeiul art. 408 şi urm. din C. proc. pen., învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării contestaţiei şi împotriva hotărârilor definitive pronunţate în apel, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile… pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 733/A din 24 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.

Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., faţă de culpa sa procesuală, contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru aceasta, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 733/A din 24 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea A., în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2021.

GGC - OB