Decizia nr. 336/A/2020 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra apelurilor de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ

Prin Sentinţa penală nr. 20 din 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată, prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, pentru o durată de 3 ani, pedeapsă ce va fi executată conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, pedeapsă ce va fi executată conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracţiunea din prezenta cauză este concurentă cu cele două infracţiuni de trafic de influenţă prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) din C. pen. şi a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., pentru care inculpatul A. a fost condamnat definitiv prin Sentinţa penală nr. 47 din 19.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 31/A din 07.02.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În temeiul art. 97 alin. (1) din C. pen., s-a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 47/19.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 31/A/07.02.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi s-au repus în individualitate pedepsele componente, astfel:

- 2 ani şi 3 luni închisoare stabilită pentru infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) din C. pen. şi a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- 2 ani şi 3 luni închisoare stabilită pentru infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) din C. pen. şi a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- cu înlăturarea sporului de pedeapsă de 1/3 din pedeapsa de 2 ani 3 luni închisoare, respectiv 9 luni închisoare.

S-a constatat că au fost aplicate inculpatului A., pe lângă pedepsele principale menţionate, pedepse complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, pe o durată de 2 ani, şi pedepse accesorii cu acelaşi conţinut.

În temeiul art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care adaugă un spor de pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celor două pedepse de câte 2 ani şi 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce va fi executată conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (4) din C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare, parte din pedeapsa complementară executată, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., de la data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 47/19.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2018, respectiv 07.02.2019, până la data contopirii pedepselor principale.

În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante de executat de 4 ani şi 6 luni închisoare durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 14.04.2018 la data de 14.05.2018, măsuri preventive dispuse în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Iaşi.

În temeiul art. 291 alin. (2) rap. la art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 3.050 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanţa procurorului din data de 05.12.2017, în scopul executării măsurii confiscării speciale, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile deţinute în proprietate de către inculpatul A., precum şi asupra sumelor de bani datorate acestuia cu orice titlu de către terţe persoane fizice sau juridice (unităţi bancare/instituţii publice/societăţi comerciale etc.), până la concurenţa sumei de 3.050 de RON.

În temeiul art. 249 alin. (1) şi alin. (5) din C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii (sechestru asigurător şi poprire), în scopul garantării executării cheltuielilor judiciare, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile deţinute în proprietate de către inculpatul A., precum şi asupra sumelor de bani datorate acestuia cu orice titlu de către terţe persoane fizice sau juridice (unităţi bancare/instituţii publice/societăţi comerciale etc.), până la concurenţa sumei stabilite cu acest titlu prin prezenta hotărâre.

Executorie, potrivit art. 397 alin. (4) din C. proc. pen., cu privire la luarea măsurilor asigurătorii.

În temeiul art. 274 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 3.300 RON reprezentând cheltuieli judiciare din care: suma de 2.000 RON aferentă fazei de urmărire penală, suma de 200 RON aferentă fazei de cameră preliminară şi suma de 1.100 RON aferentă fazei de judecată în primă instanţă.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., suma de 330 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în faza de cameră preliminară, av. B., potrivit delegaţiei nr. 432/10.01.2018, şi suma de 868 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în faza de judecată, av. B., potrivit Delegaţiei nr. x/15.11.2018, rămân în sarcina statului şi se avansează Baroului Iaşi din fondul special al Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, în varianta anterioară modificării aduse prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce va fi executată conform art. 66 din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C., cu aceleaşi date de identificare, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, în varianta anterioară modificării aduse prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce va fi executată conform art. 66 din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, s-a constatat că cele două infracţiuni sunt concurente, s-au contopit cele două pedepse de câte 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul C. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) din C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 2 ani închisoare, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, precum şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea exerciţiului aceloraşi drepturi.

În temeiul art. 861 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen. din 1969, s-a suspendat executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 862 din C. pen. din 1969.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul C. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, conform art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Iaşi la datele fixate de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacelor sale de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 din C. pen. din 1969 a căror nerespectare determină revocarea măsurii suspendării şi executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 118 alin. (1) lit. d) din C. pen. din 1969 s-a confiscat de la inculpatul C. suma de 1.250 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanţa procurorului din data de 05.12.2017, în scopul executării măsurii confiscării speciale, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile deţinute în proprietate de către inculpatul C., precum şi asupra sumelor de bani datorate acestuia cu orice titlu de către terţe persoane fizice sau juridice (unităţi bancare/instituţii publice/societăţi comerciale etc.), până la concurenţa sumei de 1.250 de RON.

În temeiul art. 249 alin. (1) şi alin. (5) din C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii (sechestru asigurător şi poprire), în scopul garantării executării cheltuielilor judiciare, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile deţinute în proprietate de către inculpatul C., precum şi asupra sumelor de bani datorate acestuia cu orice titlu de către terţe persoane fizice sau juridice (unităţi bancare/instituţii publice/societăţi comerciale etc.), până la concurenţa sumei stabilite cu acest titlu prin prezenta hotărâre.

Executorie, potrivit art. 397 alin. (4) din C. proc. pen., cu privire la luarea măsurilor asigurătorii.

În temeiul art. 274 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C. la plata către stat a sumei de 2.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare din care: suma de 1.000 RON aferentă fazei de urmărire penală, suma de 400 RON aferentă fazei de cameră preliminară şi suma de 600 RON aferentă fazei de judecată în primă instanţă.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., suma de 330 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C., în faza de cameră preliminară, av. D., potrivit delegaţiei nr. 433/10.01.2018, şi suma de 868 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C., în faza de judecată, av. D., potrivit delegaţiei nr. 6929/16.10.2018, au rămas în sarcina statului şi se avansează Baroului Iaşi din fondul special al Ministerului Justiţiei.

Situaţia de fapt şi încadrarea juridică reţinută prin rechizitoriu

Prin rechizitoriul nr. x/2014 din data de 15.12.2017 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- A., avocat în cadrul Baroului Vaslui, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. trafic de influenţă prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., fapta inculpatului A. constând în aceea că, la începutul lunii iunie 2013, în condiţiile în care îl asista/reprezenta pe numitul E. - inculpat în Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Vaslui -, lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistratului judecător investit cu soluţionarea cauzei, direct, a pretins şi primit de la acesta suma totală de 1.600 RON (iniţial 1.300 RON şi, ulterior, după o săptămână încă 300 RON) pentru a-l determina pe magistratul judecător în cauză să pronunţe o soluţie de condamnare cu suspendarea executării pedepsei, iar la data de 27.06.2013, în aceleaşi condiţii în care îl asista/reprezenta pe numitul E. - inculpat în Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Vaslui -, lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistratului procuror ce participa la judecarea dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Vaslui, direct, a pretins suma de 300 euro sau 1.200 RON pentru a-l determina pe magistratul procuror în cauză să nu exercite calea de atac a recursului împotriva soluţiei de condamnare cu suspendarea executării pedepsei ce ar fi pronunţat-o magistratul judecător investit cu judecarea dosarului anterior menţionat;

2. trafic de influenţă prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., fapta inculpatului A. constând în aceea că, la data de 25.06.2013, lăsând să se creadă că are influenţă asupra comisarilor de la Garda Financiară, Secţia Judeţului Vaslui ce efectuau un control cu privire la activitatea SC F. SRL Vaslui, direct, de la numitul C. (împuternicit al acestei societăţi), a pretins suma de 1.000 RON din care a primit, direct şi indirect (prin intermediul numitului G.) 850 RON, pentru a-i determina pe aceştia să încheie controlul mai repede, să nu pună poprire pe conturile societăţii şi să nu facă controale încrucişate cu SC H. SRL;

3. trafic de influenţă prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., fapta inculpatului A. constând în aceea că, la data de 09.07.2013, în condiţiile în care îl asista/reprezenta pe numitul C. - învinuit în Dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistratului procuror I. sub supravegherea căruia se efectua urmărirea penală în cauză, direct, a pretins de la acesta, atât pentru sine, cât şi pentru magistratul procuror suma totală de 700 RON (200 RON pentru sine şi 500 RON pentru magistratul procuror), din care a primit, indirect (prin intermediul numitei J.) suma totală de 400 RON (200 RON la data de 10.07.2013 şi 200 RON la data de 15.07.2013), pentru a-l determina pe acesta din urmă să dispună în cauză soluţie de scoatere de sub urmărirea penală;

4. trafic de influenţă prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., fapta inculpatului A. constând în aceea că, la data de 08.07.2013, lăsând să se creadă că are influenţă asupra numitului K. - din cadrul Primăriei Municipiului Vaslui, a pretins în mod direct, de la numitul L. atât pentru sine, cât şi pentru K. suma totală de 250 RON (100 RON pentru sine şi 150 RON pentru K.), din care a primit la data de 09.07.2013 suma totală de 200 RON, pentru a-l determina pe acesta din urmă să rezolve favorabil o cerere de atribuire în proprietate a terenului situat în mun. Vaslui str. x, teren care a aparţinut tatălui său;

5. trafic de influenţă prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., fapta inculpatului A. constând în aceea că, la data de 02.07.2013, lăsând să se creadă că are influenţă asupra numitului M. - viceprimar al municipiului Vaslui, la acea dată, a pretins direct de la numitul N. suma de 500 RON, pentru a-l determina pe M. să nu dispună faţă de numita O. suspendarea dreptului de comercializare în Piaţa Traian din municipiul Vaslui, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

- C. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. cumpărare de influenţă prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., fapta inculpatului C., constând în aceea că, urmare a pretinderii de către numitul A., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra comisarilor de la Garda Financiară, Secţia Judeţului Vaslui ce efectuau un control cu privire la activitatea SC F. SRL Vaslui, a sumei de 1.000 RON, în perioada 26.06.2013-03.07.2013, i-a dat acestuia, direct şi indirect (prin intermediul numitului G.), suma totală de 850 RON (300 RON la data de 26.06.2013,350 RON la data de 01.07.2013 şi suma de 200 RON la data de 03.07.2013) pentru ca cel dintâi să îi determine pe comisarii de la Garda Financiară, Secţia Judeţului Vaslui să încheie controlul mai repede, să nu pună poprire pe conturile societăţii şi să nu facă controale încrucişate cu SC H. SRL;

2. cumpărare de influenţă prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., fapta inculpatului C., constând în aceea că, urmare a pretinderii de către numitul A., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra magistratului procuror I. sub supravegherea căruia se efectua urmărirea penală în Dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi în care numitul C. avea calitatea de învinuit, a sumei totale de 700 RON (200 RON pentru sine şi 500 RON pentru magistratul procuror), în perioada 10-15.07.2013, i-a dat acestuia, indirect (prin intermediul numitei J.), suma totală de 400 RON (200 RON la data de 10.07.2013 şi 200 RON la data de 15.07.2013), pentru ca cel dintâi să îl determine pe magistratul procuror să dispună în cauză soluţie de scoatere de sub urmărirea penală ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În cuprinsul rechizitoriului, s-a arătat că prin Ordonanţa din data de 07.02.2014 a D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Vaslui s-a dispus declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale faţă de A., sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 C. pen., în favoarea D.N.A.- Serviciul Teritorial Iaşi.

În fapt, s-a reţinut că, în urma punerii în executare a Autorizaţiei nr. x din data de 20.06.2013 emisă de către Curtea de Apel Iaşi prin care s-a autorizat interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate la postul telefonic cu numărul x de către A., de profesie avocat în Baroul Vaslui, rezultă indicii de comitere a infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 C. pen.. Astfel, numitul A., folosindu-se de calitatea de avocat, pretinde şi primeşte de la numitul "C.", identificat ulterior ca fiind C., administrator al SC F. SRL Vaslui, mai multe sume de bani, pentru a interveni pe lângă procurori, controlori fiscali şi poliţişti şi care urmau ca, în schimbul unor sume de bani, să-şi încalce obligaţiile de serviciu şi să dea soluţii favorabile în dosarele în care acesta era cercetat penal sau controlat de ANAF.

De asemenea, la data de 08.07.2013, A. a pretins numitului P., o sumă de bani pentru a interveni pe lângă numitul K. - din cadrul Primăriei Municipiului Vaslui în scopul soluţionării în mod favorabil a unei cereri de revendicare a suprafeţei de 300 mp teren situat în mun. Vaslui str. x.

Procurorul semnatar al rechizitoriului a arătat că, din cercetările efectuate în cauză, au rezultat următoarele:

1. În perioada 19.06.2013 - 27.06.2013 şi 16.07.2013 - 18.07.2013 comisari din cadrul Gărzii Financiare, Secţia Judeţului Vaslui, urmare a solicitării Gărzii Financiare, secţia Teritorială Iaşi cu numărul x/10.06.2013, au efectuat verificări operative la SC F. SRL Vaslui cu privire la achiziţii de mărfuri de la SC H. SRL Grajduri.

La data de 19.06.2013 la sediul Gărzii Financiare, Secţia Judeţului Vaslui s-a prezentat A., având calitatea de avocat al SC F. SRL Vaslui, în baza împuternicirii avocaţiale VS/ÎMP nr. x/2013 pentru a reprezenta societatea, cu documentele primare şi contabile privind activitatea desfăşurată de societate în anul 2012 şi lunile ianuarie- martie 2013.

De asemenea, numitul C., conform procurii speciale autentificate la BNP Q. sub nr. x/21.05.2012, a fost împuternicit de R. (administrator de drept al SC F. SRL) ca în numele ei şi pentru ea, precum şi în numele societăţii şi pentru aceasta, să înfăptuiască orice act de administrare şi dispoziţie pentru buna desfăşurare a activităţii societăţii, pentru ducerea la îndeplinire a mandatului putându-se prezenta la organele financiare şi la alte organe de control, administraţia financiară, trezorerie, poliţie, faţă de toate instituţiile statului şi faţă de terţii privaţi.

În acest context, la data de 25.06.2013, oferindu-şi anterior disponibilitatea de a-l sprijini pentru ca angajaţii Gărzii Financiare să încheie controlul mai repede, să nu pună poprire pe conturile societăţii şi să nu facă control încrucişat cu SC H. SRL, inculpatul A. i-a solicitat lui C. suma de 1.000 RON (10.000.000 ROL), motivând că trebuie să o dea comisarilor din cadrul Gărzii Financiare în acest scop.

În data de 25.06.2013 la ora 14:31:13, A. aflat la postul telefonic x - contactează pe C. aflat la postul telefonic x şi poartă următoarea discuţie:

C.: - Da avocate!

A.: - C., ce să-ţi zic? De la omul ista îi greu de scos actele, tre’ să mă văd cu el după ora trei!. O spus că el nu le mai dă, le ţine acolo, care are nevoie, doamna contabilă să vină. Deci îi bătut cu p..la-n cap. Adică, om de-al meu da-i bătut cu p..la-n cap în sensul că trebuie trimişi bani! Eu după ora trei mă duc direct la GARDA FINANCIARĂ să stau de vorbă cu el faţă-n faţă, nu prin telefon.

C.: - Aşa.

A.: - Aşa. Iţi dau, după ora trei, după ce ies de la el din birou îţi dau telefon, văd cât pune, îţi dau numărul de cont al şoferului meu, a grasului ...trimiţi bani ca să ţi le-aduc, dacă mi le-o da. Deci, după ora trei. Eu te-am ţinut la curent, ca să ştii. Eu ţi-am zis că-i bâza la cura’ tău.

C.: - Îhî.

A.: - Deci eu după ora trei mă duc la GARDA FINANCIARĂ pentru că el acum era pe teren!

C.: - Îhî.

A.: - La capitolul că îşi ia şi el p..li în cur de la şefii lui,că dacă era la domnul II. era altă treabă. Deci eu de asta tre’ să mă duc după ora trei să discut nu prin telefon ce faţă-n faţă.

C.: - Bun. la du-te şi vorbeşte şi.

A.: - Deci după ora trei. Tu să fii pregătit cu banii!

C.: - Bine. Hai, ne-auzim!

A.: - Hai! Pa, pa.

În data de 25.06.2013 la ora 15:52:58, A. aflat la postul telefonic x - contactează pe C. aflat la postul telefonic x şi poartă următoarea discuţie:

C.: - Da avocate!

A.: - C., ce faci?

C.: - Ce să fac. Uite la vulcanizare.

A.: - Unde eşti, la vulcanizare?

C.: -Da, da.

A.: În cât timp pui zece bastoane să rezolve problema?

C.: -Aşa?

A.: - Da! În cât timp le pui? Deci, cu GARDA!

C.: - Cu GARDA?

A.: - Da! Acuma, că oamenii mai stau oleacă după ora patru.

C.: - Hai că sun la bancă să vad dacă mi-a intrat banii!

A.: - Deci îi pui (...) nici oamenii nu-i ţin încurcaţi, ai să mai vezi p..la-n braţe după asta!

C.: - Bun. Şi ce fac oamenii ăia dacă-i trimit eu zece milioane?

A.: - Oamenii ceia care-i trimiţi tu zece milioane îţi încheie controlul mai repede şi nu-ţi pune poprire pe cont, pe firma lu’ H., H. cum p..la mea o mai cheamă.

C.: - Aşa.

A.: - Îs nouăsprezece facturi de toate. Eu am discutat.

C.: - Bun, hai că sun la bancă să văd dacă mi-a intrat banii!

A.: - Nu mai, ca să nu mai trimită încrucişat cu H. cum p..la mea o cheamă!

C.: - Stai să sun la bancă să văd dacă mi-a intrat banii.

A.: - Du-te, da’ grăbeşte-te.

C.: - Bine. Hai!

A. Deci în cât timp ne-auzim aşa după tine, un sfert de oră...?

C.: - În cinci minute.

A.: - În cinci minute?

C.: - Da, da.

A.: - Hai! Aştept telefonu’ tău.

C.: - Hai! Pa.

A.: - Ascultă-mă că treaba-i bună! Hai!

Din suma solicitată, inculpatul C. i-a dat lui A., la data de 26.06.2013, suma de 300 RON, la data de 01.07.2013 suma de 350 RON, banii fiind depuşi în contul numitului G., un apropiat al lui A., care i-a retras şi i-a înmânat acestuia, iar la data de 03.07.2013 suma de 200 RON prin transfer rapid la S. Vaslui (serviciu operat de către SC T. SRL) pe numele lui A.:

În data de 26.06.2013 la ora 15:58:09, A. aflat la postul telefonic x este contactat de C. aflat la postul telefonic x şi poartă următoarea discuţie:

A.: - Da C..

C.: - Ce faci, avocate?

A.: - Ce să fac? Uite sunt acasă, mă pregătesc să mă duc să iau băiatul de la cămin.

C.: - Avocate, ascultă-mă oleacă!

A.: - Cum?

C.: - Fii atent aici. Îţi pun trei milioane acum şi restul ţi-i pun, îţi pun mâine dimineaţă. Dar ascultă-mă oleacă cum spun eu!

A.: - Hai că te-ascult.

C.: - M-auzi?

A.: - Da, te ascult.

C.: - Îţi dau trei milioane, te duci frumos dai un milion la o maşină, te duci până în oraş la noi.

A.: - Nici o maşină nu-ţi pleacă cu un milion!

C.: - Un milion două sute, bine, cum spui tu, un milion jumătate. Dă-i un milion jumătate.

A.: - C., oamenii... Ştii cum? Ştii ce faci tu? O buleală totală. Tu mie îmi dai trei milioane. C. eu am cheltuit cinci-şase sute de mii numai cu taxiuri. Du-te vorbeşte, du-te vorbeşte. Când te-am sunat azi şi am insistat cu telefoanele la noi la Vaslui ploua. Eu nu stau prin ploaie să-ţi rezolv ţie problemele.

C.: - Bun,bun. Avocate, ştii că mie nu-mi place vorba multă că şi eu.

A.: - Bun. Nu, nu este... Da, te-ai promis.

C.: - Eşti tu şmecher da’ eu îs mai şmecher ca tine, ca să ştii asta de la mine!

A.: - Gata. Ei dacă eşti mai şmecher ca mine rezolvă-ţi problemele!

C.: - Problema e că tu ai mai multă minte, asta-i problema.

A.: - Ei păi şi cam cum eşti tu mai şmecher?

C.: - Da’ mai şmecher aşa... Băi mai şmecher în şmecherii şi-n alea eu îs. Tu eşti cu...tu eşti cu mintea, tu eşti cu capul!

A.: - Nu merge nimeni, deci eu destul am alergat pentru tine, mie-mi ajunge!

C.: - Bun.

A.: - Deci eu cu trei milioane nu! Deci, crede-mă că eu dacă ar fi să-ţi rezolv, fii atent că-i ora patru! Ieri am ţinut oamenii ceia până pe la patru douăzeci!.

C.: - Bun. Stai oleacă, ascultă-mă oleacă. Eu într-un minut îţi pun trei milioane.

A.: - Îi pui degeaba că eu nu plec pentru trei milioane.

C.: - Unde nu pleci?

A.: - Nu plec să mai iau acte de la GARDĂ, nimica.

C.: - Măi omule.

A.: - Pentru că tu dacă vezi actele, C., tu dacă vezi actele tu nu mai dai diferenţa la oameni.

C.: - Băi omule, nu, să văd cum. Cum adică nu trebuie să încheie controlul ăsta? Ce-i cu tine avocate? Tu eşti nebun?

A.: - Păi da. Şi tu, tu ştii cum se poate încheia?

C.: - Cum adică?

A.: - Doamne! Maica Domnului! Băi C., tu nu ştii, eu ţi-am explicat!

C.: - Avocate!

A.: - Bine, fii atent! Hai să-ţi zic aşa varianta ta. Îmi pui trei milioane, mâine la ora nouă şi zece dacă nu-i diferenţa de şapte, îi bulit controlul!

C.: - Băi omule, ascultă-mă oleacă ăi. Nu mă lua la nouă, la nouă dorm. La doişpe unu îţi pun diferenţa de bani, la doişpe unu. Da’ ascultă-mă oleacă!

A.: - Tu dacă-ţi vezi actele de-acu’ tu mă (neinteligibil) tu ascultă-mă şi tu pe mine.

C.: - Băi omule n-am ce să văd eu cu acte, eu vreau să rezolv treaba să se încheie ăla mai repede. Ai înţeles?

A.: - A! A! Şi nu atârni de nişte oameni?

C.: - Păi ba da, am înţeles. Îţi dau trei milioane te duci la mine, vorbeşti, întrebi, rezolvi treaba, adică pui toate treburile cap la cap şi mâine pe la vreo doişpe unu îţi pun diferenţa.

A.: - Deci de şapte milioane.

C.: - Da, am, da, da!

A.: - C., pe cuvântul tău?

C.: - Pe cuvântul meu!

A.: - Cum te ajut astăzi, pot să-ţi întorc treburile şi mâine!

C.: - Am înţeles!

A.: - Pentru că eu am fost, eu am fost plecat... Băi ascultă-mă oleacă! Eu am fost plecat de la ora cinci cu noaptea-n cap că am avut dosar cu şoferul meu la ONEŞTI să ajung la opt acolo să-l iau la opt jumătate cu prioritate şi să ajung repede la unşpe Vaslui să-ţi rezolv ţie problemele. Deci eu îs treaz de la cinci şi tu îmi spui mie că la nouă dormi?

C.: - (Neinteligibil).

A.:Problemele, păi problemele îs a tale C., nu a mele.

C.: - Gata avocate. Hai că am treabă. În cinci minute îţi pun trei milioane. Hai!

A.: - M, mă suni ca să-ţi spun titularul contului că iar îl greşeşti iar poate pui aiurea.

C.: - Nu-l greşesc. Bine. Hai! Pa.

A.: - Mă suni când eşti la.

În data de 26.06.2013 la ora 16:07:58, A. aflat la postul telefonic x contactează pe G. aflat la postul telefonic x şi poartă următoarea discuţie:

G.: - Da nene.

A.: - Nene!

G.: - M.

A.: - Eu am zis aşa că te prind la ora patru că poate o iei pe U. de la serviciu. M-o sunat C. acu’ cinci minute, o zis că-i la bancă, pune, cum fac ei ciorănala, trei milioane, da’ numai să mă duc neapărat să duc actele azi.

G.: - Îhî.

A.: - Şi când...şi mâine când le trimite contabila trimite diferenţa. I-am zis băi C. deci ca să nu zici ca să nu zici că-s muist faţă de tine îmi pui trei milioane azi, dar mâine dacă nu-i diferenţa, controlul eu ţi-l bulesc. Că de ieri pe alaltăieri, de azi pe mâine că nu-i la doişpe îi la doişpe şi cinci minute... Eu zic ce faci tu îi ţigăneală. Eu l-am f..tut în gură pe V. te f..t în gură şi pe tine.

G.: - Foarte bine. Foarte bine.

A.: - O zis eu îs mai şmecher decât tine. Bine, dacă eşti mai şmecher decât mine vino şi-ţi rezolvă tu problemele.

G.: - Păi da.

A.: - Nu dom'le că tu eşti şmecher, mai...tu eşti mai şmecher decât mine că ştii să vorbeşti iar eu îs mai şmecher decât tine că-nvârt bani. Ei păi dacă eşti mai şmecher decât mine că-nvârţi bani trimite!

G.: - Da.

A.: - Eşti dispus de drum la IAŞI?

G.: - Mergem, na. Hai! M-o trezit acum, adormisem.

A.: - Da.

G.: - Văleu!

A.: - Deci îi ca dracu.

G.: - Banii ţi i-o pus?

A.: - Da’ era la bancă măi.

G.: - Şi acum ţi i-o pus, o zis că adică, adică vin la vale, ţi i-o pus?

A.: - El, deci el când era la bancă, se apropia de intrarea în bancă şi o zis eu în maxim cinci minute îţi pun banii. De asta te-am sunat pe tine. Şi-o trecut zece minute de când am vorbit cu el.

G.: - M. Păi şi acum zici...că i-o pus, nu?

A.: - Păi el aşa o zis că-n maxim cinci minute îi pune. Neapărat tre’ să ajungă actele la IAŞI.

G.: - Păi mai dă-i o dată dacă ţi-o pus sau nu ţi-o pus, la dracu de ţigani.

A.: - Imediat îi dau un telefon şi într-un minut, maxim două te-am şi sunat.

G.: - Da dom'le, aşa-i.

A.: - Hai! Hai!

G.: - Şi mă suni şi am plecat. Hai!

A.: - Hai nene! Hai! Pa, pa.

G.: - Hai! Pa, pa, pa, pa.

În data de 26.06.2013 la ora 16:10:11, A. aflat la postul telefonic x contactează pe C. aflat la postul telefonic x şi poartă următoarea discuţie:

C.: - Da avocate.

A.: - C., oamenii ceia ca să mă duc să-ţi iau actele, uită-te la ceas. Cât să mai steie după p..la mea cu promisiunea că dă-mi actele şi când ţi le-aduc înapoi îţi mai dau muie cu lămâie.

C.: - "N-a intrat nimic? Bun. Vreau să fac şi eu..." Hai că-ţi pun banii acum. Hai!

A.: - Să mă suni.

C.: - Bine. Hai! Pa, pa.

În data de 26.06.2013 la ora 16:14:37, A. aflat la postul telefonic x este contactat de C. aflat la postul telefonic x şi poartă următoarea discuţie:

A.: - Da C..

C.: - Vezi că ţi-am pus.

A.: - Bun. Deci fii atent ca să nu spui că nu-ţi dau un ultim ajutor! Eu am vorbit şi tu (...) că nu scapi că de la GARDĂ pleacă mai departe la FINANŢE. De la FINANŢE la POLIŢIA ECONOMICĂ. Dacă nu-s eu pe plan local nu face nimeni!

C.: - (Neinteligibil).

A.: - Cum?

C.: - Da avocate, da, du-te şi ia. Când iei actele?

A.: - Unde, unde le duc actele dacă...?

C.: - La W..

A.: - Îi bun!

C.: - la sun-o şi vorbeşte cu ea.

A.: - Bun. Hai că mă duc, mi-aştept şi eu taxi, îi cheltuială, nu te duce nimeni pe degeaba!

C.: - Te duci acuma, nu?

A.: - Acuma măi, îmi aştept un taxi. Deci tre' să înţelegi câte drumuri am făcut şi pe colo şi pe colo eu am cheltuit!

C.: - Bine. Hai, sună. Gata!

A.: - Da. Da'...eu îşi rezolv problema că mă aşteaptă oamenii la GARDĂ...şi mâine cu diferenţa, C..

C.: - Da avocate. Da, da.

A.: - Că eu trei milioane iştea nu fac ni'ca cu ei. Dau un milion două sute-un milion trei sute la maşină şi rămân cu p..la-n braţe. Şi cu un milion şapte sute (neinteligibil) şi rămân cu un milion, asta fac!

C.: - Bine. Hai! (Neinteligibil). Hai vorbim.

În data de 01.07.2013 la ora 11:43:44, A. aflat la postul telefonic x contactează pe C. aflat la postul telefonic x şi poartă următoarea discuţie:

C.: - Spune!

A.: - Băi, am discutat acuma cu W., că m-a sunat ea înapoi!

C.: - Aşa.

A.: - Ea e în IAŞI! Da uită-te că ceasu-i aproape doişpe! Până plec eu, până ajung înapoi la Vaslui! Gândeşte-te! Iei în calcul drumul!

C.: - Bun, hai că ajung imediat şi-ţi fac o depunere acuma! De cât, îţi pun... Fii atent aici.

A.: - Da!

C.: - Îţi pun ţie două milioane jumate!

A.: - Hm da! Tot pe acolo! Hai, zi, şi!

C.: - Da, şi pun la nenorocita asta un milion! Trei jumate!

A.: - Deci trei jumate îmi pui mie ca un milion să-i dau ei, da?

C.: - Da, eu îţi pun trei jumate, două jumate pentru tine şi unu pentru ea!

A.: - Stai, pentru mine nu-s două jumate, pentru mine-i unu trei sute, ca să înţelegi! Unu două sute pleacă la maşină!

C.: - Cât o să fie acolo, avocate! Că n-am nici eu acuma! Am lăsat un ghiul d-ăsta am lasat la amanet şi am luat cinci milioane!

A.: - Hm, treaba ta! Deci, un milion îl lăs W.?

C.: - Da! Îi dai ei un milion şi-ţi iei tu două jumate!

A.: - Nu-mi iau două jumate, eu ţi-am zis. Îmi iau unu trei sute!

C.: - Bin mă, hai! Dai la maşină unu două sute şi vii încoace!

A.: - Bun! Tu când ajungi la bancă?

C.: - Păi imediat, numaidecât.

A.: - Hai, mă suni ca să-ţi dau contul!

C.: - În cinci minute!

A.: - Hai, te sun eu în cinci minute ca să-ţi dau contul!

C.: - Dă-mi-l acuma prin mesaj!

A.: - Îşi scriu numai terminaţiile sau tot?

C.: - Da, da, ăla de la urmă!

A.: - Deci ultimele opt!

C.: - Da, da, da!

A.: - Hai, pa, pa!

C.: - Bun!

În data de 01.07.2013 la ora 11:49:26, de la postul telefonic x, A. transmite lui C. aflat la postul telefonic x următorul mesaj:

"x G."

În data de 01.07.2013 la ora 11:56:33, A. aflat la postul telefonic x contactează pe C. aflat la postul telefonic x şi poartă următoarea discuţie:

C.: - Băi, vezi că ţi-am pus acuma!

A.: - Pe contul pe care ţi l-am spus! Titularul G., da?

C.: - Da, da da! Du-te şi scoate-i!

A.: - Acela-i şoferul meu cu x!

C.: - Bine, am înţeles!

A.: - Deci, trei jumate scot!

C.: - Da! Scoate-i şi uită-te şi vii încoace!

A.: - Bun! Deci, eu mă duc la IAŞI, mă întâlnesc cu W. şi vin la Vaslui să vad dacă mai găsesc pe cineva la GARDĂ. Că e ora doişpe, când plec!

C.: - Bine, hai!

A.: - Hai, pa, pa!

În data de 03.07.2013 la ora 13:32:08, A. aflat la postul telefonic x este contactat de C. aflat la postul telefonic x şi poartă următoarea discuţie:

C.: - Avocate!

A.: - Alo! Zi-i!

C.: - Băi îţi pun la S., îţi pun!

A.: - A! Păi tot două milioane îmi pui.

C.: -Da, pun două milioane.

A.: - Hai! Că ce-ţi trebuie de-acolo? Hai, completează formularul că stau în telefon.

C.: - Pun pe numele tău? |

A.: - Pui pe numele meu, da! La S. îi pui pe numele meu.

C.: - A., nu?

A.: - A., da.

C.: - Aha! Bine. Hai!

A.: - Păi da’ stai că-ţi trebuie şi adresa ăi.

2. La data de 06.06.2011 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi sub numărul x/2011, sesizarea penală formulată de Garda Financiară, Secţia Judeţeană Iaşi, împotriva numitului C. - administrator al SC X. SRL Grajduri pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 constând în aceea că nu a prezentat şi pus la dispoziţie organelor de control actele financiar-contabile ale societăţii.

În acest context, la data de 28.06.2013, inculpatul A., ce avea împuternicire avocaţială depusă la dosar, a fost contactat de către procurorul I. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, care i-a solicitat să se prezinte împreună cu clientul său, C., la sediul unităţii de parchet.

După mai multe discuţii purtate între A. şi C., la data de 08.07.2013, în jurul orei 10:00, cei doi s-au prezentat la procurorul I. care i-a prezentat lui C. materialul de urmărire penală în dosarul penal nr. x/2011.

În aceeaşi zi, inculpatul A. l-a contactat telefonic pe C. căruia i-a solicitat să aibă răbdare până a doua zi întrucât va discuta cineva cu procurorul de caz să vadă ce vrea.

În data de 08.07.2013 la ora 17:34:31, A. aflat la postul telefonic x este contactat de C. aflat la postul telefonic x şi poartă următoarea discuţie:

A.: - Socares (C.?)?

C.: - Eu îs, C.. Ce faci?

A.: - Ce să fac? Mă duc către casă.

C.: - Băi ia zi-mi, cât durează acolo la procuror?

A.: - Păi ai răbdare până mâine.

C.: - Nu. Da’ ce, ce-i mâine?

A.: - Zic ai răbdare până mâine ca să discute cineva cu el şi aştepţi mâine răspuns, telefon de la mine.

(...)

C.: - Bine. Hai!

A.: - Da?

C.: - Vorbim mâine.

A.: - Te sun mâine ca să văd ce răspuns primesc şi eu de la el.

C.: - Bine.

A.: - Hai!

A doua zi, respectiv la data de 09.07.2013, inculpatul A. l-a contactat telefonic pe inculpatul C. căruia i-a pretins suma de două sute de RON pentru el şi cinci sute de RON pentru a o da procurorului pentru ca acesta să dispună scoaterea sa de sub urmărire penală.

În data de 09.07.2013 la ora 08:47:08, A. aflat la postul telefonic x contactează pe C. aflat la postul telefonic x şi poartă următoarea discuţie:

C.: - Da avocate.

A.: - Dormi?

C.: - Uite pe-acasă.

A.: - Da, două care mi-ai promis pentru mine şi cinci pentru om! Te grăbeşti!

C.: - Deci pentru om. Bun, am înţeles. Da’ care-i regula?

A.: - Deci pentru om... Cum?

C.: - Cine-i omul ăla? Adică ce face?

A.: - SCOATERE DE SUB URMĂRIRE! Ştii că telefoanele leagă oamenii. Dacă eu mi-am pus cuvântul cu mine ai discutat, da?

C.: - Bun. Hai că văd...pe la vreo doişpe.

A.: - Deci ţi-am zis, ţi-am zis (neinteligibil).

C.: - Pe la doişpe vin eu la Vaslui.

A.: - Aşa, bun. La doişpe. Hai! Deci ştii că eu îs pe ceas. Două pentru mine şi cinci pentru om!

C.: -Bine. Hai!

A.: -Ca să...deci cum îţi spun eu aşa rămâne. Hai!

C.: - Bine. Hai!

A.: - Pa.

Din suma pretinsă de inculpatul A., la data de 10.07.2013, inculpatul C. i-a dat suma de 200 RON, iar la data de 15.07.2013 suma de 200 RON, sumele de bani fiind depuse în contul numitei J., concubina lui A..

În data de 10.07.2013 la ora 13:13:43, A., aflat la postul telefonic x este contactat de C., aflat la postul telefonic x şi poartă următoarea discuţie:

A.: - Alo!

C.: - Ce faci avocate?

A.: - Stau.

C.: - Ă?

A.: - Stau în mers aşa pâş-pâş pe stradă.

C.: - A! Stai în mers?

A.: - Stau în mers pâş-pâş pe stradă.

C.: - Aha! Avocate!

A.: -Zi!

C.: - Toţi banii care-i am, am două milioane toţi banii care-i am, n-am de unde să iau!

A.: - C., îmi trimiţi banii mie două milioane şi până la ora patru trimiţi şi găseşti, te învârti cinci milioane!

C.: - N-am de unde să iau avocate, n-am de unde să iau!

A.: - Bun. Gata. Deci banii mei, două milioane te duci, nu ştiu cum mi-i faci, mi-i trimiţi că mi i-ai promis că de ieri. Ieri te-am înţeles că nu ai pe azi. Nici eu dacă nu am în buzunar tre’ să înţelegi şi faci şi faci şi treaba cu omu’ că beleşti p..la după asta. Dacă vrei să înţelegi. Dacă nu vrei după aceea.

C.: - (Neinteligibil).

A.: - Deci dacă nu vrei... Da, ascultă-mă. Dacă nu vrei să înţelegi după aceea nu vii la mine că de ce nu s-o rezolvat mai aşa, pentru că... Du-te, pune-mi banii mei, două milioane, te dai peste cap dacă nu azi mai amân oamenii până mâine dimineaţă că-s doi oameni! În cât timp ajungi la bancă?

C.: - Ajung în cinci minute, ajung.

A.: - Când ajungi la bancă mă... mă suni să-ţi dau terminaţia la cont.

C.: -Cum?

A.: - Când ajungi la bancă mă suni să-ţi dau terminaţia la contu’ de card a femeii. Aiştea două milioane îs banii mei, cinci trebuie mutaţi şi încă cu cinci ai scăpat ieftin!

C.: - Da’ n-am de unde să iau avocate, n-am, nu ştiu, (neinteligibil).

A.: - Băi te cred că n-ai de unde să iei. Mai amâni pentru ziua de mâine, da’ mâine dimineaţă până-n prânz îţi rezolvi problema cu acelea cinci!

C.: - Tu încearcă să rezolvi ce poţi şi vezi să-mi citeşti şi mie dosarul mâine dimineaţă.

A.: - Măi omule, tu ai văzut că omu-i vasluian şi-i de-al nostru!

C.: - Da.

A.: - Că dacă era vreun muist, da’ nu se poate degeaba C..

C.: - Ştiu avocate (neinteligibil).

A.: - Când, când s-o dat de la Ferma şi pe la...şi când o dat (...) sute de milioane când i-o cerut lu’ Y. când i-o luat aurul la Târgu Mureş şase sute de milioane, îs sute de milioane şi tu ai câteva milioane!

C.: - Ei ştiu (neinteligibil) da’ ştii tu că valurile, valurile alea.

A.: - Păi da, da, du-te şi pune, pune... Da, gata nu mă mai interesează! Pune mie bani mei că ai promis că mai îmi dai două milioane şi mâine până-n prânz te rezolvi cu celea cinci. Când eşti la bancă mă suni să-ţi dau terminaţia la cont.

C.: - Bun.

A.: - Da.

C.: - Ajung îţi pun două milioane, dar fii atent aicea.

A.: - Îmi pui, aceia-s banii mei.

C.: - Bun, am înţeles. Ascultă oleacă ca să ne înţelegem.

A.: - Eu. ..da. Să le luăm uşor. Hai!

C.: - Îţi trimit două milioane.

A.: - Da, banii mei, da.

C.: - Lasă oleacă banii tăi.

A.: - Hai!

C.: - Lasă oleacă de banii tăi că.

A.: - Da, gata. Hai, zi-i mai departe.

C.: - Nu, noi ne compensăm, noi suntem alătă categorie, altă (neinteligibil).

A.: - Da măi. Da, da, da. Zi mai departe.

C.: - Mai întâi să...să încerci ceva cât decât să rezolvi cât de cât aşa treaba în partea ailaltă că.

A.: - C.!

C.: - Ca să nu mă trezesc cu alte rahaturi.

A.: - Păi, păi da’ vezi ca săptămână nu te trezeşti cu alte rahaturi, eu te înţeleg că nu ai bani, n-ai avut nici ieri nici alaltăieri, da’ mâine faci pe dracu-n patru şi-i ai!

C.: - Fac tot posibilul, ce pot!

A.: - Deci tu acu’ îmi trimiţi banii mei şi mâine faci pe dracu-n patru pentru oameni! Ai înţeles. Da. Hai când ajungi la bancă mă suni. Ai zis că cinci minute!

C.: - Bun. încearcă (neinteligibil).

A.: - Când eşti...când eşti la bancă...când eşti la bancă mă suni să-ţi dau terminaţia.

C.: - Da acum ajung în două minute dă-mi mesaj cu contul.

A.: - Nu ăi când eşti acolo mă suni pe mine.

C.: - În două minute ajung.

A.: - Când eşti acolo mă suni pe mine. Da. Hai, aştept telefonu’ tău!

C.: - Hai!

A.: - Hai!

În data de 10.07.2013 la ora 13:25:17, A., aflat la postul telefonic x este contactat de C., aflat la postul telefonic x şi poartă următoarea discuţie:

A.: - Ai ajuns ăi mutule?

C.: - Da, ia zi contul avocate.

A.: - Hai, îţi dau terminaţia. Da?

C.: - Da, da. Stai să-l scriu pe ceva.

A.: - Hai!

C.: - Stai aşa.

A.: - în afară de RO că-i trimiţi prin Z.. Îi x

C.: - Alo! Alo! Oleacă mai încet.

A.: - Şi zi-mi titularul contului.

C.: - Băi criminalule, zi mai aşa mai uşor x.

A.: - Da. x. Să-mi spui titularul contului.

C.: - Care titular?

A.: - Al contului unde mi-l trimiţi.

C.: - Ce, du-te la Z.!

A.: - Băi Z., Z., titularul contului unde mi-l trimiţi!

C.: - Băi îţi pun banii în contul acesta mă. (tuşeşte)

A.: - Păi cum îl cheamă pe titular.

C.: - (tuşeşte) Băi omule!

A.: - Ştii că ai mai greşit o dată o cifră şi.

C.: - Bine avocate, bine. Hai!

A.: - Da’ tu eşti acum la bancă?

C.: - Da, da!

A.: - Păi şi eu mă duc la bancă că-i poprire pe cont la mine. Îi pe cardul femeii şi trebuie repede luaţi, ştii tu cum să faci! Ştii tu treaba cu nea’ AA. de- acolo: opt sute de milioane trei sute-i tragem cinci sute-i dăm!

C.: - (râde)

A.: - Că tre’ să mă duc repede, ca să înţelegi.

C.: - (tuşeşte) Bine. Hai!

A.: - Hai! în cât timp te sun?

C.: - Ce să mă suni mă că eu acum îţi fac depunerea.

A.: - Îi bun. Hai!

C.: - Hai! Pa, pa.

În data de 10.07.2013 la ora 13:32:25, A. aflat la postul telefonic x contactează pe C., aflat la postul telefonic x şi poartă următoarea discuţie:

C.: - Da avocate.

A.: - C., ai făcut depunerea?

C.: - Acum imediat că-s la coadă aici.

A.: - A, eşti la coadă. Ca să ştiu că ea are poprire pe cont.

C.: - Cine?

A.: - Deci imediat cum îi pui... Ascultă-mă! Imediat cum îi pui eu tre’ să-i şi scot. Eu mai am două minute până ajung la bancomat cu femeia.

C.: - A, banco...A!

A.: - Păi da. Tu când ai făcut depunerea, imediat eu i-am şi scos ca să nu-i ieie că-i poprire pe cont. Adică îţi blochează statul banii.

C.: - Ştiu, ştiu. (cască)’

A.: - Tre’ să mă mişc repede. Da. Ei dacă ştii ştii.

C.: - Lasă să mai... (râde) lasă să ia şi statul dreptul! (râde)

A.: - Bun. Deci fii atent, când i-ai pus m-ai şi sunat. Să-mi spui titularul de cont, tre’ să fie J..

C.: - A, J..

A.: - Da, femei-mea, J.. Ăsta-i titularul de cont.

C.: - Bine atunci.

A.: - Hai! Mai durează? Câţi oameni ai în faţă?

C.: - Cum?

A.: - Câţi oameni ai în faţă?

C.: - Doi oameni mai am.

A.: - Ei, mai durează, cinci minute mai durează. Hai, aştept telefonu’ tău.

C.: - Bine. Hai! Pa, pa.

A.: - Hai! Pa, pa.

În data de 10.07.2013 la ora 13:37:11 A. aflat la postul telefonic x este contactat de C., aflat la postul telefonic x şi poartă următoarea discuţie:

A.: - Da C..

C.: - Cum ai spus că se cheamă acolo? Da, J..

A.: - J..

C.: - Da, da, da. Uite acum (neinteligibil) asta îţi fac depunerea.

A.: - Gata. Hai! Şi mâine rămâne până-n prânz C..

C.: - Bine. Hai!

A.: - Diferenţa de cinci. la şi înţelege.

C.: - Bine. Bine.

A.: - Hai!

C.: - Pa, pa.

În data de 15.07.2013 la ora 17:40:00, A. de la postul telefonic x transmite lui C., aflat la postul telefonic x următorul mesaj:

"x J."

În data de 15.07.2013 la ora 18:11:36, A. aflat la postul telefonic x este contactat de C., aflat la postul telefonic x şi poartă următoarea discuţie:

A.: - Da C..

C.: - Vezi că ţi i-am pus acum.

A.: - Cât?

C.: - Ţi-am pus două milioane.

A.: - Păi şi diferenţa C.?

C.: - Cum?

A.: - Diferenţa?

C.: - Nu mă mai înnebuni că n-am nici eu avocate. Înţelege şi tu avocate un lucru că am luat împrumut de la cineva astea două milioane.

A.: - Deci C. am ţinut oamenii iştea încurcaţi de când m-ai rugat tu, împrumută, dă-te peste cap. Ţi-am zis că am avut băiatu’ bolnav.

C.: - Băi avocate! Vezi şi tu avocate cum faci acolo ca să fie bine că n-am nici eu avocate. Când o să am mai mult o să-ţi dau mai mult, stai tu liniştit că noi doi suntem coraboranţi. Ai înţeles?

A.: - C. eu mâine tot după ora două te sun. Măcar să-i dau şi la oameni cu ţârâita. Eu stau acum cu omu’...eu stau acum cu omu’.

C.: - Da, da’ ia încearcă, ia şi rezolvă treaba acolo.

A.: - Eu stau acum cu omu’ după mine, mă plimb prin oraş ca să-i dau banii, cinci milioane. Şi m-am mai împrumutat pentru copilul meu. Pentru copilul meu îi altă treabă, da’ pentru tine-i altă treabă.

C.: - Bine. Hai, vezi ia şi rezolvă acolo. Hai că mă sună cineva.

A.: - Ne-auzim, deci tot aşa mâine după două ne-auzim.

C.: - Bine. Hai! Pa, pa.

Ulterior, inculpatul A. i-a comunicat inculpatului C. faptul că a dat suma de 500 RON procurorului de caz şi i-a solicitat insistent să-i trimită diferenţa de bani, motivând faptul că această diferenţă a achitat-o dintr-un împrumut de la un apropiat al său.

În data de 16.07.2013 la ora 17:17:26, A. aflat la postul telefonic x este contactat de C., aflat la postul telefonic x şi poartă următoarea discuţie:

A.: - Da C.,

C.: - Salut avocate. Ce faci?

A.: - Păi nu fac nimic bine. Deci nu fac nimic bine!

C.: - Păi dacă nu faci tu bine nu fac nici eu bine.

A.: - Păi da’ la tine se aude bocănind în casă C..

C.: - Da, păi îs acasă.

A.: - Păi da pune mâna trimite bani C. că ţi-am dat cinci bastoane pentru om. Pune mâna şi înţelege. Mi-ai trimis două trimite diferenţa că mă doare capu.

C.: - Trimit avocate, da’ nu cred că pot să-ţi trimit astăzi.

A.: - Nu mă interesează azi că eu nu vreau cu panaramă cu lumea la poartă C.. Deci eu nu vreau panaramă cu lumea la poartă.

C.: - Şi de unde să iau avocate că nu am.

A.: - Da' nu... da’ nu, nu ştiu. Nu ştiu. Când o fost bine şi ai scăpat o fost foarte bine. Nu ştiu.

C.: - Lasă asta, acum rezolvă celelalte probleme.

A.: - Nu, celelalte probleme discutăm de mâine dimineaţă de când ajung oamenii, da’ problema cu banii omului daţi trebuie neapărat astăzi. Nu ştiu.

C.: -Nu.

A.: - Deci eu nu ştiu.

C.: - Avocate nu am, o lăsăm pentru mâine.

A.: - N-o las pentru mâine deloc că mie nu (neinteligibil) să claxoneze oamenii la poartă.

C.: - Bun. Atunci hai, ne mai auzim într-o oră să văd, (neinteligibil).

A.: - Deci C. nu să vezi cu problema rezolvată, pune mâna şi înţelege. Deci pune mâna şi înţelege că eşti om matur şi tu.

C.: - Bine atunci.

A.: - Pune mâna şi înţelege.

C.: - Hai, ne auzim într-o oră da’ nu promit nimic.

A.: - Da’ nu că nu promiţi nimic, ne auzim într-o oră cu problema rezolvată, deci nu te juca.

C.: - Şi dacă nu am de unde să iau avocate ce fac?

A.: - Nu ştiu, da... Ăha la voi într-o oră în mahala nu se există să găseşti tu trei milioane să mi le trimiţi.

C.: - Nu iau eu...’

A.: - C.!

C.: - N-am de unde să iau eu bani din mahala.

A.: - Nu ştiu. Deci eu nu ştiu..Eu. nu ştiu, eu am luat, ţi-am rezolvat problema şi soluţia-i bună pune mâna şi înţelege! Eu ţi-am mai spus libertatea ta nu stă în cinci milioane, în şase, în şapte, în doişpe! Când îi ferească Dumnezeu aţi dat, ţi-am zis, şi patru sute de milioane. Şi tot o mai stat câteva luni la frână. Şi eu şi cu bani puţini şi cu p..la-n gură. Mă auzi?

C.: - Hai ne auzim într-o oră. Hai!

A.: - Deci într-o oră faci tot posibilul, nu ştiu cum îi pui cum să-i dau la om să scap de el. Ce-i de mâine ne auzim de mâine după ora opt. Deci pune ca să scap de om. Ieri i-am dat două, o stat după mine prin oraş, m-am plimbat până i-ai pus tu.

C.: - Bine. Bine. Hai!

A.: - Şi acum... Deci într-o oră maxim să... (se bâlbâie) să-i spui şi omului. C.: - Bine. Bine. Bine.

A.: - Hai!

C.: - Hai! Pa.

3. La data de 10.06.2011, numitul L. a depus la Primăria Municipiului Vaslui cererea înregistrată sub numărul x/10.06.2011 prin care a solicitat relaţii în legătură cu suprafaţa de 300 mp teren situată în Vaslui, strada x nr. 6. Acesta a menţionat faptul că, în baza Legii nr. 18/1991 şi 10/2001 a solicitat atribuirea în proprietate a terenului care a aparţinut tatălui său, BB.. La data de 17.06.2011 Primăria Municipiului Vaslui i-a comunicat lui L., faptul că, pentru a putea obţine acea suprafaţă de teren, este necesar să prezinte acte justificative, iar dacă nu deţine aceste documente, singura posibilitate este formularea unei acţiuni în constatare la instanţa de judecată.

În acest context, la data de 07.07.2013, L. l-a contactat pe A. comunicându-i că, fratele său P. are o problemă de discutat cu el. În aceeaşi zi, cei trei s-au întâlnit la domiciliul numitului P., iar A. l-a contactat telefonic pe numitul K., din cadrul Primăriei Vaslui:

În data de 07.07.2013 la ora 14:03.32, A. aflat la postul telefonic x, contactează pe K. aflat la postul telefonic x şi poartă următoarea discuţie:

A.: - Alo!

K.: - Alo, da!

A.: - Domnu K. şi K.?

K.: - Da!

A.: - V-aţi dat cu semnătura pe o hârtie de la PRIMĂRIE şi-i gravă situaţia!

K.: - Da! Da ştiu!

A.: - Îi A., avocatu!

K.: - Te-am recunoscut acum, da! Te-am recunoscut!

A.: - K., îţi spus aşa telefonic, ca informaţie. E vorba de L. pentru un teren de trei sute de metri pătraţi! Care o vrut (...) pe x nr. 6! Care o vrut el să-l ia înapoi!

K.: - Ăăăă (...)

A.: - Aşa, el o făcut o cerere la tine, care-i situaţia? El când o făcut cerere o depus şi documentaţia sau o fost simplă cerere?

K.: - Stai oleacă! Nu ştiu cine-i ăsta! Deci ce o cerut? Un loc de casă, a cerut la legea zece?

A.: - Pe x!

K.: - Pe fond funciar sau ce e acolo?

A.: - (se dresează altei persoane: x ăsta unde vine?) Măi, pe lângă y! A fost cererea, ascultă-mă, a fost depusă pe 10.06 şi răspunsul s-o dat de la PRIMĂRIE pe 17.06!

K.: - Da nu ştiu cazul, nu cunosc cazul!

A.: - Bun nu-l ştii, gata! Bănuiesc că la câte le ai tu pe cap!

K.: - Da! Aşa e!

A.: - Mâine dimineaţă eu plec la IAŞI că am treabă! Doişpe doişpe jumătate dau de tine la PRIMĂRIE ?

K.: - Da, da, da! Sunt, sunt! Sunt acolo!

A.: - Da?

K.: - Da, bun, ne auzim

A.: - Bun, d-asta te-am şi plictisit şi-mi cer scuze că-i duminică şi nu era ora potrivită da având în vedere că ne cunoaştem poţi să mă înjuri de două ori, da după ce închizi telefonul!

K.: - Nu, stai liniştit A., nu-i problemă!

A.: - Bun K., hai, să trăieşti, pa, pa!

K.: - Sănătate, pa, pa numai bine, pa!

A doua zi, conform înţelegerii, inculpatul A. s-a deplasat la PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Vaslui, unde a discutat cu K., ulterior pretinzându-i lui L. suma de 250 RON, din care 150 RON pentru a-i da lui K. pentru a-i rezolva problema şi 100 RON pentru el.

În data de 08.07.2013 la ora 16:30.31, A. aflat la postul telefonic x, este contactat de L. aflat la postul telefonic x şi poartă următoarea discuţie:

A.: - Alo!

L.: - Salut domn A.! L. vă deranjează!

A.: - Nea L. acu am discutat cu CC. pe numărul matele!

L.: - Da!

A.: - Am vorbit în partea ceia.

L.: - Da!

A.: - Deci, nici mai mult nici mai puţin, de început, cu tot cu deranjul meu, ca să vezi că îs băiat fin, îmi dai două jumate!

L.: - Măi omule, da ce-ai făcut?

A.: - Nu te înţeleg!

L.: - Ăăăă cu ce... adică cu ăsta, cu K.?

A.: - Da, cu K.!

L.: - Aşa!

A.: - Ca să fac eu altă cerere tot de mâine dimineaţă, că mâine dimineaţă la opt, opt şi zece dacă-s la matele le fac eu pe toate!

L.: - E, bun!

A.: - Că nimeni, nu-ţi munceşte pe degeaba!

L.: - Băi omule da ce... domnu A. eu, adică e meseria mata!

A.: - Păi, nu! Meseria mea nu-i ca să umblu eu după acte la PRIMĂRIE!

L.: - Păi nu da mata n-ai înţeles, adică.

A.: - Prin prisma meseriei mele se deschid nişte uşi!

L.: - Păi eu ce spun!

A.: - Asta-i problema!

L.: - Păi aia-i! Păi eu ce spun! Specialitatea asta nu poate s-o facă orişicare!

A.: - Deci, ca să înţelegi, unu jumate îl dau lui K., unu mi-l opresc mie, că mă apuc de foi!

L.: - Bun, aşa! Cu cazierul cela poate rezolvăm.

A.: - Cu cazierul da, tot! Eu de-abia mă duc acuma să-mi iau băietu!

L.: - Aşa!

A.: - Deci, două jumate! Când mi-i dai că eu trebuie să fiu serios? Când vorbesc cu omu.

L.: - Aţi luat actele, aţi luat ceva? Să-i arăt lui P.!

A.: - Nu-i arăţi lui P.!

L.: - Eee!

A.: - Lu P. poţi să-i arăţi când fac o cerere şi primeşte răspunsul, mâine e marţi, pe miercuri-joi îi arăţi lu P.!

L.: - Eee!

A.: - Că nimeni nu pedalează degeaba pentru P.!

L.: - Păi da eu nu trebuie să vorbesc cu P.?

A.: - Păi da, eu am discutat cu CC. şi CC. o spus că matele eşti la P.!

L.: - Păi da, da.

A.: - Deci, nea L., matele cu mine discuţi!

L.: - Da domne da!

A.: - Pregăteşti două jumate. Ţi-am zis: unu jumate îl mut acolo, unu mi-l opresc mie, că m-apuc de făcut hârtii şi de pedalat!

L.: - Da domne!

A.: - Că nimeni nu aleargă!

L.: - Da domn A., bine!

A.: - Bun! În cât timp te sun pe matale sau în cât timp vin la matale?

L.: - Păi stai oleacă, că P. acuma nu-i acasă!

A.: - Da unde mai este plecat?

L.: - E plecat şi el să plimbe oleacă! Îl doare picioarele! Mă duc eu la el. Îţi dau telefon.

A.: - Şi la mine durează, să zic, vreo jumate de oră, patruj de minute până mă duc să iau băietu să-l aduc acasă!

L.: - Pentru că pe ăla îl doare picioarele şi i-o zis medicul să mai facă mişcare, ştii!

A.: - Da nea L.!

L.: - Şi l-o dus oleacă copilul cela al lui să-l plimbe.

A.: - Da, da, da! Las să-l plimbe! Las că-i bun dacă face mişcare!

L.: - Aşa, aşa, să facă mişcare!

A.: - Şi la mine durează vreo patruzeci de minute până mă duc şi eu să fac mişcare, să iau băietu şi să-l aduc!

L.: - Da, da!

A.: - Te sun în patruzeci de minute pe numărul ista sau pe al CC.?

L.: - Pe ista mă suni!

A.: - Pe ista! Da cu problema rezolvată! Deci eu mi-am pus cuvântul, pe mine m-ai sunat, eu am venit, eu o rezolv!

L.: - Bine domnu A.!

A.: - Bun, hai! Când termin şi eu cu copilul.

L.: - Da domnu, mă suni!

A.: - Bun, hai! Să trăieşti, pa, pa!

L.: - Pa!

A doua zi, respectiv la data de 09.07.2013, inculpatul A. s-a întâlnit cu L., care din suma solicitată, i-a dat celui dintâi suma de 200 RON (100 RON de la el şi o sută de RON de la fratele său P.), motivând faptul că nu are mai mulţi bani. Cei doi au mers la Primăria Municipiului Vaslui, unde L. a rămas la intrarea în instituţie, iar A. a intrat la oficiul juridic. După aproximativ jumătate de oră, A. a ieşit din Primărie şi i-a spus că a discutat cu K. şi că se va rezolva problema şi să aştepte răspuns.

4. La data de 27.06.2013 între numita O. şi DD. a avut loc un conflict spontan în incinta Pieţei Traian din Municipiul Vaslui. Numita O. era vânzătoare la II N. care avea închiriată o tarabă în incinta acestei pieţe.

Întrucât conflictul a escaladat, la el participând mai multe persoane, printre care şi numitul N., administratorul pieţei a sunat la 112, la locul conflictului deplasându-se organele de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Vaslui, care au sancţionat-o contravenţional pe O. pentru tulburarea liniştii publice.

Conform regulamentului de organizare şi funcţionare a pieţelor agroalimentare din Municipiului Vaslui, orice persoană care desfăşoară activitate comercială în piaţă trebuie să manifeste un comportament civilizat atât faţă de consumatori, cât şi faţă de ceilalţi utilizatori ai pieţei. Încălcarea acestei obligaţii este sancţionată cu amendă şi 3 puncte penalizare. În cazul acumulării unui număr de cinci puncte de penalizare, utilizatorul sancţionat va pierde dreptul de comercializare în piaţă pe o perioadă de trei luni.

Având în vedere faptul că numita O. mai avea şi alte sancţiuni aplicate în cursul anului 2013, era pasibilă de suspendarea dreptului de comercializare în piaţă.

Conform art. 57 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, viceprimarul este subordonat primarului şi înlocuitorul de drept al acestuia, care îi poate delega atribuţiile sale.

Prin Dispoziţia Primarului Municipiului Vaslui nr. 198/10.05.2013, M., viceprimar al Municipiului Vaslui, a fost delegat pentru exercitarea atribuţiilor de coordonare şi supraveghere a activităţii Direcţiei Pieţe, Târguri şi Oboare.

În acest context, numitul N. a apelat la A. care, la data de 02.07.2013, l-a contactat telefonic pe M., la acea dată viceprimar al Municipiului Vaslui, şi i-a solicitat o întrevedere:

În data de 02.07.2013 la ora 08:12:18, A. aflat la postul telefonic x contactează pe M. aflat la postul telefonic x şi poartă următoarea discuţie:

M.: - Alo!

A.: - Alo! Bună dimineaţa!

M.: - 'Neaţa!

A.: - Domnu' viceprimar M. şi M.?

M.: - Da.

A.: - Avocat A. vă deranjează. Sunt băiatul doamnei EE. din staţia FF..

M.: -Aha! Bună...ziua! Bună dimineaţa!

A.: - 'Neaţa! Cam matinală ora dar mi-am permis să vă deranjez că după aia mai am instanţă.

M.: - Spuneţi.

A.: - Spuneţi-mi, vă rog frumos, pentru o problemă simplă care nu pot să v-o detaliez prin telefon, vă pot găsi la birou şi spuneţi-mi dumneavoastră în cât timp puteţi ajunge.

M.: - Veniţi acuma.

A.: - Poftiţi?

M.: - Acuma, după aia intru în... altă activitate.

A.: - Bun. în maxim zece minute dacă ajung la dumneavoastră îi bine, ca timp?

M.: - Haideţi! Haideţi!

A.: - Bine. Bun. Vă mulţumesc.

M.: - Pa.

Ulterior, inculpatul A. l-a contactat pe N. şi i-a solicitat să fie pregătit cu bani, suma urmând să i-o comunice mai târziu:

În data de 02.07.2013 la ora 15:46:19, A. aflat la postul telefonic x - IMEI: x, contactează pe N. aflat la postul telefonic x (CARTELA PREPAID) şi poartă următoarea discuţie:

A.: - Da N.!

N.: - Salut!

A.: - Să trăieşti!

N.: - Ai mai vorbit ceva cu.

A.: - Mă văd în zece minute. Acuma sunt acasă, aştept şi eu o maşină!

N.: - Da, bine, bine.

A.: - Da. Deci dacă e (...) Deci, fii atent! Dacă e nevoie de mardei.

N.: - Da.

A.: - Şi trebuie loco nu mai aşteptăm până diseară! Suni tu pe cineva în piaţă.

N.: - Aha!

A.: - Şi mă duc. Din neamurile tăle! Nu ştiu nici cât îi scorul, m-aş trezi vorbind pe de rost acuma!

N.: - Bă, te duci şi vorbeşti cu el şi vedem noi ce facem!

A.: - Deci, eu, după ce vorbesc cu el, te-am sunat pe tine, îţi spun cât e scorul, rezolvăm problema pe loc şi mă trimiţi undeva în piaţă, dacă tu eşti plecat în deplasare!

N.: - Da, da, da!

A.: - Deci, ca să fie rezolvată!

N.: - Da, da, da!

A.: - Deci eu mi-aştept oricât...ştii ei după ora patru cam termină!

N.: - Da, da, da!

A.: - Deci, de asta ţi-am mai spus! Eu nu-s genul de om hapsân sau să fac japcă pe faţă! Ai mers cu mine, ai văzut. Am discutat, s-o vorbit!

N.: - Numai să se rezolve problema! Nu căăă.

A.: - N., deci acuma e obrazul meu în joc!

N.: - Să fie rezolvată problema! Ca să nu mai (neinteligibil) după aceea că te trezeşti cu una cu alta!

A.: - Măi omule, îi obrazul meu în joc!

N.: - Da.

A.: Nu că dăm trei RON ca la loz în plic, poate câştigăm poate nu câştigăm!

N.: - Da domne, da!

A.: - Mai ai un pic de răbdare că te sun eu.

N.: - Da.

A.: Îţi spun cât e scorul şi mă trimiţi în piaţă, dacă trebuie, să mă duc să iau lovelele!

N.: - Da, da, da!

A.: - Deci, dacă acu s-o vorbit, acu trebuie mutat şi lozul!

N.: - Da domne, da!

A.: - Da!? Chiar dacă tu eşti la depărtare, nu ştiu, mă trimiţi la O., la cine ai tu în mahala

N.: - Îţi spun eu care e treaba.

A.: - Îmi zici, da! Da mai ai un pic de răbdare!

N.: - Bine, bine!

A.: - După ora patru! Hai!

N.: - Bun, sănătate!

A.: - Să trăieşti! Pa, pa!

În aceeaşi zi, inculpatul A. l-a contactat pe N. şi i-a pretins suma de 500 RON pentru a-i da lui M. pentru rezolvarea pozitivă a problemei sale:

În data de 02.07.2013 la ora 16:33:59, A. aflat la postul telefonic x, contactează pe N. aflat la postul telefonic x (CARTELA PREPAID) şi poartă următoarea discuţie:

N.: - Da.

A.: - Alo!

N.: - Da. da.

A.: - Fii atent! Ştii care-i scoru' la meci?

N.: - Ă?

A.: - Ca să fie treaba bună? Îi cinci bastoane! Din pct. meu de vedere nu-i mult, deci nu ai treabă.

N.: - Băi, îi făcută treaba?

A.: - Cum?

N.: - Îi făcută treaba, zic?

A.: - Deci, toată treaba pentru om. Şi pentru mine că am fost am deschis o uşă eu îs mulţumit cu ce-o fost dimineaţă.

N.: - Da. Da' nu-i problemă. Da. Da' ştii care-i treaba?

A.: -Zi!

N.: - Am sunat acasă la fată şi...(neinteligibil) mai bine lasă-mă ca să ajung cu acasă deseară, eu într-o oră jumate-două ajung.

A.: - Bun. Gata! Ajungi matale într-o oră jumate-două? Da' dacă am vorbii să rămâne pe în scara asta nu cârâi omu' de azi pe mâine că...(neinteligibil).

N.: - Nu dom'le da" eu îs om...da' eu îs om serios domnu'... Cum adică?

A.: - Gata. Nu. eu asta ţi-am spus. gata.

N.: - Cum ajung acasă.

A.: - Când ajungi... Gata. Deci când ajungi la Vaslui mă suni!

N.: - Da. deci când (neinteligibil).

A.: - Având în vedere că îi patru...îi patru jumate, zic şase jumate eşti acasă. Şi la şapte-i lumină afară.

N.: - Da dragă. da. Nicio problemă. Lasă că.

A.: - Gata. hai! Drum bun către casă!

N.: - Cum am ajuns acasă am rezolvat.

A.: - Deci gata.

N.: - Deci s-o rezolvat treaba tot de la cap la coadă, nu?

A.: - Cinci bastoane rezolvat cap-coadă!

N.: - Nu-i problemă, eu ţi-am spus care-i treaba, eu îs om serios, nu-s căcat.

A.: - Deci ai văzut, nici eu nu...adică nu-s genu’ ca să te manglesc bre că atâta cu atâta. Ai mers dimineaţă cu mine, ai văzut am vorbit, s-o stabilit scorul la meci, asta este!

N.: - Da tată. Da, da. da. Bine.

A.: - Bun. Hai! Ne auzim undeva la ora şapte.

N.: - Bine. Te sun eu. Când ajung eu în Vaslui te sun eu.

A.: - Bun, gata. Hai!

N.: - Şase jumate-şapte cel târziu eu sunt în oraş. Bine. Sănătate!

A.: - Ţi-am zis şapte, ce asta, că am luat în calcul că mai pierzi matale cu drumul.

N.: - D'apăi merg. Ştii ce greu merg? Ferească Dumnezeu ce-i pe traseul ista.

A.: - Gata. Deci şapte dacă nu mă suni matale te sun eu.

N.: - Da, da, da. da. da. Da, da, da.

A.: - (Neinteligibil) neserios.

N.: - Da tată, da. Ei cum?

A.: - Gata. Hai, drum bun! Ne-auzim!

N.: - Numai bine! Numai bine!

A.: - Hai! Sănătate!

Întrucât N. dorea ca respectiva sumă de bani să o dea numai după ce se va rezolva problema, inculpatul A. a insistat, motivând că, în momentul în care va da această sumă, problema sa va fi şi rezolvată:

În data de 03.07.2013 la ora 13:10:11, A. aflat la postul telefonic x, contactează pe N. aflat la postul telefonic x (CARTELA PREPAID) şi poartă următoarea discuţie:

N.: - Da.

A.: - Să trăieşti nea' N.! Ce faci?

N.: - Păi ce să fac? Uite am fost încolo la deal şi.

A.: - Aşa. Şi?

N.: - O spus că n-o primit nici un ordin, nimic!

A.: - Păi...n-o primit nici un răspuns nimica, acu' am vorbit eu cu vicele primar.

N.: -Aşa.

A.: - Da' trebuie mişcat. Când s-o mişcat o şi primit răspunsu’. (Neinteligibil).

N.: - Eu până ce nu...Nuu, păi nu-i aşa treaba tată. Îţi spun eu care-i treaba. în timpul când s-o rezolvat treaba eu am sărit cu saielele. Când am auzit că-i treaba bună eu îs pe...pe poziţie.

A.: - M.

N.: - Păi nu-i mai bine aşa decât să...? Păi da.

A.: - Eu ţi-am...Deci (neinteligibil).

N.: -Da. păi.

A.: - (Neinteligibil) un număr pe linia doi.

N.: - Hai! Bine. Hai! Hai că mai vorbim!

În data de 03.07.2013 la ora 13:11:55, A. aflat la postul telefonic x, contactează pe N. aflat la postul telefonic x (CARTELA PREPAID) şi poartă următoarea discuţie:

N.: - Da.

A.: - Păi nea' N.!

N.: - Da.

A.: - Păi fii atent ca să nu, deci să nu fie nici pe-a mea nici pe-a matale.

N.: - Da.

A.: - O lăsăm până mâine dimineaţă.

N.: - O lăsăm ca să rezolvăm problema că.

A.: - Da.

N.: - Auzi, ascultă-mă ce-ţi spun eu. Tu tre' să ai încredere în mine că eu sunt un om serios, nu sunt...Da’ eu până ce nu văd negru pe alb problema n-am cum, acuma să fim obiectivi tu să fii în locul meu. Când am văzut că este treaba bună, dom'le gata, s-o rezolvat treaba, sănătate.

A.: - Deci nu...nu mai bine o lăsăm.

N.: - (Neinteligibil) problema.

A.: - O lăsăm până mâine dimineaţă.

N.: - Da tată. Da. da. bineînţeles. Da' nu-i nicio problemă. Da.

A.: - Matale mâine dacă nu mai pleci după marfa eşti în Vaslui.

N.: - Da' nu mai sunt. Că unde să plec că nu mai sunt. Că nu. nu. nu.

A.: - Bine. Gata. Deci uite eu.

N.: - Asta.

A.: - Mai rămâne aşa până mâine dimineaţă

N.: - Da tată. da. Să vedem care-i treaba, dacă se rezolvă.

A.: - Bun. gata.

N.: - Că eu parcă nu vreau ?

A.: - Dacă eu ţi-am promis că-i aşa îi aşa. Hai!

N.: - Îi bun. Bun.

A.: - Da.

N.: - Bun. Dacă se rezolvă îi bun. Nu, nicio problemă.

A.: - Hai! Ne-auzim mâine dimineaţă. Ora nu pot să ţi-o promit că-i opt jumate că-i nouă fără. că-i nouă şi.

N.: - Da. Bine. Bine. Da tată, da! Îs acasă toată ziua. Da. da. da. da.

A.: - Gata. Hai!

N.: - Sănătate!

A.: - Spor la saiele! Pa.

După ce Poliţia Municipiului Vaslui a înaintat la Primăria Municipiului Vaslui procesul-verbal de sancţionare contravenţională a numitei O., Direcţia Administrare Pieţe, prin adresa x/08.07.2013, a comunicat numitei O. faptul că, urmare a încălcării regulamentului de organizare şi funcţionare a pieţelor agroalimentare din Municipiului Vaslui, începând cu data de 12.07.2013 nu mai are dreptul de a mai comercializa în piaţa agroalimentară Traian pentru o perioadă de trei luni.

5. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui nr. x/P/2012, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a numitului E. pentru săvârşirea unei infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi a unei infracţiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.. Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Vaslui la data de 29.01.2013 sub numărul x/2013.

La data de 14.03.2013, dată la care avea loc primul termen de judecată în acest dosar, numitul E. l-a cunoscut, prin intermediul lui GG., pe A. căruia i-a explicat situaţia sa juridică în acel dosar. A. i-a spus că va putea obţine o condamnare cu suspendare şi a încheiat cu el contract de asistenţă juridică pentru suma de 1.000 de RON pentru judecarea pe fond a dosarului nr. x/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Vaslui. Au stabilit ca banii să fie achitaţi în mai multe rate, aproximativ câte 200 RON pe lună. De asemenea, A. i-a spus să adopte poziţia procesuală de recunoaştere a faptelor pentru a beneficia de circumstanţe atenuante şi a obţine o pedeapsă cu suspendare.

La termenul din data de 04.04.2013, numitul A. a depus împuternicirea avocaţială seria x/ÎMP Nr. x/2013 din data de 04.04.2013 şi a solicitat acordarea unui termen pentru studierea dosarului şi pregătirea apărării.

Până la sărbătoarea Paştelui din acel an, E. i-a achitat lui A. onorariul prevăzut în contractul de asistenţă juridică în sumă de 1.000 RON.

La începutul lunii iunie 2013, E. s-a întâlnit cu A. şi GG. la o alimentară de lângă Liceul x din localitatea Vaslui, inculpatul A. pretinzându-i suma de 1.300 RON pentru a o da judecătorului pentru a dispune tot o condamnare cu suspendare

După aproximativ două zile, E. i-a dat suma de 1.000 RON solicitându-i ca diferenţa să o achite ulterior, inculpatul A. comunicându-i că va vorbi el să aştepte cu restul de bani.

După aproximativ o săptămână, E. a fost contactat telefonic de inculpatul A., care i-a spus că a vorbit cu persoana la care trebuia să dea banii şi că trebuie să dea suma de 600 RON, în loc de 300 cât mai rămăsese diferenţa, pentru că a aşteptat, iar, în caz contrar, va pierde toţi banii pe care îi dăduse până la acea dată, sumă pe care E. i-a dat-o după alte 2 - 3 zile, ocazie cu care inculpatul A. i-a spus că o va da acolo unde trebuie şi să stea fără grijă că treaba este rezolvată.

La data de 27.06.2013 E. a fost contactat telefonic de către inculpatul A. care i-a spus că instanţa a rămas în pronunţare şi că trebuie să mai dea încă 300 euro sau 1.200 RON. Ulterior, acesta i-a spus că aceşti bani trebuie să-i dea procurorului de şedinţă pentru a nu formula recurs împotriva sentinţei penale prin care se va dispune suspendarea executării pedepsei pe care urma să o pronunţe judecătorul, aşa cum discutase cu acesta când i-a dat banii. E. i-a spus că nu are bani la acel moment, inculpatul A. comunicându-i că încearcă să amâne pronunţarea ca să aibă timp să fac rost de bani.

În data de 27.06.2013 la ora 16:22:54, A. aflat la postul telefonic x, contactează pe E. aflat la postul telefonic x şi poartă următoarea discuţie:

E.: - Da!

A.: - Ce faci E.?

E.: - Da ce să fac, muncesc!

A.: - Munceşti?

E.: - Da!

A.: - Fii atent că am primit semnal din partea cealaltă! Mai trebuie!

E.: - Cât? (neinteligibil)

A.: - Cum?

E.: - Cât?

A.: - Deci azi îi cu scrisul! O rămas în directivă!

E.: - Da.

A.: - Mai pregăteşti trei sute de euro neapărat! Deci când ieşi de la muncă, din pământ din iarbă verde! Sau dacă nu doişpe în RON!

E.: - Da!

A.: - Cum?

E.: - Să văd ce fac şi te sun!

A.: - Nu, nu, nu! Neapărat că azi se scrie cu pixul pe foaie!

E.: - Ştiu da să văd dacă am de unde să fac rost!

A.: - Nu merge că dacă de unde! Că dacă nu-i de unde... din altă parte! Ferească domnu!

E.: - Ştiu!

A.: - Nici oamenii nu stau că .

E.: - Da văd!

A.: - La cât te sun?

E.: - La şasă cel târziu!

A.: - Şase cel.. nu te sun, te sun mai devreme că nu ţin lumea încurcată!

E.: - Da.

A.: - Te sun la şase fără un sfert!

E.: - Îhî!

A.: - Hai, să trăieşti! Şi cu problema rezol... zbate-te, nu ştiu! Te dai peste cap, una-i să munceşti în libertate alta-i ferească Dumnezeu! Hai! Te sun eu! La fără un sfert, pa, pa!

A doua zi, E. a discutat cu GG. care i-a spus că încearcă să facă el rost de bani pe care să-i dea lui A. pentru el, ulterior spunându-i că a făcut rost de bani şi i-a dat, urmând ca el să-i dea acestuia suma de 1.200 RON, lucru confirmat şi de inculpatul A. care i-a spus să stea liniştit că treaba e rezolvată.

Prin Sentinţa penală nr. 859/02.07.2013 a Judecătoriei Vaslui, numitul E. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate.

S-a arătat că activitatea infracţională a inculpaţilor este conturată din analiza şi coroborarea următoarelor acte de urmărire penală:

1. adresa nr. x/10.07.2017 a SC T. SRL din care rezultă faptul că, la data de 05.07.2013, inculpatul A. a primit suma de 200 RON;

2. adresa nr. x/07.07.2017 a Z. SA prin care au fost înaintate extrasele de cont ale numiţilor G. şi J. din care rezultă următoarele:

- la data de 26.06.2013, în contul numitului G. a fost depusă de către C. suma de 300 RON, sumă ce a fost retrasă de la ATM TRIBUNAL Vaslui în aceeaşi zi, iar la data de 01.07.2013 a fost depusă către C. suma de 350 RON, sumă ce a fost, de asemenea, retrasă în aceeaşi zi de la ATM AG PODU I. Vaslui;

- la data de 10.07.2013, în contul numitei J. a fost depusă de către C. suma de 200 RON, sumă ce a fost retrasă în aceeaşi zi de la ATM TRIBUNAL Vaslui, iar la data de 15.07.2013 a fost depusă de către C. suma de 200 RON, sumă ce a fost, de asemenea, retrasă în aceeaşi zi de la ATM AG PODU I. Vaslui;

3. adresa nr. x/27.10.2017 a Biroului Notarial Q. prin care a fost înaintată procura specială autentificată sub numărul x din data de 21.05.2012 din care rezultă că C. a fost împuternicit de R. (administrator de drept al SC F. SRL) ca în numele ei şi pentru ea, precum şi în numele societăţii şi pentru aceasta, să înfăptuiască orice act de administrare şi dispoziţie pentru buna desfăşurare a activităţii societăţii, pentru ducerea la îndeplinire a mandatului putându-se prezenta la organele financiare şi la alte organe de control, administraţia financiară, trezorerie, poliţie, faţă de toate instituţiile statului şi faţă de terţii privaţi;

4. documentele privind SC F. SRL Vaslui înaintate de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui cu adresa nr. x/31.03.2014 respectiv:

· raportul de inspecţie fiscală nr. x/31.08.2013;

· decizia privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. x/31.08.2013;

· Fişa privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. x/31.08.2013;

· Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/29.08.2013;

· Procesul-verbal de sancţionare a contravenţiilor nr. x/28.08.2013;

· Procesul-verbal nr. x/29.08.2013;

· Procesul-verbal nr. x din data de 19.07.2013 întocmit de către HH. şi II., comisari în cadrul GĂRZII FINANCIARE, secţia Vaslui la SC F. SRL cu privire la relaţiile comerciale cu SC H. SRL.

5. documentele înaintate de către Judecătoria Vaslui cu adresa x din data de 14.06.2017: împuternicirea avocaţială A.; încheierile de şedinţă din 14.03.2013, 04.04.2013, 25.04.2013, 23.05.2013 şi 27.06.2013; Sentinţa penală nr. 859/02.07.2013 din care rezultă următoarele:

· prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui nr. x/P/2012, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a numitului E. pentru săvârşirea unei infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi a unei infracţiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.. Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Vaslui la data de 29.01.2013 sub numărul x/2013

· la termenul din data de 04.04.2013 numitul A. a depus împuternicirea avocaţială seria x/ÎMP Nr. x/2013 din data de 04.04.2013 şi a solicitat acordarea unui termen pentru studierea dosarului şi pregătirea apărării

· la termenul din data de 27.06.2017 (ultimul înaintea pronunţării) A. a solicitat instanţei aplicarea art. 81 C. pen. având în vedere că E. a recunoscut şi regretat faptele comise, are loc de muncă, provine dintr-o familie bună şi a fost recuperat prejudiciul

· prin Sentinţa penală nr. 859/02.07.2013 a Judecătoriei Vaslui, numitul E. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate.

6. documentele înaintate de către Judecătoria Iaşi cu adresa x din data de 16.06.2017: declaraţia dată de C. la data de 01.07.2011; declaraţia dată de C. în calitate de învinuit la data de 29.03.2013; împuternicirea avocaţială seria x/ÎMP nr. x/2013 - avocat A.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală nr. x din data de 08.07.2013;

7. copia rechizitoriului x din data de 11.07.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi prin care numitul C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 4 din Legea nr. 241/15.07.2005;

8. Documentele înaintate de către Primăria Municipiului Vaslui cu adresa nr. x/20.06.2017:

· cererea numitului L. înregistrată la Primăria Municipiului Vaslui cu nr. x/10.06.2011 prin care a solicitat relaţii în legătură cu terenul situat în Vaslui, strada x nr. 6;

· răspunsul Primăriei Municipiului Vaslui cu nr. x/17.06.2011;

· cererea formulată de către O. înregistrată la Primăria Municipiului Vaslui cu nr. x/01.07.2013;

· comunicarea Direcţiei Administrare Pieţe, Târguri şi Oboare Vaslui nr. 234/08.07.2013 prin care i s-a comunicat numitei O. faptul că, urmare a încălcării în mod repetat a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Direcţiei Administrare Pieţe, Târguri şi Oboare, precum şi a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Pieţelor Agroalimentare din Municipiul Vaslui, începând cu data de 12.07.2013 nu mai are dreptul de a mai comercializa în Piaţa Agroalimentară x pentru o perioadă de trei luni.

· Referatul nr. x/03.07.2013 al administratorului Pieţei Traian;

· Procesul-verbal nr. x din data de 27.06.2013 întocmit de către Poliţia Municipiului Vaslui pe numele O.;

· Procesul-verbal nr. x din data de 27.06.2013 întocmit de către Poliţia Municipiului Vaslui pe numele DD.;

· Procesul-verbal nr. x din data de 27.06.2013 întocmit de către Poliţia Municipiului Vaslui pe numele JJ.;

9. Documentele înaintate de către Primăria Municipiului Vaslui cu adresa nr. x/27.06.2017:

· Hotărârea Consiliului Local Vaslui nr. 89/29.09.2010 prin care a fost aprobat Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Pieţei Agroalimentare Traian

· Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Pieţei Agroalimentare Traian

· Hotărârea Consiliului Local Vaslui nr. 59/20.06.2013 prin care a fost aprobat Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Pieţelor Agroalimentare din Municipiul Vaslui

· Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Pieţelor Agroalimentare din Municipiul Vaslui

10. Documentele înaintate de către Primăria Municipiului Vaslui cu adresa nr. x/03.10.2017:

· Dispoziţia Primarului Municipiului Vaslui nr. 850/27.11.2012 prin care au fost delegate viceprimarului M. atribuţiile primarului privind coordonarea şi supravegherea Direcţiei Pieţe Târguri şi Oboare;

· Dispoziţia Primarului Municipiului Vaslui nr. 198/10.05.2013 prin care au fost delegate viceprimarului M. atribuţiile primarului privind coordonarea şi supravegherea Direcţiei Pieţe Târguri şi Oboare;

· Hotărârea Consiliului Local Vaslui nr. 116/08.12.2010 prin care a fost aprobat Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Direcţiei Administrare Pieţe, Târguri şi Oboare.

11. Declaraţia dată în calitate de martor de către numitul E. la data de 25.07.2017 în care a precizat următoarele:

În luna ianuarie 2013 am fost trimis în judecată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat. Am contactat un avocat căruia i-am explicat situaţia mea, eu având şi o condamnare cu suspendare tot pentru săvârşirea infracţiunii de furt, iar acesta mi-a spus că voi fi condamnat cu executare.

În acea perioadă prin intermediul lui GG. (bunicul acestuia era vecin cu mine) l-am cunoscut pe A., despre care GG. mi-a spus că este un avocat bun.

(...).

La începutul lunii iunie 2013, m-am întâlnit cu A. şi GG. la o alimentară de lângă Liceul x, iar A. mi-a spus că procesul meu se apropie de final şi, având în vedere că eu aveam deja o condamnare cu suspendare, pentru a obţine tot o condamnare cu suspendare în acest dosar să-i dau suma de 1.300 RON pentru a-i da judecătorului prin intermediul său. De faţă la această discuţie a fost şi GG.. I-am spus lui A. că nu am în acel moment acea sumă de bani dar voi încerca să fac rost.

După aproximativ două zile am obţinut un avans de la locul de muncă în sumă de 1.000 RON şi m-am întâlnit cu A. şi GG.. De faţă cu acesta din urmă i-am dat lui A. suma de 1.000 RON şi i-am spus că atât am pe moment, urmând ca diferenţa de 300 RON să i-o dau ulterior. A. a luat banii şi mi-a spus că va vorbi el să mă mai aştepte cu restul de bani, după care a plecat cu GG. cu maşina.

După aproximativ o săptămână m-a sunat A. care mi-a spus că a vorbit cu persoana la care trebuia dea banii şi că trebuie să dau suma de 600 RON, în loc de 300 cât mai rămăsese diferenţa pentru că m-a aşteptat, iar în caz contrar voi pierde toţi banii pe care îi dădusem până la acea dată.

După alte 2 - 3 zile m-am întâlnit cu A., tot în zona Liceului x, care era însoţit de GG. şi, de faţă cu acesta din urmă, i-am dat lui A. suma de 600 RON pretinsă de el pentru a o da judecătorului. A. a luat suma de bani şi mi-a spus că o va da acolo unde trebuie şi să stau fără grijă că treaba este rezolvată.

La data de 27.06.2013 am fost contactat telefonic de către A. care mi-a spus că instanţa a rămas în pronunţare şi că trebuie să mai dau încă 300 euro sau 1.200 RON. Ulterior, acesta mi-a spus că aceşti bani trebuie să-i dea procurorului de şedinţă pentru a nu formula recurs la sentinţa penală cu suspendare ce urma să o dea judecătorul, aşa cum discutase cu acesta când i-a dat banii. I-am spus că nu am bani la acel moment, iar el mi-a spus că încearcă să amâne pronunţarea ca să am timp să fac rost de bani.

12. Declaraţia dată în calitate de martor de către numitul II. la data de 14.10.2017 în care a precizat următoarele:

În perioada 01.06.1992 - 24.07.2013 am deţinut funcţia de comisar în cadrul Gărzii Financiare Vaslui. În anul 2013, urmare a unei solicitări a Gărzii Financiare Iaşi am efectuat verificări operative la SC F. SRL Vaslui cu privire la relaţiile comerciale cu SC H. SRL Grajduri.

Pentru efectuarea controlului, împreună cu colegul meu HH., ne-am deplasat la sediul social declarat al societăţii situat în Centrul de Afaceri Vaslui unde am constatat că societatea nu funcţiona în biroul în care figura sediul. Am contactat directorul Centrului de Afaceri care ne-a comunicat că, contractul de închiriere cu această societate expirase. Nu îmi amintesc cu exactitate modul în care am luat legătura cu reprezentanţii SC F. SRL Vaslui, posibil să fi verificat la ORC şi să fi identificat un număr de telefon. Din câte îmi amintesc am apelat la acel număr la care a răspuns R. pe care am invitat-o la sediul Gărzii Financiare Vaslui.

Înainte de a se prezenta la noi, R. a mers la Centrul de Afaceri Vaslui şi a prelungit contractul de închiriere pentru sediul social.

Ulterior, s-a prezentat la noi împreună cu avocatul A. zis A., care a depus împuternicire pentru a reprezenta societatea la efectuarea controlului. Pe acesta îl cunosc de când era copil, fiind vecin de apartament cu părinţii săi. Le-am dat celor doi invitaţia pe care erau menţionate documentele pe care trebuiau să le prezinte pentru efectuarea controlului. Ulterior, cei doi s-au prezentat cu documentele contabile ale societăţii şi am efectuat controlul. Arăt faptul că mai erau însoţiţi de un bărbat (probabil soţul sau o sudă a sa). Nu îmi amintesc figura acestuia. Nu îmi amintesc ca în perioada în care efectuam controlul, respectiv 19.06.2013-27.06.2013 şi 16.07.2013-18.07.2013 să fi restituit documente contabile ale societăţii. Este posibil ca între cele două perioade de mai sus, să fi restituit o parte din documentele contabile ale societăţii care nu vizau operaţiuni economice avute în obiectivul de control.

Precizez faptul că, în perioada 01.07.2013 - 15.07.2013, împreună cu HH., am fost detaşaţi în Vama Giurgiu, fapt pentru care a fost întrerupt controlul. Nu îmi amintesc dacă am discutat cu KK. din cadrul DGFP Vaslui în legătură cu această societate, noi de altfel colaborând frecvent în controalele pe care le efectuam.

Declar faptul că numitul A. nu ne-a solicitat să efectuăm controlul mai repede la această societate. De asemenea, arăt faptul că nu am avut nici o discuţie cu A. cu privire la vreo sumă de bani, nu ne-a fost oferită, nu am solicitat şi nu am primit vreo sumă de bani de la acesta. Nu aveam cu acesta o relaţie apropiată, eu îi cunoşteam mai bine pe părinţi, cu el având o relaţie mai distantă.

La finalul controlului am întocmit Procesul-verbal din data de 19.07.2013 prin care am constatat că SC F. SRL Vaslui efectuase tranzacţii cu aur în baza unor documente care nu îndeplineau condiţii de documente justificative pentru a fi înregistrate în contabilitate şi am întocmit decizie de instituire a măsurilor asigurătorii şi s-a formulat sesizare penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui.

13. Declaraţia dată în calitate de martor de către numitul HH. la data de 14.10.2017 în care a precizat următoarele:

În perioada 1992 - 31.10.2013 am deţinut funcţia de comisar în cadrul Gărzii Financiare Vaslui. Urmare a unei solicitări a Gărzii Financiare Iaşi, în anul 2013, am efectuat verificări operative la SC F. SRL Vaslui cu privire la relaţiile comerciale cu SC H. SRL Grajduri.

Societatea avea sediul social în cadrul Centrului de Afaceri Vaslui unde am mers împreună cu II. şi am constatat că biroul unde figura societatea era închis. Am luat legătura cu responsabilul Centrului de Afaceri care ne-a transmis că societatea nu funcţionează la acea adresă, având contractul de închiriere expirat.

Nu îmi amintesc cu exactitate modul în care am luat legătura cu reprezentanţii societăţii, însă îmi amintesc că s-au prezentat la sediul Gărzii Financiare Vaslui, administratorul societăţii R. însoţită de avocatul A. care a depus împuternicire avocaţială de reprezentare a societăţii. Îmi amintesc faptul că documentele societăţii au fost predate de către numitul A.. Numita R. nu s-a mai prezentat la sediul nostru, toate documentele fiind întocmite cu A., în baza împuternicirii avocaţiale.

În perioada respectivă am fost detaşaţi în Vama Giurgiu timp de două săptămâni, fapt pentru care controlul a fost întrerupt. La un moment dat, A. a solicitat să-i restituim actele contabile ale societăţii, motivând că se efectua la acel moment şi un control fiscal de către DGFP Vaslui şi trebuie să completeze actele fiscale.

I-am restituit actele şi, după ce ne-am întors din Vama Giurgiu, le-a adus din nou şi am finalizat controlul, fiind întocmit procesul-verbal din data de 19.07.2013 în care am constatat că societatea înregistrase în contabilitate operaţiuni comerciale fictive prin evidenţierea de documente care nu îndeplineau condiţiile de documente justificative cauzând un prejudiciu bugetului de stat. Cu privire la cele constatate s-a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui.

La finalul controlului, documentele contabile au fost restituite lui A., fiind întocmit în acest sens proces-verbal de predare primire.

Declar faptul că numitul A. nu ne-a solicitat să efectuăm controlul mai repede la această societate. De asemenea, arăt faptul că nu am avut nici o discuţie cu A. cu privire la vreo sumă de bani, nu ne-a fost oferită, nu am solicitat şi nu am primit vreo sumă de bani de la acesta.

14. Declaraţia dată în calitate de martor de către numitul L. la data de 03.10.2017 în care a precizat următoarele:

Îl cunosc pe numitul A. zis A. aproximativ din anul 2010 - 2011 când am apelat la acesta pentru un proces pe care îl aveam cu privire la solicitarea unor despăgubiri.

Tatăl meu BB. a deţinut o suprafaţă de aproximativ 300 mp teren pe strada x nr. 6 care a fost ocupat abuziv de vecini în urmă cu aproximativ 50 ani.

În anul 2011 am formulat o cerere la Primăria Municipiului Vaslui - Serviciul Agricol în care am solicitat relaţii în legătură cu această suprafaţă de teren. Cu privire la această cerere Primăria Municipiului Vaslui mi-a comunicat să prezint documente justificative pentru acea suprafaţă de teren.

În anul 2013 fratele meu P. (în prezent decedat) a spus să luăm legătura cu avocatul A. (pe care îl cunoştea personal) şi să-i solicităm să facă demersurile necesare pentru a obţine această suprafaţă de teren.

Am luat legătura cu A. căruia i-am solicitat să formuleze o cerere la Primăria Municipiului Vaslui - Oficiul Juridic. Acesta a spus că va întocmi o cerere în care va solicita documente de la Primăria Municipiului Vaslui. Ulterior, am fost contactat telefonic de către A. care a spus a discutat şi că trebuie să-i dau două sute cinci zeci de RON, din care 100 RON pentru el şi 150 RON pentru K., din cadrul Primăriei Municipiului Vaslui, pe care îl cunoaşte personal şi care ne va rezolva favorabil cererea.

Ulterior, m-am întâlnit cu A. şi, din suma solicitată, i-am dat suma de 200 RON (100 RON de la mine şi o sută de RON de la fratele meu P.) şi i-am spus că nu am mai mulţi bani. Am mers împreună la Primăria Municipiului Vaslui unde eu am rămas la intrarea în instituţie, iar A. a intrat la oficiul juridic. După aproximativ jumătate de oră A. a ieşit din Primărie şi mi-a spus că a discutat cu K. şi că se va rezolva problema noastră şi să aştept răspuns.

Întrucât nu am primit nici un răspuns, am luat legătura din nou cu A. care mi-a spus că mai durează şi că voi primi răspuns. Nici până în prezent nu am primit răspuns de la Primăria Municipiului Vaslui.

Arăt faptul că nu am semnat nici un contract de asistenţă juridică cu A..

15. Declaraţia dată în calitate de martor de către numitul K. la data de 23.06.2017 în care a precizat următoarele:

Lucrez în cadrul Primăriei Municipiului Vaslui din anul 2003. Până în anul 2012 sau 2013 am deţinut funcţia de (...) iar, ulterior, funcţia de şef serviciu (...).

Cu privire la numiţii L., P. şi A. precizez următoarele: Numitul L. a formulat nenumărate cereri la Primăria Municipiului Vaslui pe linie socială, solicitând diferite ajutoare băneşti sau în natură (lemne de foc, materiale de construcţii ş.a.) De asemenea, acesta a locuit într-o casă naţionalizată şi a solicitat, după evacuare, atribuirea unei alte locuinţe. Cunosc faptul că, în prezent, locuieşte într-o locuinţă socială, dar nu cunosc în ce bază legală. Acesta locuieşte împreună cu concubina sa LL. şi au o fată pe nume MM.. Este posibil să aibă mai mulţi copii. Pe numitul P. este posibil să îl cunosc, dar nu îl pot identifica în acest moment. Cei doi sunt de etnie romă şi au venit la primărie cu diferite probleme.

Cu privire la cererea numitului L. referitoare la terenul de pe strada x nr. 6 precizez următoarele:

După ce au fost solicitate de către DNA IAŞI documente cu privire la L. şi P. am efectuat verificări la registratura primăriei şi am constat că L. figurează în anul 2013 cu trei solicitări, iar în anul 2014 cu nouă solicitări având ca obiect ajutor bănesc, lemne de foc, acces cantină socială, certificat fiscal, adeverinţă registru agricol, bani liceu. Nici una dintre aceste cereri nu are ca obiect terenul din Vaslui, strada x nr. 6.

Mi s-a prezentat cu ocazia prezentei declaraţii cererea formulată la data de 10.06.2011 de către numitul L. în care solicita relaţii cu privire la terenul de pe strada x nr. 6 şi răspunsul Primăriei din data de 17.06.2011, care a fost semnat şi de mine şi declar faptul că nu îmi amintesc nimic legat de această cerere. După studierea răspunsului arăt faptul că răspunsul a fost formulat de către Serviciul Agricultură din cadrul primăriei, iar eu am semnat în calitate de consilier juridic. Cu siguranţă am verificat în evidenţele noastre dacă există temei legal (acte justificative) pentru soluţionarea favorabilă a cererii. Din verificările efectuate de mine la registratura Primăriei Vaslui nu a rezultat existenţa vreunei alte cereri formulate în anul 2013 pentru această suprafaţă de teren de către L..

Pe numitul A. îl cunosc de mai mult timp, ca de altfel pe majoritatea avocaţilor din Baroul Vaslui, întrucât eu reprezint în instanţă Primăria Vaslui. Nu am fost şi nu sunt în relaţii de prietenie cu acesta. Ultima dată acesta a venit la Primăria Vaslui în urmă cu o lună sau două, cu o problemă legată de un client al său care a fost sancţionat de poliţia locală pentru că efectuase lucrări de construcţii la un apartament, fără a avea avizele necesare. Eu i-am comunicat să respecte legea şi, dacă i s-a pus în vedere să sisteze lucrările, să nu mai continue. Acesta, la interval de două trei luni, vine la Primăria Vaslui cu diverse probleme. Uneori acesta mă contactează telefonic să mă întrebe diferite speţe în legătură cu problemele pe care le au clienţii săi cu primăria.

Declar faptul A. nu mi-a oferit, promis şi nu i-am solicitat bani, bunuri sau alte valori pentru a-l ajuta în vreun fel la rezolvarea cererilor/petiţiilor cu care venea la Primăria Vaslui.

Nu îmi amintesc că A. să-mi fi solicitat să verific dacă în evidenţele Primăriei numiţii L., P. sau BB. figurează cu vreo suprafaţă de teren.

(...).

Arăt faptul că am verificat în evidenţa informatică privind cererile înregistrate la primărie în perioada 2013-2017 şi nu figurează nici o cerere formulată de A..

De asemenea, prin notă internă x/21.06.2017 am solicitat la Serviciu Cadastru Agricultură şi la Direcţia de Amenajare a Teritoriului şi Urbanism din cadrul Primăriei Vaslui să-mi comunice dacă, în anul 2013, au avut în lucru vreo cererea a pe numele NN. referitoare la o suprafaţă de teren din Vaslui, strada x. Aceste servicii mi-au comunicat că nu au avut în lucru vreo astfel de cerere.

16. Declaraţia dată în calitate de martor de către numitul N. la data de 02.10.2017 în care a precizat următoarele:

Din anul 1993 - 1994 comercializez legume-fructe în Piaţa Agroalimentară x din Municipiul Vaslui. În anul 2013 îmi desfăşuram activitatea în cadrul II N., iar fiica mea O. vindea produse la o tarabă a acestei întreprinderi.

La sfârşitul lunii iunie 2013 a avut loc un conflict spontan între mine, fiica mea, O., cu DD. în urma căruia am fost sancţionaţi contravenţional toţi trei de către Poliţia Municipiului Vaslui. Întrucât fiica mea O. mai avea şi alte sancţiuni, risca să-i fie suspendat dreptul de a comercializa produse în Piaţa Agroalimentară x.

Prin intermediu unei cunoştinţe am luat legătura cu A., avocat în cadrul Baroului Vaslui, care mi-a spus că îl cunoaşte pe viceprimarul municipiului Vaslui şi o poate ajuta pe fiica mea pentru a nu-i fi suspendat dreptul de comercializare în piaţă.

Împreună cu A. am mers la Primăria Municipiului Vaslui, unde A. a discutat cu M.. Eu nu am auzit ce au discutat cei doi, întrucât eram la distanţă de aceştia, dar, la finalul discuţiei, a venit A. şi mi-a spus că s-a rezolvat treaba, în sensul că fiicei mele nu-i va mai fi suspendat dreptul de comercializare în piaţă.

Ulterior, în cursul aceleaşi zile, am fost contactat telefonic de către A. care mi-a spus că a discutat cu viceprimarul M. şi trebuie să-i dau acestuia cinci sute de RON prin intermediul său pentru a rezolva problema fiicei mele O., respectiv de a nu-i fi suspendat dreptul de comercializare în piaţă.

I-am spus că nu-i dau nici un ban până nu se va rezolva problema. Am mers şi am verificat la administraţia pieţii, unde mi s-a spus că nu au primit nimic în acest sens. Ulterior, am primit adrese din partea Direcţiei Administraţiei Pieţe prin care eu am fost sancţionat cu trei puncte penalizare, iar fiicei mele O. i s-a suspendat dreptul de comercializare pe trei luni în Piaţa Traian.

Am luat legătura cu A. căruia i-am prezentat comunicările, iar acesta mi-a solicitat din nou suma de 500 RON, iar eu i-am spus că nu-i dau nici un leu, întrucât nu a rezolvat problema.

De la acea dată şi până în prezent nu am mai discutat cu A..

17. Declaraţia dată în calitate de martor de către numitul M. la data de 02.10.2017 în care a precizat următoarele:

În perioada 2012 - 2015 am deţinut funcţia de viceprimar al Municipiului Vaslui. În această funcţie, conform dispoziţiei primarului, aveam în subordine Direcţia de Administrare Târguri Pieţe şi Oboare. Ca principale atribuţii pe această linie, luam anumite decizii pentru bunul mers al activităţii (aplicarea întocmai a regulamentului de organizare al pieţelor, la care, de altfel, am şi contribuit la modificarea lui, vizite în pieţe şi constatarea stării de conformare a activităţilor care se desfăşurau). Atribuţiile mele pe această linie nu erau prevăzute în vreun document eu doar mai mult supravegheam activităţile care se desfăşurau în pieţe.

Pe numita O. o cunosc, ca de altfel, pe mai mulţi comercianţi şi producători care îşi desfăşurau activitatea în pieţe, din anul 2012. Îmi amintesc faptul că în vara anului 2013 a venit la mine directorul Direcţiei de Administrare Târguri Pieţe şi Oboare, OO. care mi-a adus la cunoştinţă faptul că există în piaţă un comerciant căruia îi va fi suspendat dreptul de comercializare conform regulamentului de funcţionare, întrucât acumulase un anumit număr de puncte. Nu îmi amintesc dacă mi-a spus că era vorba de numita O.. Precizez faptul că era prima situaţie în care se aplica sancţiunea suspendării dreptului de comercializare. I-am spus faptul că trebuie aplicat regulamentul întocmai.

În aceeaşi perioadă, a venit la mine numitul A. (care mi-a spus că o cunosc pe mama sau soacra sa), din câte îmi amintesc era însoţit de o altă persoană (nu îmi amintesc despre ce persoană era vorba), şi mi-a spus că o reprezintă pe O. şi că doreşte să purtăm o discuţie referitoare la situaţia ei. Nu a fost o discuţie foarte lungă, i-am spus că, din pct. meu de vedere regulamentul trebuie aplicat şi, din câte îmi amintesc, l-am îndrumat către directorul direcţiei pieţe.

Nu îmi amintesc dacă am mai discutat ulterior cu A., datorită faptului că a trecut o perioadă îndelungată, precum şi faptul că în funcţia pe care o deţineam discutam cu foarte multe persoane.

Declar faptul că nu am avut nici o discuţie cu A. referitoare la vreo sumă de bani, nici nu am pretins şi nici nu mi-a fost oferită de către acesta vreo sumă de bani.

Cu ocazia prezentei declaraţii mi s-au prezentat discuţiile telefonice purtate de mine cu A. şi declar faptul că acestea sunt discuţiile mele telefonice şi numărul de telefon pe care îl foloseam (îl folosesc şi în prezent).

Aşa cum am declarat anterior, după ce Poliţia Municipiului Vaslui a comunicat procesele-verbale de sancţionare contravenţională, numitei O. i-a fost suspendat dreptul de comercializare pe o perioadă de trei luni, lucru ce i-a şi fost comunicat.

Arăt faptul că decizia de suspendare a dreptului de comercializare se lua la nivelul Direcţiei de Administrare Târguri Pieţe şi Oboare, cu privire la acest lucru având şi eu un cuvânt de spus, aşa cum am precizat mai sus, solicitând să se aplice regulamentul.

18. Declaraţia dată în calitate de martor de către numitul G. la data de 04.10.2017 în care a precizat următoarele:

Îl cunosc pe numitul A. zis A. aproximativ din anul 2009 sau 2010 când am apelat la el pentru a mă reprezenta într-un proces de divorţ. Ulterior, întrucât nu aveam un loc de muncă, A. mi-a propus să-l transport cu autoturismul meu la diferite instanţe sau în anume localităţi, pentru acest lucru urmând să primesc bani pentru transport.

Am fost de acord şi până în anul 2013 l-am transportat pe acesta în diferite localităţi. În general, A. avea clienţi cetăţeni de etnie rromă din localitatea Grajduri, unde l-am şi transportat de mai multe ori.

La un moment dat, am mers cu A. la Parchetul Oradea unde avea cetăţeni de etnie rromă din localitatea Grajduri şi pentru acest transport am primit în contul meu deschis la Z. suma de 1.000 RON. Nu îmi amintesc ce persoană a depus în contul meu această sumă, însă A. mi-a spus că a vorbit cu clienţii săi să-mi depună această sumă în cont pentru transport.

De asemenea, întrucât A. nu avea nici un cont deschis, m-a rugat să accept ca diferiţi clienţi ai săi să depună sumele de bani în contul meu şi, ulterior, să scot aceste sume şi să i le înmânez. Am fost de acord cu acest lucru şi am primit în cont mai multe sume de bani pe care le-am retras de la bancomat şi i le-am înmânat lui A.. Nu am primit nimic pentru acest serviciu. Eu am înţeles că aceste sume de bani reprezentau onorariul său pentru serviciile prestate.

Cu ocazia prezentei declaraţii mi s-a prezentat extrasul meu de cont de la Z. din perioada 03.06.2013 - 31.12.2013 şi declar faptul că toate sumele de bani încasate în cont sunt pentru A., aceste sume le-am retras şi i le-am înmânat acestuia. Cu privire la aceste sume, numitul A. mi-a spus că reprezintă plata pentru serviciile pe care le presta pentru ei.

Nu îmi amintesc numele acestora, în general aceştia folosind porecle, iar eu nu participam la discuţii aşteptând în maşină. De asemenea, nu îmi amintesc de vreo sumă de bani pretinsă de A. pentru comisari din cadrul GĂRZII FINANCIARE Vaslui.

În vara anului 2013 m-am certat cu A. şi ulterior, m-am mutat în localitatea Oneşti. M-am mai întâlnit o singură dată întâmplător cu acesta.

19. Declaraţia dată în calitate de martor de către numita J. la data de 16.10.2017 în care a precizat următoarele:

Pe numitul A. îl cunosc din anul 2012. Tot în anul 2012 m-am mutat împreună cu acesta, locuind cu el până în luna august 2013. După ce m-am mutat cu A., acesta mi-a solicitat să deschid un cont bancar la Z. pentru a încasa sume de bani de la clienţii săi. Din câte îmi amintesc, acesta mi-a motivat faptul că el nu poate să deschidă un cont bancar, întrucât avea datorii şi i se punea poprire pe cont.

Am fost de acord cu acest lucru şi am deschis un cont bancar la Z. - SUCURSALA Vaslui, unde am primit şi un card bancar şi un token.

Cardul bancar i l-am dat lui A. împreună cu codul PIN. Nu cunosc ce sume de bani a primit şi retras din contul deschis pe numele meu la Z., întrucât cardul bancar a stat tot timpul la A.. La început, A. îmi spunea că urmează să primească bani în contul meu, fără a-mi preciza suma sau persoana care depunea banii în cont, dar ulterior nu mai mi-a spus nimic legat de acest lucru.

Cu ocazia prezentei audieri mi s-a prezentat extrasul de cont emis de la Z. din perioada 03.06-21.12.2013 şi declar faptul că toate sumele menţionate au fost depuse de către clienţii lui A.. O singură dată am retras o sumă de bani, imediat după ce am deschis contul bancar, când am mers la bancă împreună cu A. şi am retras o sumă de bani de la ghişeu, întrucât introdusesem greşit PIN-ul şi se blocase cardul.

Ulterior, nu am mai retras nici o sumă de bani nici de la bancomat, nici de la ghişeu, cardul bancar fiind în posesia lui A.. Nu cunosc ce sume de bani au fost depuse în cont, ce persoane au efectuat depunerile şi nici cu ce titlu.

20. Declaraţia dată în calitate de martor de către numita W. la data de 03.10.2017 în care a precizat următoarele:

Din câte îmi amintesc, în perioada mai- septembrie 2013 am întocmit actele contabile ale SC F. SRL Vaslui. La mine s-au prezentat un bărbat de etnie romă din localitatea Grajduri cu porecla C. (nu-i cunosc numele) şi soţia sa R. (nici acesteia nu-i cunosc numele), aceasta din urmă fiind asociat şi administrator al SC F. SRL Vaslui, care mi-au spus că s-au certat cu fosta contabilă şi doresc să le pregătesc documentele contabile, întrucât au un control de la Garda Financiară Vaslui, din ce îmi amintesc. Am fost de acord şi am prelucrat actele contabile pe o perioadă de aproximativ trei-patru luni de zile.

Din ce îmi amintesc era o problemă cu o factură de carne adusă din Ungaria care era înregistrată în contabilitate, dar nu mai exista în fizic. Pentru activitatea efectuată de mine nu a fost încheiat vreun contract. Din ce îmi amintesc am primit de la C. suma de 50 RON la început. O dată am fost la Garda Financiară Vaslui unde am dat declaraţie şi am primit de la C. suma de 100 RON pentru benzină.

Precizez faptul că C. avea un avocat din Vaslui, nu îmi amintesc numele, dar i se spunea A. care reprezenta societatea la GARDA FINANCIARĂ Vaslui. Împreună cu avocatul, R. şi C. am mers la GARDA FINANCIARĂ Vaslui, la domnul comisar II. pentru a preda actele contabile ale societăţii. Nu îmi amintesc alte detalii legat de controalele efectuate de către GARDA FINANCIARĂ Vaslui şi ANAF Vaslui.

La un moment dat a fost efectuată o expertiză contabilă cu privire la această societate, iar la finalizarea acesteia avocatul A. mi-a adus expertiza şi actele de control pentru a le analiza. Ulterior, le-am spus că pot face contestaţie cu privire la constatările celor de la GARDA FINANCIARĂ şi ANAF, întrucât se mai comit greşeli în aceste acte. După efectuarea expertizei nu am mai primit actele contabile ale societăţii şi până în luna septembrie am întocmit evidenţa contabilă cu actele primite de la C..

Nu îmi amintesc ca avocatul zis A. să fi afirmat că trebuie să dea bani la comisarii de la Garda Financiară Vaslui sau la ANAF Vaslui. E posibil ca acesta să fi făcut asemenea afirmaţii, dar nu îmi amintesc întrucât acesta făcea multe afirmaţii.

21. Procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul A., interceptate în baza Autorizaţiei nr. x din data de 20.06.2013 emisă de către Curtea de Apel Iaşi.

Referitor la datele inculpaţilor, s-a precizat în rechizitoriu că, inculpatul A. este avocat în cadrul Baroului Vaslui, înscris în Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei începând cu data de 07.01.2008, calitate în care a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa în prezenta cauză. Nu are antecedente penale, este divorţat şi are un copil minor.

În cursul urmăririi penale, inculpatul nu a fost asistat de către apărător ales.

Fiind audiat în calitate de suspect la data de 25.09.2017, inculpatul a recunoscut faptul că a pretins şi primit sumele de bani lăsând să se creadă că are influenţă asupra comisarilor de la Garda Financiară, magistraţilor şi angajaţilor din cadrul Primăriei Vaslui, însă a arătat că erau rău platnici şi nu achitau onorariile, fapt pentru care, proceda în acest mod, pentru a obţine diverse sume de bani de la aceştia.

În privinţa inculpatului C., s-a arătat că, în cursul urmăririi penale, inculpatul a fost asistat de către apărător ales, avocat PP. - Baroul Iaşi.

În cursul urmăririi penale, inculpatul s-a prevalat de dreptul de nu da declaraţie în cauză.

Cu privire la măsurile asigurătorii, s-a arătat că, faţă de art. 291 alin. (2) C. pen. şi art. 292 alin. (3) C. pen., pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a sumelor de bani care pot face obiectul confiscării speciale şi pentru a asigura executarea măsurii confiscării sumelor primite/date/oferite pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă şi, respectiv, cumpărare de influenţă, prin Ordonanţa din data de 05.12.2017 s-a dispus poprirea sumelor de bani datorate cu orice titlu de către terţe persoane fizice sau juridice (unităţi bancare/instituţii publice/societăţi comerciale etc.) inculpaţilor şi, respectiv instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile deţinute în proprietate de inculpaţii A. - până la concurenţa sumei de 3.050 RON şi C. - până la concurenţa sumei de 1.250 RON. Măsurile asigurătorii dispuse nu au fost puse în aplicare, întrucât inculpaţii nu deţin bunuri mobile/imobile şi nici nu au fost identificate sume de bani asupra cărora să fie pusă în aplicare măsura asigurătorie a popririi.

CAMERA PRELIMINARĂ

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi în data de 18.12.2017, sub nr. x/2017, dată la care a şi debutat faza de cameră preliminară.

La data de 18.12.2017, judecătorul de cameră preliminară a dispus, potrivit art. 344 alin. (2) C. proc. pen., comunicarea, prin adrese, către inculpaţii A. şi C., a copiei certificate a rechizitoriului nr. x din data de 15.12.2017 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a acestora, fiindu-le aduse la cunoştinţă obiectul fazei de cameră preliminară, dreptul de a-şi angaja apărător, de a solicita ca judecata cauzei să se facă şi în lipsă, precum şi faptul că, în 35 de zile de la data primirii rechizitoriului, pot formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, pe care să le depună la dosar.

A formulat cereri şi excepţii în cauză inculpatul C..

Prin Încheierea nr. 14 din 16 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Iaşi a respins cererile şi excepţiile formulate ca fiind nefondate, constatând legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2014 din 15.12.2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Iaşi a formulat contestaţie inculpatul C., aceasta fiind soluţionată prin Încheierea nr. 662/10.07.2018 a judecătorului de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în sensul respingerii ca nefondate.

CERCETAREA JUDECĂTOREASCĂ ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ

Judecata în primă instanţă s-a desfăşurat pe parcursul a 11 termene de judecată.

Inculpaţii A. şi C. au fost legal citaţi, s-au prezentat în faţa instanţei (inculpatul A. s-a prezentat la şapte termene de judecată, iar inculpatul C. s-a prezentat la cinci termene de judecată), inclusiv la termenul din data de 17.05.2019 când au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei.

Inculpatul A. a fost asistat/reprezentat pe tot parcursul judecăţii de apărătorul desemnat din oficiu av. B., potrivit delegaţiei nr. x/15.11.2018 .

Inculpatul C. a fost asistat/reprezentat pe tot parcursul judecăţii de apărătorul desemnat din oficiu av. D., potrivit delegaţiei nr. 6929/16.10.2018, şi parţial de apărătorul ales av. QQ., cu împuternicirea avocaţială seria x nr. x din data de 27.09.2018 .

La termenul de judecată din data de 25.10.2018 s-a dat citire actului de sesizare a instanţei, conform art. 374 alin. (1) din C. proc. pen.

De asemenea, instanţa a adus la cunoştinţă inculpatului A. dispoziţiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen. privind procedura simplificată de judecată, explicându-i în ce constă învinuirea ce i se aduce, l-a înştiinţat cu privire la dreptul de a nu face nicio declaraţie şi i s-a atras atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa

Inculpatul A. a arătat că nu doreşte să fie judecat conform procedurii simplificate şi că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei, arătând că îşi menţine declaraţia pe care a dat-o în faza de urmărire penală (n.n. declaraţia de suspect din data de 25.09.2017).

Faţă de lipsa inculpatului C. de la acest termen de judecată, precum şi de la termenul anterior, având în vedere faptul că acesta avea cunoştinţă despre existenţa fazei de judecată din prezenta cauză, fiind prezent personal şi asistat de avocat ales la primul termen de judecată, instanţa a apreciat că inculpatul nu este interesat de accesarea procedurii simplificate a judecării cauzei. Şi inculpatul C. a uzat de dreptul la tăcere în faţa primei instanţe.

Judecata desfăşurându-se conform procedurii obişnuite, având în vedere solicitările procurorului şi ale inculpaţilor, instanţa a readministrat declaraţiile martorilor audiaţi în faza de urmărire penală, respectiv: declaraţia martorului W., declaraţia martorului G., declaraţia martorului HH., declaraţia martorului II., declaraţia martorului K., declaraţia martorului M., declaraţia martorei J., - după ce, în prealabil, i-au fost aduse la cunoştinţă dispoziţiile art. 117 lit. b) din C. proc. pen. din perspectiva Deciziei nr. 562/2017 a Curţii Constituţionale a României, declaraţia martorului N., declaraţia martorului L. şi declaraţia martorului RR..

În temeiul art. 100 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa a admis cererea formulată de Parchet, după punerea în discuţia contradictorie a părţilor, privind audierea în calitate de martor a numitului GG., apreciind-o ca fiind utilă pentru soluţionarea cauzei. La termenul de judecată din data de 16.05.2019, instanţa a constatat imposibilitatea administrării declaraţiei martorului GG..

Instanţa, la termenul de judecată din data de 04.04.2019, a constatat imposibilitatea readministrării declaraţiei martorului E., faţă de dispoziţiile art. 383 alin. (4) C. proc. pen., declaraţia pe care acesta a dat-o în faza de urmărire penală fiind citită în şedinţă publică.

În interesul soluţionării cauzei au fost ataşate: Sentinţa penală nr. 47 din data de 19.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2018, cu privire la inculpatul A., precum şi fişele de cazier judiciar actualizate ale celor doi inculpaţi.

La termenul de judecată din data de 17.05.2019, instanţa, având în vedere şi Decizia nr. 250/16.04.2019 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a pronunţat asupra schimbărilor de încadrare juridică în sensul respingerii solicitării inculpatului A. de schimbare a încadrării juridice din cinci infracţiuni de trafic de influenţă, într-o singură infracţiune de înşelăciune, în formă continuată, formulată la termenul din data de 25.10.2018, precum şi în sensul admiterii schimbării încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., din cinci infracţiuni de trafic de influenţă, una dintre ele fiind în formă continuată, într-o singură infracţiune de trafic de influenţă, în formă continuată, pusă în discuţie din oficiu, de instanţă, la termenul din data de 07.03.2019, motivele fiind prezentate în încheierea de dezbateri de la termenul menţionat, parte integrantă din prezenta hotărâre.

Din analiza probelor administrate în cauză, în faza de urmărire penală şi în faza de judecată în primă instanţă, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul A., în calitate de avocat activ în cadrul Baroului Vaslui, în intervalul iunie - iulie 2013 (suspendat fiind începând cu data de 18.12.2013, pe durată nedeterminată, conform adresei nr. x din 19.12.2013 a Baroului Vaslui), folosindu-se de această calitate, a obţinut/a pretins pentru sine şi pentru alţii diverse sume de bani de la persoane, inclusiv de la inculpatul C., cărora le promitea rezolvarea unor situaţii juridice, cu eludarea legii, în virtutea influenţei pe care pretindea că o are asupra unor funcţionari publici, în concret însă inculpatul nefăcând niciun demers ilegal faţă de aceşti funcţionari publici, după cum urmează:

1. Aşa cum a reţinut şi parchetul, în prima parte a anului 2013, inculpatul A. a avut calitatea de apărător ales al inculpatului E. (martor în prezenta cauză) în Dosarul nr. x/2013, aflat pe rolul Judecătoriei Vaslui, dosar în care E. fusese trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat.

Martorul E. l-a cunoscut pe inculpatul A. prin intermediul numitului GG. (persoană care nu a fost audiată în faza de urmărire penală şi a cărei imposibilitate de audiere în calitate de martor a fost constatată în prima instanţă). După ce i-a prezentat situaţia sa juridică, inculpatul A. a încheiat cu martorul un contract de asistenţă juridică pentru judecarea pe fond a dosarului nr. x/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Vaslui. Au stabilit ca onorariul de avocat în sumă de 1.000 de RON să fie achitat în mai multe rate, aproximativ câte 200 RON pe lună. De asemenea, inculpatul A. l-a sfătuit pe acesta să adopte poziţia procesuală de recunoaştere a faptelor pentru a beneficia de circumstanţe atenuante şi a obţine o pedeapsă cu suspendare (cu toate acestea inculpatul E. nu a fost de acord cu judecata în procedura simplificată prevăzută la acea dată de art. 3201 din C. proc. pen., aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la termenul din data de 25.04.2013).

Astfel, inculpatul A. a depus la Dosarul nr. x/2013, la termenul de judecată din data de 04.04.2013 (încheierea de şedinţă), împuternicirea avocaţială seria x/ÎMP Nr. x/2013 din data de 04.04.2013, în calitate de apărător ales al inculpatului E., iar până la sărbătoarea Paştelui din acel an (adică până în data de 05.05.2013 când s-a sărbătorit Paştele ortodox în anul 2013) E. i-a achitat lui A. onorariul prevăzut în contractul de asistenţă juridică în sumă de 1.000 de RON.

La data de 27.06.2013, au avut loc dezbaterile pe fond în Dosarul nr. x/2013, Judecătoria Vaslui stabilind pronunţarea soluţiei pentru data de 02.07.2013 (încheierea de la termenul din data de 27.06.2013), dată la care a pronunţat Sentinţa penală nr. 859 prin care E. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate, fiindu-i revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei stabilite printr-o condamnare anterioară (Sentinţa penală nr. 441/11.04.2011 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la data de 28.04.2011 prin nerecurare).

Sentinţa penală nr. 859/02.07.2013 a rămas definitivă la data de 10.12.2013, prin Decizia penală nr. 1284/10.12.2013 a Curţii de Apel Iaşi, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpat (adresa nr. x/14.06.2017 a Biroului de Informare şi Relaţii Publice din cadrul Judecătoriei Vaslui).

În timp ce se desfăşura judecata în primă instanţă în Dosarul nr. x/2013, la începutul lunii iunie 2013, inculpatul A. s-a întâlnit cu martorul E. (clientul său din dosarul penal menţionat) şi cu numitul GG. la o alimentară de lângă Liceul "x" din municipiul Vaslui, ocazie cu care inculpatul i-a pretins martorului suma de 1.300 de RON arătând că trebuie să o dea judecătorului care judecă Dosarul nr. x/2013 pentru ca acesta să dispună tot o soluţie de condamnare cu suspendarea executării pedepsei, aşa cum fusese condamnarea anterioară pe care o suferise martorul. La această discuţie, potrivit declaraţiei martorului E., a fost de faţă şi numitul GG..

După aproximativ două zile de la această solicitare, martorul E. i-a dat inculpatului A. suma de 1.000 de RON, în prezenţa numitului GG., solicitându-i ca diferenţa să o achite ulterior, sens în care inculpatul A. i-a comunicat că "va vorbi el să aştepte cu restul de bani".

După aproximativ o săptămână, martorul E. a fost contactat telefonic de inculpatul A. care i-a spus că a vorbit cu persoana la care trebuia să dea banii şi că acum trebuie să dea suma de 600 de RON, în loc de 300 de RON cât mai rămăsese diferenţa, pentru că a aşteptat, iar, în caz contrar, va pierde toţi banii pe care îi dăduse până la acea dată.

După alte 2 - 3 zile, martorul E. i-a mai dat inculpatului A. suma de 600 RON, în prezenţa numitului GG., acesta asigurându-l că o va da acolo unde trebuie şi să stea fără grijă că treaba este rezolvată.

La data de 27.06.2013, ora 16:22:54, martorul E. a fost contactat telefonic de către inculpatul A. care i-a mai explicat o dată că instanţa a rămas în pronunţare (în dimineaţa zilei de 27.06.2013 ambii fiind prezenţi la şedinţa de judecată în care instanţa, după dezbateri, a anunţat că rămâne în pronunţare şi că aceasta va avea loc pe data de 02.07.2013) şi că trebuie să mai dea încă 300 de euro sau 1.200 RON ["(...) am primit semnal din partea cealaltă! Mai trebuie!"] pentru a primi o soluţie favorabilă în sensul de a rămâne în libertate (procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate purtate în data de 27.06.2013, ora 16:22:54 (pct. 6) redată integral mai sus în cuprinsul rechizitoriului).

Deoarece nu dispunea de această sumă de bani, a doua zi, martorul E. a discutat cu numitul GG. care i-a spus că încearcă să facă el rost de bani pe care să-i dea inculpatului A. pentru el, ulterior spunându-i că a făcut rost de bani şi i-a dat inculpatului, urmând ca martorul E. să-i restituie suma de 1.200 RON, lucru confirmat şi de inculpatul A. care i-a spus să stea liniştit că treaba e rezolvată (convorbirea telefonică din data de 02.07.2013, ora 21:06:22 - pct. 16).

În concret, această sumă de 300 de euro sau 1.200 de RON (echivalentul în RON al sumei de 300 de euro) nu a fost niciodată remisă inculpatului A., acesta şi GG. minţindu-l pe martorul E. cu privire la remiterea sumei.

Ulterior acestei solicitări, deoarece martorul E. nu l-a mai contactat pentru a-i spune dacă îi remite suma de bani pretinsă sau nu, inculpatul A. a purtat mai multe convorbiri telefonice, în perioada 27.06. - 04.07.2013, cu numitul GG., interesându-se dacă martorul a făcut rost de suma de bani, în aceste discuţii făcându-se vorbire şi despre faptul că numitul GG. a luat legătura cu fratele martorului (RR., audiat şi acesta în calitate de martor în cauză) care însă i-a comunicat că nu se amestecă în aceasta problemă.

Ba mai mult, din aceste convorbiri rezultă că inculpatul A. şi numitul GG. aveau o înţelegere şi urma să împartă între ei aceşti bani pe care i-ar fi dat martorul E..

În data de 03.07.2013, atât numitul GG., cât şi inculpatul A. s-au interesat de soluţia pronunţată în dosarul penal al martorului E., inculpatul aflând încă din data de 03.07.2013, ora 15:34, de la un anume M. (n.n. probabil un angajat de la Judecătoria Vaslui care avea posibilitatea de a accesa aplicaţia ECRIS ori avea acces la dosar) pe care l-a contactat telefonic şi care i-a citit soluţia (pct. 17 din procesul-verbal), că, în Dosarul nr. x/333/2013, inculpatul E. a primit o pedeapsă cu închisoare cu executare efectivă.

Cu toate acestea, în data de 04.07.2013, la ora 08:44, când este contactat telefonic de martorul E. pentru a se interesa de soluţia primită, inculpatul A. l-a minţit spunând că nu cunoaşte soluţia şi că urmează să dea un telefon pentru a afla şi apoi îl va contacta. Însă, nici în zilele următoare inculpatul nu i-a comunicat soluţia martorului, deşi acesta l-a sunat şi i-a trimis insistent mesaje în care îi cerea să-l sune, pentru ca abia în data de 08.07.2013, la ora 12:57, inculpatul să răspundă la telefon şi să pretindă din nou că nu cunoaşte soluţia pentru că a fost foarte ocupat şi nu a avut timp să se intereseze de acest aspect. În cadrul discuţiei, martorul i-a precizat că a fost tatăl său la judecătorie şi că "scrie că e doi ani cu sentinţă", context în care inculpatul i-a spus că vor face cale de atac (recurs) pe care tot el îl va formula.

Inculpatul A. a fost contactat telefonic în data de 09.07.2013, la ora 08:51, şi de fratele martorului E., respectiv de martorul RR., faţă de care inculpatul a încercat să se justifice pentru "nereuşita"demersului său de a obţine o soluţie favorabilă în Dosarul nr. x/2013, contrară legii, din conţinutul discuţiei telefonice rezultând că martorul RR. părea a fi la curent cu acţiunea ilicită a inculpatului, urmând să se întâlnească cu acesta, dar şi faptul că E. nu ar fi comunicat membrilor familiei sale faptul că i-a dat bani inculpatului pentru judecătorul ce urma să pronunţe soluţia.

Cu privire la acest act material, inculpatul A. a susţinut, în declaraţia de suspect pe care a dat-o în faza de urmărire penală, singura declaraţie dată de altfel în cauză, că a solicitat suma de 1.600 de RON (echivalentul a 400 euro) de la E., pretinzând că este pentru judecător sau pentru procuror, fără a putea preciza cu exactitate, deoarece nu îi achitase onorariul de avocat, era rău platnic, iar în acest mod l-a constrâns pentru a obţine banii.

Din suma pretinsă a primit doar suma de 1.000 de RON (fără a-i da vreo explicaţie martorului E. dacă această sumă reprezintă onorariu sau este pentru magistraţi), nicio sumă de bani nu a ajuns la vreun magistrat sau la vreun lucrător de poliţie, şi nu-şi aminteşte să fi solicitat suma de 300 euro sau 1.200 RON pentru procuror pentru ca acesta să nu exercite calea de atac a recursului.

Instanţa a constatat că susţinerile inculpatului nu sunt corespunzătoare adevărului, activitatea sa ilicită în raport de martorul E. desfăşurându-se ulterior datei la care acesta îi achitase deja onorariul de avocat în sumă de 1.000 RON, pe de o parte, iar pe de altă parte, modul şi scopul în care inculpatul a solicitat sumele de bani de la martor (solicitând şi primind în concret suma de 1.600 RON, respectiv solicitând suma de 300 euro sau 1.200 RON, pe care nu a primit-o în concret) rezultă dincolo de orice dubiu din convorbirile telefonice purtate şi interceptate legal, aşa cum au fost menţionate mai sus.

Martorul E., audiat doar în faza de urmărire penală (declaraţie), deoarece în faza de judecată s-a constatat imposibilitatea readministrării declaraţiei sale, a prezentat cronologia evenimentelor aşa cum a fost prezentată mai sus, arătând şi faptul că, anterior angajării inculpatului A. ca avocat în Dosarul nr. x/2013, a mai consultat un avocat care i-a spus că va fi condamnat cu executare având în vedere că mai avea o condamnare cu suspendare. Cu toate acestea, inculpatul A. i-a spus că va putea obţine o condamnare cu suspendare, astfel că a încheiat un contract de asistenţă juridică cu acesta pentru suma de 1.000 de RON pe care i-a achitat-o în rate până la Sărbătorile Pascale din acel an 2013.

În ceea ce priveşte pretinderea sumei de 300 euro sau echivalentul în RON al acesteia, respectiv 1.200 RON, martorul a susţinut că ulterior discuţiei telefonice din data de 27.06.2013, inculpatul A. i-a spus că aceşti bani trebuie să-i dea procurorului de şedinţă pentru a nu formula recurs împotriva sentinţei penale prin care se va dispune suspendarea executării pedepsei pe care urma să o pronunţe judecătorul, aşa cum discutase cu acesta când i-a dat banii. Martorul i-a spus că nu are bani la acel moment, motiv pentru care inculpatul i-a comunicat că încearcă să amâne pronunţarea pentru ca acesta să aibă timp să fac rost de bani.

După ce, în cadrul audierii din faza de urmărire penală, a ascultat convorbirea telefonică purtată cu inculpatul A. în data de 27.06.2013, ora 16:22, martorul E. a confirmat că aceasta este discuţia în cadrul căreia inculpatul i-a cerut suma de 300 de euro sau 1.200 de RON pentru a-i da unei persoane despre care i-a relatat că îi va da o soluţie de condamnare cu suspendare, sumă pe care însă martorul nu i-a remis-o.

Parchetul a reţinut în acuzaţia adusă inculpatului că activitatea din data de 27.06.2013 privind pretinderea sumei de 300 de euro sau 1.200 de RON ar viza pretinsa influenţă pe care ar avea-o asupra procurorului de şedinţă. Însă, Curtea a constatat că nu există probe certe care să dovedească acest aspect, probatoriul existent în cauză şi analizat mai sus neevidenţiind un astfel de fapt. Există în speţă doar afirmaţia martorului E. din cadrul declaraţiei date în faza de urmărire penală: "Ulterior acesta mi-a spus că aceşti bani trebuie să-i dea procurorului de şedinţă pentru a nu formula recurs la sentinţa penală cu suspendare ce urma să o dea judecătorul", fără ca organul de urmărire penală să-i fi cerut detalii cu privire la contextul în care inculpatul a făcut această afirmaţie, când anume etc. Mai mult, în finalul declaraţiei, aşa cum s-a menţionat mai sus, martorul arată că în discuţia telefonică din data de 27.06.2013 în care i s-a cerut suma de bani este vorba despre persoana care îi va da o soluţie de condamnare cu suspendare, adică de judecător.

S-a impus astfel concluzia că toate sumele de bani pretinse şi parţial primite de inculpatul A. de la martorul E. au avut drept pretext remiterea lor către judecătorul cauzei.

În cauză a fost audiat şi martorul RR., fratele martorului E., atât în faza de urmărire penală (declaraţie), cât şi în faza de judecată (declaraţie), declaraţiile acestuia confirmând parţial aspectele surprinse în convorbirea telefonică din data de 09.07.2013, nefiind în măsură însă să furnizeze date concludente cauzei.

Martorul a confirmat faptul că s-a întâlnit cu inculpatul A. după data la care a fost pronunţată soluţia de condamnare în Dosarul nr. x/2013, el însuşi deplasându-se la Judecătoria Vaslui pentru a afla soluţia, pe care apoi a comunicat-o şi părinţilor. A mai precizat că el i-a solicitat o întâlnire avocatului pentru a vedea ce se mai putea face pentru fratele său, a mers împreună cu acesta la Judecătoria Vaslui unde inculpatul a depus sau a ridicat un document legat de fratele său, probabil un recurs, ocazie cu care inculpatul i-a spus că "a ajuns prea târziu la el pentru a putea face ceva".

În legătură cu sumele de bani pretinse/primite de inculpat de la fratele său, martorul a susţinut că nu cunoaşte ce sume de bani şi cu ce titlu i-a dat fratele său inculpatului şi nici nu a discutat personal cu inculpatul referitor la ce sume de bani ar fi trebuit să-i dea fratele său, neţinând legătura în mod constant cu fratele său.

În concluzie, din probele analizate a rezultat dincolo de îndoială faptul că inculpatul A. nu a făcut vreodată vreun demers concret pentru a promite, a da ori a oferi vreo sumă de bani judecătorului care judeca dosarul penal în care martorul E. avea calitatea de inculpat, ci doar a pretins faţă de martor că ar fi făcut aceste demersuri, astfel încât l-a convins de faptul că va putea "rezolva" problema penală în schimbul unei sume de bani, pe care acesta i-a remis-o în scopul menţionat.

2. a) Potrivit procesului-verbal nr. x/19.07.2013 întocmit de numiţii HH. şi II., comisari în cadrul Gărzii Financiare, Secţia Judeţului Vaslui, şi semnat şi de inculpatul A. în calitate de împuternicit avocaţial al SC F. SRL, în perioada 19.06.2013 - 27.06.2013 şi 16.07.2013 - 18.07.2013, urmare a solicitării Gărzii Financiare, secţia Teritorială Iaşi cu numărul x/10.06.2013, aceştia au efectuat verificări operative la SC F. SRL Vaslui cu privire la achiziţii de mărfuri de la SC H. SRL Grajduri.

În acest context, la data de 19.06.2013, la sediul Gărzii Financiare, Secţia Judeţului Vaslui s-a prezentat A., având calitatea de avocat al SC F. SRL Vaslui, în baza împuternicirii avocaţiale VS/ÎMP nr. x/2013, pentru a reprezenta societatea, cu documentele primare şi contabile privind activitatea desfăşurată de societate în anul 2012 şi lunile ianuarie - martie 2013.

De asemenea, numitul C., conform procurii speciale autentificate la BNP Q. sub nr. x/21.05.2012, a fost împuternicit de R. (administrator de drept al SC F. SRL şi concubina inculpatului C.) ca în numele ei şi pentru ea, precum şi în numele societăţii şi pentru aceasta, să înfăptuiască orice act de administrare şi dispoziţie pentru buna desfăşurare a activităţii societăţii, pentru ducerea la îndeplinire a mandatului putându-se prezenta la organele financiare şi la alte organe de control, administraţia financiară, trezorerie, poliţie, faţă de toate instituţiile statului şi faţă de terţii privaţi (procură specială autentificată).

Inculpaţii A. şi C. se cunoşteau, erau apropiaţi, anterior datei la care primul devine avocatul SC F. SRL Vaslui, aşa cum rezultă din convorbirile telefonice interceptate legal în cauză (procesul-verbal de redare din data de 19.06.2017), dar şi din declaraţia dată de A. în calitate de suspect, ocazie cu care a afirmat că el însuşi a înfiinţat SC F. SRL Vaslui, ocupându-se de actele constitutive şi toată documentaţia necesară la O.R.C. Vaslui.

După ce actele contabile ale societăţii au fost predate la Garda Financiară, Secţia Judeţului Vaslui, inculpatul C. a devenit cât se poate de îngrijorat de situaţia sa şi a societăţii, apelându-l în mod repetat pe inculpatul A. pentru a se găsi o soluţie, solicitându-i să ia legătura cu contabila - martora W. ("nu-i de joacă", "ceva îi periculos, nu-i de glumă" - convorbire telefonică din data de 24.06.2013, ora 09:39 (pct. 2 din procesul-verbal de redare).

În dimineaţa zilei de 25.06.2013, ora 09:07, şi ora 10:49 (pct. 5 şi pct. 7 din procesul-verbal de redare) inculpatul A. l-a contactat telefonic pe inculpatul C. şi, printre altele, i-a spus că în jurul orei 12:00 va ajunge la Garda Financiară "să văd eu care-s spiritele şi apoi te sun", însă între timp el să facă rost de bani [" pui mâna şi trimiţi şi mardei (...) Nu ştiu. Iei cerceii lu R. (n.n. concubina R.), îi duci la amanet, mama amanetului, că te încurci tare cu controalele astea care le ai dacă nu trimiţi", " pe la 12 îţi dau şi eu răspunsul câţi mardei să trimiţi".]

Pe parcursul zilei de 25.06.2013, inculpatul A. a făcut demersuri la Garda Financiară, secţia Vaslui în legătură cu documentaţia contabilă a SC F. SRL Vaslui, purtând discuţii în acest sens cu martorul HH. (unul dintre comisarii care a efectuat controlul) şi cu numita KK. de la Inspecţia Fiscală, discuţii fără relevanţă penală, nefiind făcute nici măcar aluzii cu privire la oferirea vreunor sume de bani funcţionarilor publici).

Ulterior, în cursul după-amiezii de 25.06.2013, inculpatul A. l-a contactat de două ori pe inculpatul C., la ora 14:31:13 şi la ora 15:52:58, conform procesului-verbal de redare din data de 19.06.2017.

În cadrul discuţiei de la ora 14:31:13, inculpatul A. a pretins că este greu să obţină actele societăţii şi că pentru a putea fi rezolvată problema "trebuie trimişi bani!", sens în care i-a comunicat că, după ce iese de la Garda Financiară (n.n. din biroul martorului HH.) " îţi dau telefon, văd cât pune, îţi dau numărul de cont al şoferului meu, a grasului (n.n. martorul G.) (...) trimiţi bani ca să ţi le-aduc, dacă mi le-o da. Deci, după ora trei (...). Tu să fii pregătit cu banii!"

La ora 15:52:58, inculpatul A. îl contactează din nou pe inculpatul C. şi îi solicită suma de 1.000 RON (" În cât timp pui zece bastoane să rezolve problema?") motivând că trebuie să o dea comisarilor din cadrul Gărzii Financiare pentru ca aceştia să încheie controlul mai repede, să nu pună poprire pe conturile SC F. SRL Vaslui şi să nu facă control încrucişat cu SC H. SRL.

După formularea acestei solicitări au urmat mai multe discuţii telefonice între cei doi inculpaţi atât în ziua de 25.06.2013, cât şi pe parcursul următoarelor zile în scopul primirii sumei de bani, în mod direct sau în mod indirect - prin intermediul martorului G., astfel:

În după - amiaza zilei de 25.06.2013, între cei doi inculpaţi au fost purtate încă şase discuţii telefonice, având ca obiect remiterea sumei de bani pretinse, din aceste discuţii rezultând insistenţa inculpatului A. în a obţine suma de bani într-un timp cât mai scurt, pe cât posibil în aceeaşi zi, versus atitudinea delăsătoare a inculpatului C. în a remite această sumă pe care a susţinut că nu o are.

În cele din urmă, în data de 26.06.2013, în jurul orei 16:14, inculpatul A. a intrat în posesia sumei de 300 RON pe care inculpatul C. i-a depus în contul bancar al acestuia, aşa cum rezultă din convorbirile telefonice purtate de cei doi, în data de 26.06.2013 la ora 15:58:09 şi la ora 16:14:37, ds.u.p.

Tot în acelaşi pretins scop, în data de 01.07.2013, în jurul orei 12:00, inculpatul C. a depus în contul bancar al martorului G., după ce în prealabil inculpatul A. i-a pus la dispoziţiei numărul contului acestuia printr-un sms ("x G.", 01.07.2013, ora 11:49:26, suma de 350 RON pe care i-a scos apoi din cont inculpatul A., aşa cum rezultă din convorbirea telefonică interceptată purtată în data de 01.07.2013, ora 12:34:55, de acesta cu martorul G..

Pretinzând că a reuşit să stagneze controlul de la Garda Financiară pentru o perioadă scurtă de timp, cât timp comisarii HH. şi II. erau detaşaţi în Vama Giurgiu, inculpatul A. îi reaminteşte inculpatului C. că trebuie să-i trimită bani (convorbire telefonică interceptată din data de 03.07.2013, ora 12:47:46).

La data de 03.07.2013, în jurul orei 14:00, inculpatul C. a trimis suma de 200 RON prin transfer rapid la S. Vaslui (serviciu operat de către SC T. SRL) pe numele inculpatului A., după ce, în prealabil, au purtat discuţii cu privire la modalitatea de trimitere, adresa de destinaţie etc. deoarece inculpatul C. se afla în localitatea Făgăraş din judeţul Sibiu. Inculpatul A. a intrat în posesia sumei de 200 RON în data de 05.07.2013 la S. Vaslui, aşa cum rezultă din convorbirea telefonică interceptată din data de 05.07.2013, ora 10:16:39, coroborat cu datele care rezultă din adresa SC T. SRL nr. x/10.07.2017.

Martorul G. cunoştea detalii despre relaţia dintre cei doi inculpaţi, precum şi despre problemele pe care inculpatul C. le avea cu Garda Financiară deoarece inculpatul A. îi povestea în amănunt despre aceste chestiuni, aşa cum rezultă din convorbirile telefonice interceptate din data de 26.06.2013, 30.06.2013, acesta fiind cel care îi asigura transportul cu autovehiculul său inculpatului A. pentru diverse deplasări, inclusiv în afara municipiului Vaslui.

În concluzie, din suma pretinsă de 1.000 RON, inculpatul A. a primit de la inculpatul C. doar suma de 850 RON.

Cu privire la acest segment al situaţiei de fapt au fost audiaţi, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată în primă instanţă, următorii martori: W., G., HH. şi II..

Martorii HH., care deţineau funcţia de comisari în cadrul Gărzii Financiare Vaslui, au declarat că, în anul 2013, respectiv în perioada 19.06.2013-27.06.2013 şi 16.07.2013-18.07.2013, urmare a unei solicitări a Gărzii Financiare Iaşi, au efectuat verificări operative la SC F. SRL Vaslui cu privire la relaţiile comerciale derulate cu SC H. SRL Grajduri, sens în care au lucrat în echipă.

Pentru efectuarea acestui control, s-au deplasat la sediul social declarat al societăţii, situat în Centrul de Afaceri Vaslui, unde au constatat că societatea nu funcţiona în biroul în care figura sediul. Dată fiind această constatare, l-au contactat pe directorul Centrului de Afaceri care a comunicat că, contractul de închiriere cu această societate expirase.

Despre modul în care au luat legătura cu reprezentanţii SC F. SRL Vaslui, martorul II. a arătat că este posibil să fi verificat datele de identificare ale societăţii la Oficiul Registrului Comerţului şi astfel să fi identificat un număr de telefon pe care l-a apelat şi la care a răspuns numita R., pe care a invitat-o la sediul Gărzii Financiare Vaslui.

Înainte de a se prezenta la Garda Financiară Vaslui, R. a mers la Centrul de Afaceri Vaslui şi a prelungit contractul de închiriere pentru sediul social al societăţii, iar apoi s-a prezentat împreună cu avocatul A., zis A., care a depus împuternicire avocaţială pentru a reprezenta societatea la efectuarea controlului, fiindu-le înmânată invitaţia pe care erau menţionate documentele pe care trebuiau să le prezinte pentru efectuarea controlului.

Documentele în discuţie au fost prezentate la Garda Financiară Vaslui de către inculpatul A. pe parcursul controlului efectuat, tot acestuia fiindu-i restituite la finalul controlului, pe bază de proces-verbal.

Martorii au mai arătat că, în perioada 01.07.2013 - 15.07.2013, au fost detaşaţi în Vama Giurgiu, fapt pentru care a fost întrerupt controlul în această perioadă, fiind apoi reluat până la finalizare, ocazie cu care au întocmit Procesul-verbal din data de 19.07.2013 prin care au constatat că SC F. SRL Vaslui efectuase tranzacţii cu aur în baza unor documente care nu îndeplineau condiţiile de documente justificative pentru a fi înregistrate în contabilitate, cauzând un prejudiciu bugetului de stat. Pentru acest motiv, au întocmit decizie de instituire a măsurilor asigurătorii şi s-a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui.

În tot acest interval de timp, inculpatul A. nu le-a solicitat să efectueze controlul mai repede la această societate, nu au purtat nicio discuţie cu acesta cu privire la vreo sumă de bani, nu le-a fost oferită sau promisă, nu au solicitat şi nu au primit vreo sumă de bani de la inculpat, prezenţa inculpatului la sediul Gărzii Financiare Vaslui limitându-se la depunerea documentelor contabile, ocazie cu care se întocmea un act de constatare în care se consemna care erau actele depuse.

Martorul II. a mai arătat că pe inculpatul A. îl cunoaşte de când era acesta copil şi era vecin de bloc cu părinţii martorului, nu avea vreo relaţie apropiată cu el, nu a discutat niciodată cu acesta despre oferirea sau promiterea vreunei sume de bani, iar dată fiind diferenţa de vârstă inculpatul nici nu îşi permitea să poarte alte discuţii cu martorul.

Martora W., contabil de profesie, a confirmat că, în perioada mai- septembrie 2013 a întocmit actele contabile ale SC F. SRL Vaslui, la solicitarea unui bărbat de etnie rromă din localitatea Grajduri, judeţul Iaşi, cu porecla C., menţionând că nu-i cunoaşte numele, şi a soţiei sale R., nici numele acesteia nefiindu-i cunoscut, dar despre care cunoştea că are calitatea de asociat şi administrator al societăţii comerciale menţionate. A susţinut că aceştia i-au spus că s-au certat cu fosta contabilă şi doresc să le pregătească documentele contabile întrucât au un control de la Garda Financiară Vaslui, martora fiind de acord, sens în care a prelucrat actele contabile ale societăţii pe o perioadă de aproximativ trei-patru luni de zile.

Martora a susţinut că prestat această activitate fără a încheia vreun contract cu societatea, că, din ceea ce îşi aminteşte, a primit de la C. (n.n. inculpatul C.) suma de 50 RON la început, iar o dată a fost la Garda Financiară Vaslui unde a dat declaraţie şi a primit de la C. suma de 100 RON pentru benzină.

Aceasta cunoştea faptul că inculpatul C. avea un avocat din Vaslui, al cărui nume nu şi-l aminteşte, dar i se spunea A. (n.n. inculpatul A.), care reprezenta societatea la Garda Financiară Vaslui. Împreună cu acest avocat, R. şi C. au mers la Garda Financiară Vaslui, la domnul comisar II. (n.n. martorul II.) pentru a preda actele contabile ale societăţii.

A mai susţinut că nu îşi aminteşte alte detalii legat de controalele efectuate de către Garda Financiară Vaslui şi ANAF Vaslui la SC F. SRL Vaslui, însă, la un moment dat a fost efectuată o expertiză contabilă cu privire la această societate, ea fiind cea care a pus la dispoziţia expertului contabil documentaţia contabilă în formă fizică dar şi în format electronic, pe un stick.

În acest interval de timp, a vorbit de mai multe ori la telefon cu avocatul (n.n. inculpatul A.) în legătura cu expertiza ce trebuia efectuată.

Instanţa reţine că, dacă în faza de urmărire penală a susţinut că la finalizarea expertizei contabile avocatul A. i-a adus expertiza şi actele de control pentru a le analiza, iar apoi ea le-a comunicat că pot face contestaţie cu privire la constatările celor de la Garda Financiară şi ANAF, întrucât se mai comit greşeli în aceste acte, în faţa instanţei iniţial a negat faptul că ar fi primit raportul de expertiză, iar apoi a susţinut că nu-şi aminteşte dacă a văzut acel raport de expertiză, dar că cele afirmate în faza de urmărire penală corespund adevărului.

Martora a mai declarat că după efectuarea expertizei nu a mai primit actele contabile ale societăţii şi până în luna septembrie 2013 a întocmit evidenţa contabilă doar cu actele primite de la inculpatul C..

Referitor la acuzaţiile aduse inculpatului A., a susţinut că nu-şi aminteşte ca avocatul zis A. să-i fi spus ei ori să fi asistat la discuţii în care acesta să fi afirmat că trebuie să dea bani la comisarii de la Garda Financiară Vaslui sau la ANAF Vaslui, fără însă a exclude această posibilitate deoarece inculpatul făcea multe afirmaţii. A mai adăugat că nu cunoaşte dacă inculpatul A. i-a cerut inculpatului C. bani pentru alte activităţi în legătură cu controlul de la Garda Financiară, ci doar despre suma de bani, în jur de 500 de RON, care reprezenta onorariul de expert.

Martorul G., a susţinut că îl cunoaşte pe inculpatul A. zis A. aproximativ din anul 2009 sau 2010 când l-a reprezentat în procesul său de divorţ şi nu i-a luat niciun ban. Ulterior, întrucât nu avea un loc de muncă şi niciun venit, inculpatul i-a propus să-l transporte cu autoturismul său la diferite instanţe sau în diverse locuri în care avea treabă, peste tot în ţară iar pentru acest serviciu urma să primească bani.

Martorul a fost de acord cu propunerea inculpatului, astfel că până în anul 2013 l-a transportat pe acesta în diferite localităţi.

În general, inculpatul A. avea clienţi cetăţeni de etnie rromă din localitatea Grajduri, judeţul Iaşi, unde l-a şi transportat de mai multe ori, iar la un moment dat l-a transportat pe acesta la Parchetul din Oradea unde avea, de asemenea, clienţi cetăţeni de etnie rromă din localitatea Grajduri. Pentru acest transport, martorul a primit în contul său bancar deschis la Z. suma de 1.000 RON, de la unul dintre clienţii inculpatului, din dispoziţia acestuia din urmă.

A mai declarat că, deoarece inculpatul A. nu avea niciun cont bancar deschis, pentru că orice ban îl avea îl juca imediat la păcănele, l-a rugat să accepte ca diferiţi clienţi ai săi să depună sumele de bani în contul martorului, iar apoi acesta să scoată sumele de bani şi să i le înmâneze. Martorul a fost de acord, astfel că a primit în cont mai multe sume de bani pe care le-a retras de la bancomat şi i le-a înmânat inculpatului A., fără a primi ceva în schimb pentru acest serviciu.

În realitate, instanţa a constatat că inculpatul A. avea două conturi bancare deschise, la nivelul anului 2013, la SS., potrivit datelor din fişa clienţi de la ds.u.p., însă, din cauza faptului că avea diverse datorii la stat, existau poprii instituite, motiv pentru care nu dorea să fie depuse sume de bani în aceste conturi de către clienţi.

Martorul G. a confirmat faptul că toate sumele de bani încasate în contul său în perioada 03.06.2013 - 31.12.2013, potrivit extrasului de cont din data de 05.07.2017, erau pentru inculpatul A., le-a retras din cont şi i le-a înmânat inculpatului.

Despre provenienţa acestor sume de bani, martorul a susţinut că a înţeles de la inculpatul A. că reprezentau onorariul pentru serviciile prestate clienţilor săi, al căror nume martorul nu şi le aminteşte (în general, fiind folosite porecle) el neparticipând la discuţii, ci doar aşteptând în maşină.

Aspectul privind depunerea sumelor de bani este confirmat şi prin coroborarea datelor rezultate din extrasul de cont din data de 05.07.2017, cu cele care rezultă din foile de vărsământ de la şi care atestă faptul că în contul martorului au fost depuse sume de bani de către numiţii TT. şi C. (în perioada iunie - 01.07.2013).

Cu privire la acuzaţia adusă inculpatului, martorul G. a susţinut că nu-şi aminteşte de vreo sumă de bani pretinsă de acesta pentru comisarii din cadrul Gărzii Financiare Vaslui şi nici nu cunoaşte despre existenţa vreunei discuţii la care să fi asistat şi în care să se fi fost vorba despre vreo sumă de bani pe care inculpatul A. să o fi primit de la inculpatul C. şi pe care să o dea apoi unui comisar de la Garda Financiară pentru a-l ajuta pe acesta din urmă în legătură cu un control financiar din partea acestei instituţii.

Instanţa reţine însă că este cert că martorul cunoştea faptul că inculpatul A. urma să primească diverse sume de bani de la inculpatul C. pentru "a-i rezolva" diverse probleme juridice, inclusiv la "Finanţe", în legătură cu acte ale societăţii comerciale, deoarece din convorbirile telefonice purtate în datele de 26.06.2013, 30.06.2013 şi 01.07.2013 şi interceptate rezultă că inculpatul A. se confesa practic martorului G., prezentându-i amănunte despre diversele probleme juridice ale celuilalt inculpat, despre timpii şi modul în care urmează a fi trimişi bani, despre modul în care va acţiona în raport de acest inculpat.

Martorul a mai susţinut că din vara anului 2013 nu mai ţine legătura cu inculpatul A. deoarece s-a certat cu acesta, iar ulterior s-a mutat în localitatea Oneşti din judeţul Bacău, astfel că nu l-a mai văzut de ani de zile.

Referitor la inculpatul C., martorul G. a susţinut că nu l-a cunoscut niciodată şi nu a vorbit personal cu acesta, însă în discuţiile purtate cu inculpatul A., care mai spunea la ce procese merge şi pe cine reprezintă, a auzit acest nume, ştiindu-l după porecla C.. Această susţinere este credibilă câtă vreme nu există nicio probă în dosar care să demonstreze contrariul.

Din evaluarea probatoriului administrat a rezultat, în concluzie, că inculpatul A. nu a purtat niciodată nici măcar vreo discuţie voalată cu cei doi comisari de la Garda Financiară, Secţia Judeţului Vaslui, în speţă martorii HH. şi II., în sensul de a le promite, de a le da vreo sumă de bani sau alte foloase pentru ca aceştia să favorizeze în vreun fel SC F. SRL Vaslui în cadrul controlului derulat, ci doar i-a creat convingerea inculpatului C. că cei doi comisari au solicitat o sumă de bani pentru a finaliza favorabil controlul tematic derulat la societatea menţionată, iar inculpatul C. i-a dat suma de 850 de RON cu această destinaţie.

2.b) La data de 06.06.2011 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi sub numărul de dosar x/2011, sesizarea penală formulată de Garda Financiară, Secţia Judeţeană Iaşi împotriva numitului C., în calitate de administrator al SC X. SRL Grajduri, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, constând în refuzul nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale şi vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somaţie. Ulterior, la data de 11.07.2013, în acest dosar a şi fost întocmit rechizitoriu de către procurorul I. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, inculpatul C. fiind trimis în judecată pentru infracţiunea menţionată (rechizitoriul nr. x/2011 din data de 11.07.2013).

În cursul urmăririi penale derulate în dosarul menţionat, C. a fost asistat de A., în calitate de avocat ales, conform împuternicirii avocaţiale seria x/ÎMP nr. x din data de 28.03.2013, aspect menţionat şi în rechizitoriul indicat mai sus.

În acest context, la data de 28.06.2013, ora 12:21:41, inculpatul A., în calitatea sa de avocat ales al inculpatului C., a fost contactat telefonic de către procurorul de caz I. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, care i-a solicitat să se prezinte împreună cu clientul său, C., la sediul unităţii de parchet (procesul-verbal din data de 14.06.2017 de redare a convorbirii înregistrate).

La aproximativ o oră distanţă, inculpatul A. i-a trimis inculpatului C. un mesaj tip SMS prin care îl anunţa despre faptul că a fost sunat de procurorul de la Iaşi, iar în câteva minute inculpatul C. l-a sunat pe inculpatul A. arătându-se deranjat de faptul că a fost căutat de procuror, manifestând total dezinteres faţă de motivul chemării (procesul-verbal din data de 14.06.2017 de redare a convorbirii înregistrate).

Abia în data de 30.06.2013, la ora 18:21:29, inculpatul C. l-a contactat telefonic pe inculpatul A. pentru a solicita detalii despre motivul chemării la procuror, fără a discuta în concret despre acest subiect. A doua zi, pe data de 01.07.2013, la ora 13:17:18, inculpatul C. l-a contactat telefonic din nou pe inculpatul A. şi i-a solicitat unele lămuriri cu privire la chemarea la parchet, rezultând astfel că este chemat la audieri într-un dosar penal, fără a cunoaşte alte date deoarece nici procurorul de caz nu a oferit mai multe date. În data de 05.07.2013, la ora 12:52:32, inculpatul A. l-a contactat telefonic pe inculpatul C. pentru a stabili data şi ora la care se vor prezenta împreună la procurorul de caz I. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, convenind asupra zilei de luni, pe la ora 10 (n.n. luni, 08.07.2013), (procesul-verbal din data de 14.06.2017 de redare a convorbirii înregistrate).

Imediat după această discuţie, inculpatul A. l-a contactat telefonic pe procurorul I., convenind să se prezinte la Parchet în data şi la ora menţionate anterior, după care l-a anunţat telefonic şi pe inculpatul C. despre stabilirea întrevederii.

Astfel, în data de 08.07.2013, în jurul orei 10:00, cei doi s-au prezentat la procurorul de caz I. care i-a prezentat învinuitului C. materialul de urmărire penală în dosarul penal nr. x/2011, conform procesului-verbal nr. x/08.07.2013.

După această întrevedere inculpatul C. a început să fie preocupat de situaţia sa juridică, împrejurarea în care inculpatul A. i-a creat convingerea că, dacă va da o anumită sumă de bani procurorului de caz, prin intermediul său, va putea obţine o soluţie favorabilă, respectiv o soluţie de scoatere de sub urmărire penală.

În acest sens au fost purtate mai multe discuţii telefonice între cei doi inculpaţi, interceptate legal şi redate în procesul-verbal din data de 14.06.2017.

Astfel, după o serie de tatonări menite să accentueze preocuparea inculpatului C. care l-a contactat de două ori în seara de 08.07.2013 pentru a se interesa de modul în care se va finaliza situaţia sa "la procuror", inculpatul A., pretinzând că ar aştepta şi el un răspuns de la procuror pentru a vedea ce vrea anume ("Deci mâine ca să văd ce vrea şi omul oleacă. Că dacă dosarele DNA s-o mutat la el, tre să înţelegi, ţi-o dat de (...). Ţi-o dat de înţeles omu direct din birou." - 08.07.2013, ora 19:36:55), l-a contactat telefonic pe inculpatul C., în data de 09.07.2013, la ora 08:47:08, şi i-a cerut suma de 200 de RON pentru el şi suma de 500 de RON pentru a o da procurorului pentru ca acesta să dispună scoaterea sa de sub urmărire penală ("Scoatere de sub urmărire! Ştii că telefoanele leagă oamenii. Dacă eu mi-am pus cuvântul cu mine ai discutat, da?").

Din suma pretinsă (700 RON), inculpatul A. a primit de la inculpatul C. doar suma de 400 de RON. Astfel, în data de 10.07.2013 a primit suma de 200 de RON, iar în data de 15.07.2013 a primit suma de 200 de RON, ambele sume fiind depuse în contul martorei J., concubina inculpatului A., deschis la Z. - Sucursala Vaslui, potrivit extrasului de cont aflat la ds.u.p., numărul de cont fiindu-i comunicat inculpatului C., prin SMS, de către inculpatul A..

Până să primească această sumă de bani însă, inculpatul A. a fost cât se poate de consecvent în insistenţele sale, aşa cum rezultă din convorbirile telefonice purtate în acest interval de timp între cei doi inculpaţi (procesul-verbal de redare convorbiri interceptate).

Astfel, în cursul zilei de 09.07.2013, după ce a solicitat suma de bani, inculpatul A. l-a contactat telefonic de două ori (la ora 10:42:13 şi la ora 12:30.25) pe inculpatul C. pentru a şti dacă îi dă sau nu suma pretinsă în aceeaşi zi, primul inculpat pretinzând că a fost sunat de procuror - "m-o mai sunat omu de m-o întrebat ce fac. Când te întreabă ce faci îţi dă de înţeles. Pune mâna şi te zbate! Că nu te-o făcut pe tine C. câteva milioane cu libertatea."

Inculpatul C. nu a reuşit să facă rost de bani în data de 09.07.2013 - "(...) umblu să las maşina ament.", "Încearcă să Iaşi şi tu pentru mâine dimineaţă că nu am de unde să iau, avocate!", "Nu am avocate, n-are nimeni, e nenorocire mare, garantez eu.", motiv pentru care a doua zi, pe data de 10.07.2013, extrem de preocupat de situaţia sa juridică, acesta l-a contactat telefonic în mod repetat (la ora 11:41:01, la ora 12:47:27, la ora 13:13:43 şi la ora 13:25:17), pe inculpatul A. pentru a-i spune că nu are toată suma de bani solicitată, ci doar 200 de RON, şi să-l mai păsuiască până a doua zi.

În cadrul acestor discuţii, inculpatul A. a prezentat situaţia într-o asemenea manieră încât să-l convingă pe inculpatul C. că dacă nu va remite suma de bani pretinsă atunci situaţia sa se poate înrăutăţi ("Da rezolvă-ţi problema cu omu la care am fost că azi îi miercuri şi azi, ferească Dumnezeu să fi avut tu giungalăii la tine la poartă.", " ...îs bani puţini pentru libertatea ta. la şi înţelege!"), evidenţiind totodată şi pretinsa influenţă pe care o avea asupra procurorului de caz ("Băi, tu mergi pe mâna mea că mergi bine şi ia şi înţelege", "Măi omule, tu ai văzut că omu-i vasluian şi-i de-al nostru! Că dacă era vreun muist, da’ nu se poate degeaba C..").

În cele din urmă, în data de 10.07.2013, în jurul orei 13:50, inculpatul C. a depus suma de 200 RON în contul martorei J., concubina inculpatului A. ("Pune mie bani mei că ai promis că mai îmi dai două milioane şi mâine, până-n prânz, te rezolvi cu celea cinci.", "Deci tu acu’ îmi trimiţi banii mei şi mâine faci pe dracu-n patru pentru oameni! Ai înţeles. Da. Hai când ajungi la bancă mă suni. Ai zis că cinci minute!","Hai! Şi mâine rămâne până-n prânz C.. Diferenţa de cinci. la şi înţelege.", "Treaba ca să fie şi mai bună, pune mâna şi trimite cinci bastoane care trebuiau trimise de câteva zile."), aşa cum primise indicaţii de la acesta, după ce în prealabil, îi comunicase telefonic numărul de cont.

Şi în această situaţie banii au fost depuşi în contul martorei J. motivat de faptul că pe contul inculpatului A., potrivit propriilor afirmaţii, era instituită măsura asigurătorie a popririi, deşi potrivit afirmaţiilor imediat ulterioare ale inculpatului, şi pe contul acesteia ar fi existat proprie, acesta fiind motivul pentru care acesta dorea să-i scoată imediat de pe card, în aceeaşi zi, cât mai degrabă după depunerea de către inculpatul C..

Până în data de 15.07.2013 când a primit a doua tranşă de bani din suma solicitată, respectiv suma de 200 de RON care a fost depusă tot în contul martorei J., inculpatul A. şi inculpatul C. au purtat mai multe discuţii telefonice, toate iniţiate de inculpatul A., în cadrul cărora primul insista în a primi banii, prezentându-i consecinţele negative la care se expune dacă nu îndeplineşte această cerinţă, el însuşi punându-şi credibilitatea în joc ("Pune mâna şi înţelege! Cum am eu relaţiile şi portiţele nu mai găseşti om ca mine!"), iar cel de-al doilea, deşi interesat de situaţia sa juridică din perspectiva consecinţelor negative la care se expune, aflându-se într-o situaţie dificilă financiar, nu avea posibilitatea concretă de a-i remite banii, solicitându-i inculpatului A., ca ultimă soluţie, să împrumute de la cineva suma de 500 de RON (5 milioane RON vechi), astfel încât aceştia să ajungă la timp în posesia procurorului de caz ("Nu am avocate, nu am." "Poţi să bagi cuţitu-n mine, n-am niciun ban, nici ţigări n-am.", "Umblu prin oraş. Ca dracu umblu.").

În acest sens sunt discuţiile telefonice purtate în datele de 11.07.2013, ora 15:00:03, 12.07.2013, ora 14:36:46 şi ora 19:30:50, 13.07.2013, ora 17:30:55, (procesul-verbal de redare convorbiri telefonice interceptate).

Aşa cum s-a menţionat şi mai sus, din suma de 500 RON pretinsă pentru procurorul de caz, inculpatul A. a primit doar suma de 200 RON, în data de 15.07.2013, inculpatul C. motivând că nu are de unde să-i dea mai mult.

Astfel, la ora 18:11:36, inculpatul C. l-a contactat telefonic pe inculpatul A., comunicându-i că i-a pus două milioane în contul concubinei sale (n.n. 200 ron), acesta din urmă arătându-se nemulţumit de faptul că suma nu este cea solicitată. ("Nu mă mai înnebuni că n-am nici eu avocate. Înţelege şi tu avocate un lucru că am luat împrumut de la cineva astea două milioane." "Băi avocate! Vezi şi tu avocate cum faci acolo ca să fie bine că n-am nici eu avocate. Când o să am mai mult o să-ţi dau mai mult, stai tu liniştit că noi doi suntem coraboranţi. Ai înţeles?").

A doua zi, contactat fiind de către inculpatul C. (16.07.2013 la ora 17:17:26), inculpatul A. a pretins că ar fi dat deja suma de 500 de RON procurorului de caz, sumă pe care ar fi împrumutat-o el de la o altă persoană neprecizată, rezolvându-i astfel problema cu dosarul penal, însă i-a solicitat diferenţa de bani. - "Păi da pune mâna trimite bani C. că ţi-am dat cinci bastoane pentru om. Pune mâna şi înţelege. Mi-ai trimis două, trimite diferenţa că mă doare capu.", "Nu ştiu. Deci eu nu ştiu..Eu. nu ştiu, eu am luat, ţi-am rezolvat problema şi soluţia-i bună, pune mâna şi înţelege! Eu ţi-am mai spus, libertatea ta nu stă în cinci milioane, în şase, în şapte, în doişpe!".

Faptul depunerii celor două sume de bani şi circumstanţele în care au avut loc acestea rezultă şi din declaraţiile martorei J., concubina inculpatului A. în acea perioadă de timp - anul 2012 - luna august 2013, care a arătat că acesta i-a solicitat să deschidă un cont bancar la Z. pentru a încasa sume de bani de la clienţii săi, motivat de faptul că el nu poate să deschidă un cont bancar întrucât avea datorii şi i se punea poprire pe cont.

Martora a fost de acord, astfel că şi-a deschis un cont bancar la Z. - Sucursala Vaslui, de unde am primit şi un card bancar şi un token, cardul bancar dându-i-l inculpatului, împreună cu codul PIN. A mai arătat că nu cunoaşte ce sume de bani a primit şi a retras inculpatul A. din contul deschis pe numele său, nici de la ce persoane anume şi cu ce titlu, orice sumă de bani ce ar fi intrat în cont fiind a inculpatului, cardul bancar aflându-se tot timpul în posesia acestuia, martora arătând că ea nu a depus niciodată vreo sumă de bani în acest cont.

După ce, în cadrul audierii în calitate de martor, i-a fost prezentat extrasul de cont emis de Z. la data de 05.07.2017, pentru perioada 03.06. - 21.12.2013, martora a arătat că toate sumele menţionate au fost depuse de către clienţii inculpatului A., ea personal, în prezenţa inculpatului, retrăgând o singură dată o sumă de bani de la ghişeu, imediat după ce a deschis contul bancar, motivat de faptul că introdusese greşit PIN-ul şi se blocase cardul.

De asemenea, martora J. a relatat că relaţia sa cu inculpatul A. s-a terminat la scurtă vreme de la episodul deschiderii contului bancar, motivul fiind banii. Acestuia nu îi ajungeau niciodată banii pentru că "juca la aparate" şi încerca să îi ia şi pe ai săi (martora lucra ca ospătar), iar de la despărţire nu a mai ştiut nimic despre acesta.

În concluzie, din probele analizate rezultă dincolo de îndoială faptul că inculpatul A. nu a făcut vreodată vreun demers concret pentru a promite, a da ori a oferi vreo sumă de bani procurorului care instrumenta cauza penală în care C. avea calitatea de inculpat, acuzaţia fiind de săvârşire a unei infracţiuni de evaziune fiscală, ci doar a pretins faţă de inculpatul C. că ar fi făcut aceste demersuri, astfel încât l-a convins de faptul că îi putea "rezolva" problema penală în schimbul unei sume de bani, pe care acesta i-a remis-o în scopul menţionat.

Cu privire la cei 200 de RON pretinşi şi primiţi de inculpatul A. pentru sine, deşi acesta a susţinut în apărare, în cadrul declaraţiei de suspect, că ar fi reprezentat onorariul său în calitate de avocat al inculpatului C., instanţa nu poate primi această apărare date fiind modul în care au fost solicitaţi aceşti bani, aşa cum este prezentat pe larg mai sus, inexistenţa vreunei probe care să demonstreze că această sumă reprezenta onorariul pentru activitatea sa oficială în cauză, precum şi inexistenţa vreunei probe care să ateste că inculpatul A. i-ar fi comunicat, i-ar fi explicat inculpatului C. semnificaţia acestui onorariu.

3. La data de 10.06.2011, numitul L. a depus la Primăria Municipiului Vaslui - Serviciul Agricol o cerere, înregistrată sub numărul x/10.06.2011, prin care a solicitat relaţii în legătură cu suprafaţa de 300 mp teren situată în municipiul Vaslui, strada x nr. 6, judeţul Vaslui, afirmând că, în baza Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 10/2001, a solicitat atribuirea în proprietate a acestui teren care a aparţinut tatălui său BB., însă nici până la acel moment nu a primit vreun răspuns.

Primăria Municipiului Vaslui, prin adresa nr. x/17.06.2011, i-a comunicat numitului L. faptul că, pentru a putea fi delimitată suprafaţa de teren solicitată şi a fi întocmite apoi actele de proprietate, este necesar să prezinte acte justificative ale proprietăţii tatălui său, iar dacă nu deţine aceste documente, singura posibilitate este formularea unei acţiuni în constatare la instanţa de judecată.

Această adresă este semnată, pe lângă primarul şi secretarul Municipiului Vaslui, şi de consilierul juridic K..

În legătură cu acest fapt, în cursul anului 2013, numitul L., audiat în calitate de martor în cauză, la îndemnul fratelui său P. (decedat la momentul în care martorul a fost audiat în faza de urmărire penală, respectiv luna octombrie 2017), a luat legătura cu inculpatul A. şi i-a solicitat să facă demersurile necesare pentru a obţine această suprafaţă de teren.

Numitul P. îl cunoştea personal pe inculpat, potrivit spuselor martorului L., iar acesta din urmă îl cunoştea din anul 2010 - 2011 când a apelat la el pentru un proces privind nişte despăgubiri, ambele persoane cunoscând calitatea de avocat a inculpatului.

Astfel, în data de 07.07.2013, la ora 12:55:26, martorul L. l-a contactat telefonic pe inculpatul A. căruia i-a solicitat ca în cursul zilei respective să meargă împreună cu el acasă la fratele său, P., pentru a-i arăta nişte acte - "Poţi să vii o fugă pe la P.? Are treabă cu mata P.!", "Păi, pe mata de ce te-o chemat P., să-ţi arate nişte acte, nişte treburi, normal!"(procesul-verbal din data de 12.06.2017 de redare a convorbirilor interceptate).

Potrivit susţinerilor martorului L., în cadrul întâlnirii care a avut loc în aceeaşi zi de 07.07.2013 la domiciliul fratelui său P., cei doi fraţi i-au solicitat inculpatului A. să formuleze o cerere la Primăria Municipiului Vaslui - Oficiul Juridic în legătură cu suprafaţa de teren situată în municipiul Vaslui, strada x nr. 6, judeţul Vaslui, acesta din urmă fiind de acord cu doleanţa fraţilor L. şi P..

Martorul a relatat că ulterior a fost contactat telefonic de către inculpatul A. care i-a spus că a discutat şi că trebuie să-i dau 250 de RON, din care 100 de RON pentru el şi 150 de RON pentru numitul K., din cadrul Primăriei Municipiului Vaslui, pe care îl cunoştea personal, şi care va rezolva favorabil cererea celor doi fraţi.

Susţinerea martorului este confirmată prin conţinutul convorbirilor telefonice purtate în data de 08.07.2013, la ora 16:30:31 şi la ora 17:52:16, în cadrul cărora inculpatul A. îi solicită martorului suma de 250 de RON, dându-i asigurări că problema sa este rezolvată datorită intervenţiilor şi relaţiilor sale. - "Am vorbit în partea ceia. Deci, nici mai mult, nici mai puţin, de început, cu tot cu deranjul meu, ca să vezi că îs băiat fin, îmi dai două jumate!", "Deci, ca să înţelegi, unu jumate îl dau lui K., unu mi-l opresc mie, că mă apuc de foi!", "Pregăteşti două jumate. Ţi-am zis: unu jumate îl mut acolo unu mi-l opresc mie că m-apuc de făcut hârtii şi de pedalat!", "Da, cu problema rezolvată. Deci eu mi-am pus cuvântul, pe mine m-ai sunat, eu am venit, eu o rezolv!", "Dacă am zic că da, îi da!", pag. 7-9-, vol. 4 ds.u.p.

Între timp, inculpatul A. a luat legătura telefonic cu martorul K., din cadrul Primăriei Municipiului Vaslui, modul relaxat în care s-au purtat discuţiile demonstrând că cei doi se cunoşteau într-adevăr (de ex. martorul i s-a adresat cu "Salut domn profesor, ce faci", iar inculpatul cu "Să trăieşti, domn director." ori cu apelativul K. (prescurtare a prenumelui martorului).

Potrivit procesului-verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate, prima discuţie dintre cei doi cu privire la subiectul de mai sus a avut loc în data de 07.07.2013, la ora 14:03:32, adică imediat după întâlnirea inculpatului A. cu fraţii L. şi P., ocazie cu care inculpatul îl aduce la cunoştinţă despre cererea formulată, la data de 10.06.2011, de numitul L. în legătură cu suprafaţa de 300 mp teren situată în municipiul Vaslui, strada x nr. 6, judeţul Vaslui, şi despre răspunsul Primăriei Municipiului Vaslui din data de 17.06.2011, martorul K. spunându-i că nu cunoaşte cazul, cei doi stabilind să se întâlnească a doua zi, pe 08.07.2013, pe la ora 12:30, la Primărie, pentru a detalia problema expusă sumar.

Pe data de 08.07.2013, la ora 11:56:42, inculpatul A. l-a sunat pe martorul K. pentru a confirma sosirea sa la Primărie, iar apoi, la ora 12:02.:02, l-a sunat şi pe martorul L. pentru a merge cu acesta mai întâi la fratele acestuia "să luăm hârtia" şi apoi la Primărie, pag. 4-5, vol. 4 ds.u.p.

Martorul L. a confirmat faptul că a mers împreună cu inculpatul A. la Primăria Municipiului Vaslui unde, însă, el a rămas la intrarea în instituţie, iar inculpatul a intrat la Oficiul juridic, iar după aproximativ jumătate de oră a ieşit din Primărie şi i-a spus că a discutat cu K. şi că se va rezolva problema, să aştepte răspuns.

Ulterior, inculpatul A. s-a întâlnit cu martorul L. la domiciliul fratelui acestuia P., la solicitarea martorului, aşa cum rezultă din convorbirea telefonică purtată în data de 08.07.2013, la ora 17:52:16, şi, din suma solicitată de 250 de RON, a primit doar suma de 200 RON (100 RON de la martor şi 100 de RON de la fratele acestuia), motivat de faptul că nu au mai mulţi bani. Martorul L. a specificat faptul că nu a semnat niciun contract de asistenţă juridică cu inculpatul A., iar în faţa organului de urmărire penală, cu ocazia audierii, a confirmat că discuţiile telefonice din datele de 07.07.2013 şi 08.07.2013 cu inculpatul A. îi aparţin.

După ce a avut loc întrevederea dintre inculpat şi martorul K. la Primăria Municipiului Vaslui, acesta din urmă l-a contactat telefonic pe inculpat, în aceeaşi zi, la ora 16:40:57, şi i-a comunicat că a făcut şi va mai face câteva verificări la diversele compartimente ale Primăriei în legătură cu cerere martorului L.:

"Auzi, uite, m-am interesat jos, la Financiar, n-apare cu nimic. Da mâine dimineaţă mă duc la serviciu Agricultură să văd dacă apare ceva. El n-apare, dar poate părinţii lui, ştii! Tata sau mama. UU. sau VV., dacă apare cu ceva."

Deoarece nu primea niciun răspuns la cererea sa, martorul L. a susţinut că a luat legătura din nou cu inculpatul A. care i-a spus că mai durează şi că va primi răspuns. Nici până la data audierii în faza de urmărire penală (n.n. 03.10.2017) martorul nu primise vreun răspuns de la Primăria Municipiului Vaslui.

În realitate însă, inculpatul A. nu a formulat vreo cerere, în luna iulie 2013 sau ulterior, până în anul 2017, în numele martorului L. sau a fratelui acestuia, în legătură cu situaţia juridică a terenului în suprafaţă de 300 mp teren situat în municipiul Vaslui, strada x nr. 6, judeţul Vaslui.

Aşa cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor comunicate de Primăria Municipiului Vaslui, la solicitarea organului de urmărire penală, martorul L. ori avocatul A., în numele martorului L. sau a numitului P., nu au formulat vreo cerere în sensul arătat mai sus (adresa nr. x/24.03.2014 a Consiliului Local al Municipiului Vaslui, adresa Primăriei Municipiului Vaslui nr. 42.765/28.06.2017). Au fost identificate doar cereri ale numitului P., formulate în perioada 2013- 2017, dar care se referă la cu totul alte aspecte decât cel care formează obiectul prezentei analize (acordare venit minim garantat, acces la cantină socială, atribuire loc de casă, acordare lemne de foc).

Audiat şi în faţa primei instanţe, martorul L. a confirmat aspectele privind circumstanţele şi motivul în/pentru care a luat legătura cu inculpatul A., precum şi faptul că i-a dat acestuia suma de 200 de RON în legătură cu cererea privind terenul situat în municipiul Vaslui, strada x nr. 6, judeţul Vaslui, însă a încercat să-şi schimbe declaraţia cu privire la aspectul esenţial al acuzaţiei penale, susţinând că inculpatul nu i-a spus că o parte din suma pretinsă este pentru funcţionarul din Primărie care ar trebui să-i rezolve mai repede şi favorabil cererea, susţinând că persoana care l-a anchetat i-a cerut să recunoască aşa cum îi spune el, cum este în înregistrare, pentru că altfel va fi din nou chemat la parchet.

Această încercare de distorsionare a adevărului a fost anihilată chiar de către martorul L. care a reiterat, în faţa instanţei, faptul că a purtat cu inculpatul A. convorbirile telefonice din datele de 07.07.2013 şi 08.07.2013, convorbiri redate în procesul-verbal din data de 12.06.2017.

Or, aşa cum a arătat instanţa mai sus, în cadrul acestor convorbiri telefonice inculpatul A. i-a indicat expres martorului despre care funcţionar din Primăria Municipiului Vaslui este vorba şi care îl va ajuta în rezolvarea problemei sale, dar pentru care trebuie să-i dea suma de 150 de RON - "(...) adică cu ăsta, cu K.?", "Da, cu K..", Deci, ca să înţelegi, unu jumate îl dau lui K., unu mi-l opresc mie, că mă apuc de foi!".

A fost audiat în calitate de martor şi K., consilier juridic în cadrul Primăriei Municipiului Iaşi la data faptei, care a susţinut că după ce au fost solicitate de către organul de urmărire penală documente cu privire la numiţii L. şi P., a efectuat verificări la registratura Primăriei şi a constatat că L. figurează cu trei solicitări în anul 2013, iar în anul 2014 cu nouă solicitări având ca obiect ajutor bănesc, lemne de foc, acces cantină socială, certificat fiscal, adeverinţă registru agricol, bani liceu. Niciuna dintre aceste cereri nu are ca obiect terenul din Vaslui, strada x nr. 6, iar în afară de cererea formulată la data de 10.06.2011 (aşa cum a menţionat instanţa mai sus), nu a rezultat existenţa vreunei alte cereri formulate pentru această suprafaţă de teren de către numitul L., cu atât mai puţin în anul 2013.

Cu privire la inculpatul A., martorul a declarat că îl cunoaşte de mai mult timp, de vreo 10 ani de zile, ca pe majoritatea avocaţilor din Baroul Vaslui, prin prisma faptului că reprezintă în instanţă Primăria Municipiului Vaslui, însă nu a fost şi nu este în relaţii de prietenie cu acesta, ci este doar amic. A mai susţinut că inculpatul A., la interval de două-trei luni, vine la Primăria Vaslui cu diverse probleme şi uneori îl contactează telefonic şi îl întreabă diferite speţe în legătură cu problemele pe care le au clienţii săi cu Primăria. A mai susţinut că îl ştie şi pe L. deoarece acestea venea periodic la Primărie, împreună cu concubina lui LL., cu tot felul de probleme, majoritatea probleme sociale.

Martorul a afirmat ferm că inculpatul A. nu i-a oferit, nu i-a promis vreodată vreo sumă de bani, bunuri sau alte valori pentru a-l ajuta în vreun fel la rezolvarea cererilor/petiţiilor cu care venea la Primăria Municipiului Vaslui ori pentru rezolvarea favorabilă a situaţiei numitului L. în legătură cu imobilul în discuţie.

A mai arătat că a verificat în evidenţa informatică privind cererile înregistrate la Primărie în perioada 2013 - 2017 şi nu figurează nicio cerere formulată de A., iar prin nota internă nr. x/21.06.2017 a solicitat Serviciului Cadastru Agricultură şi Direcţiei de Amenajare a Teritoriului şi Urbanism din cadrul Primăriei Vaslui să-i comunice dacă, în anul 2013, au avut în lucru vreo cererea a pe numele NN. referitoare la o suprafaţă de teren din Vaslui, strada x. Aceste servicii i-au comunicat că nu au avut în lucru vreo astfel de cerere. În susţinerea acestor afirmaţii, martorul a depus odată cu audierea sa în faza de urmărire penală, înscrisurile care atestă aceste aspecte.

Referitor la problema concretă care îi preocupa pe fraţii L. şi P., martorul K. a declarat că nu îşi aminteşte ca inculpatul A. să-i fi solicitat să verifice dacă în evidenţele Primăriei numiţii L., P. sau BB. figurau cu vreo suprafaţă de teren.

Însă, instanţa reţine că din convorbirea telefonică purtată în data de 08.07.2013, la ora 16:40:57, de martor cu inculpatul, rezultă că martorul a afirmat că a făcut şi va mai face câteva verificări la diversele compartimente ale Primăriei în legătură cu cerere martorului L., aspect pe care i l-a comunicat inculpatului A., aşa cum s-a menţionat mau sus.

În acelaşi timp, martorul K. a arătat, în iunie 2017 cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, că a luat cunoştinţă de discuţiile telefonice purtate cu inculpatul A. în datele de 07.07.2013 şi 08.07.2013, discuţii interceptate şi redate în procesul-verbal de la ds.u.p., şi că aceste convorbiri îi aparţin, la fel şi numărul de telefon, însă nu îşi aminteşte detalii din cauza timpului scurs de la data când au avut loc acestea (cu 4 ani în urmă).

Rezultă, aşadar, că inculpatul A. a pretins în faţa martorului L. că îi poate rezolva favorabil o cerere vizând un imobil din municipiul Vaslui prin intervenţiile pe care le face la consilierul juridic al Primăriei Municipiului Vaslui, făcându-l pe martor să creadă că are influenţă asupra funcţionarului public, dându-i acestuia şi o sumă de bani, respectiv 150 de RON.

În realitate, inculpatul nu a efectuat intervenţii de acest tip la persoana menţionată, ci doar şi-a însuşit suma de 200 de RON primită de la martorul L. şi fratele său P.. Mai mult, nici măcar nu a formulat vreo cerere scrisă adresată Primăriei Municipiului Vaslui cu privire la situaţia juridică a imobilului în discuţie, aşa cum a pretins faţă de fraţii L. şi P., acest fapt fiind atestat, dincolo de orice dubiu, prin înscrisurile depuse la dosar de către martorul K., şef Serviciu Administraţia Publică Local din Primăria Municipiului Vaslui la data audierii sale, şi care demonstrează că nu au fost depuse astfel de cereri în perioada de referinţă, la niciunul dintre serviciile instituţiei (juridic, urbanism, administraţie publică locală, cadastru şi agricultură).

4. La data de 27.06.2013, în intervalul de timp cuprins între orele 18:15 - 18.30, între numiţii O. şi DD., care sunt verişori, a avut loc un conflict spontan în incinta Pieţei Traian din Municipiul Vaslui, unde ambii îşi desfăşurau activitatea, deţinând tarabe. Numita O. era vânzătoare la N. care avea închiriată o tarabă în incinta acestei pieţe, conform art. 9.4 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a pieţelor agroalimentare.

Întrucât conflictul a escaladat, la el participând mai multe persoane în ambele tabere, printre care şi numitul N., tatăl O., administratorul pieţei WW. a sunat la 112 (referatul întocmit de acesta şi înregistrat la Direcţia Administrare Pieţe, Târguri şi Oboare Vaslui sub nr. x/03.07.2013), la locul conflictului venind organele de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Vaslui, care au şi sancţionat-o contravenţional pe numita O. pentru tulburarea liniştii publice, aplicându-i sancţiunea avertismentului, aşa cum rezultă din procesul-verbal nr. x/27.06.2013.

Conform Regulamentului de organizare şi funcţionare a pieţelor agroalimentare din Municipiului Vaslui, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 59/20.06.2013, valabil la data conflictului dintre numiţii O. şi DD., orice persoană care desfăşoară activitate comercială în piaţă trebuie să manifeste un comportament civilizat atât faţă de consumatori, cât şi faţă de ceilalţi utilizatori ai pieţei (art. 10). Încălcarea acestei obligaţii este sancţionată cu amendă şi 3 puncte penalizare. În cazul acumulării unui număr de cinci puncte de penalizare, utilizatorul sancţionat pierde dreptul de comercializare în piaţă pe o perioadă de trei luni (art. 18).

Având în vedere faptul că numita O., mai avea şi alte sancţiuni aplicate în cursul anului 2013, era pasibilă de suspendarea dreptului de comercializare în piaţă.

La data de referinţă, atribuţiile de coordonare şi supraveghere a activităţii Direcţiei Administrare Pieţe, Târguri şi Oboare Vaslui erau exercitate de viceprimarul Municipiului Vaslui, numitul M., conform Dispoziţiei Primarului Municipiului Vaslui nr. 198/10.05.2013.

În această împrejurare, numitul N. a apelat la numitul A. pentru a-l ajuta astfel încât fiica sa să nu-şi piardă dreptul de a comercializa în Piaţa Traian din municipiul Vaslui.

Audiat în calitate de martor, în ambele faze procesuale, N. a confirmat derularea evenimentului care a dus la sancţionarea fiicei sale O. şi, implicit, a creat riscul ca aceasta să nu mai poată desfăşura activitate comercială în Piaţa Traian pentru o anumită durată de timp, iar pentru "rezolvarea" situaţiei, prin intermediul unei cunoştinţe, a luat legătura cu inculpatul A., despre care cunoştea că este avocat în cadrul Baroului Vaslui, şi pe care l-a întrebat dacă poate să-l ajute, să vorbească la Primărie să îi ridice punctele de penalizare fiicei sale, astfel încât să poată continua să vândă în piaţă. Inculpatul i-a spus că îl cunoaşte pe viceprimarul municipiului Vaslui şi că poate vorbi cu acesta pentru a rezolva problema.

În acest sens, în dimineaţa zilei de 02.07.2013, la ora 08:12:18, inculpatul A. l-a contactat telefonic pe numitul M., viceprimarul Municipiului Vaslui de la acea dată, şi i-a solicitat o audienţă care urma să aibă loc în aceeaşi dimineaţă, aşa cum rezultă din convorbirea telefonică interceptată (procesul-verbal din 13.06.2017 de redare a convorbirilor telefonice interceptate).

După ce a obţinut această audienţă, inculpatul A. l-a contactat telefonic imediat pe martorul N., la ora 08:13:49, solicitându-i să se întâlnească de îndată în faţa Primăriei Municipiului Vaslui pentru a merge să vorbească cu viceprimarul.

Martorul N. a relatat că într-adevăr a mers la Primărie unde s-a întâlnit cu inculpatul care a discutat cu viceprimarul M., însă el nu a auzit ce au discutat cei doi, care stăteau la o masă, pentru că era la distanţă de aceştia şi nici nu l-au chemat şi pe el la discuţie. La finalul discuţiei, a venit inculpatul A. şi i-a spus că s-a rezolvat treaba, în sensul că fiicei sale nu-i va mai fi suspendat dreptul de comercializare în piaţă, deşi, din modul în care dădea din cap viceprimarul, martorul a înţeles că nu se putea face nimic.

Ulterior, în cursul aceleiaşi zile, martorul a fost contactat telefonic de către inculpatul A. (la ora 15:46:19) care i-a spus că ar urma în zece minute să se vadă cu viceprimarul, antamând ideea că, pentru rezolvarea problemei sale, s-ar putea să fie nevoie să dea nişte bani, necunoscând la acel moment care anume ar fi suma, idee cu care martorul N. a fost de acord, ba chiar i-a cerut inculpatului să vorbească cu viceprimarul şi apoi va vedea cum va face rost de bani, numai să se rezolve problema:

"Deci, fii atent! Dacă e nevoie de mardei (...)", "Nu ştiu cât îi scorul, m-aş trezi vorbind pe de rost acuma!", "Îţi spun cât e scorul şi mă trimiţi în piaţă, dacă trebuie, să mă duc să iau lovelele!", "Deci, dacă acu s-o vorbit, acu trebuie mutat şi lozul!".

La ora 16:33:59, inculpatul l-a contactat telefonic din nou pe martorul N. pretinzând că a discutat cu viceprimarul M. şi că trebuie să-i dea acestuia 500 de RON, prin intermediul său, pentru a rezolva problema fiicei sale O., respectiv de a nu-i fi suspendat dreptul de comercializare în piaţă:

"Fii atent! Ştii care-i scoru la meci?", "Ca să fie treaba bună? Îi cinci bastoane! Din pct. meu de vedere nu-i mult, deci nu ai treabă.", "Cinci bastoane rezolvat cap-coadă!".

Martorul a fost de acord cu suma solicitată, fiind interesat să ştie dacă e rezolvată treaba:

"Băi, îi făcută treaba?", "Cum ajung acasă, am rezolvat.", "Nu-i problemă, eu ţi-am spus care-i treaba, eu îs om serios, nu-s căcat."

Inculpatul A. a revenit cu un telefon la martorul N., care nu se afla în Vaslui, şi la ora 19:13:21, aşa cum stabiliseră în convorbirea anterioară, insistând în a primi banii - "Bun. N-o lăsa! Când ajungi în seara asta, hai să rezolvăm problema că, dacă bâţâi omu de azi pe mâine, am f...t toată treaba, crede-mă!".

Deoarece sunase între timp la administraţia pieţei pentru a se interesa de modul în care s-a rezolvat problema sa şi de unde i se comunicase că "(...) nu se ştie nimic, nu s-o discutat nicio problemă!", martorul N., deşi nu abandonase ideea de a da o sumă de bani viceprimarului, prin intermediul inculpatului, în scopul menţionat mai sus, totuşi a manifestat oareşce neîncredere în demersul inculpatului, dorind ca mai întâi să fie rezolvată problema şi apoi să dea suma de bani:

"Păi, eu înţeleg, da nu trebuie să văd şi eu treaba, să văd dacă s-a rezolvat sau nu s-a rezolvat! Hai să fim acuma (...)".

A doua zi, în data de 03.07.2013, inculpatul A. l-a contactat telefonic de patru ori pe martorul N. şi a insistat în a primi suma de bani solicitată.

Astfel, la ora 08:23:51, inculpatul i-a solicitat martorului să se întâlnească ca să rezolve problema - "Ca să mut ce trebuie mutat, cu problema rezolvată.", martorul fiind de acord, apoi, la ora 09:56:23, martorul i-a comunicat faptul că va merge la administraţia pieţei pentru a vedea dacă "o răspuns primarul" şi dacă a primit rezolvare pozitivă atunci îi va da suma de bani. De această dată, inculpatul a încercat să inducă ideea că insistenţele sale îşi au sorgintea în cererea viceprimarului Municipiului Vaslui:

"Matale trebuie să înţelegi. Nu te presez cu telefoanele că vreau eu!"

La ora 13:10:11 şi apoi la ora 13:11:55, după ce cu câteva minute înainte discutase telefonic cu viceprimarul M. care îi comunicase că nu primise niciun răspuns de la poliţie în legătură cu speţa în discuţie, inculpatul A. l-a contactat telefonic din nou pe martorul N. spunându-i că a vorbit cu viceprimarul şi că nu a primit niciun răspuns, atestând ideea că lipsa unui răspuns este tocmai rezultatul faptului că nu i-a remis suma de 500 de RON:

"Da, trebuie mişcat. Când s-o mişcat o şi primit răspunsu."

Nici de această dată însă nu a reuşit să-l înduplece pe martor care a rămas la poziţia sa că nu v-a da banii ceruţi decât după ce "problema" sa va fi rezolvată:

"Eu, până ce nu (...) Nuu, păi nu-i aşa treaba tată. Îşi spun eu care-i treaba. În timpul cât s-o rezolvat treaba, eu am sărit cu saielele. Când am auzit că-i treaba bună eu îs pe...pe poziţie.", " Auzi, ascultă-mă ce-ţi spun eu. Tu tre' să ai încredere în mine că eu sunt un om serios, nu sunt (...). Da’ eu până ce nu văd negru pe alb problema n-am cum, acuma să fim obiectivi tu să fii în locul meu. Când am văzut că este treaba bună, dom'le gata, s-o rezolvat treaba, sănătate."

Martorul N. a arătat, în final, că nu i-a dat inculpatului A. niciun ban pentru că nu i-a rezolvat problema, iar fiica sa nu a mai avut voie să lucreze în piaţă pentru că avea cinci puncte de penalizare.

Totodată, a susţinut că într-adevăr convorbirile telefonice interceptate în cauză îi aparţin, şi că nici el şi nici fiica sa nu au contestat procesul-verbal prin care aceasta a fost sancţionată, nici măcar nu l-a citit, ci doar a căutat o soluţie ilegală pentru a scăpa de sancţiune, încercând să intervină la viceprimarul Vasluiului prin avocatul A..

În perioada 04.07. - 12.07.2013, inculpatul A. l-a contactat telefonic în mod repetat pe viceprimarul M. pentru a se interesa dacă a primit vreun răspuns de la autorităţile care au sancţionat-o pe O..

În data de 12.07.2013, în cadrul convorbirii telefonice, M. i-a comunicat inculpatului că numita O. a fost sancţionată prin proces-verbal întocmit de Poliţia Municipiului Vaslui, aceasta semnând procesul-verbal fără obiecţiuni, iar răspunsul a fost comunicat tuturor celor în cauză

După ce Poliţia Municipiului Vaslui a înaintat la Primăria Municipiului Vaslui procesul-verbal de sancţionare contravenţională a numitei O., Direcţia Administrare Pieţe, Târguri şi Oboare Vaslui a comunicat acesteia, prin adresa nr. x/08.07.2013, semnată de directorul OO., faptul că, urmare a încălcării repetate a Regulamentului de organizare şi funcţionare a pieţelor agroalimentare din Municipiului Vaslui, începând cu data de 12.07.2013 nu mai are dreptul de a mai comercializa în Piaţa agroalimentară Traian pentru o perioadă de trei luni.

Numitul M. a fost audiat în calitate de martor, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, ocazie cu care a arătat că, în vara anului 2013, directorul Direcţiei de Administrare Târguri, Pieţe şi Oboare Vaslui, OO., i-a adus la cunoştinţă faptul că există în piaţă un comerciant căruia îi va fi suspendat dreptul de comercializare conform regulamentului de funcţionare, întrucât acumulase un anumit număr de puncte. Martorul nu şi-a amintit dacă acesta i-a spus că era vorba de numita O., cert este însă că era prima situaţie în care se aplica sancţiunea suspendării dreptului de comercializare, iar decizia s-a luat la nivelul Direcţiei Administrare Târguri, Pieţe şi Oboare Vaslui, cu privire la acest lucru având şi el un cuvânt de spus, solicitând să se aplice regulamentul.

În aceeaşi perioadă, a venit la el la Primărie şi inculpatul A., care era însoţit de o altă persoană dar nu şi-a amintit despre ce persoană era vorba, posibil un bărbat, susţinând că o reprezintă pe O. şi că doreşte să poarte o discuţie referitoare la situaţia ei. În cadrul acestei discuţii, martorul i-a spus că trebuie aplicat regulamentul şi l-a îndrumat către directorul Direcţiei Pieţe.

Martorul a mai susţinut că nu îşi aminteşte dacă a mai discutat ulterior cu A., dată fiind perioada de timp scursă de la evenimentul în discuţie (n.n. prima audiere având loc în luna octombrie 2017), dar şi faptul că în funcţia pe care o deţinea la acea dată de viceprimar al Municipiului Vaslui discuta cu foarte multe persoane.

Faţă de această susţinere, după ce i-au fost prezentate discuţiile telefonice purtate cu A., martorul a arătat că acestea sunt discuţiile sale telefonice şi numărul de telefon pe care îl folosea şi îl foloseşte şi în prezent.

Totodată, a mai susţinut că nu a avut nicio discuţie cu inculpatul A. referitoare la vreo sumă de bani, nici nu a pretins şi nici nu i-a fost oferită de către inculpat vreo sumă de bani, nu a existat o astfel de discuţie.

Concluzionând, instanţa a reţinut că inculpatul A. a pretins faţă de martorul N. că poate interveni la viceprimarul M. pentru a-i rezolva favorabil situaţia fiicei sale, O., astfel încât acesteia să nu-i fie suspendat dreptul de a comercializa produse în Piaţa Traian din Municipiul Vaslui, în schimbul sumei de 500 de RON pe care a solicitat-o de la martor pentru a fi dată funcţionarului public, prin intermediul său, martorul fiind de acord cu acest demers, fiind convins că inculpatul are influenţă asupra numitului M..

În realitate, A. nu a efectuat intervenţii de acest tip la persoana menţionată, ci doar a încercat să obţină pentru sine suma de 500 de RON de la martorul N., lucru care nu s-a întâmplat deoarece martorul a condiţionat acordarea sumei de bani de rezolvarea pozitivă, în prealabil, a problemei fiicei sale.

Poziţia procesuală a inculpaţilor.

Inculpatul A. a dat declaraţie doar în calitate de suspect, iar după dobândirea calităţii de inculpat acesta s-a prevalat de dreptul de nu da declaraţie în cauză, conform art. 83 lit. a) din C. proc. pen., atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată în primă instanţa (încheierea de şedinţă de la termenul din data de 25.10.2018).

În calitate de suspect, A. a recunoscut faptul că a pretins şi primit sumele de bani prezentate în analiza situaţiei de fapt, lăsând să se creadă că are influenţă asupra a doi comisari de la Garda Financiară, a unui procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, a unui judecător de la Judecătoria Vaslui şi a unor angajaţi din cadrul Primăriei Vaslui, însă a arătat că a procedat în acest mod din cauza faptului că persoanele de la care a cerut sumele de bani erau rău platnice şi nu-i achitau onorariile de avocat, arătând expres că nu a discutat cu funcţionarii publici despre vreo sumă de bani şi nici nu a ajuns vreo sumă de bani la aceştia.

Aceeaşi apărare a fost formulată de inculpat şi în cadrul ultimului cuvânt în faţa primei instanţei, invocând şi caracterul derizoriu al sumelor de bani pretinse şi primite, motiv pentru care a solicitat achitarea sa în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. - fapta nu există.

Apărarea formulată nu a fost primită de instanţă având în vedere probatoriul deja analizat mai sus şi care demonstrează contrariul, iar existenţa infracţiunii de trafic de influenţă nu este condiţionată de cuantumul sumelor de bani pretinse şi/sau primite.

Inculpatul C. nu a dat nicio declaraţie în cauză, nici în cursul urmăririi penale şi nici în faza de judecată în primă instanţă (încheierea de şedinţă de la termenul din data de 06.12.2018), prevalându-se de dreptul de nu da declaraţie, conform art. 83 lit. a) din C. proc. pen.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută pe baza probatoriului administrat, în privinţa inculpatului A., în drept, instanţa de fond a reţinut că:

Fapta inculpatului A. care:

- în luna iunie 2013 (de la începutul lunii şi până în data de 27.06.2013), în condiţiile în care îl asista/reprezenta pe martorul E. - inculpat în Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Vaslui -, lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei, în mod direct, a pretins şi primit de la acesta suma totală de 1.600 RON (iniţial 1.000 RON şi, ulterior, după o săptămână încă 600 RON) pentru a-l determina pe judecător să pronunţe o soluţie de condamnare cu suspendarea executării pedepsei, (pct. 1 din situaţia de fapt),

- la data de 25.06.2013, lăsând să se creadă că are influenţă asupra a doi comisari de la Garda Financiară, Secţia Judeţului Vaslui care efectuau un control cu privire la activitatea SC F. SRL Vaslui, în mod direct, a pretins de la inculpatul C., împuternicit al acestei societăţi, suma de 1.000 RON din care a primit doar suma de 850 RON, direct (300 RON în data de 26.06.2013 şi 200 RON în data de 05.07.2013) şi indirect (prin intermediul martorului G.), suma de 350 RON în data de 01.07.2013), pentru a-i determina pe aceştia să încheie controlul mai repede, să nu pună poprire pe conturile societăţii şi să nu facă controale încrucişate cu SC H. SRL, (pct. 2.a din situaţia de fapt),

- la data de 02.07.2013, lăsând să se creadă că are influenţă asupra numitului M., viceprimar al Municipiului Vaslui la acea dată, a pretins în mod direct de la martorul N. suma de 500 RON, pentru a-l determina pe viceprimar să nu dispună faţă de numita O. suspendarea dreptului de comercializare în Piaţa Traian din municipiul Vaslui, fără a primi în concret vreo sumă de bani de la martor, (pct. 4 din situaţia de fapt)

- la data de 08.07.2013, lăsând să se creadă că are influenţă asupra numitului K., consilier juridic în cadrul Primăriei Municipiului Vaslui la acea dată, a pretins, în mod direct, de la martorul L., atât pentru sine, cât şi pentru consilierul juridic, suma totală de 250 RON (suma de 100 RON pentru sine şi suma de 150 RON pentru K.), din care a primit, de la acesta şi de la fratele său P., la data de 09.07.2013, suma totală de 200 RON, pentru a-l determina pe consilierul juridic să rezolve favorabil o cerere de atribuire în proprietate a terenului situat în municipiul Vaslui str. x, judeţul Vaslui, teren care a aparţinut tatălui celor doi fraţi L. şi P., (pct. 3 din situaţia de fapt),

- la data de 09.07.2013, în condiţiile în care îl asista/reprezenta pe inculpatul C. - învinuit în Dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, lăsând să se creadă că are influenţă asupra procurorului de caz I., sub supravegherea căruia se efectua urmărirea penală în cauza menţionată, în mod direct, a pretins de la acesta, atât pentru sine, cât şi pentru procuror suma totală de 700 RON (suma de 200 RON pentru sine şi suma de 500 RON pentru procuror), din care a primit, în mod indirect (prin intermediul martorei J.) suma totală de 400 RON (200 RON la data de 10.07.2013 şi 200 RON la data de 15.07.2013), pentru a-l determina pe procurorul de caz să dispună în cauză soluţie de scoatere de sub urmărirea penală, (pct. 2.b din situaţia de fapt), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. (aşa cum a fost schimbată încadrarea juridică prin încheierea din data de 17.05.2019).

Aşa cum a prezentat şi în analiza situaţiei de fapt, la pct. 1, instanţa de fond nu a reţinut în conţinutul primului act material al infracţiunii de trafic de influenţă acuzaţia adusă inculpatului constând în aceea că în data de 27.06.2013 ar fi pretins suma de 300 de euro sau 1.200 de RON (reprezentând echivalentul în RON al sumei de 300 euro) pentru a-l determina pe procuror să nu exercite calea de atac a recursului împotriva hotărârii de condamnare cu suspendarea executării pedepsei pe care ar pronunţa-o judecătorul. Aceasta deoarece a constatat că nu există probe certe care să dovedească acest aspect, probatoriul existent în cauză şi analizat mai sus neevidenţiind un astfel de fapt. Există în speţă doar afirmaţia martorului E. din cadrul declaraţiei date în faza de urmărire penală:

"Ulterior acesta mi-a spus că aceşti bani trebuie să-i dea procurorului de şedinţă pentru a nu formula recurs la sentinţa penală cu suspendare ce urma să o dea judecătorul", fără ca organul de urmărire penală să-i fi cerut detalii cu privire la contextul în care inculpatul a făcut această afirmaţie, când anume etc. Mai mult, în finalul declaraţiei, aşa cum s-a menţionat mai sus, martorul arată că în discuţia telefonică din data de 27.06.2013 în care i s-a cerut suma de bani menţionată este vorba despre persoana care îi va da o soluţie de condamnare cu suspendare, adică despre judecător.

S-a impus astfel concluzia că toate sumele de bani pretinse şi parţial primite de inculpatul A. de la martorul E. au avut drept pretext remiterea către judecătorul cauzei.

Cum acuzaţia penală pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. se referă, în raport de această sumă, la procuror şi nu la judecător, instanţa este ţinută de limitele învestirii sale, conform art. 317 din C. proc. pen., neputând reţine acest segment de pretinsă activitate a inculpatului prin raportare la judecătorul care urma să pronunţe soluţia în cauză.

Pe latură obiectivă, activitatea inculpatului A. a constat, aşa cum este prezentată pe larg în analiza situaţiei de fapt, în demersurile întreprinse în perioada iunie 2013 - 09.07.2013, constând în pretinderea şi primirea ori doar pretinderea unor sume de bani, direct sau indirect - prin intermediul unor persoane din anturajul său - atât pentru sine, cât şi pentru o serie de funcţionari publici (doi comisari de la Garda Financiară, a unui procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, a unui judecător de la Judecătoria Vaslui şi a unor angajaţi din cadrul Primăriei Vaslui), în contextul în care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra acestora, reuşind să convingă persoanele de la care a pretins şi primit sumele de bani, că datorită acestei influenţe poate obţine rezolvarea favorabilă a unor situaţii juridice delicate în care se aflau acestea, prin îndeplinirea unor acte contrare atribuţiilor de serviciu, acte care intrau în îndatoririle de serviciu ale funcţionarilor publici vizaţi.

Pentru niciuna dintre activităţile reţinute în conţinutul elementului material al infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, inculpatul A., aşa cum rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză, nu a trecut, în concret, la executarea unor activităţi de determinare a funcţionarilor publici la îndeplinirea unui act contrar atribuţiilor de serviciu, limitându-se practic la a promite că va întreprinde astfel de demersuri, promisiune neîndeplinită ulterior, şi nicio sumă de bani nu a ajuns la vreunul dintre funcţionarii publici.

Legătura de cauzalitate dintre activitatea desfăşurată de inculpat şi starea de pericol creată pentru buna desfăşurare a raporturilor de serviciu în cadrul unor instituţii publice (control financiar, instanţă de judecată, parchet, primărie) rezultă din însăşi materialitatea faptei.

Pe latură subiectivă, instanţa a reţinut că inculpatul A. a săvârşit infracţiunea cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, potrivit art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., prin săvârşirea faptei urmărind lezarea relaţiilor sociale referitoare la buna desfăşurare a raporturilor de serviciu, în principal, şi obţinerea pentru sine a unor sume de bani, în subsidiar.

Cu privire la această latură a conţinutului constitutiv al infracţiunii, instanţa a ţinut să puncteze un aspect vizând hotărârea infracţională unică specifică infracţiunii continuate, ca o completare a motivelor pentru care, la termenul de judecată din data de 17.05.2019, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., respectiv din cinci infracţiuni de trafic de influenţă, într-o singură infracţiune de trafic de influenţă, în formă continuată, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Rezoluţia infracţională unică în persoana inculpatului A., menţinută pe toată durata desfăşurării activităţii infracţionale, derivă şi din scopul unic urmărit de acesta, respectiv cel de a obţine sume de bani pentru sine, pentru asigurarea existenţei zilnice, acesta fiind o persoană împătimită de jocuri de noroc, aflată într-o situaţie materială şi financiară precară, disperat în a face rost de banii necesari pentru derularea traiului zilnic elementar, fiindu-i indiferentă situaţia invocată de fiecare persoană în parte interesată de cumpărarea influenţei asupra unui funcţionar public.

Relevante în reţinerea acestor aspecte sunt declaraţia fostei concubine J., analizate în secţiunea privind situaţia de fapt, dar şi convorbirile telefonice purtate de inculpatul A. cu inculpatul C. (redate în procesul-verbal din data de 14.06.2017) în care cel dintâi se confesa în data de 29.06.2013:

"(...) Şi ce televizor să văd eu, dacă eu n-am curent, C.? Te-am rugat o săptămână la rând, dă-mi C. (...) milioane că-mi taie curentul. Şi m-ai sunat după două săptămâni şi ceva, când erai la frizerie la Mall (...) Iaca din cauza ta C., că n-ai reuşit atunci să-mi trimiţi două milioane, şi pentru tine nu era o sumă mare, mie mi-o tăiat curentul. Şi de la şapte milioane optsute, cu penalităţi s-o făcut aproape nouă milioane. Eu n-am curent acasă. Eu umblu ca ţiganii cu cortu cu telefon la încărcat pe colo, pe colo, pe colo, pe unde reuşesc şi eu. Ca să înţelegi." "La mine un milion două sute înseamnă mâncare pe două zile. Pentru că mie nu-mi dă nimeni o lingură de mâncare. Eu îs singur cu familia mea şi atât. Deci eu din partea J. (n.n. concubina) de la ţară nu am niciun ajutor că lor le-a ars casa şi-s vai de p..a lor. Mie dacă mi-e foame tre să mă duc să fac datorie la magazin să-mi iau de mâncare să mănânc. Uite, n-am curent, mai am oleacă mă suspendă. Săptămâna viitoare, adică începând de mâine, aştept să-mi vină decizie că mă bagă în comisia de disciplină să-mi ieie dreptul de avocat.".

Analiza legii penale mai favorabile pentru inculpatul A..

Activitatea infracţională a inculpatului s-a desfăşurat în perioada de la începutul lunii iunie 2013 şi până în data de 09.07.2013, când a săvârşit ultimul act material constând în pretinderea sumei de 700 RON de la inculpatul C..

Aşadar, infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată, a fost săvârşită la data de 09.07.2013.

Având în vedere că de la data săvârşirii infracţiunii şi până la finalizarea judecăţii în primă instanţă a intervenit o lege penală nouă, respectiv a intrat în vigoare Noul C. pen. la data de 01.02.2014, se impune a se stabili care este legea penală mai favorabilă ce va fi aplicată inculpatului.

Instanţa a reţinut că legea penală mai favorabilă inculpatului A. este Noul C. pen. având în vedere limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare, precum şi regimul sancţionator al infracţiunii continuate.

Astfel, art. 257 alin. (1) din C. pen. din 1969 prevedea pentru infracţiunea de trafic de influenţă pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani, cu posibilitatea aplicării unui spor de pedeapsă de până la 5 ani închisoare, conform art. 42 rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, în timp ce art. 291 alin. (1) din Noul C. pen. prevede pentru aceeaşi infracţiune pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, cu posibilitatea majorării maximului special de pedeapsă cu cel mult 3 ani, conform art. 36 alin. (1) din Noul C. pen.

Referitor la pedepsele complementare şi accesorii, instanţa a constatat că nu există nicio diferenţă de reglementare între cele două coduri care să fie incidentă situaţiei juridice a inculpatului (aplicare facultativă, aceleaşi drepturi al căror exerciţiu poate fi interzis).

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, instanţa a constatat că între forma valabilă la data de 09.07.2013 (data săvârşirii faptei deduse judecăţii), anterior Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., şi forma ulterioară a acesteia nu există diferenţe de reglementare care să fie aplicabile inculpatului A..

Prin urmare, având în vedere considerentele prezentate mai sus, instanţa a constatat îndeplinite condiţiile răspunderii penale în persoana inculpatului A., astfel că a hotărât condamnarea acestuia şi aplicarea unei pedepse cu închisoarea pentru infracţiunea dedusă judecăţii.

La individualizarea pedepsei principale, instanţa a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 74 alin. (1) din C. pen. şi limitele speciale de pedeapsă prevăzute de art. 291 alin. (1) din C. pen., respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani.

Instanţa a avut în vedere modul în care inculpatul A. a săvârşit cele cinci acte materiale din structura infracţiunii de trafic de influenţă - folosindu-se de calitatea sa de avocat, ceea ce a inspirat încredere persoanelor cărora le-a promis intervenţiile pe lângă funcţionarii publici, profitând de ignoranţa persoanelor interesate de a cumpăra pretinsa sa influenţă, chiar dacă în concret nu a efectuat nicio activitate prin care să determine pe vreunul dintre funcţionarii publici menţionaţi în cauză să-şi încalce atribuţiile de serviciu, activitatea intensă derulată pe parcursul unei luni de zile, şi toate acestea în scopul dobândirii de bani pentru sine, pentru asigurarea existenţei zilnice.

Acest mod de operare devenise un mod de viaţă pentru inculpat care, şi după anul 2013, a mai săvârşit două infracţiuni de trafic de influenţă, în formă continuată, procedând similar în septembrie - octombrie 2017 şi decembrie 2017 - aprilie 2018, când funcţionarii publici asupra cărora a pretins că ar avea influenţă au fost poliţişti de la Serviciul Rutier al I.P.J. Vaslui şi lucrători ai Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Vaslui, infracţiuni pentru care a fost deja condamnat definitiv şi în raport de care a realizat pluralitatea infracţională sub forma concursului de infracţiuni, aşa cum a arătat instanţa în cele ce urmează.

De asemenea, instanţa a reţinut gravitatea faptei săvârşite rezultată din starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită prin incriminarea faptei, respectiv pentru buna desfăşurarea a raporturilor de serviciu, pentru încrederea cu care cetăţenii trebuie să se raporteze la activitatea unei instituţii publice, la onestitatea cu care funcţionarii publici sunt ţinuţi să-şi exercite atribuţiile de serviciu. Persoana care pretinde că are influenţă, reală sau pretinsă, asupra unui funcţionar public afectează fundamental ordinea de drept prin aceea că discreditează atât instituţia din care face parte funcţionarul public, cât şi pe funcţionarul însuşi deoarece creează în percepţia societăţii o stare de suspiciune asupra corectitudinii lui.

Instanţa a mai reţinut şi atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului care, deşi a recunoscut parţial activităţile desfăşurate, totuşi a susţinut constant, chiar şi în cadrul ultimului cuvânt, că a recurs la aceste metode deoarece persoanele interesate de cumpărarea influenţei sale erau clienţi rău platnici şi numai astfel putea să-şi obţină onorariile de avocat, chiar dacă întreg probatoriul administrat în cauză demonstrează în mod clar contrariul.

Bineînţeles, nu poate fi omis faptul că inculpatul A. este o persoană cu studii superioare juridice care s-a folosit în activitatea infracţională de profesia sa de avocat, profesie juridică pusă în slujba legii nicidecum în eludarea ei, pe care a invocat-o în mod repetat, subliniind priceperea şi experienţa sa în a "rezolva" pe căi nelegale diverse probleme juridice.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa s-a orientat spre o pedeapsă cu închisoare peste limita minimă prevăzută de lege.

Având în vedere natura şi gravitatea faptei săvârşite de inculpatul A., specificul activităţii acestuia prin prisma folosirii profesiei pe care o avea, instanţa a apreciat că pentru complinirea pedepsei principale este necesară şi aplicarea pedepselor complementare şi accesorii.

Aşa cum a menţionat instanţa şi mai sus, inculpatul A. nu se află la primul conflict cu legea penală, conform datelor menţionate în fişa de cazier judiciar a acestuia.

Astfel, s-a constatat că inculpatul A. a fost anterior condamnat definitiv pentru două infracţiuni de trafic de influenţă, în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) din C. pen. şi a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., prin Sentinţa penală nr. 47/19.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 31/A/07.02.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cele două infracţiuni fiind săvârşite în octombrie 2017 şi aprilie 2018.

Cum infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză a fost săvârşită la data de 09.07.2013, aşadar înainte de data condamnării definitive pentru celelalte două infracţiuni (07.02.2019), în cauză s-a impus a se reţine în sarcina inculpatului pluralitatea infracţională sub forma concursului de infracţiuni.

Astfel, în temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., instanţa a constatat că infracţiunea din prezenta cauză este concurentă cu cele două infracţiuni de trafic de influenţă prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) din C. pen. şi a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., pentru care inculpatul A. a fost condamnat definitiv prin Sentinţa penală nr. 47/19.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 31/A/07.02.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Faţă de această constatare, în temeiul art. 97 alin. (1) din C. pen., instanţa a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 47/19.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 31/A/07.02.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi a repus în individualitate pedepsele componente, astfel:

- 2 ani şi 3 luni închisoare stabilită pentru infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) din C. pen. şi a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- 2 ani şi 3 luni închisoare stabilită pentru infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) din C. pen. şi a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- cu înlăturarea sporului de pedeapsă de 1/3 din pedeapsa de 2 ani 3 luni închisoare, respectiv 9 luni închisoare.

De asemenea, a constatat că au fost aplicate inculpatului A., pe lângă pedepsele principale menţionate, pedepse complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, pe o durată de 2 ani, şi pedepse accesorii cu acelaşi conţinut.

Având în vedere că infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză a fost săvârşită anterior datei de 01.02.2014, când a intrat în vigoare Noul C. pen., iar celelalte două infracţiuni au fost săvârşite după această dată, tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni este cel stabilit prin art. 10 din Legea nr. 187/2012 şi în acord cu dispoziţiile Deciziei nr. 7/2016 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit cărora "în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din C. pen., în cazul pluralităţii de infracţiuni constând în săvârşirea unor infracţiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracţiuni comise după intrarea în vigoare a noului C. pen., pentru infracţiunile săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014 se va aplica legea penală mai favorabilă - identificată ca fiind legea veche sau legea nouă -, iar pentru infracţiunile săvârşite sub imperiul legii penale noi, precum şi pentru tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni se va aplica legea nouă, conform art. 3 din C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.."

În consecinţă, în temeiul art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 187/2012, instanţa a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celor două pedepse de câte 2 ani şi 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie, aceasta fiind unica modalitate de individualizare a executării pedepsei aplicabilă în cauză în raport de cuantumul pedepsei ce urmează a fi executată, dar şi faţă de dispoziţia de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei din condamnarea anterioară.

Având în vedere că pe lângă fiecare dintre pedepsele principale din structura concursului de infracţiuni au fost aplicate şi pedepse complementare şi accesorii, instanţa, conform art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce va fi executată conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (4) din C. pen., instanţa a scăzut din durata pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare, parte din pedeapsa complementară executată, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., de la data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 47/19.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2018, respectiv 07.02.2019, până la data contopirii pedepselor principale.

În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., instanţa a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

Deoarece inculpatul A. a fost reţinut şi arestat preventiv de la data de 14.04.2018 la data de 14.05.2018, în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Iaşi, în care a fost pronunţată Sentinţa penală nr. 47/19.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 31/A/07.02.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, instanţa, în temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen., a dedus din durata pedepsei rezultante de executat de 4 ani şi 6 luni închisoare, durata acestor măsuri preventive.

Faţă de dispoziţiile art. 291 alin. (2) din C. pen. care prevăd că sunt supuşi confiscării banii primiţi ca modalitate de realizare a elementului material al infracţiunii de trafic de influenţă, fiind bani dobândiţi prin săvârşirea infracţiunii, în accepţiunea art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., instanţa a hotărât confiscarea de la inculpatul A. suma de 3.050 RON care au fost primiţi astfel: suma de 1.600 RON de la martorul E. (pct. 1 din situaţia de fapt), suma de 850 RON de la inculpatul C. (pct. 2.a din situaţia de fapt), suma de 400 RON de la inculpatul C. (pct. 2.b din situaţia de fapt) şi suma de 200 RON de la martorul L. (pct. 3 din situaţia de fapt).

Având în vedere dispoziţia de confiscare a sumei de bani primite de către inculpat în cadrul activităţii infracţionale, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa a menţinut măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanţa procurorului din data de 05.12.2017, în scopul executării măsurii confiscării speciale, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile deţinute în proprietate de către inculpatul A., precum şi asupra sumelor de bani datorate acestuia cu orice titlu de către terţe persoane fizice sau juridice (unităţi bancare/instituţii publice/societăţi comerciale etc.), până la concurenţa sumei de 3.050 de RON, apreciind că aceasta este necesară dată fiind situaţia materială prezentă precară a inculpatului.

De asemenea, pentru că măsura asigurătorie instituită încă din faza de urmărire penală a fost limitată la scopul executării măsurii confiscării speciale, deşi în cauză au fost efectuate cheltuieli judiciare însemnate pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului, cheltuieli a căror executare poate fi incertă sau mult îngreunată faţă de situaţia materială precară a inculpatului, instanţa, în temeiul art. 249 alin. (1) şi alin. (5) din C. proc. pen., a dispus luarea măsurilor asigurătorii (sechestru asigurător şi poprire), în scopul garantării executării cheltuielilor judiciare, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile deţinute în proprietate de către inculpatul A., precum şi asupra sumelor de bani datorate acestuia cu orice titlu de către terţe persoane fizice sau juridice (unităţi bancare/instituţii publice/societăţi comerciale etc.), până la concurenţa sumei stabilite cu acest titlu prin prezenta hotărâre.

Executorie, potrivit art. 397 alin. (4) din C. proc. pen., cu privire la luarea măsurilor asigurătorii.

Reţinând culpa infracţională a inculpatului A., în temeiul art. 274 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., instanţa l-a obligat pe acesta la plata către stat a sumei de 3.300 RON reprezentând cheltuieli judiciare din care: suma de 2.000 RON aferentă fazei de urmărire penală, suma de 200 RON aferentă fazei de cameră preliminară şi suma de 1.100 RON aferentă fazei de judecată în primă instanţă (au avut loc 11 termene de judecată, întreg probatoriul administrat l-a vizat pe acest inculpat).

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., suma de 330 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în faza de cameră preliminară, av. B., potrivit delegaţiei nr. 432/10.01.2018, şi suma de 868 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în faza de judecată, av. B., potrivit delegaţiei nr. x/15.11.2018, au rămas în sarcina statului şi urmând a fi avansate Baroului Iaşi din fondul special al Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A. a fost acordat conform Protocolului încheiat între Ministerul Justiţiei şi U.N.B.R. care era în vigoare la data derulării fazelor procesuale în care a fost acordată asistenţa juridică, şi nu celui în vigoare la momentul emiterii delegaţiei pentru asistenţă juridică obligatorie, ţinând seama de faptul că prestaţia avocatului a fost una cu caracter succesiv, reprezentând o excepţie de la regula conform căreia un anumit act juridic este supus dispoziţiilor legale în vigoare la momentul încheierii sale în ceea ce priveşte efectele sale, dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, pentru faza de cameră preliminară, onorariul este cel prevăzut în art. 5 alin. (1) lit. b) din Protocolul nr. 48.025 din 2015, iar pentru faza de judecată onorariul este cel prevăzut de art. 5 alin. (1) lit. b) din Protocolul nr. 14.511/14.02.2019.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută pe baza probatoriului administrat, în privinţa inculpatului C., în drept, instanţa de fond a reţinut că:

Faptele inculpatului C. care:

1. - urmare a pretinderii, la data de 25.06.2013, de către inculpatul A., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra a doi comisari de la Garda Financiară, Secţia Judeţului Vaslui care efectuau un control cu privire la activitatea SC F. SRL Vaslui, a sumei de 1.000 RON pentru a-i determina pe aceştia să încheie controlul mai repede, să nu pună poprire pe conturile societăţii şi să nu facă controale încrucişate cu SC H. SRL, a dat acestui inculpat suma totală de 850 de RON în scopul menţionat - în mod direct suma de 300 RON în data de 26.06.2013 şi suma de 200 RON în data de 03.07.2013 (inculpatul A. intrând în posesia acestei sume de 200 RON în data de 05.07.2013) şi în mod indirect, prin intermediul martorului G., suma de 350 de RON la data de 01.07.2013, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, în varianta anterioară modificării aduse prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. (pct. 2.a din situaţia de fapt).

2. - urmare a pretinderii, la data de 09.07.2013, de către inculpatul A., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra procurorului de caz I., sub supravegherea căruia se efectua urmărirea penală în Dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, a sumei totale de 700 RON (din care suma de 200 RON pentru sine şi suma de 500 RON pentru procuror) pentru a-l determina pe procurorul de caz să dispună în cauză o soluţie de scoatere de sub urmărirea penală, a dat acestui inculpat suma totală de 400 RON în scopul menţionat, în mod indirect, prin intermediul martorei J. (suma de 200 RON la data de 10.07.2013 şi suma de 200 RON la data de 15.07.2013), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, în varianta anterioară modificării aduse prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. (pct. 2.b din situaţia de fapt).

Infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului C. au fost săvârşite în condiţiile concursului real de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969.

Pe latură obiectivă, activitatea inculpatului C. a constat, aşa cum este prezentată pe larg în analiza situaţiei de fapt, în darea sumelor de bani (850 de RON - prima infracţiune săvârşită în data de 03.07.3013 şi 400 de RON - a doua infracţiune săvârşită în data de 15.07.2013) inculpatului A. în scopul cumpărării influenţei pe care acesta a lăsat să se creadă că o are asupra a doi comisari de la Garda Financiară, Secţia Judeţului Vaslui şi a unui procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, astfel încât funcţionarii publici, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu pe care le aveau, să rezolve în mod favorabil, dar evident ilegal, cele două situaţii juridice în care se afla inculpatul C., în calitate oficială de împuternicit al SC F. SRL Vaslui, dar în realitate deţinătorul societăţii menţionate al cărei administrator de drept este concubina acestuia, numita R., şi în calitate de persoană fizică.

Inculpatul C. a dat aceste sume de bani din dorinţa clară, expresă, de a obţine rezolvarea favorabilă a situaţiilor sale juridice prin intermediul traficantului de influenţă A., convins fiind că acesta are influenţă asupra funcţionarilor publici vizaţi şi că îşi va folosi această influenţă în scopul dorit de inculpat (cumpărătorul de influenţă).

Infracţiunile există chiar dacă în realitate inculpatul A. nu doar că nu avea influenţă asupra vreunuia dintre funcţionarii publici menţionaţi, ci nici măcar nu a desfăşurat vreo activitate minimală în sensul dorit de către inculpatul C., limitându-se practic la a promite că va întreprinde astfel de demersuri, promisiune neîndeplinită ulterior.

Legătura de cauzalitate dintre activitatea desfăşurată de inculpat şi starea de pericol creată pentru buna desfăşurare a raporturilor de serviciu în cadrul unor instituţii publice (control financiar, instanţă de judecată, parchet, primărie) rezultă din însăşi materialitatea faptei.

Pe latură subiectivă, instanţa a reţinut că inculpatul C. a săvârşit cele două infracţiuni, în forma infracţiunilor unice cu pluralitate de acte de remitere a sumelor de bani (unitate naturală colectivă), cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, potrivit art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. pen. din 1969, prin săvârşirea faptelor urmărind lezarea relaţiilor sociale referitoare la buna desfăşurare a raporturilor de serviciu, în principal, şi obţinerea pentru sine a unor situaţii favorabile, în subsidiar.

Cu privire la această latură a conţinutului constitutiv al infracţiunii, instanţa a ţinut să puncteze că deşi iniţiativa săvârşirii faptelor de cumpărare de influenţă a aparţinut inculpatului A. care a pretins sumele de bani şi a promis intervenţia sa pe lângă funcţionarii publici, totuşi vinovăţia inculpatului C. sub forma intenţiei directe în raport de cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa este realizată prin dorinţa certă, clară, conştientă de a obţine rezolvarea favorabilă, contrară legii, sfidând legea şi autoritatea instituţiilor publice şi a funcţionarilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestora, a unor situaţii juridice în care se afla.

De asemenea, instanţa a arătat că prin săvârşirea celor două infracţiuni, în concurs real, inculpatul C. a urmărit realizarea a două interese distincte, respectiv "rezolvarea" situaţiei juridice a SC F. SRL Vaslui, societate care îi aparţine, deşi oficial figurează în calitate administrator de drept concubina sa, dar şi propria situaţie juridică astfel încât să nu răspundă penal, acesta făcând obiectul unui dosar penal în calitate de învinuit la acea epocă.

Analiza legii penale mai favorabile pentru inculpatul C..

Instanţa a reţinut că cele două infracţiuni de cumpărare de influenţă au fost săvârşite la datele de 03.07.2013 şi 15.07.2013, adică la datele la care acesta a dat ultimele tranşe de bani inculpatului A..

Având în vedere că de la data săvârşirii infracţiunilor şi până la finalizarea judecăţii în primă instanţă a intervenit o lege penală nouă, respectiv a intrat în vigoare Noul C. pen. la data de 01.02.2014, s-a impus a se stabili care este legea penală mai favorabilă ce va fi aplicată inculpatului.

Instanţa a reţinut că legea penală mai favorabilă inculpatului C. este C. pen. din 1969 şi Legea nr. 78/2000, în varianta anterioară modificării aduse prin Legea nr. 187/2012, având în vedere regimul sancţionator al concursului de infracţiuni şi modalităţile de individualizare a executării pedepsei în condiţiile în care acest inculpat nu are antecedente penale, potrivit fişei de cazier judiciar de la ds. fond.

Astfel, deşi în C. pen. din 1969 nu era prevăzută infracţiunea de cumpărare de influenţă, totuşi această infracţiune era incriminată în art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în varianta anterioară modificării aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., intrată în vigoare la data de 01.02.2014.

Începând cu data de 01.02.2014, infracţiunea de cumpărare de influenţă a fost preluată în Noul C. pen. în art. 292, conţinutul constitutiv fiind în esenţă acelaşi, singura diferenţă regăsindu-se la limita maximă de pedeapsă prevăzută de lege care, în art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este de 10 ani închisoare, în timp ce în art. 292 alin. (1) din C. pen. această limită este de 7 ani închisoare, limita minimă fiind însă aceeaşi în ambele reglementări, respectiv 2 ani închisoare.

Cum în cauza de faţă nu există motive pentru care instanţa să se orienteze în stabilirea pedepselor pentru inculpatul C. către limita maximă de pedeapsă prevăzută de lege, aprecierea instanţei a fost în sensul că mai favorabilă inculpatului este Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării aduse prin Legea nr. 187/2012, chiar şi în condiţiile unei limite maxime de pedeapsă mai mare, făcând corp comun însă cu vechiul C. pen.

Aşa cum a arătat mai sus, instanţa apreciază că singurele criterii care permit evaluarea în concret a legii penale mai favorabile aplicabile inculpatului C. sunt cele privind regimul sancţionator al concursului de infracţiuni care este mult mai blând în accepţiunea C. pen. din 1969 (absorbţie juridică cu spor facultativ de pedeapsă, conform art. 34 alin. (1) lit. b), faţă de cel prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. b) din Noul C. pen. (absorbţie juridică cu spor obligatoriu de pedeapsă în cuantum determinat matematic).

De asemenea, posibilitatea aplicării unei pedepse rezultante într-un cuantum mai redus, determinat implicit de tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, dă posibilitatea instanţei de a se orienta spre alegerea unei modalităţi mai blânde de individualizare a executării pedepsei, bineînţeles cu îndeplinirea cumulativă a tuturor condiţiilor prevăzute de lege în acest sens, decât executarea efectivă în mediul penitenciar.

Prin urmare, având în vedere considerentele prezentate mai sus, instanţa a constat îndeplinite condiţiile răspunderii penale în persoana inculpatului C., hotărând condamnarea acestuia pentru cele două infracţiuni de cumpărare de influenţă şi aplicarea pedepsei cu închisoarea pentru fiecare infracţiune în parte dedusă judecăţii.

La individualizarea pedepsei principale pentru fiecare infracţiune instanţa a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi limitele speciale de pedeapsă prevăzute de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în varianta anterioară modificării aduse prin Legea nr. 187/2012, respectiv închisoarea de la 2 la 10 ani.

Instanţa a avut în vedere modul în care inculpatul C. a săvârşit cele două infracţiuni, folosindu-se de calitatea de avocat a inculpatului A., cu care era în relaţii apropiate de multă vreme şi în care avea încredere că-l poate ajuta să scape de rigorile legii, sfidând în mod absolut legea, dar şi autoritatea pe care instituţiile publice şi funcţionarii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestora le au.

De asemenea, instanţa a reţinut gravitatea faptelor săvârşite de inculpat rezultată din starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită prin incriminarea faptei, respectiv pentru buna desfăşurarea a raporturilor de serviciu, pentru încrederea cu care cetăţenii trebuie să se raporteze la activitatea unei instituţii publice, la onestitatea cu care funcţionarii publici sunt ţinuţi să-şi exercite atribuţiile de serviciu. Persoana care îşi manifestă credinţa că asupra unor funcţionari publici pot fi exercitate influenţe astfel încât cel interesat să poată "cumpăra" o soluţie sau o rezolvare pozitivă a unei situaţii care îl priveşte, afectează fundamental ordinea de drept prin aceea că discreditează atât instituţia din care face parte funcţionarul public, cât şi pe funcţionarul public însuşi prin crearea, inducerea, în percepţia cetăţenilor a unei stări de suspiciune asupra corectitudinii lui.

Instanţa a mai reţinut însă şi faptul că inculpatul C. este o persoană fără studii, fără ocupaţie, potrivit propriilor susţineri făcute cu ocazia audierii sale în calitate de suspect, în vârstă de 27 de ani la data faptei, cu o capacitate mult redusă de a înţelege şi de a-şi însuşi noţiuni, valori şi principii după care funcţionează legea într-o societate civilizată, asupra căreia inculpatul A. avea un puternic ascendent prin faptul că era o persoană cu studii superioare, cu o profesie în slujba legii, perspectivă din care formarea convingerii intime în persoana inculpatului - cumpărător de influenţă că în această modalitate poate obţine avantaje pentru sine a fost cât se poate de facilă.

Faţă de toate aceste considerente, având în vedere că, până în prezent, aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar de la ds. fond, inculpatul C. nu prezintă antecedente penale, instanţa s-a orientat spre o pedeapsă cu închisoare egală cu limita minimă prevăzută de lege, pentru fiecare dintre cele două infracţiuni de care se face vinovat.

Având în vedere natura şi gravitatea faptelor săvârşite, instanţa a apreciat că pentru complinirea pedepselor principale este necesară şi aplicarea pedepselor complementare şi accesorii, astfel că, în temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. din 1969, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce va fi executată conform art. 66 din C. pen. din 1969.

Corespunzător, în temeiul art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Cele două infracţiuni de cumpărare de influenţă au fost săvârşite în stare de concurs real de infracţiuni, motiv pentru care instanţa a stabilit pedeapsa pentru acest concurs de infracţiuni în acord cu dispoziţiile art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, sens în care a contopit cele două pedepse de câte 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul C. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

Având în vedere că pe lângă fiecare pedeapsă principală au fost aplicate şi pedepse complementare şi accesorii, conform art. 35 alin. (3) din C. pen. din 1969, instanţa a aplicat inculpatului, şi pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 2 ani închisoare, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, precum şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea exerciţiului aceloraşi drepturi.

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei, instanţa a avut în vedere elementele prezentate mai sus cu ocazia individualizării pedepselor, dar şi faptul că inculpatul este o persoană care nu a cunoscut mediul penitenciar până în prezent, precum şi durata de timp scursă de la data săvârşirii faptelor de mai bine de şase ani, aspecte care permit instanţei să aprecieze că există premisele unei înţelegeri a consecinţelor faptelor săvârşite şi a posibilităţii de reeducare a inculpatului fără introducerea acestuia în mediul penitenciar.

În raport de aceste elemente, instanţa a apreciat că pentru reeducarea inculpatului C. este potrivită plasarea sub supravegherea unui serviciu specializat în acest sens, constatând totodată că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 861 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen. din 1969, atât în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate, inexistenţa unor condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cât şi în ceea ce priveşte persoana inculpatului în sensul acordării şansei de a asimila noţiuni de conduită în acord legea şi cu normele fundamentale de bună conduită în societate.

Prin urmare, instanţa de fond a suspendat executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 862 din C. pen. din 1969 (la pedeapsa de 2 ani închisoare fiind adăugat un interval de timp de 2 ani), apreciat ca fiind suficient pentru ca inculpatul să aibă posibilitatea să demonstreze însuşirea reală a unui comportament în acord cu valorile sociale specifice unui stat de drept.

Pe durata termenului de încercare, s-a stabilit ca inculpatul C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, conform art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Iaşi la datele fixate de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacelor sale de existenţă.

Instanţa a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 din C. pen. din 1969 a căror nerespectare determină revocarea măsurii suspendării şi executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

Astfel, revocarea măsurii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi, prin urmare, executarea efectivă a acestei pedepse în regim penitenciar, pedeapsă care nu se contopeşte cu pedeapsa ce s-ar aplica pentru o nouă infracţiune săvârşită, poate avea loc dacă inculpatul C., pe durata termenului de supraveghere, va mai săvârşi din nou o infracţiune, pentru care se va pronunţa o condamnare definitivă chiar şi după expirarea termenului de supraveghere (art. 83 din C. pen. din 1969).

De asemenea, revocarea măsurii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi, prin urmare, executarea efectivă a acestei pedepse în regim penitenciar, poate avea loc şi în ipoteza în care inculpatul C., cu rea credinţă, nu va îndeplini măsurile de supraveghere stabilite de instanţă în sarcina sa prin prezenta hotărâre [art. 864 alin. (2) din C. pen. din 1969].

Faţă de dispoziţia de suspendare a executării pedepsei principale, în temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, instanţa a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale sub supraveghere.

Ţinând seama de dispoziţiile art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în forma valabilă la datele săvârşirii faptelor deduse judecăţii (03.07.2013 şi 15.07.2013), anterior Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., intrată în vigoare la data de 01.02.2014, care prevăd că banii care au făcut obiectul infracţiunii de cumpărare de influenţă se confiscă, fiind bani daţi pentru a determina săvârşirea unei fapte, conform art. 118 alin. (1) lit. d) din C. pen. din 1969, instanţa a confiscat de la inculpatul C. suma de 1.250 RON care au fost daţi inculpatului A. astfel: suma de 850 RON (pct. 2.a din situaţia de fapt) şi suma de 400 RON (pct. 2.b din situaţia de fapt).

Având în vedere dispoziţia de confiscare a sumei de bani date de către inculpatul C. în cadrul activităţii infracţionale, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa a menţinut măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanţa procurorului din data de 05.12.2017, în scopul executării măsurii confiscării speciale, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile deţinute în proprietate de către inculpatul C., precum şi asupra sumelor de bani datorate acestuia cu orice titlu de către terţe persoane fizice sau juridice (unităţi bancare/instituţii publice/societăţi comerciale etc.), până la concurenţa sumei de 1.250 de RON, apreciind că aceasta este necesară dată fiind situaţia materială prezentă precară a inculpatului.

De asemenea, pentru că măsura asigurătorie instituită încă din faza de urmărire penală a fost limitată la scopul executării măsurii confiscării speciale, deşi în cauză au fost efectuate cheltuieli judiciare însemnate pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului, cheltuieli a căror executare poate fi incertă sau mult îngreunată faţă de situaţia materială precară a acestuia, instanţa, în temeiul art. 249 alin. (1) şi alin. (5) din C. proc. pen., a dispus luarea măsurilor asigurătorii (sechestru asigurător şi poprire), în scopul garantării executării cheltuielilor judiciare, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile deţinute în proprietate de către inculpatul C., precum şi asupra sumelor de bani datorate acestuia cu orice titlu de către terţe persoane fizice sau juridice (unităţi bancare/instituţii publice/societăţi comerciale etc.), până la concurenţa sumei stabilite cu acest titlu prin prezenta hotărâre.

Executorie, potrivit art. 397 alin. (4) din C. proc. pen., cu privire la luarea măsurilor asigurătorii.

Reţinând culpa infracţională a inculpatului C., în temeiul art. 274 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., instanţa l-a obligat pe acesta la plata către stat a sumei de 2.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare din care: suma de 1.000 RON aferentă fazei de urmărire penală, suma de 400 RON aferentă fazei de cameră preliminară şi suma de 600 RON aferentă fazei de judecată în primă instanţă (au avut loc 11 termene de judecată, doar parte din probatoriul administrat l-a vizat pe acest inculpat).

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., suma de 330 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C., în faza de cameră preliminară, av. D., potrivit delegaţiei nr. 433/10.01.2018, şi suma de 868 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C., în faza de judecată, av. D., potrivit delegaţiei nr. 6929/16.10.2018, au rămas în sarcina statului, urmând a fi avansate Baroului Iaşi din fondul special al Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C. a fost acordat conform Protocolului încheiat între Ministerul Justiţiei şi U.N.B.R. care era în vigoare la data derulării fazelor procesuale în care a fost acordată asistenţa juridică, şi nu celui în vigoare la momentul emiterii delegaţiei pentru asistenţă juridică obligatorie, ţinând seama de faptul că prestaţia avocatului a fost una cu caracter succesiv, reprezentând o excepţie de la regula conform căreia un anumit act juridic este supus dispoziţiilor legale în vigoare la momentul încheierii sale în ceea ce priveşte efectele pe care le produce.

Astfel, pentru faza de cameră preliminară, onorariul este cel prevăzut în art. 5 alin. (1) lit. b) din Protocolul nr. 48.025 din 2015, iar pentru faza de judecată onorariul este cel prevăzut de art. 5 alin. (1) lit. b) din Protocolul nr. 14.511/14.02.2019, şi a fost acordat integral, chiar dacă inculpatul a avut şi apărător ales, dată fiind inconsecvenţa acestuia în participarea la şedinţele de judecată, situaţii în care asistenţa juridică/reprezentarea inculpatului a fost realizată de apărătorul din oficiu care a fost la dispoziţia instanţei pe tot parcursul fazei de judecată.

B. JUDECATA ÎN APEL

Împotriva acestei sentinţe, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpaţii A. şi C. au declarat apel.

Sinteza motivelor de apel

a. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi a criticat sentinţa pentru:

- netemeinicia schimbării încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., din cinci infracţiuni de trafic de influenţă, prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 291 alin. (1) C. pen. (dintre care, infracţiunea în legătură cu numitul E. fiind constituită din două acte materiale, a fost reţinută în rechizitoriu ca având formă continuată), într-o singură infracţiune de trafic de influenţă, în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (prin încheierea din 17 mai 2019);

S-a susţinut, în esenţă, că se impune menţinerea încadrării juridice din rechizitoriu, având în vedere că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia unicităţii rezoluţiei infracţionale; în opinia acuzării, deşi activităţile infracţionale au fost săvârşite de către inculpat la intervale mici de timp, acest aspect nu este suficient pentru reţinerea unei singure infracţiuni de trafic de influenţă, în formă continuată, din conţinutul concret al actelor de executare reieşind că inculpatul a acţionat la momentul ivirii fiecărei situaţii, în baza unei hotărâri distincte.

- nereţinerea actului material din data de 27 iunie 2013, din cadrul activităţii infracţionale ce are legătură cu numitul E.;

Sub acest aspect, s-a apreciat că, în condiţiile în care instanţa de fond a concluzionat, în baza probelor administrate, "(...) că toate sumele de bani pretinse şi parţial primite de inculpatul A. de la martorul E. au avut drept pretext remiterea către judecătorul cauzei", inclusiv fapta din 27 iunie 2013 îndeplineşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de trafic de influenţă şi trebuie reţinută ca act material în constituirea infracţiunii comise, fără ca acest aspect să determine depăşirea limitelor învestirii instanţei prin actul de sesizare.

- neinterzicerea inculpatului A. a exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), în cadrul pedepselor complementare şi pedepselor accesorii;

- greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor A. şi C., sub aspectul cuantumului pedepselor cu închisoare aplicate (apreciat ca fiind mic) şi duratei de aplicare a pedepselor complementare;

În cazul inculpatului C., în cadrul dezbaterilor, procurorul de şedinţă a criticat modalitatea de individualizare a executării pedepsei cu închisoare aplicată acestui inculpat, susţinând, în subsidiar, motivul de apel formulat în scris, referitor la durata termenului de încercare de 4 ani stabilit conform art. 862 din C. pen. 1969 şi neimpunerea obligaţiei prevăzută de art. 863 alin. (3) lit. a) C. pen. 1969.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului şi remedierea aspectelor criticate, respectiv:

- desfiinţarea dispoziţiei instanţei de fond, de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. şi condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, în concurs, astfel cum inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, deci inclusiv prin reţinerea actului material din data de 27 iunie 2013 în conţinutul infracţiunii de trafic de influenţă ce are legătură cu numitul E.;

- interzicerea inculpatului A. a exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), în cadrul pedepselor complementare şi pedepselor accesorii;

- majorarea cuantumului pedepselor cu închisoare şi majorarea duratei pedepselor complementare, aplicate inculpaţilor A. şi C.;

- aplicarea inculpatului C. a unui spor de pedeapsă ca urmare a contopirii pedepselor cu închisoare şi executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie, iar în subsidiar, majorarea duratei termenului de încercare stabilit în urma dispoziţiei de suspendare a executării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere şi să i se impună acestuia şi obligaţia prevăzută de art. 863 alin. (3) lit. a) C. pen. din 1969 (să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare).

b. Inculpatul A., prin motivele scrise depuse la dosar de apărătorul ales, susţinute de apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În acest sens, făcându-se referiri la situaţia de fapt, astfel cum a fost luată în considerare în legătură cu fiecare act material, punctual, de prima instanţă, s-a invocat că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut infracţiunea de trafic de influenţă în sarcina inculpatului, în condiţiile în care, din ansamblul materialului probator administrat în cauză, nu reiese acest aspect, dincolo de orice dubiu.

Totodată, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Astfel, apărarea a susţinut că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de trafic de influenţă, arătând că din convorbirile transcrise nu reiese promisiunea inculpatului expresă, fermă, că va determina un anumit funcţionar public să acţioneze conform dezideratelor clienţilor săi; din depoziţiile tuturor martorilor audiaţi în cauză, atât în faza de urmărire penală, precum şi în faza de cercetare judecătorească, a reieşit că apelantul A. nu a trecut niciodată, în concret, la executarea unor activităţi de determinare a funcţionarilor publici la îndeplinirea unor activităţi pentru rezolvarea situaţiei clienţilor săi, doar s-a limitat în a se prezenta personal pentru a discuta problemele juridice ale solicitanţilor sau a purtat aceste discuţii telefonic.

S-a subliniat că, din depoziţiile martorilor, reiese că inculpatul A. le era recomandat de alte persoane ca fiind eficient, putându-se astfel observa că acesta nu susţinea, din proprie iniţiativă, că ar avea relaţii şi influenţă asupra anumitor funcţionari publici, nu le promitea celor ce apelau la serviciile sale că îi va determina cu succes pe cei în cauză să acţioneze conform doleanţelor solicitanţilor.

Totodată, sunt reiterate apărări susţinute în faţa instanţei de fond, precum împrejurarea că inculpatul A. a recurs la un astfel de comportament din cauza situaţiei sale materiale şi a clienţilor săi rău platnici, pentru a-i motiva pe aceştia să îi achite onorariile; în lipsa unui astfel de discurs din partea sa, clienţii săi ar fi întârziat cu plata, dacă aveau reprezentarea că acei bani sunt pentru serviciile juridice pe care le presta ca avocat şi pentru demersurile legale făcute în această calitate.

În subsidiar, prin apărător, inculpatul A. a solicitat reducerea pedepsei, invocând circumstanţele în care se afla la momentul săvârşirii faptei, respectiv situaţia financiară precară şi neachitarea la timp a onorariilor de către clienţii săi, apreciind că scopul pedepsei poate fi îndeplinit prin aplicarea unei pedepse mai mici.

c. Inculpatul C., prin apărătorul ales, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fapta nu există.

În acest sens, apărarea a susţinut că, în privinţa existenţei faptei penale există un dubiu, care rezultă inclusiv din materialul probatoriu, dubiu ce trebuie să profite inculpatului, potrivit principiului in dubio pro reo. Astfel, a susţinut că nu se cunoaşte, cu certitudine, dacă inculpatul C. a plătit preţul pentru cumpărare de influenţă sau a plătit suma de bani doar pentru că i s-a solicitat de către coinculpatul A..

Pe de altă parte, apărarea a invocat faptul că inculpatul C. nu are reprezentarea juridică a faptelor în accepţiunea legiuitorului, pentru a se stabili dacă acesta a avut o intenţie directă/indirectă de a cumpăra influenţa prin intermediul inculpatului A., cu privire la care a susţinut că nu era o persoană credibilă în zona Vaslui.

Cercetarea judecătorească în apel

În faza apelului a fost audiat inculpatul C., la termenul din data de 22 octombrie 2020.

A fost încuviinţată proba cu înscrisuri în circumstanţiere, formulată de apelantul intimat inculpat A., prin apărător ales, la termenul din 10 septembrie 2020.

În faţa instanţei de apel, cauza a parcurs patru termene de judecată, astfel:

- la termenul din data de 21 mai 2020, au fost încuviinţate cererile de amânare a cauzei formulate de apelantul intimat inculpat A., pentru angajarea unui avocat ales şi de apărătorul ales al apelantului intimat inculpat C. pentru pregătirea apărării, punându-se în vedere inculpaţilor că este singurul termen acordat în acest sens;

- la termenul din data de 02 iulie 2020, faţă de precizările apelantului intimat inculpat A. referitor la situaţia intervenită cu avocatul pe care îl angajase şi având în vedere cererea noului apărător ales, angajat recent, de acordare a unui nou termen pentru pregătirea apărării, a fost încuviinţată cererea de amânare formulată de apărătorul ales, avocat XX.;

- la termenul din data de 10 septembrie 2020, s-a luat act de poziţia procesuală a apelanţilor intimaţi inculpaţi A. (exprimată prin apărătorul său ales) şi C. (exprimată personal), în sensul că doresc să dea declaraţie în faţa instanţei de apel.

Constatându-se că, la al treilea termen de judecată, apelantul intimat inculpat C. nu mai este asistat de apărător ales, iar acesta şi-a exprimat dorinţa de a se consulta cu un avocat, s-a pus în vedere apelantului inculpat că, în cazul în care îşi angajează un apărător ales, acesta va trebui să susţină eventualele cereri în probaţiune la următorul termen de judecată şi să îl asiste în cursul audierii, iar în lipsa angajării unui avocat, va fi audiat în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu.

Referitor la absenţa apelantului intimat inculpat A., apărătorul ales al acestuia, avocat XX., a arătat că inculpatul pe care îl reprezintă nu s-a putut prezenta în faţa instanţei la termenul de judecată, deoarece a suferit un accident în Franţa şi nu se poate deplasa decât ulterior datei de 30 septembrie 2020, astfel cum reiese din înscrisul medical depus la dosar. Pentru acest motiv, a solicitat amânarea judecării cauzei şi acordarea unui nou termen de judecată, la care să se prezinte şi apelantul inculpat, întrucât acesta doreşte să dea declaraţie.

Totodată, a precizat că, în urma accidentului suferit în Franţa, se află imobilizat la domiciliu, înscrisul medical depus la dosar fiind eliberat de medicul curant din Franţa, iar în ceea ce priveşte domiciliul, locuieşte temporar în acest stat, întrucât concubina acestuia urmează un tratament medical.

Constatându-se de către preşedintele completului de judecată că, din înscrisul medical depus la dosar reiese doar că apelantul intimat inculpat A. prezintă o fractură de coaste, nefiind indicată perioada de refacere şi nici alte detalii, apărătorul ales a susţinut că urmează să depună la dosar înscrisuri suplimentare.

În vederea audierii celor doi apelanţi intimaţi inculpaţi A. şi C., s-a amânat cauza şi s-a fixat termen de judecată la data de 22 octombrie 2020.

- la termenul din data de 22 octombrie 2020, s-a procedat la audierea apelantului intimat inculpat C., în prezenţa apărătorului ales, avocat QQ..

Totodată, s-a respins cererea de amânare formulată de apelantul intimat inculpat A., Înalta Curte apreciind că, manifestându-şi dorinţa de a da declaraţie în cauză, acesta avea obligaţia de a se prezenta în instanţă pentru a se putea proceda la audierea sa, nefiind depuse înscrisuri medicale care să dovedească imposibilitatea de prezentare la acest termen. În acest sens, instanţa de apel a considerat că aspectele invocate, respectiv că s-a deplasat în Franţa pentru efectuarea unui control medical, nu îl puteau împiedica să participe la termenul de judecată din data de 22 octombrie 2020, singura dovadă constând în depunerea unor bilete de tren, care atestă un transport efectuat în Franţa pe data de 08 octombrie 2020; pe de altă parte, însuşi inculpatul, prin cererea transmisă, recunoaşte că nu poate face dovada stării sale de sănătate, care l-ar împiedica să participe la judecată, prin acte medicale emise de instituţii din Franţa.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Înalta Curte a constatat terminată cercetarea judecătorească, apărarea apelantului intimat inculpat A. fiind asigurată în cauză de apărătorul desemnat din oficiu, avocat YY., întrucât, pentru termenul din 22 octombrie 2020, apărătorul ales al acestuia, avocat XX. a depus la dosar o cerere, prin care a comunicat instanţei rezilierea contractului de asistenţă juridică încheiat cu inculpatul A., deoarece a considerat că nu poate asigura apărarea acestuia în faţa instanţei, în condiţiile în care inculpatul nu a răspuns solicitărilor sale, adresate în mod repetat, de a face dovada stării sale de sănătate prin acte medicale eliberate de medicul său curant din Franţa, nu i-a pus la dispoziţie înscrisurile solicitate ca probă în instanţă, iar după o scurtă vizită în ţară, în timpul căreia nu i-a răspuns la telefon, acesta s-a reîntors în Franţa şi nu se poate prezenta la termen în vederea audierii sale.

Examinând cauza atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept şi în limitele impuse de art. 418 C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelurile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpatului A. sunt nefondate, pentru motivele ce vor urma, reţinând că se impune admiterea apelului inculpatului C., însă nu raportat la criticile apărării, acestea fiind netemeinice, ci numai sub aspectele ce vor fi arătate în continuare:

Astfel, procedând la propria analiză a probatoriului ce a fundamentat trimiterea în judecată, astfel cum este detaliat în cuprinsul hotărârii atacate, expus anterior, Înalta Curte constată că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond este corectă şi completă, aceasta fiind stabilită în urma unei juste interpretări şi aprecieri a mijloacelor de probă administrate atât în etapa anchetei penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, din care rezultă atât existenţa faptelor imputate inculpaţilor A. şi C., cât şi săvârşirea acestora cu forma de vinovăţie cerută de lege (forma intenţiei directe, în sensul dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., fiecare din inculpaţi prevăzând rezultatul faptelor sale şi urmărind producerea acestuia prin săvârşirea respectivelor fapte).

Aşadar, în esenţă, Înalta Curte reţine că, folosindu-se de calitatea de avocat activ în cadrul Baroului Vaslui, în intervalul iunie - iulie 2013 (suspendat fiind începând cu data de 18.12.2013, pe durată nedeterminată, conform adresei nr. x din 19.12.2013 a Baroului Vaslui), inculpatul A. a obţinut/a pretins pentru sine şi pentru alţii diverse sume de bani de la persoane, inclusiv de la inculpatul C., cărora le promitea rezolvarea unor situaţii juridice, cu eludarea legii, în virtutea influenţei pe care pretindea că o are asupra unor funcţionari publici, în concret însă inculpatul nefăcând niciun demers ilegal faţă de aceşti funcţionari publici, după cum urmează:

1. În prima parte a anului 2013, inculpatul A. a avut calitatea de apărător ales al inculpatului E. (martor în prezenta cauză) în Dosarul nr. x/2013, aflat pe rolul Judecătoriei Vaslui (potrivit împuternicirii avocaţiale seria x/ÎMP Nr. x/2013, depusă la termenul de judecată din data de 04.04.2013, de către inculpatul A.), cei doi cunoscându-se prin intermediul numitului GG. (acesta nefiind audiat în calitate de martor în faza de urmărire penală şi nici de instanţa de fond, care a constatat imposibilitatea de audiere a acestuia).

Pentru a beneficia de asistenţa juridică a avocatului A., la judecarea pe fond a dosarului în care inculpatul E. fusese trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat, acesta din urmă a acceptat să plătească un onorariu de avocat în sumă de 1.000 de RON (ce urma să fie achitat în mai multe rate, aproximativ câte 200 RON pe lună); onorariul prevăzut în contractul de asistenţă juridică a fost achitat lui A., de către inculpatul E., până în data de 05.05.2013 când s-a sărbătorit Paştele ortodox în anul 2013.

La data de 27.06.2013, au avut loc dezbaterile pe fond în Dosarul nr. x/2013 (anterior inculpatul E. nu a fost de acord să adopte poziţia procesuală de recunoaştere a faptelor pentru a beneficia de circumstanţe atenuante şi a obţine o pedeapsă cu suspendare, astfel cum fusese sfătuit de A.), Judecătoria Vaslui stabilind pronunţarea soluţiei pentru data de 02.07.2013. La această dată, a pronunţat Sentinţa penală nr. 859 prin care E. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate, fiindu-i revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei stabilite printr-o condamnare anterioară. Sentinţa a rămas definitivă la data de 10.12.2013, prin Decizia penală nr. 1284/10.12.2013 a Curţii de Apel Iaşi, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.

În timp ce se desfăşura judecata în primă instanţă în Dosarul nr. x/2013, la începutul lunii iunie 2013, inculpatul A. s-a întâlnit cu martorul E. şi cu numitul GG. la o alimentară de lângă Liceul "x" din municipiul Vaslui (care a asistat la discuţie, potrivit declaraţiei martorului E.), ocazie cu care inculpatul i-a pretins martorului suma de 1.300 de RON, arătând că trebuie să o dea judecătorului care judecă Dosarul nr. x/2013 pentru ca acesta să dispună tot o soluţie de condamnare cu suspendarea executării pedepsei, aşa cum fusese condamnarea anterioară pe care o suferise martorul.

Ulterior acestei solicitări, aproximativ după două zile, martorul E. i-a dat inculpatului A. suma de 1.000 de RON, în prezenţa numitului GG., solicitându-i ca diferenţa să o achite ulterior, motiv pentru care inculpatul A. i-a comunicat că "va vorbi el să aştepte cu restul de bani". După aproximativ o săptămână, martorul E. a fost contactat telefonic de inculpatul A., acesta spunându-i că a vorbit cu persoana la care trebuia să dea banii şi că, acum trebuie să dea suma de 600 de RON, în loc de 300 de RON cât mai rămăsese diferenţa, pentru că a aşteptat, iar, în caz contrar, va pierde toţi banii pe care îi dăduse până la acea dată.

Ca atare, după alte două-trei zile, în prezenţa numitului GG., martorul E. i-a mai dat inculpatului A. suma de 600 RON, acesta asigurându-l că o va da acolo unde trebuie şi să stea fără grijă că treaba este rezolvată.

La data de 27.06.2013, ora 16:22:54, inculpatul A. l-a contactat telefonic pe martorul E., când i-a mai explicat o dată acestuia că instanţa a rămas în pronunţare (cu toate că ambii au fost prezenţi la şedinţa de judecată din 27.06.2013, în care instanţa, după dezbateri, a anunţat că pronunţarea va avea loc pe data de 02.07.2013) şi că trebuie să mai dea încă 300 de euro sau 1.200 RON ("(...) am primit semnal din partea cealaltă! Mai trebuie!") pentru a primi o soluţie favorabilă, în sensul de a rămâne în libertate [procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate purtate în data de 27.06.2013, ora 16:22:54 (pct. 6), redată integral în cuprinsul rechizitoriului].

Pentru că nu dispunea de suma de 300 de euro sau 1.200 de RON (echivalentul în RON al sumei de 300 de euro), în urma discuţiei cu numitul GG., martorul E. a primit de la acesta promisiunea că încearcă să facă el rost de bani pe care să-i dea inculpatului A.; ulterior, numitul GG. i-a spus că a făcut rost de bani şi i-a dat lui A., urmând ca martorul E. să-i restituie suma de 1.200 RON, lucru confirmat şi de inculpatul A. care i-a spus să stea liniştit că treaba e rezolvată (convorbirea telefonică din data de 02.07.2013, ora 21:06:22 - pct. 16). În concret, suma în discuţie nu a fost niciodată remisă inculpatului A., acesta şi GG. minţindu-l pe martorul E. cu privire la remiterea sumei.

Întrucât nu ştia dacă martorul E. îi remite sau nu ultima sumă de bani pretinsă, în perioada 27.06.2013 - 04.07.2013, inculpatul A. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu numitul GG., interesându-se dacă martorul a făcut rost de suma de bani, discuţii care relevă existenţa unei înţelegeri între cei doi, în sensul de a împărţi între ei banii pe care i-ar fi dat martorul; totodată, discuţiile relevă şi că numitul GG. a luat legătura cu fratele martorului (RR., audiat şi acesta în calitate de martor în cauză), care însă i-a comunicat că nu se amestecă în această problemă.

La data de 04.07.2013, ora 08:44, fiind contactat telefonic de martorul E. pentru a se interesa de soluţia primită în dosarul penal, deşi se interesase şi aflase cu o zi în urmă că, în Dosarul nr. x/2013, inculpatul E. a primit o pedeapsă cu închisoare cu executare efectivă, inculpatul A. l-a minţit pe martor că nu cunoaşte soluţia, dar o va afla şi apoi îl va contacta. Nici în zilele următoare inculpatul nu i-a comunicat soluţia martorului, deşi acesta l-a sunat şi i-a trimis insistent mesaje în care îi cerea să-l sune, pentru ca abia în data de 08.07.2013, la ora 12:57, inculpatul A. să răspundă la telefon şi să pretindă din nou că nu cunoaşte soluţia pentru că a fost foarte ocupat şi nu a avut timp să se intereseze de acest aspect. În cadrul discuţiei, martorul i-a precizat că a fost tatăl său la judecătorie şi că "scrie că e doi ani cu sentinţă", context în care inculpatul i-a spus că vor face cale de atac (recurs), pe care tot el îl va formula.

Contactat telefonic în data de 09.07.2013, ora 08:51, de fratele martorului E., respectiv de martorul RR., inculpatul A. a încercat să se justifice pentru "nereuşita" demersului său de a obţine o soluţie favorabilă în Dosarul nr. x/2013, contrară legii, din conţinutul discuţiei telefonice rezultând că martorul RR. părea a fi la curent cu acţiunea ilicită a inculpatului, urmând să se întâlnească cu acesta, dar şi că E. nu ar fi comunicat membrilor familiei sale faptul că i-a dat bani inculpatului pentru judecătorul ce urma să pronunţe soluţia.

În privinţa acestui act material, în declaraţia de suspect, singura dată de altfel în cauză, inculpatul A. a susţinut că a solicitat suma de 1.600 de RON (echivalentul a 400 euro) de la E., pretinzând că este pentru judecător sau pentru procuror, fără a putea preciza cu exactitate, deoarece nu îi achitase onorariul de avocat, era rău platnic, iar în acest mod l-a constrâns pentru a obţine banii. Din suma pretinsă, a primit doar suma de 1.000 de RON (fără a-i da vreo explicaţie martorului E. dacă această sumă reprezintă onorariu sau este pentru magistraţi), nicio sumă de bani nu a ajuns la vreun magistrat sau la vreun lucrător de poliţie, şi nu-şi aminteşte să fi solicitat suma de 300 euro sau 1.200 RON pentru procuror, pentru ca acesta să nu exercite calea de atac a recursului.

Potrivit declaraţiei martorului E., audiat doar în faza de urmărire penală, deoarece în faza de judecată s-a constatat imposibilitatea readministrării declaraţiei sale, anterior angajării inculpatului A. ca avocat în Dosarul nr. x/2013, acesta a mai consultat un avocat care i-a spus că va fi condamnat cu executare întrucât mai avea o condamnare cu suspendare. Cu toate acestea, inculpatul A. i-a spus că va putea obţine o condamnare cu suspendare, astfel că a încheiat un contract de asistenţă juridică cu acesta pentru suma de 1.000 de RON, pe care i-a achitat-o în rate până la Sărbătorile Pascale din acel an 2013.

Referitor la pretinderea sumei de 300 euro sau echivalentul în RON al acesteia, respectiv 1.200 RON, martorul E. a susţinut că, ulterior discuţiei telefonice din data de 27.06.2013, inculpatul A. i-a spus că aceşti bani trebuie să-i dea procurorului de şedinţă pentru a nu formula recurs împotriva sentinţei penale prin care se va dispune suspendarea executării pedepsei pe care urma să o pronunţe judecătorul, aşa cum discutase cu acesta când i-a dat banii. Martorul i-a spus că nu are bani la acel moment, motiv pentru care inculpatul i-a comunicat că încearcă să amâne pronunţarea pentru ca acesta să aibă timp să fac rost de bani.

După ce, în cadrul audierii din faza de urmărire penală, a ascultat convorbirea telefonică purtată cu inculpatul A. în data de 27.06.2013, ora 16:22, martorul E. a confirmat că aceasta este discuţia în cadrul căreia inculpatul i-a cerut suma de 300 de euro sau 1.200 de RON pentru a-i da unei persoane despre care i-a relatat că îi va da o soluţie de condamnare cu suspendare, sumă pe care însă martorul nu i-a remis-o.

Prin urmare, în raport de martorul E., activitatea ilicită a inculpatului A. s-a desfăşurat ulterior datei la care martorul îi achitase deja onorariul de avocat în sumă de 1.000 RON, iar modul şi scopul în care inculpatul a solicitat sumele de bani de la martor (solicitând şi primind în concret suma de 1.600 RON, respectiv solicitând suma de 300 euro sau 1.200 RON, pe care nu a primit-o în concret) rezultă dincolo de orice dubiu din convorbirile telefonice purtate şi interceptate legal, aşa cum sunt detaliate şi în cuprinsul hotărârii atacate, expus anterior. Toate sumele de bani pretinse şi parţial primite de inculpatul A. de la martorul E. au avut drept pretext remiterea lor către judecătorul cauzei.

Astfel, fără ca inculpatul A. să fi făcut vreodată vreun demers concret pentru a promite, a da ori a oferi vreo sumă de bani judecătorului care judeca dosarul penal în care martorul E. avea calitatea de inculpat, a pretins faţă de martor că ar fi făcut aceste demersuri, astfel încât l-a convins de faptul că va putea "rezolva" problema penală în schimbul unei sume de bani, pe care acesta i-a remis-o în scopul menţionat.

2. a) În perioada 19.06.2013-27.06.2013 şi 16.07.2013-18.07.2013, la SC F. SRL Vaslui (al cărei administrator de drept era R., concubina inculpatului C.) au fost efectuate verificări operative cu privire la achiziţii de mărfuri de la SC H. SRL Grajduri, potrivit procesului-verbal nr. x/19.07.2013, întocmit de numiţii HH. şi II., comisari în cadrul Gărzii Financiare, Secţia Judeţului Vaslui, semnat şi de inculpatul A., acesta în calitate de avocat al societăţii verificate, în baza împuternicirii avocaţiale VS/ÎMP nr. x/2013.

Numitul C., conform procurii speciale autentificate la BNP Q. sub nr. x/21.05.2012, era împuternicit de R. ca în numele ei şi pentru ea, precum şi în numele societăţii şi pentru aceasta, să înfăptuiască orice act de administrare şi dispoziţie pentru buna desfăşurare a activităţii societăţii, pentru ducerea la îndeplinire a mandatului putându-se prezenta la organele financiare şi la alte organe de control, administraţia financiară, trezorerie, poliţie, faţă de toate instituţiile statului şi faţă de terţii privaţi.

Potrivit declaraţiei dată de A. în calitate de suspect, acesta s-a ocupat de actele constitutive şi toată documentaţia necesară la O.R.C. Vaslui pentru înfiinţarea SC F. SRL Vaslui, iar conform convorbirilor telefonice interceptate legal în cauză (procesul-verbal de redare din data de 19.06.2017), inculpaţii A. şi C. se cunoşteau, erau apropiaţi, anterior datei la care primul devine avocat al societăţii în discuţie.

În acest context, la data de 19.06.2013, inculpatul A. s-a prezentat la sediul Gărzii Financiare, Secţia Judeţului Vaslui, în calitate de avocat al SC F. SRL Vaslui, cu documentele primare şi contabile privind activitatea desfăşurată de societate în anul 2012 şi lunile ianuarie- martie 2013.

Ulterior predării actelor contabile Gărzii Financiare, Secţia Judeţului Vaslui, inculpatul C. a devenit îngrijorat de situaţia sa şi a societăţii, astfel c[a început să îl apeleze, în mod repetat, pe inculpatul A., pentru a se găsi o soluţie, solicitându-i să ia legătura cu contabila - martora W. ("nu-i de joacă", "ceva îi periculos, nu-i de glumă" - convorbire telefonică din data de 24.06.2013, ora 09:39, pct. 2 din procesul-verbal de redare).

În dimineaţa zilei de 25.06.2013, ora 09:07 şi ora 10:49 (pct. 5 şi pct. 7 din procesul-verbal de redare), inculpatul A. l-a contactat telefonic pe inculpatul C. şi, printre altele, i-a spus că în jurul orei 12:00 va ajunge la Garda Financiară, însă între timp, el să facă rost de bani, urmând să îi spună cât să trimită, ["(...) că te încurci tare cu controalele astea care le ai dacă nu trimiţi"].

Pe parcursul zilei de 25.06.2013, inculpatul A. a făcut demersuri la Garda Financiară, secţia Vaslui în legătură cu documentaţia contabilă a SC F. SRL Vaslui, purtând discuţii în acest sens cu martorul HH. (unul dintre comisarii care a efectuat controlul) şi cu numita KK. de la Inspecţia Fiscală, discuţii fără relevanţă penală, nefiind făcute nici măcar aluzii cu privire la oferirea vreunor sume de bani funcţionarilor publici).

Ulterior, în cursul după-amiezii de 25.06.2013, inculpatul A. l-a contactat de două ori pe inculpatul C., în cadrul discuţiei de la ora 14:31:13, primul pretinzând că este greu să obţină actele societăţii şi că, pentru a putea fi rezolvată problema, "trebuie trimişi bani!" astfel, inculpatul A. i-a comunicat inculpatului C. că, după ce iese de la Garda Financiară (n.n. din biroul martorului HH.) " îţi dau telefon, văd cât pune, îţi dau numărul de cont al şoferului meu, a grasului (n.n. martorul G.) (...) trimiţi bani ca să ţi le-aduc, dacă mi le-o da. Deci, după ora trei (...). Tu să fii pregătit cu banii!".

În cadrul discuţiei de la ora 15:52:58, inculpatul A. îi solicită inculpatului C. suma de 1.000 RON ("În cât timp pui zece bastoane să rezolve problema?"), motivând că trebuie să o dea comisarilor din cadrul Gărzii Financiare pentru ca aceştia să încheie controlul mai repede, să nu pună poprire pe conturile SC F. SRL Vaslui şi să nu facă control încrucişat cu SC H. SRL.

După formularea acestei solicitări, în după - amiaza zilei de 25.06.2013, între cei doi inculpaţi au fost purtate încă şase discuţii telefonice, având ca obiect remiterea sumei de bani pretinse, din aceste discuţii rezultând insistenţa inculpatului A. în a obţine suma de bani într-un timp cât mai scurt, pe cât posibil în aceeaşi zi, versus atitudinea delăsătoare a inculpatului C. în a remite această sumă pe care a susţinut că nu o are.

La data de 26.06.2013, în jurul orei 16:14, inculpatul A. a intrat în posesia sumei de 300 RON pe care inculpatul C. i-a depus în contul bancar al acestuia, aşa cum rezultă din convorbirile telefonice purtate de cei doi, în data de 26.06.2013 la ora 15:58:09 şi la ora 16:14:37.

Tot în acelaşi pretins scop, în data de 01.07.2013, în jurul orei 12:00, inculpatul C. a depus în contul bancar al martorului G., după ce în prealabil inculpatul A. i-a pus la dispoziţiei numărul contului acestuia printr-un sms ("x G.", 01.07.2013, ora 11:49:26), suma de 350 RON pe care i-a scos apoi din cont inculpatul A., aşa cum rezultă din convorbirea telefonică interceptată, purtată în data de 01.07.2013, ora 12:34:55, de acesta cu martorul G..

Martorul G. a confirmat faptul că toate sumele de bani încasate în contul său în perioada 03.06.2013-31.12.2013, potrivit extrasului de cont din data de 05.07.2017, erau pentru inculpatul A., le-a retras din cont şi i le-a înmânat inculpatului. A susţinut însă în legătură cu provenienţa acestor sume de bani, că a înţeles de la inculpat că reprezentau onorariul pentru serviciile prestate clienţilor săi, declarând că a fost de acord să fie depuse sume de bani de către clienţii inculpatului în contul său (pe care le-a retras de la bancomat şi i le-a înmânat inculpatului, fără a primi ceva în schimb pentru acest serviciu), fiind rugat în acest sens de către inculpatul A., deoarece acesta nu avea niciun cont bancar deschis, pentru că orice ban îl avea îl juca imediat la păcănele.

Aspectul privind depunerea sumelor de bani este confirmat şi prin coroborarea datelor rezultate din extrasul de cont din data de 05.07.2017, cu cele care rezultă din foile de vărsământ de la ds.u.p, şi care atestă faptul că în contul martorului au fost depuse sume de bani de către numiţii TT. şi C. (în perioada iunie - 01.07.2013).

Inculpatul A. şi martorul G., potrivit declaraţiilor martorului, s-au cunoscut aproximativ în anul 2009 sau 2010, când inculpatul l-a reprezentat pe martor în procesul de divorţ şi nu i-a luat niciun ban. Ulterior, întrucât nu avea un loc de muncă şi niciun venit, a acceptat propunerea inculpatului de a-l transporta cu autoturismul său la diferite instanţe sau în diverse locuri în care avea treabă, urmând să primească bani pentru acest serviciu, astfel că, până în anul 2013, l-a transportat pe inculpat în diferite localităţi. Astfel, martorul G. a ajuns să cunoască detalii despre relaţia dintre cei doi inculpaţi din prezenta cauză, precum şi despre problemele pe care inculpatul C. le avea cu Garda Financiară, fiind cert că martorul cunoştea că inculpatul A. urma să primească diverse sume de bani de la inculpatul C. pentru "a-i rezolva" diverse probleme juridice, inclusiv la "Finanţe", în legătură cu acte ale societăţii comerciale, convorbirile telefonice purtate în datele de 26.06.2013, 30.06.2013 şi 01.07.2013 şi interceptate relevând că inculpatul A. se confesa practic martorului G., prezentându-i amănunte despre diversele probleme juridice ale celuilalt inculpat, despre timpii şi modul în care urmează a fi trimişi bani, despre modul în care va acţiona în raport de acest inculpat.

La data de 03.07.2013, ora 12:47:46 (convorbire telefonică între cei doi inculpaţi), pretinzând că a reuşit să stagneze controlul de la Garda Financiară pentru o perioadă scurtă de timp, cât timp comisarii HH. şi II. erau detaşaţi în Vama Giurgiu, inculpatul A. îi reaminteşte inculpatului C. că trebuie să-i trimită bani.

Potrivit declaraţiilor martorilor HH. şi II., în perioada 01.07.2013 - 15.07.2013, aceştia au fost detaşaţi în Vama Giurgiu, fapt pentru care a fost întrerupt controlul în această perioadă la SC F. SRL Vaslui, fiind apoi reluat până la finalizare, ocazie cu care au întocmit Procesul-verbal din data de 19.07.2013, prin care au constatat că această societate efectuase tranzacţii cu aur în baza unor documente care nu îndeplineau condiţiile de documente justificative pentru a fi înregistrate în contabilitate, cauzând un prejudiciu bugetului de stat. Pentru acest motiv, au întocmit decizie de instituire a măsurilor asigurătorii şi s-a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui.

În tot acest interval de timp, inculpatul A. nu le-a solicitat să efectueze controlul mai repede la această societate, nu au purtat nicio discuţie cu acesta cu privire la vreo sumă de bani, nu le-a fost oferită sau promisă, nu au solicitat şi nu au primit vreo sumă de bani de la inculpat, prezenţa inculpatului la sediul Gărzii Financiare Vaslui limitându-se la depunerea documentelor contabile, ocazie cu care se întocmea un act de constatare în care se consemna care erau actele depuse.

La data de 03.07.2013, în jurul orei 14:00, inculpatul C. a trimis suma de 200 RON prin transfer rapid la S. Vaslui (serviciu operat de către SC T. SRL) pe numele inculpatului A., după ce, în prealabil, au purtat discuţii cu privire la modalitatea de trimitere, adresa de destinaţie etc. deoarece inculpatul C. se afla în localitatea Făgăraş din judeţul Sibiu. Inculpatul A. a intrat în posesia sumei de 200 RON în data de 05.07.2013 la S. Vaslui, aşa cum rezultă din convorbirea telefonică interceptată din data de 05.07.2013, ora 10:16:39, coroborat cu datele care rezultă din adresa SC T. SRL nr. x/10.07.2017.

Aşadar, din suma pretinsă de 1.000 RON, inculpatul A. a primit de la inculpatul C. doar suma de 850 RON.

Astfel, fără ca inculpatul A. să fi purtat vreodată, nici măcar vreo discuţie voalată cu cei doi comisari de la Garda Financiară, Secţia Judeţului Vaslui, în sensul de a le promite, de a le da vreo sumă de bani sau alte foloase pentru ca aceştia să favorizeze în vreun fel SC F. SRL Vaslui în cadrul controlului derulat, i-a creat convingerea inculpatului C. că cei doi comisari au solicitat o sumă de bani pentru a finaliza favorabil controlul tematic derulat la societatea menţionată, iar inculpatul C. i-a dat suma de 850 de RON cu această destinaţie.

2.b) Inculpatul C., în calitate de administrator al SC X. SRL Grajduri, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, prin rechizitoriul nr. x/2011 din data de 11.07.2013, întocmit de către procurorul I. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi (urmare a sesizării penale formulată de Garda Financiară, Secţia Judeţeană Iaşi, înregistrată la data de 06.06.2011 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi sub numărul de dosar x/2011).

În cursul urmăririi penale derulate în dosarul menţionat, la data de 28.06.2013, ora 12:21:41, inculpatul A., în calitate de avocat ales al lui C. (împuternicirea avocaţială seria x/ÎMP nr. x din data de 28.03.2013), a fost contactat telefonic de către procurorul de caz I. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, pentru a se prezenta împreună cu clientul său, C., la sediul unităţii de parchet, aspect comunicat ulterior, la aproximativ o oră distanţă, de către avocat clientului său, printr-un mesaj tip SMS. Data şi ora prezentării la procurorul de caz, conform solicitării, au fost stabilite în urma discuţiilor purtate între avocat şi client în zilele ce au urmat, discuţii în cadrul cărora numitul C., iniţial deranjat de faptul că a fost căutat de procuror, ulterior a solicitat detalii despre motivul chemării, rezultând că este chemat la audieri într-un dosar penal.

La data de 08.07.2013, în jurul orei 10:00, cei doi s-au prezentat la procurorul de caz I. care i-a prezentat învinuitului C. materialul de urmărire penală în dosarul penal nr. x/2011, conform procesului-verbal nr. x/08.07.2013.

După această întrevedere, inculpatul C. a început să fie preocupat de situaţia sa juridică, împrejurare în care inculpatul A. i-a creat convingerea că, dacă va da o anumită sumă de bani procurorului de caz, prin intermediul său, va putea obţine o soluţie favorabilă, respectiv o soluţie de scoatere de sub urmărire penală, în acest sens fiind purtate mai multe discuţii telefonice între cei doi inculpaţi (interceptate legal şi redate în procesul-verbal din data de 14.06.2017).

Astfel, după o serie de tatonări menite să accentueze preocuparea inculpatului C. care l-a contactat de două ori în seara de 08.07.2013 pentru a se interesa de modul în care se va finaliza situaţia sa "la procuror", inculpatul A., pretinzând că ar aştepta şi el un răspuns de la procuror pentru a vedea ce vrea anume, l-a contactat telefonic pe inculpatul C., în data de 09.07.2013, la ora 08:47:08, şi i-a cerut suma de 200 de RON pentru el şi suma de 500 de RON pentru a o da procurorului pentru ca acesta să dispună scoaterea sa de sub urmărire penală ("Scoatere de sub urmărire! Ştii că telefoanele leagă oamenii. Dacă eu mi-am pus cuvântul cu mine ai discutat, da?").

Din suma pretinsă (700 RON), inculpatul A. a primit de la inculpatul C. doar suma de 400 de RON. Astfel, în data de 10.07.2013 a primit suma de 200 de RON, iar în data de 15.07.2013 a primit suma de 200 de RON, ambele sume fiind depuse în contul martorei J., concubina inculpatului A., deschis la Z. - Sucursala Vaslui (potrivit extrasului de cont aflat la ds.u.p.), numărul de cont fiindu-i comunicat inculpatului C., prin SMS, de către inculpatul A..

Până să primească această sumă de bani însă, inculpatul A. a fost cât se poate de consecvent în insistenţele sale, aşa cum rezultă din convorbirile telefonice purtate în acest interval de timp între cei doi inculpaţi (procesul-verbal de redare convorbiri interceptate), situaţia de fapt relevată de discuţiile purtate fiind descrisă în amănunt în cuprinsul hotărârii primei instanţe, redat anterior.

În cadrul discuţiilor, inculpatul A. a prezentat situaţia într-o asemenea manieră încât să-l convingă pe inculpatul C. că dacă nu va remite suma de bani pretinsă atunci situaţia sa se poate înrăutăţi, evidenţiind totodată şi pretinsa influenţă pe care o avea asupra procurorului de caz.

În plus, la data de 16.07.2013 la ora 17:17:26, contactat fiind de către inculpatul C., inculpatul A. a pretins că ar fi dat deja suma de 500 de RON procurorului de caz, sumă pe care ar fi împrumutat-o el de la o altă persoană neprecizată, rezolvându-i astfel problema cu dosarul penal, însă i-a solicitat diferenţa de bani.

Faptul depunerii celor două sume de bani şi circumstanţele în care au avut loc acestea rezultă şi din declaraţiile martorei J., concubina inculpatului A. în acea perioadă de timp (anul 2012 - luna august 2013), care a arătat că acesta i-a solicitat să deschidă un cont bancar la Z. pentru a încasa sume de bani de la clienţii săi, motivat de faptul că el nu poate să deschidă un cont bancar, întrucât avea datorii şi i se punea poprire pe cont. A mai arătat că nu cunoaşte ce sume de bani a primit şi a retras inculpatul A. din contul deschis pe numele său, nici de la ce persoane anume şi cu ce titlu, orice sumă de bani ce ar fi intrat în cont fiind a inculpatului, cardul bancar aflându-se tot timpul în posesia acestuia, iar ea nu a depus niciodată vreo sumă de bani în acest cont. De asemenea, a relatat că relaţia sa cu inculpatul A. s-a terminat la scurtă vreme de la episodul deschiderii contului bancar, motivul fiind banii, care nu îi ajungeau niciodată inculpatului pentru că "juca la aparate" şi încerca să îi ia şi pe ai săi (martora lucra ca ospătar), iar de la despărţire nu a mai ştiut nimic despre acesta.

Astfel, fără ca inculpatul A. să fi făcut vreodată vreun demers concret pentru a promite, a da ori a oferi vreo sumă de bani procurorului care instrumenta cauza penală în care C. avea calitatea de inculpat, a pretins faţă de inculpatul C. că ar fi făcut aceste demersuri, astfel încât l-a convins de faptul că îi putea "rezolva" problema penală în schimbul unei sume de bani, pe care acesta i-a remis-o în scopul menţionat.

Cu privire la cei 200 de RON pretinşi şi primiţi de inculpatul A. pentru sine, deşi acesta a susţinut în apărare, că ar fi reprezentat onorariul său în calitate de avocat al inculpatului C., în acord cu judecătorul fondului, instanţa de apel nu poate primi această apărare având în vedere modul în care au fost solicitaţi aceşti bani, inexistenţa vreunei probe care să demonstreze că această sumă reprezenta onorariul pentru activitatea sa oficială în cauză, precum şi inexistenţa vreunei probe care să ateste că inculpatul A. i-ar fi comunicat, i-ar fi explicat inculpatului C. semnificaţia acestui onorariu.

3. La data de 08.07.2013, inculpatul A. a pretins, în mod direct, de la martorul L. (audiat în cauză), atât pentru sine, cât şi pentru numitul K., consilier juridic în cadrul Primăriei Municipiului Vaslui la acea dată, suma totală de 250 RON (suma de 100 RON pentru sine şi suma de 150 RON pentru K.), din care a primit, de la martor şi de la fratele său P., la data de 09.07.2013, suma totală de 200 RON, pentru a-l determina pe consilierul juridic să rezolve favorabil o cerere de atribuire în proprietate a terenului situat în municipiul Vaslui str. x, judeţul Vaslui, teren care a aparţinut lui BB., tatăl martorului, pretinzând în faţa martorului că are influenţă asupra consilierului juridic menţionat şi îi poate rezolva favorabil cererea.

Astfel, potrivit declaraţiilor martorului L., în cadrul întâlnirii care a avut loc, la data de 07.07.2013, la domiciliul fratelui său P. (la îndemnul căruia a luat legătura cu inculpatul A.), cei doi fraţi i-au solicitat inculpatului A. să formuleze o cerere la Primăria Municipiului Vaslui - Oficiul Juridic în legătură cu suprafaţa de teren menţionată, acesta din urmă fiind de acord. Ulterior, inculpatul i-a comunicat martorului că a discutat şi trebuie să îi dea 250 RON, din care 100 RON pentru el şi 150 RON pentru cel care va rezolva favorabil cererea, pe care îl cunoştea personal, respectiv numitul K., din cadrul Primăriei Municipiului Vaslui.

Susţinerea martorului este confirmată prin conţinutul convorbirilor telefonice purtate în data de 08.07.2013, la ora 16:30:31 şi la ora 17:52:16, în cadrul cărora inculpatul A. îi solicită martorului suma de 250 de RON, dându-i asigurări că problema sa este rezolvată datorită intervenţiilor şi relaţiilor sale. - "Am vorbit în partea ceia. Deci, nici mai mult, nici mai puţin, de început, cu tot cu deranjul meu, ca să vezi că îs băiat fin, îmi dai două jumate!", "Deci, ca să înţelegi, unu jumate îl dau lui K., unu mi-l opresc mie, că mă apuc de foi!", "Pregăteşti două jumate. Ţi-am zis: unu jumate îl mut acolo unu mi-l opresc mie că m-apuc de făcut hârtii şi de pedalat!", "Da, cu problema rezolvată. Deci eu mi-am pus cuvântul, pe mine m-ai sunat, eu am venit, eu o rezolv!", "Dacă am zic că da, îi da!".

Inculpatul A. a luat legătura telefonic cu martorul K., din cadrul Primăriei Municipiului Vaslui, modul relaxat în care s-au purtat discuţiile demonstrând că, într-adevăr, cei doi se cunoşteau, prima discuţie dintre cei doi cu privire la subiectul de mai sus a avut loc în data de 07.07.2013, la ora 14:03:32, adică imediat după întâlnirea inculpatului A. cu fraţii L. şi P., ocazie cu care inculpatul îl aduce la cunoştinţă despre cererea formulată anterior, la data de 10.06.2011, de numitul L. în legătură cu aceeaşi suprafaţă de teren în discuţie, şi despre răspunsul Primăriei Municipiului Vaslui din data de 17.06.2011; martorul K. i-a spus inculpatului A. că nu cunoaşte cazul, cei doi stabilind să se întâlnească a doua zi, pe 08.07.2013, pe la ora 12:30, la Primărie, pentru a detalia problema expusă sumar.

Pe data de 08.07.2013, la ora 11:56:42, inculpatul A. l-a sunat pe martorul K. pentru a confirma sosirea sa la Primărie, iar apoi, la ora 12:02.:02, l-a sunat şi pe martorul L. pentru a merge cu acesta mai întâi la fratele acestuia "să luăm hârtia" şi apoi la Primărie. Martorul L. a confirmat faptul că a mers împreună cu inculpatul A. la Primăria Municipiului Vaslui unde, însă, el a rămas la intrarea în instituţie, iar inculpatul a intrat la Oficiul juridic, iar după aproximativ jumătate de oră a ieşit din Primărie şi i-a spus că a discutat cu K. şi că se va rezolva problema, să aştepte răspuns.

Ulterior, inculpatul A. s-a întâlnit cu martorul L. la domiciliul lui P., la solicitarea martorului, aşa cum rezultă din convorbirea telefonică purtată în data de 08.07.2013, la ora 17:52:16, şi, din suma solicitată de 250 de RON, a primit doar suma de 200 RON (100 RON de la martor şi 100 de RON de la fratele acestuia), motivat de faptul că nu au mai mulţi bani. Martorul L. a specificat că nu a semnat niciun contract de asistenţă juridică cu inculpatul A., iar în faţa organului de urmărire penală, cu ocazia audierii, a confirmat că discuţiile telefonice din datele de 07.07.2013 şi 08.07.2013 cu inculpatul A. îi aparţin.

În realitate, inculpatul A. nu a formulat vreo cerere, în luna iulie 2013 sau ulterior, până în anul 2017, în numele martorului L. sau în numele fratelui acestuia, în legătură cu situaţia juridică a terenului în suprafaţă de 300 mp teren situat în municipiul Vaslui, strada x nr. 6, judeţul Vaslui.

4. La data de 02.07.2013, lăsând să se creadă că are influenţă asupra numitului M., viceprimar al Municipiului Vaslui la acea dată, inculpatul A. a pretins în mod direct de la martorul N. suma de 500 RON, pentru a-l determina pe viceprimar să nu dispună faţă de numita O. suspendarea dreptului de comercializare în Piaţa Traian din municipiul Vaslui, fără a primi în concret vreo sumă de bani de la martor.

Astfel, ulterior unui conflict spontan între numiţii O. şi DD., în incinta Pieţei Traian din Municipiul Vaslui, unde ambii îşi desfăşurau activitatea, deţinând tarabe, în urma căruia prima a fost sancţionată contravenţional pentru tulburarea liniştii publice, aplicându-i-se sancţiunea avertismentului, aşa cum rezultă din procesul-verbal nr. x/27.06.2013, numitul N. - tatăl lui O. - a apelat la inculpatul A., despre care cunoştea că este avocat în cadrul Baroului Vaslui, pentru a-l ajuta în legătură cu fiica sa, în sensul ca aceasta să nu-şi piardă dreptul de a comercializa în Piaţa Traian din municipiul Vaslui, având în vedere că aceasta mai avea şi alte sancţiuni aplicate în cursul anului 2013, fiind pasibilă de suspendarea dreptului de comercializare în piaţă.

La data de referinţă, atribuţiile de coordonare şi supraveghere a activităţii Direcţiei Administrare Pieţe, Târguri şi Oboare Vaslui erau exercitate de viceprimarul Municipiului Vaslui, numitul M., conform Dispoziţiei Primarului Municipiului Vaslui nr. 198/10.05.2013.

Potrivit declaraţiilor martorului N., inculpatul A. i-a spus că îl cunoaşte pe viceprimarul municipiului Vaslui şi că poate vorbi cu acesta pentru a rezolva problema.

În acest sens, în dimineaţa zilei de 02.07.2013, la ora 08:12:18, inculpatul A. l-a contactat telefonic pe numitul M. şi i-a solicitat o audienţă care urma să aibă loc în aceeaşi dimineaţă, aşa cum rezultă din convorbirea telefonică interceptată (procesul-verbal din 13.06.2017 de redare a convorbirilor telefonice interceptate). După ce a obţinut această audienţă, inculpatul A. l-a contactat telefonic imediat pe martorul N., la ora 08:13:49, solicitându-i să se întâlnească de îndată în faţa Primăriei Municipiului Vaslui pentru a merge să vorbească cu viceprimarul.

Martorul N. a relatat că, într-adevăr, a mers la Primărie unde s-a întâlnit cu inculpatul A., care a discutat cu viceprimarul M., însă el nu a auzit ce au discutat cei doi, care stăteau la o masă, întrucât era la distanţă de aceştia şi nici nu l-au chemat şi pe el la discuţie. La finalul discuţiei, a venit inculpatul A. şi i-a spus că s-a rezolvat treaba, în sensul că fiicei sale nu-i va mai fi suspendat dreptul de comercializare în piaţă, deşi, din modul în care dădea din cap viceprimarul, martorul a înţeles că nu se putea face nimic.

Ulterior, în cursul aceleiaşi zile, martorul a fost contactat telefonic de către inculpatul A. (la ora 15:46:19) care i-a spus că ar urma în zece minute să se vadă cu viceprimarul, antamând ideea că, pentru rezolvarea problemei sale, s-ar putea să fie nevoie să dea nişte bani, necunoscând la acel moment care anume ar fi suma, idee cu care martorul N. a fost de acord, ba chiar i-a cerut inculpatului să vorbească cu viceprimarul şi apoi va vedea cum va face rost de bani, numai să se rezolve problema:

"Deci, fii atent! Dacă e nevoie de mardei (...)", "Nu ştiu cât îi scorul, m-aş trezi vorbind pe de rost acuma!", "Îţi spun cât e scorul şi mă trimiţi în piaţă, dacă trebuie, să mă duc să iau lovelele!", "Deci, dacă acu s-o vorbit, acu trebuie mutat şi lozul!".

La ora 16:33:59, inculpatul A. l-a contactat telefonic din nou pe martorul N., pretinzând că a discutat cu viceprimarul M. şi că trebuie să-i dea acestuia 500 de RON, prin intermediul său, pentru a rezolva problema fiicei sale O., respectiv de a nu-i fi suspendat dreptul de comercializare în piaţă:

"Fii atent! Ştii care-i scoru la meci?", "Ca să fie treaba bună? Îi cinci bastoane! Din pct. meu de vedere nu-i mult, deci nu ai treabă.", "Cinci bastoane rezolvat cap-coadă!".

Inculpatul A. a revenit cu un telefon la martorul N., care nu se afla în Vaslui, şi la ora 19:13:21, aşa cum stabiliseră în convorbirea anterioară, insistând în a primi banii.

Întrucât martorul N. sunase între timp la administraţia pieţei pentru a se interesa de modul în care s-a rezolvat problema sa şi de unde i se comunicase că "(...) nu se ştie nimic, nu s-o discutat nicio problemă!", deşi nu abandonase ideea de a da o sumă de bani viceprimarului, prin intermediul inculpatului, în scopul menţionat mai sus, a manifestat o oarecare neîncredere în demersul inculpatului, dorind ca mai întâi să fie rezolvată problema şi apoi să dea suma de bani:

"Păi, eu înţeleg, da nu trebuie să văd şi eu treaba, să văd dacă s-a rezolvat sau nu s-a rezolvat! Hai să fim acuma (...)".

În ziua următoare, la data de 03.07.2013, inculpatul A. l-a contactat telefonic de patru ori pe martorul N. şi a insistat în a primi suma de bani solicitată. Astfel, la ora 13:10:11 şi apoi la ora 13:11:55, după ce cu câteva minute înainte discutase telefonic cu viceprimarul M. care îi comunicase că nu primise niciun răspuns de la poliţie în legătură cu speţa în discuţie, inculpatul A. l-a contactat telefonic din nou pe martorul N., spunându-i că a vorbit cu viceprimarul şi că nu a primit niciun răspuns, atestând ideea că lipsa unui răspuns este tocmai rezultatul faptului că nu i-a remis suma de 500 de RON.

Martorul N. a arătat, în final, că nu i-a dat inculpatului A. niciun ban, pentru că nu i-a rezolvat problema, precizând că, nici el şi nici fiica sa nu au contestat procesul-verbal prin care aceasta a fost sancţionată, nici măcar nu l-a citit, ci doar a căutat o soluţie ilegală pentru a scăpa de sancţiune, încercând să intervină la viceprimarul Vasluiului, prin avocatul A..

Aşadar, inculpatul A. a pretins faţă de martorul N. că poate interveni la viceprimarul M. pentru a-i rezolva favorabil situaţia fiicei sale, O., în schimbul sumei de 500 de RON pe care a solicitat-o de la martor pentru a fi dată funcţionarului public, prin intermediul său, martorul fiind de acord cu acest demers, fiind convins că inculpatul are influenţă asupra viceprimarului. În fapt, inculpatul nu a efectuat intervenţii de acest tip la persoana menţionată, ci doar a încercat să obţină pentru sine suma de 500 de RON de la martorul N., ceea ce nu s-a întâmplat, martorul condiţionând acordarea sumei de bani de rezolvarea pozitivă, în prealabil, a problemei fiicei sale.

Astfel, raportat la situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută de către prima instanţă şi confirmată în apel, având în vedere argumentele de drept expuse de către instanţa de fond, care îşi găsesc valabilitatea, în totalitate, şi în calea de atac a apelului, Înalta Curte concluzionează că prezumţia de nevinovăţie de care inculpaţii A. şi C. beneficiau conform dispoziţiilor art. 4 C. proc. pen., art. 23 alin. (11) din Constituţie şi art. 6 par. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este răsturnată fără niciun dubiu de probele administrate în cauză.

Prin urmare, în drept, Înalta Curte constată că fapta inculpatului A. care:

- în luna iunie 2013 (de la începutul lunii şi până în data de 27.06.2013), în condiţiile în care îl asista/reprezenta pe martorul E. - inculpat în Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Vaslui -, lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei, în mod direct, a pretins şi primit de la acesta suma totală de 1.600 RON (iniţial 1.000 RON şi, ulterior, după o săptămână încă 600 RON) pentru a-l determina pe judecător să pronunţe o soluţie de condamnare cu suspendarea executării pedepsei, (pct. 1 din situaţia de fapt),

- la data de 25.06.2013, lăsând să se creadă că are influenţă asupra a doi comisari de la Garda Financiară, Secţia Judeţului Vaslui care efectuau un control cu privire la activitatea SC F. SRL Vaslui, în mod direct, a pretins de la inculpatul C., împuternicit al acestei societăţi, suma de 1.000 RON din care a primit doar suma de 850 RON, direct (300 RON în data de 26.06.2013 şi 200 RON în data de 05.07.2013) şi indirect (prin intermediul martorului G.), suma de 350 RON în data de 01.07.2013), pentru a-i determina pe aceştia să încheie controlul mai repede, să nu pună poprire pe conturile societăţii şi să nu facă controale încrucişate cu SC H. SRL, (pct. 2.a din situaţia de fapt),

- la data de 02.07.2013, lăsând să se creadă că are influenţă asupra numitului M., viceprimar al Municipiului Vaslui la acea dată, a pretins în mod direct de la martorul N. suma de 500 RON, pentru a-l determina pe viceprimar să nu dispună faţă de numita O. suspendarea dreptului de comercializare în Piaţa Traian din municipiul Vaslui, fără a primi în concret vreo sumă de bani de la martor, (pct. 4 din situaţia de fapt)

- la data de 08.07.2013, lăsând să se creadă că are influenţă asupra numitului K., consilier juridic în cadrul Primăriei Municipiului Vaslui la acea dată, a pretins, în mod direct, de la martorul L., atât pentru sine, cât şi pentru consilierul juridic, suma totală de 250 RON (suma de 100 RON pentru sine şi suma de 150 RON pentru K.), din care a primit, de la acesta şi de la fratele său P., la data de 09.07.2013, suma totală de 200 RON, pentru a-l determina pe consilierul juridic să rezolve favorabil o cerere de atribuire în proprietate a terenului situat în municipiul Vaslui str. x, judeţul Vaslui, teren care a aparţinut tatălui celor doi fraţi L. şi P., (pct. 3 din situaţia de fapt),

- la data de 09.07.2013, în condiţiile în care îl asista/reprezenta pe inculpatul C. - învinuit în Dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, lăsând să se creadă că are influenţă asupra procurorului de caz I., sub supravegherea căruia se efectua urmărirea penală în cauza menţionată, în mod direct, a pretins de la acesta, atât pentru sine, cât şi pentru procuror suma totală de 700 RON (suma de 200 RON pentru sine şi suma de 500 RON pentru procuror), din care a primit, în mod indirect (prin intermediul martorei J.) suma totală de 400 RON (200 RON la data de 10.07.2013 şi 200 RON la data de 15.07.2013), pentru a-l determina pe procurorul de caz să dispună în cauză soluţie de scoatere de sub urmărirea penală, (pct. 2.b din situaţia de fapt), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

De asemenea, Înalta Curte constată că fapta inculpatului C. care:

- urmare a pretinderii, la data de 25.06.2013, de către inculpatul A., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra a doi comisari de la Garda Financiară, Secţia Judeţului Vaslui care efectuau un control cu privire la activitatea SC F. SRL Vaslui, a sumei de 1.000 RON pentru a-i determina pe aceştia să încheie controlul mai repede, să nu pună poprire pe conturile societăţii şi să nu facă controale încrucişate cu SC H. SRL, a dat acestui inculpat suma totală de 850 de RON în scopul menţionat - în mod direct suma de 300 RON în data de 26.06.2013 şi suma de 200 RON în data de 03.07.2013 (inculpatul A. intrând în posesia acestei sume de 200 RON în data de 05.07.2013) şi în mod indirect, prin intermediul martorului G., suma de 350 de RON la data de 01.07.2013, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, în varianta anterioară modificării aduse prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. (pct. 2.a din situaţia de fapt).

- urmare a pretinderii, la data de 09.07.2013, de către inculpatul A., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra procurorului de caz I., sub supravegherea căruia se efectua urmărirea penală în Dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, a sumei totale de 700 RON (din care suma de 200 RON pentru sine şi suma de 500 RON pentru procuror) pentru a-l determina pe procurorul de caz să dispună în cauză o soluţie de scoatere de sub urmărirea penală, a dat acestui inculpat suma totală de 400 RON în scopul menţionat, în mod indirect, prin intermediul martorei J. (suma de 200 RON la data de 10.07.2013 şi suma de 200 RON la data de 15.07.2013), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, în varianta anterioară modificării aduse prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. (pct. 2.b din situaţia de fapt).

Infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului C. au fost săvârşite în condiţiile concursului real de infracţiuni, prevăzut de art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969.

Astfel, contrar criticilor acuzării, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptelor comise de inculpatul A., precum şi celor comise de inculpatul C. (aspect necontestat, de altfel), soluţiile de condamnare pronunţate - faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, şi faţă de inculpatul C. pentru săvârşirea, în concurs, a două infracţiuni de cumpărare de influenţă, prevăzute de art. 61 din Legea nr. 78/2000, în varianta anterioară modificării aduse prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. - fiind juste şi confirmate, aşa cum s-a arătat anterior, prin mijloacele de probă legale administrate în cauză.

Aşadar, Înalta Curte consideră neîntemeiate motivele de apel referitoare la greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., din cinci infracţiuni de trafic de influenţă, prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 291 alin. (1) C. pen., într-o singură infracţiune de trafic de influenţă, în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (prin încheierea din 17 mai 2019).

Deşi acuzarea susţine că nu este îndeplinită condiţia unicităţii rezoluţiei infracţionale pentru a se putea reţine că inculpatul A. a săvârşit infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată, apreciind că inculpatul a acţionat, la momentul săvârşirii fiecărei activităţi infracţionale, în baza unei hotărâri distincte, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite în cauză toate cerinţele prevăzute de art. 35 alin. (1) C. pen. pentru existenţa infracţiunii continuate.

Potrivit dispoziţiilor art. 291 alin. (1) C. pen., pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

În condiţiile în care prin săvârşirea repetată a oricăreia dintre faptele la care se referă art. 291 alin. (1) C. pen. se încalcă de mai multe ori aceeaşi dispoziţie a legii, ca urmare a unei singure hotărâri infracţionale luate de autor, dusă la îndeplinire într-un interval de timp mai mult sau mai puţin îndelungat, se impune ca toate aceste acte, care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni, să fie încadrate într-o infracţiune unică, continuată, de trafic de influenţă.

Având în vedere starea de fapt reţinută, în speţă este dovedită rezoluţia infracţională unică în cazul actelor materiale săvârşite de inculpatul A., rezoluţie care reiese din săvârşirea faptelor într-un interval de timp redus, din modul de operare folosit, condiţiile şi împrejurările asemănătoare pentru săvârşirea faptelor, şi, mai ales, unicitatea scopului urmărit - acela de a obţine pentru sine sumele de bani necesare asigurării traiului zilnic, inculpatul fiind într-o situaţie materială şi financiară precară, împătimit de jocuri de noroc.

Sub aspectul laturii subiective şi a rezoluţiei unice de săvârşire a faptelor, forma continuată a infracţiunii este întrunită şi pentru că, din ansamblul probator rezultă că inculpatul A. îşi formase o practică în a se folosi de calitatea sa de avocat, adoptase o hotărâre intimă cu caracter general pe baza căreia găsea soluţia de moment pentru fiecare situaţie care se ivea şi din care putea obţine venituri ilicite, fără a fi necesar să analizeze şi să hotărască de fiecare dată modalitatea în care va proceda, fiindu-i indiferentă situaţia invocată de fiecare persoană în parte, interesată de cumpărarea influenţei asupra unui funcţionar public.

Deopotrivă, Înalta Curte apreciază neîntemeiate criticile acuzării, generate de nereţinerea de către instanţa de fond a actului material din data de 27 iunie 2013, din cadrul activităţii infracţionale ce are legătură cu numitul E..

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, prin rechizitoriu, s-a reţinut în sarcina inculpatului A. că, la data de 27.06.2013, în aceleaşi condiţii în care îl asista/reprezenta pe numitul E. - inculpat în Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Vaslui -, lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistratului procuror ce participa la judecarea dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Vaslui, direct, a pretins suma de 300 euro sau 1.200 RON pentru a-l determina pe magistratul procuror în cauză să nu exercite calea de atac a recursului împotriva soluţiei de condamnare cu suspendarea executării pedepsei ce ar fi pronunţat-o magistratul judecător investit cu judecarea dosarului anterior menţionat.

În acord cu judecătorul fondului, care a constatat că nu există probe certe care să dovedească fapta imputată prin rechizitoriu, având în vedere acuzaţia pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, raportat la concluzia care s-a impus în urma evaluării materialului probator, respectiv că "toate sumele de bani pretinse şi parţial primite de inculpatul A. de la martorul E. au avut drept pretext remiterea către judecătorul cauzei", Înalta Curte constată că nu poate fi reţinută, în sarcina inculpatului, activitatea din data de 27 iunie 2013, în legătură cu numitul E..

Prin urmare, faţă de limitele învestirii instanţei prin actul de sesizare, Înalta Curte nu poate primi solicitarea acuzării de reţinere în conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de influenţă a actului material în discuţie, apreciind soluţia judecătorului fondului ca fiind justă şi în concordanţă cu obiectul judecăţii.

În continuare, în contextul aspectelor anterior expuse, Înalta Curte constată netemeinicia motivelor de apel ale inculpaţilor A. şi C., cu referire la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, subsumate unor critici prin care se contestă existenţa probelor ori întrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de trafic de influenţă [solicitându-se, astfel, achitarea inculpatului A., în baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. sau art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.], respectiv unor critici prin care s-a pus în discuţie existenţa faptelor (în cazul inculpatului C., fiind solicitată achitarea pentru infracţiunile de cumpărare de influenţă, pe motiv că faptele nu există) sau vinovăţia acestui din urmă inculpat.

În acest punct de analiză, având în vedere apărarea inculpatului A., în sensul că din probe nu reiese promisiunea sa expresă, fermă, că va determina un anumit funcţionar public să acţioneze conform intereselor clienţilor săi, respectiv că nu a trecut niciodată, în concret, la executarea unor activităţi de determinare a funcţionarilor publici să rezolve situaţia clienţilor săi, Înalta Curte aminteşte că, pentru existenţa şi implicit, consumarea infracţiunii de trafic de influenţă este suficient ca făptuitorul să pretindă, să primească ori să accepte promisiunea de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, în scopul efectuării sau neefectuării unui act ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului, fără a interesa dacă intervenţia pe lângă funcţionar s-a produs sau nu, nici dacă prin intervenţia reală sau presupusă se urmăreşte determinarea unei acţiuni licite sau ilicite, şi nici dacă s-a efectuat sau nu, actul ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului.

Totodată, în ceea ce priveşte condiţia privind existenţa promisiunii autorului infracţiunii de trafic de influenţă de a determina funcţionarul public la acţiunile sau inacţiunile prevăzute în norma de incriminare cuprinsă în art. 291 C. pen., Înalta Curte notează că această cerinţă nu impune ca promisiunea autorului să se realizeze într-o anumită formă verbală, ci presupune ca din conduita şi afirmaţiile acestuia să rezulte în mod neechivoc angajamentul său de a se prevala de influenţa pretinsă pentru a determina funcţionarul public să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze sau să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu ori să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri (în acest sens, Decizia nr. 237/A din 01.10.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Or, în speţă, probele analizate sunt în măsură să demonstreze, în mod neechivoc, angajamentul inculpatului A. de a se prevala de influenţa pretinsă asupra funcţionarilor publici, chiar dacă nu a făcut demersuri concrete pentru a-i determina pe aceştia să rezolve situaţiile clienţilor săi.

Inculpatul C. a dat sumele de bani (850 de RON - prima infracţiune săvârşită în data de 03.07.3013 şi 400 de RON - a doua infracţiune săvârşită în data de 15.07.2013) inculpatului A., din dorinţa clară, expresă, de a obţine rezolvarea favorabilă a situaţiilor sale juridice prin intermediul traficantului de influenţă A., convins fiind că acesta are influenţă asupra funcţionarilor publici vizaţi şi că îşi va folosi această influenţă în scopul dorit de inculpat (cumpărătorul de influenţă).

Ca atare, apărările acestui inculpat nu pot fi primite de instanţa de apel, în condiţiile în care probele administrate înlătură orice dubiu în legătură cu motivul remiterii sumelor, vinovăţia inculpatului C. sub forma intenţiei directe în raport de cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa fiind conturată prin dorinţa conştientă de a obţine rezolvarea favorabilă a situaţiilor juridice în care se afla. Infracţiunile există chiar dacă, în realitate, inculpatul A. nu doar că nu avea influenţă asupra vreunuia dintre funcţionarii publici menţionaţi, ci nici măcar nu a desfăşurat vreo activitate minimală în sensul dorit de către inculpatul C., limitându-se practic la a promite că va întreprinde astfel de demersuri, promisiune neîndeplinită ulterior.

Sub aspectul legii penale mai favorabile, având în vedere că de la data săvârşirii infracţiunilor şi până la finalizarea judecăţii în primă instanţă a intervenit o lege penală nouă, Înalta Curte subliniază că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că legea penală mai favorabilă inculpatului A. este Noul C. pen., intrat în vigoare la data de 01.02.2014, având în vedere limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare, precum şi regimul sancţionator al infracţiunii continuate.

Totodată, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a identificat ca lege penală mai favorabilă inculpatului C., C. pen. din 1969 şi Legea nr. 78/2000, în varianta anterioară modificării aduse prin Legea nr. 187/2012, având în vedere regimul sancţionator al concursului de infracţiuni şi modalităţile de individualizare a executării pedepsei în condiţiile în care acest inculpat nu are antecedente penale.

Examinând, în continuare, criticile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Iaşi cu referire la greşita individualizare a pedepselor, Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate.

În acest sens, se constată că procedând la individualizarea pedepsei cu închisoare stabilită pentru infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată, săvârşită de inculpatul A., instanţa de fond s-a raportat la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., referitoare la pericolul social concret al faptelor săvârşite, împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs, motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit, precum şi cele referitoare la datele privind persoana inculpatului.

Astfel, faţă de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen., respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani, instanţa de fond a stabilit o pedeapsă peste limita minimă prevăzută de lege, respectiv 3 ani închisoare, în cazul inculpatului A., care urmează să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie (prin aplicarea dispoziţiile art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 187/2012), aceasta fiind unica modalitate de individualizare a executării pedepsei aplicabilă în cauză în raport de cuantumul pedepsei ce urmează a fi executată, dar şi faţă de dispoziţia de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei dintr-o condamnare anterioară.

În privinţa inculpatului C., la individualizarea pedepsei principale pentru fiecare infracţiune de cumpărare de influenţă reţinută, instanţa de fond a luat în considerare toate criteriile prevăzute de art. 72 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi limitele speciale de pedeapsă prevăzute de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în varianta anterioară modificării aduse prin Legea nr. 187/2012, respectiv închisoarea de la 2 la 10 ani. Astfel, s-a orientat spre o pedeapsă cu închisoare egală cu limita minimă prevăzută de lege, pentru fiecare dintre cele două infracţiuni săvârşite în concurs, respectiv 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

Ca atare, constatând că instanţa de fond a valorificat în mod corect toate circumstanţele săvârşirii infracţiunilor, precum şi aspectele privind persoana celor doi acuzaţi, astfel cum au fost expuse în considerentele hotărârii atacate, inclusiv atitudinea nesinceră a inculpatului A. (sub aspectul apărării că a recurs la un astfel de comportament deoarece persoanele interesate de cumpărarea influenţei sale erau clienţi rău platnici şi numai în acest mod putea să-şi obţină onorariile de avocat, ansamblul probatoriului administrat în cauză demonstrând în mod evident contrariul), sub aspectul individualizării, instanţa de control judiciar apreciază că atât pedepsele principale, cât şi pedepsele complementare aplicate celor doi inculpaţi de către instanţa fond au fost corect individualizate, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute legea penală, astfel încât nu se impune majorarea pedepselor cu închisoare stabilite (ca atare, nici aplicarea unui spor de pedeapsă inculpatului C.) ori majorarea duratei pedepselor complementare.

Deopotrivă, având în vedere modalitatea de săvârşire a faptelor, circumstanţele personale, dar şi perspectivele inculpatului A., Înalta Curte consideră că nu este necesară interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară şi accesorie, a dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. k) C. pen. (de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), aşa cum a solicitat procurorul, cu atât mai mult cu cât nici legiuitorul nu a impus în cazul infracţiunii de trafic de influenţă aplicarea obligatorie a unor pedepse complementare.

Totodată, instanţa de apel apreciază că nu impune stabilirea unui alte modalităţi de executare a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare în cazul inculpatului C..

În urma procesului de individualizare judiciară a executării pedepsei, instanţa de fond a considerat că pentru îndreptarea inculpatului C. nu este necesară executarea efectivă a pedepsei închisorii, apreciind că scopul preventiv şi educativ poate fi atins prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 862 din C. pen. din 1969 (la pedeapsa de 2 ani închisoare fiind adăugat un interval de timp de 2 ani), inculpatul fiind obligat să respecte un set de măsuri de supraveghere conform art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969.

Având în vedere aspectele detaliate de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că nu există motive care să justifice majorarea duratei termenului de încercare stabilit în urma dispoziţiei de suspendare a executării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere sau impunerea obligaţiei prevăzută de art. 863 alin. (3) lit. a) C. pen. din 1969 (să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare), tratamentul sancţionator stabilit de instanţa de fond fiind suficient în cauză.

În ceea ce priveşte considerentele care justifică admiterea apelului declarat de inculpatul C. şi desfiinţarea în parte a Sentinţei penale nr. 20 din 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 291 alin. (2) C. pen., sunt supuşi confiscării banii primiţi ca modalitate de realizare a elementului material al infracţiunii de trafic de influenţă, fiind bani dobândiţi prin săvârşirea infracţiunii, în accepţiunea art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în forma valabilă la datele săvârşirii faptelor deduse judecăţii, anterior Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., intrată în vigoare la data de 01.02.2014, banii care au făcut obiectul infracţiunii de cumpărare de influenţă se confiscă, fiind bani daţi pentru a determina săvârşirea unei fapte, conform art. 118 alin. (1) lit. d) din C. pen. din 1969.

Activitatea inculpatului C. a constat, aşa cum s-a reţinut în analiza situaţiei de fapt, în darea sumelor de bani (850 de RON - prima infracţiune săvârşită în data de 03.07.3013 şi 400 de RON - a doua infracţiune săvârşită în data de 15.07.2013), inculpatului A. în scopul cumpărării influenţei pe care acesta a lăsat să se creadă că o are asupra a doi comisari de la Garda Financiară, Secţia Judeţului Vaslui şi a unui procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, astfel încât funcţionarii publici, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu pe care le aveau, să rezolve în mod favorabil, dar evident ilegal, cele două situaţii juridice în care se afla inculpatul C., în calitate oficială de împuternicit al SC F. SRL Vaslui, dar în realitate deţinătorul societăţii menţionate al cărei administrator de drept este concubina acestuia, numita R., şi în calitate de persoană fizică.

Instanţa de fond a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 3.050 RON care au fost primiţi astfel: suma de 1.600 RON de la martorul E., suma de 850 RON de la inculpatul C., suma de 400 RON de la inculpatul C. şi suma de 200 RON de la martorul L.. Având în vedere dispoziţia de confiscare a sumei de bani primite de către inculpat în cadrul activităţii infracţionale, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a hotărât menţinerea măsurilor asigurătorii instituite prin Ordonanţa procurorului din data de 05.12.2017, în scopul executării măsurii confiscării speciale, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile deţinute în proprietate de către inculpatul A., precum şi asupra sumelor de bani datorate acestuia cu orice titlu de către terţe persoane fizice sau juridice (unităţi bancare/instituţii publice/societăţi comerciale etc.), până la concurenţa sumei de 3.050 de RON.

Aşadar, suma de 1250 RON - dată de inculpatul C. în scopul cumpărării influenţei şi primită de inculpatul A. - face deja, în cauză, obiectul dispoziţiei instanţei de fond de confiscare de la inculpatul A., fiind bani dobândiţi de acesta prin săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, precum şi obiectul dispoziţiei de menţinere a măsurilor asigurătorii instituite prin Ordonanţa procurorului din data de 05.12.2017, în scopul executării măsurii confiscării speciale, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile deţinute în proprietate de către inculpatul A., precum şi asupra sumelor de bani datorate acestuia cu orice titlu de către terţe persoane fizice sau juridice (unităţi bancare/instituţii publice/societăţi comerciale etc.), situaţie în care, Înalta Curte constată că, în privinţa acestei sume, se impune înlăturarea dispoziţiilor similare ale instanţei de fond faţă de inculpatul C..

În consecinţă, pentru toate motivele anterior expuse, Înalta Curte, va admite apelul declarat de inculpatul C. împotriva Sentinţei penale nr. 20 din 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

Va înlătura dispoziţia de confiscare de la inculpatul C. a sumei de 1.250 RON.

Va ridica măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanţa procurorului din data de 05.12.2017, în scopul executării măsurii confiscării speciale, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile deţinute în proprietate de către inculpatul C., precum şi asupra sumelor de bani datorate acestuia cu orice titlu de către terţe persoane fizice sau juridice (unităţi bancare/instituţii publice/societăţi comerciale etc.), până la concurenţa sumei de 1.250 de RON.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpatul A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Va obliga apelantul intimat inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în sumă de 868 RON, precum şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C., în sumă de 250 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul C. împotriva Sentinţei penale nr. 20 din 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Desfiinţează în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

Înlătură dispoziţia de confiscare de la inculpatul C. a sumei de 1.250 RON.

Ridică măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanţa procurorului din data de 05.12.2017, în scopul executării măsurii confiscării speciale, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile deţinute în proprietate de către inculpatul C., precum şi asupra sumelor de bani datorate acestuia cu orice titlu de către terţe persoane fizice sau juridice (unităţi bancare/instituţii publice/societăţi comerciale etc.), până la concurenţa sumei de 1.250 de RON.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpatul A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Obligă apelantul intimat inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în sumă de 868 RON, precum şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C., în sumă de 250 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2020.

GGC - GV