Drunk driving conviction; refusal of sentence deferral despite fulfillment of statutory conditions due to judicial discretion regarding social danger and defense strategy

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 116/2P din 10 septembrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an şi 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

În baza art. 67 alin. (1), raportat la art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a conduce un autovehicul pe o durată de 1 an, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei principale a închisorii, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a conduce un autovehicul, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 1 an şi 5 luni închisoare aplicată inculpatului A., pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să respecte pe durata termenului de supraveghere următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Constanţa, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Constanţa sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Căminului pentru Persoane Vârstnice Constanţa sau în cadrul Direcţiei de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei Constanţa.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 96 din C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (3) din C. proc. pen., s-a stabilit că pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi aplicată inculpatului A. nu se execută pe durata termenului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale a închisorii.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa nr. 680/P/2019 din 25 mai 2020 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 13 octombrie 2019, în jurul orelor 01:50, a fost depistat pe Strada x din Municipiul Constanţa, în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, având o concentraţie de 0,69 mg/l alcool în aerul expirat şi o alcoolemie exprimată în grame de 1,82 la 1000 ml sânge.

Prin Încheierea din data de 21 iulie 2020, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa, în baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa nr. 680/P/2019 din 25 mai 2020, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se, totodată, începerea judecăţii.

În faza de judecată, la termenul de judecată din data de 9 septembrie 2020, fiind asistat de apărător ales, inculpatul a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, în modalitatea descrisă prin actul de sesizare, potrivit încadrării juridice precizate, însuşindu-şi probele în acuzare, pe care nu a înţeles să le conteste, solicitând administrarea probei cu înscrisuri în apărare.

La acelaşi termen de judecată, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 349 alin. (1), art. 374 alin. (4) şi art. 375 din C. proc. pen., Curtea a încuviinţat cererea de judecare a cauzei în procedura simplificată şi a admis inculpatului proba cu înscrisuri în circumstanţiere.

Inculpatul a fost audiat în faţa instanţei, potrivit art. 375 alin. (1) din C. proc. pen., declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosar.

În urma analizării actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, în fapt, că, la data de 13 octombrie 2019, în jurul orelor 01:50, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe Strada x din Municipiul Constanţa, un echipaj de poliţie mixt format din organe de poliţie din cadrul secţiei 3 Poliţie, precum şi din cadrul Serviciului Rutier Constanţa, a oprit în mod regulamentar autovehiculul marca x, cu numărul de înmatriculare x, în vederea efectuării verificărilor specifice. Echipajul de poliţie a stabilit identitatea conducătorului auto în persoana inculpatului A., constatând, totodată, că inculpatul deţinea permis de conducere valabil.

Pe de altă parte, cu acelaşi prilej, echipajul de poliţie a constatat faptul că inculpatul emana halenă alcoolică, motiv pentru care a procedat la testarea cu aparatul x, care, la poziţia 00076, ora 01:56, a indicat rezultatul 0,69 g/l alcool pur în aerul expirat.

Referitor la împrejurarea constatată, inculpatul a precizat că în noaptea respectivă a consumat două sticle, a câte 500 ml, de bere alcoolizată, iar apoi a condus autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x pe mai multe artere principale din Municipiul Constanţa, apreciind că ar fi parcurs în total aproximativ 6 km.

În continuare, organele de poliţie l-au condus pe inculpat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa pentru prelevarea unei mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sale din sânge, demers faţă de care inculpatul s-a conformat.

La dosarul cauzei au fost depuse înscrisurile medicale întocmite, respectiv: cererea de analiză, foaia examenului clinic, din cuprinsul căreia reiese că inculpatul prezenta elemente clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice, precum şi buletinul de analiză toxicologică nr. x emis la data de 15 octombrie 2019 de către S.J.M.L. Constanţa, prin care s-a constatat că inculpatul avea următoarea alcoolemie în sânge: mostra I - 1,82 g%o (ora recoltării: 02:19).

Potrivit Adresei nr. x din 22 mai 2020 a Baroului Constanţa, s-a constatat că inculpatul A. a fost înscris în profesia de avocat, la data de 1 februarie 2003, dată de la care îşi exercită profesia la Cabinetul de avocat A., în calitate de avocat titular.

Totodată, s-a reţinut că inculpatul a recunoscut comiterea faptei cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, acesta relatând că, în noaptea de 13 octombrie 2019, a participat la un eveniment organizat de foştii colegi de liceu, la un local public amplasat în zona restaurantului "B., unde a consumat băuturi alcoolice respectiv "3 - 4 sticle de bere de 330 ml (...) iar la plecare (...) şi un pahar cu tequilla".

La plecare, inculpatul s-a oferit să conducă autoturismul numitului C., participant la eveniment, din cercetările efectuate nereieşind faptul că acesta din urmă ar fi încredinţat autoturismul inculpatului în condiţiile art. 335 alin. (3) teza finală din C. pen.

În final, inculpatul A. a specificat că a dorit prelevarea unei singure mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut şi regretat comiterea faptei reţinute în sarcina sa, poziţie procesuală pe care şi-a menţinut-o şi în faţa instanţei.

Astfel, s-a apreciat că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului sunt dovedite prin procesul-verbal de depistare a inculpatului în flagrant, bonul emis de aparatul etilotest marca x, ce indică rezultatul alcoolemiei cu ocazia depistării conducătorului auto în trafic la poziţia 00076, ora 01:56, de 0,69 g/l alcool pur în aerul expirat, înscrisurile medicale, reprezentate de cererea de analiză, foaia examenului clinic şi buletinul de analiză toxicologică nr. x emis de S.J.M.L. Constanţa, procesul-verbal, care atestă calitatea de avocat a inculpatului, Adresa nr. x din 22 mai 2020 emisă de Baroul Constanţa, diferite documente privind autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, fişa de cazier judiciar a inculpatului şi declaraţiile inculpatului date în faza urmăririi penale.

În drept, s-a arătat că fapta inculpatului A., constând în împrejurarea că la data de 13 octombrie 2019, în jurul orelor 01:50, a fost depistat pe Strada x din Municipiul Constanţa, în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, respectiv având o concentraţie de 0,69 mg/l alcool în aerul expirat şi o alcoolemie exprimată în grame de 1,82 la 1000 ml sânge, constituie infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Constatând că în cauză prezumţia de nevinovăţia a fost răsturnată mai presus de orice dubiu, Curtea a dispus o soluţie de condamnare a inculpatului, la o pedeapsă cu închisoarea, în modalitatea suspendării sub supraveghere a executării, neputându-şi însuşi argumentele care ar pleda, în opinia apărării, pentru o soluţie de renunţare sau de amânare a aplicării pedepsei.

Instanţa de fond a apreciat că nu se poate susţine că fapta reţinută prin actul de sesizare ar avea o gravitate redusă şi nici că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună în cauză, din moment ce inculpatul nu a reliefat care ar fi consecinţele negative la care s-ar expune, în cazul aplicării efective a unei pedepse, pentru ca renunţarea la aplicarea pedepsei să poată opera, în conformitate cu dispoziţiile art. 80 din C. pen.

De asemenea, deşi a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. a) - c) din C. pen. privind amânarea aplicării pedepsei, instanţa de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse este necesară, având în vedere gradul de pericol social ridicat al infracţiunii săvârşite, generat de comiterea faptei pe timpul nopţii, când reflexele şoferului sunt în mod considerabil diminuate, pe fondul unei alcoolemii foarte ridicate, care a şi fost recunoscută de inculpat în cursul urmăririi penale şi în contextul unei stări euforice, care îl putea împinge pe şoferul autoturismului la o serie de manevre imprudente în trafic.

Totodată, s-a avut în vedere şi faptul că inculpatul, în cursul judecăţii, şi-a schimbat poziţia adoptată în cursul urmăririi penale, când a recunoscut că a condus pe o distanţă de 6 km, o distanţă apreciabilă, ce corespunde unor artere intens circulate din Municipiul Constanţa, situate în centrul localităţii şi care sunt deschise traficului rutier chiar şi pe timpul nopţii.

Relevant în exprimarea gradului de pericol social al infracţiunii a fost apreciat şi faptul că, în autoturismul condus de inculpat, se afla un număr de 5 pasageri, cărora viaţa şi integritatea corporală le-a fost periclitată la acea oră, dar şi împrejurarea referitoare la cantitatea de alcool ingerată, pe care inculpatul a indicat-o la momentul depistării ca fiind diferită de cea indicată cu prilejul audierii în calitate de suspect. Astfel, dacă la momentul depistării în trafic, inculpatul a precizat că a consumat 2 sticle de bere a câte 500 ml, cu ocazia audierii în calitate de suspect acesta a indicat o cantitate de alcool ceva mai mare, decurgând din consumul unui număr de 3 - 4 sticle de bere, a câte 330 ml şi a unui mic pahar de tequila.

La individualizarea pedepsei, Curtea a avut în vedere, potrivit criteriilor prevăzute de art. 74 alin. (1) din C. pen., gravitatea infracţiunii, persoana inculpatului (avocat în Baroul Constanţa), lipsa antecedentelor penale. Pe cale de consecinţă, s-a considerat că se impune stabilirea unei pedepse de 1 an şi 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, cu aplicarea dispoziţiilor art. 91 din C. pen. referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, apreciindu-se, faţă de datele favorabile privind persoana acuzatului, că scopul sancţiunii penale poate fi realizat şi fără executarea efectivă a acesteia.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul A., criticând-o sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei, precizând, că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 83 din C. pen., privind amânarea aplicării pedepsei.

Examinând cauza atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, Înalta Curte apreciază apelul declarat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Prioritar, Înalta Curte reţine că soluţionarea cauzei în primă instanţă, s-a făcut în procedura simplificată a judecăţii în cazul recunoaşterii învinuirii, fiind respectate toate condiţiile prevăzute în art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (1) şi art. 377 din C. proc. pen., inculpatul A. declarând personal, anterior începerii cercetări judecătoreşti, că recunoaşte faptele reţinute în actul de sesizare în sarcina sa şi solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor în circumstanţiere prezentate.

Astfel, instanţa de fond a reţinut, în mod corect, starea de fapt şi încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul A., constând în aceea că, la data de 13 octombrie 2019, în jurul orelor 01:50, a fost depistat pe strada x din Municipiul Constanţa, în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, respectiv având o concentraţie de 0,69 mg/l alcool în aerul expirat şi o alcoolemie exprimată în grame de 1,82 la 1000 ml sânge.

Efectuând propria analiză a probatoriului ce a fundamentat trimiterea în judecată, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, din care rezultă atât existenţa faptei imputate apelantului-inculpat, cât şi săvârşirea acesteia cu forma de vinovăţie cerută de lege, respectivele mijloace de probă coroborându-se cu depoziţia dată de inculpat la data de 9 septembrie 2020, în care a arătat că recunoaşte fapta reţinută în sarcina sa.

În acest sens, Înalta Curte constată că susţinerile inculpatului, formulate cu ocazia dezbaterilor, în sensul că a condus autoturismul pe o distanţă mai mică decât cea reţinută în cuprinsul actului de sesizare nu pot fi analizate de către instanţa de apel, având în vedere poziţia adoptată de inculpat în faţa instanţei de fond de recunoaştere a faptelor reţinute în rechizitoriu.

Totodată, Înalta Curte constată că, în cauză, s-a realizat o evaluare judicioasă a criteriilor prevăzute de art. 74 alin. (1) din C. pen., fiind evaluate în mod corespunzător toate împrejurările ce ţin de fapta comisă şi de persoana inculpatului, situaţie în care a fost stabilită o sancţiune penală corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate, Înalta Curte, având în vedere împrejurările anterior expuse, ce imprimă faptelor comise un grad de pericol social mediu, constată, în acord cu judecătorul fondului, că se impune executarea acesteia în regim neprivativ de libertate, în condiţiile prevăzute de art. 91 din C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării sancţiuni penale fiind aptă, raportat la situaţia concretă din speţă, să asigure realizarea scopului executării pedepsei.

De altfel, Înalta Curte nu poate da curs solicitării apelantului inculpat A. de aplicare a dispoziţiilor ce reglementează amânarea aplicării pedepsei, ca formă de individualizare judiciară a executării acesteia, întrucât, deşi formal sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 din C. pen., referitor la cuantumul pedepsei stabilite (1 an şi 5 luni închisoare), lipsa antecedentelor penale, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii (acesta conformându-şi atitudinea exigenţelor legii penale, bucurându-se de apreciere în activitatea desfăşurată ca avocat), îndeplinirea acestora nu creează pentru inculpat un drept la beneficiul măsurii amânării pedepsei, ci o vocaţie la aceasta, deoarece cea de a patra condiţie lasă la aprecierea instanţei o astfel de măsură.

Or, faţă de circumstanţele comiterii faptei, avându-se în vedere în acest sens că acuzatul a condus, după ingerarea unei cantităţi de alcool cu mult peste limita legală admisă, un autoturism pe drumurile publice, în care se aflau 5 pasageri, în interiorul unui oraş, respectiv municipiul Constanţa, cât şi faţă de circumstanţele personale ale inculpatului şi conduita sa procesuală, acesta indicând o cantitate de alcool ingerată diferită la momentul audierii în calitate de suspect, faţă de cea indicată la momentul depistării în trafic, urmărind, astfel invocarea existenţei unui dubiu asupra valorii alcoolemiei în momentul producerii accidentului, Înalta Curte apreciază că simpla stabilire a unei pedepse fără pronunţarea unei hotărâri de condamnare nu este suficientă pentru reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de către acesta de noi fapte antisociale în viitor.

Ca urmare, având în vedere toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 116/2P din 10 septembrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-inculpat, în sumă de 868 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 116/2P din 10 septembrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în sumă de 868 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.

GGC - CP